You are on page 1of 89

MEDICINA LEGALĂ A ACCIDENTELOR DE TRAFIC

Accidente rutiere
I. Pietoni Mecanisme Simple lovire proiectare călcare comprimare tîrîre Complexe Cel mai frecvent- lovire urmată de proiectare/lovirebasculare-proiectare

Pieton
A. Lovire-proiectare 1. Leziuni primare - Contact cu părţi proieminente ale vehicolului (bară de protecţie, radiator) - Pe membrele inferioare, abdomen, torace, membre superioare, cap, funcţie de: * tipul de vehicul * înălţimea victimei - Exoriaţii, echimoze, hematoame, fracturi închise/deschise - Important- distanţa călcîi-leziune - Posibil- leziuni marker

Amprenta radiatorului

2. Leziuni secundare Proiectare- funcţie de talia victimei şi înălţimea vehiculului - Pe capotă - Pe şosea Leziuni mai grave decît cele de lovire Frecvent cauza de moarte

Pieton
B. Călcare - Roata vehiculului trece peste un segment corporal - Leziuni funcţie de regiunea corporală afectată - “flaying injury”- suprafeţe întinse de tegument, ţesut subcutanat, muşchi detaşate - Amprenta cauciucului pe haine sau tegumenteidentificarea vehiculului

Flaying injury

Pieton
C. Comprimare - Între vehicul şi şosea sau un obiect staţionar - Frecvent asociat cu tîrîre - Caracteristic- fracturi multiple, pe două planuri opuse - Contuzii şi rupturi de organe interne

Pieton
D. Tîrîre - caracteristic- excoriaţii liniare, paralele între ele, pe suprafeţe întinse - Stabilirea direcţiei de tîrîre - Tîrîre pe distanţe mari- leziuni profunde, deces

Ocupanţi vehicul
Mecanisme a. Frontal - 80% - vehiculul loveşte un alt vehicul în mişcare sau un obiect staţionar - Deceleraţie b. Dorsal * mai rar * acceleraţie c. Lateral

Şofer

Leziune a capului prin deformare parbriz

Leziuni prin spargerea parbrizului

Fire de păr pe parbrizul spart

Lovire de volan- amprentă

Ruptură cord- strivire între CV şi stern în diastolă

Ruptură cord/aortă- strivire de volan

Ruptură aortă fără impact la nivelul toracelui

Rupturi hepatice

Striaţiile pedalei pe talpa şoferului

Fractură CV- centură cu două puncte

Fractură CV- centură cu trei puncte

Mecanisme atipice

Mecanisme atipice

Incendiu în vehicul

Reacţii vitale Conţinut de carbocihemoglobină în sînge Funingine în alveolele pulmonare

Ocupanţi locuri spate

Accidente motocicletă/bicicletă

Tractor

Accidente de tren

Accidente de tren

Accident aviatic Ciric

Accident elicopter SMURD

OBIECTUL INFRACŢIUNII
1. Realitatea accidentului
• • • cercetarea corespondenţei leziunilor cu tipul de vehicul; căutarea leziunilor de tip “marker” ; a urmelor biologice pe vehicul (urme de sânge, păr), constatarea deformărilor vehiculului, concordante cu leziunile de pe cadavru (deformarea barei din faţă concordă cu fractura gambelor victimei); urmele de la locul faptei: obiecte ale victimei, cioburi de far, resturi de vopsea, etc.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
2. Diferenţierea leziunilor produse de vehicul sau de alte cauze Pietoni: • descrierea amănunţită a leziunilor – localizare, număr, formă, întindere, profunzime, margini, unghiuri, vecinătăţi; • corespondenţa între nivelul leziunilor şi nivelul părţii vehiculului ce a intrat în impact (far, bară, radiator); • alte leziuni posibile: • proiectare pe caldarâm (aspect de abraziune); • călcare (amprentă de pneu);

OBIECTUL INFRACŢIUNII
• • proiectare în alte corpuri dure (arbori, poduri, alte vehicule); accidente de tren – dificil de diferenţiat.

