Ecuat ¸ ii cu derivate part ¸ iale

˘ dulescu Vicent ¸ iu D. Ra
Departmentul de Matematic˘ a, Universitatea din Craiova, 200585 Craiova, Romania E-mail: radulescu@inf.ucv.ro http://inf.ucv.ro/∼ radulescu

Contents
1 Introducere 2 Generalit˘ a¸ ti 2.1 2.2 Tipuri de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . Ecuat ¸ii liniare cu derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai. Metode de rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.2.1 2.2.2 Ecuat ¸ii cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . Ecuat ¸ii cu coeficient ¸i variabili . . . . . . . . . . . . . . . 12 12 13 18 18 20 28 34 36 39 41 42 46 49 52 3 7 7

3 Probleme la limit˘ a de tip eliptic 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 3.9 Clasificarea problemelor eliptice cu valori pe frontier˘ a . . . . . Solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace . . . . . . . . . . . Teorema de medie pentru funct ¸ii armonice. Principiul slab de maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Teorema Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Analiticitatea funct ¸iilor armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . Funct ¸ia lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.6.1 Funct ¸ia lui Green pentru bil˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Formula lui Poisson

Metoda separ˘ arii variabilelor. Aplicat ¸ie la deducerea formulei lui Poisson ˆ ın R2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Inegalitatea lui Harnack . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.10 Principii de maxim pentru funct ¸ii subarmonice . . . . . . . . .

3.11 Existent ¸a solut ¸iei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 60 1

CONTENTS 3.12 Principiul lui Dirichlet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Probleme la limit˘ a de tip parabolic 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8 Generalit˘ a¸ ti despre ecuat ¸ia c˘ aldurii . . . . . . . . . . . . . . . . Metode energetice ˆ ın studiul problemelor parabolice . . . . . . Solut ¸ia fundamental˘ a pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii . . . . . . . . . . Problema Cauchy pentru ecuat ¸ia omogen˘ a a c˘ aldurii . . . . . . Problema Cauchy pentru ecuat ¸ia neomogen˘ a a c˘ aldurii. Principiul lui Duhamel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Formula de medie pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii . . . . . . . . . . . . Principiul de maxim pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii . . . . . . . . . . . Principiul de maxim pentru problema Cauchy . . . . . . . . . .

2 66 70 70 72 79 82 86 89 92 96 99 99

5 Probleme la limit˘ a de tip hiperbolic 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 Generalit˘ a¸ ti despre ecuat ¸ia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . 5.2.1

Metode energetice ˆ ın studiul problemelor hiperbolice . . . . . . 102 Domeniul de dependent ¸˘ a al solut ¸iilor . . . . . . . . . . . 103 Formula lui d’Alembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Ecuat ¸ia Euler-Poisson-Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Formula lui Kirkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 5.5.1 5.5.2 Cazul N = impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Cazul N = par . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

5.6

Ecuat ¸ia neomogen˘ a a undelor. Principiul lui Duhamel . . . . . 113 115 . . . . . . . . . . 115

6 Solut ¸ii slabe pentru problemele la limit˘ a 6.1 6.2 Solut ¸ii slabe pentru problemele de tip eliptic Solut ¸ii slabe pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii 6.2.1 6.2.2 6.3

. . . . . . . . . . . . . . . 119

Stabilitatea asimptotic˘ a a solut ¸iei slabe . . . . . . . . . 128 Principiul de maxim pentru solut ¸ia slab˘ a . . . . . . . . 129 . . . . . . . . . . . . . . . 131 138

Solut ¸ii slabe pentru ecuat ¸ia undelor

References

Ulterior acest studiu a fost impulsionat de probleme de teoria difuziei. electrostatic˘ a. Toate problemele studiate ˆ ın perioada de debut a ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale au fost liniare. probleme din geometria diferent ¸ial˘ a au dat na¸ stere la ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale neliniare precum ecuat ¸ia Monge-Amp` ere sau ecuat ¸ia suprafet ¸ei minimale. cˆ at ¸ si de teoria Hamilton-Jacobi. electricitate sau magnetism. ∂t2 ∂x2 unde u = u(x. bazat˘ a pe principiul lui Euler-Lagrange. Ulterior. Prima ecuat ¸ie cu derivat˘ a part ¸ial˘ a studiat˘ a a fost ecuat ¸ia coardei vibrante ∂2u ∂2u = a . a c˘ aror definit ¸ie o reamintim cu aceast˘ a ocazie: (i) Operatorul gradient ∇ asociaz˘ a unui cˆ amp scalar u : Ω ⊂ RN → R de 3 . cˆ amp gravitat ¸ional). Presupunem cunoscute ˆ ın lucrare unele not ¸iuni fundamentale cu privire la principalii operatori diferent ¸iali.Chapter 1 Introducere Studiul ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale ˆ ı¸ si are originea ˆ ın secolul al XVIIIlea ¸ si a fost inspirat de modele concrete din mecanic˘ a (elasticitate. t) reprezint˘ a elongat ¸ia ˆ ın punctul x ¸ si la momentul t. Studiul ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale a fost impulsionat ¸ si de teoria clasic˘ a a calculului variat ¸ional. iar constanta pozitiv˘ a a semnific˘ a raportul dintre presiunea constant˘ a exercitat˘ a asupra coardei ¸ si densitatea ei.

ˆ ın cele ce urmeaz˘ a: Teorema Gauss-Green. v ∈ C 1 (Ω). N. vN ) : Ω ⊂ RN → RN este un cˆ amp scalar definit prin N div v = i=1 ∂vi . Atunci uxi dx = uν i dσ ∂Ω i = 1. · · · . ∂xi Pe parcursul acestei lucr˘ ari vom face apel ˆ ın repetate rˆ anduri la mai multe rezultate clasice de analiz˘ a matematic˘ a. . atunci u se nume¸ ste potent ¸ialul lui A. Fie Ω o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a din RN . Consider˘ am un cˆ amp vectorial f : Ω → RN astfel ˆ ıncˆ at f ∈ C (Ω) ∩ C 1 (Ω). · · · . INTRODUCERE clas˘ a C 1 un cˆ amp vectorial care se define¸ ste ˆ ın coordonate carteziene prin ∇u = ∂u ∂u . Fie Ω o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a din RN ¸ si u ∈ C 1 (Ω). atunci uxi vdx = uvν i dσ − ∂Ω Ω Ω uvxi dx i = 1. Ω Formula de integrare prin p˘ art ¸i. Leg˘ atura dintre cele dou˘ a not ¸iuni rezid˘ aˆ ın faptul c˘ a gradientul este perpendicular pe suprafet ¸ele avˆ and acela¸ si potent ¸ial. Atunci div f dx = Ω ∂Ω f · νdσ . (ii) Divergent ¸a div v a unui cˆ amp vectorial v = (v1 . · · · .CHAPTER 1.··· . Fie Ω o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a din RN . 4 Cˆ ampul vectorial ∇u este orientat ˆ ın fiecare punct ˆ ın direct ¸ia celei mai mari cre¸ steri a lui u. Teorema lui Gauss-Ostrogradski (teorema divergent ¸ei). N. f˘ ar˘ a demonstrat ¸ie. Dac˘ a A = −∇u. Dac˘ a u. pe care le reamintim. ∂x1 ∂xN .

∆v ∈ C (Ω). INTRODUCERE 5 Aceast˘ a teorem˘ a are o consecint ¸˘ a remarcabil˘ a. fiind avute ˆ ın vedere cele trei tipuri de probleme la limit˘ a: eliptic. v ∈ C 1 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at ∆u ∈ C (Ω). pentru orice r > 0. u ∈ L1 (RN ). Fie u : RN → R o funct ¸ie continu˘ a. Al˘ aturi de rezultatele cele mai importante legate de solut ¸iile clasice pentru principalele tipuri de probleme la . Ω Inversˆ and rolurile funct ¸iilor u ¸ si v ¸ si sc˘ azˆ and apoi relat ¸iile obt ¸inute. cele mai dificile fiind prezentate cu indicat ¸ii sau solut ¸ii complete. d dr f dx Br (x0 ) = ∂Br (x0 ) Lucrarea se adreseaz˘ aˆ ın primul rˆ and student ¸ilor anului III din sect ¸iile de Matematic˘ a¸ si Matematic˘ a-Informatic˘ a¸ si ˆ ı¸ si propune s˘ a prezinte principiile de baz˘ a ale teoriei liniare a ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale.1) ∂u vdσ − ∂ν ∇u · ∇vdx . v ∈ C 1 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at ∆u. pentru orice x0 ∈ RN . care se deduce considerˆ and dou˘ a funct ¸ii suficient de netede u. v : Ω → R ¸ si aplicˆ and teorema divergent ¸ei cˆ ampului vectorial f = div (v ∇u) ˆ ımpreun˘ a cu formula elementar˘ a div (v ∇u) = v ∆u + ∇u · ∇v . deducem A doua formul˘ a lui Green. Atunci (i) (ii) ∞ 4 f dx = 0 ∂Br (x0 ) N f dσ dr. Vom aplica de mai multe ori pe parcursul lucr˘ arii Formula coariei.CHAPTER 1. f dσ . Rezultatele teoretice sunt ilustrate de numeroase exercit ¸ii. parabolic ¸ si hiperbolic. Obt ¸inem astfel Prima formul˘ a a lui Green. Fie u. Atunci (u ∆v − v ∆u)dx = Ω ∂Ω u ∂u ∂v −v ∂ν ∂ν dσ . Fie u. Atunci v ∆udx = Ω ∂Ω (1.

Ne referim ˆ ın acest sens la metoda separ˘ arii variabilelor a lui Fourier de g˘ asire a solut ¸iei explicite pentru cele trei tipuri de probleme la limit˘ a. INTRODUCERE 6 limit˘ a sunt definite ¸ si studiate solut ¸iile slabe. In acest sens prelu˘ am cˆ ateva rezultate din cursurile de analiz˘ a funct ¸ional˘ a¸ si teoria spat ¸iilor Sobolev. Pentru o prezentare ˆ ın detaliu a acestor rezultate ¸ si pentru alte complet˘ ari utile recomand˘ am cu c˘ aldur˘ a monografia Brezis [10].CHAPTER 1. Noiembrie 2004 . precum ¸ si la propriet˘ a¸ tile elementare ale spat ¸iilor Sobolev. teorema lui Stampacchia. Lucrarea presupune cuno¸ stint ¸e legate de rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ¸ si al doilea cu coeficient ¸i constant ¸i. Ne referim ˆ ın primul rˆ and la lema lui Lax-Milgram.

unde F : R k x ∈ Ω. O ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale de ordinul k ≥ 1 este o expresie de tipul F (Dk u(x). j2 . iar u : Ω → R este necunoscuta. · · · . Pentru ecuat ¸iile cu derivate part ¸iale distinct ¸ia dintre variabile dependente ¸ si independente se p˘ astreaz˘ aˆ ıntotdeauna. (2.Chapter 2 Generalit˘ a¸ ti 2. u(x). A¸ sa stau lucrurile. · · · .1) ×R k−1 × · · · × R × R × Ω → R. 7 . x) = 0. Du(x). la ecuat ¸iile cu variabile separabile. In mod generic am notat mai sus prin Dj u(x) o derivat˘ a part ¸ial˘ a de ordinul j ≥ 1. de pild˘ a. Dk−1 u(x).1 Tipuri de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale Fie Ω un deschis arbitrar din RN . Pe tot parcursul acestei lucr˘ ari facem convent ¸ia s˘ a not˘ am ˆ ın dou˘ a moduri derivata part ¸ial˘ a a unei funct ¸ii. unde j1 . N ≥ 2. In cazul ecuat ¸iilor diferent ¸iale ordinare este posibil ca ˆ ın unele situat ¸ii s˘ a se poat˘ a inversa rolul variabilei dependente cu cea independent˘ a. jN sunt numere naturale astfel ˆ ıncˆ at j1 + j2 + · · · + jN = j . ∂2u ∂x∂y ¸ si uxy au aceea¸ si semnificat ¸ie. De pild˘ a. Acest lucru se poate argumenta euristic ¸ si prin faptul c˘ a o funct ¸ie de mai multe variabile cont ¸ine mult mai mult˘ a informat ¸ie decˆ at o funct ¸ie de o singur˘ a variabil˘ a. respectiv Dj u(x) = ∂ j1 u ∂ j2 u j2 1 ∂xj 1 ∂x2 ··· ∂ jN u N ∂xj N .

unde ∆2 u = ∆(∆u) = reprezint˘ a operatorul biarmonic. unde ∆ = ∂2 ∂x2 1 ∂ + · · · + ∂x 2 este operatorul N 2 lui Laplace. xN . In cazul ecuat ¸iilor liniare omogene este valabil principiul superpozit ¸iei: dac˘ a u ¸ si v sunt solut ¸ii. solut ¸ii ale aceleia¸ si ecuat ¸ii. de asemenea.˘ ¸I CHAPTER 2. unde L este un operator liniar iar f ≡ 0 este o funct ¸ie dat˘ a. mo¸ stenit de la ecuat ¸iile diferent ¸iale ordinare. Aceast˘ a ecuat ¸ie a ap˘ arut pentru prima dat˘ aˆ ın 1813. atunci u + v ¸ si αu sunt. O ecuat ¸ie de tipul Lu = f . |α|≤k x ∈ Ω . adic˘ a L(u + v ) = Lu + Lv L(αu) = αLu. Forma general˘ a a ecuat ¸iei liniare neomogene de ordinul k este aα (x)Dα u = f (x). cu ocazia studierii de c˘ atre Poisson a unor probleme de electricitate ¸ si magnetism. i.j uxi xi xj xj . · · · . 2) Ecuat ¸ia lui Poisson: ∆u = f (x). se nume¸ ste ecuat ¸ie liniar˘ a neomogen˘ a. GENERALITAT omogen˘ a dac˘ a L este un operator liniar. adic˘ a |α| = α1 + · · · + αN . 3) Ecuat ¸ia lui Helmholtz (problema de valori proprii): −∆u = λu. · · · . v ¸ si pentru orice scalar α. Cercet˘ arile au fost reluate ˆ ın cartea lui Green din 1828 ¸ si ˆ ın lucr˘ arile lui Gauss din 1839. αN ). Aceast˘ a ecuat ¸ie a fost studiat˘ a pentru prima dat˘ a de c˘ atre Laplace ˆ ın cercet˘ arile sale cu privire la cˆ ampul potent ¸ial gravitat ¸ional ˆ ın jurul anului 1780. Exemple de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale liniare: 1) Ecuat ¸ia lui Laplace: ∆u = 0. 4) Ecuat ¸ia biarmonic˘ a: ∆2 u = 0. Un alt principiu simplu. este c˘ a solut ¸ia general˘ a a unei ecuat ¸ii liniare neomogene se obt ¸ine f˘ acˆ and suma dintre o solut ¸ie particular˘ a a acestei probleme ¸ si solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei liniare omogene asociate. Aceast˘ a ecuat ¸ie a fost dedus˘ aˆ ın 1860 ¸ si a ap˘ arut ca urmare a studiului unor probleme de acustic˘ a. 8 O ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale de tipul Lu = 0 se nume¸ ste ecuat ¸ie liniar˘ a pentru orice u. unde |α| reprezint˘ a lungimea multi-indicelui α. care depinde doar de variabilele independente x1 . α = (α1 .

Ecuat ¸ia a fost introdus˘ a¸ si analizat˘ a de c˘ atre d’Alembert ˆ ın 1752 ca un model ce descrie mi¸ scarea coardei vibrante. u. ˆ ın dimensiune 3). 2m r Aceast˘ a ecuat ¸ie a fost dedus˘ a la ˆ ınceputul secolului XX ca urmare a studierii mi¸ sc˘ arii electronului ˆ ın jurul protonului. Bernoulli (1762. Aceast˘ a ecuat ¸ie a fost introdus˘ a de c˘ atre Fourier ˆ ın celebrul s˘ a memoriu “Th´ eorie analytique de la chaleur” (1810-1822). 8) Ecuat ¸ia liniar˘ a de transport: ut + 9) Ecuat ¸ia lui Liouville: ut − N i=1 ai uxi = 0. 7) Ecuat ¸ia lui Schr¨ odinger: −ihut = h2 e2 ∆u + u. 2) Ecuat ¸ia de react ¸ie-difuzie: ut − ∆u = f (u). iar h reprezint˘ a raportul dintre constanta lui Planck ¸ si 2π . GENERALITAT 9 5) Ecuat ¸ia c˘ aldurii: ut − ∆u = 0. |α|=k Exemple de ecuat ¸ii semiliniare: 1) Ecuat ¸ia lui Poisson: −∆u = f (u). Cantit˘ a¸ tile care apar mai sus au urm˘ atoarea semnificat ¸ie: m este masa electronului. cantitatea e2 este ˆ ınlocuit˘ a de Ze2 . Du. · · · . Dac˘ a atomul cont ¸ine un singur electron (precum ionul de heliu). ˆ ın dimensiune 2) ¸ si D. a c˘ aror existent ¸˘ a a fost prezis˘ a de c˘ atre J.S.1) se nume¸ ste semiliniar˘ a de ordinul k dac˘ a se poate scrie sub forma aα (x)Dα u + a0 (Dk−1 u. Russell ˆ ınc˘ a din 1834. Funct ¸ia coeficient e2 /r se nume¸ ste potent ¸ial. Solitonii . Un fenomen deosebit care se produce aici este aparit ¸ia undelor solitare (solitoni). Studiul a fost dezvoltat de c˘ atre Euler (1759.de Vries: ut +uux +uxxx = 0.˘ ¸I CHAPTER 2. 10) Ecuat ¸ia telegrafistului: utt + aut − uxx = 0. x) = 0. N i=1 (ai u)xi = 0. Ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale (2. unde Z este num˘ arul atomic. 4) Ecuat ¸ia Korteweg . 6) Ecuat ¸ia undelor: utt − ∆u = 0. 3) Ecuat ¸ia undelor: utt − ∆u = f (u). e este sarcina sa. Aceast˘ a ecuat ¸ie descrie undele care apar ˆ ın canale cu adˆ ancime mic˘ a ¸ si a fost dedus˘ aˆ ın 1896.

1) se nume¸ ste total neliniar˘ a dac˘ a depinde ˆ ın mod neliniar de derivatele de ordin cel mai ˆ ınalt. DeGiorgi ¸ si Giusti [9] arat˘ a c˘ a rezultatul este fals dac˘ a N = 8.1) se nume¸ ste cvasiliniar˘ a de ordinul k dac˘ a este forma aα (Dk−1 u. × Rm k−1 × · · · × Rm × Rm × Ω → Rm . Acest rezultat a fost stabilit pentru prima dat˘ a de c˘ atre Bernstein ˆ ın 1916 pentru cazul N = 2 iar un contraexemplu celebru al lui Bombieri. · · · . Dk−1 u(x). 10 sunt solut ¸ii care ˆ ı¸ si p˘ astreaz˘ a forma ¸ si chiar interact ¸ioneaz˘ a cu alte solut ¸ii de Ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale (2. Du(x). u(x). care const˘ aˆ ın g˘ asirea unei suprafet ¸e de arie minim˘ a care ˆ ınconjoar˘ a un contur dat din R3 . · · · . u.Amp` ere: det (D2 u) = f . unde unde F : Rm k x ∈ Ω.˘ ¸I CHAPTER 2. Aceast˘ a ecuat ¸ie este legat˘ a de celebra problem˘ a a lui Plateau. · · · . · · · . x) = 0. De¸ si aceast˘ a ecuat ¸ie este cvasiliniar˘ a. |α|=k Exemple de ecuat ¸ii cvasiliniare: 1) Ecuat ¸ia p-Laplacian (1 < p < ∞): div (|Du|p−2 Du) = 0. 2) Ecuat ¸ia suprafet ¸ei minimale: div Du (1+|Du|2 )1/2 = 0. A ap˘ arut pentru prima dat˘ aˆ ın lucr˘ arile lui Monge din 1775. Du. iar u = (u1 . un rezultat central din teoria suprafet ¸elor minimale arat˘ a c˘ a o solut ¸ie ˆ ıntreag˘ a (adic˘ a definit˘ a pe ˆ ıntregul spat ¸iu RN ) a ecuat ¸iei suprafet ¸ei minimale este liniar˘ a dac˘ a N ≤ 7. x) = 0. Exemplu de ecuat ¸ie total neliniar˘ a: 1) Ecuat ¸ia lui Monge . u. um ) : Ω → Rm este necunoscuta. GENERALITAT acela¸ si tip. x)Dα u + a0 (Dk−1 u. f˘ ar˘ a a¸ si pierde individualitatea. Se nume¸ ste sistem de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul k o expresie de forma F (Dk u(x). Exemple de sisteme liniare: . Du. Ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale (2.

Poisson (1831) ¸ si Stokes (1845). T )    u=0 pe ∂ Ω × (0. T ). 2) Ecuat ¸iile de echilibru ale elasticit˘ a¸ tii liniare: µ∆u + (λ + ν ) D(div u) = 0. introduse ˆ ın 1755:    ut + u · Du = −Dp   div u = 0. Landau cu ocazia studiului unor fenomene de tranzit ¸ie de faz˘ a care apar ˆ ın teoria superconductivit˘ a¸ tii. Ginzburg ¸ si L. GENERALITAT 1) Ecuat ¸iile lui Maxwell:            11 Et = rot B Bt = −rot E div B = div E = 0. . 2) Ecuat ¸iile lui Euler pentru fluide necompresibile.˘ ¸I CHAPTER 2. T )       u(x. Exemple de sisteme neliniare: 1) Ecuat ¸iile lui Ginzburg-Landau: −∆u = u(1 − |u|2 ) u = (u1 . 0) = u (x) pentru orice x ∈ Ω . 3) Sistemul lui Navier-Stokes:  ∂ui ∂p   + u · Dui − ∆ui = fi + ˆ ın Ω × (0. 1 ≤ i ≤ N   ∂t ∂xi      div u = 0 ˆ ın Ω × (0. u2 ) ˆ ın Ω ⊂ R2 . Aceste ecuat ¸ii au fost introduse ˆ ın 1950 de c˘ atre V. Pentru un studiu matematic sistematic al acestor ecuat ¸ii recomand˘ am monografia Bethuel-Brezis-H´ elein [7]. 0 Aceste ecuat ¸ii joac˘ a un rol fundamental ˆ ın mecanica fluidelor ¸ si au fost studiate de c˘ atre Navier (1822-1827). Aceste ecuat ¸ii sunt fundamentale ˆ ın teoria electromagnetismului ¸ si au fost deduse ˆ ın 1864.

j =1 1 det (gij ) g mk uxk k=1 xm m=1 unde Γk a simbolul lui Christoffel al conexiunii Levi-Civita iar prin ij reprezint˘ det (gij ) am notat determinantul matricei (gij ). 2. a2 + b2 = 0. 2. De pild˘ a. ˆ ın coordonate locale. (2. Facem schimbarea de variabile    x = ax + by   y = bx − ay.j =1 N uxi xj − k=1 N Γk ij uxk det (gij ) = N − i.3) .2. N −2 unde R este curbura scalar˘ aa metricii g iar K este o constant˘ a. acesta este definit prin N N ∆g u = − i. Din punct de vedere al teoriei ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale acest lucru revine la g˘ asirea unei funct ¸ii u care satisface ecuat ¸ia lui Yamabe − 4(N − 1) ∆g u + Ru = K u(N +2)/(N −2) . conform˘ a cu metrica init ¸ial˘ a g . Metode de rezolvare Vom face ˆ ın continuare o scurt˘ a trecere ˆ ın revist˘ a a principalelor metode de rezolvare a ecuat ¸iilor liniare de ordinul ˆ ıntˆ ai. Simbolul ∆g reprezint˘ a operatorul lui Laplace asociat metricii g . g ) de dimensiune N ≥ 3 exist˘ ao metric˘ a g .1 Ecuat ¸ii cu coeficient ¸i constant ¸i Pentru a u¸ sura expunerea vom presupune c˘ a ne situ˘ am in R2 . pentru care curbura scalar˘ a este constant˘ a. GENERALITAT 12 Multe dintre aceste ecuat ¸ii sau sisteme au fost generalizate ˆ ın contextul geometriei diferent ¸iale. Fie ecuat ¸ia aux + buy = 0 a. b ∈ R . (2.2 Ecuat ¸ii liniare cu derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai.2) 1) Metoda coordonatelor. Yamabe a demonstrat ˆ ın 1960 c˘ a pentru orice varietate Riemannian˘ a compact˘ a (M. Mai precis.˘ ¸I CHAPTER 2.

2).4) C˘ aut˘ am mai ˆ ıntˆ ai ecuat ¸iile curbelor caracteristice. Aceste drepte se numesc curbe caracteristice pentru ecuat ¸ia (2. GENERALITAT Obt ¸inem ux = aux + buy Prin urmare. y ) = f (bx − ay ). ∂v uy = bux − auy . unde f : R → R este funct ¸ie de o singur˘ a variabil˘ a. dac˘ a u este solut ¸ie a problemei (2. y ) = f (bx − ay ). care implic˘ a u(x. Cex ) = + Cex = ux + yuy = 0. respectiv u(x.2) devine astfel ux = 0. b). rezult˘ a c˘ a ∂u = 0. (2. dx ∂x ∂y .2 Ecuat ¸ii cu coeficient ¸i variabili Exemplul 1. Problema (2. 13 adic˘ a u este constant˘ a pe fiecare dreapt˘ a ce are direct ¸ia v . ˘ . y ) = Const.2. deci curbele avˆ and proprietatea c˘ a (1. y ) este vector tangent. Justific˘ am ˆ ın cele ce urmeaz˘ a c˘ a u(x. d ∂u ∂u u(x. Intr-adev˘ ar. dx 1 Obt ¸inem y = Cex .2). aux + buy = (a2 + b2 )ux . de-a lungul fiec˘ arei curbe caracteristice. Avem 2) Metoda geometrica ∂u := ∇u · v = (ux . Ecuat ¸ii liniare ¸ si omogene: Fie problema ux + yuy = 0. care sunt date de problema y dy = . uy ) · (a.˘ ¸I CHAPTER 2. b) = aux + buy . Fie v = (a. 2. Deducem de aici aceea¸ si concluzie ca ˆ ın cazul metodei coordonatelor. ∂v Prin urmare.

Exemplul 2. dt du = 1.5) este u(x. C ) Prin urmare. Ecuat ¸ii liniare neomogene: Fie problema cu valori init ¸iale:    ux + uy = 1   u(x. solut ¸ia acestui sistem este x=t+s y = t. u(x. dt dy = 1.4) se ˆ ınlocuie¸ ste cu ecuat ¸ia general˘ a f (x. 14 Rat ¸ionamentul de mai sus poate fi aplicat dac˘ a problema (2. De aici rezult˘ a c˘ a unica solut ¸ie a problemei (2. u = t + f (s) . dt (2. ∀x ∈ R. y ) g (x.6). y ) = y + f (x − y ) . y )ux + g (x.˘ ¸I CHAPTER 2.6) T ¸ inˆ and cont de curba init ¸ial˘ a (2. 0 iar curbele caracteristice sunt date de sistemul dx = 1. y )uy = 0. . e−x y ) = f (e−x y ). (2. y ) = u(0. Cex ) = u(0.5) Curba init ¸ial˘ a poate fi reprezentat˘ a parametric prin    x0 (s) = s    C: y0 (s) = 0      u (s) = f (s). u(x. cu condit ¸ia ca ecuat ¸ia dx dy = f (x. GENERALITAT A¸ sadar. y ) s˘ a fie integrabil˘ a. 0) = f (x).

˘ ¸I CHAPTER 2. GENERALITAT Exercit ¸ii.

15

1. Stabilit ¸i care din urm˘ atoarele ecuat ¸ii sunt liniare ¸ si care sunt neliniare: (i) ux + yuy = 0. (ii) ux + uuy = 0. (iii) utt − uxx + u3 = 0. (iv) utt + uxxxx = 0. √ (v) 1 + x2 (cos y ) ux + uyxy − [arctan(x/y )] u = 0. (vi) ut − ∆(uγ ) = 0. (vii) ut −
N i,j =1 (aij u)xi xj

N i=1 (bi u)xi

= 0.

2. Ar˘ atat ¸i c˘ a (i) div (u v ) = u div v + ∇u · v ; (ii) div (u × v ) = v · rot u − u · rot v ; (iii) rot (∇u) = 0; (iv) div rot v = 0. 3. Verificat ¸i c˘ a ∆u = div (∇u) ¸ si ∆(uv ) = u ∆v + v ∆u + 2 ∇u · ∇v . 4. Ar˘ atat ¸i c˘ a div (u∇v ) = u∆v + ∇u · ∇v . 5. Fie f = u + iv o funct ¸ie olomorf˘ a. (i) Pornind de la ecuat ¸iile Cauchy-Riemann verificate de u ¸ si v , ar˘ atat ¸i c˘ a fx + ify = 0. (ii) Dac˘ a z = x + iy ¸ si z = x − iy , ar˘ atat ¸i c˘ a general, o condit ¸ie necesar˘ a¸ si suficient˘ a ca (iii) Ar˘ atat ¸i c˘ a ∆ = 4 ∂z∂z . 6. G˘ asit ¸i solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iilor urm˘ atoare: (i) uxx = 0. (ii) uxy = 0. (iii) uxx + u = 0. 7. Verificat ¸i prin calcul direct c˘ a funct ¸ia un (x, y ) = sin nx sinh ny (n ≥ 1) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei ∆u = 0 ˆ ın R2 . 8. Rezolvat ¸i ecuat ¸ia 2ux − uxy = 0.
∂2 ∂f ∂z ∂f ∂z

= 0. Demonstrat ¸i c˘ a, ˆ ın

= 0 este fx + ify = 0.

˘ ¸I CHAPTER 2. GENERALITAT 9. G˘ asit ¸i solut ¸ia problemei    1 − x2 ux + uy = 0   u(0, y ) = 0.

16

10. G˘ asit ¸i solut ¸ia general˘ a a problemei aux + buy + cu = 0. 11. (i) Rezolvat ¸i problema     

yux + xuy = 0 u(x, 0) = e−x .
2

(ii) In care regiune a planului solut ¸ia este unic determinat˘ a? 12. Utilizat ¸i metoda coordonatelor pentru a g˘ asi solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei 2ux + uy − (x − 2y )u = −2x2 + 3xy + 2y 2 . 13. Rezolvat ¸i problema cu valori init ¸iale xux + yuy = u + 1 , R. u(x, y ) = y +
x2 y

u(x, x2 ) = x2 .

− 1.

14. G˘ asit ¸i solut ¸iile problemelor (i) xuy − yux = 0, cu condit ¸ia init ¸ial˘ a u(x, 0) = f (x). (ii) ux + uy = u2 , cu condit ¸ia init ¸ial˘ a u(x, 0) = f (x). R. (i) u(x, y ) = f ( x2 + y 2 ) earctan y/x . (ii) u(x, y ) =
f (x−y ) 1−yf (x−y ) .

15. Demonstrat ¸i c˘ a unica solut ¸ie a problemei xux + yuy + u = 0 care este de clas˘ a C1 ˆ ın p˘ atratul |x| ≤ a, |y | ≤ a este u ≡ 0. Ind. Ar˘ atat ¸i c˘ a max u ≤ 0 ¸ si min u ≥ 0. 16. Demonstrat ¸i teorema lui Picone: fie u o solut ¸ie de clas˘ a C 1 a ecuat ¸iei a(x, y )ux + b(x, y )uy + u = 0 ˆ ın bila unitate ˆ ınchis˘ a B din plan. Dac˘ a a(x, y )x + b(x, y )y > 0 pe frontiera lui B , ar˘ atat ¸i c˘ a u este identic nul˘ a. 17. Ar˘ atat ¸i c˘ a exist˘ a funct ¸ii u, a ∈ C ∞ (R2 ) astfel ˆ ıncˆ at aux + uy = 0 ¸ si supp u = {(x, y ) ; y ≥ 0} ⊃ supp a .

˘ ¸I CHAPTER 2. GENERALITAT

17

18. Ar˘ atat ¸i c˘ a noile coordonate definite prin relat ¸ia (2.3) sunt ortogonale. 19. Fie f : R2 → R o funct ¸ie continu˘ a¸ si a, b dou˘ a numere reale astfel ˆ ıncˆ at a2 + b2 = 0. (i) Rezolvat ¸i ecuat ¸ia aux + buy = f (x, y ). (ii) Scriet ¸i solut ¸ia sub forma u(x, y ) = (a2 + b2 )−1/2
L

f dσ + g (bx − ay ),

unde g este o funct ¸ie arbitrar˘ a de o variabil˘ a, iar L este port ¸iunea din curba caracteristic˘ a cuprins˘ aˆ ıntre axa ordonatelor ¸ si punctul (x, y ).

c ∈ C (Ω). [4]. c ≤ 0 ¸ si exist˘ a α > 0 astfel ˆ ıncˆ at N aij (x)ξi ξj ≥ α ξ i. In contemporary mathematical language this means: “It is useful to solve differential equations”. iii 3. Arnold (1983). Definit ¸ia 1. bi . the one which he considered necessary to keep secret and published only in the form of an anagram1 .1 Clasificarea problemelor eliptice cu valori pe frontier˘ a Fie Ω un deschis arbitrar din RN (N ≥ 2) ¸ si aij .Chapter 3 Probleme la limit˘ a de tip eliptic Newton’s fundamental discovery. Mai precis.j =1 aij (x)uxi xj + i=1 bi (x)uxi + c(x)u se nume¸ ste eliptic dac˘ a aij = aji . 18 . ∀x ∈ Ω. p. pentru 1 ≤ i. Operatorul liniar L : C 2 (Ω) → C (Ω) definit prin N N Lu = i. consists of the following: Data aequatione quotcunque fluentes quantitae involvente fluxiones invenire et vice versa. j ≤ N . V.j =1 1 2 ∀ξ ∈ RN . Newton a comunicat descoperirea sa lui Leibniz ˆ ın urm˘ atoarea form˘ a: 6a cc d ae 13e ff 7i 3l 9n 4o 4q rr 4s 9t 12v x. Se poate spune c˘ a descifrarea acestei anagrame necesit˘ a mai mult˘ a ingeniozitate decˆ at s˘ a rezolvi ecuat ¸ii diferent ¸iale.

Problema Neumann. iar f : Ω → R ¸ si g : ∂ Ω → R dou˘ a funct ¸ii continue.2) . Definit ¸ia 2. α. f ¸ si g ıncˆ at presupune g˘ asirea unei funct ¸ii u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) astfel ˆ    Lu(x) = f (x) pentru x ∈ Ω   u(x) = g (x) dac˘ a x ∈ ∂Ω . iar f : Ω → R ¸ si g : ∂ Ω → R dou˘ a funct ¸ii continue. Problema Robin asociat˘ a lui L. Fie f : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a¸ si L un operator eliptic.1) o funct ¸ie u ∈ C 2 (Ω) care verific˘ a (3. Fie L un operator eliptic. i=1 ∂x2 i 19 Cel mai des ˆ ıntˆ alnit operator eliptic este operatorul lui Laplace ∆u = Observ˘ am c˘ aˆ ın acest caz. Problema Dirichlet asociat˘ a lui L. Fie L un operator eliptic. pentru orice i ¸ si j . Fie L un operator eliptic. ˘ (Robin). f ¸ si g presupune g˘ asirea unei funct ¸ii u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at    Lu(x) = f (x)   α(x)u(x) + β (x) ∂u (x) = g (x) ∂ν pentru x ∈ Ω dac˘ a x ∈ ∂Ω . PROBLEME LA LIMITA N ∂2u . Vom distinge ˆ ın cele ce vor urma trei tipuri de probleme eliptice: Problema Dirichlet. ∂ν unde ν semnific˘ a versorul normalei exterioare ˆ ın punctul x ∈ ∂ Ω. f ¸ si g presupune g˘ asirea unei funct ¸ii u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at    Lu(x) = f (x) pentru x ∈ Ω   ∂u (x) = g (x) dac˘ a x ∈ ∂Ω .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. (3.1) pentru orice x ∈ Ω. Se nume¸ ste solut ¸ie (clasic˘ a) a problemei Lu(x) = f (x) x∈Ω (3. bi = c = 0. β ∈ C (∂ Ω) Problema mixta (α2 + β 2 > 0 ¸ si αβ ≥ 0). aij = δij . iar f : Ω → R ¸ si g : ∂ Ω → R dou˘ a funct ¸ii continue. Problema Neumann asociat˘ a lui L.