Ocupanţii vehiculului – corespondenţă între leziuni şi proeminenţele din interiorul vehiculului.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
3. Condiţii de producere a leziunilor Impacte simple: • Echimoze, plăgi contuze pe o parte a corpului; Impacte urmate de cădere: • pe un plan al corpului leziuni produse de vehicul şi pe alt plan- leziuni de cădere; • frecvent, leziuni de abraziune Impacte urmate de proiectare: • pe un plan leziuni de lovire, pe alt plan leziuni de proiectare

OBIECTUL INFRACŢIUNII
Călcare: • amprenta pneului, excoriaţii şi fracturi subiacente pe planul de călcare; • intruziuni de pietricele sau asperităţi ale şoselei pe planul de compresie, fracturi subiacente • distrucţii tisulare masive, în călcarea de tren. Tamponări: • leziuni mai ales pe planul anterior al corpului; • leziuni pe proeminenţele corpului (frunte, nas, bărbie, genunchi, membre superioare); • la şofer, leziuni ale toracelui anterior, prin lovire de volan.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
Căderi din vehicule în mers: • leziuni atipice, difuz localizate.

ATENŢIE! – pot exista afecţiuni patologice (infarct miocardic acut, accidente vasculare cerebrale) ce pot preceda sau succede accidentul rutier

OBIECTUL INFRACŢIUNII
4. Felul morţii • moartea - totdeauna violentă; • uneori, putem vorbi de o moarte violentă secundară, când leziunile produse nu ar fi fost mortale la o persoană indemnă, dar pe fondul unei afecţiuni preexistente a victimei ele au produs decesul; • călcare după moarte - lipsa reacţiilor vitale de călcare tranşează diagnosticul.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
5. Cauza morţii- cel mai frecvent: • traumatisme cranio-cerebrale; • hemoragii interne prin rupturi de organe sau vase mari. Cauza morţii poate fi: • imediată – prin traumatisme grave ce interesează organe vitale; • mediată – survine de obicei în spital, prin leziuni primare sau secundare (ex: complicaţii septice, etc.); • tardivă – la distanţă (ex: traumatismul produce un anevrism care, în timp, se rupe la efort minim); • cauze excepţionale:
– – – – – asfixie cu oxid de carbon prin obstruarea ţevii de eşapament; înec prin căderea vehiculului în apă; asfixie mecanică prin comprimare sub vehiculul răsturnat; carbonizare, când vehiculul ia foc; moarte subită la volan, cu pierderea controlului vehiculului.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
6. Data producerii leziunilor • culoarea echimozelor;infiltratele hemoragice;formarea crustei pe excoriaţii;gradul de consolidare a fracturilor 7. Data morţii- funcţie de: • lividităţile cadaverice;rigiditatea cadaverică;răcirea cadavrului;pergamentări, opacifierea corneei;putrefacţie.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
8.Gravitatea leziunilor
La ocupanţii vehiculului:de obicei, gravitatea provine din leziunile axiale ale corpului: • cap - traumatisme cranio-cerebrale; • rahisul cervical - hiperflexie-hiperextensie; • mediastin - pneumotorax, rupturi de vase mari; • şoferul – leziuni toracice grave prin lovirea de volan; • ocupantul din dreapta – leziuni cranio-cerebrale prin lovire de parbriz, rama parbrizului sau proiectare în exterior; • ocupanţii din spate – leziuni cranio-cerebrale prin ejectarea din vehicul.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
La pietoni: • traumatisme cranio-cerebrale grave prin basculare pe vehicul; • lovire de obiecte din mediu prin proiectarea în décor; • călcare pe şosea.

OBIECTUL INFRACŢIUNII
9) Diferenţierea leziunilor vitale de cele postmortem Necesară în: • simularea unor crime prin aşezarea cadavrului pe şosea; • succesiunea de impacte cu mai multe vehicule. Se constată: • prezenţa sau absenţa infiltratelor sangvine la nivelul plăgilor sau excoriaţiilor (cel mai vizibil); • în accidentele de tren, reacţii vitale mai ales în zonele de prim impact; în celelalte zone, şi uneori în totalitatea cadavrului, reacţiile vitale pot lipsi datorită pierderilor rapide de sânge.

LATURA OBIECTIVĂ
1. Identificarea vehiculului ce a lovit Examenul la faţa locului: • victima – aspect, îmbrăcăminte, poziţie, vârstă, sex, obiecte din jur, pete de sânge, etc.; • vehicul (dacă este cunoscut) – poziţie, zonă de impact; • factori externi – mediu, anotimp, precipitaţii, întuneric. Autopsia victimei: • examen extern amănunţit, în permanentă conexiune cu examenul la faţa locului;examen intern • determinarea cauzei morţii;prelevare de fragmente din zonele suspecte cu reacţii vitale; • prelevare de sânge şi urină pentru dozarea alcoolemiei şi alcooluriei.