4) ¸ si (3. α ≡ 1 conduce la problema Dirichlet.2 Solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace Fie Ω un deschis arbitrar din RN .2) se obt ¸ine problema Neumann. ˆ ın timp ce β ≡ 0. S˘ a presupunem.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Dac˘ a u semnific˘ a potent ¸ialul chimic. de aici rezult˘ a c˘ a div F = 0 ˆ ın Ω .5) Din (3. (3. . Prin urmare F · ν dσ = 0 ∂ω ∀ω ⊂⊂ Ω .4) Conform legilor fizicii. (3. Asemenea funct ¸ii apar ˆ ıntr-o mare varietate de probleme practice. ˆ ın sensul c˘ a pentru α ≡ 0. β ≡ 1 ˆ ın (3. 3. adic˘ a ∆u = 0 ˆ ın Ω. c˘ a funct ¸ia u reprezint˘ a densitatea unei anumite cantit˘ a¸ ti (de exemplu. adic˘ a F = −C ∇u C > 0. de pild˘ a. Cum ω este arbitrar.5) rezult˘ a div (∇u) = 0. (3. fluxul F este proport ¸ional cu gradientul. PROBLEME LA LIMITA 20 Observ˘ am c˘ a problema cu condit ¸ii de tip Robin este mai general˘ a decˆ at problemele Dirichlet sau Neumann. obt ¸inem legea lui Fick de difuzie. iar dac˘ a u este potent ¸ialul electrostatic. calculul de mai sus conduce la legea lui Ohm. Conform formulei Gauss-Ostrogradski rezult˘ a div F = 0 ω ∀ω ⊂⊂ Ω . concentrat ¸ia chimic˘ a a unei substant ¸e) ˆ ın pozit ¸ia de echilibru. Ne vom concentra atent ¸ia ˆ ın cele ce urmeaz˘ a asupra ecuat ¸iei lui Laplace ∆u = 0 ˆ ın Ω.3) O solut ¸ie a acestei ecuat ¸ii se nume¸ ste funct ¸ie armonic˘ a. Dac˘ a u reprezint˘ a temperatura unui corp se obt ¸ine astfel legea lui Fourier de difuzie a c˘ aldurii.

3) se reduce ˆ ın acest caz la g˘ asirea solut ¸iei generale a problemei v (r) + N −1 v (r) = 0 r r > 0. PROBLEME LA LIMITA 21 Vom g˘ asi ˆ ın continuare o anumit˘ a solut ¸ie a ecuat ¸iei lui Laplace (3. Cu substitut ¸ia v = z obt ¸inem z = Deci z (r ) = ceea ce conduce la 1−N z r C rN −1 r > 0. (3.3) pentru Ω = RN . Mai precis. r A¸ sadar rezolvarea ecuat ¸iei (3. Se nume¸ ste solut ¸ie fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace funct ¸ia  1   ln |x| . x = 0 (dac˘ a N ≥ 3). Definit ¸ia 3. r N −1 v (r) . +∞) → R. x = 0 (dac˘ a N = 2) 2π E (x) = 1 1   .    C1 ln r + C2 . Din (3. vom c˘ auta solut ¸ia ˆ ın clasa funct ¸iilor cu simetrie radial˘ a. xi .6) unde v : [0. N (2 − N )ωN |x| −2 .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. r > 0. adic˘ a u(x) = v (r) r = |x| := 2 x2 1 + · · · + xN . v (r ) =   C1 + C2 . rN −2 ∀r > 0 (dac˘ a N = 2) ∀r > 0 (dac˘ a N ≥ 3).6) rezult˘ a uxi = v (r) ceea ce implic˘ a uxi xi = Deci ∆u(x) = v (r) + 1 x2 x2 i i v ( r ) + v ( r ) − v (r) r2 r r3 ∀1 ≤ i ≤ N.

|x|N ∀x = 0 ∀x = 0 . (ii) ∆u = f ˆ ın RN . care reprezint˘ a o “singularitate” pentru aceast˘ a funct ¸ie. PROBLEME LA LIMITA calculeaz˘ a dup˘ a formula ωN = 2π N/2 . ωN semnific˘ a aria sferei unitate din RN . care se unde Γ este funct ¸ia “Gamma” a lui Euler. unde C este o constant˘ a care depinde doar de N . aplicat ¸ia x −→ E (x − y ) este armonic˘ aˆ ın RN \ {y }. |x|N −1 C . In plus. unde y ∈ RN este un element fixat ˆ ın mod arbitrar. Datorit˘ a acestui lucru am fi tentat ¸i s˘ a afirm˘ am c˘ a 4N ∆x E (x − y )f (y ) dy = 0 . x ∈ RN .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. fie doar ¸ si din simplul motiv c˘ a aplicat ¸ia y −→ D2 E (x − y ) nu este integrabil˘ a. Fie f ∈ Cc si u(x) := (i) u este o funct ¸ie de clas˘ a C 2. Atunci N . unde f : RN → R este o funct ¸ie neted˘ a arbitrar˘ a (am notat prin ∆x “laplacianul” ˆ ın raport cu variabila x). Mai general. Cu toate acestea are loc urm˘ atorul rezultat 2 (RN ) ¸ Teorema 1. Acest lucru nu este adev˘ arat. prin construct ¸ie. ∀r > 0 . Din definit ¸ia solut ¸iei fundamentale obt ¸inem cu un calcul elementar urm˘ atoarele estim˘ ari |DE (x)| ≤ ¸ si |D2 E (x)| ≤ C . definit˘ a prin ∞ Γ(r) = 0 tr−1 e−t dt . 4 E (x − y )f (y ) dy . funct ¸ia E este armonic˘ aˆ ın RN \ {0}. Γ(N/2) 22 In definit ¸ia de mai sus. Observ˘ am c˘ a solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace este definit˘ aˆ ın ˆ ıntregul spat ¸iu cu except ¸ia unui singur punct.

(3. lim Aε = 0 . Fix˘ am ε > 0 ¸ si x ∈ RN . Pentru a conclude c˘ a u este o funct ¸ie de clas˘ a C2 este acum suficient s˘ a utiliz˘ am expresiile de mai sus ale derivatelor part ¸iale 2 (RN ).   C ε2 .8) rezult˘ a c˘ a operatorii “lim” ¸ si ∂u (x) = ∂xi ∂2u (x) = ∂xi ∂xj E (z ) uniform pentru z ∈ RN . dac˘ aN =2 dac˘ a N ≥ 3.ε) E (z )∆x f (x − z ) dz := Aε + Bε . 4N E (z )f (x − z ) dz . u(x) = A¸ sadar u(x + tei ) − u(x) = t 23 Demonstrat ¸ie.7) ¸ si (3.ε)    C ε2 | ln ε|.8) comut˘ a.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.ε) E (z )∆x f (x − z ) dz + 4N \B(0. PROBLEME LA LIMITA folosind definit ¸ia lui u. (3. |Aε | ≤ D2 f In particular ε→0 L∞ ( 4N ) |E (z )| dz ≤ B (0.11) . 4N E (z ) f (x + tei − z ) − f (x − z ) dz. (3. ∂xi ∂xj Cu acelea¸ si argumente deducem c˘ a 4N E (z ) (3. t (3. Folosind (3. deci 4N ∂f (x − z ) dz. j ≤ N . ∂xi ∂2f (x − z ) dz.9) avem ∆u(x) = B (0. ˆ ımpreun˘ a cu ipoteza f ∈ Cc (ii) In calculul pe care ˆ ıl vom face ˆ ın continuare c˘ aut˘ am s˘ a evit˘ am singularitatea solut ¸iei fundamentale ˆ ın origine.9) pentru orice 1 ≤ i. (i) Cu schimbarea de variabil˘ a y −→ x − z obt ¸inem. rezult˘ a c˘ a f (x + tei − z ) − f (x − z ) ∂f (x − z ) = t→0 t ∂xi lim Din (3.10) Pe de o parte.7) Intrucˆ at f este o funct ¸ie neted˘ a cu suportul compact.

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA Pe de alt˘ a parte, conform primei formule a lui Green, Bε =

24

4N \B(0,ε)
∂B (0,ε)

E (z )∆x f (x − z ) dz =

∂f (x − z )E (z ) dσ (z ) − ∂ν

4N \B(0,ε)

∇E (z ) · ∇x f (x − z ) dz := Cε + Dε . (3.12)

Avem |Cε | ≤ Df

L∞ (

4N )

|E (z )|dσ (z ) ≤
∂B (0,ε)

   C ε | ln ε|,   C ε,

dac˘ aN =2 dac˘ a N ≥ 3.

A¸ sadar, ˆ ın ambele cazuri,
ε→0

lim Cε = 0 .

(3.13)

Aplicˆ and din nou prima formul˘ a a lui Green, Dε = − −
∂B (0,ε)

∂B (0,ε)

∂E (z ) f (x − z ) dσ (z ) + ∂ν ∂E (z ) f (x − z ) dσ (z ) , ∂ν RN \ B (0, ε). Dar z z =− |z | ε 1 z ωN |z |N

4N \B(0,ε)

∆E (z )f (x − z ) dz =

(3.14) c˘ aci E este armonic˘ aˆ ın

ν (z ) = − ¸ si

∀z ∈ ∂B (0, ε)

∇E (z ) = Deci

∀z = 0 .

∂E 1 1 (z ) := ∇E (z ) · ν (z ) = − ∂ν ωN εN −1 Din (3.14) ¸ si (3.15) rezult˘ a Dε = 1 ωN εN −1 f (x − z ) dσ (z ) =
∂B (0,ε)

∀z ∈ ∂B (0, ε) .

(3.15)

f (x − z ) dσ (z ) .
∂B (0,ε)

De aici rezult˘ a c˘ a
ε→0

lim Dε = f (x) .

(3.16)

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA Din (3.10), (3.11), (3.12), (3.13) ¸ si (3.16) obt ¸inem ∆u(x) = f (x) ∀x ∈ RN .

25

Exercit ¸ii. 1. Deducerea valorii lui ωN . (i) Scriind eventual integrala de volum ˆ ın funct ¸ie de integrala de suprafat ¸˘ a, ar˘ atat ¸i c˘ a volumul bilei de raz˘ a r din RN este vN (r) = √ 1 (ii) Ar˘ atat ¸i c˘ a vN +1 (1) = 2 0 vN ( 1 − x2 )dx. (iii) Folosind (i) ¸ si (ii) deducet ¸i c˘ a vN +1 (1) = ¸ si ωN +1 = 2ωN . (iv) Ar˘ atat ¸i c˘ a ωN +1 = (v) Deducet ¸i c˘ a ωN = N − 2 ωN ωN −1 , N − 1 ωN −2 ∀N ≥ 3. N +1 N
0 π/2 0 π/2 ωN rN N .

2ωN N

cosN +1 θdθ

cosN +1 θdθ

2π N/2 Γ(N/2) .

2. G˘ asit ¸i toate ¸iile cu simetrie sferic˘ a ale ecuat ¸iei biarmonice ∆2 u = 0.  solut   C1 + C2 r2 + C3 ln r + C4 r2 ln r dac˘ aN =2    R. u(r) = C1 + C2 r2 + C3 r2−N + C4 r4−N dac˘ aN ≥3¸ si N = 4      C + C r2 + C r−2 + C ln r dac˘ aN =4 1 2 3 4 3. G˘ asit ¸i toate solut ¸iile cu simetrie sferic˘ a ale ecuat ¸iei −∆u = λu, λ > 0. R. u(r) =
C1 cos

4. Ar˘ atat ¸i c˘ a ∂u dσ = 0 . ∂ Ω ∂ν

√ √ λr+C2 sin λr . r dac˘ a u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω)

este o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın Ω atunci

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA

26

5. Ar˘ atat ¸i c˘ a solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace are urm˘ atoarele
N propriet˘ a¸ ti: E ∈ C ∞ (RN \ {0}), iar E, Exi ∈ L1 loc (R ), pentru orice i =

1, · · · , N . 6. Operatorul lui Laplace ˆ ın coordonate sferice. Reamintim c˘ aˆ ın R3 leg˘ atura dintre coordonatele carteziene ¸ si cele sferice este dat˘ a de x = r sin θ cos ϕ, y = r sin θ sin ϕ, z = r cos θ. Ar˘ atat ¸i c˘ a expresia operatorului lui Laplace ˆ ın coordonate sferice este dat˘ a de ∆u = urr + 2 1 ur + 2 r r uθθ + (cot θ) uθ + 1 uϕϕ sin2 θ . (3.17)

7. Folosind formula (3.17) ar˘ atat ¸i c˘ a solut ¸ia independent˘ a de ϕ a problemei    ∆u = 0 ˆ ın B (0, 1) ⊂ R3   este dat˘ a de formula

u(1, θ) = f (θ)

u(r, θ) =
n=0

an rn Pn (cos θ) ,

2n + 1 π f (θ)Pn (cos θ) sin θ dθ, iar Pn (t), t ∈ [−1, 1] sunt poli2 0 noamele lui Lagrange, respectiv solut ¸iile ecuat ¸iei unde an = (1 − t2 ) d2 Φ dΦ + n(n + 1) Φ = 0 − 2t 2 dt dt − 1 ≤ t ≤ 1.

8. Operatorul lui Laplace ˆ ın coordonate cilindrice. Consider˘ am ˆ ın R3 coordonatele cilindrice (r, θ, z ) introduse prin x = r cos θ, y = r sin θ, z = z . Ar˘ atat ¸i c˘ a expresia operatorului lui Laplace ˆ ın coordonate cilindrice este dat˘ a de ∆u = urr + 1 1 ur + 2 uθθ + uzz . r r

9. Fie Ω ⊂ RN un domeniu cu frontiera neted˘ a¸ si u ∈ C 2 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at u = 0 pe ∂ Ω. Demonstrat ¸i urm˘ atoarea inegalitate de interpolare: |∇u|2 dx ≤ ε
Ω Ω

(∆u)2 dx +

1 4ε

u2 dx,

12. satisface relat ¸ia ∆v (x) = |x|−N −2 f x |x|2 . Ar˘ atat ¸i c˘ a transformarea Kelvin pentru u. Fix˘ am b > 0 ¸ si consider˘ am aplicat ¸ia f (a) = |τ |=1 u(aτ )u b2 τ a dτ. putem presupune x0 = 0. 11.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Fie v (y ) = u f (a) = b2 y a2 . Fie a un num˘ ar real ¸ si u : R3 → R o funct ¸ie definit˘ a astfel: u(x) = |x|−1 sin a|x| dac˘ ax=0¸ si u(0) = a. F˘ ar˘ a restrˆ ange generalitatea. E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a f este constant˘ a. Fie a. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si conex˘ a. . Fie ∆u = f ˆ ın Ω ⊂ RN . b]. Dac˘ a Bc (x0 ) ⊂⊂ Ω. definit˘ a prin v (x) = |x|2−N u(x/|x|2 ). a ∈ (0. Avem f (a) = |τ |=1 u 1 aN −1 1 N a −1 b2 τ a u ∂Ba ∂Ba ∇u(aτ ) · τ dτ − b2 a2 u(aτ )∇u |τ |=1 b2 b2 τ a u(y ) · τ dτ = ∂u ∂ν b2 y dσ (y ) = a2 b2 ∂u 1 y (y )dσ (y ) − 2 · N −1 a2 ∂ν a a b2 ∂u ∂u b2 u y ( y ) − u ( y ) y a2 ∂ν ∂ν a2 ∂Ba dσ (y ). Sol. Ar˘ atat ¸i c˘ a u este de clas˘ a C 2 pe R3 ¸ si −∆u = a2 u. Atunci v (y ) ∂Ba Ba 1 aN −1 1 aN −1 1 N a −1 ∂u (y )dσ (y ) − ∂ν u(y ) ∂Ba ∂v (y )dσ (y ) = ∂ν b2 y a2 (v (y )∆u(y ) − u(y )∆v (y )) dy = u Ba b2 b2 y ∆ u ( y ) − u(y )∆u a2 a2 dy = 0. Deducet ¸i c˘ a dac˘ a o funct ¸ie armonic˘ a este constant˘ aˆ ıntr-o vecin˘ atate a lui x0 atunci u este constant˘ aˆ ın Ω. b ¸ si c numere pozitive astfel ˆ ıncˆ at a ≤ b ≤ c ¸ si b2 = ac. 27 10. PROBLEME LA LIMITA pentru orice ε > 0. iar u o funct ¸ie armonic˘ a ˆ ın Ω. ar˘ atat ¸i c˘ a |τ |=1 u(x0 + aτ )u(x0 + cτ )dτ = |τ |=1 u2 (x0 + bτ )dτ. pentru x/|x|2 ∈ Ω.

atunci u este o funct ¸ie armonic˘ a. (i) Dac˘ a u ∈ C 2 (Ω) o funct ¸ie armonic˘ a.r) u(z ) dz . ∂ν Aplicˆ and formula Gauss-Ostrogradski obt ¸inem ϕ (r ) = r N ∆u(y ) dy = 0 .1) ∇u(x+rz )·z dσ (z ) = ∂B (x.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a arbitrar˘ a. r) ⊂ Ω. (i) Fie ϕ(r) := ∂B (x. atunci u(x) = ∂B (x. PROBLEME LA LIMITA 28 3. (ii) Dac˘ a funct ¸ia u ∈ C 2 (Ω) are proprietatea c˘ a u(x) = ∂B (x. pentru orice x ∈ Ω ¸ si orice r > 0 astfel ˆ ıncˆ at B (x.3 Teorema de medie pentru funct ¸ii armonice.r) ∂u dσ (y ) . Demonstrat ¸ie. ∀B (x.1) u(x + rz ) dσ (z ) .r) ∇u(y )· y−x dσ (y ) = r ∂B (x. Printr-o schimbare de variabil˘ a observ˘ am c˘ a ϕ(r) = ∂B (0. Principiul slab de maxim Funct ¸iile armonice au proprietatea remarcabil˘ a c˘ a valoarea lor ˆ ıntr-un punct arbitrar depinde de valorile luate pe orice bil˘ a (sau sfer˘ a) cu centrul ˆ ın punctul respectiv. o funct ¸ie este armonic˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a valoarea sa ˆ ıntr-un punct arbitrar este media valorilor luate pe orice bil˘ a (sau sfer˘ a) centrat˘ aˆ ın acel punct.r) . r) ⊂⊂ Ω . Vom demonstra ˆ ın acest sens Teorema 2.r) u(y ) dσ (y ) . ∀x ∈ Ω . B (x.r) u(y ) dσ (y ) . Deci ϕ (r) = ∂B (0. Mai precis.r) u(y ) dσ (y ) = B (x. (Formula de medie pentru funct ¸ii armonice).

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA

29

c˘ aci u este o funct ¸ie armonic˘ a. Rezult˘ a c˘ a ϕ este constant˘ a, ceea ce implic˘ a u dσ = lim
∂B (x,r) s→0 ∂B (x,s)

u dσ = u(x) .

Pentru a justifica a doua egalitate din (i) e suficient s˘ a observ˘ am c˘ a
r r

u(z ) dz =
B (x,r) 0 ∂B (x,s)

u dσ ds = u(x)
0

ωN sN −1 ds =

ωN rN u(x) . N

(ii) Presupunem prin absurd c˘ a u nu este o funct ¸ie armonic˘ a. Prin urmare, exist˘ ax∈Ω¸ si r > 0 astfel ˆ ıncˆ at B (x, r) ⊂ Ω ¸ si ∆u = 0 ˆ ın B (x, r). F˘ ar˘ aa mic¸ sora generalitatea, putem presupune c˘ a ∆u > 0 ˆ ın B (x, r). Cu acelea¸ si notat ¸ii ca ˆ ın (i), avem 0 = ϕ (r) = r N ∆u(z ) dz > 0 ,
B (x,r)

ceea ce constituie o contradict ¸ie. Cu aceasta, demonstrat ¸ia este ˆ ıncheiat˘ a. Cu ajutorul formulei de medie putem deduce cu u¸ surint ¸˘ a urm˘ atorul rezultat (deosebit de util ˆ ıntr-o diversitate de situat ¸ii) care afirm˘ aˆ ın esent ¸˘ a c˘ a valorile extreme ale unei funct ¸ii armonice sunt atinse pe frontier˘ a. Teorema 3. (Principiul slab de maxim pentru funct ¸ii armonice). Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a¸ si fie u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) o funct ¸ie armonic˘ a. Atunci (i) max u = max u ¸ si min u = min u . (ii) Dac˘ a, ˆ ın plus, Ω este o mult ¸ime conex˘ a¸ si exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = max u (sau u(x0 ) = min u), atunci u este o funct ¸ie constant˘ aˆ ın Ω.
Ω Ω Ω ∂Ω Ω ∂Ω

Demonstrat ¸ie. Observ˘ am cu u¸ surint ¸˘ a c˘ a este suficient s˘ a demonstr˘ am afirmat ¸ia (ii). Concluzia de la (i) rezult˘ a apoi aplicˆ and (ii) pe fiecare component˘ a conex˘ a a lui Ω. Ideea demonstrat ¸iei este de a ar˘ ata c˘ a mult ¸imea A := {x ∈ Ω ; u(x) = max u}

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA

30

este simultan ˆ ınchis˘ a¸ si deschis˘ aˆ ın Ω, ceea ce implic˘ a A = Ω (adic˘ a u este constant˘ a) sau A = ∅. Din ipotez˘ a, x0 ∈ A, deci A este nevid˘ a. Evident, din continuitatea lui u, mult ¸imea A este ˆ ınchis˘ aˆ ın Ω. R˘ amˆ ane s˘ a ar˘ at˘ am c˘ aA am r > 0 este deschis˘ a. Fie x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = max u := M . Fix˘ astfel ˆ ıncˆ at r < dist (x0 , ∂ Ω). Aplicˆ and principiul de maxim funct ¸iei armonice u avem M = u(x0 ) = u(y ) dy ≤ M ,
B (x0 ,r) Ω

deoarece u ≤ M ˆ ın B (x0 , r). De aici rezult˘ a c˘ a, ˆ ın mod necesar, u ≡ M ˆ ın B (x0 , r), ceea ce atrage, ˆ ın particular, c˘ a A este deschis˘ a. Cu aceasta demonstrat ¸ia este ˆ ıncheiat˘ a. Exercit ¸ii. 1. Ar˘ atat ¸i c˘ a problema Dirichlet    −∆u(x) = f (x)   u(x) = g (x) are cel mult o solut ¸ie clasic˘ a. 2. Explicat ¸i urm˘ atorul “paradox”: funct ¸ia u(x, y ) = (x2 +y 2 −2x)/(x2 +y 2 ) satisface    ∆u = 0   u=0 dac˘ a x2 + y 2 − 2x < 0 dac˘ a x2 + y 2 − 2x = 0 .

pentru x ∈ Ω dac˘ a x ∈ ∂Ω

Inseamn˘ a acest lucru c˘ a problema Dirichlet pe cerc cu condit ¸ie Dirichlet nul˘ a pe frontier˘ a admite o solut ¸ie diferit˘ a de solut ¸ia banal˘ a? 3. (i) Demonstrat ¸i c˘ a oricare dou˘ a solut ¸ii clasice ale problemei Neumann    −∆u(x) = f (x) pentru x ∈ Ω (3.18)   ∂u (x) = g (x) dac˘ a x ∈ ∂Ω ∂ν difer˘ a printr-o constant˘ a. (ii) Ar˘ atat ¸i c˘ a o condit ¸ie necesar˘ a ca problema (3.18) s˘ a admit˘ a solut ¸ie este ca
Ωf

dx = −

∂ Ω g dσ (x).

˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA 4. Discutat ¸i unicitatea solut ¸iei pentru problema Robin    −∆u(x) = f (x) pentru x ∈ Ω   α u(x) + β ∂u (x) = g (x) dac˘ a x ∈ ∂Ω , ∂ν unde α ¸ si β sunt numere reale astfel ˆ ıncˆ at α2 + β 2 > 0 ¸ si αβ ≥ 0. 5. Ar˘ atat ¸i c˘ a problema    ∆u = 1        u(−1, y ) = u(1, y ) = 0   ux (x, 1) + uy (x, 1) = 0        ux (x, −1) − uy (x, −1) = 0 are cel mult o solut ¸ie.

31

ˆ ın Ω := (−1, 1) × (−1, 1) y ∈ (−1, 1) x ∈ (−1, 1) x ∈ (−1, 1)

Sol. Fie u1 ¸ si u2 dou˘ a solut ¸ii ¸ si u = u1 − u2 . Este suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a u = 0 unde u verific˘ a     ∆u = 0       u(−1, y ) = u(1, y ) = 0   ux (x, 1) + uy (x, 1) = 0        ux (x, −1) − uy (x, −1) = 0

ˆ ın (−1, 1) × (−1, 1) y ∈ (−1, 1) x ∈ (−1, 1) x ∈ (−1, 1) . u

Inmult ¸ind cu u ˆ ın ∆u = 0 ¸ si integrˆ and prin p˘ art ¸i obt ¸inem

∂u = |∇u|2 . ∂ν ∂Ω Ω De aici rezult˘ a c˘ a este suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a ∇u = 0 ˆ ın Ω, c˘ aci aceasta

atrage u = Const. ˆ ın Ω, adic˘ a u = 0, folosind ipoteza u(−1, y ) = u(1, y ) = 0, ˆ ın (−1, 1). Folosind condit ¸iile la limit˘ a avem u
∂Ω 1 ∂u ∂u (x, −1) dx − u (x, 1) dx = −1 ∂x −1 ∂x 1 1 d 1 1 d (u2 )(x, −1) dx − (u2 )(x, 1) dx = 2 −1 d x 2 −1 d x 1

∂u = ∂ν

u

u2 (1, −1) − u2 (−1, −1) − u2 (1, 1) + u2 (−1, 1) = 0. 6. Fie u = u(r, ϕ) o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın bila B (0, 2) ⊂ R2 astfel ˆ ıncˆ at u(2, ϕ) = 2 cos 2ϕ + 1. Calculat ¸i supB (0,2) u ¸ si u(0).

Presupunem c˘ a u se anuleaz˘ a ˆ ın orice punct de pe frontiera lui Ω ¸ si exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = 0. afirmat ¸ia este evident˘ a. PROBLEME LA LIMITA armonice pentru a ar˘ ata c˘ a u(0) = ∂B (0. · · · . D) = ai (x) 11. unde u este solut ¸ia problemei    −∆u = f   u=g ˆ ın B (0. Fie un ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) un ¸ sir de funct ¸ii armonice. Ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a un converge uniform pe ∂ Ω atunci un este uniform convergent pe Ω. Deci exist˘ a x1 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at v (x1 ) = 0. Funct ¸ia v = ∆u este continu˘ a pe mult ¸imea conex˘ a Ω¸ si v (xM ) ≤ 0. Dac˘ ∂x i i=1 u verific˘ a ecuat ¸ia P (x. dac˘ a u = 0 pe ∂ Ω ¸ si lim|x|→∞ u(x) = 0. Atunci exist˘ a xm . . R) . N ) ¸ si u : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a care este de clas˘ a C 2 pe ∂2 a funct ¸ia 2 . 10. xM ∈ Ω. Presupunem u ≡ 0 ˆ ın Ω. D)u = 0 ˆ ın Ω. 9. v (xm ) ≥ 0. In particular. R) pe ∂B (0. ar˘ atat ¸i c˘ a sup u = sup u ¸ si inf u = inf u. Fie N ≥ 3. m˘ arginit˘ a¸ si conex˘ a¸ si u : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a care este de clas˘ a C 2 pe Ω.R) 32 7. Fie Ω un domeniu m˘ arginit ˆ ın RN ¸ si Ω1 = RN \ Ω.R) 1 1 − |x|N −2 RN −2 f dx . Ar˘ atat ¸i c˘ a |u(x)| ≤ max |u(y )| y ∈∂ Ω Ω ∂Ω Ω ∂Ω N Ω Ω ∀x ∈ Ω1 . Consider˘ am operatorul diferent ¸ial P (x. Formulat ¸i ¸ si demonstrat ¸i un rezultat similar dac˘ a N = 2. Sol. ∆u(xm ) ≥ 0 ¸ si ∆u(xM ) ≤ 0. In plus. xm = xM astfel ˆ ıncˆ at u(xm ) = min u ≤ 0 ¸ si u(xM ) = max u ≥ 0. Ar˘ atat ¸i c˘ a exist˘ a x1 ∈ Ω cu proprietatea c˘ a ∆u(x1 ) = 0. Modificat ¸i demonstrat ¸ia teoremei de medie pentru funct ¸ii g dσ + 1 (N − 2)ωN B (0. atunci u ≡ 0 ˆ ın Ω1 . 8. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a. Ω. Consider˘ am o funct ¸ie u armonic˘ aˆ ın Ω1 astfel ˆ ıncˆ at u ∈ C (Ω1 ) ¸ si lim|x|→∞ u(x) = 0. Dac˘ a u ≡ 0ˆ ın Ω.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. ∞) funct ¸ii continue (i = 1. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. ai : Ω → (0.

Fie problema lui Poisson    −∆u = f (x)   u=0 unde Ω ⊂ {(x. y ) < (x. Ar˘ atat ¸i c˘ a 0 ≤ u ≤ 1/8 ˆ ın [0. Fie Ω := {(x. ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) este solut ¸ie a problemei    −∆u = f (x) ˆ ın Ω = (0.y)∈Ω |u(x. Mai general.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. 1]. 8 ˆ ın Ω pe ∂ Ω. (i) Ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a f ≡ 1 atunci 0 ≤ u(x. y ) ∈ Ω. 4 . x2 + y 2 < R2 }. 0 < u(x. 1)   u=0 atunci ||u||∞ ≤ unde ||u||∞ := sup(x. PROBLEME LA LIMITA 12. Comparat ¸i u cu funct ¸ia v (x. y ) ∈ Ω. y )|. 14. pe ∂ Ω. 2 2 2 (Ind. 1) pe ∂ Ω.) (ii) In cazul general. 1) × (0. 13. Ar˘ atat ¸i c˘ a problema    −∆u = 1 + x2 ˆ ın Ω   u=0 pe ∂ Ω 1 4 33 are o solut ¸ie unic˘ a u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) ¸ si. 1 ||f ||∞ . 1) × (0. ˆ ın plus. Fie problema lui Poisson    −∆u = 1   u=0 pentru orice ˆ ın Ω = (0. y ). y ) ∈ R2 . 1] × [0. demonstrat ¸i c˘ a ||u||∞ ≤ R2 ||f ||∞ . y ) ≤ R2 4 ∀(x. y ) = 1 4 (R − x − y ). x2 + 4y 2 < 1}.

19) ∀x ∈ Ω ∂u (y ) dσ (y )+ ∂νy ¸ si ∆u(y )E (x − y ) dy − Ω ∂Ω E (x − y ) ∂E (x − y ) u(y ) dσ (y ) = 0 ∂νy ∂Ω ∀x ∈ RN \ Ω .20) Demonstrat ¸ie. ca exercit ¸iu. Teorema 4. precum ¸ si o proprietate deosebit de interesant˘ a a solut ¸iei fundamentale E a ecuat ¸iei lui Laplace. ∂νy (3.4 Teorema Green-Riemann Rezultatul urm˘ ator ofer˘ a o formul˘ a de reprezentare pentru o funct ¸ie arbitrar˘ a definit˘ a pe Ω. Aplicˆ and a doua formul˘ a a lui Green ˆ ın domeniul Ωε := Ω \ B (x. E (x − y ) ∂ν ∂ν Sε Sε ∆u(y )E (x − y ) dy − E (x − y ) u(y ) ∂Ω unde Sε reprezint˘ a sfera de raz˘ a ε centrat˘ aˆ ın punctul x.22) De aici rezult˘ a c˘ a ∂u (y ) dσ (y ) + ∂νy Ωε ∂Ω ∂E (x − y ) ∂u (y ) dσ (y ) − u(y ) dσ (y ) . s˘ a efectueze calculele care urmeaz˘ aˆ ın cazul N = 2. N − 2 (N − 2)ωN ε N −2 Sε ∂ν (3.21) ∂E (x − y ) dσ (y ) = ∂νy (3. ε) obt ¸inem ∆u(y )E (x−y ) dy − Ωε ∂ Ωε E (x−y ) ∂u (y ) dσ (y )+ ∂νy u(y ) ∂ Ωε ∂E (x − y ) dσ (y ) = 0 . (teorema Green-Riemann). Cu ajutorul s˘ au vom deduce formula de medie pentru funct ¸ii armonice. Fie x ∈ Ω ¸ si ε > 0 astfel ˆ ıncˆ at B (x. ε) ⊂ Ω. m˘ arginit˘ a¸ si fie u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at ∆u ∈ C (Ω). Avem ∂u E (x − y ) (y ) dσ (y ) ≤ ∂ν Sε 1 ∂u Cε (y ) dσ (y ) ≤ → 0 dac˘ a ε → 0.23) . Presupunem ˆ ın continuare c˘ aN ≥3¸ si l˘ as˘ am cititorului. care pune ˆ ın evident ¸˘ a natura singularit˘ a¸ tii acestei funct ¸ii. PROBLEME LA LIMITA 34 3. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. (3. Atunci u(x) = Ω ∆u(y )E (x − y ) dy − ∂E (x − y ) u(y ) dσ (y ) ∂νy ∂Ω ∂Ω E (x − y ) ∂u (y ) dσ (y )+ ∂νy (3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.

rezult˘ a c˘ a ε→0 Ωε lim ∆u(y )E (x − y ) dy = Ω ∆u(y )E (x − y ) dy . prima formul˘ a lui Green ¸ si ¸ tinˆ and cont apoi c˘ a u este o funct ¸ie armonic˘ a.22).r) 1 u(y ) dσ (y ) + (N − 2)ωN rN −2 ∂B (x.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Fie u ∈ C 2 (Ω) o funct ¸ie armonic˘ a¸ si x ∈ Ω.26) obt ¸inem cu u¸ surint ¸˘ a (3.24) =− pentru orice y ∈ Sε . ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia.23). deci aplicat ¸ia Ω y −→ E (x − y ) este neted˘ a. (3. Deci.25) ¸ si (3. folosind (3.r) ∂B (x.19). Aplicˆ and teorema Green-Riemann. Demonstrat ¸ie.r ) ∂u (y ) dσ (y ) = ∂ν ∆u(y ) dy = u(y ) dσ (y ) . ωN εN −1 (3. Fie ϕ o funct ¸ie neted˘ a arbitrar˘ a cu suportul compact. Am v˘ azut c˘ a solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei lui Laplace este o funct ¸ie neted˘ a cu except ¸ia originii.26) Din (3. Atunci u(x) = ∂B (x. x−y x−y =− ωN 1 x−y N −1 35 1 . (3.r ) B (x. (3. (3. r > 0 astfel ˆ ıncˆ at B (x. r) ⊂ Ω. Corolarul 1.25) Cum aplicat ¸ia y −→ E (x − y )∆u(y ) este integrabil˘ a pe Ω. Relat ¸ia (3.24).20) se obt ¸ine cu acelea¸ si argumente ca (3. avem (dac˘ a N ≥ 3) u(x) = 1 ωN rN −1 1 ωN rN −1 1 ωN rN −1 1 (N − 2)ωN rN −2 ∂B (x. aplicˆ and formula lui Green direct ˆ ın Ω. Intrucˆ at ∆E (x) = 0 ∀x ∈ RN \ {0} .r) ∂B (x.21).r) u(y ) dσ (y ) + u(y ) dσ (y ) = ∂B (x. (Formula de medie pentru funct ¸ii armonice). u(y ) Sε ∂E (x − y ) 1 dσ (y ) = − ∂ν ωN εN −1 u(y ) dσ (y ) → −u(x) Sε dac˘ a ε → 0.r) u(y ) dσ (y ) . . Acest lucru este posibil deoarece x ∈ Ω. PROBLEME LA LIMITA Pe de alt˘ a parte. ∂E (x − y ) = ∂ν ∇y E (x − y ). care constituie o singularitate pentru aceast˘ a funct ¸ie.

(3. cu except ¸ia unui singur punct. Rezultatul exprimat ˆ ın egalitatea (3. cˆ at ¸ si din observat ¸ia de mai sus.27) Demonstrat ¸ia rezult˘ a prin simpla aplicare a teoremei Green-Riemann pentru funct ¸ia ϕ ¸ si prin integrare pe o bil˘ a suficient de mare centrat˘ aˆ ın origin˘ a. Atunci Corolarul 2. Din definit ¸ie. L˘ as˘ am cititorul s˘ a g˘ aseasc˘ a gre¸ seala f˘ acut˘ a mai sus ¸ si prezent˘ am ˆ ın continuare varianta corect˘ a: 2 (RN ).5 Analiticitatea funct ¸iilor armonice ¸ie u : Ω → R se nume¸ ste analitic˘ a dac˘ a pentru orice Definit ¸ia 4. rezult˘ a c˘ a funct ¸iile elementare sunt analitice ˆ ın domeniul lor de definit ¸ie. aceast˘ a definit ¸ie poate fi exprimat˘ a prin posibilitatea dezvolt˘ arii lui u ˆ ın serie de puteri. In mod echivalent. 3. solut ¸ia fundamental˘ a E a ecuat ¸iei lui Laplace este o funct ¸ie analitic˘ aˆ ın RN \ {0}. α! pentru orice x0 ¸ si pentru orice x ˆ ıntr-o vecin˘ atate a lui x0 .27) se exprim˘ aˆ ın limbajul teoriei distribut ¸iilor prin ∆E = δ0 ˆ ın RN . α! pentru orice x ∈ K ¸ si pentru orice multi-indice α. O funct compact K cont ¸inut ˆ ın Ω exist˘ a CK > 0 astfel ˆ ıncˆ at 1 |α|+1 |Dα u(x)| ≤ CK . (3. In particular. c˘ aci ∆E = 0.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA integralele pe RN la integrale pe o bil˘ a suficient de mare): 36 am fi tentat ¸i s˘ a facem urm˘ atorul “calcul” (via formula lui Green ¸ si reducˆ and 4N ∆ϕ(x)E (x) dx = 4N ∆E (x)ϕ(x) dx = 0 .28) unde δ0 semnific˘ a m˘ asura (distribut ¸ia) lui Dirac concentrat˘ aˆ ın origine. Fie ϕ ∈ Cc 4N ∆ϕ(x)E (x) dx = ϕ(0) . ˆ ın jurul oric˘ arui punct: u(x) = α Dα u(x0 ) (x − x0 )α . .

Folosind faptul c˘ a o funct ¸ie armonic˘ a este indefinit derivabil˘ a¸ si aplicˆ and formula de medie pentru funct ¸ii armonice vom demonstra Teorema 6. deoarece u este funct ¸ie armonic˘ a. Dar g = 0 ¸ si ϕ = 1 ˆ ın Uε . . Demonstrat ¸ie. (Teorema lui Liouville. Atunci u este constant˘ a. Pe de alt˘ a parte. ∆(ϕu) = g := u ∆ϕ + 2 ∇u · ∇ϕ ˆ ın Ω . ˆ ıntrucˆ at ϕu = 0 ˆ ın Ω \ K . dist (x. Deci u(x) = Ω\Uε g (y )E (x − y ) dy ∀x ∈ U . |x − x0 | < r} . PROBLEME LA LIMITA analitic˘ aˆ ın Ω. deci ˆ ın Ω. ˆ ın Ω . 37 Teorema 5. Atunci u este funct ¸ie Putem presupune c˘ a U ⊂ Ω. Cum E este analitic˘ aˆ ın RN \ {0} rezult˘ a c˘ a u este analitic˘ a pe U . Fix˘ am x0 ∈ Ω ¸ si fie U := {x ∈ Ω . Avem ∆(ϕu) = ϕ ∆u + u ∆ϕ + 2 ∇u · ∇ϕ A¸ sadar.) Fie u : RN → R o funct ¸ie armonic˘ a m˘ arginit˘ a inferior. teorema Green-Riemann implic˘ a (ϕu)(x) = Ω g (y )E (x − y ) dy ∀x ∈ Ω . U ) ≤ ε} . Fie u : Ω → R o funct ¸ie armonic˘ a. Fix˘ am un compact U ⊂ K ⊂ Ω ¸ si consider˘ am ∞ (Ω) astfel ˆ ϕ ∈ Cc ıncˆ at supp ϕ = K ¸ si ϕ ≡ 1 ˆ ın Uε := {x ∈ Ω .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.

d Ω unde d = dist (ω. o funct ¸ie armonic˘ a. rezult˘ a c˘ a uxi este. N ωN r r Ω Ω 2. Aplicˆ and formula de medie funct ¸iei armonice ∇u avem. de asemenea. N . adic˘ a u este constant˘ a. Exercit ¸ii. Folosind exercit ¸iul de mai sus ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a u : Ω → R este o funct ¸ie armonic˘ a¸ si r este un num˘ ar pozitiv astfel ˆ ıncˆ at B2r (x0 ) ⊂⊂ Ω atunci exist˘ a α ∈ R astfel ˆ ıncˆ at |u(x) − u(y )| ≤ |x − y |α (2r)1−α N r sup |u| B2r (x0 ) ∀x.r ) uν ≤ ∂B (x. 3.r ) N ωN rN ∂B (x.r) uνi dσ ≤ N u(x) .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Fie u : RN → R o funct ¸ie armonic˘ a cu proprietatea inf u(x) ≥ −M (R) . F˘ ar˘ a a mic¸ sora cu nimic generalitatea. Deoarece u este armonic˘ a. pentru orice x ∈ RN ¸ si oricare ar fi i = 1. PROBLEME LA LIMITA 38 Demonstrat ¸ie. N . · · · . |x|<R . Deoarece u este armonic˘ a. putem presupune u ≥ 0. rezult˘ a c˘ a ∆∇u = 0 ˆ ın Ω. pentru r < d ¸ si x ∈ ω . · · · . Ar˘ atat ¸i c˘ a sup |∇u| ≤ ω N sup |u| .r) B (x. y ∈ Br (x0 ) . pentru orice i = 1. 1. Rezult˘ a de aici c˘ a uxi (x) = 0. Fie x ∈ RN un punct arbitrar. Fie u : Ω → R o funct ¸ie armonic˘ a¸ si ω ⊂⊂ Ω. Solut ¸ie. r pentru orice r > 0.r ) N N ωN rN −1 sup |u| = sup |u| . |∇u(x)| = N ωN rN N ωN rN ∇u(y ) dy = B (x. Aplicˆ and formula de medie ¸ si teorema divergent ¸ei avem |uxi (x)| = N ωN rN N ωN rN uxi (y ) dy = |u| dσ = ∂B (x. ∂ Ω).

32) obt ¸inem u(x) = Ω ∆u(y ) (E (x − y ) − ϕx (y )) dy + u(y ) ∂Ω ∂ (E (x − y ) − ϕx (y )) dσ (y ) . Pentru y ∈ RN fixat.31) Prin ˆ ınmult ¸ire ˆ ın (3. unde d = R − |y |. 3.6 Funct ¸ia lui Green Vom g˘ asi ˆ ın continuare o formul˘ a pentru rezolvarea problemei    ∆u = f ˆ ın Ω   u=g pe ∂ Ω . R→∞ R Demonstrat ¸i c˘ a u este constant˘ a.33) . Pentru x ∈ Ω fixat.32) Ω ∂Ω ∂Ω Prin adunarea relat ¸iilor (3.31) cu u ¸ si integrare prin p˘ art ¸i obt ¸inem ∆u(y )ϕx (y ) dy = ∂u ∂ϕx (y )ϕx (y ) dσ (y ) − (y ) u(y ) dσ (y ) = ∂ν ∂ Ω ∂ν ∂u ∂ϕx (y )E (x − y ) dσ (y ) − (y ) u(y ) dσ (y ) . ∂ν ∂ Ω ∂ν (3. ∂νy (3. Aplicˆ and formula Green-Riemann (3. (3.19) avem u(x) = Ω ∆u(y )E (x−y ) dy − ∂Ω E (x−y ) ∂u (y ) dσ (y )+ ∂νy u(y ) ∂Ω ∂E (x − y ) dσ (y ) .29) unde Ω ⊂ RN este o mult ¸ime deschis˘ a cu frontiera de clas˘ a C 1 pe port ¸iuni. g ∈ C (∂ Ω) sunt funct ¸ii date. (3. lim 39 Ind. fie ϕx (y ) solut ¸ia problemei    ∆ϕx (y ) = 0 y∈Ω   ϕx (y ) = E (x − y ) y ∈ ∂Ω .30) ¸ si (3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. ∂ν (3. fie R > |y |. iar f ∈ C (Ω). Se consider˘ a apoi aplicat ¸ia u(x) + M (R) definit˘ a pe Bd (y ).30) pentru orice x ∈ Ω. PROBLEME LA LIMITA cu M (R) = 0.

Aplicˆ and formula lui Green ˆ ın domeniul Ω \ (B (x. Relat ¸ia (3. y ) := ϕx (y ) − E (x − y ). z ). ε). pus˘ a la p˘ amˆ ant. dσ ≤ C εN −1 sup |v | → 0 dac˘ ∂ν ∂B (x. y ∈ Ω.28) rezult˘ a c˘ a    −∆y G(x. ε) ∪ B (y. y ) = 0 ∀y ∈ Ω ∀y ∈ ∂ Ω .ε) ∂B (y. z ∈ Ω. y ) = δx   G(x.36) ∂B (x. ∂ν (3.34) Funct ¸ia G definit˘ a mai sus se nume¸ ste funct ¸ia lui Green pentru problema Dirichlet. (3.ε) (3. T ¸ inˆ and cont de modul cum a fost definit˘ a funct ¸ia ϕx precum ¸ si de (3.37) .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. (Simetria funct ¸iei lui Green. y ) dσ (y ) . Intrucˆ at w este funct ¸ie neted˘ aˆ ın vecin˘ atatea lui x avem v ∂B (x. Fie v (z ) = G(x.) Dac˘ a x.ε) ∂w a ε → 0. Avem    ∆v (z ) = 0    ∆w(z ) = 0      v (z ) = w(z ) = 0 ∀z = x ∀z = y ∀z ∈ ∂ Ω . y )f (y ) dy − ∂Ω g (y ) ∂G (x. Demonstrat ¸ie.33) devine u(x) = − Ω 40 G(x. ε)) avem ∂v ∂w w− v dσ = ∂ν ∂ν ∂w ∂v v− w dσ . y ) reprezint˘ a potent ¸ialul coulombian generat ˆ ın domeniul m˘ arginit de suprafat ¸a conductoare ∂ Ω.35) 1 4π (= 1 (N −2) ωN ) Fie ε > 0 suficient de mic. De aici rezult˘ a urm˘ atoarea interpretare fizic˘ a (ˆ ın R3 ) a funct ¸iei lui Green: funct ¸ia G(x. y ) = G(y. Teorema 7. ε) ∪ ∂B (y. w(z ) = G(y. x = y atunci G(x. x). z ). PROBLEME LA LIMITA Fie G(x. ∂ν ∂ν (3.ε) unde ν semnific˘ a normala interioar˘ a pe ∂B (x. de sarcina aflat˘ aˆ ın punctul y ∈ ∂ Ω.

6. (3.ε) lim v ∂w dσ = −v (y ) ∂ν ∂v dσ = 0 . PROBLEME LA LIMITA Dar v (z ) = ϕx (z ) − E (x − z ). Pentru orice x ∈ BR (0) \ {0} vom nota cu x imaginea sa prin inversiunea de pol originea ¸ si modul R2 .41) α ∈ R.ε) ∂E (x − z )w(z ) dσ (z ) = ∂νz (3. Fix˘ am x ∈ BR (0).˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Din asem˘ anarea triunghiurilor xOy ¸ si x Oy rezult˘ a |x| R |x − y | = = .40) obt ¸inem G(x.38) w(z ) dσ (z ) = −w(x) . x = 0 ¸ si y ∈ ∂BR (0).1 Funct ¸ia lui Green pentru bil˘ a Fix˘ am R > 0 ¸ si ne propunem s˘ a g˘ asim expresia funct ¸iei lui Green pentru bila BR (0). R |x | |x − y | . y ) = v (y ) = w(x) = G(y.39) ¸ si ε→0 ∂B (y. ∂ν (3. (3.37).ε) 1 = − lim ε→0 ωN εN −1 ∂B (x.ε) lim w (3. Din G(x. x) . (3.ε) 41 ε→0 ∂B (x. 3. Deci lim w ∂v dσ = − lim ε→0 ∂ν ∂B (x.36). y ) = ϕx (y ) − E (x − y ) rezult˘ a G(x. y ) = αE (x − y ) − E (x − y ). y ) = 0 ∀x ∈ BR (0) . Un argument similar pentru funct ¸ia v ˆ ıntr-o vecin˘ atate a lui y conduce la ε→0 ∂B (y.40) Din (3. (3.38). ∀y ∈ ∂BR (0) . adic˘ a x = R2 x x 2 ∀x ∈ BR (0) \ {0} . C˘ aut˘ am funct ¸ia lui Green sub forma G(x.39) ¸ si (3.

44) . y ) = 1 α 1 = − N − 2 (2 − N )ωN |x − y | |x − y |N −2 1 1 α|x|N −2 − N − 2 N − 2 (2 − N )ωN R |x − y | |x − y |N −2 N − 2 N − 2 α|x| −R .42) rezult˘ a c˘ a α= Pentru x = 0. (2−N )ωN RN −2 R N −2 |x|N −2 x = 0.42) Din (3. funct ¸ia lui Green pentru problema Dirichlet este dat˘ aˆ ın cazul bilei de expresia    RN −2 |x|2−N E (x − y ) − E (x − y ) G(x. PROBLEME LA LIMITA A¸ sadar (dac˘ a N ≥ 3) G(x. solut ¸ia problemei    ∆ϕ0 (y ) = 0   ϕ0 (y ) = E (y ) = este ϕ0 (y ) = 1 . solut ¸ia problemei    ∆u = 0   u=g ˆ ın BR (0) pe ∂BR (0) .43) 3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.7 Formula lui Poisson Vom deduce ˆ ın continuare. dac˘ a x ∈ BR (0) \ {0} dac˘ a x = 0. y ) > 0 ∀x. N (2 − N )ωN R −2 |x − y |N −2 42 = (3. folosind expresia explicit˘ a a funct ¸iei lui Green ˆ ın cazul bilei. y ) = 1   − E (y ) (2 − N )ωN RN −2 Se observ˘ a de aici cu u¸ surint ¸˘ a c˘ a G(x. (3. x) ¸ si G(x. y ) = G(y. y ∈ BR (0) y ∈ ∂BR (0) 1 (2 − N )ωN RN −2 In concluzie. y ∈ BR (0) . (3.41) ¸ si (3.

y ) x2 N −3 2−N R |x| |x|N − = N N ωN R |x − y | RωN |x − y |N |x|2 − R2 (R−2 |x|2 y − x − y + x. Atunci funct ¸ia  2 R − |x|2 g (y )   dσ (y ) N RωN ∂BR |x − y | u(x) :=   g (x) satisface u ∈ C 2 (BR ) ∩ C (BR ) ¸ si verific˘ a (3. din ∆x G(x.43) ¸ si din ∇y E (x − y ) = 1 y−x ωN |y − x|N 43 ∀x ∈ BR ∀x ∈ ∂BR (3.46) Dar. fie g ∈ C (∂BR ). Pe de alt˘ a parte.44). Din (3.46) ¸ si (3. .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.y (y − x. RωN |x − y |N RωN |x − y |N ∂G (x. pentru orice x ∈ BR (0) ¸ si orice y ∈ ∂BR (0). Fie x0 ∈ ∂BR ¸ si ε > 0. Din continuitatea lui g rezult˘ a c˘ a exist˘ a δ > 0 astfel ˆ ıncˆ at |g (y ) − g (x0 )| ≤ ε ∀y ∈ ∂BR . y ) RN −3 |x|2−N − = ωN |x − y |N RωN |x − y |N 2x y−R . (3. Demonstrat ¸ie. Ar˘ at˘ am ˆ ın continuare c˘ a u este continu˘ a pe ∂BR .45) satisface u ∈ C 2 (BR ) ∩ C (BR ) ¸ si verific˘ a (3. y ). |y − x0 | ≤ δ . PROBLEME LA LIMITA Teorema 8.47) Din (3. Vom demonstra c˘ a funct ¸ia u definit˘ a prin relat ¸ia (3.45) obt ¸inem. y ) = R (y − x . u(x) = − ∂BR g (y ) (3. y ) = 0 rezult˘ a c˘ a ∆u(x) = 0 ∀x ∈ BR . y ) = . Faptul c˘ a u ∈ C 2 (BR ) este evident. conform formulei lui Green. ¸ tinˆ and cont de expresia lui u.48) ∂BR Reciproc.44). Fie g ∈ C (∂BR ). y ) := ∂νy 1 (∇y G(x. y ) dσ (y ) . ∂νy (3. y ) (y − x.47) obt ¸inem c˘ a solut ¸ia problemei (3.44) este dat˘ a de u(x) = R2 − |x|2 RωN g (y ) dσ (y ) |x − y |N ∀x ∈ BR . ∂G (x.

∂B Din ipotez˘ a¸ si din faptul c˘ a v este o funct ¸ie armonic˘ a (deci este valabil˘ a directa teoremei de medie) rezult˘ a c˘ a sup(v − u) = inf (v − u) = 0 . Conform formulei lui Poisson. Rezult˘ a c˘ a |u(x) − u(x0 )| ≤ |y −x0 |≤δ . Mai precis. L∞ R N −1 )}. |y −x0 |>δ : y ∈∂BR 2 g L∞ (R2 − ε+ (δ/2)N dac˘ a |x − x0 | ≤ min{δ/2.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. y ∈∂BR 44 R2 − |x|2 RωN |x − y |N ∂BR K (x. exist˘ a o funct ¸ie v care este armonic˘ aˆ ın B ¸ si astfel ˆ ıncˆ at v = u pe ∂B .  2 R − |y − x|2   RωN v (y ) =   u(y ) u(z ) dσ (z ) |z − y |N dac˘ ay∈B dac˘ a y ∈ ∂B . B B . Demonstrat ¸ie. y ) |g (y ) − g (x0 )| dσ (y ) ≤ |x|2 ) RN −2 ≤ 2ε . y ) := nucleul lui Poisson. Fie u : Ω → R o funct exist˘ a r(x) > 0 cu proprietatea c˘ a u(x) = ∂B (x. R) ⊂ Ω . Fie a¸ sadar B = B (x. (3.R) u(y ) dσ (y ) ∀R < r(x) cu B (x. ¸ie continu˘ a astfel ˆ ıncˆ at pentru orice x ∈ Ω Corolarul 3. R) ⊂⊂ Ω. E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a u este armonic˘ aˆ ın orice bil˘ a cont ¸inut˘ aˆ ın Ω.49) Atunci u este o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın Ω. (δ/2)N ε/(4 g Folosind formula lui Poisson putem deduce cu u¸ surint ¸˘ a reciproca teoremei de medie pentru funct ¸ii armonice. PROBLEME LA LIMITA Not˘ am prin K (x. y ) |g (y ) − g (x0 )| dσ (y )+ K (x. y ) |g (y ) − g (x0 )| dσ (y ) ≤ K (x.

Dar un este o funct ¸ie armonic˘ a. Deci un (x) = un (y ) dσ (y ) ∀R < dist (x. 2. Prin urmare.49). 45 adic˘ a v = uˆ ın B . R. PROBLEME LA LIMITA demonstrat ¸ia. Corolarul 4. ∂ Ω) .50) cu n → ∞ obt ¸inem (3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. . ˆ ın discul de raz˘ a R. 1. Exercit ¸ii. Rezolvat ¸i ecuat ¸ia lui Poisson −∆u = a. (3. ceea ce ˆ ıncheie Suntem acum ˆ ın m˘ asur˘ a s˘ a deducem urm˘ atoarea proprietate interesant˘ aa funct ¸iilor armonice. Demonstrat ¸ie. Solut ¸ia exist˘ a dac˘ a aR + 2b = 0 ¸ si este determinat˘ a pˆ an˘ a la o constant˘ a aditiv˘ a: u(r) = −ar2 /4 + Const.50) ∂B (x.R) Trecˆ and la limit˘ aˆ ın (3. Ar˘ atat ¸i c˘ a RωN dσ (y ) R2 − |x|2 = RN −1 ωN  |x − y |N   |x|N −2 (|x|2 − R2 )     dac˘ a |x| < R dac˘ a |x| > R .49). |y |=R Cercetat ¸i problema similar˘ a pentru N = 2. pentru orice n ≥ 1. Fie N ≥ 3. Atunci u este o funct ¸ie armonic˘ a. a ∈ R. alegˆ and b astfel ˆ ıncˆ at problema s˘ a aib˘ a solut ¸ie. cu condit ¸ia pe frontier˘ a ∂u/∂ν|r=R = b. Fie un : Ω → R un ¸ sir de funct ¸ii armonice cu proprietatea c˘ a este uniform convergent pe orice mult ¸ime compact˘ a cont ¸inut˘ aˆ ın Ω c˘ atre o funct ¸ie u. u este o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın B . Conform rezultatului precedent e suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a pentru orice x ∈ Ω este verificat˘ a relat ¸ia (3.

θ) = A(r)B (θ).˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. (3.52) . R)) care verific˘ a    ∆u = 0 ˆ ın B (0. A A B In membrul stˆ ang avem o funct ¸ie care depinde doar de r iar ˆ ın cel drept o funct ¸ie ce depinde de θ. Fie R > 0 ¸ si f : R → R o funct ¸ie continu˘ a. Acest lucru este posibil numai dac˘ a fiecare funct ¸ie se reduce la o constant˘ a. 2 r r Imp˘ art ¸ind prin AB ¸ si ˆ ınmult ¸ind apoi cu r2 g˘ asim r2 A A B +r =− .51) obt ¸inem A B+ 1 1 A B + 2 AB = 0 . Reamintim c˘ a formula laplacianului ˆ ın coordonate polare este ∆u = urr + Introducˆ and ˆ ın (3. PROBLEME LA LIMITA 46 3. 2π ) . θ) = f (θ) . (3. adic˘ a B (θ) = B (θ + 2π ) ∀θ ∈ [0. r r 1 1 uθθ + ur . R) ⊂ R2   u(R.51) C˘ aut˘ am funct ¸ia u sub forma u(r. In plus.53) (3.8 Metoda separ˘ arii variabilelor. Aplicat ¸ie la de2 ducerea formulei lui Poisson ˆ ın R Ilustr˘ am ˆ ın cele ce urmeaz˘ a metoda lui Fourier de separare a variabilelor pentru a deduce formula lui Poisson ˆ ın dimensiune 2.54) (3. θ) ∈ C 2 (B (0. Ne propunem s˘ a g˘ asim o funct ¸ie u = u(r. B este o funct ¸ie periodic˘ a de perioad˘ a 2π . Deci exist˘ a λ ∈ R astfel ˆ ıncˆ at r2 A + rA − λA = 0 ¸ si B + λB = 0 . R)) ∩ C (∂B (0.

(3. 1 πRj 2π f (ϕ) sin jϕ dϕ 0 ∀j ≥ 1 . Deci An (θ) = An rn Din (3. G˘ asim α(α − 1)rα + αrα − n2 rα = 0 .53) ¸ si (3.56) g˘ asim un (r. 2π ] obt ¸inem Dj = Exercit ¸ii.55) Introducem acum valoarea λ = n2 ˆ ın (3. Ideea este urm˘ atoarea: punem r = R ˆ ın (3. 2π ]. De aici deducem C2 = 0. Folosind condit ¸ia de periodicitate (3.52) ¸ si c˘ aut˘ am solut ¸iile sub forma A(r) = rα . ˆ ınmult ¸im apoi cu cos jθ ¸ si integr˘ am pe [0. Deci An (θ) = C1 rn + C2 r−n n ≥ 1. PROBLEME LA LIMITA Din (3.57) Ne propunem ˆ ın continuare s˘ a g˘ asim constantele Cn ¸ si Dn .54) rezult˘ aλ≥0¸ si √ √ B (θ) = C1 cos λ θ + C2 sin λ θ .56) rn (Cn cos n θ + Dn sin n θ) .57). θ) = 1 C0 + 2 ∀n ≥ 1 . G˘ asim astfel Cj = 1 πRj 2π f (ϕ) cos jϕ dϕ 0 ∀j ≥ 0 . Inmult ¸ind apoi cu sin jθ ¸ si integrˆ and pe [0. 47 (3. θ) = rn (Cn cos n θ + Dn sin n θ) . care implic˘ a α = ±n. .55) ¸ si (3.51). n≥1 (3. adic˘ a u(r.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. folosind condit ¸ia pe frontier˘ a din (3.54) obt ¸inem λ = n2 (n ≥ 0) deci Bn (θ) = Cn cos n θ + Dn sin n θ ∀n ≥ 0 . pentru a evita singularitatea ce ar ap˘ area ˆ ın origine.

b) = u(a. 4. b 2. a). y ∈ (0. λ1 + · · · + λN = Ar˘ atat ¸i c˘ a ui − λi ui = 0 (λi = Const. 6. 0) = u(x. unde g este continu˘ a¸ si λ este un num˘ ar real. a). y ) = u(a. y ) + λu(0. 0) = u(x. Ar˘ atat ¸i c˘ a problema    −∆u = 1 ˆ ın Ω   u=0 pe ∂ Ω are o unic˘ a solut ¸ie u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) ¸ si calculat ¸i apoi u. cu condit ¸iile la limit˘ a u + ∂u/∂ν = 0 pentru x2 + y 2 = 1. 3. Rezolvat ¸i problema    ∆u = 0    u(x. y ) ∈ R2 . b). x ∈ (0. y ∈ (0. N ) ¸ 0. y ) = 0. b) = 2x(x − a). y ) = 0      ∂u (0. b) . PROBLEME LA LIMITA condit ¸ii la limit˘ a. b) dac˘ a y ∈ (0. G˘ asit ¸i o solut ¸ie netrivial˘ a a ecuat ¸iei omogene ∆u = 0 dac˘ a x2 + y 2 < 1. u(0. b). a] ¸ si y ∈ (0. 0) = u(x. b) ˆ ın raport cu urm˘ atoarele (ii) u(0. u(x. a). Rezolvat ¸i ecuat ¸ia ∆u = 0 ˆ ın Ω := (0. G˘ asit ¸i solut ¸ia problemei    −∆u = 1   u=0 ˆ ın B1 (0) ⊂ RN pe ∂B1 (0) . 5. si. 7. y 2 < 1}. πy . b). θ) = f (θ). folosind metoda separ˘ arii variabilelor: (i) u(0. . (iii) u(x. a) × (0. · · · . x ∈ (0. y ) = sin y ∈ (0. Presupunem c˘ a u este o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın RN ¸ si c˘ a u(x) = u1 (x1 ) · · · uN (xN ). b) = 0. i = 1. y ) = u(x. y ) = u(a. b) = x(x − a). G˘ asit ¸i o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın regiunea |x| > 1 care s˘ a verifice condit ¸ia u(1. ˆ ın plus.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. b) pentru x ∈ [0. 48 1. a) × (0.. y ) = g (y ) ∂x ˆ ın (0. y ) = u(a. x ∈ (0. Fie Ω := {(x.

o funct ¸ie armonic˘ a pozitiv˘ a nu poate lua ˆ ıntr-un anume domeniu atˆ at valori foarte mari cˆ at ¸ si valori foarte apropiate de zero. ε < |x| < 1}. valoarea maxim˘ a a unei asemenea funct ¸ii nu poate dep˘ a¸ si o anumit˘ a limit˘ a.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Fie 0 < ε < 1 ¸ si Ωε := {x ∈ RN . obt ¸inem u(x) = R2 − |x|2 R2 − |x|2 u(y ) u(y ) dσ ( y ) ≤ dσ (y ) = N N RωN RωN |y |=R |y − x| |y |=R (|y | − |x|) R2 − |x|2 R + |x| u(y )dσ (y ) = u(y )dσ (y ) .9 Inegalitatea lui Harnack Rezultatul urm˘ ator arat˘ a c˘ a raportul dintre valorile extreme ale funct ¸iilor armonice pozitive se ˆ ıncadreaz˘ aˆ ıntre anumite limite. (R + |x|)N −1 (R − |x|)N −1 pentru orice x ∈ BR . Teorema 9. PROBLEME LA LIMITA 49 8. acest rezultat fiind o consecint ¸˘ a direct˘ a a formulei lui Poisson ¸ si a formulei de medie pentru funct ¸ii armonice. 3. Atunci u ∈ C 2 (BR ) ∩ C (BR ) o funct RN −2 (R − |x|) RN −2 (R + |x|) u (0) ≤ u ( x ) ≤ u(0) . inegalitatea de mai sus conduce la u(x) ≤ R + |x| RN −2 (R + |x|) ωN RN −1 u(0) = u(0) . Demonstrat ¸ie. Aplicˆ and formula lui Poisson ¸ si utilizˆ and inegalitatea |y − x| ≥ |y | − |x| precum ¸ si ipoteza u ≥ 0. care depinde de minimul s˘ au.59) (3. N − 1 RωN (R − |x|) (R − |x|)N −1 . G˘ asit ¸i solut ¸ia problemei    −∆u = 1 ˆ ın Ωε   u=0 pe ∂ Ωε ¸ si examinat ¸i apoi comportamentul acestei solut ¸ii cˆ and ε → 0.58) Aplicˆ and acum formula de medie funct ¸iei armonice u. Demonstr˘ am mai ˆ ıntˆ ai inegalitatea lui Harnack ˆ ın cazul discului. Fie BR ⊂ RN discul deschis de raz˘ a R centrat ˆ ın origin˘ a ¸ si ¸ie armonic˘ a nenegativ˘ a. Altfel spus. N RωN (R − |x|) RωN (R − |x|)N −1 |y|=R |y |=R (3. Cu alte cuvinte.

58) se demonstreaz˘ a asem˘ an˘ ator. obt ¸inem u(x) = u(0). valorile unei funct ¸ii armonice ne-negative pe ω sunt comparabile. y ∈ ω . m˘ arginit˘ a¸ si conex˘ a. · · · . ˆ ın sensul c˘ a u nu poate fi foarte mic˘ a (sau foarte mare) ˆ ıntr-un punct decˆ at dac˘ a ea este foarte mic˘ a (sau foarte mare) ˆ ın toate punctele. Fixˆ and arbitrar x ∈ RN ¸ si trecˆ and la limit˘ a cu R → ∞ ˆ ın (3. Bi ¸ si Bi+1 sunt disjuncte. p − 1 .59). Cu alte cuvinte. ∂ Ω) ¸ si fie x. A¸ sadar. Demonstrat ¸ie.r) B (x. y ∈ ω . N 2 2 B (y. Intr-adev˘ ar. ˆ ın plus.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. (3. adic˘ a u este constant˘ aˆ ın RN . 50 Cealalt˘ a inegalitate din (3. Aplicˆ and formula de medie pentru funct ¸ii armonice avem u(x) = N u(z ) dz = ωN 2N rN B (y. PROBLEME LA LIMITA aceast˘ a dat˘ a inegalitatea |y − x| ≤ |y | + |x|. ∞) este o funct ¸ie armonic˘ a. Teorema 10. .60) Cum mult ¸imea ω este compact˘ a. Teorema lui Harnack implic˘ a 1 u(y ) ≤ u(x) ≤ C u(y ) C ∀x. Fix˘ am r < 1 2 dist (ω.2r) 1 1 u(z ) dz = N u(y ) .r ) u(z ) dz ≥ 1 u(y ) 2N Rezult˘ a c˘ a 2N u(y ) ≥ u(x) ≥ ∀x. Fie Ω ⊂ RN un deschis arbitrar ¸ si ω ⊂⊂ Ω o mult ¸ime deschis˘ a. exist˘ ap bile Bi de raz˘ a r (p depinde doar de ω ) astfel ˆ ıncˆ at p ω⊂ i=1 Bi (r) ¸ si Bi ∩ Bi+1 = ∅ ∀i = 1. y ∈ ω astfel ˆ ıncˆ at |x − y | ≤ r. ea se poate acoperi cu un num˘ ar finit de bile Bi de raz˘ ar¸ si. |x − y | ≤ r . ω ω pentru orice funct ¸ie armonic˘ a u : Ω → R care satisface u ≥ 0 ˆ ın Ω. utilizˆ and de Rezultatul de mai sus permite reg˘ asirea teoremei lui Liouville (Teorema 8). Atunci exist˘ a o constant˘ a C = C (ω ) astfel ˆ ıncˆ at sup u ≤ C inf u . s˘ a presupunem c˘ a u : RN → [0.

p. x ∈ Ω. Ei au ar˘ atat c˘ a aceste rezultate r˘ amˆ an valabile dac˘ a se ˆ ınlocuie¸ ste operatorul lui Laplace cu operatori de tipul N Lu = i. ∂xi unde a0 ≤ 0. ξN ) ∈ RN . L) astfel ˆ ıncˆ at 1 u(0) ≤ u(z ) ≤ C u(0) C ∀z = (x. · · · . utilizˆ and principiul de maxim. α > 0. PROBLEME LA LIMITA de (3. atunci exist˘ a o constant˘ a C = C (R.j =1 ∂ ∂xj ∂u aij (x) ∂xi N + i=1 ai ∂u + a0 u . a. iar coeficient ¸ii aij ∈ L∞ (Ω) satisfac condit ¸ia de uniform elipticitate N aij (x)ξi ξj ≥ α ξ i. 51 Repetˆ and de p ori argumentul f˘ acut ˆ ın cazul unei singure bile ¸ si ¸ tinˆ and cont 1 u(y ) 2N p ∀x.60) obt ¸inem u(x) ≥ ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.t. y ) ∈ BR/4 . y ∈ ω . o inegalitate de tip Harnack pentru ecuat ¸ii uniform eliptice ˆ ın dou˘ a variabile. Serrin [60] ¸ si Stampacchia [67]. Amintim ˆ ın aceast˘ a direct ¸ie c˘ a Serrin demonstreaz˘ aˆ ın [60]. Inegalitatea lui Harnack demonstrat˘ a de Serrin cˆ at ¸ si varianta corespunz˘ atoare a teoremei lui Liouville sunt legate de teorema lui Bernstein [32] pe suprafet ¸e .j =1 2 ∀ξ = (ξ1 . Mai precis. Importante progrese ˆ ın direct ¸ia extinderii teoremei lui Harnack ¸ si a principiilor de maxim au fost f˘ acute de c˘ atre DeGiorgi [16]. dac˘ a Lu = auxx + 2buxy + cuyy este un operator uniform eliptic ˆ ın bila BR ⊂ R2 iar u ∈ C 2 (BR ) este o solut ¸ie nenegativ˘ a a ecuat ¸iei Lu = 0 ˆ ın BR . Cu un argument similar celui folosit la ˆ ınceputul acestui paragraf se poate deduce o teorem˘ a de tip Liouville pentru operatorul L definit mai sus.

y ) − M M (R2 − r2 ) ≤ w(x. sau c˘ atre +∞ (uniform pe orice compact cont ¸inut ˆ ın Ω). Rezultatul lui Bernstein este bazat tot pe principiul de maxim dar argumentul s˘ a este diferit ¸ si de natur˘ a geometric˘ a. Aplicˆ and teorema 9 ¸ si ¸ tinˆ and cont de faptul c˘ a u(0. Dac˘ a u ∈ C 2 (Ω) are un maxim local ˆ ıntr-un punct interior x0 ∈ Ω atunci . y ) − M R+r (R2 − r2 ) ≤ 4 R−r u(0. y ) ≤ u(x. care implic˘ a faptul c˘ a orice solut ¸ie a problemei trebuie s˘ a fie constant˘ a. Exercit ¸ii. 4 4 M 4 R2 = w(0. Aceste inegalit˘ a¸ ti sunt o consecint ¸˘ a imediat˘ a a principiului de maxim. Sol. 0) + M 2 R . y ) + (R2 − r2 ). 4 Fie w ∈ C 2 (BR ) ∩ C (BR ) funct ¸ia armonic˘ aˆ ın BR satisf˘ acˆ and w = u pe ∂BR . 1. 3. 0) + observ˘ am c˘ a este suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a u(x. 0). 2. 0) − ≤ u(x. y ) 52 de curbur˘ a negativ˘ a sau nul˘ a. y ) ≤ ∀r := x2 + y 2 < R . PROBLEME LA LIMITA uniform eliptice    auxx + 2buxy + cuyy = 0 u(z )   lim =0 |z |→∞ |z | ˆ ın R2 z = (x.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Ar˘ atat ¸i c˘ a orice ¸ sir cresc˘ ator de funct ¸ii armonice un : Ω → R converge.10 Principii de maxim pentru funct ¸ii subarmonice Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si conex˘ a cu frontiera de clas˘ a C 1 pe port ¸iuni. sau c˘ atre o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın Ω. Ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a |∆u| ≤ M ¸ si u ≥ 0 ˆ ın discul x2 + y 2 < R2 atunci R−r R+r R+r R−r 1 M R2 + (R + r)2 4 1 u(0. 0) + M R2 + (R − r)2 4 u(0. A demonstra a doua inegalitate revine la a ar˘ ata c˘ a u(x.