LATURA OBIECTIVĂ
ÎN CAZURILE DE FUGĂ DE LA LOCUL FAPTEI ESTE IMPERATIVĂ IDENTIFICAREA TIPULUI DE VEHICUL: Lovire de către autoturisme: • fracturi ale gambelor datorate primului impact; • înălţimea focarului de fractură egală cu înălţimea barei vehiculului; • leziuni cranio-cerebrale prin lovire de parbriz sau de rama parbrizului, în faza de basculare pe capotă;

LATURA OBIECTIVĂ
• • excoriaţii şi echimoze pe toate planurile corpului, prin proiectare pe şosea; leziuni interne toracice şi abdominale de gravitate medie, moartea datorându-se traumatismului cranio-cerebral; frecvent, la locul faptei sunt urme de sticlă, vopsea, spoiler de plastic rupt; vehiculul are urme evidente de impact.

LATURA OBIECTIVĂ
Lovire de către vehicule mari (camioane, autobuze): • fracturi grave de bazin, coloană vertebrală toracolombară şi fracturi costale multiple;leziuni organice grave pe planul de impact, cauzate şi de fragmentele osoase fracturate; • pe planul opus impactului, leziuni de gravitate mică (excoriaţii, echimoze), prin proiectarea victimei pe sol; • traumatismul cranio-cerebral constituie cauza de moarte mult mai rar decât în lovirea de către un autoturism; • la locul faptei -foarte rar urme de sticlă sau vopsea; • deformările vehiculului sunt minime.

LATURA OBIECTIVĂ
2. Cauza leziunilor – se confundă cu cauza accidentului • vârsta tânără – cauză de accidente prin “gustul pentru risc”, lipsa de experienţă, lipsa anticipării consecinţelor, lipsa simţului de răspundere; • personalitatea – “omul conduce aşa cum trăieşte”. Vehiculul este o cutie de rezonanţă a propriului psihic; • reacţiile afective – mai ales la femei, pot duce la accidente; • oboseala exogenă – generată de monotonia drumului sau a motorului; • oboseala endogenă – conducere excesivă, diabet, boli cronice de ficat; • pierderile de conştienţă de scurtă durată – de natură cardiacă, cerebrală, epileptică;

LATURA OBIECTIVĂ
• • • • • • • diabetul zaharat – stări de ameţeală sau somnolenţă; consumul de medicamente – mai ales sedative, tranchilizante, ce cresc timpul de reacţie; tulburările de auz – afectează promptitudinea de reacţie în situaţii limită; tulburările de vedere – tulburări de apreciere a distanţei, alterarea vederii nocturne, confundarea culorilor. În accidentele de avion: greşeli de pilotaj – tulburări de apreciere a distanţelor, manevre bruşte, vertij; defecţiuni tehnice.

LATURA OBIECTIVĂ
3. Numărul şi succesiunea leziunilor În accidentele unde există leziuni multiple, numărul impactelor este uşor de inventariat. Alteori, când leziunile sunt intens distructive (accidente de tren), fragmentele corporale sunt antrenate pe distanţe mari. Succesiunea leziunilor este importantă în: • loviri succesive de mai multe vehicule; • agresiuni urmate de accident rutier. Diagnosticul se bazează pe: • intensitatea diferită a reacţiilor vitale; • forma leziunilor după partea de vehicul ce a intrat în impact şi suprafaţa de proiectare; • timpul scurs între lovirile succesive; • poziţia victimei la faţa locului, în raport cu leziunile constatate.

LATURA OBIECTIVĂ
4. Diferenţierea leziunilor mortale de cele nemortale • necesare în traumatismele succesive; • apreciată prin gradul de interesare a organelor vitale; • pentru leziunile nemortale se apreciază timpul de îngrijiri medicale chiar dacă victima a decedat, aceasta servind la calificarea penală a faptelor.

LATURA OBIECTIVĂ
5. Mecanismul de producere a leziunilor
Ocupanţii vehiculului: conducător auto: lovirea capului de parbriz sau de rama parbrizului;lovirea toracelui de volan;lovirea membrelor inferioare blocate pe sistemele de comandă. ocupantul din dreapta: • lovirea capului de parbriz;lovirea gâtului de bord;lovirea genunchilor de bord;ejectare din vehicul prin parbriz, cu lovire de elementele din mediu (copaci, carosabil).