Fie u ∈ C 2 (Ω) o funct ¸ie subarmonic˘ a. Cum r a fost ales ˆ ın mod arbitrar. oricare ar fi y ∈ ∂B (x0 . O funct ¸ie u ∈ C 2 (Ω) se nume¸ ste subarmonic˘ a (resp. R). Definit ¸ia 5. superarmonic˘ a) dac˘ a −∆u ≤ 0 (resp. A este simultan ˆ ınchis˘ a ¸ si deschis˘ a. aceast˘ a mult ¸ime este ¸ si ˆ ınchis˘ a. A¸ sadar. rezult˘ a de aici c˘ a A = Ω. Fie x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = M := supΩ . Fix˘ am R < dist (x0 .r) |x0 − y |N −2 1 1 ∂u (y ) dσ (y ) + u(y ) dσ (y ) = N − 2 (2 − N )ωN r ωN rN −1 ∂B (x0 . pentru orice y ∈ B (x0 . PROBLEME LA LIMITA 53 ∇u(x0 ) = 0 ¸ si uxi xi (x0 ) ≤ 0. Cum Ω este conex˘ a.r) 1 u(y ) dσ (y ) . Din Teorema 11 rezult˘ a imediat . dac˘ a ∆u > 0 ˆ ın Ω atunci u nu-¸ si poate atinge maximul ˆ ın Ω decˆ at dac˘ a u ≡ Const. Cu alte cuvinte.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.r) ∂ν 1 ∆u(y ) dy + (2 − N )ωN B (x0 .r) |x0 − y |N −2 1 1 ∆u(y ) dy + u(y ) dσ (y ) ≤ N − 2 (N − 2)ωN r ωN rN −1 ∂B (x0 . Teorema 11. mult ¸imea nevid˘ a A := {x ∈ Ω . Rezult˘ a ∆u(x0 ) ≤ 0. Aplicˆ and teorema Green-Riemann ¸ si prima formul˘ a a lui Green avem u(x0 ) = 1 ∆u(y ) dy − (2 − N )ωN B (x0 . ∂ Ω) ¸ si fie r ≤ R.r) B (x0 . r). N . In concluzie. rezult˘ a de aici c˘ a u(x0 ) = u(y ). (Principiul slab de maxim pentru funct ¸ii subarmonice). Din continuitatea lui u. −∆u ≥ 0) ˆ ın Ω. Dac˘ a exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = supΩ u atunci u este constant˘ a. De aici rezult˘ a c˘ a u(x0 ) = u(y ).r) c˘ aci u este subarmonic˘ a. u(x) = M } este deschis˘ a. pentru orice i = 1. ωN rN −1 ∂B (x0 . · · · . Demonstrat ¸ie.r) ∂B (x0 .

61). Din definit ¸ia lui v ¸ si din faptul c˘ a inegalitatea din (3. · · · . .63) Deoarece max v ≥ max u Ω Ω rezult˘ a.63). N . Deci. PROBLEME LA LIMITA C (Ω) o funct ¸ie subarmonic˘ a. Ω ∂Ω (3. Ω ∂Ω 54 Corolarul 5.62) este strict˘ a rezult˘ a c˘ a putem alege ε > 0 suficient de mic astfel ˆ ıncˆ at v (x0 ) = u(x0 ) > max v . Rezultatul urm˘ ator constituie o alt˘ a variant˘ a a principiului de maxim. c˘ a funct ¸ia v ˆ ı¸ si atinge maximul ˆ ın Ω ˆ ıntr-un punct interior lui Ω. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a¸ si fie u ∈ C 2 (Ω) ∩ Pentru acest rezultat putem da ¸ si urm˘ atoarea demonstrat ¸ie alternativ˘ a: evident avem max u ≥ max u .62) Fie v (x) = u(x) + ε |x − x0 |2 . pornind de la caracterizarea funct ¸iilor subarmonice. Atunci max u = max u . ceea ce constituie o contradict ¸ie.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.61) Presupunem prin absurd c˘ a nu avem egalitate ˆ ın (3. ∆v (x) = ∆u(x) + 2 ε N ≥ 2 ε N > 0 ¸ si ∀x ∈ Ω ∂2v (x1 ) ≤ 0 ∂x2 i ∀i = 1. fie acesta x1 . Ω ∂Ω (3. ∂Ω (3. via formula de medie. Deci exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = max u > max u . ˆ ın baza ipotezei c˘ a u este subarmonic˘ a. folosind (3.

c˘ aci u este continu˘ a.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. R). Ω In particular.r) 55 Propozit ¸ia 1. Din ipotez˘ a rezult˘ a c˘ a A este nevid˘ a. Faptul c˘ a A este deschis˘ a rezult˘ a cu acelea¸ si argumente ca ˆ ın demonstrat ¸ia teoremei 11. exist˘ a R > 0 astfel ˆ ıncˆ at u ≥ 0 ˆ ın B (x0 . Aceast˘ a mult ¸ime este ¸ si ˆ ınchis˘ a. Propozit ¸ia 2. Presupunem c˘ a exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = supΩ u. Demonstrat ¸ie. A = Ω. PROBLEME LA LIMITA x ∈ Ω. conform teoremei 11. ∂B (x. a ≥ 0 ¸ si u ∈ C 2 (Ω) astfel ˆ ıncˆ at −∆u(x) + a(x)u(x) ≤ 0 Ω ˆ ın Ω . R). r) ⊂ Ω. Cum Ω este conex˘ a ¸ si A = ∅. u(x) = u(x0 )} . rezult˘ a A = Ω. Prin urmare. exist˘ a r = r(x) > 0 cu proprietatea c˘ a u(x) ≤ 1 ωN rN −1 u(y )dσ (y ) . R). Deci. Atunci u este constant˘ a. Fie u : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a astfel ˆ ıncˆ at pentru orice pentru orice r < r(x) astfel ˆ ıncˆ at B (x. Presupunem. adic˘ a mult ¸imea A := {x ∈ Ω . ceea ce contrazice ipoteza. adic˘ a u este constant˘ aˆ ın Ω. . Fie A := {x ∈ Ω . u ≡ M ˆ ın B (x0 . u(x) = M } este deschis˘ a. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si conex˘ a. Din ipotez˘ a rezult˘ a c˘ a −∆u ≤ 0 ˆ ın B (x0 . Demonstrat ¸ie. continuitatea lui u atrage c˘ a A este ˆ ınchis˘ a. Fie a : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a. c˘ a exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = M := sup u > 0 . (3. prin reducere la absurd. In plus. Atunci funct ¸ia u nu ˆ ı¸ si atinge marginea superioar˘ aˆ ın interiorul lui Ω.64) Presupunem c˘ a sup u > 0 ¸ si u nu este constant˘ aˆ ın Ω.

Intr-adev˘ ar. de¸ si −∆u(x) + (4 |x|2 − 2N ) u(x) = 0 ∀x ∈ RN . Presupunem de asemenea c˘ a uˆ ı¸ si atinge minimul ˆ ın Ω ˆ ıntr-un punct x0 ∈ ∂ Ω ¸ si. exist˘ a urm˘ atoarea alternativ˘ a: (i) u este constant˘ aˆ ın Ω sau (ii) ∂u (x0 ) < 0. g < 0 ˆ ın Ω0 . Fie de asemenea o alt˘ a bil˘ a B0 ⊂ B centrat˘ aˆ ın x1 ¸ si Ω0 = B \ B0 . 3. Definit ¸ia 6. ˆ ın plus. consider˘ am funct ¸ia g (x) =    e−α R2 − e−α |x−x1 |2   0 dac˘ ax∈B dac˘ a x∈B. funct ¸ia Urm˘ atorul rezultat ofer˘ a informat ¸ii mult mai precise ˆ ın leg˘ atur˘ a cu funct ¸iile sub (super) armonice. g ∈ C 2 (Ω0 ) ∩ C (RN ). Fie Ω un deschis din RN . 2 56 Condit ¸ia a ≥ 0 din ipoteza propozit ¸iei 2 este esent ¸ial˘ a. (Principiul tare de maxim al lui Hopf ). Vom prezenta de data aceasta rezultatul pentru cazul funct ¸iilor superarmonice. Vom spune c˘ a Ω are proprietatea sferei interioare dac˘ a orice punct de pe frontier˘ a are aceast˘ a proprietate. Teorema 12. 2 . Un punct x0 ∈ ∂ Ω are proprietatea sferei interioare dac˘ a exist˘ a o bil˘ aˆ ınchis˘ a B ⊂ Ω astfel ˆ ıncˆ at B ∩ ∂ Ω = {x0 }. Presupunem c˘ a Ω ⊂ RN este un domeniu cu proprietatea sferei interioare ¸ si u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) este o funct ¸ie superarmonic˘ aˆ ın Ω. Atunci are loc Demonstrat ¸ie. pentru orice x ∈ Ω0 ¸ si α > 0 suficient de mare. Aceast˘ a funct ¸ie are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti: 1. ∂ν ∂u ∂ν (x0 ).˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA u(x) = e−|x| are un maxim absolut ˆ ın x = 0. R) ⊂ Ω astfel ˆ ıncˆ at x0 ∈ ∂B . 2. Pentru α > 0. Fie B = B (x1 . −∆g (x) = 2 α (2 α |x − x1 |2 − N ) e−α |x−x1 | > 0.

In acest caz concluzia lim sup x→x0 ∂u ∂ν (x0 ) < 0 se ˆ ınlocuie¸ ste prin u(x0 ) − u(x) < 0. De aici ¸ si din modul ˆ ın care a fost definit v rezult˘ a c˘ a exist˘ a ε > 0 suficient de mic astfel ˆ ıncˆ at v (x) > u(x0 ) = m ∀x ∈ ∂B0 . Pe de alt˘ a parte ∂v ∂u ∂g (x0 ) = (x0 ) + ε (x0 ) ≤ 0 ∂ν ∂ν ∂ν ¸ si ∂g (x0 ) > 0 . ∂ν ∂u (x0 ) < 0 .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. T de (3. PROBLEME LA LIMITA Fie funct ¸ia v = u + ε g .68) deducem c˘ a Principiul tare de maxim este datorat lui Hopf [33].68) Din (3.67) (3. Principiul tare de maxim r˘ amˆ ane valabil chiar dac˘ a derivata normal˘ a a lui u nu exist˘ aˆ ın x0 . (3. a fost obt ¸inut˘ aˆ ın Oleinik [51]. dar o demonstrat ¸ie independent˘ a. c˘ aci v|∂B = u|∂B . rezult˘ a din principiul slab de maxim aplicat funct ¸iei ¸ inˆ and acum cont superarmonice v c˘ a min v este atins pe ∂ Ω0 = ∂B ∪ ∂B0 . unde ε > 0. ∂ν c˘ aci v|∂B = u|∂B .65) Dac˘ a v nu este constant˘ a. . diferit˘ a doar prin alegerea funct ¸iei de comparat ¸ie g . |x − x0 | dac˘ a unghiul dintre vectorul x0 − x ¸ si normala la ∂ Ω ˆ ın x0 este mai mic decˆ at un anume δ ∈ (0. Ins˘ a Ω0 Ω0 ∂v (x0 ) ≤ 0 . deci v este superarmonic˘ aˆ ın Ω0 .67) ¸ si (3. ∂ν (3.65) deducem c˘ a min v se atinge pe ∂B ˆ ın x0 . Rezult˘ a urm˘ atoarele: a) −∆v = −∆u − ε ∆g > 0 ˆ ın Ω0 .66) (3. π 2 ). pentru orice x ∈ Ω0 . 57 b) v (x0 ) = u(x0 ) =: m ¸ si u(x) > u(x0 ).

i=1 Deci u∆u − |∇u|2 ≥ 0. · · · . 58 1. Ind. (ii) u ≥ 0 ˆ ın Ω. 4.69) . Demonstrat ¸i c˘ a dac˘ a u este o funct ¸ie armonic˘ a atunci v = |∇u|2 este subarmonic˘ a. 3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA Exercit ¸ii. Ar˘ atat ¸i c˘ a −1 ≤ u ≤ 1 ˆ ın Ω. Ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a f : R → R este o funct ¸ie convex˘ a de clas˘ a C 2 iar u : Ω → R este o funct ¸ie armonic˘ a. Fie A ¸ si B dou˘ a mult ¸imi compacte disjuncte din R3 ¸ si Ω := R3 \ (A ∪ B ). Se arat˘ a mai ˆ ıntˆ ai c˘ a ∆v = e 2N N ai xi i=1 (∆u + 2 i=1 ∂u + ai ∂xi N a2 i u) ≥ 0 . Pot fi atinse valorile ±1 ˆ ın Ω? 5.69) are solut ¸ie unic˘ a. u|∂B = constant ∂u =Q>0 ∂A ∂ν ∂u = 0. ∂B ∂ν (3. ceea ce ˆ ınseamn˘ a c˘ a ln u este subarmonic˘ a. Presupunem c˘ a u ∈ C 2 (Ω) este o funct ¸ie strict pozitiv˘ a cu proprietatea c˘ a v = ue 2N i=1 ai x i este subarmonic˘ a. Fie u o solut ¸ie a problemei    −∆u = u − u3   u=0 ˆ ın Ω pe ∂ Ω . atunci funct ¸ia f ◦ u este subarmonic˘ a. pentru orice alegere a constantelor a1 . aN . Ar˘ atat ¸i c˘ a ln u este o funct ¸ie subarmonic˘ aˆ ın Ω. Fie u o solut ¸ie a problemei    ∆u = 0 ˆ ın Ω        u(x) → 0 dac˘ a |x| → ∞         u|∂A = constant                  Ar˘ atat ¸i c˘ a (i) problema (3. 2.

j =1 2 2 ∂2u ∂xi ∂xj 2 ≥ 0. Ω Mai mult. Ultima variant˘ a nu este posif dx < C 2 |Ω| . Cantitatea Q se nume¸ ste sarcina pe conductorul A. pe ∂ Ω . aplicat ¸i din nou principiul tare de maxim. (i) Aplicat ¸i principiul lui Hopf. ∂ν Ar˘ atat ¸i c˘ a Ω este o bil˘ a¸ si u(x) = C 2 N 2 −|x|2 . Interpretare fizic˘ a. Presupunem c˘ a u este o solut ¸ie a problemei supradeterminate de tip Pompeiu    −∆u = 1 ˆ ın Ω    u=0 pe ∂ Ω      ∂u = C = Const.j =1 ∂2u ∂xi ∂xj − De aici ¸ si din principiul de maxim pentru funct ¸ii subarmonice rezult˘ a c˘ a |∇u|2 + 2 N < C 2 sau |∇u|2 + 1+ 2 N = C2 ˆ ın Ω. 2N Sol. N ¸ si ∆ |∇u|2 + 2u N N =2 i. 59 (ii) Prin absurd. Se verific˘ a printr-un calcul elementar c˘ a ∆(rur ) = −2. ˆ ın timp ce conductorul B este neˆ ınc˘ arcat. Indicat ¸ii. c˘ aci ar implica 2 N . dac˘ a min u < 0. Aplicˆ and a doua formul˘ a a lui Green se obt ¸ine (2u − rur ) dx = C 2 r∂r dσ = C 2 N |Ω| . ∂ν Ω ∂Ω Pe de alt˘ a parte rur dx = −N udx Ω ¸ si (N + 2) Ω u dx = C 2 N |Ω| . deci 2u − rur = −u∆(rur ) + rur ∆u.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. N 1 = (∆u) ≤ N |∇u| ≤ N i. Ω bil˘ a. Fie Ω ⊂ RN un domeniu m˘ arginit cu frontiera neted˘ a. Funct ¸ia u se nume¸ ste potent ¸ialul electrostatic al conductorilor A ¸ si B . 6. PROBLEME LA LIMITA (iii) u > 0 ˆ ın Ω.

Demonstrat ¸i teorema celor trei cercuri a lui Hadamard: Fie u o funct ¸ie subarmonic˘ aˆ ın coroana circular˘ a a < |x| < b din plan ¸ si m(r) := max{u(x) . Am demonstrat anterior (vezi Teorema 1) c˘ a funct ¸ia u0 (x) = satisface ∆u0 = f ˆ ın Ω . ¸ tinˆ and cont de liniaritatea operatorului lui Laplace.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Aplicat ¸i principiul de maxim funct ¸iei v (r) = u(r) − (C1 + C2 ln r). cu o alegere convenabil˘ a a constantelor C1 ¸ si C2 . m˘ arginit˘ a cu frontiera de clas˘ a C 2 . Metoda lui Perron Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. Ind. Condit ¸ia la limit˘ a de tip √ Dirichlet pentru u arat˘ a acum c˘ a Ω este o bil˘ a de raz˘ a A. este suficient s˘ a prob˘ am existent ¸a solut ¸iei pentru problema    ∆u = 0 ˆ ın Ω   u=g pe ∂ Ω . 7. |x| = r}. . (3. PROBLEME LA LIMITA 60 A¸ sadar.71) Vom presupune ˆ ın cele ce urmeaz˘ a c˘ a g : ∂ Ω → R este o funct ¸ie continu˘ a. Ar˘ atat ¸i c˘ a funct ¸ia m satisface inegalitatea m(r) ≤ m(a)(ln b − ln r) + m(b)(ln r − ln a) ln b − ln a ∀a < r < b . (3. uxi xj = −δij /N ¸ si u = (2N )−1 (A − r2 ). Scopul nostru este de a demonstra ˆ ın continuare existent ¸a unei solut ¸ii u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (∂ Ω) pentru problema    ∆u = f   u=g ˆ ın Ω pe ∂ Ω .70) unde f : Ω → R ¸ si g : ∂ Ω → R sunt funct ¸ii date. suficient de netede.11 Existent ¸a solut ¸iei pentru problema Dirichlet. E (x − y )f (y ) dy Ω Prin urmare. 3.

Intr-adev˘ ar. Lucrurile stau cu adev˘ arat a¸ sa ˆ ın plan.73) Existent ¸a unei subsolut ¸ii (resp. supersolut ¸ii) pentru problema (3. considerˆ and problema    u =0 ˆ ın (0.74).71) este funct ¸ia u(x) = sup{u(x) . 1)    (3.71) iar u este o subsolut ¸ie.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. u este convex˘ a¸ si u(0) ≤ a.74) u(0) = a      u(1) = b . Urm˘ atoarea not ¸iune de funct ¸ie subarmonic˘ a nu cere ca aceasta s˘ a fie de clas˘ a C 2. Aceasta este ˆ ıns˘ a unica solut ¸ie a problemei (3. a) ¸ si (1. funct ¸ia u ≡ −n este subsolut ¸ie.71) dac˘ a    −∆u ≥ 0   u≥g ˆ ın Ω pe ∂ Ω . De aici reiese c˘ a un posibil candidat de solut ¸ie pentru (3. principiul de maxim arat˘ a c˘ a dac˘ a u este solut ¸ie a problemei (3. In plus. O funct ¸ie u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (∂ Ω) se nume¸ ste subsolut ¸ie pentru (3. u(1) ≤ b} reprezint˘ a dreapta ce trece prin punctele (0. (3. pentru n suficient de mare. O funct ¸ie u ∈ C (Ω) se nume¸ ste subarmonic˘ a (resp. superarmonic˘ a) dac˘ a pentru orice bil˘ a B cu B ⊂ Ω ¸ si orice funct ¸ie ϕ ∈ C 2 (B ) astfel . u este subsolut ¸ie} . 61 Definit ¸ia 7. atunci u ≤ u ˆ ın Ω.71) dac˘ a    −∆u ≤ 0   u≤g ˆ ın Ω pe ∂ Ω .72) O funct ¸ie u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (∂ Ω) se nume¸ ste supersolut ¸ie pentru problema (3. Definit ¸ia 8. b).71) rezult˘ a cu u¸ surint ¸˘ a. De pild˘ a. funct ¸ia u(x) = sup{u(x) . PROBLEME LA LIMITA problema (3.

∂B (x0 . iar ϕ este armonic˘ aˆ ın B0 . U ≤ ϕ pe ∂B0 . (i) Fie u1 . Vom ar˘ ata c˘ a U ≤ϕ ˆ ın (B0 \ B ) ∪ (B0 ∩ B ) = B0 . 62 ˆ ıncˆ at ∆ϕ = 0 ˆ ın B ¸ si u ≤ ϕ (resp. De aici rezult˘ a c˘ a u≤ϕ ˆ ın B0 \ B . u ≥ g ) pe ∂ Ω. R). u este subarmonic˘ aˆ ın B0 . superarmonic˘ a) ¸ si satisface u ≤ g (resp. Pe de alt˘ a parte. Dac˘ a u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) ¸ si −∆u ≤ 0 ˆ ın Ω. (3. u ≥ ϕ) O subsolut ¸ie (resp. (ii) Fie B = B (x0 . Demonstrat ¸ie. Deci u ≤ U ≤ ϕ pe ∂B0 . Propozit ¸ia 3. Atunci funct ¸ia U (x) = este subarmonic˘ aˆ ın Ω. avem u ≤ ϕ (resp. Conform formulei lui Poisson.76) . Am obt ¸inut c˘ a u ≤ ϕ pe ∂B0 . u2 } este o funct ¸ie subarmonic˘ a.R) Fie B0 ⊂⊂ Ω o bil˘ a¸ si ϕ o funct ¸ie armonic˘ aˆ ın B0 astfel ˆ ıncˆ at U|∂B0 ≤ ϕ|∂B0 . funct ¸ia u ˜ este dat˘ a de  R2 − |x − x0 |2    RωN u ˜(x) =    u(x) u(y ) dσ (y ) |x − y |N      u ˜(x) u(x) dac˘ ax∈B dac˘ a x∈Ω\B ∀x ∈ B ∀x ∈ B . atunci u este o funct ¸ie subarmonic˘ aˆ ın sensul definit ¸iei 8. PROBLEME LA LIMITA ˆ ın B .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. u2 funct ¸ii subarmonice ˆ ın sensul definit ¸iei 8. Exemplu. Atunci funct ¸ia max{u1 . supersolut ¸ie) a problemei Dirichlet (3. Rezult˘ a din definit ¸ia lui U c˘ au≤Uˆ ın Ω.71) este o funct ¸ie u ∈ C (Ω) care este subarmonic˘ a (resp.75) Din faptul c˘ a u este subarmonic˘ a ¸ si u = u ˜ pe ∂B rezult˘ a c˘ a u ≤ u ˜ˆ ın B . (3. (ii) Fie u ∈ C (Ω) o funct ¸ie subarmonic˘ aˆ ın Ω ¸ si B o bil˘ a astfel ˆ ıncˆ at B ⊂ Ω. conform principiului de maxim. Fie u ˜ extensia armonic˘ a a lui u pe B astfel ˆ ıncˆ at u ˜ = u pe ∂B . u ≥ ϕ) pe ∂B . (i) Rezult˘ a din definit ¸ia funct ¸iei subarmonice.

Demonstrat ¸ie. Fie u ˜ extensia armonic˘ a a lui u pe B dat˘ a de formula lui Poisson. Presupunem acum c˘ au≡Mˆ ın Ω ¸ si alegem o bil˘ a B ⊂⊂ Ω astfel ˆ ıncˆ at x0 ∈ B ¸ si u ≡ Const. rezult˘ a M = 0.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Rat ¸ionˆ and prin reducere la absurd. ¸ii subarmonice). presupunem c˘ a exist˘ a x0 ∈ Ω astfel ˆ ıncˆ at u(x0 ) = M := sup u ≥ 0. (3. B ∂B ∂B ˆ ın B .77) Urm˘ atorul rezultat este datorat lui Hopf [31] ¸ si a fost demonstrat ˆ ın 1927. Atunci are loc urm˘ atoarea alternativ˘ a: (i) u ≡ 0 ˆ ın Ω sau (ii) u < 0 ˆ ın Ω. ∆U = ∆˜ u=0 ¸ si U ≤ϕ De aici rezult˘ a c˘ a U ≤ϕ Din (3.76) ¸ si (3. ˆ ın B0 ∩ B . max u ˜ = max u ˜ = max u ≤ M . adic˘ a (i).75). Fie Teorema 13. ˆ ın B 63 (3. A¸ sadar    ∆˜ u=0   u ˜=u Ω ˆ ın B pe ∂B .77) obt ¸inem (3. De aici ¸ si din faptul c˘ au ˜ este subarmonic˘ a rezult˘ a c˘ a u≤u ˜ Pe de alt˘ a parte. pe ∂B .78) . pe ∂ (B ∩ B0 ) . (Principiul de maxim pentru funct u ∈ C (Ω) o funct ¸ie subarmonic˘ a astfel ˆ ıncˆ at u ≤ 0 pe ∂ Ω. Dac˘ au≡Mˆ ın Ω atunci. PROBLEME LA LIMITA Pe de alt˘ a parte. din continuitatea lui u pˆ an˘ a la frontier˘ a¸ si din u ≤ 0 pe ∂ Ω.

ceea ce constituie o contradict ¸ie. adic˘ a Sg := {u ∈ C 2 (Ω) ∩ C (Ω) . de orice supersolut ¸ie a problemei (3. bazat˘ a pe not ¸iunea de funct ¸ie continu˘ a subarmonic˘ a.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. (3. Lema 1. rezult˘ a c˘ au ˜≡Mˆ ın B . x0 ∈ B .71)). “sup” ˆ ın (3. putem presupune c˘ a¸ sirul (vn ) este . Intr-adev˘ ar. apoi c˘ a ea satisface condit ¸ia la limit˘ a din (3. Pentru a demonstra teorema 14 vom demonstra mai ˆ ıntˆ ai c˘ a u este funct ¸ie armonic˘ a. Demonstrat ¸ia lemei. m˘ arginit˘ a. Definim u(x) := sup u(x) u∈Sg x ∈ Ω.79) Observ˘ am mai ˆ ıntˆ ai c˘ a funct ¸ia u este bine definit˘ a. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a.71). −∆u ≤ 0 ˆ ın Ω ¸ si u ≤ g pe ∂ Ω} .78) M = u(x0 ) ≤ u ˜(x0 ) ≤ M . cu frontiera de clas˘ a C2 ¸ si g : ∂ Ω → R o funct ¸ie continu˘ a. Cum u ˜ este armonic˘ aˆ ın B . u ˜(x0 ) = M = supB u.71). c˘ aci orice subsolut ¸ie este mai mic˘ a decˆ at orice supersolut ¸ie. A¸ sadar u ˜|∂B = M = u|∂B .79) exist˘ a¸ si este finit. Evident. Folosind construct ¸ia de mai sus. Teorema 14. ¸ sirul (vn ) este m˘ arginit superior (de pild˘ a. PROBLEME LA LIMITA Deci. Demonstrat ¸ie. conform (3. Funct ¸ia u este armonic˘ aˆ ın Ω. 64 de unde rezult˘ a c˘ au ˜(x0 ) = M .71) are solut ¸ie. Mai mult. Fie x0 ∈ Ω ¸ si (vn ) ⊂ Sg astfel ˆ ıncˆ at vn (x0 ) → u(x0 ) dac˘ a n → ∞. Fie Sg mult ¸imea tuturor subsolut ¸iilor (ˆ ın sens clasic) pentru problema (3. conform principiului de maxim pentru funct ¸ii armonice. ne propunem s˘ a demonstr˘ am ˆ ın continuare existent ¸a unei solut ¸ii pentru problema la limit˘ a (3. Atunci problema Dirichlet (3.71).

putem presupune c˘ a Wn converge ˆ ın B c˘ atre o funct ¸ie armonic˘ a w. Fie acum R > 0 astfel am cu Vn extensia armonic˘ a a lui vn pe aceast˘ a bil˘ a. unde u ∈ Sg este un element fixat ˆ ın mod arbitrar. Deci exist˘ a u ∈ Sg astfel ˆ v (x1 ) < u(x1 ). prin absurd. |x − y |N ∂B (x0 . pentru un anume x1 ∈ B . Presupunem. R) ⊂ Ω. Din Vn ∈ Sg ¸ si din definit ¸ia lui u rezult˘ a c˘ a v ≤uˆ ın B (x0 . Deci. v ≤ w ˆ ın B ¸ si v (x0 ) = w(x0 ). ˆ ın plus. . R) pe ∂B (x0 . (3. Ar˘ at˘ am acum c˘ a v = uˆ ın B := B (x0 . exist˘ a o bil˘ a B = B (y. R) . u}. w > 0 ˆ ın Ω \ {x0 }. Fie wn = max{u. R) exterioar˘ a lui Ω astfel ˆ ıncˆ at B ∩ Ω = {x0 }.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. Aplicˆ and acum principiul de maxim obt ¸inem v = w ˆ ın B . Lema 2. Ca mai sus. Vom ar˘ ata ˆ ın continuare c˘ a u este o funct ¸ie continu˘ a pˆ an˘ a la frontiera lui Ω¸ si. R). PROBLEME LA LIMITA 65 m˘ arginit inferior. ˆ ın plus.80) Mai mult. Fie    R2−N − |x − x0 |2−N x ∈ Ω dac˘ aN ≥3 w(x) =   ln |x − x0 | x ∈ Ω dac˘ a N = 2. Vn } ¸ si Wn extensia armonic˘ a a lui wn ˆ ın raport cu B . trecˆ and eventual la un sub¸ sir. Fix˘ am x0 ∈ ∂ Ω. putem presupune c˘ a Vn converge uniform pe orice mult ¸ime compact˘ a cont ¸inut˘ aˆ ın B c˘ atre o funct ¸ie armonic˘ a v . Not˘ resp. Pentru orice x0 ∈ ∂ Ω avem x→x0 lim u(x) = g (x0 ) . ˆ ın plus. Vn este solut ¸ia problemei    ∆Vn = 0   V n = vn Vn : Vn (x) = ˆ ın B (x0 . w(x0 ) = 0. R) ¸ si. Intr-adev˘ ar. R Observ˘ am c˘ a funct ¸ia “barier˘ a” w este armonic˘ aˆ ın Ω ¸ si. Intrucˆ at ∂ Ω este de clas˘ a C 2. c˘ a ıncˆ at v (x1 ) < u(x1 ). ceea ce contrazice alegerea lui u. dac˘ a nu ar fi a¸ sa. A¸ sadar. reamintim c˘ a formula lui Poisson ne d˘ a expresia explicit˘ a a funct ¸iei R2 − |x − x0 |2 RωN vn (y ) dσ (y ) . ˆ ıncˆ at B (x0 . ˆ ınlocuim vn prin max{vn . u = g pe ∂ Ω.R) Deci mult ¸imea de funct ¸ii armonice {Vn } este uniform m˘ arginit˘ a. v ∈ Sg .

12 Principiul lui Dirichlet Vom ar˘ ata ˆ ın aceast˘ a sect ¸iune c˘ a unica solut ¸ie a problemei Dirichlet este caracterizat˘ a de faptul c˘ a minimizeaz˘ a o anumit˘ a funct ¸ional˘ a. PROBLEME LA LIMITA Demonstrat ¸ia lemei.81) Din definit ¸ia lui w rezult˘ a c˘ a exist˘ a un num˘ ar natural k astfel ˆ ıncˆ at kw(x) ≥ 2M ∀x ∈ Ω . L∞ . resp. Fie ε > 0 ¸ si M := g rezult˘ a c˘ a exist˘ a δ > 0 astfel ˆ ıncˆ at |g (x) − g (x0 )| < ε ∀x ∈ ∂ Ω .83) admite o unic˘ a solut ¸ie clasic˘ a u.71). Ata¸ s˘ am problemei la limit˘ a (3. Fix˘ am f ∈ C (Ω) ¸ si g ∈ C (∂ Ω). Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. Remarc˘ am c˘ a demonstrat ¸ia r˘ amˆ ane valabil˘ a pentru orice domeniu ce admite funct ¸ie barier˘ a exterioar˘ a.83) Am demonstrat ˆ ın sect ¸iunea precedent˘ a c˘ a problema (3. Cum w(x) → 0 dac˘ a x → x0 ¸ si ε > 0 a fost ales arbitrar. 66 Din continuitatea lui g (3. Cu aceasta demonstrat ¸ia teoremei 14 este ˆ ıncheiat˘ a. cu frontiera neted˘ a.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3.83) funct ¸ionala E (u) = 1 2 |∇u|2 dx − Ω Ω f u dx . ˆ ın particular dac˘ a Ω este convex. (3. supersolut ¸ie. Deci. 3. m˘ arginit˘ a. |x − x0 | < δ . Fie problema Dirichlet    −∆u = f ˆ ın Ω   u=g pe ∂ Ω . ˆ ın particular. de aici rezult˘ a concluzia lemei. pentru problema (3. |x − x0 | ≥ δ . −kw(x) + g (x0 ) − ε ≤ u(x) ≤ kw(x) + g (x0 ) + ε ∀x ∈ Ω . (3.82) Aplicat ¸iile −kw(x) + g (x0 ) − ε ¸ si kw(x) + g (x0 ) + ε sunt subsolut ¸ie. .

(Principiul lui Dirichlet). Fie varietatea D := {u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) .83).84). Presupunem mai ˆ ıntˆ ai c˘ a u verific˘ a (3. Presupunem c˘ a u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) este solut ¸ie a problemei (3. conform primei formule a lui Green. Reciproc.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. fie u solut ¸ie a problemei de minim (3. . Lema 3. |∇u|2 dx + |∇v |2 dx − Ω f v dx ceea ce arat˘ a c˘ a E (u) ≤ E (v ) ∀v ∈ D . Avem nevoie pentru demonstrat ¸ie de urm˘ atorul rezultat auxiliar de except ¸ional˘ a important ¸˘ a. (3. Consider˘ am problema de minim min E (v ) .84) atunci u este solut ¸ie a problemei la limit˘ a (3. 0= Ω (−∆u − f )(u − v ) dx = Ω ∇u ·∇(u − v ) dx − Ω f · (u − v ) dx ∀v ∈ D . Demonstrat ¸ie. dac˘ a u ∈ D realizeaz˘ a minimul ˆ ın (3.84) Teorema 15. Deci |∇u|2 dx − 1 2 Ω Ω Ω f u dx = 1 2 Ω Ω ∇u · ∇v dx − Ω f v dx ≤ ∀v ∈ D .83).84). PROBLEME LA LIMITA “funct ¸ional˘ a energetic˘ a”. u = g pe ∂ Ω} . v ∈D 67 care se nume¸ ste funct ¸ionala Euler-Lagrange corespunz˘ atoare lui (3. adic˘ a E (u) = min E (v ) . Atunci u este ¸ si o solut ¸ie a problemei de minim (3. Fie u : Ω → R o funct ¸ie continu˘ a cu proprietatea c˘ a uϕ dx = 0 Ω ∞ ∀ϕ ∈ Cc (Ω) . v ∈D Reciproc. cunoscut ¸ si sub numele de lema fundamental˘ a a calculului variat ¸ional. Avem.83).85) Atunci u = 0 ˆ ın Ω.83) sau (3.