LATURA OBIECTIVĂ
ocupanţii din spate: • lovire de capul celor din faţă; • lovirea membrelor de scaunele din faţă; • ejectare din vehicul prin parbriz sau portierele laterale. • leziuni particulare: • fracturi costale şi leziuni toracice profunde datorită centurii de siguranţă; • asfixie datorită air-bag-ului; • fracturi de coloană cervicală prin hiperflexie/hiperextensie, în ciocnirile frontale; • decapitare sau leziuni cranio-faciale prin penetrarea în vehicul de obiecte ascuţite din alte mijloace de transport (trunchiuri de lemn, ţevi); • strivirea corpului în comprimări ale vehiculului.

LATURA OBIECTIVĂ
Pietoni adulţi: • lovirea sub centrul de greutate (la nivelul gambelor), specifică autoturismelor, se succede în trei timpi: • lovire, cu fracturi de gambe sau coapse; • basculare pe capota vehiculului, cu lovirea capului de parbriz sau de rama acestuia; • proiectare în mediul exterior, cu lovire de corpurile din jur (copaci, alte vehicule, sol). • lovire la nivelul centrului de greutate (bazin): • proiectare, cu leziuni primare sub formă de fracturi la locul de impact, urmată de lovirea de corpuri din mediul înconjurător. • lovire deasupra centrului de greutate (umăr, torace): • proiectare în faţă, urmată de călcare de către vehicul. Pietoni copii: • lovire urmată de proiectare la distanţe mari sau chiar călcare, dacă impactul se produce deasupra centrului de greutate

LATURA OBIECTIVĂ
6. Legătura de cauzalitate între accident şi deces • directă – când leziunile, grave, au dus sigur şi necondiţionat la deces; • indirectă – când între accident şi deces se interpun cauze interne (afecţiuni preexistente ale victimei, traumatisme anterioare) sau externe (asistenţă medicală deficitară); • inexistentă – când victima era decedată anterior accidentului rutier.

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
1. Identificarea victimei: • mai ales în accidente de tren sau avion, când leziunile distructive sunt importante; • se face prin: • portretul vorbit; • identificare dactiloscopică; • identificare odontologică; • identificare genetică.

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
2. Identificarea vehiculului: • se face prin: • corelarea deformărilor vehiculului cu leziunile victimei; • urme biologice pe vehicul; • date de anchetă; • fragmente lăsate la locul accidentului (far spart, vopsea). ATENŢIE! – uneori este necesară stabilirea persoanei ce a condus vehiculul. Leziunile toracice sunt specifice şoferului!

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
3. Relaţia victimă-vehicul: • este importantă în stabilirea culpei fiecăruia şi se obţine prin coroborarea tuturor datelor ce rezultă din anchetă, autopsie, probe biologice, expertize tehnice, etc.

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
Expertiza psihiatrică: • evaluarea unor afecţiuni psihice antecedente sau survenite pe parcurs, incompatibile cu conducerea unui vehicul. Evaluarea stării de sănătate: • afecţiuni organice incompatibile cu conducerea unui vehicul.

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
Evaluarea consumului de alcool – se face pe baza: • examenului clinic:data şi ora accidentului;data şi ora consumului de alcool;felul şi cantitatea de alcool ingerat;greutatea corporală; • Dacă a mâncat, vomitat sau a luat medicamente între timp; • culoarea feţei, pulsul, temperatura corporală;mirosul aerului expirat;reacţia pupilară;semnele ataxiei (Romberg, păstrarea echilibrului la întoarcerea bruscă din mers, ridicarea unor obiecte mici, proba indexului);comportarea, vorbirea, orientarea temporospaţială;atenţia, memoria;semne de violenţă. • recoltarea probei de sânge: • data, ora şi cantitatea recoltată; • seringă de unică folosinţă; • dezinfectare cu ser fiziologic (NU cu alcool!); • cantitatea minimă = 5 cmc sânge;

SUBIECTUL INFRACŢIUNII
efectele alcoolului în funcţie de alcoolemie: • sub 30 mg% = scăderea capacităţii executării de mişcări complexe (ex: conducerea maşinii); • 30 – 50 mg% = deteriorarea absolută a capacităţii de a conduce autoturismul; • 50 – 100 mg% = apar semne obiective: logoree, pierdere progresivă a inhibiţiilor, voce puternică, perturbări senzoriale; • 100 – 150 mg% = vorbire incoerentă, instabilitate motorie, posibil greţuri; • 150 – 200 mg% = beţie evidentă, greţuri, prostraţie; • 200 – 300 mg% = stupor, vomă, posibil comă; • 300 – 350 mg% = stupor sau comă, pericol de aspirare a secreţiilor prin vomă; • peste 350 mg% = deces prin paralizia centrilor respiratori.