Aplicˆ and acum lema fundamental˘ a a calculului variat ¸ional obt ¸inem −∆u = f ˆ ın Ω . conform teoremei lui Fermat. Din motive de L2 (Ω) ≤ ε. c˘ a h (0) = 0.85) ¸ si folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz. h(0) = min h(t) . Observ˘ am c˘ a h(t) = 1 2 1 2 |∇(u + tϕ)|2 dx − Ω f · (u + tϕ) dx = Ω |∇u|2 dx + Ω t2 2 Ω |∇ϕ|2 dx + t Ω ∇u · ∇ϕ dx − Ω f · (u + tϕ) dx . Observ˘ am c˘ a. Relat ¸ia u = g pe ∂ Ω este verificat˘ aˆ ıntrucˆ at u ∈ D. . Deci 0 = h (0) = lim Ω h(t) − h(0) = t→0 t ∇u · ∇ϕ dx − Ω Ω f ϕ dx = (−∆u − f )ϕ dx ∞ ∀ϕ ∈ Cc (Ω) .˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. avem u u 2 L2 L2 = Ω u2 dx = Ω L2 u(u − ϕ) dx + Ω L2 uϕ dx = Ω u(u − ϕ) dx ≤ · u−ϕ ≤ε u . Exercit ¸ii. Continuarea demonstrat ¸iei teoremei 15. De aici rezult˘ a c˘ a u ceea ce atrage u = 0 ˆ ın Ω. E (u + tϕ). Fix˘ am ˆ ın mod arbitrar ε > 0. t∈ 4 ∞ (Ω) rezult˘ Intrucˆ at u + tϕ ∈ D pentru orice t ∈ R ¸ si orice ϕ ∈ Cc a. prin ipotez˘ a. ∞ (Ω) ¸ Fix˘ am o funct ¸ie ϕ ∈ Cc si consider˘ am funct ¸ia de variabil˘ a real˘ a h(t) := L2 (Ω) ≤ε ∀ε > 0 . T ¸ inˆ and cont de (3. PROBLEME LA LIMITA ∞ (Ω) astfel ˆ densitate exist˘ a ϕ ∈ Cc ıncˆ at u − ϕ 68 Demonstrat ¸ia lemei.

dx = Fie funct ¸ionala E (u) = 1 2 |∇u|2 dx − Ω Ω f u dx − ∂Ω gu dσ (x) ¸ si clasa de funct ¸ii N := {u ∈ C 2 (Ω) ∩ C 1 (Ω) . ∂u = g pe ∂ Ω} .86) unde f ∈ C (Ω) ¸ si g ∈ C (∂ Ω) sunt funct ¸ii date cu proprietatea c˘ a − ∂ Ω g dσ . PROBLEME LA LIMITA fie problema la limit˘ a    −∆u = f   ∂u = g ∂ν ˆ ın Ω pe ∂ Ω . Demonstrat ¸i principiul lui Dirichlet pentru problema Neumann: (3.˘ DE TIP ELIPTIC CHAPTER 3. v ∈ N } atunci u este solut ¸ie a problemei (3. . ∂ν (ii) dac˘ a u ∈ N ¸ si E (u) = min{E (v ) . Ωf 69 1.86) atunci E (u) ≤ E (v ) ∀v ∈ N . Ar˘ atat ¸i c˘ a: (i) dac˘ a u este solut ¸ie clasic˘ a a problemei (3.86).

Vom studia ˆ ın acest capitol solut ¸iile u = u(x.Chapter 4 Probleme la limit˘ a de tip parabolic Evolution is the history of a system undergoing irreversible change. Ecuat ¸ia c˘ aldurii (sau a difuziei). descrie variat ¸ia ˆ ın timp a densit˘ a¸ tii u(x.2) ˆ ın Ω × (0. t) = 0 sau ale ecuat ¸iei neomogene a c˘ aldurii ut (x.2).24 4.1) Aceast˘ a ecuat ¸ie se ˆ ıncadreaz˘ aˆ ın cadrul problemelor de tip parabolic ¸ si. T ) → R ale ecuat ¸iei omogene a c˘ aldurii ut (x.1 Generalit˘ a¸ ti despre ecuat ¸ia c˘ aldurii Fie Ω o mult ¸ime deschis˘ a din RN ¸ si 0 < T ≤ +∞. t) la momentul de timp t ¸ si ˆ ın punctul x ∈ Ω a unei anumite cantit˘ a¸ ti precum temperatura sau concentrat ¸ia chimic˘ a.1). ne vom c˘ al˘ azi dup˘ a urm˘ atorul principiu de baz˘ a: orice afirmat ¸ie despre funct ¸iile armonice are un analog (de obicei mai complicat) legat de solut ¸iile ecuat ¸iei c˘ aldurii. ˆ ın studiul acestor probleme. t) − ∆u(x. (4. t) ˆ ın Ω × (0. T ) (4. T ) . Dac˘ a ω ⊂⊂ Ω atunci 70 . A. t) : Ω × (0. t) = f (x. t) − ∆u(x. Lotka (1956). fie c˘ a este vorba de varianta sa omogen˘ a (4. [46] p. fie c˘ a este vorba de forma neomogen˘ a (4.

PROBLEME LA LIMITA 71 viteza de schimb a cantit˘ a¸ tii totale ˆ ın raport cu ω este dat˘ a. anume F = −k ∇u k > 0. t) = g (x. In ceea ce prive¸ ste condit ¸iile ata¸ sate ecuat ¸iilor (4.3) u dx = − ω ∂ω F · ν dσ = − ω div F dx. (4. F este proport ¸ional˘ a cu ∇u. Condit ¸ii de temperatur˘ a pe bord. conform legii a doua a lui Newton.4) Factorul de proport ¸ionalitate este negativ deoarece direct ¸ia fluxului este de la regiuni cu concentrat ¸ie mai mare spre regiuni cu concentrat ¸ie mai mic˘ a. T ).2) acestea sunt de mai multe feluri: Condit ¸ii init ¸iale. (4. t) ∂ν ∀(x.4) rezult˘ a c˘ a ut = k div (∇u) = k ∆u . respectiv de tipul u(x. t) = g (x. care sunt de forma u(x. Constanta k se nume¸ ste conductivitatea termic˘ a¸ si depinde de material. t) ∈ ∂ Ω × (0. T ) . Pe de alt˘ a parte. t) ∈ ∂ Ω × (0. Din (4.) la momentul init ¸ial t = 0. luat cu semnul minus.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. de fluxul F de-a lungul frontierei lui ω .1) sau (4. t) ∀(x. Aceast˘ a situat ¸ie corespunde ˆ ın practic˘ a cu plasarea frontierei (sau a unei port ¸iuni a acesteia) ˆ ın contact cu o surs˘ a avˆ and o anumit˘ a temperatur˘ a g. adic˘ a tocmai ecuat ¸ia c˘ aldurii. respectiv de forma ∂u (x.3) ¸ si (4. 0) = f (x) ∀x ∈ Ω ¸ si care descriu starea substant ¸ei (temperatura. respectiv d dt De aici rezult˘ a c˘ a ut = −div F . Condit ¸ii de flux. . concentrat ¸ia etc. din considerente fizice.

T ) ¸ si care sunt obt ¸inute prin liniarizarea unei anumite legi de radiat ¸ie. ∈ C (ΩT ). t) ∂ν ∀(x.5) admite cel mult o solut ¸ie clasic˘ a. care este definit prin “cilindrul spat ¸iu-timp” (N + 1)-dimensional ΩT := Ω × (0. Problema la limit˘ a (4. resp. ∞). care sunt de forma − ∂u (x. Aceast˘ a mult ¸ime corespunde bazei inferioare ¸ si suprafet ¸ei laterale a “cilindrului” ΩT . PROBLEME LA LIMITA 72 Aceast˘ a condit ¸ie corespunde ˆ ın situat ¸ii practice cu fixarea fluxului (schimbului de c˘ aldur˘ a cu exteriorul) pe frontier˘ a sau pe o port ¸iune a acesteia.1 (ΩT ).1 (ΩT ) := u ∈ C (ΩT ). t) ˆ ın ΩT pe ΓT . t) = α u(x. T ]) ∂xi ∂xi ∂xj ∂t . Condit ¸ii de radiat ¸ie. De o deosebit˘ a important ¸˘ a se vor bucura urm˘ atoarele dou˘ a not ¸iuni: (a) Domeniu parabolic. 4. unde C 2. Teorema 16. ∈ C (Ω × (0. (4. In cazul particular g = 0 nu exist˘ a schimb de c˘ aldur˘ a cu exteriorul.2 Metode energetice ˆ ın studiul problemelor parabolice Fie problema la limit˘ a    ut (x. t) = f (x. Presupunem ˆ ın cele ce urmeaz˘ a c˘ a Ω este m˘ arginit. T )).˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) − ∆x u(x. T ) ⊂ RN × (0. ∂u ∂2u ∂u ∈ C (ΩT ).5) Ne vom concentra asupra propriet˘ a¸ tilor solut ¸iilor clasice. t) ∈ ∂ Ω × (0. funct ¸ii u ∈ C 2. respectiv ΓT := (Ω × {t = 0}) ∪ (∂ Ω × (0. t) = g (x. (b) Frontier˘ a parabolic˘ a. t)   u(x. .

Fie acum Ω+ := {(x. Continu˘ am s˘ a denumim aceast˘ a funct ¸ional˘ a “energie”.7) . de¸ si nu are nici o semnificat ¸ie fizic˘ aˆ ın acest context. 0) = f (x)      u(0. Presupunem c˘ a u1 ¸ si u2 sunt solut ¸ii ale problemei (4. c˘ aci E este nenegativ˘ a.6) R˘ amˆ ane s˘ a demonstr˘ am c˘ a u = 0. (4. Ata¸ s˘ am acestei probleme “energia” E (t) = Ω u2 (x. T ] . Avem. pentru orice t ∈ (0. T ). ∞)} . x ∈ (0. (4. Consider˘ am problema    ut = uxx    u(x. Remarc˘ am c˘ a aceast˘ a funct ¸ional˘ a semnific˘ a tocmai norma ˆ ın L2 (Ω) a aplicat ¸iei u(·.6) arat˘ a c˘ a E (0) = 0. 1) ¸ si t ∈ (0.6) E (t) = 2 Ω uut dx = 2 u ∂Ω u∆u dx Ω =2 ∂u dσ − ∂ν |∇u|2 dx Ω = −2 Ω |∇u|2 dx ≤ 0 . t). Prin sc˘ adere ¸ si ¸ tinˆ and cont de liniaritatea acestei probleme g˘ asim    ut − ∆u = 0   u=0 ˆ ın ΩT pe ΓT .5).˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. Not˘ am u := u1 −u2 . Rezult˘ a c˘ a funct ¸ia E (t) este descresc˘ atoare pe (0. PROBLEME LA LIMITA 73 Demonstrat ¸ie. t) = u(1. t) = 0 ˆ ın Ω+ x ∈ (0. 1) t ∈ (0. Condit ¸ia init ¸ial˘ a omogen˘ a din (4. A¸ sadar E (t) ≤ E (0) = 0 ∀t > 0 . t) dx ∀t ∈ [0. De aici rezult˘ a c˘ a u=0ˆ ın ΩT . T ). conform formulei lui Green ¸ si condit ¸iei omogene pe frontier˘ a din (4. t) ∈ R2 . ceea ce conduce la E (t) = 0. ∞) .

(Instabilitatea ˆ ınapoi ˆ ın timp a ecuat ¸iei c˘ aldurii) Pentru orice numere pozitive T . Fie acum Ω− := (0. Deci. care exprim˘ a faptul c˘ a putem g˘ asi o condit ¸ie init ¸ial˘ a pentru care solut ¸ia explodeaz˘ aˆ ınapoi ˆ ın timp oricˆ at de repede.10) sau prin observat ¸ie direct˘ a. T ) L∞ = ε astfel ˆ ıncˆ at L∞ ≥ M. t) = n≥1 ∞ an e−n 2 π2 t sin nπx . Rezult˘ a c˘ a u(x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) = ε en0 π Rezult˘ a c˘ a u(·. M 2 Demonstrat ¸ie.9) are o solut ¸ie u(x.9) a n en 2 π2 t sin nπx . aplicˆ and eventual (4. Propozit ¸ia 4. (4. Punˆ and τ = −t ˆ ın (4. t) cu u(·. exist˘ a f ∈ C ([0.8) Exercit ¸iu: g˘ asit ¸i coeficient ¸ii Fourier an . M ¸ si ε. Alegem n0 ∈ N∗ astfel ˆ ıncˆ at n2 si definim 0 π T ≥ ln ε ¸ f (x) = ε sin n0 πx. 1) t ∈ (0. deducem c˘ a solut ¸ia acestei probleme este dat˘ a de u(x. t) = u(1.7) obt ¸inem ecuat ¸ia    ut = −uxx    u(x. 0). 1]) cu f problema la limit˘ a (4. 1) × (−∞. . (4. (4. T ) ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia. L∞ 2 2t sin n0 πx . t) = 0 cu solut ¸ia u(x. ∞) . = ε en0 π 2 2 T ≥M. t) = X (x)T (t). t) = n≥1 ˆ ın Ω+ x ∈ (0.10) De aici rezult˘ a proprietatea urm˘ atoare a ecuat ¸iei c˘ aldurii. 0) = f (x)      u(0.7) folosim metoda separ˘ arii variabilelor ¸ si punem u(x. PROBLEME LA LIMITA 74 Pentru a rezolva problema (4.

t) = 0        ux (1. 0) = f (x)   u(0. Fie problema pe frontier˘ a    ut − ∆u = 0 ˆ ın ΩT   u(x. t) ∈ ∂ Ω × (0. PROBLEME LA LIMITA 75 Stabilim ˆ ın cele ce urmeaz˘ a o inegalitate energetic˘ a legat˘ a de solut ¸iile ecuat ¸iei omogene a c˘ aldurii ¸ si care exprim˘ a faptul c˘ a “norma L2 descre¸ ste ˆ ın timp”. t) ˆ ın (0. Demonstrat ¸ie. Avem (u2 )t = 2uut = 2u ∆u = 2 div (u∇u) − 2 |∇u|2 . |∇u|2 dt dx ≤ 0 . 1) ∀t > 0 ∀t > 0 . 1) × (0. 1 2 Deci u2 (x. Atunci Ω u2 (x. ∞) ∀x ∈ (0.11) ¸ si 0 ≤ t1 ≤ t2 < T .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4.11). t1 ) dx . . t) = 0 ∀(x. Exercit ¸ii. Folosit ¸i metoda separ˘ arii variabilelor pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii pentru a rezolva urm˘ atoarele probleme la limit˘ a: (i)    ut − uxx = 0        u(x. conform primei formule a lui Green ¸ si folosind faptul c˘ a u verific˘ a (4. Ω Ω ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia. t1 ) dx = −2 t2 Ω t1 Ω (u2 )t dx = u ∂Ω ∂u dσ − ∂ν |∇u|2 dx = − Ω Ω |∇u|2 dx . t2 ) dx − u2 (x. Prin urmare. Fie u o solut ¸ie arbitrar˘ a a problemei (4. 1. t) = −u(1.11) Propozit ¸ia 5. ∞) . (4. t2 ) dx ≤ Ω u2 (x.

∞)    u(x. Fie Ω = (0. t) = u (1. a) × (0. 2. m ≥ 0. u(1. 0. t) = 0 x x dac˘ a (x. b) ∀x ∈ (0. . 1) × (0. y . 1)      u (0. y . t). t) = Cmn cos ∀y ∈ (0. a b 3. Folosing metoda energetic˘ a demonstrat ¸i c˘ a 1 0 u2 (x. t) = 0        u(x. y ) ∈ Ω   ux (0. t) = h(t) ∀t > 0 x x are cel mult o solut ¸ie clasic˘ a. 1) × (0. 1) ∀t > 0 . ∞) ∀x ∈ (0. b. ∞)        u(x. 1) ∀t > 0. 0) = f (x. u (1. t) = 0. t) ∈ (0. y . y ) ∀(x. PROBLEME LA LIMITA (ii)    ut − uxx = 0    u(x. y . 1) × (0. a) . n ≥ 1. Folosind metoda energetic˘ a ar˘ atat ¸i c˘ a problema    ut − uxx = f (x. umn (x. t)dx ≤ 0 1 f 2 (x)dx ∀t ≥ 0.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. 0) = ϕ(x) ∀x ∈ (0. Rezolvat ¸i problema    ut − ∆u = 0 ˆ ın Ω × (0. ∞) ∀x ∈ (0. t) = u(x. t) = ux (a. t) ∈ (0. t) = g (t) . t) solut ¸ia problemei Neumann    ut − uxx = 0    u(x. 0) = sin πx      u(0. 4. t) = 1 t→∞ 76 ˆ ın (0. t) dac˘ a (x. 0) = f (x)      u (0. G˘ asit ¸i ˆ ın acest caz lim u(x. mπx nπy −π2 [(m/a)2 +(n/b)2 ]t sin e . b) ⊂ R2 . t) = 0 R. Fie u(x.

Fie g : R → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘ a ug (u) ≤ 0. t) = 0 ∀t > 0 . PROBLEME LA LIMITA 5. 1). 1) × (0. Ar˘ atat ¸i c˘ a orice solut ¸ie a problemei neliniare    ut − uxx = g (u) dac˘ a (x. u) o funct ¸ie strict pozitiv˘ a. u))x dac˘ a (x. atunci t→∞ lim ux (x. ∞) ∀x ∈ (0. t) = 0 ∀x ∈ (0. 0) = f (x)      u (0. t) = 0 ∀t > 0 satisface estimarea 1 0 u2 (x. 1) × (0. t) ∈ (0. 0) = f (x) ∀x ∈ (0. u∈ 4 (i) Ar˘ atat ¸i c˘ a F (t) ≤ 2 (M − Aπ 2 ) F (t) unde F (t) := 0 1 ∀t > 0. unde A > 0 este o constant˘ a iar neliniaritatea p satisface condit ¸ia sup |p (u)| ≤ M < ∞. t) = u(1. t. 1)      u(0. u2 x (x. 7. 1) ∀t > 0. 0) = f (x) ∀x ∈ (0. pentru orice u ∈ R. t) = u (1. t)dx ≤ 0 1 f 2 (x)dx ∀t ≥ 0. Fie a = a(x. Utilizˆ and eventual argumente energetice ar˘ atat ¸i c˘ a orice solut ¸ie a problemei    ut = (a(x. (ii) Demonstrat ¸i c˘ a dac˘ a M < A π 2 . t) = 0 x x 77 dac˘ a (x. 1)      u(0. 1) × (0. t) ∈ (0. ∞)    u(x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. ∞)    u(x. t)dx. t) ∈ (0. t) = u(1. 6. Fie problema    ut = Auxx + p(u)    u(x. t.

t)dx + 2e−2t 0 1 u(x. Are problema de mai sus solut ¸ie unic˘ a pentru orice valoare init ¸ial˘ a f? Sol. t) ∈ (0. 1 0 adic˘ a 0 1 u2 (x. t)dx ≤ 0 u2 (x. t)ut (x. 8. t)dx. Deci. t) = u(1. ∞) ∀x ∈ (0. Utilizat ¸i aceast˘ a inegalitate pentru a deduce o estimare a diferent ¸ei a dou˘ a solut ¸ii ˆ ın funct ¸ie de diferent ¸a valorilor init ¸iale. obt ¸inem E (t) = −2e−2t 2e−2t 0 0 1 1 u2 (x. t) = 0 Ar˘ atat ¸i c˘ a d −2t e dt ¸ si deducet ¸i c˘ a 1 0 0 1 dac˘ a (x. PROBLEME LA LIMITA satisface estimarea 1 0 78 u2 (x. Fie E (t) = e−2t 0 1 u2 (x. Aplicˆ and formula de integrare prin p˘ art ¸i ¸ si folosind faptul c˘ a u este solut ¸ie. t)dx ≤ 0 1 f 2 (x)dx ∀t ≥ 0. Fie problema    ut = uxx + u    u(x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. pentru orice t > 0 1 E (t) ≤ E (0) = 0 f 2 (x)dx. . 0) = f (x)      u(0. t)dx ≤ e2t f 2 (x)dx. u2 (x. 1) ∀t > 0. t)dx = 1 u(ut − u)dx = 2e−2t 0 uuxx dx = −2e−2t 1 0 u2 x dx ≤ 0. 1) × (0. t)dx ≤ e2t 0 1 f 2 (x)dx ∀t ≥ 0.

atunci v (x. Observ˘ am mai ˆ ıntˆ ai c˘ a dac˘ a u(x. t) = u(λx. (ii) Presupunem c˘ a f verific˘ a 1 f (x)dx = 0. t) = u (1. ∞) (4. t) este solut ¸ie a problemei (4.3 Solut ¸ia fundamental˘ a pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii Vom c˘ auta o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei omogene a c˘ aldurii ut − ∆u = 0 ˆ ın RN × (0. vt (x. de asemenea. Consider˘ am ecuat ¸ia c˘ aldurii cu condit ¸ii periodice pe frontier˘ a    ut = uxx    u(x. t) x x 79 dac˘ a (x. unde f este o funct ¸ie continu˘ a pe port ¸iuni. ∞) ∀x ∈ (−1. 1) × (0. t) = u(1. λ2 t) este. −1 Ar˘ atat ¸i c˘ a E (t) ≤ e−2π t E (0) 2 ∀t ≥ 0. ˆ ın general. t). t) = λ2 ut (λx.12).12) care s˘ a dea posibilitatea exprim˘ arii printr-o formul˘ a integral˘ a a solut ¸iei problemei Cauchy cu valoare init ¸ial˘ a.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. u (−1. c˘ a t→∞ lim E (t) = 0. (i) Explicat ¸i de ce nu este adev˘ arat. 4. t) ∈ (−1. solut ¸ie a aceleia¸ si probleme. pentru orice num˘ ar real λ. PROBLEME LA LIMITA 9. 0) = f (x)      u(−1. t)dx ∀t ≥ 0. Definim energia corespunz˘ atoare acestei probleme prin 1 E (t) = −1 u2 (x. λ2 t) . Intr-adev˘ ar. 1) ∀t > 0.

t) = λ uxi (λx. (4.15) Un calcul elementar conduce la w(t) = a t−N/2 . 80 Din acest motiv c˘ aut˘ am o solut ¸ie a ecuat ¸iei (4. ∞) . t) = v Avem ut = v ¸ si uxi = Deci uxi xi = 4x2 i v t2 2xi v t |x|2 t |x|2 t |x|2 t w(t) (x. Deci vt (x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4.12) folosind metoda separ˘ arii variabilelor ¸ si scriind aceast˘ a solut ¸ie sub forma u(x. .14) obt ¸inem ut − ∆u = v |x|2 w (t)− t w(t) 4|x|2 |x|2 v t t t + |x|2 v t |x|2 t e−z/4 .13) w(t) . 2 t Folosind acum (4. λ2 t) − ∆u(λx. t) = a tN/2 e− |x|2 4t +b a. |x|2 v t2 |x|2 t w(t) + |x|2 t w(t) .12) de forma u(x. λ2 t) = 0. PROBLEME LA LIMITA ¸ si vxi (x. λ2 t) . T ¸ inˆ and acum cont de expresiile g˘ asite pentru v ¸ si w obt ¸inem o solut ¸ie a ecuat ¸iei (4.14) Din (4. t) = λ2 ut (λx.15) Alegˆ and v astfel ˆ ıncˆ at 4v + v = 0 g˘ asim v (z ) = obt ¸inem ecuat ¸ia satisf˘ acut˘ a de w: w (t) + N w(t) = 0. 2 v t |x|2 t w (t) − w(t) (4. t) ∈ RN × (0. + 2N v |x|2 t . (4. a ∈ R. b ∈ R . t) − ∆v (x.13) ¸ si (4.

t) = e−at v (x. (x. 4N variabil˘ a avem E (x. 0) = g (x) unde a > 0 este o constant˘ a. Rezolvat ¸i ecuat ¸ia c˘ aldurii cu variabil˘ a disipativ˘ a    ut − uxx + at2 u = 0 (x. t) ¸ si deducet ¸i ecuat ¸ia satisf˘ acut˘ a de v . . t) ∈ R × (0. Facet ¸i schimbarea de variabil˘ a u(x. x ∈ R. t) ∈ RN × (0. Ind. Funct ¸ia  |x|2 1 − 4t   e (4πt)N/2 E (x. t) =   0 81 (x. ∞) x ∈ R. 0] se nume¸ ste solut ¸ie fundamental˘ a a ecuat ¸iei c˘ aldurii. ∞)   u(x. Rezolvat ¸i ecuat ¸ia c˘ aldurii cu constant˘ a disipativ˘ a    ut − uxx + au = 0   u(x. t) ∈ R × (0.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. ∞) (x. Demonstrat ¸ie. pentru orice t > 0. 2 Exercit ¸ii. 1. 0) = g (x) unde a > 0 este o constant˘ a. PROBLEME LA LIMITA Definit ¸ia 9. t) dx = N i=1 4N e− dx = 4 e dxi = 1 N i=1 π N/2 4 e−zi dzi = 1 . Aplicˆ and formula lui Fubini ¸ si utilizˆ and schimbarea de 1 (4πt)N/2 − 4i t x2 |x|2 4t 1 (4πt)N/2 4N E (x. 2. Avem. Aceast˘ a funct ¸ie satisface Propozit ¸ia 6. t) dx = 1 . t) ∈ RN × (−∞.

12). t) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene a c˘ aldurii (4. 0) = g (x) unde a > 0 este o constant˘ a. ∞)   u(x. 4. G˘ asit ¸i toate solut ¸iile m˘ arginite de forma u(x.16). t) = U (x − ct). c ∈ R ¸ si efectuat ¸i calculele. t) ∈ R × (0. (4. ˆ ın mod evident. Consider˘ am ecuat ¸ia ut = εuxx + uux (x. 4. . t) = U (x − ct). ∞)   u(x. 0) = g (x) ∀x ∈ RN .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. x ∈ R. 5. Consider˘ am ecuat ¸ia ut = εuxx + εu(1 − u) (x. Rezolvat ¸i ecuat ¸ia c˘ aldurii cu convect ¸ie    ut − uxx + aux = 0 (x. t). Facet ¸i substitut ¸ia y = x − at. t) ∈ R × R . Ne punem acum problema g˘ asirii unei funct ¸ii (care va depinde. Acest rezultat sugereaz˘ a s˘ a se efectueze schimbarea de variabil˘ a u(x. de g ) care s˘ a verifice problema cu condit ¸ie init ¸ial˘ a (4. Fie ε > 0. In particular. Fie ε > 0. g˘ asit ¸i toate solut ¸iile m˘ arginite de aceast˘ a form˘ a. 3. Facet ¸i substitut ¸ia u(x.16) Am v˘ azut ˆ ın sect ¸iunea anterioar˘ a c˘ a funct ¸ia E (x.4 Problema Cauchy pentru ecuat ¸ia omogen˘ a a c˘ aldurii Pentru g : RN → R consider˘ am problema Cauchy    ut − ∆u = 0 ˆ ın RN × (0. Ind. t) ∈ R × R . t) = v (x. Solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale wt + at2 w = 0 sunt de forma Ce e−at 3 /3 82 −at3 /3 . c ∈ R. PROBLEME LA LIMITA Ind.

|y − x0 | < δ . 4N E (x − y. t) = g (x0 ). deci ut (x. ∞) .δ) Din modul cum a fost ales δ rezult˘ a c˘ a A≤ε 4N E (x − y. pentru orice δ > 0 fixat. (4. t)|g (y ) − g (x0 )| dy =: A + B . t) dy = ε . (iii) Fix˘ am ε > 0 ¸ si x0 ∈ RN . t) := 83 1 (4πt)N/2 4N E (x − y. (4. Demonstrat ¸ie. PROBLEME LA LIMITA Teorema 17. operatorii de derivare ¸ si cel de integrare comut˘ a. t) = adic˘ a (ii). t)g (y ) dy − 4N E (x − y.t)→(x0 . t)g (y ) dy = 0 (x. (4. Presupunem c˘ a g ∈ C (RN ) ∩ L∞ (RN ). Prin urmare. ∞) . pentru orice x0 ∈ RN . t) − g (x0 )| = ∀y ∈ RN . +∞). Fie u(x. t) −→ 1 tN/2 e− |x|2 4t este de clas˘ a C∞ ¸ si are toate derivatele uniform m˘ arginite pe RN × [δ.δ ) 4N \B(x0 .18) B (x0 .0) lim u(x. ∞)).17) Atunci aceast˘ a funct ¸ie satisface urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti: (i) u ∈ C ∞ (RN × (0. t)|g (y ) − g (x0 )| dy = E (x − y. t)g (x0 ) dy ≤ 4N E (x − y. Din continuitatea lui g . t)−∆u(x. t) ∈ RN ×(0. t) − ∆u(x.19) . 4 N (Et −∆x E )(x−y. (ii) ut (x. t) ∈ RN × (0. ∞) (x. ∞)).˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t)|g (y ) − g (x0 )| dy + E (x − y. ∞). (i) Aplicat ¸ia RN × (0. exist˘ a δ > 0 astfel ˆ ıncˆ at |g (y ) − g (x0 )| < ε Folosind Propozit ¸ia 6 avem |u(x. t) = 0. t)g (y ) dy = 4N e− |x−y |2 4t g (y ) dy (x. (iii) (x. In particular. pentru orice (x. t) ∈ RN × (0. u ∈ C ∞ (RN × (0.

t) a ecuat ¸iei c˘ aldurii satisface    Et − ∆E = 0   E = δ0 ˆ ın RN × (0.δ) E (x − y. dac˘ a y ∈ RN ¸ si |y − x0 | ≥ δ . t) − g (x0 )| ≤ 2 ε . Ar˘ atat ¸i c˘ a funct ¸ia v (x.δ) ∞ e 2 e− |x0 −y |2 16t dy = (4. ∞). Rezultatul anterior arat˘ a c˘ a solut ¸ia fundamental˘ a E (x. δ pentru orice t > 0 suficient de mic ¸ si pentru orice x ∈ RN cu |x − x0 | ≤ 2 . (4. tN/2 r − 16 N −1 t r dr → 0 Din (4.21) 4N \B(x0 . Fie u o solut ¸ie a ecuat ¸iei ut − ∆u = 0 ˆ ın RN × (0. 2.22) dac˘ a t → 0. t) + 2tut (x. t) := x · ∇u(x.22) deducem c˘ a |u(x.23) unde δ0 semnific˘ a distribut ¸ia lui Dirac concentrat˘ aˆ ın origin˘ a. de asemenea. PROBLEME LA LIMITA Pe de alt˘ a parte B≤2 g L∞ 84 4N \B(x0 .δ) e− |x−y |2 4t dy .19) ¸ si (4. solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene a c˘ aldurii.20) δ S˘ a presupunem c˘ a |x − x0 | ≤ 2 . Exercit ¸ii 1. (4.20) ¸ si (4. 2 2 (4. t) dy ≤ C tN/2 4N \B(x0 . ∞) ˆ ın RN × {t = 0} .21) obt ¸inem B ≤ C tN/2 C δ δ |y − x0 | ≥ . atunci |y − x| ≥ |y − x0 | − |x − x0 | ≥ |y − x0 | − Din (4. t) este. Fie g (x) =      1 0 dac˘ ax>0 dac˘ a x < 0. A¸ sadar.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. .

∞)    u(x. √ R. t) = 1 2 85 ˆ ın R × (0. ∞) . t) . . ∞) × (0. u(x. Consider˘ am ecuat ¸ia omogen˘ a a c˘ aldurii ˆ ın dimensiune 1: ut − uxx = 0 ˆ ın R × (0. Folosit ¸i eventual rezultatul de mai sus pentru a g˘ asi solut ¸ia problemei    ut − uxx = 0 ∀(x. Metod˘ a alternativ˘ a pentru deducerea solut ¸iei fundamentale a ecuat ¸iei c˘ aldurii ˆ ın dimensiune 1. 4. PROBLEME LA LIMITA Ar˘ atat ¸i c˘ a solut ¸ia problemei    ut − uxx = 0   u(x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) ∈ (0. t) = 1 ∀t > 0 . (i) Ar˘ atat ¸i c˘ a funct ¸ia v este bine definit˘ a. ∞) ∀x ∈ R x √ 2 t 1+Φ . t) o solut ¸ie arbitrar˘ a a acestei probleme. Definim funct ¸ia v : (0. 0) = g (x) este dat˘ a de u(x. 2 3. t) = 1 − Φ(x/2 t). (iii) Ar˘ atat ¸i c˘ a solut ¸ia general˘ a a acestei ecuat ¸ii este z v (z ) = C1 0 e−t/4 t−1/2 dt + C2 . Fie u = u(x. ∞) → R prin v x2 t = u(x. (ii) Demonstrat ¸i c˘ a v satisface ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a 4z v (z ) + (2 + z ) v (z ) = 0 ∀z > 0 . unde Φ este “funct ¸ia eroare” a lui Gauss 2 Φ(t) = √ π t 0 e−s ds . 0) = 0 ∀x > 0      u(0.

Vom c˘ auta s˘ a adapt˘ am tehnicile de demonstrat ¸ie pentru a g˘ asi o solut ¸ie a problemei neomogene    ut − ∆u = f   u(x. g˘ asit ¸i o formul˘ a explicit˘ a pentru solut ¸ia ecuat ¸iei neomogene a c˘ aldurii cu condit ¸ie init ¸ial˘ a    ut − ∆u + cu = f ˆ ın RN × (0. ∞) ∀x ∈ RN . 86 (iv) Derivat ¸i ˆ ın raport cu x funct ¸ia v (x2 /t) ¸ si aleget ¸i constanta C1 pentru 5.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) verific˘ a ecuat ¸ia c˘ aldurii.25) .24) Pornim de la observat ¸ia c˘ a nu numai E (x − y. t. 0) = 0 ˆ ın RN × (0. ci ¸ si funct ¸ia RN × (s. t − s)f (y. t)g (y ) dy = 1 (4πt)N/2 4N e− |x−y |2 4t g (y ) dy este o solut ¸ie a acestei probleme cu condit ¸ie init ¸ial˘ a. Utilizˆ and tehnicile folosite ˆ ın aceast˘ a sect ¸iune. 0) = g (x) Reamintim c˘ a funct ¸ia u(x. s) := 4N E (x − y. t) −→ E (x − y. Fie aplicat ¸ia u(x. t) := ˆ ın RN × (0. unde s > 0 este un num˘ ar fixat ˆ ın mod arbitrar. 4N E (x − y. PROBLEME LA LIMITA a obt ¸ine solut ¸ia fundamental˘ a a ecuat ¸iei c˘ aldurii ˆ ın dimensiune 1. Principiul lui Duhamel Fie problema Cauchy    ut − ∆u = 0   u(x.5 Problema Cauchy pentru ecuat ¸ia neomogen˘ aa c˘ aldurii. 4. (4. iar y ∈ RN . s) dy . ∞) ∀x ∈ RN . t − s) . ∞)   u=g ˆ ın RN × {t = 0} . (4. ∞) (x.

t. t). t) = 0 4N E (y. Fie f ∈ Cc (RN × [0. Acesta este principiul lui Duhamel. din (4. Atunci (i) u ∈ C 2.28) obt ¸inem t u(x.27). (4. t.29) . t) − ∆u(x. (4.28). prin integrare ˆ ın raport cu s. t) := 0 t u(x. t. fie u(x.1 (RN × (0. s)ft (x − y.1 Utilizˆ and acum ipoteza f ∈ Cc (RN × [0. t) = (0. 2. dac˘ a u(x. ∞) ∀x ∈ RN . s) semnific˘ a funct ¸ia definit˘ a prin (4. 0). t − s) dy ds + 4N E (y. 2.25). deci trebuie evitat˘ a o derivare direct˘ a sub semnul integral. s)f (x − y. s) ds . t) = f (x.24). t) prezint˘ a o singularitate ˆ ın punctul (x. Funct ¸ia E (x. t) = 0 . s. t) ∈ RN × (0. se poate construi o solut ¸ie a problemei neomogene (4. s) = 0   u(x.25) ¸ si (4.24) pornind de la (4. s) = f (x. t) = 0 4N E (y. (iii) Pentru orice x0 ∈ RN avem (x. Demonstrat ¸ie.27) Deci. s) − ∆u(x. (ii) ut (x. ∞). ∞)) ¸ si fie u definit˘ a prin relat ¸ia (4. t.25). Cu toate acestea. s) este neted˘ aˆ ın vecin˘ atatea lui s = t > 0 avem t ut (x. t) = 0 0 t 4N E (x − y.0) lim u(x. s) 87 ˆ ın RN × (s. pentru orice (x.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. Folosind ˆ ıns˘ a o schimbare de variabil˘ aˆ ın (4. t − s)f (y. 0) dy (4.25) nu este solut ¸ie a problemei (4.26) Remarc˘ am c˘ a funct ¸ia u definit˘ a prin (4. s) dy ds . ∞)).1 Teorema 18. t − s) dy ds . t)f (x − y. ∞)) precum ¸ si faptul c˘ a funct ¸ia E (y. PROBLEME LA LIMITA care verific˘ a problema omogen˘ a    ut (x. Are loc urm˘ atorul rezultat. t u(x.t)→(x0 . Prin urmare.28) f (y. s) dy ds = 1 (4π (t − s))N/2 4N e − 4(t−s) |x−y |2 (4.

28) rezult˘ a ˆ ın particular c˘ a |u(x.29) ¸ si (4.33) Din (4.31) Folosind integrarea prin p˘ art ¸i obt ¸inem t 4 (4. t − ε) dy − 4N E (y. ε)f (x − y. t)−∆u(x. s) − − ∆y f (x − y. t)f (x − y. (4. s) − ∆x f (x − y. 0) dy = ∂t N N 0 4 4 t ∂ E (y. t) − ∆u(x. t − s) dy ds+ ∂s ε 4N ε ∂ E (y.31)-(4. t) = t ∂ E (y.33) obt ¸inem ut (x. ∞) . Din teoremele 17 ¸ si 18 rezult˘ a urm˘ atorul rezultat pentru problema Cauchy neomogen˘ a cu condit ¸ii init ¸iale neomogene. E (y. s) f (x − y. ∞)) ¸ si. t) ∀(x.32) faptul c˘ a funct ¸ia E satisface ecuat ¸ia c˘ aldurii. t)f (x − y. 0) dy =: ∂s N 0 4 4N Aε + Bε + K . t)f (x − y.32) E (y. ε) f (x−y. ε)f (x − y. t−ε) dy = f (x. t) ∈ RN ×(0. (4. Din (4. ut (x. (4. .30) deducem c˘ a ut . t − s) dy ds + E (y. s) − − ∆y f (x − y. t − s) dy ds+ ∂s 4N 4N parte. 0) dy = (4. Pe de alt˘ a ε L∞ 0 |Bε | ≤ ft L∞ + D2 f 4N E (y. D2 u ∈ C (RN × (0. t − ε) dy − K . t − s) dy ds + E (y. ˆ ın plus. s)Dx f (x − y. t)| ≤ t f L∞ →0 uniform cˆ and t → 0 . s) dy ds ≤ ε C . t − s) dy ds .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. Am folosit ˆ ın (4. t) = 0 t 2 E (y. PROBLEME LA LIMITA ¸ si D2 u(x.34) N limita fiind calculat˘ a exact ca ˆ ın demonstrat ¸ia teoremei 17. t) = lim ε→0 4 E (y.30) N Aε = ε 4N ∂ − ∆y E (y. 88 Din (4.

1 Cc (RN 89 × [0. E (x − y. r) dac˘ a¸ si numai dac˘ a (y/r. s) ∈ RN +1 .35) 4. s) ∈ B (0. Fie (x. PROBLEME LA LIMITA Teorema 19.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) = 4N E (x − y. t − s)f (y. 1). 0. 0) = g (x) ˆ ın RN × (0. . t)g (y ) dy + 0 4N E (x − y.1) |y |2 dy ds = 4 . s) dy ds este o solut ¸ie a problemei    ut − ∆u = f   u(x. Fie f ∈ funct ¸ia t 2. t − s) ≥ 1 rN . (4. ∞) ˆ ın RN . Observ˘ am c˘ a (y. 0. s/r2 ) ∈ B (0. Lema 4. t. r) := (y. definim “bila ecuat ¸iei c˘ aldurii” centrat˘ a ˆ ın (x. Atunci u(x. 1). e (−4π s)N/2 adic˘ a |y | ≤ 2N s ln(−4πs) . s2 Demonstrat ¸ie.0. Din definit ¸ia acestei “bile” rezult˘ a c˘ a |y |2 1 4s ≥ 1 . t ∈ R ¸ si r > 0 fixat ¸i. 0. Consider˘ am ecuat ¸ia omogen˘ a a c˘ aldurii ut − ∆u = 0 ˆ ın ΩT . Avem B (0. s) ∈ B (0.36) Vom demonstra mai ˆ ıntˆ ai urm˘ atorul rezultat auxiliar. (4. t) ¸ si de raz˘ a r prin B (x.6 Formula de medie pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii Pentru x ∈ RN . ∞)) ¸ si g ∈ C (RN ) ∩ L∞ (RN ).

Putem presupune. Convenim s˘ a not˘ am prin B (r) “bila” B (0. s) B (x. Demonstrat ¸ie. r2 s) |y |2 dy ds . Pentru orice r > 0 definim aplicat ¸ia ϕ(r) := 1 rN u(y. t) = (0.0. t. 0) . . s) B (r) |y |2 dy ds . t) = 1 4rN u(y. 0. √ 0 2N s ln(−4πs) |y |2 ds dy ds = ω rN +1 dr N 2 1 s2 s B (0. 0).t.r) |x − y |2 dy ds . ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia lemei. PROBLEME LA LIMITA Prin urmare. s2 (4.1) − 4π 0 0 N N +2 N ωN (2N ) 2 (−s) 2 −1 [− ln(−4πs)] 2 +1 ds = N +2 − 1 4π N N +2 N ωN (2N ) 2 u 2 −1 [− ln(4πu)] 2 +1 du = N +2 0 1 N N N N ωN (2N ) 2 +1 (4π )− 2 t 2 −1 (− ln t) 2 +1 dt = N +2 0 ∞ N N N N ωN +1 − (2N ) 2 (4π ) 2 e−( 2 −1)u e−u u 2 +1 du = N +2 0 ∞ N N Nu ωN +1 +1 − N −N 2 2 2 N π e− 2 u 2 +1 du = 2 N +2 0 N N N N 2π 2 2 2 +2 N N − 2 +1 +1 2 N2 +1 Γ +1 N N N 2 2 (N + 2)Γ 2 N 2 +2 π 2 4π 1 90 = = 4.38) Pe de alt˘ a parte E (−y. −s) = |y |2 1 e 4s N/ 2 (−4πs) ∀(y. Presupunem c˘ a funct ¸ia u ∈ C 2.36). s) ∈ Ω × (−∞. r). aplicˆ and formula schimb˘ arii de variabil˘ a. Atunci u(x.1 (ΩT ) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei c˘ aldurii (4.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. c˘ a (x.37) pentru orice “bil˘ a” B (x. (t − s)2 (4. Teorema 20. r) inclus˘ aˆ ın ΩT . s2 Prin schimbarea de variabile y = ry ¸ si s = r2 s observ˘ am c˘ a ϕ(r) = B (1) u(ry. f˘ ar˘ a a afecta cu nimic generalitatea enunt ¸ului.

42) deoarece ln E = 0 pe ∂B (1).˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4.39). T ¸ inˆ and acum cont c˘ a u verific˘ a ecuat ¸ia c˘ aldurii ¸ si utilizˆ and (4.41) Folosind acum (4. − B (1) 4N us ln E + 4 i=1 Observ˘ am c˘ a nu apare nici o integral˘ a pe frontier˘ aˆ ın (4. N B= B (1) 4us i=1 yi (ln E )yi dy ds = N (4. conform (4. Integrˆ and prin p˘ art ¸i ˆ ın (4.41) ¸ si (4. · · · . PROBLEME LA LIMITA Observ˘ am c˘ a Eyi = ¸ si ln E = − Din (4.43) obt ¸inem ϕ (1) = B (1) N i=1 B (1) −4N ∆u ln E − 2N s N uyi yi i=1 dy ds = (4.40) ϕ (1) = B (1) i=1 yi uyi |y |2 |y |2 + 2 u s s2 s dy ds =: A + B .44) 2N uyi yi 4N uyi (ln E )yi − s dy ds = 0 .39) yi E 2s ∀i = 1.38) deducem c˘ a N 91 (4.39) ¸ si (4. (4.40) g˘ asim. folosind formula lui Green.42) usyi yi ln E dy ds . N N |y |2 ln(−4πs) + . 2 4s (4.42) obt ¸inem N B= B (1) −4N us ln E + 4 N i=1 uyi yi (ln E )s N |y |2 − 2 2s 4s dy ds = dy ds = (4. .43) B (1) −4N us ln E + 4 i=1 uyi yi − N B (1) 2N −4N us ln E − s uyi yi i=1 dy ds − A .

Teorema 21. fie ΩT = Ω × (0. T ) ¸ si ΓT = (Ω × {t = 0}) ∪ (∂ Ω × [0. t0 ) ∈ ΩT \ ΓT astfel ˆ ıncˆ at u(x0 . (ii) Dac˘ a. Ω este conex˘ a¸ si exist˘ a (x0 . conform Lemei 4 1 tN 1 t→0 tN u(y.44) ˆ ımpreun˘ a cu observat ¸ia important˘ a c˘ a u(rx. T ]). s) B (t) B (t) |y |2 dy ds = s2 B (1) |y |2 dy ds = 4 . de asemenea. t0 ) = max u ΩT atunci u este constant˘ aˆ ın Ωt0 . ˆ ın plus. unde T > 0. r2 t) ∀r > 0 . 0) . ecuat ¸ia omogen˘ a a c˘ aldurii. PROBLEME LA LIMITA verific˘ a. s2 ϕ(r) = lim ϕ(t) = lim c˘ aci. Teorema urm˘ atoare arat˘ a c˘ a dac˘ a o solut ¸ie a ecuat ¸iei c˘ aldurii ˆ ı¸ si atinge maximul ˆ ıntr-un punct interior lui ΩT . (Principiul de maxim pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii.1 (ΩT ) ∩ C (ΩT ) este o solut ut − ∆u = 0 Atunci (i) max u = max u. . obt ¸inem ϕ (r) = 0 Deci t→0 92 Folosind acum (4. ΩT ΓT ˆ ın ΩT .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4.) Pre¸ie a ecuat ¸iei supunem c˘ a u ∈ C 2. atunci ea este constant˘ a la orice moment anterior de timp.7 Principiul de maxim pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a ¸ si m˘ arginit˘ a. s2 4. Ca ¸ si pˆ an˘ a acum. |y |2 dy ds = 4u(0.

rezult˘ a c˘ a B (x0 . (t0 − s)2 Pentru a ˆ ıncheia demonstrat ¸ia este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a funct ¸ia u este constant˘ a pe toate segmentele de dreapt˘ a ce unesc punctul (x0 . conform teoremei de medie pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii. r) cont ¸ine segmentul {(y. t0 ) = ceea ce atrage u≡M ˆ ın B (x0 . (4. Fie M := u(x0 . (x. t0 . t) = M . r0 ) ∈ L ∩ ΩT ¸ si conform (4. r0 . pentru ε > 0 suficient de mic.45) 1 4r N u(y. r) ⊂ ΩT . ΩT 93 Cum (x0 . PROBLEME LA LIMITA Demonstrat ¸ie. Rezult˘ a c˘ a u(z0 . Aceasta contrazice ˆ ıns˘ a definit ¸ia lui r0 . s) B (x0 . t0 ) ¸ si (y0 . Deci. s) ∈ ΓT avˆ and s < t0 . Fie acum r0 > s0 arbitrar ales. r0 − ε ≤ t ≤ r0 }.45). t) ∈ L . r0 ) = M . ˆ ıntrucˆ at (z0 . t) ∈ L . Definim r0 := inf {s ≥ s0 . r) .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. rezult˘ a c˘ a “inf” este atins. ˆ ıntr-adev˘ ar. pentru r > 0 suficient de mic. Din teorema 21 rezult˘ a ca o aplicat ¸ie imediat˘ a urm˘ atoarea teorem˘ a de unicitate pe domenii m˘ arginite. t0 ) cu puncte (y. Fie a¸ sadar un punct arbitrar (y0 . Teorema 22. Cum funct ¸ia u este continu˘ a. Problema    ut − ∆u = f   u=g are cel mult o solut ¸ie clasic˘ a. s0 ). u ≡ M pe L. cu s0 < t0 ¸ si fie L segmentul de dreapt˘ a ce une¸ ste punctele (x0 .t0 . ceea ce arat˘ a c˘ a. s ≤ t ≤ t0 } . t0 ) = max u . t0 ) este punct interior domeniului parabolic ΩT .r) |x0 − y |2 dy ds ≤ M . t0 . M = u(x0 . ˆ ın ΩT pe ΓT . Dar “bila” B (z0 . u(x. s0 ) ∈ ΓT .

T ]} . v (π. 1) × (0. ∞). t) : [0. Verificat ¸i c˘ a funct ¸ia u(x. a) × (0. ˆ ın [0. Presupunem c˘ au¸ si v sunt dou˘ a solut ¸ii astfel ˆ ıncˆ at u ≤ v pentru t = 0. Stabilit ¸i monotonia aplicat ¸iei [0. ∞). (i) Fie ecuat ¸ia ut − uxx = 0. a) × (0. (ii) Mai general. t) ∈ [0. PROBLEME LA LIMITA Exercit ¸ii. Fie ecuat ¸ia ut − uxx = 0 dac˘ a (x. Ar˘ atat ¸i c˘ au≤vˆ ın [0. a] × [0. ∞) .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. ∞) astfel ˆ ıncˆ at vt − vxx ≥ sin x ˆ ın [0. t) ≥ 0 ¸ si v (x. ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘ a ut − uxx = f vt − vxx = g ˆ ın (0. ˆ ın plus. Presupunem. demonstrat ¸i c˘ a u ≤ vˆ ın [0. ∞) . (iii) Fie v = v (x. t) = 1 − x2 − 2t. . Scopul exercit ¸iului urm˘ ator este de a demonstra c˘ a principiul de maxim nu r˘ amˆ ane adev˘ arat ˆ ın cazul ecuat ¸iilor cu coeficient ¸i variabili. 4. T ) 94 ¸ si considerat ¸i solut ¸ia u(x. t) . Fie u o solut ¸ie a ecuat ¸iei ut − uxx = 0 Definim M (T ) = max{u(x. t) ∈ ΩT := (0. ∞) . x = a ¸ si t = 0. Utilizˆ and eventual (ii) deducet ¸i c˘ a v (x. 1] × [0. 3. (i) Ar˘ atat ¸i urm˘ atorul principiu de comparat ¸ie pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii ut − uxx = 0 ˆ ın (0. pentru x=0¸ si pentru x = a. Aflat ¸i extremele lui u ˆ ın ΩT ¸ si comparat ¸i cu concluzia principiului de maxim pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii. c˘ a v (0. f ≤ g ¸ si u ≤ v pentru x = 0. (x. a] × [0. 1. t) ≥ 0. ∞). ∞) T −→ M (T ). π ] × [0. t) = −x2 − 2xt este solut ¸ie. 2] × [0. 1]. t) ≥ (1 − e−t ) sin x. 0) ≥ sin x. 1] × [0. G˘ asit ¸i maximul acestei funct ¸ii ˆ ın dreptunghiul [−2. (ii) Identificat ¸i care din etapele demonstrat ¸iei principiului de maxim nu r˘ amˆ ane valabil˘ aˆ ın acest caz. π ] × (0. 2.

T ] ∀t ∈ (0. 1] × [0. Fie problema    ut − uxx = 0    u(0. Fie problema     ut + cux = uxx   u(0.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. t) = u(1.1) inf f (x) ≤ u(x.t)∈(0. PROBLEME LA LIMITA 5. ∞). t) ≤ sup f (x) x∈(0. ∞) ∀t > 0 ∀x ∈ (0. t) ∈ (0. (i) Ar˘ atat ¸i c˘ a 0 < u(x. t) ˆ ın [0. t) ≤ ∀(x. sup (x. t −→ 0 u2 (x. 1) × (0. Ar˘ atat ¸i c˘ a o solut ¸ie a acestei probleme satisface urm˘ atorul principiu de maxim: x∈(0.t)∈(0. t) = u(1 − x. Mai general.1)×(0. (ii) Ar˘ atat ¸i c˘ a u(x. t) = u(1. t) = u0 (t). t) < 1 pentru orice (x.1) ∀(x. ∞) este strict descresc˘ atoare. g (x)} . t) ∈ (0. T ) ∀x ∈ (0. 1) . 1) × (0. 1) × (0. t)dx 6. unde c ≥ 0 este o constant˘ a dat˘ a¸ si f (0) = f (1) = 0. 1) . T ). Demonstrat ¸i c˘ a o solut ¸ie a acestei probleme satisface urm˘ atorul principiu de maxim: (x. 1) .T ) {u0 (x). 0) = f (x) ˆ ın (0. u1 (x). g (x)} ≤ u(x. t) = 0      u(x. 1) × (0. 1) × (0.T ) inf {u0 (x). fie problema neliniar˘ a cu condit ¸ie init ¸ial˘ a    ˆ ın (0. T )      u(x. t) = u1 (t) ∀t ∈ (0. t) = 0      u(x. ∞). (iii) Folosind eventual metode energetice ar˘ atat ¸i c˘ a aplicat ¸ia 1 [0. 0) = 4x(1 − x) 95 ˆ ın (0. T ). 0) = g (x) ∀x ∈ (0. T ]  ut + f (u)x = uxx   u(0. u(1. unde f = f (u) este o funct ¸ie neted˘ a. 1) × (0. u1 (x). t) ∈ (0.1)×(0.

(4. (4. ˆ ın plus. t)||∞ := sup |u(x. Fie problema parabolic˘ a cu condit ¸ie init ¸ial˘ a    ut = a(x. t) − ε (2N t + |x|2 ). T ]) o solut ¸ie a ecuat ¸iei ut − ∆u = 0 Ar˘ atat ¸i c˘ a ˆ ın RN × (0. satisface relat ¸ia u(x. 0) = g (x) unde g : RN → R este o funct ¸ie dat˘ a.47) . t) = 0 ∀t ∈ (0. t)|. Considerat ¸i funct ¸ia v (x. PROBLEME LA LIMITA 7. t) ∈ RN × (0. 8. Fie u ∈ C 2 (RN × (0. t) = u(x. Presupunem c˘ a u ∈ C 2. t). 1] × [0.46) care. 1) × (0. t)uxx + αu(x. t) ≥ a0 > 0 pentru orice (x. t) ∈ [0. T ) . 0) = f (x) ∀x ∈ (0. Ind. ∀x ∈ RN . 4. Demonstrat ¸i c˘ a ||u(·. t) ≤ A ea|x| 2 ∀(x.1] ∀t ∈ [0.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. unde a(x. t) = u(1.1 (RN × (0.46) Teorema 23. T )      u(x. T ]. t) ˆ ın (0. 1) . T )) este o solut ¸ie a problemei (4. T )) ∩ C (RN × [0. 96 4N ×(0. x∈[0. t) = e−αt u(x. t)||∞ ≤ eαt ||f ||∞ unde ||u(·. T ] iar α este o constant˘ a dat˘ a. T ) . 4N Ind. Considerat ¸i funct ¸ia v (x. T ]    u(0.T ) sup u ≤ sup u(·. T )) ∩ C (RN × [0. T )   u(x. 0) . Fie g ∈ C (RN ) ¸ si T > 0 un num˘ ar finit.8 Principiul de maxim pentru problema Cauchy Consider˘ am mai ˆ ıntˆ ai problema Cauchy omogen˘ a    ut − ∆u = 0 ˆ ın RN × (0.

Fie acum ε > 0 astfel ˆ ıncˆ at 4a(T0 + ε) < 1 . Deci. 97 4N ×[0. atunci v (x. e (T0 + ε − t)N/2 Un calcul direct arat˘ a c˘ a funct ¸ia v satisface vt − ∆v = 0 . unde 4aT0 < 1 . In plus. T0 ). t) = u(x. t) − |x−y |2 µ 4(T0 +ε−t) . 2 2 4N . dac˘ a r > 0 este ales suficient de mare. t) − r2 µ 4(T0 +ε−t) ≤ e (T0 + ε − t)N/2 r2 µ 2 4(T0 +ε−t) ≤ A ea|x| − e (T0 + ε − t)N/2 r2 µ 2 4(T0 +ε) . Vom proba mai ˆ ıntˆ ai concluzia pentru t ∈ (0. 0) − |x−y |2 µ 4(T0 +ε) ≤ u(x. Fix˘ am y ∈ RN ¸ si µ > 0 ¸ si definim aplicat ¸ia v (x. PROBLEME LA LIMITA Atunci sup u = sup g . v (x.T ) T0 satisface 4N Demonstrat ¸ie. 0) = u(x. 0) = g (x) .˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. A ea(|y|+r) − e (T0 + ε)N/2 Dar 1 =a+δ 4(T0 + ε) cu δ > 0 . t) := u(x. T0 ) atunci v (x. e (T + ε)N/2 Dac˘ a |x − y | = r ¸ si t ∈ [0. t) ≤ A ea(|y|+r) − µ (4(a + δ ))N/2 e(a+δ)r ≤ sup g .

2T0 ]. pentru a “ˆ ımpinge” concluzia pˆ an˘ a la T . v (x. t) ∈ RN × [0. . rezult˘ a c˘ a. Se folose¸ ste ˆ ın continuare un procedeu iterativ. T0 ] . t) ≤ sup g 4 N ∀(x. 3T0 ] etc. PROBLEME LA LIMITA 98 Cum maximul lui v se atinge pe frontiera parabolic˘ a. prin trecere la limit˘ a cu δ → 0. ˆ ın virtutea principiului de maxim pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii. Folosind un rat ¸ionament analog cu cel anterior.˘ DE TIP PARABOLIC CHAPTER 4. Mai precis. deducem aceea¸ si concluzie pentru orice t ∈ [T0 . fix˘ am T0 = (8a)−1 ¸ si consider˘ am acum momentul t = T0 ca moment init ¸ial. apoi pentru t ∈ [2T0 .

ω 99 . Vom studia ecuat ¸ia utt (x. ∞) . Vom schit ¸a ˆ ın cele ce urmeaz˘ a modul ˆ ın care se deduce ecuat ¸ia (5. t) ∈ Ω × (0. t) = 0 ∀(x. (5. Fie ω ⊂⊂ Ω un deschis arbitrar cu frontiera suficient de neted˘ a.1). Presupunˆ and c˘ a masa m = 1 ¸ si aplicˆ and legea a doua a lui Newton. Conform legilor fizicii. componenta acestei fort ¸e pe direct ¸ia normalei exterioare este − ∂ω F · ν dσ . Fie F fort ¸a (elastic˘ a) care act ¸ioneaz˘ a pe domeniul ω prin intermediul frontierei acestuia. obt ¸inem utt dx = − F · ν dσ = − ∂ω ω div F dx . Aceasta deoarece ea descrie mi¸ scarea coardei vibrante (dac˘ a N = 1).1) care este cunoscut˘ a sub numele de ecuat ¸ia undelor. t) − ∆u(x.1 Generalit˘ a¸ ti despre ecuat ¸ia undelor Fie Ω un deschis arbitrar din RN . Deci. deplasarea membranei (dac˘ a N = 2) sau a solidului elastic (pentru N = 3). accelerat ¸ia ˆ ın˘ auntrul lui ω este dat˘ a de d2 dt2 u dx = ω ω utt dx .Chapter 5 Probleme la limit˘ a de tip hiperbolic 5.

t) = X (x)T (t) se obt ¸ine Xn (x) = sin nx ¸ si Tn (t) = an sin nt + bn cos nt. (5.3) ¸ si (5. Folosind metoda separ˘ arii variabilelor rezolvat ¸i problema la limit˘ a    utt − a2 uxx = 0 ˆ ın (0. R.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. π ) × (0.3) Pentru u ¸ si ∇u suficient de mici. unde an = 2 nπa π g (x) sin nx dx 0 1 2π bn = 2 π π f (x) sin nx dx . PROBLEME LA LIMITA pentru orice ω ⊂⊂ Ω. T ) . T ) . 1.4) Interpretarea fizic˘ a sugereaz˘ a c˘ a este natural s˘ a se specifice condit ¸ii init ¸iale care s˘ a implice deplasarea u ¸ si viteza ut la momentul t = 0. ∞) .2) Din considerente fizice. 0) = f (x) ∀x ∈ (0. Punˆ and u(x. ˆ ın cazul corpurilor elastice F depinde de deplasarea gradientului. legea lui Hooke arat˘ a c˘ a F (∇u) ∼ −a ∇u Din (5.2) g˘ asim utt + div (F (∇u)) = 0 ˆ ın Ω × (0. A¸ sadar. Exercit ¸ii. a > 0. ∞)        u(x. π ) ∀t ∈ (0. t) ∀x ∈ (0.4) deducem c˘ a utt − a ∆u = 0 ˆ ın Ω × (0. 0 Frecvent ¸a fundamental˘ a ν1 = determin˘ a tonul fundamental iar multiplii s˘ ai determin˘ a supertonurile sau armonicele. din (5. . π )   ut (x. 100 (5. Deci utt = −div F ˆ ın Ω × (0. (5. T ) . t) = u(π. 0) = g (x)        u(0.

t) = u(t. √ (ii) Fie λ > 0. Fie u o solut ¸ie a ecuat ¸iei undelor utt − ∆u = 0 Fie funct ¸ionala N (x.5) E (t) = 4N t |ut |2 + |∇u|2 + 2ut i=1 xi uxi + (N − 1) u ut dx ∀t > 0 . t) . . ∞) t > 0. Care este solut ¸ia acestei ecuat ¸ii satisf˘ acˆ and condit ¸ia f (0) = 1? (iii) G˘ asit ¸i o solut ¸ie a problemei    utt = uxx − cu   u(−t. t) = sin t 101 (x. Facet ¸i substitut ¸ia v (ξ. ∞) × (0. t) = 0 5. η ) = f (2 λξη ) ¸ si deducet ¸i ecuat ¸ia satisf˘ acut˘ a de f . (5. t) × (0. t) ∈ (0. ∞) x>0 t > 0. 3. c numere reale fixate consider˘ am ecuat ¸ia utt + aux + but + cu = uxx . unde λ = c/4. Ar˘ atat ¸i c˘ a aceast˘ a ecuat ¸ie poate fi redus˘ a la o ecuat ¸ie f˘ ar˘ a termeni de ordinul ˆ ıntˆ ai prin substitut ¸ia u(x. t) = eαx+βt v (x. Pentru a. Fie c un num˘ ar real fixat. ˆ ın RN × R . 0) = 0      u(0. 0) = ut (x. Rezolvat ¸i problema    utt = uxx    u(x. b. 4. PROBLEME LA LIMITA 2. (i) Ar˘ atat ¸i c˘ a ecuat ¸ia utt + cu = uxx poate fi redus˘ a la ecuat ¸ia vξη + λv = 0 .˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. t) ∈ (−t.

5) ¸ si se integreaz˘ a 6. PROBLEME LA LIMITA Ar˘ atat ¸i c˘ a E este constant˘ a.2 Metode energetice ˆ ın studiul problemelor hiperbolice Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a¸ si m˘ arginit˘ a.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. E3 ) ¸ si B = (B1 . t Teorema 24.7) t ∈ [0. u2 solut ¸ii arbitrare ale problemei (5. 3). N ın i=1 xi uxi +(N − 1)u ˆ 102 (5.6) ¸ si u := u1 − u2 . Ind. T ] .6) are cel mult o solut ¸ie u ∈ C 2 (ΩT ). x ∈ Ω. Fie f ∈ C (ΩT ). 2. 0) = 0 t Definim funct ¸ionala E (t) = 1 2 Ω 2 (u2 t + |∇u| )dx ˆ ın ΩT ˆ ın ΓT ˆ ın Ω × {t = 0} . B3 ) o solut ¸ie a ecuat ¸iilor lui Maxwell            Ar˘ atat ¸i c˘ a utt − ∆u = 0 unde u = Ei sau u = Bi (i = 1. Se ˆ ınmult ¸e¸ ste cu 2tut +2 pe RN . Et = rot B Bt = −rot E div B = div E = 0. Consider˘ am urm˘ atoarea problem˘ a la limit˘ a pentru ecuat ¸ia undelor:    utt − ∆u = f ˆ ın ΩT    (5. (5. g ∈ C (ΓT ) ¸ si h ∈ C (Ω). 0) = h(x). E2 . Demonstrat ¸ie.6) u=g ˆ ın ΓT      u (x. Problema (5. Rezult˘ a c˘ a u verific˘ a     utt − ∆u = 0   u=0      u (x. Fie E = (E1 . 5. Fie u1 . . B2 .

∀t ∈ [0. (5. t0 ) := {(x. t0 ) definit prin C = C (x0 . Observˆ and acum c˘ a E (0) = 0 rezult˘ a din (5. t0 ) ∩ {t = 0} atunci u = 0 ˆ ın C .8) ut (utt − ∆u) dx = 0 . 5. conform primei formule a lui Green. T ] atrage ut = 0 pe ∂ Ω × [0.2. t) ∈ RN × (0. PROBLEME LA LIMITA Prin urmare. Fie E (t) = 1 2 2 (u2 t + |∇u| ) dx t > 0. Teorema 25. ∞) . Cum u = 0 pe Ω × {t = 0} rezult˘ a de aici c˘ a u=0ˆ ın ΩT . T ]. Dac˘ a u este solut ¸ie a ecuat ¸iei (5.1 Domeniul de dependent ¸˘ a al solut ¸iilor Revenim la ecuat ¸ia omogen˘ a a undelor ˆ ın ˆ ıntregul spat ¸iu utt − ∆u = 0 ˆ ın RN × (0. c˘ aci u = 0 pe ∂ Ω × [0. E (t) = Ω Ω Ω 103 (ut utt + ∇u · ∇ut ) dx = ut utt dx + ∂Ω ut ∂u dσ − ∂ν Ω ut ∆u dx = (5. ∞) . Demonstrat ¸ie.9) ¸ si u = ut = 0 pe mult ¸imea C (x0 . B (x0 .t0 −t) .9) Fix˘ am x0 ∈ RN ¸ si t 0 > 0 ¸ si consider˘ am conul cu vˆ arful ˆ ın (x0 .8) c˘ a E (t) = 0 De aici rezult˘ a c˘ a ut = 0 ¸ si ∇u = 0 ˆ ın ΩT . T ] . adic˘ a u este constant˘ aˆ ın ΩT .˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. 0 ≤ t ≤ t0 ¸ si |x − x0 | ≤ t0 − t} .

Cum. 2 u2 x (x.t0 −t) B (x0 . t) ∈ (0. Aceasta atrage ut = 0 ¸ si ∇u = 0.11) rezult˘ a c˘ a E (t) ≤ 0 ∀t > 0 . adic˘ a E (t) = 0 pentru orice t ∈ [0. u(x. 1) ∀t ≥ 0 ∀t ≥ 0. 0) = f (x) ∀x ∈ (0. 1)   ut (x. t) = 0 verific˘ a estimarea E (t) ≤ E (0) unde E (t) = 0 1 ∀x ∈ (0.t0 −t) ∂B (x0 .t0 −t) 1 (u2 + |∇u|2 ) dσ = 2 ∂B (x0 .10) ¸ si (5. 0) = 0. rezult˘ a concluzia. ∞)        u(x. ∂ν 2 t (5. Exercit ¸ii. ∂ν 2 2 ∂B (x0 . 1. Demonstrat ¸i c˘ a solut ¸ia problemei    utt + ut = uxx dac˘ a (x.t0 −t) ∂u ut (utt − ∆u) dx + ut dσ − ∂ν ∂B (x0 . Deci E (t) ≤ E (0) = 0. 0) = ut (x. PROBLEME LA LIMITA Avem E (t) = 104 1 2 (u2 t + |∇u| ) dσ = 2 B (x0 . adic˘ a u este constant˘ aˆ ın conul C (x0 . t) = u(1. 1) × (0. t) dx.11) Dar Din (5. . t) + ut (x. din ipotez˘ a. 0) = g (x)        u(0.t0 −t) t ∂u 1 2 1 ut − ut − |∇u|2 dσ .10) (ut utt + ∇u · ∇ut ) dx − ut 1 ∂u ≤ |ut | |∇u| ≤ (u2 + |∇u|2 ) .˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. t0 ].t0 −t) (5. t0 ).

0) = g (x) ∀x ∈ Ω   ut (x. t) . . Fie problema    utt − ∆u = 0 ˆ ın ΩT        u(x. (5. T ) precum ¸ si energia total˘ a asociat˘ a acestui sistem E (t) = 1 2 2 u2 t + |∇u| dx t ∈ [0. 0) = h(x) t ˆ ın R × (0. ∂ ∂ − ∂t ∂x u(x. 0) = g (x)      u (x.3 Formula lui d’Alembert Ne propunem acum s˘ a g˘ asim o formul˘ a explicit˘ a pentru solut ¸ia problemei coardei vibrante    utt − uxx = 0    u(x. ∞) ∀x ∈ R ∀x ∈ R .˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. 5. pentru orice t ∈ [0. T ) . PROBLEME LA LIMITA 105 2..12) unde g ∈ C 1 (R) iar h : R → R este continu˘ a. 0) = h(x)        u(x. Pornind de la observat ¸ia c˘ a ecuat ¸ia utt − uxx = 0 se mai poate scrie sub forma ∂ ∂ + ∂t ∂x facem schimbarea de funct ¸ie v (x. ar˘ atat ¸i c˘ a E (t) = Const. t) = Rezult˘ a c˘ a vt + vx = 0 . Legea conserv˘ arii energiei pentru ecuat ¸ia undelor. t) = 0 ∀x ∈ Ω ∀(x. Ω Folosind eventual ideile din demonstrat ¸ia teoremei 24. ∂ ∂ − ∂t ∂x u = 0. t) ∈ ∂ Ω × (0. T ).

Am obt ¸inut problema    ut (x. t) − ux (x. 0). t) = ϕ(x − t). 0) = g (x) ∀x ∈ R . 2 (5. t) = ϕ(x − t) ˆ ın R × (0. 0) = h(y ) − g (y ) .16) deducem ˆ ın particular c˘ a dac˘ a g ∈ C2 ¸ si h ∈ C 1 atunci u este de clas˘ a C 2 . In plus. Aplicˆ and formula lui Leibnitz-Newton obt ¸inem 0 s ≥ −t . Din (5. PROBLEME LA LIMITA 106 ceea ce atrage v (x. Mai general. 0) − ux (y. t + s) = ϕ(x − t − 2s) . . x−t (5. x−t T ¸ inˆ and acum cont de definit ¸ia lui w ¸ si de condit ¸ia init ¸ial˘ a din (5. 0) = ut (y.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. w(0) − w(−t) = −t ϕ(x − t − 2s) ds = 1 2 x+t ϕ(y ) dy .12) obt ¸inem u(x. t + s) + ut (x − s.15) h(y ) dy + x−t g (x + t) + g (x − t) .16) In particular observ˘ am c˘ a solut ¸ia problemei (5. Din (5. t) = 1 2 x+t 1 2 x+t ϕ(y ) dy . t) = F (x + t) + G(x − t) .15) deducem formula lui d’Alembert u(x.12) este de forma u(x. Exercit ¸ii. t) ∈ R × R ¸ si consider˘ am aplicat ¸ia w(s) := u(x − s. t + s) Avem w (s) = −ux (x − s.14) ¸ si (5.14) (5. Fix˘ am acum (x. dac˘ a g ∈ Ck ¸ si h ∈ C k−1 atunci u ∈ C k . ∞) (5.13)   u(x. t) = g (x + t) + Dar ϕ(y ) = v (y. ϕ(x) = v (x.

0) = h(x) t unde g ∈ C k (RN ) ¸ si h ∈ C k−1 (RN ). r) = ∂B (x. −r.r) G(x.r) h(y ) dσ (y ) Are loc urm˘ atorul rezultat . (5. N +3 2 . PROBLEME LA LIMITA 1.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. r. r) = H (x.r) u(x. ∀r > 0 . t)       U (x. (i) Utilizˆ and schimbarea de variabile ξ = x + t. ∀r > 0 . 5.4 Ecuat ¸ia Euler-Poisson-Darboux Fie problema la limit˘ a    utt − ∆u = 0    u(x. t) = ˆ ın RN × (0. (ii) Folosit ¸i rezultatul de mai sus pentru a reg˘ asi formula lui d’Alembert. 2. t) g (y ) dσ (y ) ∂B (x. G˘ asit ¸i solut ¸ia problemei cu valori init ¸iale    utt − uxx = 0 ˆ ın R × (0. 0) = f (x) ∀x ∈ R t 107 ¸ si studiat ¸i ce se ˆ ıntˆ ampl˘ a cˆ and x → ∞. ∞) ∀x ∈ RN ∀x ∈ RN .17) Definim aplicat ¸iile dac˘ ar>0 dac˘ ar=0 dac˘ a r < 0. u(y. Studiat ¸i problema analoag˘ a pentru ecuat ¸ia utt + uxx = 0 ¸ si comparat ¸i rezultatele. k ≥        U (x. ∞)    u(x. t) dσ (y ) ∂B (x. ar˘ atat ¸i c˘ a utt − uxx = 0 dac˘ a¸ si numai dac˘ a uξη = 0. η = x − t. 0) = g (x)      u (x. 0) = 0 ∀x ∈ R      u (x.