LATURA SUBIECTIVĂ
1. Forma medico-legală de moarte într-un accident de trafic • accident – cel mai frecvent; • uneori, crimă disimulată:
– lăsarea cadavrului pe stradă în speranţa călcării de către un vehicul sau chiar călcării de către criminal; – legarea persoanei în comă de şinele de cale ferată; – provocarea unui accident rutier prin uciderea unui ocupant al vehiculului;

• sinucidere:
– aşezarea pe şinele de cale ferată; – provocarea unui accident rutier; – aruncarea în faţa unui vehicul în mişcare.

ATENŢIE! – FRECVENT, CADAVRU NEIDENTIFICAT GĂSIT ÎN STRADĂ. Este vorba de o agresiune, accident rutier sau combinarea celor două mecanisme?

LATURA SUBIECTIVĂ
Etape: Identificarea victimei: • reconstituirea traseului, anturajului şi a eventualelor conflicte anterioare decesului. La faţa locului: • poziţia victimei pe şosea;eventuale urme de frânare sau fragmente de parbriz, far sau vopsea;dâre de sânge pe o distanţă mai mare presupun agresarea victimei în alt loc, urmată de deplasarea acesteia;urme de ulei sau benzină pe hainele victimei;urme de târâre pe haine şi corp, rupturi ale hainelor, aspect şifonat al acestora; • în agresiuni, în general, spaţiul din jurul cadavrului este “curat”, în timp ce în accidentele rutiere, victima şi hainele au aspect dezordonat, iar în jur asfaltul este murdărit cu praf, pietricele, sticlă, vopsea, desprinse de pe vehicul; • foarte importantă este examinarea proeminenţelor din apropierea locului unde a fost găsită victima (poduri, gropi, şanţuri, pietre, garduri), ce ar fi putut produce leziunile acesteia prin căderi repetate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Autopsia: • aspect mai impresionant al victimei în accidentele rutiere; • multiple leziuni externe pe părţile proeminente şi fracturi la nivelul membrelor inferioare în accidentele rutiere, în timp ce în agresiuni, leziunile sunt mai puţin numeroase, dar situate în zone vitale; • în accidentele rutiere, multitudine şi diversitate de leziuni interne (fracturi costale, rupturi hepatice, pulmonare). Cu cât vehiculul este mai greu, cu atât leziunile sunt mai impresionante; • uneori, leziuni numai pe traiectul de călcare cu roata (fracturi, rupturi de organe); • leziuni corporale cu aspect de “marker” de la radiator, faruri, proeminenţe ale vehiculului; • alcoolemia victimei (în stare de beţie, posibil căderi repetate). • Frecvent, accidentele rutiere îmbracă un aspect total atipic, ceea ce face foarte dificilă diferenţierea unei agresiuni de un accident rutier. ATENŢIE! – UNEORI, VICTIMA POATE FI ÎNTINSĂ PE ŞOSEA ÎN MOMENTUL ACCIDENTULUI

LATURA SUBIECTIVĂ
2. Identificarea vehiculului: Călcare de către autoturisme: • lipsesc leziunile la nivelul gambelor prin lovirea de bara vehiculului; • în lovirile de autoturisme, corpul este acroşat şi rostogolit pe sub vehicul; • leziunile sunt situate pe toate planurile prin rostogolire, sub formă de excoriaţii, echimoze, plăgi, fracturi ale extremităţilor; • leziunile de gravitate sunt situate pe unul sau două nivele, pe traiectul de trecere al roţilor peste corp. Leziunile produse determină afectarea organelor interne, dar această afectare nu este importantă, nedeterminând distrugeri tisulare masive sau deformări prin strivire (autoturismul are greutate mică); • urme de sânge, fire de păr, haine pe partea inferioară a vehiculului; • distrugerea părţii anterioare a vehiculului, în partea inferioară şi sub bara de protecţie, fără distrugerea farurilor, radiatorului sau capotei.

LATURA SUBIECTIVĂ
Călcare de către vehicule mari: • cel mai frecvent, călcare cu trecerea roţilor peste victimă, fără rostogolirea acesteia; • distrugeri tisulare masive sau deformări ale corpului prin strivire, pe traseul de trecere al roţilor; • pe restul corpului, tegumentele au aspect curat, fără multitudinea de leziuni prin rostogolire întâlnite în călcările de către autoturisme; • frecvent, lipsa urmelor biologice pe partea inferioară a vehiculului; • deformări minime sau inexistente datorită înălţimii vehiculului şi durităţii caroseriei.