1) ∂B (0.17) ¸ si utilizˆ and (5.19) Rezult˘ a c˘ a r lim Ur (x. B (x. Din definit ¸ia lui U . ·) ∈ C k (R × [0. r. r. 0) = H (r) t pe R × (0. t) dσ (y ) = ∂ν N ∆u(y ) dy . ∞) ∀r > 0 ∀r > 0 .r) ∂B (x. ·. t) · ∂B (x. ∂B (x.r) y−x dσ (y ) = r r ∂u (y. t) = lim Ur (x. pentru orice r > 0. pentru orice r > 0.r) Rezult˘ a c˘ a.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5.r) ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia. t) · z dσ (z ) = ∂B (0. ∞)) ¸ si. ˆ ın plus. r.r) (5. t) dσ (y ) . PROBLEME LA LIMITA U (x. t) dσ (z ) . U (x. .18) Demonstrat ¸ie. t) dσ (z ) = ∂B (0.r) 1 ωN u(x + rz. t) = Prin urmare Ur (x. B (x.1) ∂B (x. aceast˘ a funct ¸ie verific˘ a  N −1   Ur Utt = Urr +   r  U (r. t) = 0 .1) u(x + rz.19) obt ¸inem Ur = r N utt dy = 1 ωN rN −1 utt dy . 0 r 0 Folosind acum faptul c˘ a u este solut ¸ie a problemei (5.r ) B (x. r. t) = ∇u(x + rz. ∂B (x. Pentru orice x ∈ RN fixat avem (5. (Euler-Poisson-Darboux). (rN −1 Ur )r = 1 ωN utt dσ (y ) = rN −1 utt dσ (y ) = rN −1 Utt . r.r) Cu schimbarea de variabil˘ a y = x + rz obt ¸inem U (x. 0) = G(r)      U (r. ∇u(y. 108 Teorema 26. t) = 1 ωN rN −1 u(y.

Revenim la ecuat ¸ia Euler-Poisson-Darboux unu-dimensional˘ a (5. t) = 1 G ˜ (r + t) + G ˜ (r − t) + 1 U 2 2 Dar u(x. r→0 r+t r −t ∀(r. ∞) . Avem ˜rr = (rU )rr = (rUr + U )r = U ˜tt . t) = rU (x. Funct ¸ia U ˜rr = U ˜tt U Demonstrat ¸ie. U Din condit ¸iile init ¸iale rezult˘ a ˜ (r. ∞) . r. Fie ˜ (r.5 5. U .17) dac˘ a N este un num˘ ar impar. care corespunde situat ¸iei undelor sferice. t) . t) ∈ R × [0.5.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. r) . Pentru aceasta fix˘ am x ∈ R3 ¸ si not˘ am cu U (x. ˜ (y ) dy H ∀(r. U ˜ satisface proprietatea Lema 5. vom presupune N = 3. t) . r. t) = lim U (x. 0) = H ˜ (r) . t) G ˜ (r) = rG(x. t) = r U (x. r. PROBLEME LA LIMITA 109 5.1 Formula lui Kirkhoff Cazul N = impar Continu˘ am studiul problemei (5.18).18). t) ∈ R × (0. 2Ur + rUrr = rUtt = U ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia lemei. r. Pentru a fixa ideile ¸ si u¸ sura calculele. t) solut ¸ia problemei (5. T ¸ inˆ and cont de faptul c˘ a ˜ (r. Aplicˆ and acum formula lui d’Alembert ˆ ın dimensiune 1 avem ˜ (r. r) H ˜ (r) = rH (x. 0) = G ˜ (r) U ˜t (r.

Remarc˘ am ¸ si faptul c˘ a pentru a calcula valoarea solut ¸iei ˆ ıntr-un punct (x.t) ∂B (0.t) ∂B (0.t) g (y ) dσ (y ) . ut ¸ si ∇u doar pe frontiera bilei centrate ˆ ın x ¸ si de raz˘ a t.1) g (x + tz ) · z dσ (z ) = g (y ) · ∂B (x. .t) = = (5. PROBLEME LA LIMITA Prin urmare. t) = t G ∂B (x. t) U = r →0 r→0 r t+r ˜ (t + r) − G ˜ (t − r) G 1 ˜ (y ) dy + 1 H lim + r→0 2r 2r t 2r 110 −t r −t ˜ (y ) dy = H ˜ (t) + H ˜ (t) . Acest lucru sugereaz˘ a c˘ a dac˘ aN >1o solut ¸ie a ecuat ¸iei undelor nu este la intervale pozitive de timp la fel de neted˘ a ca la momentul init ¸ial. u(x.21) ∂B (x. G (5. t) = ∂B (x.21) rezult˘ a u(x. Dar ˜ (t) = t G(x.t) g (y ) dσ (y ) + t ∂B (x. r.22) cunoscut˘ a sub numele de formula lui Kirkhoff. reflectat de aplicat ¸ia g .˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5.20) ˜¸ ˜ sunt funct c˘ aci G si H ¸ii impare. t) e suficient s˘ a cunoa¸ stem valorile lui u. Exercit ¸ii. (5.t) g (y ) dσ (y ) + t ∂B (x. Deci ˜ (t) = G t ∂B (x.16) corespunz˘ atoare situat ¸iei N = 1 observ˘ am de aceast˘ a dat˘ a aparit ¸ia contribut ¸iei derivatei lui g .1) g (x + tz ) dσ (z ) g (y ) dσ (y ) + t ∂B (x.t) th(y ) + g (y ) + g (y ) · (y − x) dσ (y ) . t) = lim ˜ (r.t) g (y ) dσ (y ) g (y ) dσ (y ) + t = g (y ) dσ (y ) ∂B (x.20) ¸ si (5. Comparˆ and cu formula lui d’Alembert (5. t) = lim U (x. t Din (5.t) y−x dσ (y ) .

x2 ) h(x) = h(x1 . t).2 Cazul N = par Pentru a fixa ideile vom presupune N = 2. care descrie ˆ ın practic˘ a undele cilindrice.5. 0) ∈ R3      u (x. t) ∈ (0. O und˘ a sferic˘ a este o solut ¸ie a ecuat ¸iei undelor (pentru N = 3) de (i) Facet ¸i schimbarea de variabil˘ a v = ru. 0) = h(x) ∀x = (x1 . t). ∞) ∀x ∈ R2 ∀x ∈ R2 .23) Pentru orice x = (x1 . 5. x2 . Ce ecuat ¸ie se obt ¸ine? (ii) G˘ asit ¸i solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei obt ¸inute. 0) = g (x)      u (x. x2 ) ∀x = (x1 . 0) = h(x) t ˆ ın R2 × (0. ecuat ¸ia undelor devine utt = urr + 2 ur .25) . (iii) Folosit ¸i apoi formula lui d’Alembert pentru a rezolva problema  2   ∀(r. unde g ¸ si h sunt funct ¸ii pare. ∞) × (0. x2 . 0) ∈ R3 . PROBLEME LA LIMITA forma u(r.22) putem scrie u(x. (5. 0) = h(r) ∀r > 0 .t) (5. 0) ∈ R3 . ∞) utt = urr + ur   r  u(r. t Aplicˆ and formula lui Kirkhoff (5. t) = u(x. t) = ∂B (x. x2 ) ∈ R2 not˘ am x = (x1 . t) := u(x1 . Fie u o solut ¸ie a problemei    utt − ∆u = 0    u(x.24) th(y ) + g (y ) + g (y ) · (y − x) dσ (y ) . A¸ sadar. x2 . 0) = g (x) ∀x = (x1 . Aceast˘ a funct ¸ie verific˘ a    utt − ∆u = 0 ˆ ın R3 × (0. (5. r 111 1. x2 . x2 . 0) ∈ R3 ¸ si g (x) = g (x1 . Fie u(x. 0) = g (r) ∀r > 0      ut (r. ∞)    u(x.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5.

t) Observˆ and c˘ a 1+ ∂y3 ∂y1 2 (5.t) h(y ) dy (t2 − |y − x|2 )1/2 (5.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5.t) (5.27).25) ¸ si (5.27) B (x.t) .t) (t − |y − x|2 )1/2 t g (y ) dy . g dσ = ∂B (x.31) Din (5.32) B (x.25).t) g (y1 . prin definit ¸ie. din (5.t) (t − |y − x| ) 1 g (y ) dy = 2 2π t B (x. PROBLEME LA LIMITA Dar. ∂B (x. (t2 − |y − x|2 )1/2 (5.28) + ∂y3 ∂y2 2 =1+ t2 (y1 − x1 )2 (y2 − x2 )2 + 2 .30) ¸ si g (y ) · (y − x) dσ (y ) = ∂B (x.t) B (x.26) ¸ si (5.t) 112 1 4π t2 g dσ . t) avem y3 − x3 = ± t2 − (y1 − x1 )2 − (y2 − x2 )2 .26) Pe de alt˘ a parte. (t2 − |y − x|2 )1/2 (5.31) obt ¸inem urm˘ atoarea formul˘ a a lui Kirkhoff pentru N = 2: u(x. 2 − |y − x| t − |y − x|2 relat ¸ia (5.t) t 2 B (x. adic˘ a y3 = ± t2 − |y − x|2 . avem h dσ = ∂B (x. t) = t 2 g (y ) + th(y ) + g (y ) · (y − x) dy . Deci.t) g (y ) · (y − x) dy .29)-(5.29) t 2 B (x. y2 ) 1 + ∂y3 ∂y1 2 + ∂y3 ∂y2 2 1/2 dy1 dy2 . (5.t) (t − |y − x|2 )1/2 g dσ = Procedˆ and analog pentru celelalte dou˘ a integrale din (5. 1 g dσ = 2 π t2 ∂B (x. c˘ aci x3 = 0. pe frontiera bilei B (x. 2 2 B (x.28) devine 1 g (y ) ·t dy = 2 2 2 1/2 2π t ∂B (x.t) (5.

34) u(x. t. ∞) ∀x ∈ RN ∀x ∈ RN . s) = 0    u(x. t. t. Duhamel Principiul lui Ne propunem s˘ a d˘ am o formul˘ a explicit˘ a pentru solut ¸ia problemei neomogene    utt − ∆u = f ˆ ın RN × (0. t. Demonstrat ¸ie. Mai precis.35) este solut ¸ie a problemei (5. Fie f : RN × [0.33)  N  u(x.6 Ecuat ¸ia neomogen˘ a a undelor. fie u(x. t) + 0 utt (x. spre deosebire de cazul N = 3 (vezi formula (5.33). s) − ∆x u(x.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. (5. t) + 0 utt (x. t) := 0 u(x. t. s) ds = 0 ut (x. t) + Deci t 0 ut (x. t. 0) = ut (x. 5. t. t) ¸ si nu numai de valorile acestor funct ¸ii pe frontiera bilei respective. ∞) (5. s) solut ¸ia problemei omogene    utt (x. s) ds = f (x. ut ¸ si ∇u pe ˆ ıntreaga bil˘ a B (x.36) . s) = f (x. PROBLEME LA LIMITA 113 Remarc˘ am c˘ a. t) = ut (x. s. s) ds .35) satisface problema neomogen˘ a (5. t. ∞) → R o funct ¸ie neted˘ a. Atunci funct ¸ia u definit˘ aˆ ın (5. (5. t utt (x. s) t Principiul lui Duhamel afirm˘ a c˘ a funct ¸ia t ˆ ın RN × (s. 0) = 0 ∀x ∈ R .22)) ˆ ın aceast˘ a situat ¸ie avem nevoie de informat ¸ii cu privire la valorile lui u. t. T ¸ inˆ and cont de definit ¸ia lui u avem t t ut (x. s. s) = 0      u (x. s) ds (5. t.33). t) = u(x. s) ds . are loc urm˘ atorul rezultat Teorema 27. Pentru s ≥ 0 fixat.

∆u(x. t) Evident u(x.t−s) t 0 f (y. u(x.t−s) f (y. (5. x−s 2) N = 3. t) ∈ RN × (0. t. t. s) dσ (y ) ds = ∂B (x. t. t) = 0 t t 114 ∆u(x. 1 2 t 0 f (y. 0) = ut (x. r ∂B (x.22) putem scrie u(x.˘ DE TIP HIPERBOLIC CHAPTER 5. s) = (t − s) ∂B (x. Cazuri particulare: 1) N = 1.37) rezult˘ a c˘ a utt (x. t) = 0 (t − s) ∂B (x.36) ¸ si (5. t − s) dy ds . t) = t 0 f (y. In acest caz. s) = Deci u(x. x−t+s f (y. t) = 1 2 t 0 x+s x+t−s ∀(x. 0) = 0 ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia.37) Din (5. ∀x ∈ RN . s) dσ (y ) ds = 1 4π 1 4π In concluzie u(x. ∞) . t) = f (x.t−s) t − s f (y. |y − x| 1 4π B (x. t) − ∆u(x. t − r) dσ (y ) dr . t. s) ds . t − |y − x|) dy . Prin urmare t u(x. s) dy . s) ds = 0 utt (x.r ) f (y. x−t+s x+t−s 1 2 f (y. s) dy ds . Conform formulei lui Kirkhoff (5.t) . s) dσ (y ) . PROBLEME LA LIMITA In plus. t) = adic˘ a solut ¸ia devine u(x.

. Fie. Atunci exist˘ a¸ si este unic un element u ∈ H astfel ˆ ıncˆ at a(u. Neumann and Poincar´ e essentially solved the boundary value problems for the Laplace equation. I am convinced that it will be possible to get these existence proofs by a general basic idea. David Hilbert. v ) = ϕ(v ) pentru orice v ∈ H . 1900 (Paris lecture at the International Congress of Mathematics) 6.1) Dac˘ a.1 Solut ¸ii slabe pentru problemele de tip eliptic In studiul solut ¸iilor slabe ale problemelor eliptice vom aplica urm˘ atorul rezultat clasic: Lema lui Lax-Milgram: Fie H un spat ¸iu Hilbert real ¸ si a(u. u) − ϕ(u) = min v ∈H 2 115 1 a(v. . continu˘ a¸ si coerciv˘ a definit˘ a pe H . these methods cannot be directly extended to more general cases. Perhaps it will then also be possible to answer the question of whether or not every regular variational problem possesses a solution if. ˆ ın plus. v ) − ϕ(v ) 2 . (6. when necessary.. certain assumptions are fulfilled and if. a este simetric˘ a. v ) o form˘ a biliniar˘ a. towards the Dirichlet principle points. However. de asemenea. atunci elementul u este caracterizat de proprietatea c˘ a 1 a(u. o funct ¸ional˘ a liniar˘ a¸ si continu˘ a ϕ : H → R. with regard to boundary conditions. one sensibly generalizes the concept of solution.Chapter 6 Solut ¸ii slabe pentru problemele la limit˘ a The sophisticated methods of Schwarz.

Atunci exist˘ a¸ si este unic un element u ∈ K astfel ˆ ıncˆ at a(u. continu˘ a¸ si coerciv˘ a definit˘ a pe H . v ) − ϕ(v ) 2 v∈H.1) se nume¸ ste ecuat ¸ia Euler-Lagrange asociat˘ a funct ¸ionalei energetice E (v ) = 1 a(v. m˘ arginit˘ a cu frontiera neted˘ a. Dac˘ a. K o submult ¸ime convex˘ a ¸ si ˆ ınchis˘ a a lui H ¸ si o funct ¸ional˘ a liniar˘ a ¸ si continu˘ a ϕ : H → R.˘ 116 CHAPTER 6.3) o funct ¸ie u ∈ H0 astfel ˆ ıncˆ at ∇u · ∇v = Ω Ω fv 1 (Ω) . ecuat ¸ia (6. apare ˆ ın (6. atunci elementul u ∈ K este caracterizat de proprietatea c˘ a 1 a(u. Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. (6.2) In anumite situat ¸ii vom folosi urm˘ atoare variant˘ a mai general˘ a a lemei lui Lax-Milgram: Teorema lui Stampacchia: Fie H un spat ¸iu Hilbert real ¸ si a(u.3) 1 (Ω) Definit ¸ia 10. de asemenea. Se nume¸ ste solut ¸ie slab˘ a a problemei (6. a este simetric˘ a. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA In terminologia calculului variat ¸ional. ˆ ın plus. condit ¸ia u = 0 pe ∂ Ω ce 1 (Ω). v ) − ϕ(v ) 2 . v − u) ≥ ϕ(v − u) ∀v ∈ K . (6. u) − ϕ(u) = min v ∈K 2 . v ) o form˘ a biliniar˘ a. ˆ ın Ω pe ∂ Ω . Fie.3) rezult˘ a din faptul c˘ a u ∈ H0 . ∀v ∈ H0 Din modul ˆ ın care a fost definit˘ a solut ¸ia slab˘ a. Demonstrat ¸ii elementare ale acestor dou˘ a rezultate clasice de analiz˘ a funct ¸ional˘ a pot fi g˘ asite ˆ ın monografia Brezis [10]. Vom considera urm˘ atoarea problem˘ a-model:    −∆u = f   u=0 1 a(v.

Am utilizat aici ˆ ın mod esent ¸ial faptul c˘ a aplicat ¸ia u −→ Ω |∇u|2 1/2 poate fi considerat˘ a (ˆ ın baza inegalit˘ a¸ tii lui Poincar´ e) o norm˘ a ˆ ın spat ¸iul 1 (Ω). 1 (Ω) × H 1 (Ω) → R definit˘ Demonstrat ¸ie. H0 Ar˘ at˘ am acum c˘ a a(·. 0 ceea ce probeaz˘ a continuitatea formei biliniare a(·. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Teorema 28. u) = Ω |∇u|2 → ∞ dac˘ a ||u||H 1 (Ω) → ∞ . . v ) = Ω ∇u · ∇v . ·) este o form˘ a biliniar˘ a simetric˘ a. Intr-adev˘ ar a(u. ·) este coerciv˘ a. a(·. v ∈ H0 a¸ tii Cauchy-Schwarz |a(u.˘ 117 CHAPTER 6. conform inegalit˘ Pentru orice u. Fie a(·. S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a este ¸ si continu˘ a. In plus. Intr-adev˘ ar. Atunci problema (6. 1 (Ω) avem. ·) : H0 a prin 0 a(u. |ϕ(u)| ≤ Ω |f | · |u| ≤ Ω f2 1/2 · Ω u2 1/2 = ||f ||L2 · ||u||L2 ≤ ||f ||L2 · ||u||H0 1 . ϕ este o funct ¸ional˘ a liniar˘ a. Evident.3) are o unic˘ a solut ¸ie slab˘ a u. 0 Consider˘ am acum aplicat ¸ia ϕ(u) = Ω fu 1 (Ω) . Este u¸ sor de verificat c˘ a ea este ¸ si continu˘ a. v )| = | Ω ∇u · ∇v | ≤ |∇u|2 Ω 1/2 Ω |∇u| · |∇v | ≤ · Ω |∇v |2 1/2 = ||u||H0 1 · ||v ||H 1 . u ∈ H0 Evident. ·). aplicˆ and din nou inegalitatea Cauchy-Schwarz. Fie f ∈ L2 (Ω). aceast˘ a funct ¸ie este solut ¸ie a problemei de minim min 1 2 |∇v |2 − Ω Ω 1 (Ω) v ∈H0 fv .

ar˘ atat ¸i c˘ a problema de mai sus admite o unic˘ a solut ¸ie clasic˘ a u ∈ C 2 ([0. 1]). 1) Dac˘ a.˘ 118 CHAPTER 6. 2. Calculat ¸i derivata lui E ¸ si deducet ¸i c˘ a orice punct critic lui E este solut ¸ie a ecuat ¸iei Euler-Lagrange (6. Fie E funct ¸ionala definit˘ aˆ ın (6.3). Rezult˘ a c˘ a 1 (Ω) astfel ˆ exist˘ a un unic element u ∈ H0 ıncˆ at a(u. ˆ ın (0. u(1) = b . Exercit ¸ii. f ∈ C ([0. Mai mult. Demonstrat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema    −u + u = f   ˆ ın (0. ˆ ın plus. 1. Demonstrat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema      −u + u = f u(0) = u(1) = 0 . v ∈ H0 ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia. datorit˘ a simetriei lui a. 1) ¸ si a. ∀v ∈ H0 ceea ce ˆ ınseamn˘ a de fapt c˘ a u este solut ¸ie slab˘ a a problemei (6. v ) = ϕ(v ) 1 (Ω) . 1]).2).1). u(0) = a. 1). Fie f ∈ L2 (0. u(1) = b}. Aplicat ¸i teorema lui Stampacchia considerˆ and mult ¸imea K = {u ∈ H 1 (0. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Suntem acum ˆ ın m˘ asur˘ a s˘ a aplic˘ am lema lui Lax-Milgram. 1) . Fie f ∈ L2 (0. b numere reale. Propunem ˆ ın continuare o list˘ a de exercit ¸ii care se rezolv˘ a dup˘ a acelea¸ si principii. Cititorul poate g˘ asi mai multe detalii ˆ ın lucrarea Brezis [10]. 3. 1) u(0) = a . Ind. funct ¸ia u minimizeaz˘ a funct ¸ionala “energetic˘ a” E (v ) = 1 2 |∇v |2 − Ω Ω fv 1 (Ω) . .

6. u(1) = 0 . 1) ¸ si a ∈ R. b numere reale cu a < b. 1 ≤ p < ∞ ¸ si X un spat ¸iu Banach. 8. b.2 Solut ¸ii slabe pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii Fie a. Studiat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema la limit˘ a cu condit ¸ii de tip Robin    −u + u = f ˆ ın (0. Formulat ¸i ¸ si demonstrat ¸i analogul N -dimensional al problemei de mai sus. 1) ¸ si a. Fie f ∈ L2 (0. 1).˘ 119 CHAPTER 6. 1).b. 7. Fie f ∈ L2 (0. Demonstrat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema Neumann cu condit ¸ii la limit˘ a neomogene    −u + u = f ˆ ın (0. . q ∈ C ([0. 1)   u (0) + au(0) = 0 .X ) := a u(t) p X dt < +∞ . SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA 4. Fie f ∈ L2 (0. 1)   u(0) = u(1) . q > 0 ¸ si f ∈ L2 (0. p. u (0) = u (1) . 1]). u (1) = b . Demonstrat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema cu condit ¸ii la limit˘ a periodice    −u + u = f ˆ ın (0. ˆ ın (0. Demonstrat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema Neumann cu condit ¸ii la limit˘ a omogene    −u + u = f ˆ ın (0. X ) spat ¸iul funct ¸iilor m˘ asurabile u : (a. 1)   u (0) = a . b) → X cu proprietatea c˘ a b 1/p u Lp (a. Ar˘ atat ¸i existent ¸a ¸ si unicitatea solut ¸iei slabe pentru problema SturmLiouville      −(pu ) + qu = f u(0) = u(1) = 0 . 5. Fie f ∈ L2 (0. 1]). 1). 1)   u (0) = u (1) = 0 . 6. 1) unde p ∈ C 1 ([0. Vom nota cu Lp (a. b numere reale.

(i) u ∈ C ([0. t)v (x) dx Ω ¸ si u(x. m˘ arginit˘ a. L2 (Ω)) ¸ si u0 ∈ L2 (Ω). . T ). L2 (Ω)) coincide cu spat ¸iul L2 (ΩT ). T ]. k ≥ 1). t) · ∇x v (x. Definit ¸ia 11. b. De aici rezult˘ a c˘ a dac˘ a u ∈ C 2. atunci u este ¸ si solut ¸ie slab˘ a. 0) = u0 (x) a. Funct ¸iile din L1 (a. T ]. t)v (x) dx + Ω ∇x u(x. atunci spat ¸iul L2 (0. L2 (Ω)) ∩ C ((0. Fie f ∈ C ([0.1 (ΩT ) este solut ¸ie clasic˘ a a problemei (6. x ∈ Ω . T ) → H k (Ω) cu proprietatea c˘ a T u(t) 0 2 H k (Ω) dt < ∞. H0 1 (Ω) ¸ (ii) pentru orice v ∈ H0 si pentru orice t ∈ (0. Observ˘ am (ˆ ın baza teoremei lui Fubini) c˘ a spat ¸iul L2 (0. T ]. X ) se numesc funct ¸ii integrabile ˆ ın sens Bochner.˘ 120 CHAPTER 6. Consider˘ am “cilindrul parabolic” ΩT = Ω × (0. T ]. unde ΩT = Ω × (0. H k (Ω)) cont ¸ine funct ¸iile m˘ asurabile u : (0. dac˘ a X = H k (Ω) (k ˆ ıntreg. T .p. T ) .4). T ]. cu frontiera neted˘ a. L2 (Ω)). t) dx = f (x.4) dac˘ a sunt satisf˘ acute urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti: 1 (Ω)) ∩ C 1 ((0.4) Ω ut (x. T ) ¸ si suprafat ¸a lateral˘ a a acestuia ΣT := ∂ Ω × (0. Consider˘ am problema mixt˘ a pentru ecuat ¸ia c˘ aldurii    ut − ∆u = f ˆ ın ΩT    u(x. T . 0) = u0 (x) ∀x ∈ Ω      u=0 pe ΣT . Fie acum Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. Funct ¸ia u : ΩT → R se nume¸ ste solut ¸ie slab˘ a a problemei (6. unde f : ΩT → R ¸ si u0 : Ω → R sunt funct ¸ii date. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA In particular.t. (6.

T ]. Dar u = u1 − u2 satisface o problema de tipul (6. Dezvoltˆ and u ˆ ın serie Fourier obt ¸inem u(x. Fie pentru aceasta (en )n≥1 o baz˘ a ortonormal˘ a a lui L2 (Ω) format˘ a din vectori proprii ˆ ın 1 (Ω) ai operatorului (−∆).4). pentru orice t ∈ [0.4). T ]. ∀n ≥ 1   (6. adic˘ a u1 = u2 . s)u(x. T . eN )L2 (Ω) := ¸ si u0n = (u0 . (6. s) dx ds 0 Ω ∀t ∈ [0.   un = 0 Fie fn ¸ si u0n coeficient ¸ii Fourier ai lui f ¸ si u0 ˆ ın raport cu aceast˘ a baz˘ a.4) admite o unic˘ a solut ¸ie slab˘ a u. t) ∈ Ω × (0.4). T ] . A¸ H0 sadar    −∆un = λn un ˆ ın Ω pe ∂ Ω . u ∈ L2 (0. Fie f ∈ C 1 ([0. L2 (Ω)) ¸ si u0 ∈ L2 (Ω). SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Teorema 29. (6. T ) . . t)en (x) dx t ∈ [0. ne propunem s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a aceasta e unic˘ a. Fie a¸ sadar u1 ¸ si u2 solut ¸ii slabe ale problemei (6.5) deducem c˘ a u(t) = 0.6) Necunoscutele un satisfac    u (t) + λn un (t) = fn (t) n t ∈ (0. T ]. H0 si are loc legea conserv˘ arii energiei 1 u(t) 2 2 L2 (Ω) + t ∇u(s) 0 1 (Ω) H0 2 L2 (Ω) = 1 u0 2 2 L2 (Ω) + t f (x. T ) . T ] u0 (x)en (x) dx n ≥ 1. adic˘ a fn (t) = (f (t).˘ 121 CHAPTER 6. Atunci problema 1 (Ω)) ¸ mixt˘ a (6. In ipoteza c˘ a am demonstrat deja existent ¸a unei solut ¸ii. Mai mult. H0 (Ω)) Demonstrat ¸ie. Vom folosi ˆ ın acest sens metoda lui Fourier de separare a variabilelor. L2 (Ω)) . T . ∂t 1 u ∈ C ([0. T ¸ inˆ and acum cont de identitatea (6. ˆ ın plus. eN )L2 (Ω) := ∞ Ω Ω f (x. dar pentru u0 = 0 ¸ si f = 0. t) = n=1 un (t)en (x) ∀(x. u0 ∈ atunci ¸ si ∂u ∈ L2 (0.7) un (0) = u0n . S˘ a demonstr˘ am acum existent ¸a unei solut ¸ii pentru problema (6.5) Dac˘ a.

Aplicˆ and identitatea lui Parseval obt ¸inem. adic˘ a u ∈ C ([0. en )2 L2 + 2e−2λn t (u0 . T ]. pentru orice t ∈ [0. T ] . exist˘ a Nε astfel ˆ ıncˆ at n u(t) − i=1 ui (t)ei L2 (Ω) ≤ε ∀t ∈ [0. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Rezolvˆ and problema (6. L2 (Ω)). De aici rezult˘ a c˘ a funct ¸ia u : [0. en ) ds t 0 0 ≤ ≤ (6. T ] cu valori ˆ ın L2 (Ω). Mai precis.11) 2 e−2λn t (u0 . T ].7) g˘ asim un (t) = e−λn t u0n + t 0 fn (s)e−λn (t−s) ds t ∈ [0. Din (6.8) Pasul 1: u ∈ C ([0. en )2 ds . en )L2 |2 ∞ (f (s). (6. (6. T ]. Aplicˆ and din nou identitatea lui Parseval obt ¸inem ∞ u0 2 L2 ¸ si = n=1 |(u0 . pentru orice t ∈ [0. S˘ a ar˘ at˘ am acum (6. rezult˘ aˆ ın acest caz c˘ a seria de funct ¸ii continue n≥1 un (t)en converge uniform pe intervalul [0. pentru orice ε > 0.10).˘ 122 CHAPTER 6. en )2 L2 + 1 λn e−2λn (t−s) t 0 t (f (s).8) rezult˘ a c˘ a u2 n (t) = e−λn t (u0 . en )2 ds (f (s). T ] .12) . conform (6.9). T ]. L2 (Ω)). (6. en )L2 + t 0 2 e−λn (t−s) (f (s).10) Intr-adev˘ ar. (6.9) Ar˘ at˘ am acum c˘ a e suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a seria ∞ u2 n (t) n=1 este uniform convergent˘ a pe [0. ∀n ≥ Nε . en )2 L2 = f (s) n=1 2 L2 . T ]. T ] → L2 (Ω) este continu˘ a. n+p 2 n+p uk (t)ek k =n L2 (Ω) = k=n u2 k (t) .

Deci n+p n+p (f (s). en )2 L2 + 2 pentru orice t ∈ [0. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA In plus. De aici rezult˘ a c˘ a ∞ n=1 1 λn t 0 (f (s). en )L2 + t 0 2 e−λn (t−s) (f (s). Prin urmare. 2 k =n λk e−2λk t (u0 . || k=n n+p νk (t)ψk ||2 H 1 (Ω = 0 2 νk (t) ≤ k =n n+ p k=n 0 t (6. T ]. T . T ]. T ]. adic˘ a u ∈ C ([0. pentru orice δ > 0.14) n≥1 νn (t)ψn ¸ si sunt uniform 1 (Ω)). Atunci familia (ψn ) este ortonormal˘ a¸ si complet˘ a 1 (Ω). L2 (Ω)). Dar 2λk e−2λk t ≤ t−1 e−1 . H0 0 Fie ψn := (λn )−1/2 en . T ]. H 1 (Ω)). u ∈ C ((0. Din (6.13) (f (s).˘ 123 CHAPTER 6. en )2 L2 ds . Pasul 2: u ∈ C ((0. ek )2 L2 ds . en )2 L2 ds = t ∞ 0 n=1 1 (f (s). T ]. en )L2 ¸ si s −→ f (s) L2 sunt continue pe intervalul [0. T ]. convergente pe [δ. ek )2 L2 + 2 pentru orice t ∈ [0. n=1 unde 2 νn (t) = λn e−λn t (u0 . H0 . 1 (Ω)) ∩ L2 (0. en )L2 ds t 0 ≤ 2λn e−2λn t (u0 . en )2 L2 ds λn este o serie uniform convergent˘ a pe [0. T ]. T ].14) rezult˘ a c˘ a seriile 2 n≥1 νn (t) (6.13) ¸ si (6. Dezvoltˆ ˆ ın H0 and funct ¸ia u ˆ ın serie Fourier ˆ ın raport cu aceast˘ a familie avem u= ∞ ν (t)ψn . L2 (Ω)) implic˘ a faptul c˘ a aplicat ¸iile s −→ (f (s). T ]. ipoteza f ∈ C ([0.

T ]. en )2 L2 = 2 n=1 λn e−2λn t (u0 . exist˘ a C > 0 care nu depinde de k astfel ˆ ıncˆ at pentru orice t. H0 (Ω)) ¸ si du (t) = v (t) ∀t ∈ (0. (6. H0 In acest caz vom folosi un argument asem˘ an˘ ator. T ]. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Pe de alt˘ a parte ∞ ∞ 2 νn (t) ≤ 2 n=1 n=1 t 0 ∞ ||u(t)||2 H 1 (Ω) = 0 λn e−2λn t (u0 . T ].˘ 124 CHAPTER 6. T ] . 1 (Ω)). T . 0)||2 L2 + 2 −2λk t λ2 (u0 . T ] . ek ∂t 2 ds . ke (6. H0 1 (Ω)). dar aplicat pentru seria derivat˘ a v (t) = n=1 ∞ un (t)en t ∈ (0. en )2 L2 + 2 (6. De aici rezult˘ a c˘ a T 0 ||u(t)||2 1 (Ω) dt H0 ≤ (u0 . ek )2 ke L2 + 1 λk t 0 ∂f (s). L2 (6.19) . L2 (Ω)) . pentru orice t ∈ [0.17) Din ipotez˘ a. T ]. t ∞ n=1 0 (f (s). n+ p n+p e−λn (t−s) fn (s)ds ∀t ∈ [0. ∂f ∈ C ([0. (6. −2λk t λ2 ≤C.8) g˘ asim un (t) = −λn e−λn t u0n + fn (0)e−λn t + Deci. en )2 L2 + 2 T n=1 T 0 ||f (t)||2 L2 (Ω) dt .18) ∂t De asemenea. T ]. en )2 L2 + 2 ||f (s)||2 L2 . E suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a 1 v ∈ C ((0. T ] . dt t 0 Derivˆ and ˆ ın raport cu t ˆ ın relat ¸ia (6.16) || k=n uk (t)ek ||2 L2 = k=n uk (t) 2 L2 ≤ n+p k =n n+p k=n ||f (·.15) ∞ pentru orice t ∈ (0. ceea ce arat˘ a c˘ a u ∈ L2 (0. Pasul 3: u ∈ C 1 ((0.

adic˘ a v ∈ C ((0. T ) → 1 ε→0 ε lim t+ε t L2 (Ω) este continu˘ a rezult˘ a c˘ a ∀t > 0 .17)-(6.22) rezult˘ a c˘ a u(t + ε) − u(t) − v (t) ε 2 ∞ = L2 n=1 un (t + ε) − un (t) − un (t) ε t+ε t 2 = 1 ε ||v (s) − v (t)||2 L2 ds ∀t > 0 .21) Aplicˆ and acum identitatea lui Parseval obt ¸inem ε−1 t t+ε un (s) − un (t) 2 ds = ε−1 t t+ε ||v (s) − v (t)||2 L2 ds . ε→0 ε lim adic˘ a du dt = v. T ]. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Din (6. pentru orice t ∈ (0.˘ 125 CHAPTER 6.20)-(6. conform inegalit˘ a¸ tii Cauchy-Schwartz.24) rezult˘ a acum c˘ a.20) 2 . (6. observ˘ am c˘ a pentru orice t ¸ si t + ε din intervalul (0. (6. (6. T ) avem un (t + ε) − un (t) − un (t) ε 2 = ε−2 ε−1 t t+ ε t t+ε 2 un (s) − un (t) ds un (s) − un (t) 2 ≤ ds . T ]. u(t + ε) − u(t) = v (t) . Pe de alt˘ a parte.24) ||v (s) − v (t)||2 L2 ds Din (6. T ]. . In acest sens observ˘ am c˘ a 2 u(t + ε) − u(t) − v (t) ε ∞ n=1 = L2 2 ∞ un (t + ε) − un (t) − un (t) en ε = L2 n=1 un (t + ε) − un (t) − un (t) ε (6.23) Din faptul c˘ a aplicat ¸ia v : (0. (6. = v .19) rezult˘ a c˘ a seria Ar˘ at˘ am acum c˘ a du dt n≥1 (un (t)) 2 este uniform convergent˘ a pe orice interval [δ. cu δ > 0.22) Din (6.23) ¸ si (6. L2 (Ω)).

en )L2 = n=1 (6. v )L2 ¸ si (f (t). Am folosit ˆ pentru orice t ∈ (0. en )L2 · (v.˘ 126 CHAPTER 6. 2 n Integrˆ and aceast˘ a egalitate pe [0. (6. 1 (Ω). v )L2 = fn (t) (v. v ) = Ω ∇u(x. Prin ˆ ınmult ¸ire cu un (t) ˆ ın (6. un (t) n=1 en (x)v (x)dx Ω ∞ n=1 ∞ = − n=1 ∞ λn un (t) un (t) n=1 Ω en (x)v (x)dx + (f (t). T ] . SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Pasul 4: funct ¸ia u este solut ¸ie slab˘ a a problemei (11). en )L2 · (v.5). Pornim de la faptul c˘ a ∂u (t) = ∂t Deci ∂u (x. t)v (x)dx = Ω ∂t ∞ ∞ ∞ un (t)en n=1 ∀t ∈ (0. t] ¸ si sumˆ and apoi dup˘ a n obt ¸inem 1 2 ∞ ∞ u2 n (t)+ n=1 t n=1 0 λn u2 n (s)ds 1 = 2 ∞ ∞ (u0n ) + n=1 2 t n=1 0 fn (s)un (s)ds .4). t) · ∇v (x)dx + Ω f (x. t) · ∇v (x)dx = n=1 ∞ un (t) (en . en )L2 = (f (t). T ] ¸ si pentru orice v ∈ H0 ın (6. Pasul 5: Demonstrarea identit˘ a¸ tii (6. t)v (x)dx .26) .25) exprim˘ a faptul c˘ a u este solut ¸ie slab˘ a a problemei (6.25) − − Ω Ω ∇en (x) · ∇v (x)dx + ∇u(x. n=1 Relat ¸ia (6.7) obt ¸inem 1 2 u (t) + λn u2 n (t) = fn (t) un (t) . en )L2 .25) dez- volt˘ arile u(t) = ∞ ∞ un (t)en n=1 f (t) = n=1 fn (t)en precum ¸ si identit˘ a¸ tile ∞ (u(t).

ˆ ın baza identit˘ a¸ tii lui Parseval. n=1 ∞ Seria u(t) = νn (t)ψn n=1 1 (Ω). Din (6.26) ¸ si din cele 4 identit˘ a¸ ti de mai sus rezult˘ a cu u¸ surint ¸˘ a relat ¸ia (6. H 1 (Ω)). Pe de este uniform convergent˘ a pe [0. L2 (Ω)). ∞ ||u0 ||2 1 H0 datorit˘ a faptului c˘ a u0 = = n=1 ∞ λn (u0n )2 . deci u ∈ C ([0. Presupunem c˘ a u0 ∈ H0 Deoarece familia (ψn ) formeaz˘ a o baz˘ a 1 (Ω) rezult˘ ortonormal˘ aˆ ın H0 a c˘ a. T . SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Reamintim c˘ a ∞ 2 u2 n (t) = ||u(t)||L2 n=1 ∞ 2 λn u2 n (s) = ||u(s)||H 1 n=1 0 ∞ (u0n )2 = ||u0 ||2 L2 n=1 ∞ (f (s). T ]. T ]. T . u(s))L2 = n=1 fn (s)un (s) . L2 (Ω)) ¸ si. T ] ˆ ın H0 0 alt˘ a parte du (t) dt ∞ 2 ∞ = L2 n=1 un (t) + 2 ≤ ∞ 2 n=1 −2λn t 2 λ2 u0n ne ||f (·. 0)||2 L2 + n=1 1 λn t 0 fn (s) 2 ds . ˆ ın plus. L2 . T 0 du dt 2 ≤ u0 L2 2 1 H0 T + 0 ∂f (s) ∂t 2 dt . H0 si ∂u/∂t ∈ L2 (0. 1 (Ω). 1 (Ω)) ¸ Pasul 6: u ∈ C ([0.˘ 127 CHAPTER 6. λn u0n ψn . De aici rezult˘ a c˘ a du/dt ∈ L2 (0.5).

t) ∈ ∂ Ω × (0. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA 6. en )2 ||u0 ||2 L2 = e L2 n=1 De aici rezult˘ aˆ ın particular c˘ a u(t) → 0 ˆ ın L2 (Ω) dac˘ a t → ∞. unde coeficient ¸ii un sunt dat ¸i de formula un (t) = e−λn t u0n + Rezult˘ a c˘ a u(t) = n=1 t 0 e−λn (t−s) fn (s)ds = e−λn t (u0 .27) satisface inegalitatea ||u(t)||L2 ≤ e−λ1 t ||u0 ||L2 ∀t ≥ 0 . 0) = u0 (x) ∀x ∈ Ω      u(x. Demonstrat ¸ie. (6. . Pornim de la dezvoltarea ˆ ın serie Fourier ∞ u(t) = n=1 un (t)en . Are Not˘ am cu λ1 prima valoare proprie a operatorului (−∆) ˆ ın H0 loc urm˘ atorul rezultat: Teorema 30.˘ 128 CHAPTER 6.1 Stabilitatea asimptotic˘ a a solut ¸iei slabe Consider˘ am problema mixt˘ a omogen˘ a    ut − ∆u = 0 ˆ ın ΩT    u(x. Atunci solut ¸ia slab˘ a a problemei (6. Fie u0 ∈ L2 (Ω). t) = 0 ∀(x. en )2 L2 ≤ ∀t ≥ 0 . ∞ e−λn t (u0 . T ) .27) 1 (Ω). en )L2 en . Aplicˆ and acum identitatea lui Parseval obt ¸inem ∞ ||u(t)||2 L2 = ∞ n=1 e−2λn t (u0 . e −2λ1 t −2λ1 t (u0 .2. en )L2 .

(6. max{ess sup u0 .2 Principiul de maxim pentru solut ¸ia slab˘ a            Revenim la problema ut − ∆u = f u(x. en ) L2 ∀n ≥ 1 .29) unde f : ΩT → R ¸ si u0 : Ω → R sunt funct ¸ii date.p. t) ≤ Ω ΩT (6.p. T . Fie acum a(u. u. v ∈ H0 Scriind c˘ a u este solut ¸ie slab˘ a pentru problema (6. orice v ∈ L2 (0.t. a u0 ∈ L2 (Ω) ¸ si f ∈ C 1 ([0. 0) = u0 (x) u=0 pe ΣT . T ].t. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Teorema 31. v (t) dt + L2 Ω ∇x u(t) · ∇x v (t)dx = (f (t). Rezult˘ 1 (Ω). unde ψn = (λn )−1/2 en . Sumˆ and aceste relat ¸ii dup˘ a n obt ¸inem (6. v (t))L2 a. T ] .2.29) satisface min{ess inf u0 . H0 a c˘ a v (t) ∈ H0 ∞ ∞ v (t) = n=1 vn (t)en = n=1 λn vn (t) ψn . 0} + t ess sup f Ω ΩT .30) a. T .28). Presupunem c˘ Atunci solut ¸ia slab˘ a a problemei (6. t) ∈ ΩT . L2 (Ω)) ∩ L∞ (ΩT ).˘ 129 CHAPTER 6.27) avem du (t). pentru 1 (Ω)). H0 du (t).27) atunci. deci Demonstrat ¸ie. en dt + a(u(t). Teorema 32. (x. v ) = Ω ∇u · ∇vdx 1 (Ω) . en ) = (f (t). 0} + t ess inf f ≤ u(x. Fie v ∈ L2 (0. 6. Dac˘ a u este solut ¸ia slab˘ a a problemei (6.28) 1 (Ω)). t ∈ (0. ˆ ın ΩT ∀x ∈ Ω (6.

p.30). pentru orice t ∈ [0. T ¸ inˆ and acum cont de descompunerea standard u − K + − M t = (u − K + − M t)+ − (u − K + − M t)− ¸ si de cele dou˘ a relat ¸ii de mai sus.t. ceea ce ˆ ıncheie . Aceast˘ a inegalitate atrage v (x. T ] . t) − K + − M t > 0 ∂ u(x. T ]. rezult˘ a c˘ a v ∈ C ((0. deoarece u este solut v (t) ∈ H0 ¸ie slab˘ a. t) − K + − M t ≤ 0 dac˘ a u(x. t) − K + − M t Ω + + dx + Ω ∇u(x. t ∈ (0. t) − K + − M t > 0 dac˘ a u(x.17 din Brezis [10] deducem c˘ a 1 (Ω). H0 Folosind funct ¸ia v (t) ca funct ¸ie test ˆ ın definit ¸ia solut ¸iei slabe g˘ asim ut (x.p.31) Dar ∇ u(x.5 ¸ si Teorema IX. cealalt˘ a deducˆ andu-se cu aceea¸ si metod˘ a. E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a v = 0 a. (x.31) conduce la d dt demonstrat ¸ia. (6. t) − K + − M t ∂t + ut (x. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Demonstrat ¸ie. 1 (Ω)). egalitatea (6.p. t) − K + − M t ≤ 0 . T ) . Aplicˆ and Propozit ¸ia IX. t) = 0 a. T ]. Fie M := ess sup f ΩT K := ess sup u0 Ω ¸ si v (t) := u(t) − K + − M t + . In plus. t) 0 dac˘ a u(x.t. Rezultatul de mai sus atrage urm˘ atorul v 2 dx + 2 Ω Ω ||∇x v ||2 dx ≤ 0 a. t) − M 0 dac˘ a u(x.˘ 130 CHAPTER 6. t) − K − M t + +    =      =   ∇u(x. t) − K + − M t f u(x. pentru a deduce prima inegalitate din (6.t. t) − K + − M t + dx = Ω ∀t ∈ (0. t) · ∇ u(x. t) ∈ ΩT . t) u(x.

(i) u ∈ C 1 ([0. L2 (Ω)) ∩ C ([0.p. t)v (x)dx 1 (Ω) ¸ ∀v ∈ H0 si a. T ]. u0 ∈ H0 si u1 ∈ L2 (Ω). L2 (Ω)). t ∈ [0.p. t)dx = f (x. Consider˘ am problema mixt˘ a de tip Dirichlet pentru ecuat ¸ia undelor    utt − ∆u = f ˆ ın ΩT    u(x. m˘ arginit˘ a¸ si T > 0.˘ 131 CHAPTER 6. t)v (x)dx + Ω ∇x u(x.29). Funt ¸ia u : ΩT → R se nume¸ ste solut ¸ie slab˘ a a problemei (6. unde f = f (x. Concluzia acestui rezultat deriv˘ a imediat din principiul de maxim (teorema 32). u1 : Ω → R sunt funct ¸ii date. . Au loc urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti: (i) Dac˘ a u0 ≥ 0 a. Fie u0 ∈ L2 (Ω) ¸ si f ∈ L∞ (ΩT ).32) dac˘ a sunt satisf˘ acute urm˘ atoarele propriet˘ a¸ ti: 1 (Ω)). H0 1 (Ω). ut (x. Reamintim notat ¸iile ΩT := Ω × (0.t. t) ∈ ΣT . ˆ ın ΩT . t) · ∇x v (x. ∞) ¸ si ΣT := ∂ Ω × (0. ||u||L∞ (ΩT ) ≤ ||u0 ||L∞ (Ω) + T ||f ||L∞ (ΩT ) . T . t)v (x)dx este absolut continu˘ a¸ si. ˆ ın plus. t) : ΩT → R ¸ si u0 . Fie f ∈ L2 (0. T ) . T ]. 0) = u0 (x) . ˆ ın Ω ¸ si f ≥ 0 ˆ ın ΩT atunci u ≥ 0 a. aplicat (ii) Pentru orice v ∈ H0 ¸ia [0. Dac˘ a condit ¸ia u = 0 ˆ ın ΣT se ˆ ınlocuie¸ ste cu ∂u ∂ν (6. T ] . t) = 0 ∀(x.t.3 Solut ¸ii slabe pentru ecuat ¸ia undelor Fie Ω ⊂ RN o mult ¸ime deschis˘ a. T ] t −→ Ω ut (x.p. (ii) Dac˘ a u0 ∈ L∞ (Ω) atunci u ∈ L∞ (ΩT ) ¸ si. ˆ ın plus. d dt Ω Ω ut (x. Fie u solut ¸ia slab˘ a a problemei (6.32) = g pe ΣT se obt ¸ine o problem˘ a mixt˘ a de tip Neumann pentru ecuat ¸ia undelor. 6. 1 (Ω) ¸ Definit ¸ia 12. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Corolarul 6.t. 0) = u1 (x) ∀x ∈ Ω      u(x.

SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA (iii) Avem u(x. t)||2 dx = Const. T . H0 (Ω)) ∩ C ([0. t)|2 + ||∇x u(x. x ∈ Ω . L2 (Ω)). t) ∈ Ω × (0. . verific˘ a inegalitatea |ut (x. T ) .33) ∀t ∈ [0. Atunci problema mixt˘ a (6. (6. dac˘ a u1 ¸ si u2 ar fi solut ¸ii ale problemei (6. Intr-adev˘ ar. T ] . L2 (Ω)) ∩ C 2 ([0. f ∈ C 1 ([0.33). 0) = u0 (x) .p. t) = f (x. ˆ ın plus. s)dxds (6. L2 (Ω)). De aici rezult˘ a imediat unicitatea solut ¸iei. t)|2 dx + ||u0 ||2 1 H0 ||∇x u(x. 0) = u1 (x) a.33) rezult˘ a c˘ a ut = 0 ¸ si ∇u = 0 adic˘ a u = Const. Fie f ∈ L2 (0. t)||2 dx ≤ t 0 Ω Ω Ω C + ||u1 ||2 L2 + f 2 (x. Aplicˆ and acum faptul c˘ a u = 0 pe ΣT obt ¸inem u = 0 ˆ ın ΩT .t. t) − ∆u(x.˘ 132 CHAPTER 6. u0 ∈ H0 si u1 ∈ H0 atunci 1 1 (Ω) ∩ H 2 (Ω)) (6. T ]. Pasul 1: existent ¸a solut ¸iei. x ∈ Ω . ˆ ın plus. ∀t ∈ R .32) pentru f = u0 = u1 = 0. ut (x. Aplic˘ am metoda lui Fourier de separare a variabilelor ¸ si c˘ aut˘ am solut ¸ia sub forma ∞ u(x.p. adic˘ a u1 = u2 . ˆ ın plus. ˆ ın ΩT . u0 ∈ H0 si u1 ∈ L2 (Ω). T ]. Dac˘ a f = 0 atunci solut ¸ia u exist˘ a pentru orice t ∈ R ¸ si.35) u ∈ C 1 ([0.32) atunci funct ¸ia u := u1 − u2 verific˘ a (6. T ]. t) = n=1 un (t)en (x) (x. Presupunem c˘ a am demonstrat deja existent ¸a precum ¸ si proprietatea (6. t) ∀t ∈ [0. Demonstrat ¸ie. u0 ¸ si u1 .32) admite o unic˘ a solut ¸ie slab˘ a u care. T ]. T ]. 1 (Ω) ¸ Teorema 33.34) Ω 1 (Ω) ∩ H 2 (Ω) ¸ 1 (Ω) Dac˘ a. a. unde C nu depinde de f . este satisf˘ acut˘ a legea conserv˘ arii energiei |ut (x. Aplicˆ and acum inegalitatea (6.t. H0 ¸ si utt (x.

. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA unde (en ) este o baz˘ a ortonormal˘ aˆ ın L2 (Ω). T ]. Ω Rezolvˆ and problema (6. t)en (x)dx . adic˘ a u0n = (u0 . λn A¸ sadar ∞ u(t) = n=1 λn un (t) ψn . Pasul 2: u ∈ C ([0. Introducˆ and aceast˘ a expresie a lui u ˆ ın ecuat ¸ia undelor obt ¸inem    un (t) + λn un (t) = fn (t)    un (0) = u0n      u (0) = u . (6. 1n n t>0 (6. u1 ¸ si f ) ˆ ın raport cu baza (en ). H0 Fie ψn = en √ . T ]. E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a seria ∞ 2 λn u2 n (t) = ||u(t)||H 1 n=1 0 este uniform convergent˘ a pe intervalul [0. n=1 ||u0 ||2 1 H0 = n=1 λn u2 0n .36) obt ¸inem un (t) = u0n cos u1n sin λn t + √ λn 1 λn t + √ λn t 0 fn (s) sin λn (t − s)ds . ψn )H0 1 ψn = ∞ λn u0n ψn . en )L2 u1n = (u1 . 1 (Ω) avem Intrucˆ at u0 ∈ H0 ∞ ∞ u0 = Deci n=1 (u0 . u1n ¸ si fn ) sunt coeficient ¸ii Fourier ai lui u0 (resp.˘ 133 CHAPTER 6.37) 1 (Ω)). en )L2 fn (t) = f (x.36) unde u0n (resp.

.38) Pasul 3: u ∈ C 1 ([0. T ]. Rezult˘ a de aici c˘ a u ∈ C 1 ([0. E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a seria derivat˘ a ∞ ∞ t un (t)en = n=1 n=1 − λn u0n sin λn t + u1n cos λn t + 0 fn (s) cos λn (t − s)ds en este uniform convergent˘ a pe [0. (6. In plus. este uniform convergent˘ a¸ si u ∈ C ([0. Acest lucru este ˆ ıns˘ a evident. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA De asemenea. tot ˆ ın baza identit˘ a¸ tii lui Parseval. ∞ n=1 0 t 2 ∞ t fn (s) sin λn (t − s)ds ∞ 2 n=1 λn un (t) ∞ ≤T n=1 0 2 fn (s)ds = T T 0 ||f (s)||2 L2 ds . conform inegalit˘ a¸ tii lui Cauchy-Schwarz. s)dxds .˘ 134 CHAPTER 6. ∞ ||u1 ||2 L2 = n=1 u2 1n . T ] . Rezult˘ a c˘ a seria C e majorat˘ a de seria T 0 T 0 2 fn (s)ds 2 λn u2 0n + u1n + T n=1 2 ||u0 ||2 H 1 + ||u1 ||L2 + 0 = . T ]. pentru orice t ∈ [0. c˘ aci T 2 fn (s)ds este uniform convergent˘ a pe intervalul [0. T ] c˘ atre 2 ||u0 ||2 H 1 + ||u1 ||L2 + T 0 T 0 Ω f 2 (x. T ]. T ]. C f 2 (x. pentru orice t ∈ [0. ||u(t)||2 H1 ≤ C 0 2 ||u0 ||2 H 1 + ||u1 ||L2 + 0 T 0 Ω f 2 (x. s)dxds ∀t ∈ [0. T ]. L2 (Ω)). T ]. s)dsdx Ω De aici rezult˘ a c˘ a seria ∞ 2 n=1 λn un (t) 1 (Ω)). L2 (Ω)) ¸ si ||ut (t)||2 L2 ≤ C 2 ||u0 ||2 H 1 + ||u1 ||L2 + 0 t 0 Ω f 2 (x. Acest lucru este echivalent cu a demonstra c˘ a seria seria 2 ∞ n=1 (un (t)) ∞ 2 λn u2 0n + u1n + T n=1 0 converge uniform. s)dsdx . H0 De asemenea.

T ] ¸ si. T ) . ˆ ın plus.41) Rezult˘ a c˘ a funct ¸ia g este absolut continu˘ a pe [0. . Folosind relat ¸ia (6. ˆ ın plus. ceea ce ˆ ıncheie demonstrat ¸ia lemei.39) In plus. T ].p. T ) . T ] → R un ¸ sir de funct ¸ii absolut continue cu proprietatea c˘ a seria ∞ n=1 gn (t) este convergent˘ a c˘ atre o funct ¸ie g .40) Atunci funct ¸ia g este absolut continu˘ a pe [0. presupunem c˘ a exist˘ a o funct ¸ie h ∈ L1 (0. t ∈ [0.40). SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA De aici ¸ si din (6.˘ 135 CHAPTER 6.p.t. t ∈ (0.t.38) rezult˘ a c˘ a u2 t dx + |∇u(x. Fie gn : [0.p. Pasul 4: u este solut ¸ie slab˘ a. pentru orice t ∈ [0. c˘ atre gn (s)ds = n=1 0 gn (s)ds = g (t) − g (0) ∀t ∈ [0. t ∈ (0.t. In plus. 0) = ∞ ∞ un (0)en (x) = n=1 n=1 ∞ ∞ u0n en (x) = u0 (x) ¸ si ut (x. T ). Ω (6. T ] . (6. Folosim urm˘ atorul rezultat auxiliar. ∞ g (t) = n=1 gn (t) a. 0) = un (0)en (x) = n=1 n=1 u1n en (x) = u1 (x) . ipoteza h ∈ L1 (0.p. T ] ¸ si ∞ g (t) = n=1 gn (t) a. (6. T ] . Lema 6. teorema convergent ¸ei dominate precum ¸ si faptul c˘ a derivata unei funct ¸ii absolut continue este ˆ ın L1 obt ¸inem c˘ a seria o funct ¸ie din L1 ¸ si. u(x. Demonstrat ¸ia lemei. T ) astfel ˆ ıncˆ at ∞ |gn (t)| ≤ h(t) n=1 a. t ∞ 0 n=1 ∞ t ∞ n=1 gn (t) este convergent˘ a a. t)|2 dx ≤ C Ω 2 ||u0 ||2 H 1 + ||u1 ||L2 + 0 t 0 Ω f 2 (x. s)dsdx .t.

0 0 Aplicˆ and lema 6 deducem c˘ a funct ¸ia Φ este absolut continu˘ a¸ si ∞ ∞ Φ (t) = n=1 fn (t) (v.t. t)v (x)dx 1 (Ω) fixat. t) · ∇v (x)dx a. en )L2 − n=1 n=1 un (t)en . u0 ∈ H0 si 1 (Ω) atunci u ∈ C 1 ([0. en )L2 ≤ n=1 ∞ 1/2 n=1 λn un (t) (v. t ∈ [0. T ]. H 1 (Ω)). en )L2 | ≤ · (v. en )L2 . en )H0 1 ≤ λn u2 n (t) n=1 ||v ||H0 1 ≤ ||v ||H 1 · ||u(t)||H 1 .˘ 136 CHAPTER 6. ∞ ∞ Φ (t) = n=1 un (t) (v. L2 (Ω)). en )L2 − n=1 λn un (t) (v. en )L2 . en )L2 (v. en )L2 = t − λn u0n sin Deci ∞ λn t + u1n cos λn t + 0 fn (s) cos λn (t − s)ds (v. t)v (x)dx = (f (t). u1 ∈ H0 0 . 1 (Ω) ∩ H 2 (Ω) ¸ Pasul 5: Ar˘ at˘ am c˘ a dac˘ a f ∈ C 1 ([0. SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA Revenim acum la demonstrat ¸ia teoremei ¸ si aplic˘ am lema 6 funct ¸iei Φ(t) := Ω ut (x. v 1 H0 = f (x. en )L2 − n=1 λn un (t) (v. Aplicˆ and inegalitatea Cauchy-Schwarz obt ¸inem ∞ ∞ 1/2 2 fn (t)dt n=1 ∞ ∞ ∞ 1/2 | n=1 fn (t) (v. en )L2 . t)v (x)dx − Ω ∇x u(x. en )L2 = n=1 fn (t) (v.p. Observ˘ pentru v ∈ H0 am c˘ a ∞ Φ(t) = ∞ n=1 n=1 un (t) (v. T ]. en ) n=1 2 = ||f (t)||L2 · ||v ||L2 ¸ si λn un (t) (v. T ] . Deci d dt Ω ∞ Ω ∞ ut (x.

SOLUT ¸ II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA E suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a seria ∞ ut (t) = ∞ n=1 n=1 un (t)en = t − λn u0n sin λn t + u1n cos λn t + 0 fn (t − s) cos λn sds en (6.34).˘ 137 CHAPTER 6. Rezult˘ a c˘ a 1 1 2 2 ||ut (t)||2 ||u1 ||2 1 = 1 L2 + ||u(t)||H0 L2 + ||u0 ||H0 2 2 adic˘ a tocmai legea conserv˘ arii energiei (6. In acest caz funct ¸ia u(t) se poate extinde pe semiaxa negativ˘ a prin relat ¸ia u(x. + λn u2 n (t) = ∀t > 0 .42) este uniform convergent˘ a pe [0. u1 ¸ si f . utilizˆ and ipotezele de regularitate cu privire la u0 . Din relat ¸ia un (t) + λn un (t) = 0 rezult˘ a prin ˆ ınmult ¸ire cu un ¸ si integrare c˘ a 1 u (t) 2 n Deci 1 u (t) 2 n 2 2 ∀t > 0 + λn u2 n (t) = Const. . T ]. t) = −u(x. −t) ∀t ≤ 0 ∀t > 0 . Pasul 6: Legea conserv˘ arii energiei ¸ si concluzia. iar funct ¸ia u : Ω × R r˘ amˆ ane solut ¸ie a ecuat ¸iei undelor. S˘ a presupunem c˘ a f = 0. 1 2 u + λn u2 0n 2 1n ∀t > 0 . In acest scop se repet˘ a argumentele de la Pasul 2.

Interscience. Bombieri. Estimates near the boundary for solutions of elliptic partial differential equations satisfying general boundary conditions. H´ elein. McGraw-Hill. I. Chester. Browder. Arnold. 243-268. Partial Differential Equations. Theorems. 623-727 ¸ si 17 (1964). 138 . Chelsea. F. Differential Equations: A Collection of Exercises. [3] S. II. Comm. 1992. Barbu. Techniques in Partial Differential Equations. 1971. 1975. Nirenberg. 1975. Biler ¸ si T. Courant ¸ si D. Nirenberg. 1983. Sydney. Boston. Birkh¨ auser. Brezis.. New York. DeGiorgi ¸ si E. A. 1964. Brezis ¸ si F. Analyse fonctionnelle. Bers. 1994. 250. Moscou. Nadzieja. Agmon. Grundlehren Math. New York. 12 (1959). Methods of Mathematical Physics I. 35-92. Marcel Dekker Inc. Partial Differential Equations and Boundary Value Problems. Analyse math´ ematique. Pure Appl. Masson. Wiss. Academic Press. th´ eorie et applications. [13] C. New York. Carath´ eodory. Geometrical Methods in the Theory of Ordinary Differential Equations. Math. Hilbert. A. Math. Examples and Counterexamples. [11] H. Schechter. 1998. Giusti.Bibliography [1] R. The Calculus of Variations and Partial Differential Equations of First Order. Sobolev Spaces. Pure Appl. Bethuel. 8 (1955). Math. Ginzburg-Landau Vortices. H. A. [9] E. Adams. vol. London. fonctions de plusieurs variables r´ eelles. 1962. 1982. [15] R. Brezis ¸ si Fr. E. [6] L. [14] G. Willey. [7] F. Douglis ¸ si L. (1998). John ¸ si M. [5] V. [12] C. Interscience Publishers. Springer-Verlag. Editions Mir. Kluwer Academic Publishers. Chilov. Douglis ¸ si L. Partial differential equations in the 20th century. Agmon. 7 (1969). Paris. [8] P. Comm. [2] S. Minimal cones and the Bernstein problem. [10] H. Interior estimates for elliptic systems of partial differential equations. [4] V. Invent. 1994. 503-538. Problems.. Advances in Mathematics.

Princeton. [27] B. Hadamard. Math. Partial Differential Equations. Introduction to Partial Differential Equations. Lectures on Cauchy’s Problem in Linear Partial Differential Equations. Springer-Verlag. Accad. North-Holland. 1 (1950). Ni ¸ si L. [31] E. Vol. Nirenberg. [21] L. Springer-Verlag. y ) of non-positive curvature. [35] F. 1964. [24] A. Foundations of the Classical Theory of Partial Differential Equations. Proc. Soc. Garabedian. Kl. Phys. Providence. DiBenedetto. Sobolev Spaces on Riemannian Manifolds. Partial Differential Equations.BIBLIOGRAPHY 139 [16] E. Fis. Birkh¨ auser. Hebey. Mat. Trudinger. [34] V. Shubin. Heidelberg. M. Wissensch. Berlin. Hopf. C. Rinehart. DeGiorgi. Press. 1982. W. Springer-Verlag. Springer-Verlag. Partial Differential Equations of Parabolic Type. Mem. Friedman. Egorov ¸ si M. [33] E. Multiple Integrals in the Calculus of Variations and Nonlinear Elliptic Systems. Reprografia Universit˘ a¸ tii din Bucure¸ sti. 147-152. 1976. 1923. Bernstein’s theorem on surfaces z (x. [17] E. [22] G. [28] D. Elliptic Partial Differential Equations of Second Order. 1980. Ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale. Rhode Island. Partial Differential Equations. 1996. 1995. [32] E. 68 (1980). Proc. Temam. Sc. Boston Basel Berlin. Springer-Verlag. Prentice-Hall. 19 (1927). Torino. Lions. New York. Berlin.A. Friedman. [20] I. 1976. Hopf. Princeton University Press. Berlin Heidelberg. On S. 1992. Natur. 791-793. Gilbarg ¸ si N. Winston. Sitz. Sulla differenziabilit` a e l’analiticit` a delle estremali degli integrali multipli regolari. Holt. A remark on linear elliptic differential equations of second order. 1998. New York. Berlin. Convex Analysis and Variational Problems. 3 (1952). 1964. Math. Graduate Studies in Mathematics. . Soc.-L. Berlin. Yale Univ. Sc. Evans. Amer. [19] Yu. Comm. Math. Ekeland ¸ si R. Inequalities in Mechanics and Physics. Gidas. 1969. Iftimie. Princeton University Press. 1976. Giaquinta. C. 80-85. V. R.. Akad. Duvaut ¸ si J. 19. Wiley. 3 (1957). [30] E. Elementare Bemerkungen u ¨ber die L¨ osungen partieller Differentialgleichungen zweiter Ordnung vom elliptischen Typus. Symmetry and related properties via the maximum principle. Partial Differential Equations. Math. Hopf. [26] M. Phys. 1983. [25] P. John. Ber. Folland. [29] J. Preuss. Partial Differential Equations. 1983. Amer. 209-243. [23] A. American Mathematical Society. 25-43. [18] G. Amsterdam.

Nirenberg. 12. Ecuat ¸ii liniare cu derivate part ¸iale. 1967. Dunod. 1998. [52] M. D.. 267-302. Simon. [45] J. Maximum Principles in Differential Equations. Stampacchis. 1972. [54] M. Methods of Modern Mathematical Physics. Editura S ¸ tiint ¸ific˘ a¸ si Enciclopedic˘ a. Logan. Ann. vol. 1956. [41] P.-L. Bucure¸ sti. Variational and topological methods in nonlinear problems. [50] L. 1985. Ladyzhenskaya. [42] E. Math. 1989. F. Partial Differential Equations and Boundary Value Problems with Applications. Analysis. McGraw-Hill. Loss. New York. Oleinik. Jost. An Introduction to Variational Inequalities and Their Applications. Soc. Graduate Studies in Mathematics. Pinsky. The Boundary Value Problems of Mathematical Physics. 695-702. V. [39] N. Masson.-L. Princeton Univ. New Jersey. 1982. Sb. [48] S. Kevorkian. Prentice-Hall. 1997.BIBLIOGRAPHY 140 [36] J. R˘ adulescu ¸ si S. [44] J. si B. H. [37] J. Amer. Ed. Ne˘ cas. 1981. SpringerVerlag. Les m´ ethodes directes en th´ eorie des ´ equations elliptiques. Studies 33. Springer-Verlag. Didactic˘ a¸ si Pedagogic˘ a. 1983. Lax ¸ si A. [51] O. 1967. [40] O. Applied Partial Differential Equations. Magenes. Bull. 1954. Weinberger. Lieb ¸ si M. Brooks/Cole. 1969. N. Springer-Verlag. 4 (1981). New York. [47] N. Principles of Mathematical Biology. Bucure¸ sti. Mihlin. [43] J. American Mathematical Society. Vol. Parabolic Equations. Istoria matematicii. Kinderlehrer ¸ si G. Paris. New York. Englewood Cliffs. 1998. 1991. Dover. Non-Homogeneous Boundary Value Problems and Applications I-III. Postmodern Analysis. New York. R˘ adulescu. Editura S ¸ tiint ¸ific˘ a¸ si Enciclopedic˘ a. Analytical Solution Techniques. Lotka. Lectures on Elliptic and Parabolic Equations in H¨ older Spaces. . 1996. Berlin Heidelberg New York. Milgram. Krylov. Academic Press. Press. Berlin. [49] J. A. [38] D. 167-190. Academic [55] M. ˆ ın Contributions to the Theory of Partial Differential Equations.. 4 vols. Mih˘ aileanu. Paris. 2. 1980. Math. (New Series) 30 (1952). Bucure¸ sti. Springer-Verlag. Lions. Soc. Math. Mat. 1972-1979. Reed ¸ Press. Amer. Protter ¸ si H. Partial Differential Equations. G. [53] M. [46] A. On properties of solutions of certain boundary problems for equations of elliptic type. Quelques M´ ethodes de R´ esolution des Probl` emes aux Limites Nonlin´ eaires. Lions ¸ si E. Teoreme ¸ si probleme de analiz˘ a matematic˘ a.

[75] M. Leningrad Gos. Math. [65] P.. 1987. Berlin. II. Rudin. 4 (1955/56). Problem Book in Mathematics. 1950. 1977. Taylor. Culegere de probleme de ecuat ¸iile fizicii matematice. Bucure¸ sti. Analyse Math. 1981. Principles of Mathematical Analysis. J. [58] W. Berlin. Partial Differential Equations of Mathematical Physics. Cassini. Soc. Springer-Verlag. Partial Differential Equations. Pitman. Introduction to Partial Differential Equations. New York. Maximum Principles and Their Applications. Trans. L. [57] W.. [70] D. Strauss. Editura S ¸ tiint ¸ific˘ a¸ si Enciclopedic˘ a. Partial Differential Equations. New York. McGraw-Hill. [62] J. Academic Press. Partial Differential Equations. L. 1996. Cambridge University Press. On the Harnack inequality for linear elliptic equations. 292-308. Willem. Sperb. 1951. de Souza ¸ si J. Equations elliptiques du second ordre ` a coefficients discontinus.-N. I-III. 1973. Springer-Verlag. 13. S. Amer. Hilbert Space Methods for Partial Differential Equations. Thoe ¸ si E. [73] V. . Berkeley Problems in Mathematics. McGraw-Hill. Pergamon Press 1964. Stampacchia. Analyse fonctionnelle ´ [76] J. Vol. Editura S ¸ tiint ¸ific˘ a ¸ si Enciclopedic˘ a. [60] J. Showalter. Sobolev. An Introduction. [74] V. Basic Linear Partial Differential Equations. Berlin. Presses Univ. Springer-Verlag. A Computational Approach. [69] M. Vladimirov. Introduction to Partial Differential Equations with Applications. [66] R. 1989. Springer-Verlag. Tr` eves. [67] G. Rogers. el´ ementaire. Silva. Dover 1989. New York. 1980. Texts in Applied Mathematics. Functional Analysis. 1981. Rudin. Univ. A. Renardy ¸ si R. Vol. 1998. Sobolev. Shock Waves and Reaction-Diffusion Equations. Serrin. 1975. Springer-Verlag. 1998. 2003. Academic Press. 1976.BIBLIOGRAPHY 141 [56] M. [77] W. W. 1996. Winther. Wiley. Bucure¸ sti. Vladimirov et al. Wloka. Smoller. Ecuat ¸iile fizicii matematice. Zachmanoglou. 1983. Berlin. Math. 1966. Weakly Differentiable Functions. New York. [63] S. 1963. Applications of Functional Analysis in Mathematical Physics. Tveito ¸ si R. Th´ eorie des distributions I. [71] F. An Introduction to Partial Differential Equations. Ziemer. [64] S. [59] L. Hermann 1950. [61] R.. 1992. Izdat. Montreal. [72] A. [68] W. N. Dover. S. Springer-Verlag. 1986. Schwartz. C. E. Monographs 7.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful