117 <titlu> SPAŢIUL MIORITIC <moto> lui Vasile Băncilă 19 !

119 S-a afirmat de atâtea ori că muzica e o artă a succesiunii şi că fiind redusă la posibilităţile inerente materiei el, adică la cele ale sunetului, tonului, ea n-ar avea nici un punct de contact cu lumea spaţiului. Această părere, devenită formulă, concentrează n sine o bună doză de superficialitate şi de ieftin convenţionalism. Să ascultăm o dată o pasiune sau o cantat! de "ac#. Să ne aşezăm cu totul n câmpul sonor al acestei muzici, n$ăduindu-i să-şi realizeze prin inducţie toate liniile ei de forţă n sufletul nostru, ncă nainte de a ne descleşta din mbrăţişarea vră%itoarească, să ne ntrebăm apoi& n ce orizont spaţial trăieşte sufletul care vorbeşte despre sine n 'această muzică( )ăspunsul, sin$urul posibil, fiindcă sin$urul evident, şi-l va putea da oricine fără caznă& e*istă n muzica lui "ac#, vibrant şi copleşitor rostit, un orizont spaţial, şi ncă unul de o structură cu totul specifică& orizontul infinit, infinit n toate dimensiunile sale alcătuitoare+ Se $#iceşte felul orizontului , din ritm si din linia interioară a muzicii, aşa cum din zborul păsării $#iceşti lăr$imea spaţiului pe care ea-l simte n prea%mă. -onstatarea aceasta nc#ide n sine desi$ur şi un parado*& artele ane*ate, prin mi%loacele şi structura lor, spaţiului, cum sunt pictura sau ar#itectura, nu izbutesc să dea $las, tot atât de convin$ător, acelui vast orizont spaţial cum e n stare pasiunea, cantata sau fu$a lui "ac#. .arado*ul e interesant pentru .noi fiindcă ne arată că purtăm n inconştientul nostru anume orizonturi, care tind aşa de mult să se e*prime, ncât se e*primă şi cu mi%loace ce par cu totul improprii scopului. /irtuţile e*presive ale muzicii se dovedesc izbitor prin acest fapt. )epetând e*perienţa ncercată cu muzica lui "ac# şi asupra altor e*emple, se va vedea că orizonturile spaţiale care se rostesc prin mi%locirea muzicii nu sunt totdeauna unul şi acelaşi, ci foarte variate. 0ricăruia dintre cititorii noştri i s-a oferit vreodată prile%ul să audă un cântec popular rusesc. 1nvităm cititorul să-l asculte ncă o dată, aievea sau n amintire, şi pătruns 123 de particulara melancolie şi de rumoarea de deznăde%de a cântecului, să se ntrebe n ce orizont spaţial, interior scandat, trăieşte sufletul uman care-şi spune astfel şi n acest $rai suferinţa( Se va $ăsi fără $reutate că n cântecul rusesc răsună ceva din tristeţea unui suflet care, stătător sau călător, simte că nu-şi va putea niciodată a%un$e ţinta, adică ceva din deznăde%dea sfâşietoare a denecuprinsului. n faţa nedumeririlor noastre se iveşte lămurirea căutată, planul infinit al stepei, ca fundal şi perspectivă a cântecului rusesc. , Alt e*emplu& să ascultăm un cântec alpin, cu acele $âl$âituri ca de cascade, cu acele ecouri suprapuse, stri$ate ca din $uri de vă$ăuni, cu acel du# vân%os şi nalt şi teluric, z$runţuros ca stânca şi pur ca $#eţarii. .resimţim şi n dosul cântecelor alpine un orizont spaţial propriu lor şi numai lor& spaţiul nalt, şi abrupt ca profilul unui ful$er, al marelui munte. Sau să ascultăm un cântec de dans ar$entinian, unul din cântecele astăzi aşa de popularizate prin discurile mecanice. S-a ntrupat, n ritm şi n nvăluieli de sunet, şi n aceste cântece de acordeon o melancolie, o melancolie fierbinte a cărnii, stârnită solar n omul ce aşteaptă dezle$area de o tensiune interioară n mi%locul pampelor sudamericane, fără năde%de, tensiunea fiind aşa de mare că

nimic n-o poate rezolva. 4 vorba şi aci de o stare interioară, crescută firesc şi cronic n mi%locul unui anume orizont, ntre dor şi ţintă se interpune parcă n sufletul sudamericanului totdeauna distanţa invincibilă a pampelor. Subliniem n acest e*emplu nu atât nrâurirea peisa%ului asupra muzicii, ci modul cum peisa%ul se inte$rează n an$rena%ul unui suflet, dobândind accente din partea acestuia. Să ne ntoarcem nsă-spre e*emple din nemi%locita noastră apropiere. Să ascultăm , cu aceeaşi intenţie de a tălmăci n cuvinte un orizont spiritual , o doină de a noastră. 5upă ce ne-am obişnuit puţin cu c#iromanţia ascunselor fundaluri, nu e $reu să $#icim desc#izându-se şi n dosul doinei un orizont cu totul particular. Acest orizont e plaiul. .laiul adică un plan nalt, desc#is, pe coamă verde de munte, scurs mulcom n vale. 0 doină cântată, nu sentimental-orăşeneşte de artiste n costume confecţionate şi nici de ţi$anul de la ma#ala dedat arabescurilor inutile, ci de o ţărancă sau de o băciţă, cu sentimentul precis şi economic al cântecului şi cu $lasul e*presie a sân$elui, care zeci de ani a urcat munţii şi a cutreierat văile sub ndemnul şi porunca unui destin, evocă un orizont specific& orizontul nalt, ritmic şi indefinit alcătuit din deal şi vale1. 121 6nota 17 1deea despre infinitul ondulat ca orizont spiritual specific românesc am dezvoltat-o ntâia oară n revista 5arul /remii 8-lu%, mai 1993:. 6;nota 17 <i se va răspunde că, ntrucât punem n ecuaţie un cântec cu un orizont, nu facem decât să stabilim, ceea ce de atâtea ori s-a mai făcut, relaţia dintre muzică şi un anume peisa%. 5ar cele stabilite nu au decât funcţia unei prime apro*imaţii ntru definirea tezei mai depărtate spre care ne ndrumăm. Să precizăm şi să diferenţiem lucrurile pe rând. /om accentua mai ntâi că n relaţia pe care tocmai o făcurăm, nu e n rândul ntâi vorba de un peisa% privit $lobal, ci mai curând despre un orizont n care esenţialul e structura spaţială ca atare, fără de altceva şi fără de umplutura pitorescului, adică despre un orizont spaţial şi despre accentele sufleteşti pe care orizontul le dobândeşte din partea unui destin uman, al unui destin alcătuit din anume di# şi din anume sân$e, din anume drumuri, din anume suferinţi. )elaţia despre care vorbim, şi care ntr-o ntâie apro*imaţie .pare o simplă corespondentă ntre cântec şi peisa%, vom adânci-o tot mai mult, până acolo unde ea devine revelatoare pentru nsăşi fiinţa omenească şi ntr-un c#ip pentru modul creator al omului. =elurite momente şi mpre%urări ne sfătuiesc să căutăm orizontul ce vibrează rezonant ntr-un cântec mai curând n sufletul omenesc decât n peisa%. -u aceasta ne ndrumăm spre miezul problemei ce ne preocupă. )ăsună ntr-un cântec nu atât peisa%ul, plin şi concret, al #umei şi al stâncilor, al apei şi al ierburilor, ci nainte de toate un spaţiu sumar articulat din linii şi accente, oarecum sc#ematic structurat, scos n orice caz din contin$enţele naturii imediate, un spaţiu cu nc#eieturi, şi vertebrat doar n statica şi dinamica sa esenţială. -ărei mpre%urări sin$ulare i se datoreşte faptul că un anume spaţiu poate n $enere să răsune ntr-un cântec( <i se pare că răspunsul nu poate fi decât unul sin$ur& un anume spaţiu vibrează ntr-un cântec, fiindcă spaţiul acesta e*istă undeva, şi ntr-o formă oarecare, n c#iar substraturile sufleteşti ale cântecului. )ămâne numai să vedem cum trebuie să ne nc#ipuim >spaţiul' ca factor sufletesc creator, adică ce mod de e*istenţă trebuie să-i atribuim. ?orfolo$ia culturii 8un =robenius, un Spen$ler, şi alţii: precum şi istoria artelor 8un Alois )ie$l, un @orrin$er:, n lucrări care 122

fără deosebire nseamnă tot atâtea monumente de pătrundere şi de intuiţie, s-au străduit să elucideze rolul ce pare a-l %uca n n%$#ebarea unei culturi sau n crearea unui stil de artă >sentimentul spaţiului' propriu oamenilor dintr-un anume loc. =robenius, anticipând, mai inspirat uneori, dar şi mai incontrolabil, cu vreo douăzeci de ani unele idei spen$leriene, a arătat n domeniu etnolo$ic, apăsând asupra unui material proaspăt descoperit, le$ătura dintre o anume cultură şi un anume sentiment al spaţiului. 5iferenţiind culturile africane n două mari blocuri, #amit şi etiop, =robenius atribuie fiecăruia un sentiment specific al spaţiului, adică culturii #amite sentimentul spaţial simbolizat prin ima$inea peşterii boltite, iar culturii etiope sentimentul spaţial al infinitului. =robenius priveşte culturile ca nişte plante care cresc n atmosfera de seră a unui anume sentiment spaţial. Spen$ler, n monumentala şi mult discutata sa operă de filozofie a culturii, aplică acelaşi punct de vedere asupra culturilor mari istorice, deosebindu-le după acelaşi criteriu spaţial şi punând o membrană impermeabilă şi monadică ntre ele. 5upă Spen$ler, latura cea mai caracteristică a fiecărei culturi e tocmai specificul ei sentiment al spaţiului. <u vom e*pune nici măcar sumar teoria spen$leriană, despre care suntem n drept să presupunem că fiecare cititor are o va$ă idee, dacă nu din te*tul ori$inal, cel puţin din rezumate şi din recenzii. <e vom n$ădui totuşi să amintim, pentru mprospătarea memoriei cititorului, şi ca puncte de reper, modurile sentimentului spaţial implicate, după Splen$ler, de câteva dintre marile culturi. -ultura faustiană a apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de e*pansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spaţiul infinit tridimensional 8ca etiopicul la =robenius:. -ultura $reacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spaţiul limitat, rotun%it, simbolizat prin ima$inea corpului izolat. -ultura arabă, ma$ică, de-un apăsător fatalism, de a cărei descoperire n toată amploarea ei Spen$ler e cu osebire mândru, ar avea ca substrat sentimentul spaţiului boltă 8a se confrunta cu #amiticul lui =robenius:. /ec#ea cultură e$ipteană implică sentimentul spaţial al drumului labirintic care duce spre moarte 8a se compara cu >sfiala de spaţiu' la Alois )ie$l:. Aeoria aceasta a >sentimentului spaţial', definit din partea morfolo$ilor citaţi n funcţie de peisa%ul n care apare o cultură, nu ne satisface n mai multe privinţe. Aeoria ntâmpină serioase dificultăţi peste care, aşa cum e formulată, ea nu poate să treacă, ntr-un studiu anterior, intitulat 0rizont şi stil, 129 ne-am ocupat mai pe lar$ cu aceste dificultăţi propunând o nouă teorie pentru nlăturarea lor. Bn studiul nostru vorbim despre >orizonturile inconştientului'. Arătăm acolo , cu ar$umentaţia necesară , că factorul pe care morfolo$ia culturii sau istoria artelor l interpretează ca sentiment al spaţiului nu e propriu-zis un sentiment, cu atât mai. puţin un sentiment conştient, şi că factorul nu ţine de sensibilitatea noastră crescută ntr-un anume peisa%, ci e un factor mult mai profund, n studiul nostru transpunem toată problematica spaţială de pe tărâmul morfolo$iei culturii pe planul noolo$iei abisale, adică ntr-o perspectivă n care inconştientul este văzut nu ca un simplu >diferenţial de conştiinţă', ci ca o realitate foarte comple*ă, ca o realitate care ţine oarecum de ordinea ma$melor. 0 mulţime de dificultăţi se nlătură cu uşurinţă prin această transpunere. <u e locul să intrăm n amănunte, nsemnăm numai& ceea ce morfolo$ii interpretează ca sentiment spaţial n funcţie de un anume peisa% devine n teoria noastră >orizont spaţial', autentic şi nediluat, al >inconştientului'. 1nconştientul nu trebuie privit numai n nţeles de conştiinţă infinit scăzută, ci n sensul unei realităţi psi#o-spirituale amplu structurate şi relativ sieşi suficiente. >0rizontul spaţial' al inconştientului, scos şi rupt din nlănţuirea condiţiilor e*terioare şi cristalizat ca atare, persistă n identitatea sa indiferent de variaţiunea peisa%elor dinafară. 0rizontul spaţial ai inconştientului, nzestrat cu o structură fundamentală şi orc#estrat din accente sufleteşti, trebuie socotit ca un fel de cadru necesar şi nesc#imbăcios al spiritului nostru inconştient.

1nconştientul se simte or$anic şi inseparabil unit cu orizontul spaţial, n care s-a fi*at ca ntr-o coc#ilieC el nu se $ăseşte numai ntr-o le$ătură, la*ă şi labilă, de la subiect la obiect, cu acest spaţiu, cum se $ăseşte conştiinţa faţă de peisa%. Supusă contin$enţelor celor mai capricioasă, conştiinţa e dispusă să-şi trădeze n orice moment peisa%ul. 1nconştientul nu trădează. 0rizontul spaţial al inconştientului e deci o realitate psi#o-spirituală mai adâncă şi mai eficace decât ar putea să fie vreodată un simplu sentiment. .entru a ne putea e*plica unitatea stilistică a unei culturi, fenomen atât de impresionant, credem că nu putem recur$e numai la peisa%, nici la sentimente n le$ătură făţişă cu peisa%ul. Adâncimea fenomenului necesită o e*plicaţie prin realităţi ascunse, de altă $reutate. 0r, un orizont spaţial al inconştientului poate fi cu adevărat o asemenea adâncă realitate. 0rizontul spaţial al inconştientului poate eu adevărat dobândi rolul de factor determinant 12D pentru structura stilistică a unei culturi sau a unei spiritualităţi, fie individuale, fie colective. -um orizontului spaţial al inconştientului i atribuim o funcţie plastică şi determinantă, putem să-l numim şi >spaţiu-matrice'. 5in teoria noastră se desprinde n c#ip firesc un fapt pe care morfolo$ia nu-l putea asimila. =aptul e acesta& poate să e*iste uneori o contradicţie ntre structura orizontului spaţial al inconştientului si structura confi$urativă a peisa%ului n care trăim şi n care se desfăşoară sensibilitatea conştientă. Această incon$ruenţă de orizonturi pentru ilustrarea căreia se pot invoca suficiente e*emple istorice, nu poate fi lămurită n cadrul morfolo$iei culturii, care, după cum ştim, raportează sentimentul spaţiului la structura peisa%ului. 5e asemenea, tot numai prin teoria noastră despre spaţiul-matrice ca factor inconştient, se poate lămuri de ce uneori, sau c#iar foarte adesea, n unul şi acelaşi peisa% pot să coe*iste culturi sau du#uri cu orizonturi spaţiale fundamental diferite. Bn cadrul problematicii pe care o e*punem, ne-am pus nu o dată ntrebarea dacă nu s-ar putea $ăsi sau construi, ipotetic un spaţiu-matrice, sau un orizont spaţial inconştient, ca substrat spiritual al creaţiilor anonime ale culturii populare româneşti. Subiectul merită riscul oricăror eforturi. <e surâde $ăsirea unei c#ei de aur-cu care se pot desc#ide multe din porţile entităţii româneşti. 5ar poate nu e necesar să se restrân$ă cercetarea e*clusiv asupra culturii populare româneşti. Spaţiul-matrice, ce urmează să fie ipotetic nc#ipuit, ar putea să fie un pervaz, până la un punct comun unui $rup ntre$ de popoare, bunăoară popoarelor balcanice. =ireşte că pe noi ne interesează aci fenomenul românesc. 5eocamdată trebuie să facem abstracţie de toţi vecinii, şi mai ales de problema n ce măsură aceşti vecini au fost contaminaţi de du#ul spaţiului nostru. -ântecul, ca artă care tălmăceşte cel mai bine adâncurile inconştientului, revelează şi ceea ce ne-am nvoit mai nainte să numim >orizont spaţial al inconştientului', n ordinea de idei ce ne-o impunem, >doinei' i revine desi$ur o semnificaţie care n-a fost ncă niciodată sublimată n toată importanţa ei. Bn adevăr, doina, cu rezonanţele ei, ni se nfăţişează ca un produs de-o transparenţa desăvârşită& n dosul ei $#icim e*istenţa unui spaţiu-matrice, sau al unui orizont spaţial cu totul aparte, ntr-o primă apro*imaţie am adus doina n le$ătură cu >plaiul', aşa cum cântecul rusesc a fost adus n le$ătură cu >stepa'. Să facem un pas nainte. Să adâncim problema şi perspectivele potrivit teoriei 12E noastre despre orizonturile inconştientului. 0rizontul spaţial al inconştientului e nzestrat eu accente sufleteşti care lipsesc peisa%ului ca atare. =ără ndoială că şi n doină $ăsim un asemenea orizont părtaş la accente sufleteşti& se e*primă n ea melancolia, nici prea $rea, nici prea uşoară, a unui suflet care suie şi coboară, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe,

ntr-un colţ nlăcrimat de tataia. şi care totdeauna va mai avea de trecut ncă un deal şi ncă un dealC sau duioşia uniri suflet care circulă sub zodiile unui destin ce-şi are suişul şi coborâşul. Admiţând că sufletul popular românesc posedă un spaţiu-matrice deplin cristalizat. Sentimentul destinului. nici ca un cerc din care nu e scăpare. dar n fond inalterabil. a unui destin care. n care el nu va sc#iţa niciodată un $est de evadare. 4l e solidar cu acest spaţiu. din acel sentiment care are un fel de supremaţie asupra sufletului individual. Aderenţele acestea spaţiale aparţin eta%elor subterane ale e*istenţei noastre psi#ospirituale. simţit nici ca o bolta apăsătoare până la disperare. e parcă şi el structurat de orizontul spaţial. Se probează ncă o dată că aici ne mişcăm prin zonele >celuilalt tărâm' al sufletului. fac mpreună un elastic. nu de efervescenţă sentimentală sau de fascinaţie conştientă. Sufletul acesta se lasă n $ri%a tutelară a unui destin cu indefinite dealuri şi văi. pe >plai'. >Spaţiul mioritic' face parte inte$rantă din fiinţa lui. nălţările şi cufundările de nivel. sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol al sorţii. 5estinul aci nu e. se desprinde nsă. sau mai precis n spaţiul mioritic. cu sân$ele său şi cu morţii săi. sufletul şi creează pe altă cale atmosfera acestuia& cântecul i ţine loc de plai. din rezonanţele şi din proiecţiunile ei n afară. n ritm repetat. etnic sau supraetnic. simbolic vorbind. se desprinde din linia interioară a doinei. c#iar şi atunci când am ncetat de mult a mai trăi pe plai. Solidaritatea sufletului românesc cu spaţiul mioritic are un fel mulcom. pe-o $ură de rai Să numim acest spaţiu-matrice. de foc n$ropat. nzestrat cu anume accente. şi indefinit ondulat. neamintit cu cuvinte. descinde din plai. iau adesea un caracter de adversitate faţă de plai. ca n acel suprem cântec. sau ntr-un domeniu de investi$aţie a adâncimilor. descărcate n floarea unei n%urături. şi n care ?oartea pe plai e asimilată n tra$ica-i frumuseţe cu e*tazul nunţii& Soarele şi luna . or$anic solidar cu acest plai. culminează pe plai şi sfârşeşte pe plai. n ultimele sale adâncimi. şi din sentimentul destinului. totuşi inconştient ciobanul rămâne solidar. nalt şi indefinit ondulat. inconştient. . Acest orizont. care fac din el cadrul unui anume destin. ceea ce e mult mai important.iarăşi şi iarăşi. care aşa de uşor duce la tra$icul #Fbris. o va$ă amintire paradisiacă& . ncuibat subteran n sufletul românesc. -u acest orizont spaţial se simte or$anic şi inseparabil solidar sufletul nostru inconştient. Acest orizont. dar ele ies la iveală n cântec şi n vis. Sentimentele ciobanului. din momentul nunţii lor. -u acest orizont spaţial se simte solidar ancestralul suflet românesc. indefinit ondulat. c#iar şi atunci când de fapt şi pe planul sensibilităţii conştiente trăieşte de sute de ani pe bără$ane. 5e fapt orizontul spaţial al inconştientului şi sentimentul destinului le socotim 12G aspecte ale unui comple* or$anic. dar destinul nu e nici nfruntat cu acea ncredere nemăr$inită n propriile puteri şi posibilităţi de e*pansiune. se ntâmplă să iasă la lumină această solidaritate. cum e cu sine nsuşi. va trebui să presupunem că românul trăieşte. indefinit ondulat.e-un picior de plai. inconştient. şi nzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului& spaţiu mioritic. -ând cântă. dar tot aşa şi din atmosfera şi din du#ul baladelor noastre.loile pânzişe şi sin$urătatea stelară a plaiului fac pe -iobanul nostru nu o dată să-şi blesteme zilele pe care le trăieşte n tovărăşia nălţimilor. şi despre acest orizont păstrăm undeva. nalt. cu acest spaţiu-matrice. Hesurile româneşti sunt pline de nostal$ia plaiului. sau elemente care. cristal. Hi de vreme ce omul de la şes nu poate avea n prea%mă acest plai. care s-a moştenit din veac n veac. monoton şi fără sfârşit.

spaţiul mioritic a pătruns ca o aromă toată nţelepciunea de viaţă a poporului. n care el nu vede vrăşmaşi definitivi. cu plasticizări şi adânciri reciproce de perspectivă. )ămâne să se vadă n ce măsură realizările concrete ale sufletului românesc. 1deea formulată de noi sc#iţează numai câteva su$estii. 12I <u s-a creat până astăzi un stil ar#itectonic monumental românesc. "isericile ruseşti. vrednic de-a fi reţinut şi izvorât dintr-o anume constituţie sufletească. călător sub zodii dulci-amare. se resimt de structura indefinit ondulată a spaţiului său> 4fectul trebuie să se remarce n diverse aspecte. nu se lasă copleşit nici de un fatalism feroce. ca veri$ele unei unităţi colective 8a se vedea satele săseşti:. dar aceasta nu e neapărat necesar spre a putea vorbi despre du#ul ar#itecturii care se revelează pe deplin şi ntr-o simplă casă ţărănească sau ntr-o bisericuţă n$ropată sub iarbă şi urzici. Să nu pierdem nsă nici un moment din vedere că ne $ăsim pe un teren al nuanţelor. al atmosferei. deal-vale. al specificului nostru orizont spaţial. sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet care-şi simte drumul suind şi coborând. .?i-au ţinut cununa. dominând de acolo de sus până n vale. Această distanţă ce se mai păstrează e parcă ultima rămăşiţă şi amintire a văii care desparte dealurile cu aşezări ciobăneşti. Să atra$em atenţia bunăoară asupra unui aspect al modului de aşezare a caselor. ndrumând cercetările pe această cale. "razi si păltinaşi 1-am avut nuntaşi. -asele n satele româneşti de la şes nu se alătură n front nlănţuit. a intrat n această rânduială de aşezări. fie prin simple $oluri. cu toate că aci ordinea n c#estiune ar părea deplasată şi fără sens. 5e un fatalism pus sub surdină de-o parte. -asa rusească face. ca sub ndemnul şi-n ritmul unei eterne şi cosmice doine. 4fectul se vădeşte mai ales făcând o comparaţie cu ar#itecturile care implică alte orizonturi. munţii mari. al inefabilului şi imponderabilului. de-o ncredere niciodată e*cesivă de altă parte. fie prin intervalul verde al o$răzilor şi al $rădinilor. 0rizontul plan o invită să se ntindă. se păstrează ntrucâtva şi n aşezările săteşti de la şes. Hi stele făclii+ 127 Sentimentul destinului propriu sufletului popular românesc s-a ntrepătruns. H aci un fenomen de transpunere. risipă de spaţiu. creaţii şi forme. lăutari. . de diverse tipuri. faţă de cea românească. Si$ur e că sufletul acesta. dar nvederat. de care i se pare că ascultă orice mers. cu orizontul mioritic. dar nici nu se afirmă cu feroce ncredere faţă de puterile naturii sau ale sorţii. puse ca nişte silabe neaccentuate ntre case. ci se distanţează. ca parte inte$rantă a spaţiului indefinit ondulat. n acest alia% cu sentimentul destinului. .asări. vom bă$a de seamă că această ordine şi acest ritm. şi iarăşi suind şi iarăşi coborând.reoţi. Se ştie bunăoară cum casa rusească. vom ntâlni multe din atitudinile #otărât caracteristice ale sufletului popular. şi cum trebuie să roteşti binişor privirea pentru a desluşi c#iar pe celălalt piept de plai o altă aşezare asemeneaC ceva din ritmul& deal-vale . -oborând pe şesuri. cedează n formele ei ar#itectonice tendinţei de e*pansiune n plan. -el ce a colindat o dată pe plaiuri a remarcat desi$ur cum pe cutare vârf stă tupilată o aşezare ciobănească. Se marc#ează astfel şi pe şes intermitenţa văilor.ăsărele mii. au o sin$ură dimensiune si$ură& orizontalaC verticala lor are nesi$uranţa unui . dârz şi compact. -ât priveşte formele şi construcţia ar#itecturală a caselor ţărăneşti ni se pare a putea semnala cel puţin un efect ne$ativ.

dar n spatii diferite. ?etrica aceasta manifestă n acelaşi timp o vădită fobie faţă de săltăreţul dactil. $raţie ritmicei le$ănări ce trece de-a lun$ul poeziei ca un vânt care dă ntr-o #oldă. care e numai al său. ci dispar n$#iţite de ondulaţia ritmică. Aot aşa se ştie cum ar#itectura apuseană. Spuneam că orizontul spaţial al inconştientului e alcătuit din structuri esenţiale. dar alături de celelalte. probabil concomitent cu constituirea ritmică a spaţiului nostru. S-ar putea să ni se reproşeze că metrica deal-vale nu se e*plică printr-un orizont specific. 1ar ntâiul ar$ument. Se va răspunde că metrica $enerată de dactil sau anapest nu zace n firea limbii noastre. ciobanul vala# şi slăveşte din fluier. compus aproape e*clusiv din asemenea versuri 8<eu$riec#isc#e /olMslieder. manifestă . şi mai ales nordică. ca o le$ănare lăuntrică. 1ntervin n amândouă cazurile. şi nalţă n peisa%ul ardelenesc rosturile culturale şi cetăţeneşti. 5e vreme ce orizontul spaţial. transplantat de undeva de pe malurile )inului. cu versuri de respiraţie lar$ă ca marea 8până la 1E-lG silabe:. v. orizonturile spaţiale specifice oamenilor şi locurilor. )itmul acesta interior a dat limbii noastre pecetea ce şi-o va păstra pentru totdeauna. Limba românească şi-a creat. $es. adică faţă de ritmul alcătuit din deal şi vale sau din vale şi deal. . versuri relativ scurte. care trăiesc n acelaşi peisa%. un ritm interior. Sămânţă permanentă a acestui du#. deal-vale. care străbate puternic. care păstrează atenuate n drept ec#ilibru cele două tendinţe opuse.roblema tocmai aici ncepe.oezia noastră populară se consumă n orice caz ntr-o simpatie masivă faţă de versul constituit din silabe accentuate şi neaccentuate. 5ar optarea masivă pentru această metrică rămâne totuşi un fenomen e*plicabil printr-un orizont specific.derivat& ea se clădeşte pe rând. spaţiul său. 1ar alături. fie n plan. sobre şi ca de piatră. bolţi şi cupole. n favoarea tezei despre orizontul specific. din tensiuni. 4 foarte adevărat. vom surprinde $eniul nostru ar#itectonic pe o poziţie intermediară. . Sau că această metrică ar fi prea savantă pentru poezia populară. de ieri şi de totdeauna. una câte una. Avem n faţă un volum de te*te ori$inale. suind şi coborând. n spiritul nealterat al spaţiului său $otic. =oarte controlabil ni se pare n orice caz altceva& n unul şi acelaşi peisa% pot să coe*iste suflete fi*ate inconştient asupra unor spaţii-matrice cu totul diferite. Arimitem n privinţa aceasta la poezia populară neo$reacă. Kn e*emplu& de vreo opt sute de ani sa*onul din Ardeal. deoarece ea se $ăseşte n toată 4uropa. toată poezia. indefinit ondulat. trecând le$ănat cu turmele pe lân$ă naltele şi ne$rele turnuri şi cetăţi care vorbesc despre un alt destin. nu sin$urul. Sunt două feluri de oameni. ntemeiat pe 129 firea limbii noastre.eisa%ul ar %uca un rol periferial n constituirea spaţiului-matrice. nu se ştie la ce c#emare a cerului . al nostru zădărniceşte din capul locului o e*pansiune. sa*onul a adus-o cu sine de aiurea şi o păstrează cufundată n râul sân$elui său. dar acestea nu se dezvoltă. constituie o e*plicaţie. treptat tot mai nalte. Kltimul ar$ument nu e decisiv deoarece vec#ea poezie populară $recească cunoaşte foarte bine metrica aceasta. cu traduceri n limba $ermană. din accente. fie n nalt. . . Avem nsă de a face aci cu un fapt teoretic asupra căruia ne-am e*primat aiurea. n cântecele noastre se mai cultivă apoi. =aptul acesta nu se e*plică deloc printr-un aşa-zis primitivism al poeziei populare n $enere. o evidentă tendinţă de e*pansiune n nalt. nu. Na*t#ausen. ?etrica poeziei noastre populare ar putea să ne servească un ar$ument. o pecete sub presiunea căreia versificaţia trebuia n c#ip inevitabil să adopte anume forme şi să refuze altele. ?Onster 199E:. din ritmuri. Jăsim ce-i drept şi intercalări dactilice sau anapestice. precum aurul miraculos n matca le$endarului fluviu. cu pecetea lor. care a făcut-o mai aptă pentru metrica ntemeiată pe tro#eu şi iamb decât pentru metrica dezvoltată din celelalte unităţi ritmice. prin abside. 0rizontul specific mpiedică #ipertrofia dimensională n sens unic şi intervine astfel cel puţin ne$ativ n determinarea formelor ar#itecturale. din anume spaţiu-matrice se poate naşte şi cristaliza aproape n orice fel de peisa%.

e al doilea obraz al omului. . Această nostal$ie ne nduplecată a purtat n vârsta de mi%loc pe ciobanul vala# pe toate coamele -arpaţilor. unde peisa%ul satisfăcea apetitul unui orizont inconştient. e inte$rat ntr-un an$rena% sufletesc. . partea sufletului omenesc( 5isocierea ntrebărilor se impune totuşi. . ci mai curând despre o spiritualitate catolică. spaţiul-matrice sau orizontul inconştient specific. <u suntem desi$ur aşa de copilăros+ să căutăm o precizare calendaristică. dincolo de $rai şi de peisa%. Jraiul românesc a putut să evolueze şi să ndure mutaţii. ivită relativ târziu n raport cu e*istenţa preistorică ce i-a premers. oriunde s-ar fi $ăsit. n adevăr distincţiile acestea răspund unor fenomene foarte terestre şi de-un profil accesibil câtă . de aci mai departe până-n ?oravia. peisa%ul $eo$rafic c#iar a putut să fie inconstantC ceea ce s-a păstrat.eisa%ul. asupra căruia se revarsă.5eşi nespus de aproape unul de celălalt. aceasta este realitate mai recentă.anonia. <ici #arnicii filolo$i. ?ai nimerit ar fi poate să nici nu vorbim despre o >spiritualitate creştină'. atunci când românul nu avea nici un fel de patrie. de la teoreticienii mediului până la morfolo$ii culturii& care Stat efectele peisa%ului asupra sufletului omenesc( Hi prea puţin& ce dobândeşte peisa%ulC din. nostal$ia plaiului. punct de plecare a unei serii de efecte sufleteştiC altceva e spaţiul-matrice ca orizont al inconştientuluiC 191 şi iarăşi altceva e acelaşi peisa% iniţial. n veacurile crepusculare. n acest din urmă nţeles. necontenit. comun populaţiilor etnice care trăiesc alături n acest peisa%. nici spornicii istorici nu sunt n situaţia să precizeze când s-a născut poporul românesc. . a fost. 193 ei sunt aşa de distanţaţi prin spaţiile-matrice. n acest din urmă nţeles. -u un ncon%ur revenim la >plai'. de pe planul inconştient dintre ei. Kn lucru de care nu prea vor să tină seama cei care alear$ă după utopia inutilă şi nerodnică a unui -aşa-zis >transilvănism'. sau inversC şi tot aşa pe toate plaiurile iu$oslave şi până n .oporul românesc s-a născut n momentul când spaţiul-matrice a prins forme n sufletul său. care alături de alţi factori a avut darul să determine stilul interior al vieţii sale sufleteşti. plaiul. despre una evan$#elică. . <umai consideraţiile stilistice şi cercetarea adâncimilor ne-ar putea pune n mpre%urarea de a da un răspuns ntrebării formulate.rea mult s-au ntrebat cercetătorii. Limba a evoluat n etape infinitezimale. un anume sentiment omenesc al fatumului. cu statornicie de cleştar. de la apa 5unării până n ?aramureş. n tot timpul lun$ului preludiu al formaţiunilor etnice actuale. că opt sute de ani de vieţuire me$ieşă n-au fost suficiente să ştear$ă şi să nfrân$ă depărtarea cealaltă. neindicând nsă nici o cezură de la care să datăm naşterea. sfântul plai. -ât priveşte istoria. n ansamblul ei continental şi transcontinental. ea un conţinut ntr-o formă. sancţionat de un anume sentiment al destinului. 192 <titlu> S"i#itualită$i %i"ola#e Spiritualitatea creştina ni se prezintă.eisa%ul devine receptacolul unei plenitudini sufleteştiC se ntrupează n el un sentiment al destinului ca vântul n pânzele unei corăbii. dar o precizare teoretică şi oarecum definitorie am fi poate n drept să cerem. spaţiul-matrice.eisa%ul. sau despre una ortodo*ă. i ţinea loc de patrie. -ăci una e peisa%ul . -ăci orizontul spaţial inconştient a dat românului. adică pretutindeni n limitele unui vast teritoriu. felurit ramificată.

orientate spre >transcendenţă'. Aotalitatea acestor rânduieli şi rosturi e >lumea'.romitem cititorilor să nu-i ostenim şi de astă dată cu o literatură pe care o pot răsfoi aiurea. evan$#elică şi ortodo*ă sunt mai mult de stil decât de idee. -ititorii vor $#ici numaidecât la ce fel de elemente facem aluzie. şi mărturisim că suntem mânaţi de ambiţia de a fi*a deosebirile pe care secolele le-au produs n sânul creştinismului. fără de a pomeni nici măcar o sin$ură dată pe >filioPue' sau >pur$atoriul'. dacă ea s-ar fi măr$init e*clusiv la speculaţii n %urul transcendentului. doctrina creştină oferă n mesa%ul ei o seamă de elemente de-un aspect foarte concret. din fapte istorice. rămânând totuşi inaccesibil nţele$erii acestuia. este fără ndoială punctul central al icoanei cosmice pe care a plăsmuit-o metafizica creştină. <e refuzăm procedeul. . 5eosebirile do$matice. asupra diferenţierilor pe care timpul le-a operat n substanţa creştină. evidente şi prea cunoscute. care a%un$e n contact cu omul. din creaţii culturale şi din simţământul perpetuu al tuturor problematizărilor posibile. Se nţele$e nsă de la sine că metafizica creştină n-ar fi izbutit să devină niciodată c#ea$ul unei doctrine reli$ioase cu un ecou atât de amplu şi de răsunător n masele populare. interesele sufleteşti ale omenirii de toate zilele nu sunt desi$ur prea satisfăcător servite. Să nsemnăm nsă că omul este o creatură care. 4 o lume foarte comple*ă această lume umană. faţă de transcendenţa din centrul bolţii. n primul rând şi prin cele mai adânci intenţii ale lor. Spiritualităţile creştine sunt. s-au ivit doar ca o ncoronare ntâmplătoare. dar pe care din parte-ne nu-l vom urma. din realităţi sociale. pusă sub semnul eternităţii. fiindcă oricâtă bunăvoinţă am avea . 5eosebirile care nu sunt nsemnate pe răbo%ul sistemelor do$matice au căzut n cumpănă doar ca aspecte ce pot fi trecute cu vederea. adică din clipa când apostolul . . prin firea şi structura sa. din suferinţe si bucurii. la adăpost de orice preferinţe preconcepute şi ntrucât se poate fără de aprecieri propriu-zise. timp de două mii de ani. din ceea ce nsufleţeşte materia pe dinăuntru. 4 curios că formulele do$matice. Knilateral orientată n acest c#ip. sau visuluiC unui frumos şi ireal vis. din peisa%e. 199 sau uneori ca simptome care ntăresc şi pecetluiesc deosebirile stilistice.entru conştiinţa umană >lumea' e alcătuită din sti#ii văzute şi nevăzute. din or$anisme de ordin biolo$ic. au atras neasemănat mai mult luarea-aminte a amatorilor de analize comparate.vreme >unitatea' aparţine sau unui depărtat nceput de leat. ţinând de sâmburele mesa%ului creştin. din propriile trăiri ale omului. făcându-se un fel de literatură comparată pe temeiul >crezurilor' pe capitole şi puncte. Aranscendentul absolut. 0 atare parte inte$rantă. dar nu mai puţin aureolate de o necondiţionată demnitate. sti$matul >vremelniciei'. . 5in fericire c#iar de la nceput. -u această umbră şi depreciere ce cad asupra lumii. ni se prezintă prin orientarea sa transcendentă ca şi cum n-ar vrea să ţină seama de lumea omului. alimentat de speculaţii utopice.avel sc#iţa cu mult patos ntâile formulări decisive pentru toată evoluţia de apoi. al absolutului şi necondiţionatului. nvăţătura creştină. decât fenomenele masive n ele nsele. Aema a fost frecvent atacată. era de e*emplu ideea că dumnezeirea s-a plimbat n . -u această promisiune ne circumscrierii convin$erea că deosebirile cele mai adânci dintre spiritualitatea catolică. e condamnată să trăiască si n rosturi concrete. şi n rânduieli palpabile. 1ată un drum care mai poate desi$ur să ofere satisfacţii inedite unor teolo$i cu mintea aprinsă de aspectele ultimelor subtilităţi. din materie şi din poruncile ei. ne ndoielnic. Aoate cate$oriile realităţii umane şi ale mediului intramundan poartă. ea ar fi fost irevocabil osândită să rămână o aristocratică nvăţătură pentru câţiva mândri iniţiaţi. cu perspectivele lor revărsate n cele din urmă n incontrolabil. fără posibilitate de tămăduire.l socotim totuşi aproape sleit. S-a procedat simplist. dar de obicei pe un plan aproape e*clusiv do$matic. 0r.ropunem n capitolul de faţă o discuţie. sau ca simple consecinţe ale celor do$matice.

4a intervenea n devenirea istorică cu pretenţia de a-şi substitui valorile proprii oricăror valori sau realităţi >vremelnice'. adică din faza ei cea mai embrionară. dar tot aşa şi unei aşa-zise revelaţii sensibile şi concrete a acelei transcendenţe. doctrina creştină s-a constituit precumpănitor sub semnul unei transcendenţe eterne. iar aceasta totdeauna după preferinţe şi potrivit unei selecţii specifice du#ului-local. sau de ima$inaţie. reli$ie >fără 5umnezeu'. /olumul lor lua ncetul cu ncetul proporţii tot mai impresionante. ?ai mult& du#ul local şi etnic a fost eri%at. n cadrul unei doctrine şi i-au acordat interesul cuvenit. ?etafizica creştină se recomandă ca o apariţie foarte comple*ă. ca un fel de trup al lui Nristos. concretele ec#ivalate transcendentului au fost puţine& cuvântul revelat. un proces $raţie căruia spiritualitatea creştină dobândea tot mai mult. Să lămurim procesul. fără strop de sfială. 5octrina creştină nu ţinea deloc să se distanţeze. ca o particularitate 19E structurală proprie fiecăreia dintre spiritualităţile creştine. Absolutul de compoziţie mi*tă. spre >vremelnicie'. Li s-au adău$at mai târziu& biserica vizibilă. /iaţa reli$ioasă nu e numai imună faţă de asemenea inconsecvenţe . alcătuit parte din momente inaccesibile. este după părerea noastră stratul matern prielnic pe care avea să nflorească bipolaritatea de mai târziu. ntemeietorii de reli$ii. adică ideea că eternitatea a despicat vremelnicia 19D ca o pană. transcendent şi concret. de despicare a vremelniciei. iar n formele populare. /iaţa spirituală creştină. -ert. nu toate. ca mari cunoscători ai omului-masă. alături de orientarea sa ori$inară spre >lumea de dincolo'. o a doua orientare. Subliniem anume cate$orii. scris sau auzit. 5upă alcătuirea definitivă. ori$inar ndreptată unilateral spre mpărăţia >de dincolo'. ncepea să se etaleze tot mai vizibil n %urul unei a*e cu poli contrari. 5octrina creştină putea să se adreseze astfel maselor cu cele mai prielnice şanse de a $ăsi răsunet. sau urmaşii lor imediaţi. de aşi%derea >sinoadele ecumenice' ca or$ane directe ale revelaţiei. dintre care unele apelau de-a dreptul la văz şi la nc#ipuire. devenea principalul temei pe care avea să se clădească creştinismul ca reli$ie destinată tuturor oamenilor fără deosebire. dimpotrivă. doctrina creştină a ndurat anume adaptări şi a acceptat oarecari infiltraţii spirituale dictate de du#ul local sau etnic al feluritelor re$iuni $eo$rafice. 1niţial. n care se diviniza persoana lui "udd#a. 4a nu #rănea deloc or$oliul de a se ntemeia cu e*clusivitate pe ceva inaccesibil simţurilor şi minţii omeneşti. Astfel de pildă doctrina relativ foarte abstractă a budismului. făcându-se vizibilă. şi nsăşi ntruparea n carne a Lo$osului. -ât priveşte doctrina creştină. -u această n$lobare a unor elemente concrete se declanşa n viaţa creştinismului un mare proces istoric. parte din fapte sensibile. şi o dată cu răspândirea ei n toată lumea vec#e. poate după o luptă care a durat sute de ani. /om reţine n orice caz că ea ec#ivala cu o revelaţie de varii aspecte. ea se alimentează cu preferinţă din asemenea inconsecvenţe.carne şi oase printre oameni. ca fapt >istoric'. ca eveniment petrecut n timp. -oncretele asimilate transcendentului sporeau numeric. ea a acordat de la nceput c#iar. Lupta an$a%ată ntre du#ul creştin şi du#ul local ş-a nc#eiat nsă pretutindeni cu un mare . ntr-un fel de focar secund al vieţii spirituale. au nţeles totdeauna importanţa elementului sensibil. 4l consistă de fiecare dată n mpre%urarea că anume cate$orii ale vremelniciei sunt oarecum asimilate n $rad cu transcendentul. n persoana lui 1sus. c#iar statuile lui "udd#a. atributul absolutului nu numai unei transcendenţe de neatins. s-a revărsat de$rabă ntr-o doctrină de tropicală e*uberanţă. Acest fapt >istoric'. 5octrina creştină oferea cu$etelor -umane un absolut de natură mi*tă.

de formalismul le$al al vieţii romane. un al doilea centru de cristalizare a vieţii& >biserica'. de multe ori aşa de drastică. mai permanentă a catolicismului o manifestă voinţă. făţişă sau ascunsă. c#iar n cadrul creştin. ndeosebi de ideea şi de spiritul de disciplină al statului. Spiritul catolic se va nfăţişa de acum nainte pentru totdeauna sub aspecte care caracterizează prin e*celenţă forţele eminamente creatoare de >stat'. purtată nicăieri şi la toate răscrucile. 5in ntâia mare ciocnire cu lumea vremelniciei. submina prin simpla ei prezenţă.rotestantul se zbate. -redinţa creştină ofensa prin natura ei e*clusivistă. dar cu ec#ilibrul puţin alterat. fără deosebire toate zeităţile care şi-au câşti$at.entru protestant cate$oriile libertăţii sunt asimilate n $rad cu valorile transcendente. precum se ştie. Spiritul-creştin ntâmpinând crâncene rezistenţe a n cele din urmă şi aci. de or$anizaţia ierar#ică. 19G > nvin$ătoare'. . 5escoperim n structura cea mai intimă şi cea . nu totdeauna lipsită de ec#ivocuri. totuşi doctrina creştină. cum s-ar putea spune ncă. cu lumea ei de dincolo. . care lua nfăţişarea unei orientări bipolare a vieţii spirituale. pentru ca să se nc#eie n cele din urmă cu un monumental compromis. ce totdeauna se impune ec#ilibristica necesare ntr-o asemenea luptă spiritul catolic tăiat deci din >vremelnicieQ lotul cate$oriilor inerente şi adiacente ideii de >stat' şi le-a asimilat n $rad cu transcendentul. Kn capăt al spiritualităţii catolice e alcătuit din focarul >transcendenţei'. 197 . -are e semnificaţia acestei bipolarităţi n cazul creştinismului roman( . de putere. ntre transcendenţă şi cate$oriile sacral-etatiste. doctrina creştină ieşea triumfătoare. -u totul străin spiritului autoritar roman. Kneori prin terminare 8metoda lui -arol cel ?are:. . ntre aceşti doi poli. prin ndeplinirea formalităţilor poruncite de obiceiul pământului. Bn Jermania pădurilor medievale. fără număr. individuală. ncât creştinii au trebuit să fu$ă sub pământ cu morţii. de la ntâiul contact cu temporalitatea.entru a se salva. n c#inuitor dramatism. Aoate interesele ei. toate aceste realităţi şi aceste valori >vremelnice' ale statului roman. a durat câteva secole. un subtil %uridic. un aspru du# de disciplină. statornică. Lupta dârză. ea a trebuit să-şi lun$ească a*a interioară şi să nveţe balansarea.rivit mai din apropiere. de o sălbatecă dra$oste de independenţă. ce-i drept. ale protestantismului şi ale ortodo*iei. drepturi imprescriptibile de şedere n panteonul suprem al aşezământului cezaric. Bntemeietorul creştinismului a spus. dar dintr-un cerc cu un sin$ur centru. familiară. admite alături de transcendenţa inaccesibilă. du#ul local şi etnic a izbucnit cu toată puterea. 5upă mocnire de câteva veacuri nsă. alteori domesticire 8metoda călu$ărească:. iar al doilea capăt din cate$oriile >autorităţii'.compromis. cum era când pornise pe drumul destinului ei istoric. viaţa catolică. se lovea.oziţia catolică. colectivă. doctrina creştină se ciocnea de un profund du# al libertăţii. o ne ntreruptă dispoziţie de luptă cu puterile politice şi sociale şi un oarecare spirit al concesiei. ncetul cu ncetul. Să analizăm fenomenul bipolarităţii. cândva& >daţi cezarului ce este al cezarului'. limitându-ne la aspectele $enerale ale catolicismului. La )oma. rezultată din compromisul amintit. cate$oriile >libertăţiiQ. veşnic trează. ea devenea un fel de elipsă cu două focare. ntre doi poli. protestantismul evan$#elic nu reprezintă altceva decât o viaţă creştină care sub o irezistibilă presiune telurică acceptă n sfârşit ca un al doilea factor de cristalizare a ei. ntre lumea de dincolo. şi lumea libertăţii pământeşti+ . de du#ul %uridic. 5octrina creştină ieşea. năzuinţi cezarice. biserica nţeleasă ca >stat al lui 5umnezeu pe pământQ. doctrina creştină. sunt mpărţite ntre aceste e*treme dominante. Să ne ndreptăm privirea spre o altă re$iune spirituală. ndrumată prin firea ei cu totul spre >cealaltă lume'. )eacţiunea cezarică a fost. pendulează necurmat.

cu toate aspectele şi valorile sale. dintr-o dată tânărul Alioşa vede pe Sosima+ -um ( Hi el a fost poftit să ia parte la ospăţ( 5ar el zăcea adineaori n sicriu.rotestantul şi ntemeiază o viaţă spirituală. Sosima se $ăseşte printre oaspeţii nunţii de la -ana. asta e nunta. o viţă-de-vie. avem de a face cu acelaşi proces de asimilare n $rad cu transcendentul a unor cate$orii >vremelnice'. transportat ntr-o viziune. n prea%ma simţului stareţ. )ealitatea morţii se preface pentru Alioşa ntr-o viziune a vieţii.. <atural că aici cate$oriile asimilate sunt cu totul altele decât n catolicism şi n protestantism. 5ostoievsMi n-a fost numai un ne ntrecut analist al iadului şi al raiului sufletesc. sunt oarecum ec#ivalate lumii de dincolo. fără să ştie de ce. e ncoronat de diadema -ăii lactee. /iaţa spirituală ortodo*ă şi are şi ea bipolaritatea ei specifică. Alioşa sărută plân$ând de bucurie pământul. iese din cameră n noapte. căţărându-se n lumină. nvăţătorul său ntins n sicriu. Aot ce e >or$anic' e nălţat n ortodo*ie la ran$ul unui al doilea pol al vieţii spirituale..e zidurile bisericii principale a mănăstirii -#iliandari de pe muntele At#os creşte. cufundat n amintiri şi n durerea clipei. această evan$#elie citită lân$ă un mort e desi$ur ciudată şi menită să stârnească nedumeriri şi su$estii. a lui proprie... această veşnică nuntă de la -ana... şi-i spune& >Să ne bucurăm. -ălu$ării aşezării te informează că viţa aceasta creşte din mormăitul Sfântului Simion. Stru$urii viţei ar avea darul să facă rodnice femeile ocolite de $raţia de a dobândi copii. . proprie ortodo*iei. . n ortodo*ie. Hi călu$ării mai ştiu că . el n-a fost numai un vizionar al mesianismului rusesc sau un dialectician ortodo* de incomensurabilă anver$ură.' Hi Alioşa destrămat n lacrimi de bucurie. Alioşa... căreia i va rămâne apoi ndeobşte fidel dintr-o naltă conştiinţă a datoriei. şi n clipa aceasta.. 8-e minunată e*presie a orizontului spaţial rusesc . Bn ortodo*ie credem a $ăsi o mpărţire sau o pendulare a vieţii sufleteşti ntre >transcendenţa' şi cate$oriile >or$anicului'. Bn acest splendid poem se răsfrân$e desi$ur un aspect esenţial al trăirii ortodo*e. ntemeietorul mănăstirii şi că viţa n-a fost sădită de nimenea. $raţie unei #otarul cate$orice şi individuale. lân$ă sicriul stareţului Sosima..entru a completa cu ncă un e*emplu e*presia poetică a trăirii ortodo*e amintim şi o le$endă atonită. el e aci... 1 se pare dintr-o dată că odaia se lăr$eşte. <unta de la -ana. Alioşa aude ca prin vis evan$#elia despre nunta de la -ana.care c#iar prin botez lea$ă individul de-o or$anizaţie şi-l obli$ă canoanelor ncă din lea$ăn. numai după o amplă deliberare interioară. <u. ci şi un poet liric al trăirii ortodo*e.ământul nsuşi devine cer. . ca şi la catolici sau la protestanţi. deşi aparţin vremelniciei. 19I şi acum iată-l că se apropie fără ezitare de Alioşa. ca mare păstrător al vieţii. Kna din cele mai impresionante pa$ini datorate lui 5ostoievsMi este aceea din =raţii Raramazov unde se descrie scena cu Alioşa care stă de ve$#e. . rumoarea aceasta de vis. această viziune despre lăr$irea repetată a odăii+ <u se va lăr$i odaia ntr-atâta ca să cuprindă tot pământul(: 1ar printre oaspeţi. 1ată oaspeţii+ -e veselie+ Hi odaia parcă iarăşi se lăr$eşte. 0r$anicul. -ate$oriile or$anicului. vinul marii bucurii.rin atmosfera de contrast cu situaţia reală. din nenorocire ncă niciodată destul de clar remarcată până acum n studiile comparative. Kn călu$ăr slu%itor ntru cele veşnice citeşte ru$ăciuni pentru mort. protestantul nu-şi $ăseşte statornicia interioară decât după o fază de nelinişte şi de problematizare a totului. 4a a răsărit sin$ură ca printr-o minune. şi sărută pământul plân$ând n acest moment de e*taz pământul devine pentru Alioşa un ec#ivalent al cerului. ca secerat. sub su$estia scripturii despre nunta de la -ana. -e e ( -e s-a ntâmplat( A da. /om servi cititorilor câteva e*emple caracteristice spre a-i familiariza puţin cu atmosfera acestei orientări bipolare. . copleşit de păreri de rău. se simte. cu puternic butuc şi vân%oase ramificaţii. 5easupra el vede cerul nstelat şi -alea lactee. cade. să bem vin nou.

reotul. cu dinamismul şi ritmul ei. 5er #eili$e "er$. $raţie renunţării la viaţă a unui ana#oret. -ate$oriile preferate ale catolicismului sunt cele ale autorităţii sacral-etatiste& statul. n consecinţă catolicismul a simţit totdeauna >istoria' ca o dimensiune firească a sa. se ntâmplă să $ăsească totdeauna de la sine drumul mănăstirii. #otărârea. 199 purtătorul ntre$ii vieţi. n viziunea lui Alioşa. sau a realizat fecunde compromisuri cu ea. cel beat de sfinţenie şi de stele. se produce un miracol al fecundităţii or$anice. Bntrezărim n aceste e*emple de literatură ortodo*ă. cu totul nc#inat intereselor or$anizaţiei 8celibat:. ierar#ia. Le$enda aceasta atonită e totuşi ntr-un sens deosebit de caracteristică pentru du#ul ortodo*iei răsăritene. acel miraculos izvor de $raţie pentru perpetuarea vieţii. camera mortuară se lăr$eşte. Să amintim numai rolul covârşitor al catolicismului n procesul de şi monumentalizare a stilului romanic. -ate$oriile preferate ale protestantismului sunt cele ale libertăţii& independenţa convin$erilor. când sunt mari. Aoată viaţa lui e.băieţii născuţi pe această cale. devine resortul central al te#nicii or$anizatoare. militarea pentru credinţă. 1ar cate$oriile preferate ale ortodo*iei sunt cele ale or$anicului& viaţa. 0 atare deosebire apare de pildă c#iar n concepţiile despre >biserică'. culese la ntâmplare şi cărora li s-ar putea alătura altele după plac. >1storia'. devenind camera nunţii de la -ana. deliberarea. care s-a manifestat mai curând anistoric. Bn e*tazul acestui 1sus rusesc pământul. problematizarea. At#os 192I:. 4l e an$a%at n crearea de fiecare zi şi n menţinerea de fiecare clipă a unei entităţi superioare 8biserica-stat:. a putut să ncolţească o le$endă destul de dionisică. disciplina. Afirmam mai sus că sub un$#iul bipolarităţii spiritualităţile creştine se diferenţiază foarte felurit. supunerea. catolicismul a dezvoltat un uimitor simţ istoric. catolicismul a fost totodată şi unul din factorii cei mai nsemnaţi n procesul de monumentalizare a stilurilor de viaţă şi de cultură. 4 curios cum n atmosfera ascetică a Sfântului ?unte. care sin$ură contează pe această lume. ca un mediu de care nu se poate dispensa. Spunda. cel puţin n principiu. determinată de această funcţie. n le$enda atonită despre viţa-de-vie a ascetului Simion. 5eosebirile acestea de bipolaritate ntre spiritualităţile creştine se manifestă cu o impresionantă evidenţă n modul cum comunităţile confesionale concep feluritele realităţi şi probleme implicate de viaţa reli$ioasă şi spirituală. sau o condiţie prealabilă care face posibil statul. -atolicismul a avut n toate mpre%urările intensă conştiinţă istorică şi a făcut la fiecare pas el nsuşi >istorie'. n spirit autoritar şi ierar#ic. pământul. Bn veşnică luptă cu puterile politice. "iserica trebuie să fie o realitate ntemeiată pe cea mai consecventă te#nica a or$anizării. $otic . Avem credinţa că am păşit aici ntr-o atmosferă cu totul revelatoare şi că aroma acestei le$ende sau a acestei scene de roman ne comunică ceva din nsăşi firea spiritualităţii ortodo*e. este o realitate adiacentă a ideii de stat. spre deosebire de ortodo*ie. iar ca disciplină interioară. fidelitatea. ri$oarea Fo$#inilor din 1ndia. . precum este aceea a viţei răsărite din trupul Sf ntului Simion. 5octrina catolică şi-a modelat concepţia despre biserică potrivit ideii de stat. 4i sunt binecuvântaţi şi se simt irezistibil atraşi de viaţa de călu$ărie şi de lumina spiritului 8=r. sociale şi ideolo$ice adverse sau concurente. datoria. firea. devine icoana cerului. mărturisirea unei corespondenţe ntre sfinţenie şi miracolul vieţii. -oncepţii despre biserică. care n realizările sale e*treme de viaţă sufletească aminteşte iluminări tibetane. ntre cer şi pământ. -atolicismul a dovedit n toate timpurile nu numai o mare capacitate de a se adapta la stilurile de viaţă istorică 1D3 şi la dialectica inerentă a acestora.

trăsătură şi nclinare caracteristice popoarelor ortodo*e. ceea ce revine la acelaşi lucru. ortodo*ului ideea de or$anism. ca şi creaţiilor de cultură laică. n lumea ortodo*ă or$anicul serbează triumfuri. Atmosfera protestantă este deci destinată să favorizeze mai alea iniţiativa individuală. ci şi viaţa şi creatura ve$etală. Această nspicare e n definitiv rezultatul aceleiaşi aderări supreme la tot ce e >or$anic'. iar nu părţi vii ale unui or$anism. creaţia ori$inală a poziţiile sin$ularizate până la tra$ic. -ât de mult e ataşată ortodo*ia la cate$oriile şi profilurile >or$anicului'. pentru evan$#elici este au o simplă ficţiune. e ca un or$anism de o structură interioară plină de ma$ice corelaţii. Bn ortodo*ie biserica nu e nici stat autoritar. protestantului ideea de libertate individuală. numai comunitatea adiţională a indivizilor. fiecare om e vinovat pentru faptele tuturor. mai mult sau mai puţin. construcţia pe cont propriu. care. 5ar mai ales această nvăţătură nu ar fi fost posibilă la protestanţi. a fost un mare creator de istorie. ?ediul protestant e prielnic $ândirii laice. s-a dezvoltat o cunoscută nvăţătură. . >fiecare om e vinovat pentru faptele tuturor'. n care e cuprins nu numai omul. -oncepţii despre naţiune. "iserica e privită ca un >or$anism'. pentru fiecare dintre cele trei spiritualităţi creştine. potrivit căreia. să remarcăm cum aceeaşi idee deşertează aproape de orice conţinut la protestanţi. 1ndividul participă la totalitatea bisericii ca membrul unui or$anism la viaţa şi aspectele ntre$ului or$anism. adică membri or$anizaţi. s-a dezvoltat pe tărâm ortodo* n desăvârşită neatârnare faţă de ideea de cel mai adesea c#iar mpotriva ideii despre ilustrare nu trebuie să trimitem mai departe decât la e*emplul poporului românesc. -atolicului i-a servit drept model ideea de stat. asociaţi prin proprie #otărâre n unul şi acelaşi imens interes acordat libertăţii interioare. ortodo*ia a manifestat ncă din timpuri vec#i o tot mai pronunţată silinţă de divizare practică după naţiuni. =aţă de acest rol funcţional al ideii despre biserică n spirituali-catolică.sau al barocului. 5acă un membru al unui or$anism e bolnav. 0rtodo*ia a cultivat. necurmat pe lin$ă ideea despre biserică . păstrat sute de ani sub stele . şi fiecare celulă e condamnată să sufere. o concepţie de natură prin e*celenţă or$anică. >unitate a totului'. alcătuind fiecare o lume pentru sine. 5incolo de această sinteză aritmetică biserica nu reprezintă aproape nimic. ?enţinându-se. şi al doilea fiindcă indivizii sunt simple veri$i ntr-un front impus de sus. Avem suficiente motive să credem că această nvăţătură n-ar fi fost niciodată posibilă la catoliciC ntâi fiindcă pentru catolici biserica reprezintă o entitate formală mai presus de 1ndivizi. >"iserica'. adică după >sân$e' şi >$raiQ. Bn cadrul ortodo* indivizii se simt firesc inte$raţi n unitatea superioară şi mai comple*ă a >neamului'. 5e notat e că du#ul ortodo*iei defineşte naţiunea după cel mai or$anic criteriu al ei. una dintre cele mai puternice ale spiritualităţii ortodo*e.. ea are din capul locului un aspect cosmic. 1deea de neam. n )usia.entru ortodocşi biserica nu e o simplă or$anizaţie n e*pansiune. c#iar vieţii reli$ioase. Aceste câteva consideraţii lămuresc credem ndea%uns cum n fond. n nţeles >fapt or$anic'. ca o >unitate a totului'. care se socot făpturi sin$ularizate 1D1 şi care şi nc#id ferestrele ca monadele lui Leibniz. -atolicismul. ideea despre biserică e plăsmuită după un alt model cate$orial. cât priveşte biserica. e bolnav şi ntre$ul or$anism. ne-o nvederează de pildă indirect şi soluţiile care se dau problemelor n le$ătură cu ideea de >naţiune'. nvăţătura ortodo*ă amintită presupune de fapt credinţa latentă că 8biserica. nţele$ând biserica drept stat universal. -a parte a unui mare ntre$ viu şi or$anic. sau. "iserica e n protestantism un a$ent de adâncire eticăreli$ioasă a vieţii cotidiene. profesionale şi a vocaţiei individuale. Aceasta n măsura că $ândirea şi cultura laică se substituie absorbite. căreia a căutat să-i dea totdeauna o amploare monumentală. adică >unitatea totului'. n principiu. nici mănunc#i le libertăţi conver$ente. <u e mai puţin adevărat că acest fel de creaţii se realizează n mediul protestant profunda seriozitate a actelor reli$ioase.

ci mai curând ca o colectivitate de libertăţi conver$ente. ntâmplându-se uneori să o socotească c#iar un $rav nea%uns. şi câteodată cu o idee mai limpede. 1D9 Libertatea. Sinteza celor doi termeni. ntemeindu-se pe ideea de stat divin. ncât raportul formulat aici corespunde cum $rano salis unei situaţii de fapt. <u am putea. cu o bază profund inconştientă. Să se remarce cum catolicismul. atitudini proprii spiritului catolic. <aţiunea. #otărârea . a cosmicului şi etnicului. şi apoi un act solemn ntemeiat şi susţinut pe conştiinţa datoriei. simpatia pronunţată. sau o priveşte de la nălţime. căreia i se va supune cu tenace fidelitate şi până la %ertfa de sine. a unei optări pe bază de #otărâre liberă şi individuală. <u-i vom ne$a deci dreptul de a purta atributul sau stea$ul unei colori după modelul altor internaţionale. <u ne simţim nsă câtuşi de puţin vinovaţi pentru mpre%urarea că psi#olo$ia protestantă se pretează la asemenea caricaturizări. )ecunoaştem că această sumară caracterizare are o uşoară nfăţişare caricaturală. spre o biserică ecumenică n nţeles de unitate or$anică a totului. trece sfidător 1D2 peste #otare naturale şi or$anice cum e limba. dar n atmosfera protestantă conştiinţa libertăţii predomină aşa de mult asupra oricărei realităţi. problematizarea. despre naţiune. la fiecare pas. e verificată şi prin mpre%urarea plină de tâlc şi. $raţie nclinărilor lor nnăscute. sunt şi n cazul inte$rării insului n naţiune stări şi faze implicate. Aderenţa la tot ce e or$anic.rin contrast. Bn lumea protestantă inte$rarea insului n naţiune se ndeplineşte ca şi cum nu ar fi un fapt or$anic şi firesc. ce-i drept. ca n răsăritul ortodo*. cât si divizarea bisericii după naţiuni. rămânând impermeabil nvelit până astăzi ntr-o limbă sacrală moartă. -atolicismul urmează sub acest un$#i toate directivele unei internaţionale. ci rezultatul unei deliberări. ideea de naţiune. fără ec#ivoc.rotestanţii nu se simt aşa de or$anic solidari cu această realitate a neamului.neprietenoase. ca o entitate abstractă. şi are puntea mi%locitoare n cate$oriile or$anicului. dar semnificaţia acestei idei e n atmosfera protestantă. protestanţii observă faţă de naţiune o atitudine şi cum solidarizarea cu ea ar fi rezultatul unei ale$eri. concepute tot ca un fel de or$anisme. curioasă prin fondul ei. individul se inte$rează n naţiune sub modul datoriei. şi n orice caz măi firească. identificând ideea cu aceea de neam. ideea şi realitatea naţiunii. situaţia aceasta clară. să confunde ideea de naţiune eu ideea de stat. şi de o nfăţişare niciodată ostentativ afişată. ntrucâtva altfel decât n răsărit şi cu totul alta decât la catolici. cita vreo doctrină precisă n sensul arătat n propoziţiile de mai nainte. cimentată prin acte de voinţă şi ca o e*presie naltă a datoriei. ce o . Actul ale$erii libere. sub un mod c#iar foarte adânc. odată desăvârşit. de un accent ca o caldă mbrăţişare. nu este socotită ca un adevărat or$anism. sau tolerează cel mult. ca un fapt care nu trebuie neapărat să fie. <oi răsăritenii ne putem mândri n $enere cu un sentiment mult mai lămurit al etnicului decât apusenii. faţă de cate$oriile or$anicului a avut n răsărit ca urmare atât aspiraţia. 5in contră. spiritualitatea catolică desconsideră. peste barierele şi vămile a trei imperii. . profund naivă. din lipsa de simpatie faţă de tot ce e or$anic. că românul şi numeşte credinţa simplu >le$e românească'. a naţiuniiC ei problematizează oarecum şi această idee. şi-a presimţit unitatea or$anică de neam. -ă interpretarea. de universală circulaţie. sau c#iar să o derive din ideea de stat. Apuseanul nclină. e ndeamnă să luăm seama la ezitările spiritualităţii catolice faţă de fenomenul >naţiunii'. -onfuziile rezultă n cele din urmă din inaderenţa la >fire'. sub ale cărui vii şi suverane tipare se modelează n răsărit ideea de biserică si ideea de neam. Să se mai remarce confuziile semnificative ce se produc sub auspicii catolice ntre ideea de naţiune şi ideea de stat.rotestanţii posedă desi$ur şi ei. . . cu alte cuvinte.

. avem dreptul să credem că ne $ăsim cu totul pe linia psi#olo$iei protestante. care nu e deloc mai tânără decât surorile ei romanice. 4*emplul pare puţin cam lăturalnic şi sărit din şirul ideilor. oricât de contin$enţă faţă de do$matica protestantă. Rant s-a lansat la un moment dat. precum se ştie. ar$umentele filolo$ice vorbesc pentru vec#imea limbii româneşti. 0r. 0pt sute de ani sunt nsă un răstimp suficient pentru a ncuviinţa el nsuşi diferenţieri dialectale cu totul de alte proporţii decât cele ce au avut loc. el e totuşi mbucurător declar şi o foarte e*plicită mărturie pentru cele susţinute mai sus. 5upă o asemenea ipoteză ar trebui să presupunem că $raiul românesc ar avea o vârstă neasemănat mai mică decât cele apusene. n 1talia un li$urian nu se va nţele$e cu un napolitan. câtă vreme celelalte limbi . Aeza lui Rant. sub un$#iul unităţii. Rant punea. s-ar putea $ăsi foarte lesne o e*plicaţieC unitatea $raiului românesc s-ar lămuri atunci de pildă prin ipoteza tinereţii. -ititorii iniţiaţi puţin n istoria doctrinelor filozofice ştiu că pentru Rant >libertatea' devenea formula supremă a lumii numenale. -um e*plicăm acest acord de $rai răspândit pe un teritoriu cercual cu diametrul de opt sute de Milometri( 5acă dovezile istorice şi raţionale ale continuităţii poporului românesc pe teritoriul său n-ar fi atât de fireşti şi de vădite cum sunt. şi ca atare afirmată cu accentul de care se bucură n atmosfera ortodo*ă toate cate$oriile or$anicului. alcătuind adevărate bariere de la canton la canton. o formă abstractă. Aceste diferenţieri nu s-au produs. tolerată atât timp cât ea nu pune piedici spiritului său or$anizator şi imperialistC altfel proscrisă sau pusă la inde*. . care circumscrie o conver$enţă problematică a libertăţilor individuale. e relativ atât de unitară n comparaţie cu limbile romanice şi $ermanice. Situaţia e. aproape tot aşa de precară şi n Jermania şi n $enere pretutindeni n apus. de libertate numenală. al unui act de #otărâre. totuşi ar fi avut ră$azul să se producă n ti#nă. până la afirmaţia >poantă' că omul e oarecum răspunzător şi pentru >caracterul' său. 0r. 5e altă parte.entru catolicism. Astfel stând lucrurile. oricât de nouă şi de neaşteptată. corespunde du#ului protestant. ca să nu vorbim despre deosebirile. caracterul nsuşi i se părea deci rezultatul unei ale$eri.entru ortodo*ism naţiunea e un or$anism. dacă n atmosfera protestantă a putut să apară o asemenea concepţie despre raportul dintre individ şi caracterul său. diferenţiate la rândul lor n atâtea dialecte( Bn 4lveţia $ermană $raiul local prezintă diferenţe dialectale 1DD cu totul izbitoare c#iar de la un sat la altul. . unitatea limbii noastre e o problemă.entru protestantism. decât poate prin semne fizionomice şi prin $esturi ca surdomuţii. pe ideea de >libertate' un accent de naltă vi$oare metafizică. sau n nordul scandinav. aceasta mai ales dacă se ţine seama de #otarele vaste ale poporului românesc. <e-am pus de multe ori ntrebarea& cum se face că limba românească.dăm aici raportului dintre individ şi naţiune. 5ar ipoteza e*pansiunii relativ recente a $raiului românesc e sub toate punctele de vedere artificială şi neistorică. de optare. naţiunea e obiectul unei optări mortale. interpretând n sensul arătat mai sus şi raportul dintre individ şi naţiune. se poate arăta cu un mic ncon%ur.rin aceasta se face nsă cu totul inutilă ipoteza e*pansiunii relativ recente pentru e*plicarea unităţii $raiului nostru. recur$ând la e*emplul concepţiei Mantiene despre >caracter'. şi că ar fi ţâşnit e*pansiv dintr-un focar strâns şi la o dată relativ recentă. Lui Rant. Bn adevăr. Forme de graiuri. rămâne n picioare ntrebarea& de ce limba românească s-a păstrat atât de unitară. vorbită de poporul nostru pe ntre$ teritoriul ţării. n speculaţiile sale etico-metafizice. este totuşi foarte protestantă prin spiritul ei. -ele mai vec#i date istorice absolut si$ure si de nimeni contestate despre prezenţa poporului românesc pe apro*imativ ntre$ actualul său teritoriu ne vin tocmai de acum opt sute de ani. naţiunea este aşadar o realitate n cazul cel mai bun tolerată. -omparativ limba românească populară e aproape un model de unitate. .

libera şi individuală. n răsărit. /om remarca mai ntâi că româneasca populară e*celează ca unitate numai faţă de limbile romanice şi $ermanice. $rec prezintă st $randios fenomen al unei relative unităţi lin$vistice. sau de infiltraţii $ermane. revărsată asupra 4uropei din focare $ermaniceC a favorizat nespus diferenţierea dialectală. problema şi lăr$eşte considerabil talpa. . după le$ea ei anonimă. potrivit tendinţelor lor inerente. care a retardat diferenţierea( S-au emis şi asemenea păreri. 1nteresant e şi un alt aspect lin$vistic al modului apusean şi al modului răsăritean. ca un or$anism mai lar$ n care irisul se inte$rează cu firească evlavie. asupra căruia să se poată aplica iniţiativa individualăC aci limba e privită ca lin or$anism viu şi supraindividual. ci o problemă foarte adâncă. după le$ea lor imanentă. -u aceasta se creează n răsărit o atmosferă particulară.opoarele din răsăritul european nu sunt deloc orientate spre iniţiativa individuală şi spre cate$oriile libertăţii. s-a dezinteresat de limba vie a popoarelor tinere. e un aspect al problemei.entru lămurirea unităţii $raiului românesc va trebui deci să recur$em termeni de altă natură.romanice şi $ermanice. care s-au impus pe urmă. de aceeaşi vec#ime şi de aceeaşi răspândire. Knitatea $raiului românesc şi $ăseşte foarte concludente analo$ii printre limbile slave şi sud-est-europene. 1poteza nsă e simplistă şi nu rezistă e*perienţei istorice. <e referim la fenomenul producerii limbilor literare. le$at cum a fost şi cum va fi de limba sacrală. )espectul nnăscut al răsăriteanului faţă de $rai. ucrainean. Limba aci. adică mai mult sau mai puţin n tot apusul. Astfel limbile vii au putut creşte fără control spiritual superior. catolicismul apusean. ntre altele şi limba. Atitudinea de evlavie a insului faţă de $rai permite de fapt o dezvoltare a limbii ca or$anism vast şi relativ unitar. s-au diferenţiat aşa de mult n dialecte( A e*istat poate pe teritoriul românesc o circulaţie umană mai vie. n care multe lucruri sunt altfel văzute si tratate decât n apus. privit ca un fapt or$anic. n-a nfrânat ramificarea şi n-a pus nici un fel de piedici acestei evoluţii. Knitatea limbii româneşti nu e deci o problemă filolo$ică. Alt aspect e următorul& n re$iuni $ermane. de filozofie a culturii şi de filozofie a stilurilor de viaţă. nici politică. . 0dată lansate ca atare. sârbesc. Limbile vii populare au avut libertatea de a se dezvolta. n aceste re$iuni >individualizarea'. . Limba literară n apus nu prea ncuviinţează un spor de . -atolicismul. n orice domeniu. a mpiedicat o diferenţiere dialectală prea violentă. unor puternice iniţiative individuale. Atmosfera de iniţiativă şi de libertate individuală şi neconformistă. precum se ştie. rus. cu totul alta n apus decât n răsăritul european. are o precădere asupra conformismului. Limba literară italiană sau cea $ermană se datoresc. nu e privită ca un simplu material disponibil. $raţie unor strălucite con%uncturi politice şi culturale. Aoată situaţia se lămureşte poate prin orientarea stilistică a vieţii şi a du#ului. popoarele ortodo*e. aceste limbi literare devin aproape un fel de instituţii de statC ele dobândesc forme cristalice. dar nu după ndrumări şi capricii individuale. a fost sub toate un$#iurile afirmată cu e*tremă ener$ie. Abaterile individuale stau n răsăritul nostru 1DG sub controlul firesc al unei puteri anonimeC ele sunt >păcate' care nu se pot consuma n slobozenie ca n apus. fi*ându-se asupra unei limbi sacrale moarte. nu numai din timpul )eformei ncoace. -u aceasta. ci spre lumea or$anicului. ntotdeauna. locale. puterea de iniţiativă. fără prea mult contact cu formele dialectale şi populare. care-i depăşeşte drepturile de iniţiativă. care n c#ip normal duce ncetul cu ncetul la diferenţierea dialectală. -e ţară a fost un mai a$itat mediu de circulaţie decât 1talia( 0r 1talia alcătuieşte un adevărat bâlci de dialecte. Bn $enere. 5intru nceput.roblema trebuie plasată 1DE cu totul n alt cadru. ntr-un asemenea mediu spiritual.

noţiunea de >cultură populară'. 1ată un lucru care astăzi ni se pare natural. ci fiindcă acesta e du#ul stilistic al locului. Diferenţe sub unghiul cultura. sistematic coordonate şi ierar#ic puse n slu%ba aceluiaşi $ând. prin stilul vieţii sale sufleteşti. -atolicismul. baladei. -atolicismului i revine ndeosebi paternitatea culturii >monumentaleQ. respectabile desi$ur ca putere constructivă. ntre limbă literară şi $rai popular se va păstra aci totdeauna un fel de osmoză or$anică. bo$ăţia şi fineţea artei populare. $oticului. şi orice nnoire se face pe temeiul limbii literare nsăşi. barocului. Bn 4lveţia. Aci limbile literare s-au născut ncetul cu ncetul din $raiurile populare şi-şi păstrează necurmat le$ătura cu această matcă. Htiinţa nclină acolo să reducă orice produs şi fenomen cultural la creaţia individuală. cu du#ul său de disciplină canonică. spiritul catolic. n altă ambianţă spirituală acelaşi fenomen ar avea desi$ur şanse de reuşită. 6nota 17 .vocabular sau nnoiri de ori$ine populară. 4lveţienii puşi n faţa unor tălmăciri a ?ioriţei. <u fiindcă limbile literare ar fi mai puţin >$ata' decât n apus. /i$oarea. 1var Aasen a creat la 1IE9 p limbă artificială. care se distin$e prin semnele unei izbitoare ori$inalităţi. altul $en de >cultură'. fără protest. să constatăm că apusul a pierdut aproape cu totul nsăşi. dar refuzate de poporul românesc ca >inor$anice'. sau foarte seacă. -ultura populară este n apus sau enervant canonică. n asemănare cu cultura populară din răsăritul european. aşa cum aceasta ne apare n toate ntruc#ipările superdimensionale ale romanicului. sunt privite acolo ca fapte de necrezut. . unde am petrecut câţiva ani. cele mai comple*e şi mai felurite culturi populare din 4uropa aparţin după părerea noastră popoarelor ortodo*e. 4poci ntre$i ale istoriei europene poartă această semnătură şi pecete catolică. #otărât orientat spre or$anic.umnul. flecare pentru sine şi din partea sa. proprii sud-estului european. -atolicismul a favorizat creaţia culturală 1D7 care presupune un front creator masiv şi or$anizat n sens unic. -ele mai nalte. a avut darul de a steriliza n mare $rad puterea creatoare populară. 4a favorizează personalitatea ca atare 8Rant şi Joet#e sunt fără ndoială cele mai nalte culmi atinse:. s-au făcut cunoscutele nenorocite ncercări ale unui -ipariu sau Arune . n discuţii cu $ermaniştii sau romaniştii de acolo. doar producţia le$endei cu subiect miraculos. Atmosfera ortodo*ă. -ând limba literară românească a simţit nevoia unor inovaţii. 1novaţia creatoare trece n limbile literare apusene cu totul asupra personalităţii de cultură. fiind şi astăzi alimentate din izvoare populare. am avut spre mirarea noastră adesea prile%ul. Aci limbile literare cresc necontenit ca nişte or$anisme. s-a impus popoarelor substituindu-se n mare parte spontaneităţii lor native. adâncimea prăpăstioasă a proverbului.4van$#elicismul la rândul său. La un$uri a izbutit şi s-a impus e*perimentul RazinczF. a fost favorabilă mai vârtos creaţiei de naturală spontaneitate. >norve$ianizată' 8Landsmal:. cu accentul pe tot ce e or$anic. fră$ezimea cântecului. anonimă. deşi el devine >natural' numai dacă ţinem seama de mpre%urarea că răsăritul este. -onsecvent cate$oriilor ndră$ite şi nălţate la ran$ polar. a reuşit de pildă n <orve$ia. -atolicismul canalizează ener$iile su$rumând %ocul liber al ima$inaţiei populare şi n$ăduind. cu totul savantă.de natură similară. spiritul protestant şi spiritul ortodo* au fost prielnice. =ilolo$i de neconstatată reputaţie sunt cai totul străini de ceea ce nseamnă cu adevărat o poezie populară 1. ntruc#ipări de mari ener$ii. folclorică. 1ma$inaţia populară catolică este insistent ndrumată ntr-o alvie canonică. Atmosfera protestantă a priit n $enere mai mult marii creaţii individuale. populară. Să nu uităm de asemenea că o ncercare . cu ştiutele sale nclinări raţionaliste şi de e*altare a practicităţii. -u totul altfel e situaţia la noi n răsărit. acceptată de o seamă de mari scriitori şi care astăzi e una din cele două limbi literare ale ţării.

Satele sunt n apus un fel de ma$azii de #aine vec#i şi de forme căzute n desuetudine. dar aci individul de cucerit nu este un simplu >obiect'. iar aşazisa cultură populară &este acolo cel mai adesea de ori$ine urbană. cu acelaşi zel. să se convin$ă. dar cu mai puţin calcul. 1ar satul a rămas aci permanent creator. 1nteresul lui Joet#e faţă de poezia sârbească sporeşte n 1I1E când /uM Stefanovici i trimite traducerile n limba $ermană ale poeziilor populare adunate de el.0r toată această imens de bo$ată şi de valoroasă cultură populară nu ar fi putut spori şi nu s-ar fi putut păstra dacă nu ar fi fost ocrotită de-atmosfera du#ului ortodo*. prozelitism. ci un >subiect'C aci aderările 6nota 17 1. Acestea sunt mai curând simple poezii de autori necunoscuţi. Satele n apus sunt n $enere oraşe n miniatură. nişte simple sate #ipertrofiate. şi când i se pare că o posedă.nota 17 1D9 se cule$ cu un ncon%ur prin conştiinţa liberă a persoanei căreia i se adresează apelul omului i se dă prile%ul să delibereze. -atolicismul. iar mi%loacele aplicate sunt cântărite şi calculate cu totul n vederea scopului. se face desi$ur şi n cadru evan$#elicist. s-au transfi$urat de o emoţie ca n pra$ul unui miracol. 5upă ani de şedere n ţara alpină. Am nţeles atunci ntâia oară satisfacţia luminoasă pe care a stârnit-o n sufletul unui Joet#e poezia populară sârbească 1. 4van$#elicul se $ăseşte de altfel foarte ades el nsuşi n permanentă stare de căutare. el sc#iţează un veşnic efort n $oană după doctrina pură.rozelitism. -atolicismul şi protestantismul au fost prielnice dezvoltării cetăţii şi a oraşului. care se nc#ină până la pământ n faţa oricărei valori >or$anice'. sau a unor cântece din ?aramureş sau de pe Aârnave. Hi acest sentiment de admiraţie ne-a fost dat să-l recoltăm cu arta populară românească nu o dată. 0raşele din răsăritul ortodo* au fost . =aptul că s-a făcut confuzie ntre poezia simplu anonimă şi poezia populară e ncă o dovadă n ce măsură apusul a pierdut noţiunea poeziei populare. ma$ie. ?isionarii şi atribuie menirea şi sarcina de a cuceri cu toate mi%loacele pe care le oferă ar$umentul . ncearcă. ameninţarea cu iadul şi fă$ăduiala fericirii eterne. constituindu-se ca stat al lui 5umnezeu pe pământ. c#iar şi atunci când peste el s-au aşternut puternice influenţe străine. Hi când te $ândeşti că lui Joet#e poate că nici nu i-a fost dat măcar să cunoască acea poezie sub aspectele ei cele mai preţioase+ .nota 17 1DI a lui Aoma Alimoş şi a ?eşterului ?anole. a manifestat dintru nceput o vădită voinţă de e*pansiune imperialistă. ortodo*ia a avanta%at mai ales dezvoltarea satului. să #otărască el sin$ur n luptă cu sine sin$ur. cel puţin nainte de invazia civilizaţiei . <u s-a formulat oare tocmai dintr-un #iperzel misionarist şi prozelitist o ntrea$ă filozofie despre mi%loacele sanctificate prin scopul urmărit( . 6. după o tălmăcire apărută n -ălătoria dalmatică a abatelui =ortis. 6. ?isionarism. am avut ntâia oară norocul de a auzi pe elveţieni vorbind n superlative.1. Joet#e a tradus n anul 177E -ântecul de %ale despre nobila soţie a lui Assan A$a din >morlacă'.strălucitor şi faptele bune. ci la fiecare pas. . noi cetăţeni pentru biserică. Scopul misionarului este tocmai acesta& de a captura conştiinţele. 5e altfel şi o colecţie faimoasă ca 5es Rnoben @under#om conţine după părerea noastră o mulţime de poezii care n-au deloc stil popular. de obârşie orăşenească.

-atolicului i este. 0rtodo*ia se mulţumeşte să creeze n %urul ei o atmosferă care se comunică su$estiv. . Sin$urul lucru ncuviinţat primitor. Bn ortodo*ie se cultivă instinctiv subconştientul uman n spirit creştin. colindă de la o doctrină la alta şi. sau inovaţii care se potrivesc cu or$anicitatea sa de%a constituită. Siluirea or$anizată şi apelul prea stăruitor la conştiinţa insului i repu$nă deopotrivă. a fost introducerea. -redinţa nu trebuie impusă cu ispita unor străluciri e*terioare. la protestanţi amvonul răspunde unei necesităţi peda$o$ice. de aceea ortodo*ul reuşeşte să fie creştin n sens mai or$anic decât catolicul sau evan$#elicul. 0rtodo*ul e or$anic nrădăcinat n crediniţa saC masa credincioşilor e n ortodo*ie de o impresionantă stabilitate ntr-un $rad mult mai mare decât catolicul şi evan$#elicul. bate n maniac cutreier la uşile tuturor sectelor. fiindcă ncadrarea lui se ntâmplă să fie de multe ori prea e*terioară. cuprins de un adevărat nomadism al salvării. poate fără a-şi da bine seama de aceasta. părăsirile. 0rtodo*ia a adoptat. şi toată creşterea i se face de altfel n acest sens.oporului românesc i-au surâs desi$ur diverse avanta%e sociale şi economice. sau cu forţa ar$umentului. ca la un obştesc semnal. trecerile. totuşi românii ortodocşi s-au mpotrivit c#emării. caută să menţină tocmai conştiinţa creştină ntr-o stare de cât mai acută luciditate.rotestantul. acest proces se petrece or$anic ncetul cu ncetul. Aceasta ni se pare de altfel un fapt dare se nţele$e de la sine ntr-o zonă atât de militantă sau atât de peda$o$ică. cu alte cuvinte. 0rtodo*ia nu face prozelitism. ca rezultat al invitaţiilor prereformatoare şi reformatoare. n orice caz nu metodic. $ata de a ceda oricărei e*e$eze mai raţionale decât cele de mai nainte. -atolicismul şi protestantismul. $ata de defensivă. . părerea că credinţa trebuie să crească n om ca o floare şi să prindă prin puterea ei proprie. ca un descântec. se aşează sin$ur mpre%urări care-l e*pun la treceri. n locul . fiind supus din partea pater-ului. Hi dacă se ntâmplă uneori ca ortodo*ia să se răspândească. dimpotrivă. Hi apoi orice catolic. căruia e*odul dintr-o comunitate i se nlesneşte pe toate căile. să convin$ă şi pe celălalt de adevărul aflat. nici nu stăruie să nduplece sau să convin$ă cu dialectică de $esturi mari. sunt la ordinea zilei. 5estinul ei e de creştere ca al plantei sămânţă aruncată nu trebuie desfăcută cu cuţitul ca să ncolţească şi nici con%urată cu silo$isme ca să prindă rădăcini. n ortodo*ie nu se acceptă inovaţii decât după ce sunt supuse unui criteriu instinctiv de selecţie. Bn ortodo*ie amvonul nu e decât o ane*ă a ritualului. ortodo*ul e creştin prin structura sa subconştientă.entru ilustrare s-ar putea aminti de e*emplu ncercările insistente şi fără de noroc din secolul al T/1-lea ale )eformei din Ardeal de a cuceri preoţimea şi ţărănimea românească. <icăieri creştinismul n-a avansat atât de mult până n zone subconştiente ca n masele ortodo*e. -atolicul e neapărat mult mai fi*at n c#in$ile or$anizaţiei. el devine catedră.dintr-un secret impuls al datoriei. a limbii româneşti n biserica ortodo*ă. 4a se naşte de la sine. -uvântul lui nu vrea să fie decât sămânţă aruncată n suflete. mult mai evadarea decât protestantului. Amvonul e la catolici un fel de tribună militantă. -atolicul e ndeobşte astfel educat 1E3 ncât credinţa să-i fie permanent trează& adică n orice clipă $ata de atac. sub puterea ma$iei ei inerente. sau a comunităţii. asta e treaba 5omnului. 5e pe amvon se n$ăduie părintelui un sfat sau un ndemn familiar. -atolicul duce pe plan spiritual o viaţă de tabără şi nu cântă un cocoş fără ca el să nu-şi aducă aminte de trădarea lui . fiind din principiu militant al credinţei. dar nu militează. individuale şi colective. -el ce pentru o idee ia totdeauna asupra sa riscul de a fi el nsuşi cucerit de ideea contrară. mai cu seamă când şi-a pierdut puţin busola. n cadru catolic şi protestant. ea e bucuroasă de oaspeţi. nici moşită ca un făt neisprăvit. . convertirile. de unde se pune la ncercare disponibilitatea auditorului. Aotuşi ispitele de evadare e*istă testul de numeroase şi pentru catolic. 5e ncolţirea şi creşterea seminţei nu se simte el c#emat să se n$ri%ească.etru. unui sever control. 0rtodo*ia cu alte cuvinte e primitor desc#isă celui care vrea să intre.

prin recunoaşterea primatului papal şi a celor câtorva puncte do$matice. nu altera prin nimic esenţa spiritualităţii ortodo*e a celor-ce s-au nc#inat unirii cu )oma. care niciodată nu pot să fie atât de rele ca să nu poată fi răscumpărate prin măreţia scopului. n care aceasta are semnificaţia mai lar$ă a unei salvări a >unităţii totului'. unde ea stăruie ncă şi astăzi ca un corp n$#iţit.entru catolic triumful bisericii. cele mai eroice lupte dintotdeauna ale românismului pe plan spiritual . Knui ortodo* preocuparea e*cesivă a protestantului de propria salvare i se pare destul de penibilă şi n fond cam e$ocentrică. poziţia ortodo*ă. -ăci . acceptând catolicismul. . o prioritate nediscutată asupra oricărui alt interes. -ălu$ărul atonit e preocupat de salvarea sa numai n măsura. )eversul medaliei 1E2 pentru viaţa sufletească a protestantului este sentimentul unei cumplit de tra$ice sin$urătăţi. . forţat cu orice mi%loace. catolicul e preocupat de problema salvării sufleteşti. mai mult. nici mai 1E1 târziu. -e uimitoare putere de selecţie or$anică. n te#nica unui triumf care tinde să-şi mărească la fiecare pas volumul n ce situaţie se $ăseşte protestantul faţă de aceeaşi problemă a salvării( Htim că protestantul e mai presus de toate mândru de libertatea sa. dar absolut nimic. dar el n$reunează voit soluţia. mpotriva tendinţelor de catolicizare. ci n lumina de refle* plină de impurităţi a aşa-zisei probleme centrale. ci catolicismul a venit la ei. -oncesia ce o făceau românii. atmosfera şi or$anicismul ortodo*. românii au nc#inat stea$ul. ca stat a lui 5umnezeu. prin presiune sau ademeniri. faţă de valvârte%ul ideilor inovatoare din acel tulburător veac al istoriei ardelene+ /reo două veacuri mai târziu asistăm tot n istoria Ardealului la luptele satelor româneşti .rin cunoscuta ma*imă catolică& > n afară de biserică nu este salvare'. 4i au transplantat de fapt toată această substanţă ortodo*ă n1 sânul catolicismului.entru a %ustifica orientarea necondiţionată spre triumful bisericii. . rela*ându-şi propriul stil. Bn consecinţă protestantul va crede că o salvare efectivă nu poate să fie decât aceea care e pre$ătită n libertate.slavonei sacre. spiritul catolic e osândit să devină uneori reprobabil formalist şi prea adesea penibil cazuistic. . Concepţii despre salvare. din toată tradiţia. dar neasimilat. Acolo unde.rioritatea acestei probleme şi a acestui interes faţă de oricare alte probleme sau alte interese creează n catolicism o constelaţie nefavorabilă problemei salvării. faţă de modul protestant. Această salvare e nsă pentru mentalitatea catolică un dar. cu toate ener$iile sale. are o ntâietate faţă de oricare altă problemă. nduplecaţi sau siliţi să %ertfească nimic. . n orice c#ip. Salvarea nu mai e privită n ea nsăşi şi pentru -ea nsăşi. 1mperialismul catolic a nţeles si el că aci nu se poate aştepta la un triumf inte$ral şi a renunţat de a-l mai căuta. Această ndrumare stăruitoare a ener$iilor umane spre triumf poate să fie adesea ncoronată de succes. ea are nsă dezavanta%ul că instalează n conştiinţa individuală orientări care prea adesea iau n răspăr pornirile fireşti ale conştiinţei morale. . nu se urmăreşte de fapt altceva decât an$a%area individului. situaţia a devenit intenabilă. <u românii au cedat n fond. dar ei o adânceşte uneori până dincolo de fle*ibilitatea ei inerentă. /idul tot mai lar$ dintre problemă şi soluţie e umplut de spasmul şi de crisparea reli$ioasă. 5ar n ce formă( Bn realitate românii nu au putut fi nici atunci. forţat c#iar. sărmane formule de nimenea nţelese. -a orice creştin. prin vărsări de sân$e. asupriri şi teroare. care s-a menţinut atâta timp doar prin puterea tradiţiei. -atolicul a crezut nu o dată că triumful bisericii trebuie obţinut.rotestantul adânceşte fără ndoială enorm această problemă. de care individul beneficiază ca de un refle* al triumfului bisericii.rotestantul pune problema n termeni de naltă tensiune. -e liniştitoare şi plină de posibilităţi de destindere este.

=ormele sunt acceptate ca valori n sine. şi când se ivesc. cu care nu ne vom ocupa aici:. 0rtodo*ia favorizează. fără putinţă de mpotrivire. ele nu sunt susţinute de scopuri care să le depăşească. de o structură interioară plină de ma$ice corelaţiuni. a profesiunii şi a vocaţiunii. Această concepţie nu e cu putinţă decât pe temeiul supoziţiei că omenirea e un vast or$anism. n peşterile de pe Sfântul ?unte. lucidă. Atmosfera protestantă e prielnică apariţiei şi cultivării unor mari individualităţi. . n $enere. nfăţişarea lor e*terioară. este la catolici un spaţiu unde statul divin trebuie să devină vizibil. oarecum dinafară spre năuntru. e o c#estiune. -atolicul ţine mult la aspectul stilat. ntocmai cum păcatele fiecăruia se resfrân$ asupra tuturor. n lumea catolică formele circulă ca nişte e*istenţe de sine stătătoare. mai mult decât catolicismul şi protestantismul. descântec. care prin evlavia lor participă la purităţi stelare. 5u#ul ortodo* este. )itualul va fi retoric. mediului ncon%urător. rar. şi nici măcar de ideea de a da un e*emplu. =aptele. oameni reprezentativi şi de mare stil. de multe ori fără de a corespunde câtuşi de puţin unui fond uman adecvat.astorul protestant. său mai mult. . "iserica. n sens de clădire destinată ritualului. ci faptele se săvârşesc prin el. . 5e la el trebuie să purceadă. apropiindu-se de ceea ce ar putea să fie nu . n aceste e*emplare rare. par a fi crescut năuntru. care de altfel niciodată nu intervine ostentativ n confi$urarea omului ortodo*. ci un fel de a fi. nu o doctrină. reprezintă un tip uman stilat. e autorul faptelor. nici precedate de problematizări care să le dea un aspect sin$ular şi prăpăstios. ci şi preotul ortodo*.numai călu$ărul.ăşind n aura unui asemenea e*emplar uman. nivelul totului. e dezbărat de price forme $oale. iar vreo câţiva am ntâlnit n cursul 1E9 anilor şi aievea. dar totuşi e*istent. -redinţa lor a devenit cu adevărat substanţă or$anică. $raţie spiritului ce-l caracterizează. . tot aşa salvarea fiecăruia ridică. robindu-se ntru privaţiuni şi dezrobindu-se n recule$eri. şcoală. al său personal şi al faptelor sale. Hi aceasta pentru mai marea $lorie a bisericii. ca individ conştient. =ormele sunt impuse individului din partea or$anizaţiei şi pentru a fi semnele vizibile ale acesteia. o severizare reli$ioasă a datoriei sociale. -redinţa lor străbate dinăuntru n afară. Orgă. o e*istenţă profundă ca atare. iar nu prin doctrina ei. el e mai colţuros. de un etos dramatizat. dezolantă de multe ori. ne ncon%urate nici de ideea unui triumf al bisericii. ele cad. o e*istenţă spiritualor$anică. nu năvalnică. 5iferenţe de tipuri -atolicul realizat ca atare n viaţa particulară şi socială. ci simplă şi firească. Aipul de viaţă spirituală ortodo*ă cel mai realizat l presimţim. printre călu$ări. sau ntovărăşită de refle*e militante. Stilarea nseamnă aci asimilarea unor forme. o e*istenţă or$anică. o transparenţă a vieţii sufleteşti şi o lumină care le străbate toată făptura şi care se comunică. după credinţa ortodo*ă. $raţie e*emplului dat.ntocmai cum ortodo*ul se simte vinovat pentru faptele fiecăruia. un fel de ntrupare după necesităţi locale a imperativului cate$oric. ndeosebi preotul. ne-au dăruit o icoană neuitată. Aceste e*emplare umane. <u omul. profundă ca atare. profundă n ea nsăşi. ţi se comunică o atmosferă spirituală. . Knii dintre aceştia au stat. fiindcă n fiecare zi el se simte dator să se nalţe printr-un nou efort. de $esturi mariC . Bn cadrul catolic se formează. ci-i ştim tot aşa din descrierile unor călători străini la ?untele At#os. vorbeşte desi$ur mpotriva acestui tip de viaţăC 8dar au aceşti călu$ări o linişte interioară de necrezut. pornind din substraturi or$anice fără de nume. Stilarea este efectul unui ndelun$at proces formativ. un deceniu. . =aptele unui asemenea om se desprind de la sine din lumina lăuntrică. care s-a făcut carne şi trup.reotul ortodo* realizează n $enere mult mai puţin decât preotul catolic sau pastorul tipul vieţii sale spirituale 8de ce( . fiindcă ele reprezintă $randoarea bisericii. dar care prin umilinţa lor nefăţarnică s-ar face mai bucuros una cu pământul. necăutate ca atare. nsoţită de nu ştii ce aromă de adâncă viaţă subconştientă.e aceşti călu$ări nu-i ştim numai din romanele dostoievsMiene.astorul se simte un viu e*emplu peda$o$ic. teatral. ca nişte fructe coapte.

social-reli$ioasă. sub un$#iul acestei metafizici latente am voi să ne ocupăm de o operă de artă căreia nimenea nu-i va refuza titlul de $lorie de care se bucură. că . Să fie oare aceasta tocmai din pricină că la . a avut şi un rol nu lipsit de seninătate n trecutul nostru românesc. La fel orientarea permanentă spre cate$oriile libertăţii sau spre realităţile care fac posibilă libertatea determină esenţial stilul vieţii protestante. 4le pot avea şi temeiuri >stilistice'. . ale or$anicului. latentă.astile nu se serbează nicăieri cu aceeaşi lăuntrică bucurie şi strălucire ca la ortodocşi. şi care ntâmplător. care se e*primă involuntar. n adevăr n atitudinea omului faţă de transcendenţă intervine o determinantă de caracter stilistic. )amificările spiritului creştin nu se fac nsă numai pe temeiuri >do$matice'. de efecte incomensurabile& ea face cât o metafizică vie. sau prin destin $eo$rafic şi istoric. 1ED care copleşeşte suveran cântecul omului. un al doilea pol al spiritualităţii. 1EE <titlu> TRA&SC'&('&TUL CAR' COBOAR) Krmează să vorbim numaidecât despre celălalt pol al spiritualităţilor creştine. cea mai caracteristic ortodo*ă e aceea a nvierii. potrivit căruia spiritul ortodo* nclină să ima$ineze şi alte realităţi. revine n viaţa catolică >autorităţii sacral-etatiste şi cate$oriilor ei adiacente. mai nainte de orice un spaţiu ritual. -redincioşii sunt ţinuţi la distanţă. sau cel puţin piezişe şi uneori lăturalnice. "iserica ortodo*ă. Aranscendentul nu e conceput pretutindeni şi n toate timpurile n acelaşi fel. nu sunt numai mbrăţişate cu preferinţă. e n multe privinţe mai decisivă decât o metafizică precizată. deşi formularea lui sub un$#i do$matic nu diferă esenţial. La această ncercare ispititoare prin ea nsăşi ne ndeamnă şi faptul că interpretările date până acum sensului ce-l bănuiam. sau c#iar cosmică. n atitudini stilate. -ate$oriile acestea. Această determinantă.rin toate aspectele ei. printr-un ma$ic su$estiv apel la viaţa subconştientă. sau mai precis despre atitudinea spiritului creştin faţă de >transcendenţă'. despărţiţi de ritual prin limba sacrală şi prin cântecul metalic-mecanic al or$ii. limitată de obicei la o anume re$iune sau la o anume epocă. <e propunem să ncercăm o pătrundere n sensul ascuns al construcţiei de splendidă faimă a A$iei Sofia. de e*emplu realităţile de natură psi#olo$ică. vrea săU comunice credincioşilor o e*istenţă mai adâncă. Bntre sărbătorile creştine ale anului. să $ăsească soluţii ndoielilor şi să interpreteze cu tot mai mare virtuozitate te*te biblice. Această orientare spre or$anic determină n mare parte nsuşi stilul vieţii şi al spiritualităţii ortodo*e. . ni se par cu totul insuficiente. biserica e menită să se nalţe autoritară dincolo de comunitate. "isericii i se atribuie o e*istenţă formală dincolo de om. "iserica la protestanţi e un fel de şcoală pentru adulţi. )olul acesta stilistic. 4a e un a$ent veşnic prezent. care prin ritmul şi monotonia sa pare mai mult un descântec decât un cântec. unde oamenii vin să nveţe. S-a remarcat din partea multor autori. dar de ne nlăturat.totul e re$izat n vederea unui scop precis. 4le reprezintă lotul privile$iat şi ca. Sub un$#iul acestei determinante sau. . dacă voiţi. pe care n ortodo*ie l atribuim or$anicului.rocesul de contaminare se petrece ntr-un c#ip firesc ntr-o atmosferă de familiaritate şi de cântec uman. ci sunt oarecum asimilate n ran$ cu transcendentul. care produce o remarcabilă diferenţiere de viziuni.aşti se serbează triumful vieţii or$anice asupra morţii( 5u#ul ortodo* şi-a ales din vremelnicie cate$oriile >or$anicului'. n creaţiuni umane ţinând de domenii foarte diferite. n afară de aceasta ele ni se nfăţişează şi ca un model suveran.

n forma şi n articulaţia lor. pătratul. dar vădit terestru.entru pre ntâmpinarea oricărei confuzii precizăm că vorbind despre bazilica >romană' ne $ândim de e*emplu la biserica S. de lar$i concesii făcute instinctelor de conservare ale omului. e n funcţie tocmai de voinţa rituală a preotului. construcţii de natură mai contin$enţă. "azilica romană. 5ar să trecem la ntrebarea ce ne-am pus-o. 6nota 17 . prin puterea actului ma$ic-ritual al preotului n faţa altarului. Stilul >romanic' de mai târziu. Ar#itectura bisericească ilustrează aproape desăvârşit arta n care materia se reduce oarecum la posibilităţile ei e*clusiv spirituale.aul "randt. -e sentiment n raport cu transcendenta sau ce atitudine metafizică implică aceste stiluri. "azilica romană nu e*primă de-a dreptul o transcendenţă. Ar#itectura bisericească este. ar#itectura bisericească creşte cu adevărat liber pe pământul omenirii. respin$e privirea. care-şi va $ăsi totuşi e*presia cea mai autentică n verticala $otică. e*emplul ar#itecturii bisericeşti. 1EG precum ndeobşte se ştie. 6. Ar#itectura aceasta articulează n spaţiu ideea ma$ică a actului ritual. . mai mult decât alte ar#itecturi. dar care poate fi silită să se prezinte. 1nteresul privitorului e cu insistenţă palpabilă ndreptat nu n sus. n c#ip de miracol. ci ideea de slu%bă nc#inată unei transcendenţe. Sau mai precis& preotul şi ritualul . a cărei prezentare automată. austere şi simple. ci nainte spre altar. Aâlcul ascuns al oricăruia dintre aceste moduri ar#itecturale poate fi interpretat deopotrivă pe un plan metafizic. ca o lespede. -are sunt metafizicile latente implicate de stilurile ar#itecturale n c#estiune( "azilica romană se caracterizează prin forme severe. Simpla casă ori cetate. puternic proptite pe pământ. "azilica romană e astfel construită ncât să ndrepte n primul rând atenţia asupra funcţiei e*cepţionale a altarului şi a preotului. -oloanele masive. la cel $otic şi la cel bizantin.Să măr$inim consideraţiile noastre la trei dintre stilurile de ar#itectură creştină& la cel romanbasilican. 4senţiale i sunt ndeosebi oblon$ul. Stilul romanic e un derivat. n stilul >romanic' se manifestă tot mai mult năzuinţa > naltului'C ea se e*primă nsă n forme de ori$ine >romană'. de severitate or$anizatoare n slu%ba unei transcendenţe absente. spre care conver$ toate elementele structive. 4rMennen:. sunt determinate. Se#en u. neascultând decât de porunca după care arta se cere a fi e*presie concretă a unui anume spirit ţâşnit n om. liniar rânduite. 5e remarcat la bazilica romană e mai ales mpre%urarea că plafonul $reu şi drept. mai ales n concretizarea lor monumentală a clădirilor bisericeşti( -ăutând să determinăm sensul metafizic al unor forme ar#itectonice. nsuşi altarul. nu e de mirat că ne oprim la. sub aspectul unui miracol insesizabil. cărora spiritul reli$ios roman le conferă supremul rol n viaţa omului 1.nota 17 1E7 .aolo fuori le ?ura de la )oma 8clădită de Aeodosiu şi Nonoriu:. "azilica romană se $ăseşte n mar$inea transcendenţei. . n faţa căruia oficiază preotul 8. nu-l considerăm n aceeaşi măsură un >fenomen ori$inar'. n el se anunţă tendinţa > naltului'. care nu e de faţă. un domeniu al dezinteresatului şi $ratuitului. are deci drept centru. care si-a $ăsit o splendidă nflorire n anume domuri din Jermania. de cea mai vec#e obârşie. n transcendenţă. sunt ncremenite parcă n pelerina% spre locul destinat slu%bei preoţeşti.reotului i se atribuie un rol ma$ic.entru sentimentul metafizic al omului roman preotul se substituie. sub aspectul necesităţilor pur vitale ale omului. transcendenţei. ntr-un anume nţeles. tăind oc#iului orice ncercare de evadare n sus. <eatinsă decât prea puţin de interese practice.

sunt pentru omul roman un suro$at suficient al transcendenţei. Apetitul transcendenţei e pe deplin satisfăcut prin acest suro$at. .reotul nvestit cu o funcţie supremă n $ospodăria cosmică, preotul căruia i s-a dat cea mai mare putere n univers& putinţa de a sili divinitatea să se prezinte 8 n substanţa sacramentală:, reprezintă centrul inalterabil n %urul căruia trebuie, după concepţia romană, să se or$anizeze viaţa terestră. Această metafizică latentă şi-a $ăsit e*presia ar#itectonică n bazilica romană, care subliniază prin modul şi articulaţia ei structivă nsemnătatea de nimic e$alată a altarului şi a slu%bei preoţeşti. 5e remarcat că aceeaşi metafizicăC preocupată nu atât de transcendenţă cât de locţiitorul ei pe pământ, preotul, a dus pe plan social - politic - reli$ios, mai târziu, ncetul cu ncetul, la severa or$anizaţie catolică si la formula >cezarismului papal'. 5e altfel stilul ar#itectural al bazilicei romane e contemporan cu Sf. Au$ustin, teolo$ul care consideră biserica drept stat al lui 5umnezeu pe pământ 85e civitate 5ei:. -u totul altă semnificaţie metafizică latentă desprindem din modul ar#itectural al catedralei $otice. Joticul cu formele sale abstractizate, cu materia sublimată, cu liniile ţâşnite spre cer, cu articulaţia sa spaţială descărnată, cu frenezia verticalului pierdut n infinit, nseamnă nainte de orice un elan spiritual de %os n sus, o transformare a vieţii n sensul transcendenţei, o transfi$urare dinamică şi prin efort uman a realităţii. 5inamica. verticală a $oticului simbolizează pe omul care realizează n sine cerul prin lăuntrică sublimare. -el mai autentic fenomen corespunzător $oticului pe planul vieţii sufleteşti ni se pare misticismul medieval $ermanic. 0mul $otic are sentimentul posibilităţii de a participa la transcendenţă de %os n sus. 4l realizează transcendenţa prin lămurirea eului şi prin dematerializare. ?isticii $ermani căutau să se purifice lăuntric şi să se nalţe astfel până la o identificare cu divinitatea. 0mul $otic nu se simte numai n mar$inea transcendenţei ca omul roman,, satisfăcut de un suro$at, ci se simte n stare să participe de-a dreptul la ea prin transfi$urare interioară sau se simte cel puţin dator să facă această ncercare, c#iar dacă ar eşua 1. 6nota 17 1. Stilul $otic apare pe la 11E3 n formă monumentală n nordul =ranţei, de unde s-a răspândit n 4uropa ca un incendiu. >=ormele' $otice au e*istat nsă pe un plan minor mult, foarte mult nainte de acea datăC unele trăsături >$otice' se remarcă uşor de. e*emplu n semnele runice ale diverselor seminţii $ermaneC runele ne izbesc adesea prin accentuarea deosebită a verticalei subţiri, descărnate, şi prin utilizarea un$#iurilor ascuţite. 6;nota 17 1EI Având la dispoziţie aceşti termeni de comparaţie& stilul roman-basilican şi $oticul, trecem la obiectul preocupărilor noastre. .entru interpretarea stilului bizantin ne-am nvoit să ne oprim la e*emplu: A$iei Sofia. 5espre strălucirea primară a catedralei, astăzi anevoie ne mai putem face o icoană ntocmai, n construcţia A$iei Sofia masa nu e sc#eletic subţiată până la simple linii dinamice, ca n $otic, masa posedă totuşi evidente atribute aeriene, n distribuţia spaţială a elementelor structive predomină copleşitor cupola, semicu-polar, bolta, arcurile. Liniile drepte, adică orizontala şi verticala, dobândesc prin aceasta o funcţie mai mult mi%locitoare de tensiuni, rotun%ite n ele nsele, o funcţie care nu le revine nici n stilul roman-basilican şi nici n $otic. A$ia Sofia, ca impresie totală, nu e nici orizontal aşezată pe pământ, nici perpendicular nălţată spre cer, ea pluteşte oarecum ca o lume n sine, măr$inită doar de propriile bolţi. 1storicul bizantin .rocop vorbea atât de plastic şi cu fantazie subţire de veac rafinat despre cupola A$iei Sofia. >4a pare a nu zace pe temei solid, ci parcă, atârnând de cer de o funie de aur, ar acoperi spaţiul' 80. @ulff, Altc#ristlic#e und bFzantinisc#e Runst 11, At#enaion /erla$, p. 977:. -uvintele lui .rocop s-ar putea spune de fapt despre ntrea$a

biserică. A$ia Sofia atârnă n spaţiu, de sus n %os, le$ată de un fir invizibil de cer. 0rizontala şi verticala, cu funcţia lor e*presivă, de aşezare sau nălţare, sunt ani#ilate de bolţi şi arcuri. 0rizontala şi verticala câşti$ă astfel o funcţie aproape secundară n ritmica spaţială a ntre$ului plin de vibraţii şi de armonice tensiuni. Bntre$ul catedralei nfăţişează o lume sieşi suficientă, care nu zace pe nimic, care nu se nalţă spre nimic, care pur şi simplu se arată, se revelează. Bn adevăr, $ândul, de altfel mai mult trăit decât $ândit, care s-a precipitat n acest mod de a clădi cuprinde ideea că transcendentul coboară spre a se face palpabil, că o revelaţie de sus n %os e posibilă, că $raţia se ntrupează din nalt, devenind sensibilă. 1E9 Să nu uităm că A$ia Sofia a fost clădită ntr-un timp când creştinătatea era ncă necontenit pătrunsă de sentimentul că o revelaţie a transcendentului, că o coborâre pe pământ a Sfântului du#, tocmai s-a ntâmplat ori e iminentă. Sinoadele ecumenice, aceste or$ane ale revelaţiei, erau la ordinea zilei. Arebuie să presupunem că n primele veacuri de creştinism, mai ales după ce a fost recunoscut ca reli$ie de stat, credincioşii au fost copleşitor stăpâniţi tocmai de această convin$ere-fior că spaţiul terestru poate deveni vas n care să se reverse de sus n %os transcendentul. Sidurile unei biserici nu aveau altă menire decât să nc#idă şi să conserve ntre ele un cer revelat. .rimele veacuri de cultură bizantină au fost veacuri n care omul trăia ntr-o atmosferă violent simţită, de permanent posibilă coborâre din nalt a $raţiei divine, nsăşi structura social-politică a imperiului bizantin poartă pecetea acestui sentiment metafizic, dominant n acea epocă, despre posibilitatea coborârii şi a intervenţiei n temporalitate a transcendentului, n teocraţia bizantină "asileul reprezenta oarecum transcendentul care se arată n toată strălucirea sa triumfătoare. 4 desi$ur foarte $reu să ne transpunem n acel sentiment al revelaţiei permanent posibile, dar fără să apelăm la e*istenţa lui, anevoie vom nţele$e, n toată structura sa intimă, modul ar#itectural al A$iei Sofia. <u mai departe decât un istoric al artei medievale cum e ?. Nauttmann, ncercând o e*e$eză n mar$inea ar#itecturii A$iei Sofia, se vede silit să mărturisească oarecare neputinţă de a-şi interpreta obiectul 85ie Runst desfrti#en ?ittelalters, .ropilVen /erla$, p. 99:. .oate că e cazul să se spună că istoricul european a pierdut nţele$erea pentru sensul ar#itecturii bizantine n aceeaşi măsură n care nu se mai poate transpune n sentimentul transcendentului care se arată coborând şi a revelaţiei care ia trup vizibil nu atât prin efort sau voinţă umană, cât din iniţiativa torenţială de sus. Aparenţele de similitudine cu barocul să nu ne nşele. 0 apropiere ntre stilul bizantin şi cel baroc e principial imposibilă. -ăci barocului i lipseşte tocmai substratul metafizic despre care vorbim& sentimentul transcendentului care descinde din nalt. 5e altă parte n baroc se concretizează un sentiment care e cu totul absent n stilul bizantin& frenezia şi voluptatea martira%ului n vederea bucuriei şi splendorilor cereşti, sentiment propriu bisericii fanatic-militante a contrareformei. Aranscendentul care coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un $ând metafizic pe care-l surprindem de altfel şi n funcţia pe care, 1G3 n ar#itectura bizantină, spre deosebire de cea $otică, o are lumina. 1ntrând ntr-o biserică bizantină te impresionează, n obscuritatea spaţiului nc#is, fâşiile de lumină care ţâşnesc prin ferestrele tăiate la baza cupolei, fâşii de lumină, pe care le poţi tăia cu spada. 4 aci parcă o lumină neterestră, care se arată invadând de sus n %os lăcaşul, o lumină de o materialitate mai pronunţată decât a luminii omniprezente a zilei. Această material-potenţată lumină zbucnind n făşii $roase ce se ntretaie ca nişte drepte cascade e neapărat o parte inte$rantă a ar#itecturii bizantine. <u e această material-potenţată lumină o simbolică e*emplificare a

transcendentului care se face vizibil( Bn bisericile $otice lumina pătrunde numai scăzută şi modificată de colorile vitraliilor, pentru ca să se difuzeze n obscuritatea spaţiului. Luminii vul$are a zilei i se pune n $otic o surdinăC ea e trecută printr-un mediu, care o spiritualizează. =aţă de această lumină spiritualizată coloristic, emanaţiile de lumină potenţată, culese ca ntrun vas, de o biserică bizantină duc $ândul la lumina ori$inară făcută de 5umnezeu cu ntâiul său cuvânt. 5acă asemănăm misticismul oriental, bizantin sau al Asiei ?inore, c#iar n variantele ei necreştine, cu misticismul apusean, $otic-$ermanic, constatăm o diferenţă care ar putea alcătui un interesant subiect de cercetare. ?isticismul oriental e un misticism al luminii. ?isterul suprem al cosmosului e cel al luminii. ?isticismul apusean e un misticism al ntunecosului, misterul e aci totdeauna un mister al obscurităţii. 0mul $otic, spiritualizându-se de %os n sus, are n catedralele sale sentimentul unei pierderi n obscuritatea transcendentăC omul bizantin, aşteptând n bisericile sale revelaţia de sus n %os, se pierde n viziunea unei lumini nteţite. Bntr-o metafizică latentă se amestecă ntotdeauna şi sentimentul raportului posibil ntre transcendenţă şi lumea concretă. 5espre acest raport omul bizantin, omul roman şi omul $otic şi fac fiecare n parte altă ima$ine. 0mul bizantin are despre raportul dintre transcendenţă şi lumea concretă viziunea sau sentimentul că transcendenţa coboară, de sus n %os, putându-se face vizibilă. 0mul $otic are viziunea sau sentimentul că el nsuşi se nalţă, de %os n sus, crescând ntru transcendenţă. 0mul roman e stăpânit mai curând de sentimentul că se $ăseşte n mar$inea transcendenţei, şi n consecinţă de sentimentul că nu-i rămâne decât să se or$anizeze n slu%ba transcendenţei, oarecum orizontal şi paralel cu ea. -atedralele bizantine, bazilicile romane şi domurile $otice 1G1 sunt ntruc#iparea ar#itecturală a acestor metafizici divers simţite, după timpuri şi locuri. Bnainte de a dezvolta mai pe lar$ ideea despre >transcendentul care coboară', să notăm că cele trei stiluri analizate nu se acoperă e*act cu cele trei spiritualităţi creştine. Stilul bizantin corespunde desi$ur cel mai mult spiritualităţii ortodo*e. -eea ce este roman n spiritualitatea catolică şi-a $ăsit e*presia cea mai fidelă n bazilica romană, dar spiritualitatea catolică a %ucat un rol covârşitor şi n procesul de monumentalizare a stilului >romanic', >$otic', >baroc'. .rotestantismul, nu prea creator n ar#itectură, posedă totuşi oarecari afinităţi structurale 8subliniem& numai oarecari: cu $oticul, de care a fost nsă considerabil precedat n timp. 1G2 <titlu> P'RSP'CTIVA SO*IA&IC) -onsideraţiile de până aci ne dau posibilitatea de a proceda la punerea n lumină, pe un plan mai amplu, a celei mai importante determinante stilistice a ortodo*iei. Aermenul ce-l ale$em pentru denumirea determinantei e derivat din numele >Sofia', n lumea antică >Sofia' nsemna, precum se ştie, > nţelepciune'U. -u ma%usculă ea dobândeşte o demnitate puţind să nsemne > nţelepciune divină', ncărcat cu această semnificaţie termenul circulă mai ales n lumea creştină. >Sofia' e de altfel un nume pe care popoarele ortodo*e l-au dat unei sumedenii de biserici, după e*emplul A$iei Sofia de la -onstantinopol, 0rientarea >sofianică' a ortodo*iei ni s-a revelat n primul rând, pe un plan concret, n ar#itectura A$iei Sofia. 5e astă dată vom ilustra această orientare >sofianică' şi cu alte e*emple. 5e la e*emplul concret al A$iei Sofia trecem la unul foarte abstract, care aparţine speculaţiei metafizice. 4*emplul nu va fi nsă mai puţin revelator pentru orientarea >sofianică' decât ar#itectura A$iei Sofia. =lorensMi, unul dintre $ânditorii contemporani cei mai interesanţi ai ortodo*iei, n acelaşi timp

in$iner, matematician, poet şi teolo$, a emis, din motive pe care nu trebuie neapărat să le e*punem aici, ipoteza unei e*istenţe intermediare ntre 5umnezeu şi lume. Această ipoteză metafizică destramă câteva fire ale tradiţiei speculative creştine. 5upă =lorensMi e*istenţa nu e dualistă, alcătuită din >5umnezeu' de o parte şi din >lume' de altă parte, ci trialistă. Bntre 5umnezeu şi lume s-ar intercala o realitate mi%locie, de atribute mi*te, care nu au nici avanta%ul eteric al eternităţii, dar nici calitatea carnală a vremelniciei. =lorensMi numeşte această realitate dintre #otare& Sfânta Sofia. ca $ânditor de nc#e$ate convin$eri ortodo*e, =lorensMi şi ntemeiază toată doctrina metafizică despre e*istenţă şi despre adevăr pe ideea revelată a >Arinităţii'. 5e la această tradiţie do$matică =lorensMi nu se abate nici o clipă. 4l simte nsă necesitatea speculativă a unei punţi, a unei treceri, a unei trăsături de unire ntre 5ivinitatea trinitară şi lumea ca totalitate a creaturilor. 1GD Această trăsătură de unire e Sofia, şi ea ar %uca un rol c#iar n te#nica $enezei cosmice. -e semnificaţie are şi de ce definiţii e susceptibilă >Sfânta Sofie'( ntr-o privinţă ea e ca o a patra ipostază a substanţei divine, o ipostază, ce-i drept, nu e$ală cu cele trinitare, ci de ordin diminuat1. 1ată, după =lorensMi, câteva aspecte ale Sofiei. 1. Sofia e iubirea ce-o arată 5umnezeu faţă de creatura ncă potenţială, faţă de făpturile plănuite, dar ncă nerealizate. 4a e iubirea divină devenită ipostază. .rin ea creaturile virtuale şi dobândesc de fapt e*istenţa deplină. 2. Sofia, privită din latura creatorilor, este unitatea şi rânduiala acestora, adică nţelepciunea divină manifestată n lume. 9. Sofia poate fi nţeleasă şi ca ntâia creatură, care conţine toate creaturile n c#ip ncă nedivizat. 4a e trunc#iul ncă neramificat al lumii creaturale. -aracterul uşor abuziv, felul de beteală de prisos al acestor speculaţii, ne transpun parcă din lumea cu$etării moderne, naturaliste, dintr-o dată n timpuri neoplatonice sau $nostice, de mare efervescenţă a ima$inaţiei. <u ne $ândim să dăm acestei observaţii nici ascuţişul unui reproş, dar nici căldura unei aprobări. 4 vorba doar de constatarea ca atare a unui aer de familie ce mpresoară nişte rude depărtate. Htim că =lorensMi se apără cu ndâr%ire de acuza că ar face $nosticism, cu toate că a face $nosticism nu nseamnă din punct de vedere filozofic neapărat o nerozie. 5ar discuţiile sunt inutile şi nu e, deloc recomandabil să fie prelun$ite. Apropierile şi deosebirile se stabilesc cu ndestulătoare certitudine. Sistemele $nostice, toate fără deosebire, nc#ipuie o adevărată cascadă de e*istenţe, intercalate ntre puterea divină şi lumea vremelniciei. Knii $ânditori $nostici numesc aceste e*istenţe intermediare >eoni', iar n alcătuirile vizionare ale câtorva dintre aceşti $ânditori fi$urează c#iar un eon cu numele de >Sofia', mpre%urarea, de reţinut ca informaţie, nu constituie nsă un motiv suficient pentru a socoti pe =lorensMi un $nostic pur şi simplu. Aceasta cu aut mai puţin, cu cât =lorensMi se ţine voit departe de toate acele fantasma$orii ale$orice cărora li s-a dedat până la autoabandonare ima$inaţia mediteraneană. Jnosticismul se caracterizează printr-o fantezie or$iastică, nc#ipuind 6nota 17 1. S-au ocupat şi sf. .ărinţii cu >Sofia' ca atribut divin. 5upă 5ionisie Areopa$itul Sofia nu poate să fie un atribut al 5ivinităţii, care e concepută mai presus de orice atribute. Sub influenţă neoplatonică Sofia devine un aspect intermediar ntre 5umnezeu şi lume, nu nsă o >ipostază'. 6;nota 17 1GD

ceea ce nu se poate %ustifica n nici un c#ip şi cu nici un ar$ument teolo$ic. Kna e ntoarsă spre divinitate& ea e icoana divinităţii pe cale de risipire n spaţiu şi n timpC a doua faţă e ntoarsă spre lume& Sofia e temeiul nespaţial al spaţiului. Knitatea normelor entele#iale ale creaturilor. 5upă el Sofia e ipostaza a patra. Sofia nu participă prin fiinţa şi dinamica ei la viaţa trinitară. n mar$inea catolicismului şi a protestantismului. =lorensMi nu e sin$urul nc#inător la altarul Sofiei. şi din partea lui "ul$aMov. Situaţia. constatăm că Sofianicul e nţeles de fapt nu ca o sin$ură e*istenţă. ea are un caracter receptiv faţă de 5ivinitate. dar temei al spaţialităţii. ea e >eternul feminin' n raport cu 5ivinitatea. Sub acest un$#i =lorensMi. <e $ăsim parcă ntr-o stelară viforniţă. altfel ea ar fi ec#ivalentă ipostazelor trinitare.reocupările ce le desfăşurăm n acest studiu nu depăşesc ocolul unei >filozofii a culturii'. e pusă n lumină sub diferite aspecte. cu cerul fără ntindere unde sunt localizate >1deile'. =iind o e*istentă ntre #otare. 5in nefericire toate aceste speculaţii ruseşti nu prea e*celează prin precizie. Aceste identificări. .oziţia intermediară a Sofiei. Lume a ideilor platonice. Sofia ar fi cu alte cuvinte un fel de >natura naturans'. 1GE Aotuşi n anume privinţe Sofia trebuie privită ca fiind deasupra vremelniciei. -oncepţia despre Sofia ne atra$e luarea-aminte ca fenomen simptomatic. după modelul ideilor >create' sau > nc#ipuite' de divinitatea trinitară. cu aceste circumscrieri şi precizări a%un$em ntr-o atmosferă cu totul ortodo*ă. -oncepţia sa. =lorensMi este $ânditorul care apropie cel mai tare Sofia de divinitate. Sofia va avea două feţe. care plăsmuieşte lumea fenomenală. de altă parte ca ntâia creatură. S-au mai ocupat şi alţi $ânditori ruşi contemporani cu această idee. ntre e*istenţa absolută şi lumea creaturală. . 0rdine şi nţelepciune cosmică. >Sofia' nu e. nc#e$ările sunt tumultoase. sub acest raport. ci ca o ntrea$ă re$iune e*istenţială. Lumea se nfăţişează ca o or$ie erotică de abstracţiuni duale sau de puteri mperec#eate. Locul ei coincide aşadar la perfecţie cu acel faimos >topos atopos' din filozofia platonică. cum se ntâmplă să fie eonii $nostici. 5ar =lorensMi mai are dreptate să respin$ă o prea insistentă apropiere şi din alte binecuvântate pricini. 5emiur$ care realizează ideile nc#ipuite de 5umnezeu. 9. 4a pare a deveni c#iar subiectul de mare atracţie al speculaţiilor ortodo*e. dar aproape de loc n mar$inea spiritualităţii ortodo*e. Se subliniază că Sofia nu trebuie concepută drept veşnică. Să revenim la concepţia metafizică despre Sfânta Sofia. 5acă din partea noastră poposim o clipă lân$ă această concepţie despre Sofia. n studiul de faţă nu facem nici un fel de metafizică. e de-a dreptul descura%antă. Sofia nu e spaţială. pură ca scânteierea unei aureole. E. ca faţetă a unei culturi reli$ioase şi metafizice. 0 e*istenţă atemporală dar nu veşnică. nu face decât un $est de le$itimă apărare. dar fără contur. de ordin secundar a divinităţii. refuzând apropierea. şi cu pasiune de sistem. fără reazăm. 0r. D. n $ ndirea lui "ul$aMov >Sofia' ia aspectele multiple şi incerte ale unui demiur$ creştin. unitate n varietate etc. după părerea sa. <u e locul să discutăm ndreptăţirea filozofică sau teolo$ică a construcţiilor lui =lorensMi. La un moment dat "ul$aMov ncin$e >Sofia' cu acelaşi #otar care delimitează lumea ideilor inteli$ibile.ntre puterile cosmice raporturi de acelaşi $en ca ntre masculi şi femele. sau ca o entitate #otărât separabilă. iubire a lui 5umnezeu faţă de lumea creaturilor. şi destul de fertilă. 0 discuţie de fond ar prezenta un interes e*clusiv teolo$ic şi sinodal. >=ilozofie a culturii' s-a făcut adesea. o emanaţie din fondul sau din substanţa dinţii a e*istenţei. Sofia e concepută de =lorensMi de o parte ca o cvasiipostază a divinităţii. ea devine un spirit al lumii. sunt . deoarece ea e temeiul nemi%locit al vremelniciei. La ceilalţi cu$etători ruşi Sofia devine pe rând& 1. 2. platonice. e departe de orice pan-se*ualism $nostic. 5acă privim nebuloasa mai de aproape. 5e aceea suntem foarte bucuroşi că ni se dă aici prile%ul de a sc#iţa o asemenea filozofie a culturii ortodo*e. e numai fiindcă ea reprezintă o foarte interesantă apariţie n cadrul vieţii spirituale ortodo*e.

şi doctrina evoluţionistă ar putea deci Să. dar sub un$#i speculativ tâlcul sc#iţat are un aspect nu tocmai rebarbativ. un loc neutru. $ândirea ortodo*ă are de o parte satisfacţia de a putea spune că nu părăseşte temeiul do$matic trinitar. sub un$#i teolo$ic destul de in$enios ticluită. acestea din urmă după o fasonare cu totul neesenţială. un termen cosmo$rafie destul de elastic acordat unei devălmăşii ntre$i de e*istenţe. Aceste perspective au rămas cu totul străine $ândirii catolice. unde o mulţime de subiecte şi probleme pot fi abordate. -onturul ideii e adesea ros şi diluat de un secret element pasional. $ândirea ortodo*ă rusească ndrumă nu numai teolo$ia ci şi filozofia creştină spre un luminiş de noi posibilităţi. /edeţi ce paradis teoretic se desc#ide dintr-o dată& ti$rul doctrinii evoluţioniste stă domestic lân$ă mielul $enezei+ -a e*e$eză biblică această interpretare e desi$ur foarte artificială. Jânditorii ruşi. ea are latitudinea de a intra n dezbateri filozofice de natură foarte laică. 4le nu-şi fac concurenţă. ntr-o carte de a lui "erdiaev am descifrat cândva următoarea tâlcuire e*e$etică şi speculativă n mar$inea $enezei biblice. 5upă această interpretare. dictată de viziunea totală asupra e*istenţei. 0 dată cu lăr$irea posibilităţilor de mişcare se da filozofiei ortodo*e putinţa de a adopta unele concepţii de filozofie 1G7 naturalistă. de altă parte. n afară de orice do$matism ri$id. ntre absolut şi vremelnicie. dar oricum un câmp. un teren de ntâlnire. S-a creat sau s-a re$ăsit aici un teren comun. fără de a se face concesii do$matice propriu-zise. ?itul biblic. de altfel numai n treacăt. 5upă părerea emisă. ea devine un $eneros nume colectiv. implicând oarecare putere de iniţiativă. şi să circumscriem perspectiva care se desc#ide de aci pentru $ândirea filozofică şi teolo$ică n $enere. ntre divinitate şi lume. . fără de a părăsi n fond do$matica tradiţională. deoarece se referă la realităţi cu totul diferite. $ândirea ortodo*ă se bucură de avanta%ul de a-şi putea asimila o seamă de doctrine filozofice apusene. nici n-ar e*ista ntre mitul biblic şi filozofia naturalistă din zilele noastre o comunitate de obiect. fără de profesiune stabilă. n ce sens( Speculaţiile sofianice oferă. 4i nu s-au distins nsă aproape niciodată prin transparenta de cleştar a $ândirii. atră$ând atenţia asupra Sofiei ca re$iune intermediară. mitul biblic al creaţiunii nu s-ar referi la evoluţia naturală a lumiiC mitul biblic ar vorbi mai de$rabă despre $eneza creaturilor n planul divin. anterioară lumii. cum o numirăm. cât şi filozofiei laice. ntre cer şi pământ. Jândirea ortodo*ă. tălmăcirea e o răstălmăcire. Să recunoaştem n orice caz că printr-un atare punct de vedere se tinde de fapt la o dublă lovitură& se ncearcă adică să se salveze atât străvec#iul mit biblic cât şi teoriile ştiinţifice. datorită spaţiului câşti$at. despre o $eneză potenţială. <i se pare un fapt foarte simptomatic că ele s-au . Să fi*ăm nainte de toate o concluzie. stea alături. ce se de$a%ează din speculaţiile ruseşti n prea%ma Sofiei. atât teolo$iei şi filozofiei ortodo*e. Kn$#iul sofianic desc#ide ortodo*iei un câmp de e*ploatat. după criterii pur filozofice. Sofia ncetează de fapt de a fi o e*istenţă sub raport substanţial şi funcţional vârtos #otărnicită. Kn e*emplu. ele nu aii nimic de mpărţit. lăr$ind sfera e*istenţei cu re$iunea sofianică. supărător de labile. Jânditorii ruşi ni se recomandă uneori ca purtătorii unor viziuni de vi$uroasă amploare. discutabil desi$ur. .rin această adaptare. se va recunoaşte .. $raţie căruia ortodo*ia e pusă n situaţia de a putea discuta cu filozofia laică apuseană oarecum de la e$al la e$al şi n c#ip cu totul de$a%at.rin limitarea discuţiilor asupra re$iunii sofianice. adaptează 1GG la le$ea creştină anume preocupări $nostice şi neoplatonice. ndrumată pe această cale. dobândeşte un teren care poate fi speculat fără de ameninţarea vreunui veto sinodal.

4a face un $est spre asimilarea teoriilor naturaliste. 5iferenţa adică e profund semnificativă şi deloc ntâmplătoare. care e*primă o viaţă paralelă. vom numi >sofianică' orice creaţie spirituală. a spaţiului nespaţial. cam n acelaşi sens ca şi ar#itectura A$iei Sofia. din punct de reper pentru analize stilistice. 4a constituie un. se $ăseşte faţă de filozofia laică de obicei ntr-o rezervă plină de %enă. $ăsim o determinantă fără de care ortodo*ia n-ar fi ortodo*ie& >Sofianicul'. n asemenea formă izbucneşte o diferenţă de stiluri spirituale. -oncepţia rusească despre Sofia este după părerea noastră n adevăr un semn deosebit de caracteristic al unei potente spirituale specific ortodo*e. filozofia catolică e silită să consimtă la concesii din ce n ce mai penibile şi mai prime%dioase pentru tezele do$matice. aparţinând unul artei. Jăsirea acestui modus vivendi ntre două concepţii. neoperând cu ideea Sofiei. -ând nu vrea să rămână n urmă. Limitele impuse studiului nostru nu ne permit să privim nvăţătura despre Sofia ca doctrină n sine. -ele două e*emple.ornind de aci. fie artistică. şi al doilea fiindcă ea are un caracter simptomatic. ne mbie deopotrivă şi un termen fericit pentru denumirea celei mai importante determinante stilistice pe care credem a o fi descoperit n substratul profund al ortodo*iei. care lăr$eşte ntrucâtva sfera n vederea unor discuţii abstracte. nu puteau să descrie $eneza decât n termenii ştiuţi. <e abţinem nadins de la orice discuţie asupra conţinutului ei ca atare. cu toată apăsarea cuvenită.ivit n cadru ortodo*. lumea ideilor ca ntâie creaţie a lui 5umnezeu. şi spre deosebire de ar#itectura basilicei romane. dar fundamental al omului ortodo*. o ilustraţie nu mai puţin izbitoare decât construcţia catedralei Sfintei Sofii din cetatea lui -onstantin şi a lui 1ustinian. "erdiaev crede c#iar că mitul biblic e*primă un adevăr metafizic superior şi anterior adevărului naturalist.iniţiativă. <u e tocmai aşa de mult de când epocii noastre i se oferea un spectacol sui-$eneris& un naturalist iezuit ncerca să ane*eze catolicismului teoriile evoluţioniste+ n cadru catolic această ncercare nu s-a putut sc#iţa decât n sc#imbul unei impresionante %ertfeC se renunţa la mitul biblic al $enezei. rostindu-se o scuză e$ală cu o nfrân$ere& autorii inspiraţi ai "ibliei. Arătam că această catedrală dă. fie de natură . şi că omul şi spaţiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas ai acestei transcendenţe. revelându-se din proprie . -oncepţia despre Sofia ne serveşte. ncă o dată& aici nu intrăm ntr-o discuţie de fond a c#estiunii. Aceasta spre deosebire de ar#itectura $otică. ce ilustrează pe plan intelectual un anume stil spiritual. >Sofianicul' este n esenţă acest sentiment difuz. se datoreşte e*clusiv mpre%urării că $ândirea contemporană rusească intercalează ntre 5umnezeu şi lume re$iunea e*istenţelor sofianice. n acest punct $ândirea ortodo*ă rusească s-a dovedit mai sprintenă şi mai pricepută. moment susceptibil de a fi inte$rat ntr-o vastă sinteză culturală. e*presie concretă sentimentului metafizic al unei transcendenţe care coboară şi se face vizibilă. 5e notat e că filozofia catolică. adică n tot comple*ul ei inconştient de potente. 5in parte-ne atra$em atenţia asupra acestei deosebiri. nici să luăm o atitudine pentru sau mpotriva ei. n matricea stilistică a ortodo*iei. iar cel mai adesea n disperată defensivă. celălalt metafizicii. 1GI -oncepţia despre Sofia o privim pur şi simplu ca o teorie metafizică. transcendenţă. /om vedea mai la urmă cum n realitate concepţia despre Sofia nu putea să apară decât n atmosferă ortodo*ă. dezvelind structuri esenţiale ale catolicismului şi ale ortodo*iei. fără de a renunţa la podoaba mitului biblic. dar cu totul e*terioară transcendenţei. Această deosebire ntre $ândirea catolică şi cea ortodo*ă contemporană preţuieşte cât o revelaţie substanţială. că transcendentul coboară. şi o studiem numai ca. . adresându-se unui norod primitiv şi dorind să fie pe nţelesul tuturor. ce par pornite spre binevoitoare e*terminare reciprocă. apariţie. prin articulaţiile şi formele ei ar#itecturale. ca fenomen n cadrul culturii ortodo*e. Am nc#inat un capitol ar#itecturii bizantine referindu-ne ndeosebi la A$ia Sofia. n care se e*primă mai mult nălţarea omului spre. ntâi fiindcă n-am $ăsit-o până acum nicăieri pusă n evidenţă.

Lipseşte n $otic certitudinea sofianică. sub imperiul căreia omul se simte ca un vas al transcendenţei. -oncepţia rusească despre Sofia nu face parte inte$rantă din metafizica ortodo*ă. şi de suferinţa tra$ică a depărtării. =i$urile nu sunt naturalist individualizate. n faze care devin staţiuni creatoare de sine stătătoare. Joticul e dinamic. le pătrunde. Kn eflu* divin se revarsă asupra ideilor şi devine 5emiur$ plăsmuitor. Sofianic este un anume sentiment al omului n raport cu transcendenţa. Sofia este ordinea şi nţelepciunea divină care coboară n vremelnicie. n afară de ar#itectură. ce dă e*presie unui atare sentiment. statice. 1G9 . Să ilustrăm sofianicul şi cu alte e*emple. -oncepţia corespunde totuşi. nici pe linia ideii lor platonice. de dincolo de -lume. să-l pătrundă. ca o ilustrare pre$nantă. Htim că şi n cadru $otic >sofianicul' lipseşte. Sofianicul nu este totuşi e*clusiv >ortodo*'. n concepţia rusească despre Sofia mişcarea de sus n %os ia nfăţişare substanţială. Aeolo$ii nu s-au tulburat prea tare de rumoarea acestei concepţii 1. sentimentul cu totul specific $raţie căruia omul se simte receptacol al unei transcendenţe coborâtoare. cât prin felul nsuşi n care sunt redate. ar proceda succesiv. pătruns de c#inul nălţării. Să analizăm sub acest un$#i viziunea rusească despre Sofia. 5upă despicarea istorică a bisericilor . n nţeles lar$. -um trebuie să nţele$em această afirmaţie $lobală( Bn arta bizantină fi$urile picturale sunt elementar stilizate. Sofianicul. ci sofianic transfi$urate. ele sunt mbibate de cerul lăsat n ele. Sofianicul e nlocuit cu ncercarea. făcându-se vizibilă şi imprimându-se materiei. dar n acelaşi timp ele sunt crispate de voinţa de a cuceri cerul. ea e o eflorescentă lăturalnică. ritmic clădite. Kn calm sever.rin e*presia lor fi$urile se declară purtătoare ale unei transcendenţeC un refle* de eternitate s-a coborât asupra lor. acelui sentiment primar sofianic despre transcendenţa care coboară n receptacolul lumii. nici platonic idealizate. este orientată >sofianic'. iar uneori de 6nota 17 1. care coboară sin$ură. sentimentului pe care l-am descoperit ca fiind esenţial structurii ortodo*e. din proprie iniţiativă. 4 ca şi cum transcendenţa. =ăpturile stilizate sofianic manifestă o linişte de o supremă saturaţie. coborând. de retuşat şi nfrumuseţat contur.filozofică. ele sunt scutite de orice efort. ca să-l umple. .e plan metafizic actul la care ne referim ia un aspect nc#e$at. nmuiate ntr-un aer de ma$nifică simplitate şi monotonie. străine de orice act voliţionalC ele dobândesc oarecum $raţia de sus şi nu sunt decât forme receptive. =i$urile sunt transfi$urate ca de un vis de dincolo de lume. e ca şi cum transcendenţa. cu efortul. =i$urile nu se sc#iţează pe linia propriei lor individualităţi. ale mpăcării. La noi sin$ur <ic#ifor -rainic a semnalat-o ntr-un eseu apărut n Jândirea. nu atât prin semnele simbolice care le ncon%oară. n intenţia de a-şi revela puterea. Arăsături de stil sofianic are şi $noticismul ale*andrin şi neoplatonismul pă$ân. 6. 4a s-a n%$#ebat n mar$inea acesteia. ale rânduielii şi nţelepciunii pornite din nalt. cu voinţa şi c#inul omului de a se nălţa el nsuşi la transcendenţă.nota 17 173 cumplită disperare n faţa cerului de nea%uns. Bn $enere arta bizantină. mai vârtos pictura. ar lăsa n calea sa urme şi focare substanţiale. sau orice preocupare etică ce e condusă de un asemenea sentiment. =ăpturile par atinse de un invizibil #ar divin. coincide aşadar cu viziunea unei mişcări de sus n %os a transcendenţei. =ăpturile sunt parcă forme ale unei transcendenţe revărsate n ele. =i$uri terestre.

-urios e că. până la ultima consecinţă& până la teza despre abisul nspăimântator dintre om şi 5umnezeu. câtă vreme cele catolice sunt cu totul aservite tendinţei spre etatismul sacral. -âtă vreme dialectica $ermană sa aplecat asupra prăpastiei dintre 5umnezeu şi lume. a%un$ datorită ndelun$ii vieţi trăite n privaţiuni. sau dacă ea nu e decât o manifestare doar a puterii divine. n teolo$ia dialectică actuală. dincoace de viaţa ecumenică. Scopul urmărit& ntărirea cultului catolic al =ecioarei. care a nvăluit pe ?ântuitorul pe muntele Aabor. $ândirea rusească s-a oprit tocmai . Speculativul nseamnă aci in$eniozitate pusă mai mult n slu%ba puterii decât a luminii. -ele ortodo*e trădează mai mult o orientare sofianică. cei care şi impun ri$orile e*treme. S-a pus anume problema do$matică dacă lumina n c#estiune este un eflu* al substanţei divine. aură şi iluminare n acelaşi timp. )ămânând n cercul strict al preocupărilor noastre stilistice. ea s-a desfăşurat totuşi ntr-un sens de-a dreptul potrivnic teolo$iei dialectice. Aceleaşi sentimente de mare relief sunt mpinse. Speculaţiile acestea au fost declanşate de e*perienţele spirituale ale asceţilor ortodocşi de pe ?untele At#os. -u alte cuvinte speculaţiunile cele mai caracteristice apărute n sânul ortodo*iei. tot contemporani. -u totul altă situaţie ni se destăinuieşte de ndată ce trecem pe tărâm catolic. au o nfăţişare sofianică. c#inul uman de a a%un$e transcendenţa prin efort sunt sentimente pe care le descoperim felurit e*primate şi permanent prezente şi n spiritualitatea $otică. văzută de unii martori. )ostul secret al acestei do$me nu poate fi nici ascuns. S-a urmărit cu ea. a depărtării de esenţă dintre lume şi 5umnezeu. Sfinţii atoniţi ei nşişi #rănesc credinţa că lumina de care se mpărtăşesc e aceeaşi lumină. nevăzută de alţii. cu totul independent de teolo$ia dialectică $ermană. Jândirea ortodo*ă rusească contemporană s-a dezvoltat. =uncţia or$anizatoare a acestor do$me catolice suplimentare este mai mult decât transparentă. cu totul indefinibilă. al fiinţei trinitare nsăşi. dincoace de viaţa ecumenică. problema aceasta poartă o pecete vădit sofianică. 4le n-au nimic sofianic. Speculaţiunile $ânditorilor ruşi contemporani despre ipostaza sfintei Sofii manifestă prin unele aspecte o nrudire cu problema atonită despre lumina taborică. 0 paralelă ntre $ândirea evan$#elică protestantă nu poate fi decât de asemenea foarte instructivă. Spontaneitatea speculativă a catolicismului e pe deplin ilustrată de pildă prin do$ma despre infailibilitatea papală. ntărirea bisericii ca stat sau suprastat sacral-autoritar. fi$urează pe ntâiul plan acelea cu privire la lumina de pe muntele Aabor. -el mai adânc produs. Suferinţa din cauza depărtării divine. nici atenuat prin eufemisme. a tulburat la un moment dat interesul speculativ al $ânditorilor răsăriteni. Această lumină. n momente de e*taz ei se simt pătrunşi lăuntric de o lumină suprafirească. cel mai straniu mu$ur al teolo$iei evan$#elice din ultimele decenii este aşa-numita >teolo$ie dialectică'. -atolicii formulaseră ncă nainte şi do$ma despre imaculata concepţie a ?ăriei. nici prin profilul şi nici prin substratul lor. fără de a face opoziţie conştientă. ca un contrafort sau reazăm de suprem presti$iu al >statului divin'. atra$em luarea-aminte asupra deosebirii fundamentale dintre $ândirea ortodo*ă contemporană şi teolo$ia evan$#elică a unor presti$ioşi $ânditori $ermani. 5upă cum lesne se remarcă. 4le s-au născut din năzuinţa susţinută de a se crea un suro$at terestru al transcendenţei& >Statul divin'. neavând nici o analo$ie n lumea terestră. după cât putem şti. 171 strălucit coordonate. la e*perienţa >luminii taborice'. Această teolo$ie se complace n sublinierea deosebirii tra$ice dintre om şi transcendenţă. 4ste vorba aci de-o preocupare pur speculativă( 4vident nu.preocupările do$matice ale ortodo*iei şi ale catolicismului se desfăşoară sub auspicii cu totul diferite. ca şi cu alte mi%loace. 4a ţine de ordinea ideilor despre transcendenţa care se face vizibilă ca o $raţie pornită din nalt. 4 lucru ştiut că asceţii atoniţi. Amintim că ntre preocupările speculative ale ortodo*iei. a abisului de netrecut dintre aceşti termeni. n meditaţii şi recule$eri ntru cele spirituale.

transfi$urându-se de o divină linişte şi certitudine a salvării.asiunea>ce o pune apuseanul ntru soluţionarea problemei. este cu totul altul n spiritualitatea ortodo*ă. ncepând c#iar din timpul )eformei. ima$inea >punţii'. n ortodo*ie Sofianicul colorează ntr-un anume sens şi marea problemă a salvării. el va proceda la fel şi faţă de puterile şi rânduielile divine. omul se poate mbrăca n soare. n asemenea mpre%urări vom surprinde pe protestant n statornic valvârte% de nelinişte. Apuseanul. 5oamne. adică ntre credinţă.sfâşiat de ndoieli. acţiune şi salvare. omul e n faţa unui 5umnezeu plin de iniţiative ocrotitoare. adică profund adecvată du#ului ortodo*. . .entru aceasta nu i s-ar cere decât o nteţire a credinţei sau un spor de fapte. Sofianică este această punte ndeosebi fiindcă e coborâtoare. fie protestant. acţiune şi salvare e e*cesiv pus la cântar.asupra unei mulcomitoare e*istenţe intermediare ntre aceşti termeni. Apuseanul se crede oarecum n posesia unei te#nici care-i n$ăduie să declanşeze $raţia divină şi salvarea n c#ip automat. receptacol. 5umnezeu pare că doarme -u capul pe-o mănăstire Hi de nimeni n-are ştire. ncercat n spaţii de izbelişte de loviturile sorţii.rintr-o anticipare. iar prin reacţiune şi n cercuri catolice. şi din cauza tocmai a acestei preocupări prea insistente . Sofianică. ?orala şi teolo$ia apuseană au a%uns. la două soluţii& protestantul cultivă părerea că trebuie să creadă pentru a fi salvat. . şi prin drămăluieli de precizie a fost $rav problematizat.oporul românesc a e*primat acest sentiment astfel& 5oamne. ndeosebi fiindcă ea este aruncată peste abis din iniţiativă transcendentă. lumea e vas primitor. Să trecem mai departe. -#iar şi atunci când omul ortodo*. )aportul dintre aceşti termeni. fără ntrerupere preocupat de nteţirea focului credinţei. mult zic 5oamne. Absenteismul divin e atribuit mai curând altor mpre%urări decât unei distanţări faţă de lume. Se ştie ce dimensiuni copleşitoare a luat această preocupare n cercuri protestante. pare a se ndoi de $ri%a divină. necurmat răscolit.rin aceste atitudini care croiesc stilul unor făpturi. vom vedea pe catolicul care-şi ia n serios viaţa reli$ioasă necurmat ncins de ideea de a acţiona cât mai mult pentru triumful bisericii. Jânditorii ruşi de astăzi cultivă deci. 0r o asemenea atitudine 179 faţă de problema salvării poate avea numai omul prea conştient de puterile sale. care e sau credinţa sau acţiunea 8câteodată ambele mpreună:. n preocupările apusene. cât priveşte problema salvării. care nu-i strică. . raportul dintre credinţă. La fel. pe urmă atitudinea lui după ce s-a decis pentru credinţă sau pentru acţiune ne comunică o impresie de artificialitate. se urmăreşte un scop susţinut cu ncordare de arcC acela de a dobândi& salvarea. omul care a creat te#nica europeană şi care ştie că poate să pună n serviciul său puterile naturii. asupra Sofiei. Bn faţa acestui vizionar spectacol al punţii coborâtoare. fie catolic. concepe salvarea ca o consecinţă al unui fapt mai primar. 0mul nu e sin$ur n faţa lui 5umnezeu. Arebuie să recunoaştem nsă că specificul ortodo* al modului . . este această punte. spre deosebire de $ermani. el nu se ndoieşte totuşi de prezenţa lui 5umnezeu n lume. nici nu-l a%ută. care se distanţează până la dezinteresare faţă de lume 8câteodată turnurile $otice par 172 nişte braţe umane care se ntind şi nu-l mai a%un$:. -atolicul cultivă părerea că trebuie să făptuiască pentru a fi salvat. sau aproape.

de atacat prin acte de voinţă umană. 5umnezeu coboară aşa-zicând n receptacolul iubit şi-l ndumnezeieşte 8t#eiosis:. . manifestă această viaţă( 4ste ea ntemeiată pe o #ipertrofie conştientă a credinţei( 4ste ea ntărită la flecare pas de $ri%a de a se dovedi prin fapte( <ici una. datorită unei necăutate. care trăieşte n certitudinea aceasta şi care se simte păşind n flecare clipă n mediul mântuirii. ci o e*perienţă.de a pune problema este mult mai rar realizat decât specificul catolic sau protestant. sau pe ideea că omul. Acestea trebuiesc depăşite. dar reale răsturnări a rânduielilor sufleteşti. el nsuşi purtător al luminii coborâte. realizează el nsuşi n sine pe 5umnezeu. crede că n e*tazul omului se revelează nsăşi iubirea lui 5umnezeu faţă de om. <u o problemă. 0 diferenţă de stil se remarcă şi n misticismul creştin. destinat să dea omului impresia că are posibilitatea de a declanşa >mecanismul' salvării. Salvarea devine pentru sufletul ortodo* o e*istenţă virtuală sau realăC ea nu e o problemă te#nică. aparţine de astă dată omului. ndră$ostiţi de formulări drastice. ?isticismul creştin nclină n toate formele sale spre teza că 5umnezeu nu poate fi cunoscut prin facultăţile raţionale ale omului. consecinţe sau moduri. şi de aci prin Scotus 4ri$ena n mistica medievală. 0r tocmai despre această stare a e*tazului credem că misticismul ortodo* profesează o concepţie puţin mai altfel decât misticismul $otic 8?eister 4cM#art:. La misticii $ermani. convin$erea or$anică de a participa la ea $raţie mpre%urării că omul e un vas al transcendentului care coboară. . tot mai mult şi cu cât avansăm n analiză. cu osebire n cea $ermanică. cu toate că şcoalele mistice s-au nrâurit profund prin aceea că un conţinut spiritual a trecut din neoplatonism n mistica ortodo*ă. -redinţa şi acţiunea sunt aşa-zicând efecte. Să facem o comparaţie ntre rostul ce-l are de pildă actul ritual n catolicism şi rostul ce se atribuie actului ritual n ortodo*ie. ca un atribut esenţial. un mistic reprezentativ al ortodo*iei. trebuie să i se pară călu$ărului atonit o prea ciudată 179 caricaturizare a raportului dintre om şi salvare. sau mai bine zis aspecte secundare ale acestei e*istenţe iluminată de atmosfera şi rânduiala salvării. prin sublimarea sa. transfi$urarea ntru rânduiala salvării. =aptul central e& certitudinea salvării şi trăirea nereflectată n rânduiala eiC credinţa şi fapta sunt -aspecte. se $ăsesc ntorsături de fraze ca aceasta& >5umnezeu nu poate să e*iste fără de mine+' Sofianicul ni se descoperă. La misticii $ermani se pare că accentul zace pe transpunerea omului n 5umnezeu. acestea sunt fenomenul primar ortodo*. Salvarea nu e o speranţă. şi toată acea $ri%ă. a catolicului de a-şi merita sau c#iar de a-şi forţa salvarea prin fapte. Salvarea nu e o perspectivă condiţionată a e*istenţei. 5epăşirea s-ar face n >e*taz'. Aot acel zbucium protestant. trebuie să aibă cu totul altă privelişte e*istenţială decât protestantul sau catolicul. Ascetul atonit ne dă. n viaţa sufletească ortodo*ă credinţa şi acţiunea nu sunt un fapt primar. cu problematizările sale. n orice caz iniţiativa pentru identificare. =aptul primar este aci c#iar certitudinea salvării. Ascetul atonit se simte. nici alta. ci mediul cert al e*istenţei. 4*tazul omului ar fi deci rezultatul iniţiativei divine. o foarte comple*ă stare spirituală şi sufletească. e*emplul unei inversiuni copernicane.seudo-5ionisie:. revelatoare pentru problema pusă. ale e*istenţei umane pe podiş sofianic. -e aspecte psi#olo$ice. 1nsul e mai curând locul unei adânci răsturnări psi#olo$ice. iluminarea lăuntrică. fără de care nici nu putem ima$ina spiritualitatea ortodo*ă. Arăirea salvării. 5ionisie Areopa$itul 8sau mai precis . Kn călu$ăr atonit. din capul locului inte$rat n ordinea salvării. susţinută de stăruitoare ambiţie. care-i n$ăduie să fie mult mai de$a%at faţă de ceea ce protestantul numeşte >credinţă' şi catolicul >faptă'. ci ceva dat.entru surprinderea fenomenului ortodo* suntem nevoiţi să recur$em la e*emplificarea prin viaţa călu$ărească atonită sau printr-o viaţă de aceeaşi naltă calitate. sau pentru unirea mistică. care se nţele$ de la sine. cât priveşte problema filozofică-reli$ioasă a salvării.

adesea analizat. ţineau totuşi ca n biserică această adversitate să se sublimeze n dialo$ antifonic. 8>0morul ritual al re$elui' a fost descoperit de etnolo$i ca un foarte străbun obicei la anume triburi central-africane. unele n$ropate. 'ca locotenent al cerului. ima$ini sau viziuni. . )itualul catolic e compus parcă nadins ca să aşeze n centrul interesului obştesc pe preot.uterea de domesticire sofianică a litur$ici asupra instinctelor omeneşti e admirabil reliefată de mpre%urarea că n catedralele "izanţului corurile antifonice erau alcătuite din $rupuri de oameni care n viaţa de toate zilele se nvră%măşeau pe viaţă şi pe moarte. care ne-ar abate de la preocuparea principală.artidele politice contrare. <u vom tă$ădui că semnificaţia unei creaţii poate să aibă stratificări felurite. /om face loc doar mirării că nvăţaţii noştri.)itualul ortodo* este. 17E cum ai zice un metal bun conducător de căldură. după unii iranice. manifestă o mpăcare cu moartea. de imnuri litur$ice. care pentru psi#olo$ia catolică se substituie transcendenţei. care are scopul de a le$a pe ins de autoritatea bisericii ca or$anizaţie suficientă sieşi.reotul e n ortodo*ie un mi%loc prin care se realizează ordinea sofianică. ca şi analiza folclorică. ci act suveran. Kn straniu obicei la care s-ar fi dedat poporul lui Samol*e. 1ată. ?ai acum câţiva ani un nvăţat credea să poată descifra n ?ioriţa resturi ancestrale de >omor ritual'. care se ştiu dinainte condamnaţi omorului ritual. sau scitice. .reotul devine centrul e*istenţei. )itualul nu e sofianic. care aminteşte pe a ciobanului din ?ioriţa. . . altele mai de suprafaţă. . ne abţinem de la un e*erciţiu polemic. şi dedesubturi runice. acest imn cu pervaz de baladă. căci documentaţia se mbie de la sine. dar ncă neistovit. adică un ar#aic sens pierdut. n-au remarcat elementele foarte ortodo*e şi de o semnificaţie care umblă ncă ale ?ioriţei 4lementele la care ne referim sunt cuprinse c#iar n cămara cea mai lăuntrică a poeziei.: 0ricât de ispititoare ar fi o discuţie asupra interpretărilor lansate. pline de un liric. Knii dintre cercetătorii noştri privesc ?ioriţa ca şi cum acest cântec de transfi$urare a ?orţii. al ?ioriţei. menite a fi cântate antifonic de la o strană la alta. de natură cu totul impersonală. 4 vorba despre foarte felurite şi comple*e trăiri. naiv apreciate după vec#ime ca vinul. au consimţit unanim la identificarea n ?ioriţa a unor străvec#i motive pă$âne. n pasionată $oană după motive ancestrale. 1nteresant e că aceşti re$i. şi atât. Altcum la catolici. totuşi aici ne va interesa 17G n primul rând semnificaţia de circulaţie a ?ioriţei. ne vom opri tocmai lân$ă e*emplul atât de mult citat. care se lucrau reciproc cu toate armele unei intri$i infernale. Se ştie de altfel că autorii acestor te*te şi imnuri litur$ice sunt n mare parte c#iar marii mistici ortodocşi.entru ilustrarea sofianicului s-ar putea cita nenumărate e*emple de literatură reli$ioasă. n . Aici nu ne putem nsă ocupa mai de aproape cu această c#estiune. Actul ritual şi litur$ic este pentru individ un prile% de transfi$urare. ar avea o semnificaţie runică. Literatura populară oferă un mbelşu$at material documentar pentru punerea n dreaptă lumină a elementului n discuţie. numai lui sin$ur disponibil. drama cosmică a salvării omului. <ici nu e nevoie măcar de multă căutare. adică un prile% de transfi$urare a vieţii ntru transcendenţă. elevat ale$orism. după alţii trace. /a trebui să trecem nsă şi dincolo de literatura reli$ioasă propriu-zisă& Suntem si$uri că spontaneitatea creatoare a popoarelor ortodo*e s-a contaminat de potenţa sofianică n multe din manifestările ei. nc#e$ată din acte şi ţesută pe canavaua unor te*te prin care credinciosul e atras să participe la o primenire ntru transcendenţă. n dia$ramă simbolică.reotul săvârşeşte prin actul ritual un miracol. . -ritica noastră literară. de te*te. care cere să fie redescoperit. .reotul e socotit n $enere ca un simplu bun conducător de $raţie. destinat să confere un presti$iu fără perec#e bisericii ca atare.

>sofianicul' este o determinantă ipostatică de mari posibilităţi. un epilo$C ea e transfi$urată. . n ce măsură. ?otivul %ertfei umane pentru o clădire datează din vremuri $eolo$ice.ăsărele mii Hi stele făclii 1ată natura ntrea$ă prefăcută n >biserică'. cea mai caracteristică. ?oartea ca act sacramental si natura ca biserică sunt două $rave şi esenţiale viziuni de transfi$urare ortodo*ă a realităţii. n altul pentru un oraş. n evul mediu se mai $ăsesc la multe popoare europene rămăşiţe. şi fiecare neam şi apără cu $elozie paternitatea. n altul pentru un pod.otenţa sofianică nu trebuie căutată deci numai n credinţele sau n arta reli$ioasă. dobândind aspectul elevat al unui act sacramental. n altul pentru o cetăţuie de apărare. nespus de primitiv n esenţă. când lămurite. 4a este desi$ur mult mai cuprinzătoare decât credinţele do$matic fi*ate şi decât viaţa reli$ioasă propriu-zisă. <unta e aci nu numai un element vădit creştin. 1ată nişte viziuni cu adevărat sofianice. 4a e nuntă. . din ale cărei ar#ive sunt astăzi scoase la lumină doar pentru studii de folclor comparat. ale acestui obicei sau ale acestei credinţe. Kn folclorist a numărat peste două sute de varianteC motivul e endemic n toate provinciile. ntr-un loc %ertfa umană trebuie să se facă pentru o cetate. românii. -iobanul care va fi ucis trimite vestea . 1ar dincolo de do$mă. cât de mult au fost n stare diversele popoare să sublimeze motivul( Aceasta e o ntrebare mult mai interesantă. albanezii.reoţi. precum se ştie. <u ştim de ce am stărui prea mult pe lân$ă semnificaţia runică. "ul$arii. Să nu uităm cadrul nunţii& Soarele şi luna ?i-au ţinut cununa Am avut nuntaşi "razi şi păltinaşi . "aladele lor sunt mărturie. munţii mari . . e ec#ivalată cu >nunta'.ăsări lăutari. secuii l numesc al lor. sârbii. dacă sensul intim şi nesiluit al poeziei ne apare suficient lămurit c#iar prin atmosfera sufletească 177 n care circulă această poezie1. creatoare ncă. când omul credea că trebuie să-şi asi$ure pe această cale lăcaşul de puterile rele ale pământului şi de zeităţile ntunericului. s-a păstrat poetic prelucrat aproape la toate popoarele din sud-estul european.otenţa sofianică a contaminat spontaneitatea creatoare a poporului nostru. Sofianicul constituie o determinantă stilistică. 8-eea ce e naiv. unire sacramentală cu o sti#ie cosmică. de ritual şi de arta reli$ioasă. <umai poporul românesc a crezut că %ertfa ţine . Să ne aplecăm puţin şi asupra celui de al doilea e*emplu mult analizat al literaturii noastre populare. ?otivul sacrificiului uman pentru o clădire. că s-a nsurat cu a >lumii mireasă'. ncetează de a fi un fapt biolo$ic. <e $ândim la balada ?eşterului ?anole. ?oartea prin faptul că e ec#ivalată cu o nuntă. )ămăşiţele destul de anemice au fost pe urmă cu totul date uitării. când va$i. al unui prolo$. a spiritualităţii populare din estul şi sud-estul european. deoarece motivul are o vârstă $eolo$ică+: Ar fi dat mai curând cazul să se c#eltuiască această $elozie de dispută pe altă c#estiune. ci mai precis& un element ortodo*.?ioriţa >moartea'. cu ce ton de bunavestire+ . Hi să nu uităm că ?ioriţa e cea mai răspândită poezie populară a noastră. a vieţii spirituale ortodo*e.

Lumea purtând din veac pecetea unei rânduieli sofianice. ca ntrupare a principiului răului. 1nterpretarea sofianică a ?ioriţei nu poate să fie tocmai departe de adevărC dovadă unele variante ale poeziei. Slu%ba vuitului. 5upă altă le$endă păian%enul. aşa de aproape că puteai să-l a%un$i c-o azvârlitură de piatră. vecin cu omul. ba$i de seamă că pe fiecare boabă de $râu e ntipărită faţa lui Nristos. 5in parte-ne susţinem simplu teza contaminării.nota 17 17I cumpănă unei fapte cereşti. de unde sofianicul ni se revelează ca o potentă stilistică de supremă anver$ură. Atunci 5umnezeu a scornit vântul şi l-a trimis să rupă păien%enişul. circumscriind anume speculaţii de natură metafizică. -âţiva $ânditori ruşi utilizează după cum văzurăm şi ei termenul. dacă te uiţi mai de aproape la boabele de $râu.ornind de la o caracterizare a sensului ar#itectural al A$iei Sofia. 5upă o le$endă tot românească. ?eşterul ?anole şi %ertfeşte soţia pentru o biserică. dacă el a ştiut să mprumute această transfi$urare unui motiv cu care s-au luptat fără putinţă de sublimare toţi vecinii săi.ământul transparent. ca să nu se mai vază urmele unei aşa de $rozave fapte. Jrâul cristoforic. să mpiedice lumina soarelui de a mai a%un$e pe pământ. ?itolo$ia noastră populară. 4 oricum interesant că ţăranul nostru nu se poate mpăca cu $ândul că cerul a fost totdeauna aşa departe. cerul la nceput era foarte aproape de pământ. pământul a fost la nceput străveziu ca apa. /iziunea despre pământul transparent este sofianică. am naintat pas cu pas până la aceasta poziţie. fra$mentar risipită n ima$inaţia satelor. Jânditorii ruşi nu şi-au tăiat nsă drum până la . -itate concludente din mitolo$ia populară pot continua după plac. Adânc statornicită trebuie să fi fost orientarea sofianică n sufletul poporului românesc. nu se putea ca ţăranul să nu $ăsească un rost c#iar şi unui lucru n aparenţă aşa de fără de rost ca vântul.6nota 17 1. 5upă o le$endă românească de circulaţie re$ională. S-a scos c#iar concluzia că ?ioriţa ar fi un derivat al poeziilor cristolo$ice 8colinde:. enumera unele viziuni susceptibile de a fi interpretate fără nici o $reutate n sens sofianic. pentru stăvilirea luminii. Aermenul l-am mprumutat din istoria artei 8A$ia Sofia:. ncât se putea vedea prin el. iar >cea măicuţă bătrână'. a căutat odată.ământul s-a bucurat nsă de această trasparenţă numai până când -ain a ucis pe fratele său Avei. 1ată câteva e*emple& . -ain a n$ropat trupul lui AveiC trupul se vedea nsă n pământ ca prin apă. 6. )omânul pare aşa de convins de prezenţa divină n lume. Sofianicul este deci nainte de orice un subiect de >filozofie a culturii'. -iobanul mioritic devine nsuşi -ristos. -erul me$ieş. 5ar cerul a fost murdărit de răutatea oamenilor şi atunci 5umnezeu l-a nălţat. 5upă omor. n care motivul ciobanului mioritic a fuzionat cu motive cristolo$ice. 1ată o sublimare >sofianică' a străvec#iului motiv de aproape incredibilă cruzime. Atributul cleştarului se atribuie pământului ca purtător al unei purităţi divine primordiale. care umblă din loc n loc căutând pe cel ucis şi %ertfit. 5upă credinţa ţăranilor noştri din unele re$iuni. e nsăşi ?aica 5omnului. naufra$iaţi n practicitate sau n medievalism eroic. . Aci facem de fapt ntâia oară o ncercare de asemenea natură. ceea ce ni se pare nsă cu totul eronat. când i s-a năzărit cine ştie ce.ăian%enul a nceput deci să-şi ţeasă n văzdu# pânza. 179 . -ontaminarea motivelor a fost remarcată de unii folclorişti ai noştri. . ncât şi nc#ipuie că şi cerul a trebuit să fi fost odată foarte aproape. 5umnezeu a ntunecat atunci pământul.

1deile platonice. potenţat. >bipolară'. Sofianică e pentru noi orice creaţie sau e*istentă ima$inară sau reală. fiind e*presia cea mai naltă a frumuseţii $enerice. sau cu demiur$ul şi cu formele entele#iale ale filozofiei pă$âne. Atât capitolul despre "ipolaritatea spiritualităţilor creştine. a făpturilor. de a fi inte$rate n sinteza noastră culturală. rămân ncă tot numai pe un plan biolo$ic. al meditaţiei şi al iluminării. Această formă coincide. n dorul de a preciza natura Sofiei. nu creează o natură ca un comple* de forme de frumuseţe pur vitală. sau ntâia creatură. 5emiur$ul creştin.nţele$erea Sofianicului ca potentă creatoare a spiritualităţii ortodo*e. a%un$ să o identifice cu ideile platonice. 1deile sofianice se deosebesc de 1deile platonice ca fi$urile picturii bizantine de statuile apolinice ale lui . >protestantismul'. Jânditorii ruşi contemporani s-au lansat doar n speculaţii metafizice cu privire la o pretinsă e*istenţă intermediară ntre 5umnezeu şi lume. Aceiaşi $ânditori. o idee speculativă. care reprezenta printre sfinţii creştini şi pe >sfântul Sofocle' şi pe >sfântul . spre atitudinea ritualăC ea e definită prin forma sofianică a fiinţelor devenite mula% al ru$ăciunii. Spiritualitatea ortodo*ă e. 4ntele#ia culminează n frumuseţea biolo$ică. ci o natură care ia aspecte de biserică şi care culminează c#iar n realitatea spirituală a bisericii. mpre%urarea aminteşte o ciudăţenie a icono$rafiei primitive ruseşti. <atura pe care o plăsmuieşte demiur$ul creştin este >natura-biserică'. care mărturiseşte despre un torent de transfi$urare transcendentă. dacă nu c#iar al unei $rave confuzii. cu statica mântuitului. >$oticul'. o concepţie despre un or$anism social.lato'. pe care tinde s-o realizeze demiur$ul creştin. nu este forma de supremă plenitudine biolo$ică. Sub un anume un$#i. 4ntele#ia sau 1deea. cât şi acest capitol despre caracterul sofianic al ortodo*iei ne-au arătat cum diferă una de alta spiritualităţile creştine. Jânditorii ruşi au ndrumat speculaţiile n %urul sfintei Sofii pe o linie nu ndea%uns >sofianică'. acestea trebuie să aibă pentru spiritul creştin cu totul altă fizionomie decât cele platonice. comportarea omului n viaţa cotidiană etc. Speculaţiile n c#estiune sunt susceptibile. n plenitudinea formală. >catolicismul' au fost pentru noi nu mai puncte de reper. ca e*presie. a%un$em la câteva rezultate ce ni se par ne ndoielnice. precum am arătat. 1deile noastre despre >Sofianic' ca Qdeterminantă stilisticăQ nu sunt nsă deloc condiţionate de speculaţiile ruseşti cu privire la ipostaza metafizică a sfintei Sofii. =ăcând o reprivire. =ireşte că >romanicul'. =elul acesta de a determina Sofia ni se pare efectul unei stân$ăcii. 1I3 Să nu uităm că entele#ia aristotelică este forma dinamică plăsmuitoare a fiinţelor reale. şi prea puţin sofianică. ea ndrumă făpturile spre transfi$urarea spirituală. 4 aici un punct unde $ânditorii ruşi n-au avut presimţirea %ustă a sofianicului. 4ntele#ia de sens creştin nu poate avea această culminaţie de ordin fizic. dacă e*istă un asemenea demiur$. Sofia este după aceşti $ânditori o ipostază de ordin secund a divinităţii. 5acă e*istă o lume a 1deilor. căreia s-a dat numele de >Sfânta Sofia'. trupească. nici de valabilitatea do$matică a acelor speculaţii. pornit de sus n %os. =iecare din aceste orientări se conturează nsă n . ca o determinantă stilistică inconştientă a culturii est şi sud-est europene. =ilozofiei ortodo*e i se impune deci o lar$ă revizuire a termenilor. ci forma sofianic transfi$urată. 5e la această altitudine ne putem ntoarce privirile ncă o dată spre meditaţiile metafizice ale unui =lorensMi sau "ul$aMov. Aoate aceste fapte sunt sofianice n măsura n care ele ne revelează o transcendenţă coborâtă ntr-un primitor receptacol. o trăire reli$ioasă. concepţia $ânditorilor ruşi despre Sofia e prea aristotelico-platonică. ca şi alte spiritualităţi creştine. Scopul nostru a fast n rândul prim o analiză stilistică a spiritualităţii ortodo*e. 5octrina lor am e*pus-o sumar mai sus. 4a este adică orientată spre două puncte e*treme& spre >transcendenţă' şi spre >vremelnicie'.ra*itel. o ima$ine despre natură. Sofianică poate fi deci o operă de artă.

iar lumea ca un >receptacol'. -e să facă 5umnezeu ca să drea$ă lucrurile( Să ceară sfat la arici+ -#eamă pe albină si o trimite la arici.nota 17 1I2 <titlu> ('SPR' ASIMILAR' 0ri$inalitatea unui popor nu se manifestă numai la creaţiile ce-i aparţin e*clusiv. conferă ortodo*iei nfăţişarea măreaţă a unui fenomen de ori$inală şi naltă anver$ură. supus n prealabil unui re$im special de protecţie. sau amplificarea motivului. Literatura noastră populară cuprinde un imens material ncă deloc studiat sub acest aspect. vom ale$e din nenumăratele e*emple de modificare a unor motive sacrale ce ne stau la dispoziţie vreo două-trei. la un $#emuit ca mine( 5a ce ştiu eu. -ând n ciuda intan$ibilităţii de natură sacrală şi n pofida sancţiunilor ce le implică orice sc#imbare a motivului spiritual. 6nota 17 1. care n atâtea puncte fundamentale diferă de cele ale metafizicii creştine-ortodo*e. de fiecare zi. >-ică la nceput. =enomenul asimilării devine din cale afară interesant şi concludent mai ales când temele sau motivele asimilate s-au prezentat spiritului etnic cu presti$iul intan$ibilităţii. cu aureola ma$ică a lucrului tabu. Hi al doilea& >transcendentul' e nc#ipuit n ortodo*ie ca fiind coborâtor. ci şi n modul cum asimilează motivele de lar$ă circulaţie. n cadrul căreia determinantele stilistice ale ortodo*iei au $ăsit o nflorire si dincolo de ceea ce este do$matic şi canonic fi*at 1. avem de a face desi$ur cu un proces de asimilare mult mai revelator decât sunt asimilările curente. s-a brodit de a făcut pământul . -u atât mai mult acest profil va interesa $ândirea românească. nene arici . Bn capitolele nc#inate spiritualităţii creştine şi ortodo*e scopul nostru a fost e*clusiv. 4*amenul l-am făcut cu pasiunea cercetătorului preocupat de probleme de filozofia culturii.rofilul ma$nific al unui asemenea fenomen poate să intereseze prin sine nsuşi. 1ată o le$endă care circulă n felurite variante n diferite re$iuni ale ţării noastre. .mai mare decât cerul. 6. nţele$erea fenomenului contribuie din plin şi la nţele$erea culturii populare româneşti. şi nu ncăpea pământul sub cortul cerului. dar n loc . zice ariciul cu supărare. 5u-te de-i spune că nu mă pricep eu la asta+X Albina plecă. autoritativ şi canonic. Această dublă orientare. nu se mai vedea nici soarele. când a făcut 5umnezeu cerul şi pământul. după părerea noastră foarte lămuritoare. Albina se duce şi-i spune& WKite. -ercetătorii care se interesează de diversitatea substanţelor etnice ne-au rămas ncă datori un pasionant studiu despre modul cum au fost şi sunt asimilate cultura biblică sau diferitele motive do$matice la feluritele popoare europene. WHi tocmai la mine te-a trimis. Bntâi& n cadrul >vremelniciei' du#ul ortodo* şi ndreaptă preferinţele spre cate$oriile şi lotul or$anicului. o analiză şi o descriere >stilistică' a fenomenului.ortodo*ie altfel decât n celelalte spiritualităţi creştine. m-a trimis 5umnezeu să te ntreb& cum ar putea el să ba$e tot pământul sub cer(X . cum o fi zis ea acolo . nici picătură de ploaie sau ful$ de zăpadă. ce diferă 1I1 prin ambele ei aspecte de orientările spirituale de aiurea. 5in cele arătate nu se pot tra$e nsă concluzii cu privire la concepţiile filozofice ale noastre. spiritul etnic procedează totuşi la modificarea. n credinţa că ne $ăsim n situaţia de a da unele su$estii.

. Sfântul 5u# s-a mai ntrupat el şi n alte făpturi insi$nifiante. care a trebuit să fie nlăturată printr-un act epi$enetic.amfile. care nu mai e privit ca atotştiutor. din ale cărui membre şi părţi trupeşti s-a făcut lumea cu tot ce se vede. circulă n multe variante. -ititorul poate să toarcă sin$ur firele analo$iei ntre mitul lui ?itras şi credinţa populară. '. am dori să spunem şi noi câteva cuvinte. Sbrr+ atunci şi #oţoaica de albină de pe clanţa uşii şi fu$a cu vestea la 5umnezeu. constatăm n-termenii le$endei şi o surprinzătoare umanizare a -reatorului. dimpotrivă. Knele fapte 8munţii şi văile: sunt creaţiuni de circumstanţă.să iasă pe uşă. acum ar pofti să-l nvăţ cum să micşoreze pământul. crezând c-a rămas sin$ur. 2E-2G:. se spune că >$râul ar fi făcut din trupul lui Nristos'.nevoie de >un sfetnic cosmo$onic'. n unele colinde.ovestea lumii de demultQ. de desăvârşire. simple mi%loace de a nlătura un nea%uns primar. 4 vorba n aceste e*emple despre analo$ii ale superstiţiei noastre populare. nu trebuie să ne tulbure. ntâiul rezultat al $enezei se bănuieşte a fi fost o mare dizarmonie ntre cer şi pământ. te*te ale unei litur$ici laice cu cadenţe şi aer de ritual pă$ân. până s-o ncreţi. vinul din sân$ele taurului etc. prea târziu remarcat n construcţia lumii. . alcătuirea suferea de o metea#nă.utem dez$#ioca vreun sens mai adânc. Alt e*emplu. cosmo$onia biblică e. Le$enda despre arici. a cărei prezenţă cerea neapărat si de ur$enţă un al doilea act. oricum penibilă. 5espre această credinţă populară. Socec. din "ucovina până n ?untenia.aralel cu această adâncire a perspectivei. )ăsfoind istoria cultelor şi feluritele mitolo$ii. să se facă munţi şi văi. 1I9 se aşeză pe clanţa uşii. să vezi atunci cum ncapeX. Aermenii le$endei implică o seamă de nţelesuri. . Abaterea de la temă consistă n mpre%urarea că credinţa populară inversează. prin aceea că ima$inează ca prim rezultat al $enezei o imensă discrepanţă cosmică.' 8Audor . iar >vinul din sân$ele lui Nristos'. A avut . . şi care contrazice temeinic tema sacrală& 5umnezeu n-a fost n stare sin$ur să ndrepte ceea ce ratase. Le$enda adânceşte deci n c#ip neaşteptat perspectiva metafizică a $enezei biblice. 1919. -ert. să făurească o operă de desăvârşită armonie. considerabil depăşită şi modificată. <i se spune mai ntâi că lucrurile lumii nu au fost făcute toate prin actul creator iniţial. s-a ntâmplat ca atenţia să ne fie reţinută de nişte interesante analo$ii ale credinţei populare româneşti. ca să zicem aşa. -ă acest sfetnic cosmo$onic s-a nimerit să aibe o nfăţişare atât de insi$nifiantă. ncepe a Udondăni& WNm. a unui om. 5in le$endă se mai desprinde sensul reconfortant pentru slăbiciunea umană că nici 5umnezeu n-a izbutit. la nceputul nceputurilor. c#iar şi numai prin aceste câteva detalii. 5umnezeu. ascuns sub nvelişul pitoresc al acestei le$ende( <imic mai simplu. 5ar le$enda mai cuprinde şi un alt sens latent. de impas. din trupul căruia derivă toate lucrurile vizibile& $râul din coarnele taurului. ca animal al iscusinţei. iar ariciul. 5ar tema sacrală cu care vom aduce n le$ătură credinţa populară românească despre ori$inea $riului şi a vinului este n realitate aceea cuprinsă n taina eucaristică. Astfel făcu 5umnezeu munţii şi văile.zice-se . Knul din miturile cosmo$onice indice presupune e*istenţa. pp. Acum câţiva ani <ic#ifor -rainic... care şi-a $ăsit răsunetul n versuri de colind. ntr-un prea frumos eseu publicat n Jândirea. el. raportul dat n formula eucaristică. din capul locului şi cu un sin$ur act. 1ată câteva motive similare& Bn mitul lui ?itras e %ertfit un taur.. Kn alt e*emplu de variaţiune pe o temă sacrală. după ce şi-a bătut %oc de mine şi m-a făcut aşa de $#emuit şi de urât. 5e ce nu mi-a dat putere multă să strân$ pământul n labe.uruşa. atră$ea ntâia oară atenţia asupra unui fapt folcloric 1ID nu ndea%uns studiat. mult mai $rav. "uc.

-redinţa populară romanească despre ori$inea $râului şi a vinului ar dobândi $reutatea unei rămăşiţe ar#eolo$ice a cultului mitrale. ed. e un fapt prea firesc. 1IG Kn alt e*emplu de variaţiune pe o temă sacrală. Asemănarea e ispititoare până n amănunte. p. dar şi deosebirea e certă& cosmo$onia mitraică are semnificaţia unui mit inte$ral al naturii. şi cu deosebire %udecata din urmă. distanţate prin mari intervale. Analo$ia dintre credinţa populară românească şi mitul indian al lui . 4a se poate e*plica şi pe altă caleC ea poate fi de natură mai accidentală. ca un comentariu n %urul #ranei umane. o mulţime de elemente pă$âne.rocesul de cristianizare a pă$ânismului a durat multe veacuri. 0ricât cultul mitraic ar fi nrâurit cultul bisericilor creştine 8fapt istoric de necontestat: nu nclinăm deloc spre ipoteza unei influenţe mitraice asupra credinţei populare româneşti despre ori$inea $râului şi a vinului.Aermenii formulei sacramentale creştine ndură n credinţa populară o ciudată dislocare. 5in partea noastră ne declarăm mai puţin dispuşi să urmăm aceste su$estii lăturalnice şi piezişe ale analo$iilor. ntr-atât că s-ar simţi poate dispuşi să vorbească despre >influenţe'. e făcut din trupul lui Nristos. )aiul şi iadul. Jraiul şi folclorul ?aramureşului. se vor impresiona poate de analo$iile citate. Avem suficiente motive să bănuim că acesta e şi cazul similitudinii dintre credinţa populară n discuţie şi mitul mitraic. 5acă s-ar analiza oleacă articulaţia secretă şi modul de a proceda ale $ândirii mitice. care inversează raportul dintre termenii unei teme sacrale. care nu cere altă e*plicaţie. fra$mentar realizată. mitul popular ec#ivalează cu o cosmo$onie trunc#iată. 5upă credinţa eucaristică un oarecare $râu se preface n trupul lui NristosC după credinţa populară tot $râul. Avem sub oc#i un $en de cosmo$onie n miniatură.: 1IE Bntr-o poezie din ?aramureş am $ăsit pe 1sus Nristos localizat n prea%ma $enezei& 0 făcut 5omnul -#ristos . 5incolo de aceste consideraţii. . 7D. cosmo$onia la care ar fi a%uns ar fi culminat poate n afirmaţia că lumea e zămislită din trupul lui 1sus Nristos.: 0amenii de catedră. sau mitul indian. şi ar fi rămas cu consecvenţă n e*erciţiul virtuţilor sale. despre care se ştie ndea%uns cât de răspândit a fost n părţile noastre. prin disimulare. 8A. ?isterul sacramental e prefăcut ntr-un fel de mit naturalist. element al pâinii noastre de toate zilele.e Adam foarte frumos. 4 lucru ştiut că doctrina bisericii creştine a acceptat n alcătuirea ei. adică un fenomen primar. nc#inaţi prin profesiune faptelor ca atare. 192E. Abaterea de la modelul sacral odată stabilită. se poate uşor ntâmpla ca acelaşi obiect să prile%uiască mituri asemănătoare n spiritul unor popoare nemolipsite ncă de cauzalismul raţionalist.apa#a$i.. 5o$ma creştină e . surprindem nsă un fapt ce face parte dintr-un proces cu mişcarea tocmai ntoarsă& e aci vorba despre pă$ânizarea unei teme creştine. 5in moment ce e*istă o mentalitate creatoare de mituri. au aprins cu putere de obsesie permanentă ima$inaţia populară. e*istenţa unei asemenea credinţe populare. suntem ndrumaţi spre consideraţii comparative cu mitul mitraic. 81ne*actitudinile de cronolo$ie nu supără ima$inaţia populară. -ultura <aţională.uruşa e destul de vădită. constituie o dovadă $răitoare despre prezenţa ncă deosebit de vie n spiritul poporului nostru a factorului pe care-l numim& $ândire mitică. s-ar vedea că analo$ia adesea tulburătoare dintre miturile aparţinătoare unor ţinuturi sau timpuri. Asemănarea nu e neapărat o dovadă de contaminare. 5acă $ândirea populară nu s-ar fi stăvilit sin$ură. n credinţa populară asupra căreia ne-am oprit. la %umătatea drumului.

n care re$nul ve$etal e trimis la %udecata din urmă. Aoate mer$ la %urământC <umai spicul $râului Hi cu viţa vinului Hi cu lemnul 5omnului Sboară-n naltul cerului. "istriţa. La popoarele $ermanice. Aoate aceste variaţiuni pe teme sacrale au o semnificaţie fie de adâncire. dar stăpânite viziuni. şi nu mai puţin de poporul rusesc. n discuţiile de multe ori sterile. 0punem acestei credinţe do$matice următoarele versuri populare& =oaie verde $râu mărunt. n prea%ma firii poporului nostru. Stau n poarta raiului Hi %udecă florile.: .precisa& la %udecată se prezintă omul. ci şi mer$e drumul său interior. c#iar şi re$nul ve$etal. profund şi e*cepţional simţ metafizic. ci oarecum toate fiinţele. -ultura biblică şi bisericească sunt asimilate n spirit creator. viziunea primară cuprinsă n cele câteva versuri se impune şi ca atareC iar viziunea ca atare cuprinde o escatolo$ic mult lăr$ită faţă de aceea a doctrinei creştine. -ultura biblică devine astfel nainte de toate un izvor de precepte şi imperative. o particularitate care aparţine. Am ales din materialul ce stă oricui la dispoziţie un umil e*emplu. -âte flori sunt pe pământ. dar care ne deosebeşte de popoarele apusene. restrân$ând consideraţiile la sufletul popular. s-au ncumetat unii să afirme. Knde li-s miroasele. care atra$ după sine salvarea sau osânda. 0ricât de simbolice ar fi aluziile acestui bocet. dacă e*istă. precum bănuim. S-ar vedea de$rabă că poporul românesc nu s-a %uruit motivelor sacrale. are.oezioara de faţă e remarcabilă nu numai ca ntruc#ipare poetică. n arzătoare. implică un ori$inal. după teme. prisosinţă n sufletul poporului nostru. 4l e sin$ura fiinţă pământeană care se bucură de acest tra$ic privile$iu. ar scoate la iveală linia de mişcare proprie spiritului nostru etnic. şi celorlalte popoare balcanice. 4a canalizează şi disciplinează ener$iile sufletului colectiv. mai ales $ermanice. 1nteresant e că n $enere românul nu prea face saltul n sc#isma . 5oina. şi n care >miresmele dobândesc presti$iul nalt al unor fapte de domeniu moral. . participând şi ele la misterul şi la drama ima$inată. <u ne-ar fi $reu să nmulţim e*emplele. reluate cu spirit şi părăsite cu pasiune. La aceste popoare cultura biblică nu fecundează n sens creator. 1II <u credem că celelalte literaturi populare europene ne vor putea servi ceva asemănător. . n planul insondabil al %udecăţii şi al sfârşitului nu %oacă rol numai omul. Autorii unor asemenea propoziţii trec cu vederea mpre%urarea că simţul metafizic popular. 0 mai atentă studiere a materialului folcloric. cultura biblică e nvestită mai mult cu o funcţie disciplinară decât creatoare. fără controlul necesar. Surprindem n funcţia creatoare pe care cultura biblică şi bisericească o dobândesc cu. discret. şi că acest simţ se poate consuma şi fără retorică. fie de lăr$ire. Această >escatolo$ic a florilor'. fie de inversare a perspectivelor temelor sacrale. -orbu. nscris n structura ce-l diferenţiază de alte popoare. 81. 192E. că poporul românesc ar suferi de oareşcare deficienţă metafizică. iar nu intelectualdiscursiv. dar şi ca sc#imbare vastă de orizont a motivului do$matic.lantele ncetează de a mai fi simplu stafa%. ci se vrea mai curând izbândă practică.oporul nostru asimilează preceptele n c#ip mai or$anic şi ntrun fel mai puţin conştient. un caracter profund or$anic. ea orice mod popular. pierdut fără stri$ăt ntr-o colecţie oarecare.

şi care pot să circule fără nume. Aendinţa sc#ismatică. fără paternitate şi fără răspundere.si#olo$ia etnică tradiţională studiază fizionomia sufletului popular pornind de la aspecte foarte vizibile. 1nvesti$aţia abisală surprinde fizionomia etnică n dedesubturile ei câteodată deloc vizibile. 1II La popoarele apusene sectarismul e foarte nfloritor. 5ouă popoare pot să manifeste deopotrivă o intensă dra$oste de pitorescC această nclinare poate să aibă totuşi de fiecare dată un alt nţeles tainic. ca substrat psi#olo$ic. 4l pune n spontaneitatea sa o visătoare cumpătare şi o mare discreţie. Aci simţul pentru podoabă nu e . care a dus şi duce acolo la toate n%$#ebările sectare. ncepe de obicei numai de la o anume treaptă de bunăstare n sus. n analiza fenomenului ni se pare indicat să coborâm până n re$iuni care ţin de mpărăţia inconştientului. <e $ăsim aci n faţa unei trăsături psi#olo$ice prin care ne deosebim bunăoară de poporul rusesc. -ultura biblică se vrea n sufletul popoarelor apusene realizată ca doctrină practică. atât de $enerală n 4uropa. dar nu până la >sc#ismă'. al eresului şi al sciziunii sectare. Sărăcia e nsoţită n apus de efecte imediate dezastroase. dar toate sunt străine. şi rămânând la ele. . o trăsătură caracteristică multor popoare. n răsăritul şi n sud-estul european sărăcia nu e o stare cu repercusiuni atât de demoralizante ca n apus. care urmează să fie pus n lumină. 4 adevărat că n ultimele decenii şi poporul românesc a fost invadat de secte. dar mai puţin acută n cadrul ortodo*iei.oporul rusesc aproape că nici nu poate fi despuiat de această notă sufletească. 5in această sistematică şi foarte susţinută tendinţă spre puritate se nasc acolo fără curmare mişcările sectare. ?ai ntâi câteva cuvinte despre un aspect economic al c#estiunii. 5e ea ţine totdeauna demoralizarea şi un dezinteres dezolant faţă de tot ce este simplă nfrumuseţare sau cadru nviorător. pe planul ima$inaţiei le$endare şi poetice. -ultura biblică şi bisericească fecundează sufletul poporului rusesc de multe ori n sensul practic al sc#ismei.spirituală. 5ar acolo sectarismul nu e un rezultat al fecundităţii reli$ioase ca n )usia. La aceste popoare nclinarea ce ne preocupă e ca floarea 4delYeiss. 1I9 <titlu> PITOR'SC +I R'V'LAŢI' 5ra$ostea de pitoresc. care apare numai dincolo de linia de $#eaţă. 1spita sc#ismatică se sublimează n vis liber si n viziuni care nu obli$ă şi se pierde n anonimatC nu se dezvoltă n doctrină şi nu a%un$e la creaţia sectară. cât dintro fecunditate reli$ioasă naturală. şi aceasta n forma cea mai >pură'. >ispita sc#ismatică reli$ioasă'. n )usia sectele iau fiinţă nu din năzuinţa spre paradisul pierdut al doctrinei pure şi ori$inare. ca un cadru de viaţă. . <oi ne deosebim sub acest raport atât de apuseni. 1spita aceasta se istoveşte n sufletul nostru popular printr-un proces de sublimare. 5e ia un anume standard de trai $ospodăresc n %os. cât şi de ruşi. e mal mult decât un simplu subiect de psi#olo$ie etnicăC ea se pretează de fapt la aprofundări care ţin aşa-zicând de investi$aţia abisală. ne an$a%ăm pe un drum ce promite să ne ducă până n pra$ul unor semnificaţii care zac dincolo de ceea ce ni se revelează n c#ip nemi%locit. La popoarele apusene interesul arătat de sufletul ţărănesc podoabei şi n $eneral pitorescului. Afirmând că dra$ostea de pitoresc e obiect de cercetare abisală. cât al tendinţei prin care am caracterizat sumar rolul culturii biblice şi bisericeşti la apuseni. )omânul variază spontan motivele do$matice şi canonice. nu un produs al pământului. cu tot alaiul ei de nea%unsuri suplimentare. Se poate risca parado*ul că nsăşi mişcarea >celor fără 5umnezeu' are n )usia. şi $ăseşte la poporul românesc un ventil n creaţii care nu depăşesc cadrul unui anume %oc al ima$inaţiei. ne $ăsim n apus ntotdeauna n imperiul sărăciei. de noi cuiburi de viaţă reli$ioasă.

5espre ţăranca noastră ndeosebi-se poate spune că ea se va lipsi de orice. c#iar şi n condiţii e*cepţional de nfloritoare. oricât de puţină la trup. prin alte aspecte doar. acest $unoi de optsprezece carate. la trai nei$ienic. sau din Jermania. 193 Zăranul apusean se menţine. care prin formele şi crestăturile ei ornamentice poate să ţină loc de altar şi turlă. <u prea e locul să intrăm ntr-o discuţie. se va tăia. Klciorul din care se astâmpără setea va fi totdeauna mpodobit cu un decor bătrânesc.condiţionat n aşa mare măsură de un prielnic standard economic. veacurile de robie au mpins. corespunde n apus mult mai mult unei stări de fapt decât n răsărit. Zăranul român. se va mândri adesea cu un peristil. Aeoria mar*istă cu privire la primatul economicului. te izbeşte o privelişte cu totul de ne nţeles pentru un răsăritean. ca să nu vorbim decât despre el. croită după c#ipul si asemănarea vieţii proletare din centrele industriale. . cu răbdurie mi$ală. indiferent de valoarea ei de principiu. din lemn. dar n consideraţiunile ce ne preocupă e bine să păstrăm. dar nu l-au putut face să renunţe la pitorescul nadins sporit şi alimentat la fiece pas al vieţii. 5acă nu. dar nu de inutilitatea unui adaos de forme şi coloare la mediul ei de toate zilele.$ospodăriile lor e*emplare sub toate punctele de vedere. Zăranul elveţian şi aşează cu pedanterie in$inerească produsul $ra%durilor. ncât o vedem activă şi manifestă c#iar şi acolo unde omul e absorbit ca o simplă tristă unealtă ntr-un sistem de e*ploatare impus silnic de du#ul ntârziat al vremii. câteodată la stări de civilizaţie neolitică. asupra teoriei mar*iste. n răsăritul şi n sud-estul european simţul pitorescului pare deci a avea rădăcini sufleteşti mai adânci decât n apus. pe ţăranul român la dezordine $ospodărească. n satele elveţiene. adică $unoiul preparat cu paie. va purta oricum o icoană. de atâtea ori părăsită şi reluată. din 0landa spre pildă. românească o ntâietate atât de precumpănitoare asupra economicului. pentru acelaşi primat indiscutabil al economicului. Această contabilitate palpabilă. cu. oricât de redusă la elementele necesare adăpostirii. n enorme cuburi $eometric tăiate. n ocolul atenţiei noastre mpre%urarea impresionantă că ţăranul răsăritean nu uită nici n cea mai nea$ră sărăcie podoaba şi pitorescul ca pervaz firesc al vieţii. interes artistic n-ar apărea decât ca o eful$uraţiune. 0 notă caracteristică a popoarelor apusene ni se descoperă n mpre%urarea că estetica vieţii cotidiene este $rav alterată şi copleşită de du#ul economic. sau ciobănească. n faţa casei. Strada 8nu o numim >uliţă'. cu ncăpăţânare n cercul intereselor practice. n care citeşti dia$rama prosperităţii unui sat. acel primat ce n-ar n$ădui eflorescentele frumuseţii decât ca o ane*ă sau ca un epifenomen. ca o necurmată bătaie de vânt. reprezintă de fapt ntâietatea interesului economic faţă de orice alt interes. după care orice. -ăsuţa. s-a pus la o parte destulă a$oniseală pentru clădirea unui arătos lăcaş de nc#inare. "o$ata viaţă ţărănească de aiurea. o troiţă. va purta ntotdeauna ca un 191 semn de liberă nobleţe stâlpii pridvoruluiC bisericuţa. )ecunoaştem n mândrul mod de a clădi viitoarea #rană a o$oarelor n forme de templu e$iptean un ostentativ simbol de măreţie $ospodărească. manifestă orientări care dezmint #otărât primatul intereselor economice. oricât de pustiit de nenoroc. fiindune cel mai apropiat. n orice caz această teorie. nepre$ătirea. 5ra$ostea de pitoresc şi de ornament are n viaţa ţărănească. ?izeria. spre stradă. fiindcă n 4lveţia nu e*istă decât străzi: e un impozant defileu printre aceste cuburi de materie rustică. 5ra$ostea de pitoresc şi de podoabă a răsăriteanului stau mărturie nvederată şi de nerăsturnat mpotriva teoriei materialismului istoric. iar peretele. şi-ar fi putut $ăsi desi$ur şi unele confirmări n felul vieţii ţărăneşti din apus. stă mărturie. refuzând $ratuitulC el e sub%u$at de simboluri materiale mai mult decât de pofta de a-şi nfrumuseţa decorativ viaţa.

=apt e că ţăranul român nu crede cu aceeaşi seriozitate de scarabeu ritual n caratele $unoiului ca ţăranul elveţian. statornică şi nceată vrere. precum rezistă. -âteva cuvinte despre cadrul ar#itectonic al acestei vieţi. apărătoarea celor vii. luând pieptiş o prăpastie. dintr-o ţară unde anemia solului i-a nvăţat pe oameni să convertească natura la pravila lor. -asele săseşti stau cot la cot. până n zone de miracol şi de poveste. fiecare având nevăzut crestat pe frunte imperativul cate$oric. ca să reziste. iubitori de pitorescul vieţii. omul român şi natura. 5eocamdată să ne mbibăm sufletul de aspectele felurite ale unui >pitoresc' la care colaborează. masivele sate săseşti şi-au studiat mult şi până n detalii . potrivit unui plan primordial impus naturii. 5intrun punct de vedere. vec#i colonişti. nălţate verti$inos pe o muc#ie. sau mprăştiate ntr-o vale ca turmele. cu ferestre nalte. prin văzdu# sau pe altă cale. şi simptom nepoftit al unei situaţii condamnabileC din alt punct de vedere aceasta e o dovadă reconfortantă despre . dar de-o incomparabilă distincţie. ce-i drept. ele sunt despărţite şi distanţate prin $rădini.un stil de viaţă. şi cu o $eometrică statornicie ce nu sare niciodată din fă$aş. să muncească drept şi cuminte. simţi prezenţa unei ener$ii umane canalizate colectiv. Saşii. care nu n$ăduie nici o privire dinafară. aceasta e neapărat un rău. neam de o dârză. 5in ce nebănuite profunzimi trebuie să izvorască n răsăritul nostru această distilată dra$oste de pitoresc şi de podoabă. "iserica devenea cetate. pământul unde aveau să-şi ridice casele şi să-şi sape morminteleC ei au $ustat precauţi apa. se desprinde impresia de calcul. care prelun$eşte natura până dincolo de ea. minor. şi-au ales. n frontul lor compact. n alinierea caselor. cu satisfacţia unor e$ale contribuţii. cel puţin aşa pare . dar mai firesc. 192 Satele româneşti sunt aşezate nu mai ntâmplător. 4le nau crestat cu entuziasm stân$aci din peisa%. ntunecate biserici $otice mpresurate de ziduri enorme.ădurii. s-au ferit prevăzători de nălţimi prea accidentate şi au ncercat cu stea$ul si cu nările direcţia vânturilor. şi purtând pe frontispiciu convenţional câte o ma*imă biblică& comuna săsească e o colectivitate raţională de oameni nc#işi. )ânduiala aceasta c#ibzuită şi-au păstrat-o satele săseşti până astăzi. Străvec#ile. Bn satele săseşti vezi adesea. pe vatra unei structuri economice. au pridvoare mpre%ur. 5rumurile ardelene duc prin sate unde n nemi%locită apropiere $ăseşti două concepţii ar#itectonice cu totul diferite& una românească. 5in felul cum satele săseşti zac ndesate ntre drepte ima$inare. locul unde aveau să fie clădite. ntovărăşiţi parcă sub curcubeul unui sin$ur destin. şi ferestruici aşa de %oase că poţi vedea totul năuntruC casele formează $rupuri nesimetrice ca ţăranii când se duc n dezordine la o nmormântare sau la o nuntă& comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni desc#işi. că nici nu-ţi poţi nc#ipui ca ele să nu fi fost totdeauna acolo unde sunt n neorânduiala vie a acestor sate simţi prezenţa unei ima$inaţii umane. -asele româneşti sunt mai liber laolaltă. n cele ce urmează. precum cele româneştiC ele au fost aduse parcă n acest peisa% ardelean $ata de aiurea. severe. Bn vremuri de cumpănă' sasul se retră$ea aci. unor porniri atât de fără de frâu cum sunt cele economice( /om ncerca să arătăm. Satele româneşti. 5intr-o casă românească te poţi aştepta să vezi ieşind pe ?uma . au cântărit lumina şi au măsurat cu $ri%ă $rosimea #umei. "iserica rămânea n urmă.rece şi fără substanţă proprie. alcătuind mpreună un sin$ur mare zid către stradă. s-au născut parcă din inspiraţia capricioasă a naturii nsăşi n mi%locul căreia ele sunt aşezate. dimensiunile problemei. alta săsească. ele cresc din peisa% atât de or$anic. rămăşiţe târzii dintr-un ev mişcat şi plin de prime%dii. ca să fie arsă şi să acopere . Bn drumuri de cumpănă românul se retră$ea n codru. sunt aşa-numitele >biserici-cetăţi'. după criterii ndelun$ cumpănite. Ae poţi aştepta să vezi ieşind de sub o poartă săsească o maşină de treierat.

<e interesează faptul n sine că tipurile de case sunt răspândite ntr-o ntrea$ă re$iune. ca spicul secerat. )omânul se adaptează la natură superstiţiosC insuficient educat n această direcţie. indiferent că au fost create sau adoptate. -asele săteşti. 4 aci latura pozitivă a sentimentului său cu privire la destin. se #răneşte dintr-un sentiment structurat al sorţii. Kn popor aşa de evident orientat spre pitoresc e departe de orice prime%die conformistă de a crea după clişee şi n serie. ci silit doar de $rave ntâmplăriC dar şi prin firea sa el se aşează mai curând ntr-un raport de vasalitate plină de ncredere faţă de destin. Sasul e preocupat de securitatea economică şi morală n raport cu natura. şi care. ca $riul semănat. ştiind pesemne că 5umnezeu are oc#i şi n spate. <imic mai variat de altfel decât tipurile de case ţărăneşti din ţara noastră. Aici trebuie să ne măr$inim la constatări şi perspective ce pot fi formulate fără riscuri pe temeiul unor impresii $enerale. ncercând să arăţi notele comune. dar pentru studii de asemenea natură se cer investi$aţii de o viaţă. )emarca aceasta prezintă un interes relativ. ca frunza care căzând a lăsat n locul ei latenţa altei frunze. Saşii sunt in$ineri născuţi. 4l naintează n imprevizibilul timpului. care se vrea cu orice preţ statornicit ntr-o lume de pitoresc. Jraţie acestui sentiment. sunt reduse la utilC casele româneşti. dar nu va forţa confi$uraţia pământului. 5upă ordinea săsească capriciile ar#itectonice ale românului te izbesc ca dezordineC dar dezordinea nu e decât altă ordine& e*presie concretă a unui fel de a fi. ne ntâmpină pretutindeni cu belşu$ul lor de inutilităţi. 1nutilităţile mărturisesc n primul rând despre o pornire nativă a sân$elui. n ale cărei rosturi şi măruntaie e >păcat' să intervii silnic. alternează ursita şi $raţia divină. Kliţele unui sat de munte românesc se pierd printre stânci şerpuitoare ca pâraiele. el nu-şi prea or$anizează destinul din proprie iniţiativă. deşi bo$ate. <u e vorba aşadar de un fatalism de accent tra$ic n sentimentul destinului propriu sufletului românesc. Ar#itectura românească era făcută fără raportare prea strânsă la rezistenţa temporală. mprumutate sau adaptate de ţărănimea românească. a unei vieţi nzestrate cu anume inalterabile orizonturi lăuntrice. . Ar#itectura săsească era menită să reziste intemperiilor sorţii. -asa săsească are la temelie mai mult o concepţie etică decât estetică despre rosturile vieţii. <e referim fireşte numai la acelea care ar putea fi socotite cu oareşcare apro*imaţie >româneşti'.199 cu cenuşa ei mormintele satului. -olaborează la acest fel atât dra$ostea invincibilă de pitoresc. /iaţa ntrea$ă el se tot asi$ură pe toate aceste planuri.1ată ntrebări care nu ne pot interesa deocamdată. dovadă numai pridvorul cu stâlpi care-l ncon%oară de obicei. ei şi aliniază casele prin #otărâre colectivă de a se apăra n front masiv de orice element de nesi$uranţă. 4l şi clădeşte casa şi la spatele lui 5umnezeu. ei impun naturii ordinea din sufletul lor. de unde derivă ele( . dispar şi cresc. Kliţele n loc să taie stâncile. eu vră%maşul şi cu cerul. Ar prezenta desi$ur un imens interes să se ştie n care tip de case a intervenit cel mai mult spontaneitatea românească. cât şi respectul 19D reli$ios faţă de >fire'. n orânduielile lumii e*terioare cu sentimentul că răul şi binele ţi se dă după naltă socoată. mai bucuros le ocolesc. -asele şi bisericile cresc şi dispar. )omânul nu va ncerca prea mult să sc#imbe cursul ntâmplărilorC el va modifica. Această #orbotă de inutilităţi a caselor româneşti mărturiseşte nu numai despre prezenţa unui simţ artistic. -ine a creat aceste tipuri. ca valea şi dealul. şi era născută dintr-un vi$uros simţ al timpului văzut ca o proiecţie rectilinie n viitor. >)omâneşti' nu n sensul unei paternităţi e*clusive. ci mai curând n sensul unei aderări obşteşti la ele. deşi n cea mai mare parte sărace. se poate spune că nu e*istă nici o situaţie care să ducă pe român la disperare ani#ilantă. din du#ul intermitenţei sezoniere.

-ât priveşte apetitul pitorescului se remarcă uşor şi de la ntâiul contact. ne va fi cu neputinţă să formulăm sau să circumscriem >românescul'. dar nici acesta nu e atât de obştesc.oporul românesc e fără ndoială ndrumat dintru adâncul său spre pitoresc.concrete. mai ales n ar#itectura bisericească. =aptul ni se pare de o deosebită importanţă. ?otivul baladesc al ?eşterului ?anole circulă ntre mai multe $rade de latitudine şi lon$itudine $eo$rafică. şi câte or fi la fel. -e e comun casei din ?unţii Apuseni cu acoperişul de paie. 4ste >acoperişul-casă' din ?unţii Apuseni un produs mai local decât acoperişul-cascadă din "asarabia( 4ste acoperişul-cascadă din "asarabia un ultim ecou al acoperişului pa$odei asiatice( Bntrebări de acestea. ncât să poată alcătui un coeficient necondiţionat al unei formule stilistice valabile pentru tot pământul românesc. dar românească e interpretarea şi sublimarea lui sofianică. un or$an cu care du#ul românesc asimilează elemente străine. pentru a ncerca sentimentul demarcaţional al unui salt n altă lume. vor fi poate ndreptăţite. dar ea trebuie căutată nu atât n motivele şi elementele ei. dar cine le dă satisfăcător răspunsul( 5acă ne restrân$em la consideraţii asupra circulaţiei motivelor concrete. Kn lucru e să iubeşti pitorescul şi să-l creezi. meritând o subliniere. să treci dintr-un sat românesc ntr-un sat ucrainean. 0ricâtă nfrânare si-ar impune sunetul românesc n ceea ce priveşte pasiunea pitorescului. n mediul ucrainean pitorescul ia proporţii de recoltă şi de strălucire nadins adunate la un loc. 0 ori$inalitate e*ista 19E fără ndoială şi n ar#itectura noastră populară. $raţie tocmai orientării spre >pitoresc' a acesteia. n asemănare cu e*uberanţa descătuşată şi violentă a celorlalte popoare răsăritene. 4l pune totuşi n această patimă a lui o măsură. de atâtea ori mai nalt decât zidurile.entru a fi*a locul casei româneşti n scala posibilităţilor stilistice e necesar să notăm n acelaşi timp o distanţare faţă de nclinarea spre pitoresc a altor popoare. din satele din ?untenia( Sau ce e comun ntre casa din ?untenia şi casa cu acoperişul treptat ca o cascadă din "asarabia( Bn le$ătură cu această diversitate tipolo$ică se pot pune desi$ur diferite probleme. cum nici unul dintre toate neamurile ncon%urătoare. 4 de relevat că aceste motive şi elemente străine asimilate posedă la ori$ine de obicei cu totul altă funcţie decât aceea ce li se acordă prin ncorporarea ntr-o viziune pitorească. inte$rându-le ntr-o viziune de pitoresc. o anume >discreţie' românească. aceasta mai ales dacă o asemănăm cu casa croită pe calapod etic şi practic. străbătând "ucovina. . şi casei cu acoperişul de stu#. altceva e să asimilezi motive şi elemente străine. A%un$e. Să dăm nişte e*emple din domeniul ar#itecturii. Aipurile casei româneşti se relevă bunăoară printr-o ne$răit de binefăcătoare >discreţie' n utilizarea pitorescului. şi de asemenea un pitoresc sui-$eneris. un ritm şi un du# atât de de$a%at. s-ar putea ntâmpla să nu rămâi cu nici una n mână. <u trebuie să ai oc#iul tocmai specializat ntru meşteşu$ul unor atare diferenţieri. ale tipurilor de case româneşti. . cu streşinile lăsate ca poalele peste pereţi până aproape de pământ. pentru a demonstra bo$ăţia formală şi coloristică a lumii. franco$ermane. tip răspândit la popoarele apusene. şi o anume >e*uberanţă' ucraineană. . mult mai turtit. 4 ne ndoios că n aspectul casei româneşti de pretutindeni intră un remarcabil număr de elemente inutil estetice. -el mai $eneral element ar#itectonic e ncă pridvorul cu stâlpi. cât n imponderabilul doza%ului lor. Specific românesc nu poate fi numit. această nclinare ţine incontestabil de anatomia sa& ca atare ea devine uneori un fel de or$an. -ăci n ar#itectură nu e mult mai altfel decât n poezie. 1storia ne dă pilde de motive evident străine care au fost totuşi foarte or$anic 19G asimilate din partea ar#itecturii româneşti.

)ostul ori$inar al frescei era acela al unei revelaţii ce are loc e*clusiv n interiorul privile$iat al bisericii. ca o cloşcă peste pui. ci pentru a fi ncorporată unei viziuni pitoreşti. aproape %ucăuş. de pinteni ai unor ziduri. zidurile bisericii ncetează de a mai fi un izolator faţă de natură. cu turnuri. şi de altă parte suliţa turnului ţâşnit spre cer de câteva ori mai nalt decât trupul bisericii. Suceviţa. şi al le$ării lor. 0rientarea pitorească a nlesnit ar#itecturii noastre n $eneral asimilarea multor elemente străine. cu un $otic adaptat la material 8lemn: de altă parte. ca #aină a unei permanente minuni. care şi pierd nsă funcţia lor de obârşie. 5e altfel şi aceste fresce >e*terioare' depăşesc o anume intenţie iniţială. de ndrumare spre nalt. <atura va fi nţeleasă ea nsăşi ca o vastă frescă revelatoare. Aurnurile. Acest du# al mpreunării celor două lumi. Socotim aceste biserici printre cele mai preţioase şi mai fără de rezervă admirate produse ale $eniului nostru popular. ce le revine de drept n stilul $otic. Aspectul ar#itectural de ansamblu al acestor biserici te mpiedică totuşi să atribui turnurilor aceeaşi funcţie. La bisericile de stil romanic şi $otic. idilic solar. stând sub soarele zilei n mi%locul naturii. Semnificaţia izolării este limpede& interiorul bisericii reprezintă de fapt altă lume decât cea dinafară. 4le izolează. iar turnul sule$et se nalţă feciorelnic.: devin pe soi românesc simplu decor. -ontraforturile şi pierd cu desăvârşire rostul lor iniţial de spri%in. care caută nălţimi ameţitoare.?otivele de mprumut şi pierd rostul ori$inar. se manifestă n diverse c#ipuri şi e omniprezent . Sensul frescelor e*terioare este să desfiinţeze izolatoarele zidurilor puse ntre natură şi biserică. parcă vrea să adăpostească cine ştie ce făpturi telurice. mpestriţată de bucuria pitorescului. şi devin un adaos decorativ. un aer luminos.rin apariţia debordantă a frescei pe pereţii dinafară. Să ne $ândim bunăoară la bisericile de lemn din ?aramureş. de o parte. dobândind n realizările româneşti o nouă funcţie. Aceste puteri şi vedenii 'le poţi zări şi dinafară. disproporţionat să$etate spre stratosfera. cu un $otic superlativ şi potenţat. o sprintenă svelteţe. Sidurile sunt cenzura ntre două lumi. Sidurile izolează. -urios e nsă că nu avem de a face cu un simplu $otic mprumutat. <atura şi biserica ncep a se confunda. simbolizând parcă si$uranţa nvierii morţilor. n prezenţa fenomenului $otic ori$inar eşti dispus să urmăreşti linia verticală cu sentimentul revărsării n transcendenţă. sunt fără ndoială de ori$ine $otică. zidurile despart #otărât spaţiul ritualului de lumea dinafară. /erticala $otică a fost deci asimilată nu pentru funcţia ei estetică ori$inară. ntro lume de dincolo plină de $rave mistere. -ontraforturile de ori$ine $otică ale diverselor biserici din "ucovina 8/oroneţ. /atra ?oldoviţei etc. din "i#or etc. )ostul frescei e*terioare este să arate că nu trebuie neapărat să intri n biserică pentru a vedea puterile şi cetele cereşti. dar şi mpreună. n asemenea cazuri s-ar părea că ar#itectul a urmărit nadins să câşti$e cât mai mult spaţiu pentru fresce. Acest rost al zidurilor corespunde perfect atât modului spiritual catolic cât şi celui protestant. -âteodată aceste biserici par nişte colibe. n ansamblul ar#itectural al bisericilor maramureşene verticala turnurilor completează n c#ip fericit doar >pitorescul' ntre$ului. . Semnificaţia zidurilor este n cadrul ortodo*iei n $eneral alta. Aurnurile bisericilor noastre de lemn au n comparaţie cu năzuinţa severă. Sidurile despart spaţiul intern de lumea din afară n măsura n care le şi lea$ă. tranşant spaţiul interior al bisericii de natura n care e situată biserica. c#inuită şi noptatică a $oticului. ?ăreţia e*terioară a bisericilor romanice şi $otice te pre$ăteşte numai pentru cea dinăuntru. Aotul se inte$rează ntr-o vedenie cosmică liniştitoare. uşurinţa unei si$ure năde%di. aceasta mai ales n cazurile când ele vor fi 197 acoperite şi cu fresce. )ădăuţi. Atributele cele mai caracteristice ale lor sunt de o parte acoperişul coborât peste navă până aproape de pământ. care nu au nimic comun. ntre morminte si peste morminte co-perişul bisericii se apleacă cu $ri%ă ocrotitoare. Am a%uns aci la un punct asupra căruia ne-ar plăcea să stăruim puţin. ci cu o consecinţă ndrăzneţ desfăşurată.

cu cămaşa simplu mpodobită cu ornamente pătrate. al #aţe$anului. 6nota 17 1. sunt destinate să le$e spaţiul ritual intern de lumea din afară. nu mai puţin şi aproape antipodic lu$o%anul n ne$ru solemn. Alături e ţăranul monumental. răspunde unui sentiment metafizic care cere o le$ătură ntre natură şi lumea de dincolo. <u lipseşte nici primarul de la -#izătău cu pieptarul cu borduri ne$re de fină ornamentaţie. de flori. ntr-o duminecă mare de sat( 1ată o ţărăncuţă din Jor%.ridvorul. cu pălăria ţu$uiată. cu zi$za$uri $albene.nota 17 199 5ar nu numai viaţa cotidiană. eu ia de coloarea zăpeziiC aceea cu catrinţă nea$ră şi cu broboadă bo$ată coboară de la Naţe$. acoperind toată biserica. Aceeaşi funcţie mi%locitoare ntre spaţiul intern şi lumea din afară l are peristilul. sau cea lăuntrică a spaţiului ritual.pretutindeni n ţara noastră şi ca $enerator al portului românesc. =rescele e*terioare şi pridvoarele simbolizează 19I le$ătura ntre cele două lumi. dar şi frescele e*terioare mai reduse. Avem n faţa noastră o colecţie bo$ată de păpuşi etno$rafice 6nota 17. obţinute prin simplitate. . costumul. e*aminat mai de aproape n rosturile lui. de bani.ra#ova. bănăţeanca din Jraniţă cu cârpa ncornorată şi cu opre$ din şerpi multicolori. metafora n cântec şi n descântec. 85eosebit de or$anic este mai ales pridvorul care ncon%oară ntrea$a clădire al unor biserici de lemn din Ardeal:. Ae izbeşte costumul ţărăncii de la . -iobănaşul cu tundra cafenie vine din ?uscel. poartă pecetea unui stil pitoresc. e vastă cât ţara. atât e de vioi si de sărbătoresc. 5u#ul pitorescului l ntrezărim . cum le $ăsim pe unele lăcaşuri din "ucovina. câmpul cu fântânile şi cu troiţele. Jrănicerul din "anat e aci. ale unor biserici din ?untenia şi 0ltenia. casa. femeia de-un aspect cam mănăstiresc din /laşca. pridvorul al atâtor biserici româneşti de aproape pretutindeni. 5ar şi n cazul costumelor rămâne o trudă rău plasată orice ncercare de a stabili elemente $enerale sau motive de circulaţie pe ţară. şi strămoşi n acelaşi timp. 6. ar#itectura. Afirmând că portul ţărănesc e e*cepţional de variat şi că n unele re$iuni el se felureşte e*ploziv şi de la un sat la altul.aceasta e aproape de prisos s-o mai spunem . din 5ol% şi $or%anul cu pieptar de podoabă neastâmpărată si cu cămaşa lun$ă şi nfoiată.iteşti. . Arecerea n revistă poate să continue după plac. un mic popor românesc multicolor şi pestriţ din cale afară. stri$ător ca un răsărit de soare. fiindcă ţine să ilustreze influenţe tătăreşti destul de sumbre. A pornit ceata spre iarmaroc sau se mprăştie numai după un %oc z$omotos şi fierbinte. desenate şi colorate de profesoara Laura /lad 8Lu$o%:. 5in cealaltă parte se apropie sălişteanca coc#etă cu mult ne$ru şi alb. nu facem decât să repetăm ceea ce de atâtea ori s-a spus. =rescele e*terioare deosebit de bo$ate.n lumea românească. Jaleria acestor contemporani. iar cel cu tundra mai scurtă din . coloarea şi fantazia superstiţiei sau ale proverbului. .ădureanca purtând pe mâneci podoabă masivă. sau cimitirul cu crucile de lemn şi cu stâlpi. Aăiate n lemn. sau spre bucovineanca ceea baroc ncărcată de coloare. compactă şi cu măr$ele. Acelaşi stil determină şi tot ce ţine de ima$inaţie. care n fond sunt deopotrivă privite ca nişte revelaţii ale divinităţii. care dau ritm şi linie şoldului. Bndreaptă-ţi oc#ii la costumul de uimitoare efecte. . pe care coboară porumbelul Sfântului 5u#. nc#ipuită din linii. Stând afară te poţi simţi oarecum tot ca ntr-o biserică.arcă ar ieşi dintr-o biserica acest mic popor. n costum de o mare linie clasică. 5obro$eanul te atra$e mai puţin. ce par urme de pasăre n zăpadă.

ima$inaţie care fi*ează pentru eternitate o icoană $răitoare $ăseşti din plin n nţelepciunea acumulată n acea miraculoasă memorie a poporului numită tradiţie.ământul se va aprinde& vremea de apoi. o povestire versificată.entru fiecare mănunc#i a dat şi o . au fost flori. care l ţine aplecat peste un ciubăr.ann le-a pus n le$area proverbelor n rac#ete cu e*plozii multicolore. pe care Anton . -ând pitorescul pătrunde nţelepciunea populară. dar n belşu$ul de nţelepciune al acelui ţăran fără de nume. păcat numai că remediul propus e condiţionat de circumstanţe irealizabile. o anecdotă.ovestea vorbei una din cele mai ori$inale şi mai simpatice cărţi ale literaturii noastre.oveste a vorbei. Acad.ann a fost n felul său desăvârşită. desc#id orizonturi metafizice. n "ucovina se crede că femeia care vrea să se facă frumoasă trebuie să se spele cu apă din care bea curcubeul. <u s-a mai $ăsit un al doilea care să trăiască n aceeaşi măsură proverbul. . )om. Knele mănunc#iuri de proverbe sunt atât de strâns şi de firesc le$ate n zale. vor pica din el trei picuri pe pământ. sinteză supremă a $eniului unui ntre$ popor.>. nainte de a se preface n cuvinte. ca să i se scur$ă sân$ele. ceva mai presus de bine şi rău. Anton . cu o spontaneitate $âl$âitoare.ann s-a ntrupat pe deplin ntâia si ultima oară proverbul românesc şi spiritul latent al acestuia. . 4 o stranie viziune de pitoresc apocalips.roverbele româneşti sunt cele mai adesea produsul unei nţelepciuni alimentate de simţul pitorescului. Arebuie să desc#izi pa$ini de mare literatură ca să mai $ăseşti ima$ini plastice şi pitoreşti ca aceasta& >făţarnicul mănâncă sfinţi şi scuipă draci'C ironii ca acestea& >fă-ţi cruce mare că dracul e baton'C răutăţi naive ca aceasta& omul sărac şi nevoiaş >se mbracă numai pe dinăuntru'C sau ima$ini su$estive precum următoarea& . drept tâlc al proverbelor. col. Această viziune pitorească despre stafiile frunzelor denotă un intens animism şi o impresionantă mitolo$ie fra$mentară. discrete. n Aransilvania se crede că n lună sade Avel cu capul spart de -ain. <u la oricare ţăran. Adâncime.de-acum un veac. ca şi multe altele la fel. Knele au urâtul obicei al dascălilor care moralizează. aproape cu neputinţă de realizat unui .ann. dar ele au un ce $reu definibil. Bntr-o re$iune din ?oldova se crede că lemnele pe care le-ai ars n zi de iarnă şi pun noaptea frunzele lor pe fereastră. să aibă acelaşi tact. $rotesc. >cel isteţ ca un proverb'. 233 ca poveştile din 0 mie si una de nopţi. fac din . ncât le crezi creaţiuni dintr-un sin$ur bloc. anemiat de ndoielile refle*iei& un firesc ce nduplecă inima şi inteli$enţa cea mai incoruptibilă. n "ucovina se crede că nu e bine a vărsa mazăre pe %os. Kneori proverbele se dezvoltă unul din celălalt. Aceeaşi pitorească mitolo$ie şi n următoarele e*emple.itorescul' a invadat metafizica şi mitolo$ia populară cuprinse n superstiţie sau n credinţele deşarte. ntâlneşti la fiece pas.prietenos poporului . ceva mai presus de adevăr şi neadevăr. Apariţia lui Anton . rămas aproape acelaşi prin cel puţin zece veacuri. n Anton . . Superstiţia aceasta. spirit ce se %oacă cu relativitatea valorilor. fireşte. faţa vieţii. Avem proverbe care prin fineţea lor par nişte cuvinte de spirit azvârlite pe câmp unul altuia de zei-plu$arii. căci ele ar fi lacrămile ?aicii 5omnului 8a se vedea& -redinţi şi superstiţii de Artur Jorovei. a avut n valul de romantism . confirmă nsă invazia pitorescului până şi n ma$ia populară. aceeaşi dra$oste şi vioiciune n ntrebuinţarea lui ca Anton . 191E:. Altele un umor izbăvitor de tristeţe. Altele sunt surâsuri desprinse dintr-o stăpânită resemnare n. Knele.roverbele sunt aforismele poporului. Avem proverbe care sunt biciuri de foc şi proverbe care. 1scusinţa neobişnuită şi du#ul pitoresc. 4ficacitatea ei ar fi ne ndoielnică şi fără $reş. şi e*e$eza naivă ce leo alătură. %oc. )eţeta e poetică. fericita inspiraţie de a aduna proverbele noastre şi de a le $rupa după subiect. interpretare adeseori divinatorie a e*istenţei.creator cult. când ciubărul va fi plin.ann. -e s-a mai făcut după el se reduce la un adaos mecanic de colecţii. aceasta ia nfăţişarea >sfătoşeniei'. 0bservaţie căreia nu-i scapă nici o nuanţă a realităţii. . o $raţie a ntâmplătorului.

fiindcă se bucură tot la mare'. dar care aruncă unele lumini esenţiale şi ultime asupra acestui nvolburat aspect răsăritean. . solidar cu natura.' >"ătaia e totdeauna din rai. nici la deal.' >5in coada pisicii sită de mătase nu se face. Această obştească dra$oste de aparenţă pestriţă. 5ra$ostea de pitoresc a răsăriteanului nu apare numai din când n când. nici la vale.' >Luminarea se aprinde pentru cei ce văd. 4 vorba despre un misticism doctrinar care a creat multe scoale n cadrul culturii islame. ci constituie o dominantă psi#olo$ică. 5ra$ostea de pitoresc a apuseanului e de obicei despuiată de orice[ substrat metafizic. -ât priveşte vioiciunea ima$inaţiei. care au relevat-o ntâia dară cu mai multă insistenţă. ce trece dincolo de faptul n sine. şoarecii stea$ ridică. 5ar mai e*istă ntre dra$ostea de pitoresc a apuseanului şi aceea a răsăriteanului şi o altă deosebire. fiindcă simte nevoia să 232 fu$ă de monotonie şi abstracţiune. 5ra$ostea de pitoresc a apuseanului este aceea unui om care din pricina nc#istării sale n abstracţiuni sterile. de podoabă. ţăranul nostru ia biruitor concurenţa cu oricare din vecinii săi.' "lestemul& 231 >S-a%un$i slu$ă la cai albi'. ca şi celor din orientul apropiat. Acest misticism doctrinar nu ar fi atât de răspândit pe cât este. adică băştinaşilor din Asia ?inoră. pitorescul. care mer$e n adâncime. ?isterul . de variaţie. dătătoare de semnificaţii.' >Knde nu e pisică. ce poate fi ntâlnit pretutindeni n re$iunea despre care vorbim. nu posedă o semnificaţie mai profundă. endemic la acea răscruce de continente. el se identifică epicureic cu acest pitoresc. a pierdut natura şi care prin reacţiune se simte ndrumat să-şi creeze un suro$at al ei. mai accidentală. -are e sensul ascuns al acestei orientări insistente spre pitoresc( Apusul a ndră$it şi el. parcă spre a ntări o dată din plin teoria frumosului ca >finalitate fără de scop'.' ><imenea nu e uşă de biserică. o cunoaştem din călătoriile noastre sau ale altora sau cel puţin din literatura romanticilor. n diverse timpuri si locuri. A%unşi aci trebuie să ne ntrebăm dacă această mpre%urare. 5ar orientarea lui spre pitoresc a fost mai puţin e*cesivă. sau din cauza traiului silnic n cătuşele civilizaţiei. beţia ornamentului si aventura arabescului se realizează n sud-estul european şi n răsăritul apropiat ca #aină a unei ntre$i culturi.>oc#ii omului sunt din mare. %ocul sieşi suficient al ima$inaţiei. >Ascultă cucu. 5ra$ostea de pitoresc a răsăriteanului este aceea a unui om care.' ><ebunul nu asudă. de belşu$ de forme. <e referim la e*istenţa unui misticism cu totul particular. de arabesc.nţele$e orientarea spre pitoresc a acestuia. după o saturaţie de ri$orism spiritual sau după privaţiuni cărora le e 'supus ca citadin.entru a . care aparţine Asiei ?inore.': Acest pestriţ şi scânteietor proverb ntrupează desăvârşit nţelepciunea clădită pe ima$ini şi pe pitorescul naturii. Altul e cazul răsăriteanului. 5ra$ostea de pitoresc. niciodată atât de substanţială şi de permanentă ca a răsăriteanului. pe care nimeni n-o va tă$ădui. vrea o mbo$ăţire şi o ntrecere debordantă a ei printr-o lume podoabă. 5ra$ostea de pitoresc apare n sufletul apuseanului. misterul divinităţii e conceput ntr-un c#ip cu totul aparte. cu toată atmosfera rezultând din ea. de detaliu. violentă.' >?incinosul se mbolnăveşte când spune adevărul. până-ţi cântă. de amănunt. Apuseanul iubeşte la anume ceasuri ale istoriei sale >pitorescul'. dacă la temelia sa n-ar sta un misticism latent popular. Setea de coloare. bunăoară. 8>5intr-un răsur iese şi trandafir şi mărăcine. Această dra$oste a răsăriteanului mai are apoi şi alt substrat subconştient decât al apuseanului. nu pentru orbi. 4vadând. trebuie să pornim de la un fapt care la ntâia privire s-ar părea lăturalnic. e*cesivă. de coloare e o trăsătură caracteristică tuturor balcanicilor. c#inuit de monotonia zidurilor afumate şi a cotidianului mecanic şi nefiresc. Să nsemnăm că potrivit misticismului.

de sine stătătoare. 9. 0rnamentica e depozitară unor taine colective& din avântul sau din fră$ezimea unei linii. totdeauna târzâelnică. pentru a se putea arăta. sau n romantismul european. 239 4a fi$urează ca atare de pildă n matricea stilistică a poporului românesc.itorescul e deci revelaţie. manifestare involuntară a unei substanţe secrete. şi-a asi$urat un locşor. . n cazul acesta orientarea ia proporţii de cult. pentru a se face văzut. ntrea$a peninsulă balcanică ni se pare ntrucâtva contaminată de atmosfera aceasta. inconştientă. . Jrafolo$ii ncearcă să reconstituiască omul dintr-o sedilă. cum paleontolo$ii refac . rostire. reconstitui oarecum >$rafolo$ie' du#ul unei populaţii. de aparenţe.lăsmuind forme ornamentale. constitutivă. -onfi$uraţiile scrisului şi conformaţiile psi#olo$ice manifestă secrete corespondenţe. ca spovedanie şi comunicare a unui du#. prin pitoresc. ornamentica prin născocirile ei liniare. de o preţuire care duce n cele din urmă la e*altarea pitorescului.divinităţii e nc#ipuit ca un ce >ascuns'. Surprindem o asemenea orientare de pildă la popoarele apusene. prin forme. . 4*perienţele $rafolo$ice de până acum asi$ură un destul de serios temei ideii că formele şi confi$uraţiile scrisului uman se inte$rează. . cu a%utorul intuiţiei. a oficialităţii universitare. din preferinţa arătată dreptei sau arcului. 4*istă o orientare spre pitoresc. prin cuceririle şi succesele ei de netă$ăduit. prin ritmica şi prin colorile utilizate. 5eterminanta poate fi şi un puternic or$an de asimilare a unor influenţe străine. după unii c#iar drept o >ştiinţă'. la un cult al pitorescului. 23D <titlu> (U. SI OR&AM'&TICA 0rnamentica artei populare se nvredniceşte. 4*istă o orientare spre pitoresc ca dominantă stilistică. a puterii analitice necesare şi a empatiei. corelative ale unui ntre$ or$anic.roblema pitorescului ca orientare spirituală are deci varii aspecte şi dimensiuni& 1. Sentimentul acesta metafizic e n c#ip firesc nsoţit de o preţuire din cale afară a pitorescului. 0rnamentica. Această orientare poate să invadeze n sens creator toate domeniile de manifestare ale vieţii spirituale şi culturale. de toată atenţia celui care analizează determinantele stilistice ale unei culturi. -u cât pitorescul e mai divers şi mai intensC cu atât plenitudinea revelaţiei e socotită mai neştirbită. are nevoie de #aină. Bn realitate acest %oc nseamnă autotrădare. 5umnezeu şi impune pitorescul ca mod de a se arăta. care ec#ivalează cu o determinantă stilistică. din accentul pus pe masa compactă sau pe motivul rarefiat din sublinierea fi$uraţiei naturale sau a $eometrismului abstract. mai bine. ca părţi. invizibilul. ca un ascuns care. e silit să mbrace forme si colori. se poate. mărturisire. prin detalii concrete.oporul românesc e situat la mar$inea unui câmp peste care pluteşte această atmosferă de cult al pitorescului. n apus $rafolo$ia trece astăzi drept o te#nică. 5ivinitatea nici nu se poate manifesta altfel decât prin lucruri. care.entru spiritul astfel orientat >pitorescul' devine >revelaţie' a dumnezeirii 8Asia ?inoră:. 4*istă o orientare spre pitoresc cu totul accidentală şi de suprafaţă. cu o putere simbolică. sub diferite un$#iuri. ades mai presus de natură şi de orice conte*t al ei. 5umnezeu. puţind fi privite ca aspecte ale aceleiaşi semnificaţii unice sau. 0rice lucru e o manifestare a divinităţii. . prin invenţia ei de forme libere. omul crede că se dedă unui simplu %oc. 2. c#iar şi n consideraţia. n vaste şi comple*e confi$uraţii psi#olo$ice. or$anică. trebuie privită ca e*presie directă. ţâşnit dintr-un insondabil şi copleşitor sentiment metafizic. c#iar dacă ia proporţii de mare amploare şi c#iar dacă e obştească ntr-o anume re$iune sau epocă. şi nu mai puţin decât alte plăsmuiri ale $eniului anonim.

bunăoară vreo cucoană cu mandolină şi căţei. prezintă o ornamentaţie n care recunoşti numaidecât florile domesticite ale $rădinilor. Jeometrismul este aproape absent n această ornamentică. motivele catoliceC de pildă mielul cu crucea subsuoară. ca o obsesie şcolară. vrednice de a fi $ravate n memoria smalţului. de alta plăsmuirea ornamentală. fără de măreţia simbolică a lui @il#elm Aell dar pedant redat până n cele mai mici detalii. bunăoară. . -eramica elveţiană. <e surâde anume posibilitatea de a stabili pe această cale câteva trăsături caracteristice ale du#ului românesc. n arta populară din apus. motive biblice. ca să recunoşti cel puţin $enul pro*im al penei de la pălărie şi calitatea nasturilor %iletcii. 23G apar mai des. dându-i viaţă. n stare să ne reveleze aspecte dintre cele mai ascunse ale du#ului unei populaţii. 0steneala va fi poate răsplătită de rezultatele pe care le ntrezărim. precum e şi foarte firesc.ornim din 4lveţia. reprezentaţi mai mult pentru morala fabulei decât pentru frumuseţea priveliştii. 5epinde numai de priceperea tălmăcitorului de visuri 8şi ornamentica e un vis: descoperirea ec#ivalenţei. sau. pare deci dictat mai mult de rostul practic al obiectului decât de considerente estetice. =ormele sunt n $eneral mai sumare şi colorile poate mai vesele. . . Sc#ematizarea fi$urilor naturale nu rezultă dintr-o necesitate or$anică de stil. reducându-se n $eneral la nsăşi forma obiectului. adesea ntunecate. Locul $ol. e adesea umplut cu slovele medievale ale unei ma*ime biblice. dacă nu spre stilizare. "lidele. de ceramică. ci e artificială. 0rnamentica $ermană redă scene de viaţă. Ar fi şi n cazul acesta vorba despre o corespondenţă tainică de confi$uraţii& 23E de o parte sufletul uman. de nuanţe $rase. de pildă un păstrăv. /erdele. această ceramică. Laleaua este un motiv frecvent. de ale epocii. Bn această re$iune. câteodată. de sculptura n lemn etc. 5esenul blidelor reprezintă scene familiare sau idile. roşul-brun mpestriţează. precum mar$inea blidului. unde se cultivă motive naturaliste de acelaşi $en. sau din 4uropa centrală. cu Adam şi 4va. cerută de materialul utilizat. "elşu$ul decorului e prea $reoi pentru a comunica simţământul beţieiC el derivă mai curând dintr-un fel de mesc#ină nevoie de a utiliza orice spaţiu disponibil. predominant multicolore. . idile cu soldaţi rococo. aspecte de oraşe sau. de un specific climat spiritual. oferă oc#iului curios un fond de desene& vreun vânător eternizat-pe luciul fra$il. sau ale unei nţelepciuni nu lipsite de bur$#ez umor. ne ntâmpină n afară de motivele naturaliste şi motive naturale sc#ematizate după un calapod $eometric impus de material 8 n ţesături de pildă de nsuşi mersul iţelor:. -âteodată n acest amestecuş fra$mentar se rătăceşte fără de nici o lo$ică un motiv acvatic. de e*emplu n cea $ermană. 0rnamentica manifestă aci totuşi o uşoară tendinţă. din blide sau din cărămizi de cămin smălţuite. 0rnamentica la care ne vom referi ţine de arta te*tilă. Sub un$#i colbristic predomină nuanţele de roşu şi . se sc#iţează adesea silueta muzeală a unei biserici sau a altor clădiri reprezentative. n cazuri optime. plimbându-ne prin arta populară europeană. ntre flori care reprezintă probabil peisa%ul. sătule. cel puţin de simplificare. /om ncerca o asemenea tălmăcire.balaurul dintr-o un$#ie.e baza ornamenticii pe care arta populară de pretutindeni ne-o aşterne ca un dar la picioare. 4 vorba şi n cazul acesta de o variantă locală a unei arte ormanetale răspândită pe un vast teritoriu n ţările apusene. n funcţie de util. din lipsă de spontaneitate ima$inativă. alcătuită mai ales din ulcioare cu capac de metal. sau cele evadate din nou n sălbăticie ale pădurilor alpine. Jeometrismul.ornind din 4lveţia spre răsărit vom descoperi cam aceeaşi ceramică n Austria. ca o pauză a du#ului de disciplină. se poate proceda la un fel de $rafolo$ie colectivă. cum ar fi pomul paradisiac. -eramica e n orice caz foarte ncărcată ca ornamentaţieC abundă motivele naturaliste sau de intenţie naturalistă.

după porunci intrinseci materialului ntrebuinţat. păsările. $eometrismul le ntre$eşte asonant& n toate este aceeaşi mişcare vi$uroasă aceeaşi nelinişte căutătoare. clasicismului. al cărui zenit l vom putea admira apoi n peninsula balcanică. stăpânitor situată n centrul unui câmp străbătut de linii de forţă. <e ntoarcem deci n zone mai temperate. Bn orice caz. ea nu e aşa de ncărcată precum aiurea. n <orve$ia şi n Suedia apare. )eminiscenţe şi infiltraţii de ori$ine cultă. sau $eometrizate. când mai violent. <e vin n amintire. cercul solar. 0rnamentica ceramicii populare franceze variază motive de acelaşi soi ca şi partea cea mai. aduse cu poveştile. amintesc atât prin dinamica lor. cum ar fi taurul. şi unele infiltraţii maure.albastru. repetat ca să nc#ipuie un lanţ. acele vase de lemn. alăturate ntâmplător. ursul. dacă se face abstracţie de unele motive locale. moale& $eometrismul formal al ornamenticii finlandeze imită parcă. din vi$uroase arcuri ntretăiate. fără interes pronunţat pentru armonia lor. care se complace n viziuni de ansamblu. ne$rul. proprii $oticului. 4cou fără substanţă proprie. care mpodobesc adesea căminele. ea e rarefiată şi de o compoziţie mult mai ritmică. n c#ip de păsări stilate. de la miazănoapte de sub candela lumii. ?ai departe nu credem că e necesar să urmărim vânatul. de la miazăzi. când mai uşor. ?otivele naturale sunt stilizate unitar. aici. un nvoit şi vân%os $eometrism. precum şi motivele de animale mitolo$ice. <u ne oprim decât n $rabă tan$enţială asupra ornamenticii franceze. se ntre$esc complementar n acorduri de or$ă. spontaneitatea nativă a artei populare pare $rav alterată şi stân%enită de influenţe >culte'. şarpele multiplu mpletit. spaniole şi italiene. a oraşelor. animalele. trădată de ideea ei imanentă. mai ales n arta te*tilă. de băut. n Abruzzi: impur. care este cultura ma%oră. 0rnamentica franceză se sin$ularizează nsă prin procedeele ei mai economice. 5e notat numaidecât este că acest $eometrism apare n 1talia 8de e*. nfăţişare locală. niciodată stri$ătoare. violetul. Aoate aceste aspecte. 0rnamentica populară e supra ncărcată şi fără de nici o lo$ică interioarăC n ea fac nuntă arabescul simplist cu totul lipsit de #arul nc#ipuirii şi motivele naturale transcrise ntocmai după natură. pe nume& $rifonul. n acest pomelnic ilustrativ. fi$uraţia umanăC motivele iau doar o. Arebuie să ne ducem până departe spre miazănoapte pentru ca să $ăsim o artă populară ce şi-a mai păstrat ceva din vi$oarea şi calităţile de altădată. un aspect poros. Arta te*tilă italiană o socotim printre cele mai ncărcate şi mai variate ca ornamentică& aci se iveşte din plin şi acel $eometrism drept liniar. barocului. "roderiile spaniole prezintă o ornamentică de un pronunţat $eometrism. Adică până n ţările scandinave. ei şi prin ornamentaţie. şi vopsite cu $ust şi cu un remarcabil. lânos. penibil şi steril clişeu. Arta populară. mpovărate de o ornamentaţie crestată. nu se recomandă prin trăsături prea specifice. mare a ceramicii apusene& florile. ornamentică spaniolă. alcătuit din linii radiante. care-şi $ăseşte noima şi tâlcul n sine nsăşi. intermitent . 237 -olori. Zesăturile finlandeze au nu numai prin material. sau din celălalt tărâm. albul. cât şi prin $lasul vi$uros şi profund al colorii anume intenţii ale $oticului ancestral scandinav. Simţi n ornamentica scandinavă prezenţa unei voinţe suverane. pline dar mate. leul. stârnit de un copleşitor model. Linia unduitoare susţinută. de un $eometrism dinamic. vom $ăsi n =inlanda o artă te*tilă care prin felul ei ne iniţiază n tainele subpolare. cristalele destrămate şi fără consistenţă ale zăpezii. tonuri adânci. -olorile spre care nclină francezul vibrează de o reţinută căldură. foarte consecvent sub un$#i stilistic. -ât priveşte ceramica. se amestecă şi se mpletesc stăruitoare printre motive şi urzeli ornamentale din viaţa de la ţară. mărite sub lupă. sobru simţ al combinaţiei coloristice. n colori vii. sunt motive care se văd din belşu$ pe mobila ţărănească. pe obiectele $ospodăreşti. devine soare-sec. >ma%ore'. dominante fiind roşul. naintând spre nord. adesea de pătrăţele şi de o compoziţie foarte densă şi compactă.

sau alcătuite din unităţi $eometrice prin nsumare. e cel mai ades foarte densăC ncărcată până la a nuţi mai da ră$azul să răsufli. precum plante şi animale. $albenul. nc#ipuite din %ocul sprinten al ri$lei. -onstatarea ni se pare valabilă mai ales pentru Jrecia de nord. cea $eometrică. e*emplul nemaiputând fi citat sub nici un un$#i ca termen de comparaţie cu arta noastră populară. este n $eneral mai stăpânită. Knele motive.rin ce se deosebeşte n fond ornamentica artei populare neo$receşti de aceea a artei româneşti( 0rnamentica românească. combinaţiile de colori putând fi cele mai felurite. doldora de ciorc#inii decorului. =aţa ţesăturii nu posedă nici un câmp liber. Se $ăseşte şi o ornamentaţie care nu aducea deloc cu a noastră& un fel de fi$uri care amintesc pietrele nu tocmai re$ulate ale unor ziduri ciclopice. mai puţin ncărcată. spaţiul disponibil devenind un adevărat bâlci de motive şi colori. sau aurii pe câmp cărămiziu etc. scoarţe. covoare. Spaţiul e tratat cu respect utilitarist. al cărei corespondent ornamentic el şi este de fapt. cât şi ceramica din peninsula balcanică. când mai puţin. mai sobră. mai zi$za$at. mai nvoit. câtă vreme n Jrecia $eometrismul e mai abrupt. de fi$uraţie umană şi de aproape savante reminiscenţe mitolo$ice. ci e n ntre$ime cotropită de beţia ornamentală. broderii. roşul. n unele insule. abrupte. -olorile sunt de multe ori violente. 8A se vedea scoarţele olteneşti. 1ată de pildă ornamentică te*tilă neo$reacă& de la ntâiul contact cu ea ne izbeşte mpre%urarea că $eometrismul liniar. lipsesc la noi c#iar cu desăvârşire. şi adesea e*clusiv. cu n$ăduinţă şi faţă de alte coloriC fi$urile ornamentale. cum ar fi floarea şi mai ales frunza sau ramurile. cu ornamentică noastră populară. mai e*ploziv. devine stăpânitor. Bn Atica $eometrismul dreptliniar mai cedează. n$rămădite până la saturaţie. 5e obicei fi$urile animale şi umane sunt abrupt $eometrizate. de preferinţă fiind utilizate . ca n -reta. cum sunt acelea pe care le-am comparat cu bolovanii ciclopici. vec#i zăcăminte de infiltraţii urbane. n ornamentica românească avem adesea a face cu un foarte susţinut $eometrism dreptliniar. Luând n studiu arta te*tilă. 0rnamentică aceasta $eometrică. ?otivele naturale. 239 .: Stilizările proprii artei româneşti sunt e*presia unei vădite nevoi de stilC ele nu reprezintă simple sc#ematizări. alăturându-li-se şi motive naturaliste. se desprind albe pe câmp ne$ru. cu deosebire n aceea a scoarţelor. aduce. 0rnamentica noastră suportă multe epitete. nici un locşor nu e n$ăduit să rămână pârloa$ă. făcând loc unui $eometrism mi*t.23I sfâşiat de motive animale. n care intervine şi linia curbă. 4le apar n masă compactă. sunt mai rar utilizate. când e*istă un câmp intermediar. care. cu paralelele sau cu ntretăierile sale de drepte zbucnite n fi$uri de mare şi ntortoc#eată invenţie. verdele. dar ar refuza ofensa de a fi numită > ncărcată'C mai cu seamă dacă se ia ca termen de comparaţie arta. ornamentică e de o comple*itate şi de o virtuozitate foarte savantă. cu sau fără câmp intermediar. albul. -olorile ornamentale sunt pline. -eramica italiană a păstrat totuşi ceva din $ravitatea ceramicei romane. 5e altă parte n ornamentica noastră. $eometrizate. La noi motivul e frecvent ca >frunza verde' n poezia populară. c#iar stri$ătoare. când mai mult. acesta e nu arareori ne$ru sau roşu. ne$rul. se utilizează mai mult decât n cea $reacă.. după re$iuni. ascultând n $enere de poruncile unui stil mai puţin ncărcat decât al artei te*tile. a popoarelor vecine. n Jrecia insulară aceste moduri de $eometrism apar amestecate. Sub un$#i coloristic $recii şi au idolii lor. Bn ornamentică populară italiană se păstrează. Stilizarea se face de-a dreptul mpotriva structurii materiale şi a dezideratelor ei. care nu sunt . dictate de te#nica sau de materialul artei. motive naturale >stilizate'. de o invenţie fi$urativă mai simplă. vom $ăsi cea mai bo$ată documentaţie pentru o ornamentică e*trem de variată.

/om scuti cititorii de osteneala de a-şi mobiliza cunoştinţele de istoria artelor. naturale. stinse. Aceste persona%e sunt. adică un stri$ător amestec de stiluri& $eometrismul apare. Hi de o măsură clasică. care au pervertit priceperea şi au stricat cu totul $ustul poporului. trebuie să o recunoaştem . cum ma#omedanii ocolesc reprezentarea divinităţii. mai ales slave. până a nu se introduce colorile c#imice. Acest dezacord iritant l constatăm şi n arta populară ucraineană şi rusească. La celelalte popoare balcanice. 8Adău$ăm că n ornamentica şi n arta populară sud-est europeană fi$uraţia umană. Asemănările şi deosebirile de ornamentică formulate mai sus. .rin >clasic' şi prin >baroc' nu nţele$em decât moduri şi $rade de comple*itate n ntrebuinţarea unor motive care n fond nu sunt nici clasice. alături de ornamentica >naturalistă'. românul aderă la moduri mai stăpânite. ci simplu populare. mai reţinute. prin c#iar atributele şi calitatea lor sacră. radiantul suprapus crucii etc. mai bombastic. 4i manifestă o predilecţie pentru >colorile' mai tari. biblici şi le$endari. apare n arta neo$reacă diferenţiată până la forme parazitare. de un aspect de sin$ulară distincţie. -olorile ornamentale. mai puţin ostentative. care se pot mândri cu o frumoasă artă populară. mpotriva oricărei le$i şi corespondenţe interioare. reţetele noastre coloristice alcătuiau o ntrea$ă n$erească alc#imie. 0rnamentica ce#oslovacă ocoleşte $ri%ulie orice $eometrism dreptliniarC ea adoră alături de pitorescul $rădinăresc. mperec#eat şi cu ornamentaţia de $en naturalist. rezultate din ncrucişarea tuturor formelor $eometrice& zi$za$uri suprapuse pătratelor şi cercurilor. ndeosebi linia curbă. care ar fi >clasice' şi >baroce' n accepţia obişnuită. ntrebuinţăm deci aceşti termeni ca n re$ula de trei. Se mai remarcă n ornamentica sud-slavă o penibilă inconsecvenţă lăuntrică. un $eometrism masiv. ne ndreptăţesc să afirmăm că arta populară neo$reacă şi cea românească se raportează una la cealaltă . =oarte consecventă cu ea nsăşi este . La secui. ca >ionicul' sau >corinticul' la >doric'. mult mai ncărcat. curcubeele industriale. 5e altă parte şi $eometrismul sud-slav este. de o discreţie de mari nuanţe. nici baroce. precizând că e vorba de-o simplă comparaţie $raduală. sfinţii. 4 n %oc desi$ur o anume sfială cu substraturi ma$ice. Se nţele$e de la sine că prin aceşti termeni 8>clasic' şi >baroc': nu facem deloc aluzie la motive şi aspecte stilistice. Să continuăm consideraţiile comparative. ntr-un nţeles care circumscrie numai proporţia. $eometrismul pare a-şi -pierde. n asemănare cu cel românesc. parazitare. Aceste popoare se feresc să redea fi$ura umană. dominanţa e*clusivă. 211 se remarcă. . sunt adesea tariC arta lor fu$e de nuanţă. alcătuit n preponderenţă din linii curbe şi din volute. cărora li se nc#ină toate aceste popoare. stoarse din sân$ele diafan al buruienilor. arta populară ce#oslovacă& n comoara ei de podoabe stăpânesc suverane motivele ve$etale. =i$urile sunt compoziţii complicate. de o simplitate refu$iată n subtilităţi. departe de orice intenţie stilistică. doar puţin simplificate şi viu colorate. e aproape absentă. ncât orice abatere poate fi cel puţin n principiu privită ca >străină'. 4 aci desi$ur o c#estie de $ust. ca denumiri ale unor stiluri culte şi ma%ore. -ând se ntâmplă ca românul şi $recul să dezvolte apro*imativ acelaşi $eometrism sau unele motive stilizate. dar aceasta redă e*clusiv persona%e reli$ioase& trinitatea. atât de frecventă n apus şi n 4uropa centrală. Această orientare e aşa de obştesc românească. 0rnamentica noastră. câtă vreme românul preferă >nuanţele'. ?otivele ve$etale şi animale iau n arta acestor popoare uneori un aspect vădit naturalist.şi ai noştri. n satele secuieşti am putut $#ici ici-colo reminiscenţe de baroc ma%or. altoite şi supraaltoite. la adăpost de orice nrâurire ma$ică şi vră%itorească:. nuanţele fine. Simţul stilistic mult mai e*clusivist al românului adoptă n toate mpre%urările numai mbinarea $eometrismului cu motive naturale stilizate. Aot ce nu e saturat li se pare mort. şi altele de abia ntrezărite. făcând loc şi motivelor naturale. n icono$rafia balcanică se cultivă totuşi din plin şi fi$uraţia umană. şi până la sublinieri de o e*uberanţă si specificare barocă. ca >barocul' la >clasic'.

n sensul că e măsurată. dacă nu prin flecare din determinantele sale. 4a mpreunează ntr-o viziune sintetică $eometrismul static. 2. -ât priveşte ntrebuinţarea ornamentală a motivelor naturale 8plante. Jraţie ambianţei sale istorice. -ât priveşte faimosul $eometrism şi năzuinţa de stilizare. vi$uros şi liniar-dinamic. rarefiat. ?otive naturale stilizate dintr-G . D. Aproape orice comparaţie. ?otive naturale. proprii artei noastre populare. <e-am străduit n rândurile de mai sus să răzbatem prin desişuri până n pra$ul >esenţelor' artei populare din diferite ţări. Se ntrebuinţează& 1. ca la slovaci sau la secui.arcul. ca ale cârcelului viţei-de-vie. 9. Kn e*emplu n această privinţă ne oferă arta populară românească. 84a nu e nsă unicul e*emplu. -olori stinse 8Zara românească:. dincolo de acest aspect. ale stilului baroc. după cum văzurăm. E. după considerente te#nice şi materiale. stri$ătoare 8Zările slave:. 4*istă uri $eometrism de invenţie. relativ. liniar-abrupt. 2.năzuinţa sti#ială. -olori vii . ncărcat. e cazul să se facă următoarele apropieri şi diferenţieri& 1. arta populară ce#oslovacă se resimte. -omple*ul e sin$ular. 212 D. dincolo de formele naturii. şi alte calităţi. 4*istă un $eometrism de curburi.: ?odurile coloristice sunt de asemenea mai multe. se mântuie. ca n Jrecia. urbane. 5in cele câteva caracterizări rezultă oricum că artei populare româneşti şi ornamenticii ei i se poate atribui un loc privile$iat n studiile de filozofie a culturii. cum de pildă arta populară românească aduce cu sine din veacuri ceva din statica bizantină şi ceva din statica preistorică. oameni:. diferenţiem de asemenea mai multe moduri& 1. ma%ore. 9. in ciuda faptului că i se pot opune sub diverse un$#iuri fenomene paralele spre comparaţie. . 0peraţia diferenţială şi e*amenul tipolo$ic n-au fost cu putinţă decât n croc#iu sumar. ?otive naturale sc#ematizate $eometric. discretă. obiectiv desfăşurată. sinuozităţile mi*te. fără prea mult interes pentru armonie 84lveţia. Arta populară românească se bucură de virtuţi intrinseci e*cepţionale. 4a ntruneşte. 4*istă un $eometrism copiat oarecum după natură& poate nu suntem prea departe de adevăr afirmând că n ornamentică finlandeză se $ăsesc fi$uri destrămat-poroase alcătuite pe a*e ima$inare. spirale. static. Jermania:. fireşte. 4*istă uri $eometrism de asemenea de invenţie. cea românească reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică. -olori vi$uroase. bo$at diferenţiat. un mănunc#i simfonic de acorduri parcă prestabilite. de nuanţă 8=ranţa:. dar şi n arta tuturor vecinilor noştri. -olori fine. 1lustraţii se $ăsesc n arta de pretutindeni. <u credem să e*a$erăm afirmând că arta populară ce#oslovacă poartă n fizionomia ei anume eredităţi bastardizate de ale barocului cult. armonice 8Suedia:. 2. discret& la români. E. de arcuri şi volute. redate naturalist sau mai uşor simplificate& e*emple n toată arta apuseană. ntr-un final de %udecată n avanta%ul nostru. năzuinţa sti#ială n tratarea motivelor naturale şi orientarea spre nuanţă coloristică. de refle*e culte. poate mai tare decât oricare alta. 4*istă un $eometrism de invenţie. -olori tari. ceea ce dă mpreună un comple* de determinante deosebit de armonic. 9. animale. <e-am măr$init nadins la ornamentică. n afară de cea austriacă. cvadratic sau zi$za$at. şi uriaş crescute. fiindcă pentru sufletul uman $enerator aceasta e foarte dătătoare de măsură şi deosebit de concludentă. Bn asemănare cu ornamentica altor popoare ncon%urătoare. predominant drept liniar. ca n ţările scandinave. după c#ipul cristalelor de zăpadă.

-e datorăm tracilor( -e e arie( -e derivă din Asia ?inoră( -e e bizantin( -e descinde din zone e$iptene sau coptice( -e e de obârşie >$eolo$ică'( \ocul acesta de ntrebări e ispititor. dincolo de elementele ei ca atare. sub diferitele sale aspecte. Aceasta n pofida tuturor comparaţiilor pe care constelaţia le-ar n$ădui. 5in analizele de mai sus. -ălătorii români. ce nu ţine seama de vămile neamurilor şi de stră%erii văzdu#ului. ouălor ncondeiate etc. amanţi şi %enaţi. ea poate fi un coeficient de raportare. 4l e unic. dacă nu c#iar de consternare.atunci n totalitatea saC el nu reconstituie un fenomen de aiurea. Acest comple*. problema ni se pare ncă foarte departe de pra$ul iluminat al unei soluţii. nvăţaţii. s-a putut vedea că orice afirmaţie cu privire la o pretinsă lipsă de ori$inalitate e $ratuită.e noi ne interesează nainte de toate ori$inalitatea de fapt. se. ntr-o 21D ntrea$ă re$iune continentală. 4i s-au simţit oarecum deposedaţi prin surprindere şi pe cale nedreaptă de un patrimoniu ce li se părea definitiv asi$urat. n naivitatea lor. Aermenii problemei sunt n fond destul de clari. nevoiţi să-şi ascundă un fel de sentiment de decepţie. Arta populară românească e*celează aşadar printr-o consecvenţă stilistică de mare accent. fenomenală. această ori$inalitate poate să ţină totuşi de ordinea mai puţin sezisabilă a faptelor funcţionale. Asemenea afirmaţii dezvălesc doar o deficienţă a sensibilităţii acelora care le enunţă. identificăm n aspecte care depăşesc motivele $rosier optice. precum din om n om. n adevăr. .in punct de vedere istoric. din Lituania sau din Suedia. sau de doza% al acestora. cât priveşte ornamentica. 4a e*istă dincolo de $enerozitatea circulatorie a anumitor motive şi elemente n arta unor popoare me$ieşe. a costumelor de pretutindeni. sau mai bine zis călătorii noştri. Să ni se dea voie să nu punem aici sub nici o formă problema ori$inii acelor motive şi elemente comune. ntâile debordează pe cele din urmă. nu posedă decât prea puţine motive şi elemente de desen sau de coloare pe care să i le putem atribui cu e*clusivitate. s-au văzut. ea scapă investi$aţiilor de metodă simplistă. =iind de natură funcţională. care au făcut ntâia oară cunoştinţă cu elementele ornamentale asemănătoare celor româneşti din peninsula balcanică. care pot să fie călătoare ca vântul. sub un$#iul dominanţei şi al doza%ului. aşa cum ni se prezintă. vedeau n c#ip neaşteptat puşi n faţa unui fapt nou. variat ilustrată prin e*emplele c#ilimurilor olteneşti. a artei populare româneşti. 5ar ea mai e*celează şi prin altceva& prin măsura şi prin ritmul manifest n distribuţia motivelor. iar doza%ul ntre $eometric şi motive or$anic-stilizate . ntr-o asemenea situaţie se $ăsesc nsă cele mai mi%ite popoare. descoperim că n ornamentica românească suveranitatea $eometrismului dreptliniar şi a fi$uraţiei stilizate e mai #otărâtă decât n altă parte. 219 troiţelor. care-i făcea să crează că arta populară românească ar fi mai puţin ori$inală decât şi-au nc#ipuit. dar rămâne %oc sau duce la sfadă ntre specialişti. 5acă ori$inalitatea artei noastre populare nu e de motive care se mută. unilateral. constituie o constelaţie care fi$urează o sin$ură dată pe cerul du#ului uman. nicăieri aşa de ec#ilibrat. de dominantă a motivelor şi elementelor. 5esi$ur că ornamentica populară românească. Aceste decepţii sunt ntrucâtva e*plicabile. dar n fond prea puţin motivate. 0ri$inalitatea artei noastre populare. a scoarţelor moldavo-basarabene. care porneşte de la elemente şi se opreşte la elemente. 0ri$inalitatea artei populare româneşti e*istă. a maramelor. -ât ec#ilibru şi câtă măsură n ntrebuinţarea elementelor >decorative' şi a >câmpurilor'+ -e alternanţă de plin şi $ol. Sonele de circulaţie ale motivelor şi ale elementelor ornamentale şi #otarele etnice nu se acoperă. .. de . iar aceasta credem că o putem constata n primul rând pe un podiş nalt şi eterat.

nvederată atitudine spirituală. /irtuozitatea savantă. -ritica artistică prea raţionalizantă şi unilaterală. e totuşi cu osebire pusă n relief de arta populară românească. consecvent şi pro$ramatic urmărite ca atare. . ca factor ritmic. stilul bizantin invită. fără de a se istovi nsă toate nuanţele problemei. dacă nu barbară. prin ceea ce stilul #ieratic dobândeşte un aer or$anic şi viu. dacă nu ne aparţine n c#ip e*clusiv. de virtuţile căreia. #ieratică. n realitate de o nsemnătate capitală. mpotriva mortificării consistă n aplicarea unei te#nici >or$anice'. prin acest mod de$a%at. câtă vreme românul e cel din urmă care să se lase pradă acestei frici de $ol. seacă şi sterilă. =armecul cu totul particular al acestor icoane se datoreşte unor interferenţe de tendinţe polare& năzuinţa sti#ială. Spuneam >du# european'. nu ndea%uns aplecată asupra subtilităţilor stărilor de fapt. care caracterizează n $enere spiritul european n comparaţie cu cel asiatic. mai ales cele peninsulare. Hi anume de prime%dia de a cădea n abstracţiune moartă şi fără vibraţie. nenoroc căzut la un moment dat asupra spiritului bizantin. ci particulare sau de circulaţie re$ională. nu e rece dusă până la capăt. instinctivă şi nu conştientă. suferă de un fel de #orror vacui. acceptând să slu%ească unui canon sti#ial. La cele câteva trăsături de ori$inalitate să mai adău$ăm ncă o particularitate. . 21E Atenţia noastră e ndrumată spre te#nica specială. )eacţiunea preventivă. care trebuie neapărat desfiinţat. de pildă n c#ilimurile olteneşti cu câmpurile lor ultramarin albastre sau roşii nc#ise. /om recunoaşte că influenţa a fost considerabilă. . ci e atenuată prin contraponderea te#nicii or$anice. s-a ferit cu ndreptăţită sfială de obli$aţiile virtuozităţii. de substanţă şi spaţiu. la virtuozitatea care duce inevitabil la o artă abstractă. >)eacţiunea' e*istă totuşi. care. repu$nă instinctului artistic al ţăranului nostru. o te#nică specială. sau cu cel al răsăritului apropiat sau cu cel arab-mediteranean. care pe plan sti#ial sfârşeşte totdeauna n desăvârşire ţeapănă şi conformistă. de e*cese si de strălucire cel puţin barocă şi plebee. pretutindeni unde acesta a fost adoptat. Jolul nu e privit ca un cadru. prin care se ncon%ură prime%diile inerente acestui stil. ncon%urându-se totdeauna de anume stân$ăcii şi devieri de la norma perfecţiunii. prin c#iar le$ea sa interioară. arta populară românească reprezintă n răsărit o insulă de du# european ntr-o re$iune de artă asiatic con$estionată. şi n covoarele basarabene cu fondul ne$ru n care respiră liber motivele ve$etale. s-a scris suficient la noi. ndeobşte i$norate până acum.accent şi neaccent. ci ca element constitutiv şi inte$rant al viziunii artistice. fi$uraţia umană şi supraumană de nfăţişare sti#ială.roblema trebuie deci pusă fără ocol. se resimte $eometrismul şi năzuinţa sti#ială proprii artei populare româneşti. 5espre influenţa bizantină asupra artei noastre populare. dar n-a prea nţeles reacţiunea românească declarată deodată cu acceptarea nrâuririi. de a de$enera n clişeu #ieratic. Zăranul român. <otăm că atât $eometrismui cât şi năzuinţa sti#ială. care trebuie numaidecât umplut cu ceva. ca tot ce e artificial. n aparenţă accidental. Jolul nu e simţit din partea românului ca un nea%uns. mumificată. <u este aşadar vorba de un europenism de motive. n studiile ce s-au făcut a rămas nsă neremarcat un fapt. asupra icono$rafiei sau ar#itecturii bisericeşti. a câmpului. Zăranul român a optat n arta sa ornamentală stăruitor pentru acel $eometrism dreptliniar pe . )omânul opune stilului bizantin. -ert. Jeniul romanesc s-a priceput să ocolească n c#ip minunat acest pericol de autoanulare.rin funcţia pozitivă a $olului. sau pe lemn. şi pare nadins ocolită. )omânul realizează n icoanele 8pe sticlă. ci ca un mediu necesar articulării unui ritm. ntro mare de e*uberanţă. a vidului. 4uropenismul e a se nţele$e de astă dată ca du# al măsurii. sunt prin c#iar felul lor pândite de o enormă prime%die. ci de un europenism de. cu cit du#ul de care pomenim se realizează ntr-un capital disponibil de motive. Această poziţie insulară ni se pare n orice caz cu atât mai remarcabilă. care nu sunt vest-sau centraleuropene. a luat notă de influenţa bizantină asupra artei româneşti.opoarele vecine.

n bocete. nclinarea spre nuanţă şi discreţie a poporului nostru nu e vizibilă numai n preferinţa arătată de pildă colorilor >stinse' sau rarefiatului n ornamentică. -e varietate de nuanţe n aparenta monotonie de ansamblu a cântecului populari Hi ce discreţie n modulaţiile melancolice ale acestui cântec al nostru. 4ste tocmai ceea ce ţăranul român a nimerit cu un splendid instinct. <ici unul din cuvintele dor. 0r toate aceste stări. Hi tot aşa e cazul stării >%ale' şi al stării >urâtului'. Aratarea unui subiect după criteriile ri$lei i se pare o perversiune. imprecise. sunt stări de >nuanţă'. ci ele fac parte. dar el i imprimă o pulsaţieC tot aşa românul iubeşte sti#ialul. care n unele privinţe aduce de altfel cu muzica noastră. 4le denumesc stări sufleteşti româneşti. o denaturare a rosturilor şi rânduielilor artistice. 0colirea virtuozităţii ni se pare tocmai n acest mod de artă. Ktilizarea ri$lei. 21G 1nteresant şi demn de relevat e că ţăranul se va feri totuşi să tra$ă o linie dreaptă cu ri$laC aceasta atât n arta te*tilă sau n ornamentica smalţurilor. Linia va prezenta totdeauna anume perceptibile ire$ularităţi& de aci aspectul nsufleţit al acestui $eometrism. ]]]]]]]]] lipsa 21I <titlu> ('SPR' (OR -ompletam cele spuse cu privire la nclinarea spre >nuanţa' şi >discreţie' cu ncă vreo câteva lămuriri şi consideraţiuni care n-au putut fi intercalate n capitolele precedente. -uvinte de asemenea natură constituie impermeabilitatea unui $rai. . Asemenea cuvinte nu > nseamnă' numai ceva. Kn alt e*emplu al nclinării spre nuanţă ni-l oferă substanţa lirică a poeziilor noastre populare. precum se ştie& >dorul'. ci a circumscrie o neputinţă. mpin$ându-le spre poziţiile fără ec#ivoc ale portativelor. >untul'.care am ncercat să-l definim. bo$at nflorită cât ve$etaţia unei lumi ntre$i. n doină. >Linia' realizată de mâna ţăranului-zu$rav sau ar#itect va manifesta n consecinţă totdeauna anume abateri vii de la definiţia liniei. dar acestuia el i dă un aspect sub care palpită viaţa. ncât de ea ţin până şi vocala şi consonantele nşile ale cuvântului >dor'. n cântecul de dans. %ale. reale sau fictive. cât şi n ar#itectură. . Stările cele mai des cântate şi e*primate sunt. de stăruitoare >nuanţare' a stărilor sufleteşti. urât nu e traductibil n altă limbă. mai necesară decât n oricare alt mod. substanţa sonoră e alcătuită n mare parte din tonuri intermediare. prin c#iar sonoritatea lor. /om descoperi n arta populară romanească o sinteză de tendinţe opuse.e acest plan de semnificaţii >stân$ăcia' ncetează de a mai fi stân$ăcie. şi pe care urec#ea aşa de bucuros le-ar deza$re$a. Starea >dor' e aşa de particulară şi aşa de mult mpletită din nuanţe. n asemănare cu e*cesele de disperare ale muzicii din Asia ?inoră. n cântecul popular românesc. nu este pentru ţăranul nostru un temei pentru nălţarea frumuseţii. 4*istă un corespondent sau un pandant al acestei nclinări n muzică şi n poezie. =iindcă a traduce de pildă cuvântul >dor' prin >Se#nsuc#t' nu nseamnă a traduce. 4uclid corectat de zvâcnirile sân$elui. -ântecul nostru popular se mişcă cu b uimitoare si$uranţă pe linia acestor tonuri intermediare atât de labile n ele nsele. 219 din ceea ce ele nseamnă. Bn ornamentica românul iubeşte linia dreaptă. >%alea'. $eometrizantă şi sti#ială. care alcătuiesc substanţa celor mai multe poezii populare. fiind ridicată la ran$ de noimă.

bunule. n realitate nu e vorba atât de o personificare. 0 cercetare a colecţiilor noastre de poezii populare ne va lămuri de$rabă că adesea dorul nu e cântat prin intermediul obiectului spre care e orientat 8iubita. ca o emanaţie materială-sufletească a individului. Ara$ săraci vacile mele. 5iferenţa e considerabilă. . . casa.oporul ipostazează dorul. 5ar toate suportă şi solicită epitetul ce l-am propus. cu discernământul insuficient familiarizat cu astfel de subtilităţi. l macină ca pe o materie. urâtul. peisa%ul:C dorul e cântat pentru el nsuşi. când ca o putere impersonală. Să supunem unui e*amen infinitezimal sau unei >analize spectrale' dorul ca motiv liric. Să ni se dea voie să credem că termenul e insi$nifiant şi că nu redă procesul ne$răit de fin ce are lor n sufletul popular. 223 sau& sau& Hi din al tău să răsară =loare mândră. când ca o boală cosmică. l transmite sau l primeşte. -ă s-a$aţă plu$u-n dor. au afirmat că poezia noastră populară >personifică' dorul. sau& -âtă boală-i pe sub soare <u-i ca dorul arzătoare. 5orul e socotit când ca stare sufletească nvârtoşată. Să şaman numele tău ?estecat cu dor de-al meu. cât şi prin efecte. cât de o >ipostazare' a dorului. ca stare aproape fără obiect. -u alte cuvinte dorul se transformă adesea ntr-o stare subiectivă n obiect liric. -ă dorul unde se pune =ace inima cărbune. Knii cercetători. ca un alter e$o. şi seduşi poate şi de unele aparenţe. ca o ipostazie. familia. Hi la fel .Situaţia se complică şi se nuanţează şi mai mult când trecem la e*primarea poetică a acestor stări. Să răsar-un rosmarin. -ântăreţul tratează dorul n consecinţă& i se nc#ină sau se luptă cu el.e unde umblă %alea <u poţi trece cu $rapa -ă s-a$aţă $rapa-n %ele. -âteva e*emple& . Atâtea forme ale dorului nu prea pot fi subsumate cate$oriei >personificării'. ca un element invincibil al firii. l seamănă ca pe o plantă. atât prin ea nsăşi. ca stare al cărei obiect e oarecum retăcut sau numai discret atins. sau& ?ăi bădiţă. 5in al meu un trandafir etc.e unde umblă dorul <u poţi ara cu plu$ul. Ara$ boii de se omorC . care devastează şi sub%u$ă. Sămăna-ţi-aş numele. norocul etc. %alea. floare rară. când ca o vra%ă ce se mută.

-ă dorul unde se lasă. el ar aluneca de$rabă n desfrâul sec şi fără ecou al ale$orismului. %alei. Si$#işoara. Sau& H-am auzât. <u ştiu boii l-au băut. Simpla ipostazare l pune la adăpost şi de această prime%die.-âtă boală-i pe sub lună <u-i ca dorul de nebună. 1929. 5e altă parte dacă poetul ar >personifica' starea sufletească. urâtului etc. 0ri eu noroc n-am avut. Aeculescu.rocedeul acesta. 0ri 5umnezeu nu mi-a dat Sau& =runzuliţă merişor ?ăi bădiţă. menţinându-l ntr-o naivitate apropiată de viaţa şi trăirile reale. <u ştiu 5oamne ce as da ?oara aia de-aş afla La urât aş macină. n orice caz ipostazarea stărilor sufleteşti ţine de stilul naivităţii noastre populare.: . cu feldera. 8-itate după N. La urât. fereşte poezia populară de două $rave nea%unsuri& de efuziunile sentimentalismului şi de ariditatea ale$orismului. <u ştiu boii l-au mâncat. Arimite-mi mai puţintel Hi vină şi tu cu el. al ipostazării dorului. 221 Hi pe stele mărunţele Hi pe zbor de rândunele. =ace lacrimelor casă. . ?ai nsemnăm că lirica aceasta a ipostaziilor care se .. 5acă poetul popular ar cânta din starea subiectivă ca atare. <u-mi trimite-atâta dor Hi pe vânturi şi pe soare Hi pe cald şi pe răcoare. ca poezia bizantină de pildă.e ?ureş şi pe Aârnave. ar cădea repede ntr-o pernicioasă poezie sentimentală. -ă este moară de vuit 5e macină la urât. 0biectivarea ipostatică a stării e o soluţie $ăsită prin instinct mpotriva acestei prime%dii. Sau& ?aică norocelul meu L-au băut boii-n părău. bădişor. primar şi subtil n acelaşi timp. auzât.

5orul s-ar revela deci ca ipostază românească a >e*istenţei' umane. <e-am alternat n cele de mai nainte interesul şi efortul ntru fi*area câtorva determinante ale ei. cât n calitatea lor de potente creatoare. Aradiţia noastră. Această matrice stilistică. 4l s-a oprit la termenul > n$ri%orare'.robabil că atmosfera psi#olo$ică de după război. n le$ătură cu e*aminarea stării >dor'. prin substanţa ei lirică. Neide$$er. nici #eraldică sau istorică. din cronica unor fapte. să circumscrie aceeaşi substanţă prin termenul >dor'. 229 <titlu> I&T'RM'--O Sub nvelişul permeabil al culturii noastre folclorice. care se confundă cu matricea stilistică nu e de natură temporală. celebrul $ânditor $erman contemporan. se ncadrează de minune. fertilă nainte de toate prin su$estii.ţine deopotrivă departe de e*cesele sentimentalismului. cât şi de fantazia abuzivă şi neputincioasă. Aradiţia e acolo contabilitate retrospectivă. s-ar putea aproape afirma că e*istenţa e pentru român >dor'. Aradiţia are n apus un caracter istoric. ţărăneşti sau aristocratice. Jândirea contemporană a ncercat. Le servim su$estii pentru un itinerar care pe noi nşine nu ne seduce deocamdată. ca n$ri%orare şi ca e*istenţă spre moarte. aspiraţie trans-orizontică. spre >nimic'. <u-şi face Neide$$er o iluzie crezând că definirea e*istenţei umane ca atare. este de altfel sin$ura noastră mare >tradiţie'. 222 . trecutul acumulat n prezent. i s-ar putea uşor ntâmpla. -um din parte-ne neam propus să ne menţinem la o anumită altitudine filozofică. nu ne putem n$ădui a$lomerarea documentara. timpul călcând peste morminte. să definească specificitatea e*istenţei umane n mi%locul lumii. Această matrice reprezintă identitatea cu sine nsuşi a românismului n cursul veacurilorC ea constituie permanenţa şi puterea noastră. a du#ului nostru etnic. mănunc#i secret de puteri eficiente. să facă şi o e*cursie laterală prin >filozofia e*istenţială'. din răbo%ul strămoşilor. . mai ales sub influenţe MierMe$aardiene. muzeal. de pulbere de oseminte aşezată pe ambianţa vieţii. memorie şi atmosferă memorială. 5acă se ţine seama de omniprezenţa dorului n poezia noastră populară. inalienabilă. propriu creaţiei poporului nostru. s-a nsărcinat să ncerce o asemenea reducere a e*istenţei umane la substanţa ei lirică de ultimă e*presie. Am căutat să conturăm determinantele stilistice nu atât n calitatea lor de cadre ale unei culturi consumate. e*istenţă care n ntre$ime se scur$e spre >ceva'. se stin$e şi poporul. n aceeaşi măsură ca plasma $erminativăC ea e porţiunea noastră de >omenească veşnicie' n succesiunea necurmat mprospătată a $eneraţiilor. ncercând să-şi făurească o filozofie e*istenţială. se $ăseşte un nucleu iradiant şi consistent. inerentă ale$oriei. ca un e*emplu mai mult. ?atricea stilistică colaborează la definirea unui popor tot aşa de mult ca sân$ele şi $raiul. 4a poate să crească sau să scadă. ar putea să dea o formulă absolută( <e ncuviinţăm dreptul să ne ndoim de valabilitatea $enerală a definiţiei. dar când se stin$e. 5eterminantele alcătuiesc o matrice relativ atemporală. n apus >tradiţia' e alcătuită din nsumarea pedantă a unui trecut. din $alerii strămoşeşti. o substanţă n mare măsură neatinsă de contin$enţele vremelnice şi istorice. care a n$ăduit n cursul timpurilor netă$ăduite procese de osmoză. Knul român. l-a făcut pe Neide$$er să vadă e*istenţa omului ntr-un fel destul de budist. prea catastrofică. n acel du# al nuanţei şi al discretei cumpătări. din urmarea $eneraţiilor sub scutul ma$ic al aceleiaşi steme. Amatorii de speculaţii ontolo$ice ar putea. n le$ătură de sân$e cu matca etnică. 0 tradiţie n acest nţeles. 1lustrarea materială a acestor abstracte străduinţi ar putea să umple volume. 4 >matricea stilistică'.

ea se manifestă n timp. c#iar şi cea mai conştiincioasă. 22G . ea e mai presus de timp. mbo$ăţind fireşte semnificaţia. ne ntrerupt vie. . ci mai multe feluri de >istorii'C o istorie de tip deplin câteva veacuri. 22E <titlu> 'VOLUŢI' +I I&VOLUŢI' Aermenul de >istorie' posedă. a unui domnitorC ntemeierea unei instituţii de binefacerile căreia s-a bucurat. de toţi ntrezărită. deşi. şi alte definiţii. ce i se atribuie n ntrebuinţarea cotidiană. ea se confundă cu potentele stilistice creatoare. ci rezultatul unei aprofundări de natură filozofică. mai mult decât unul sin$ur. tradiţia aceasta a noastră.entru cu$etul simplificator şi apro*imativ al omului de toate zilele. adică după criteriile ce se desprind de la sine din matricea ei stilistică. Sub acest un$#i fapte >istorice' ar fi de pildă crearea unei le$i. ca dimensiune temporală a e*istenţei şi a activităţii umane de un interes depăşind sfera individuală.entru conştiinţa de toate zilele >istoria' coincide cu dimensiunea temporală a e*istenţei şi a activităţii omeneşti. căreia i s-a supus sau mpotriva căreia a reacţionat la un moment dat o colectivitateC tot aşa viaţa. ntr-un domeniu oarecare al activităţii umane. vom transcrie unele feţe vremelnice ale modului cum s-a revelat matricea stilistică n mersul cu noroc atât de sc#imbăcios al >istoriei' noastre. ea nu sperie pe nimeni. pe urmă o istorie de tip ezitant. şi uneori de tip diminuat. 5efiniţia e uşurată de orice balast. . 8Acest interes stârnit nu e. care a stârnit sau poate să stârnească un interes obştesc. >istoria' este suma evenimentelor şi a prefacerilor ce au loc ntr-un anume timp. e şi >istoria' ntre ei. ia adesea o nfăţişare problematică. Semnificaţia ei e mai mult simţită decât clar articulată. care foloseşte cuvintele ca banul care umblă. are un caracter >muzic'. Aradiţia noastră e matricea stilistică. răspunde unor interese. şi un criteriu pentru valoarea operei. %udecată cu sin$urele măsuri le$iuite. -reatoare fiind. 5efiniţia aceasta ţine aşadar de $raiul obişnuit şi de simţul comun. n afară de definiţia va$ă. Aradiţia noastră e de natură mai invizibilăC 22D ea nu permite decât o formulare metaforică sau metafizică. de multe ori o povarăC despărţirea de ea nseamnă revoluţie liberatoare. ?ocnind uneori. neistovite.lipseşte la noi. şi că nu avem de fapt o sin$ură istorie. cu sau fără războaie. Aradiţia noastră e fără vârstă ca frunza verdeC ca matrice stilistică ea face parte din lo$osul inconştient.: Knde sunt doi adunaţi n numele unui interes comun. fireşte. care. n apus tradiţia e semn de vârstă. mai mult sau mai puţin colective. Bn pa$inile ce urmează. măsurată cu orizontul nostru efemer. şi nu obli$ă deloc o conştiinţă critică. Aradiţia noastră e mai atemporală. Semnificaţia termenului a fost n ultimele decenii obiectul unor vii dezbateri. -onştiinţa critică nu face abstracţie de semnificaţia uzuală a termenului. prin importanţa ei. pline de utile obscurităţi. >ma$nifice ca n prima zi'. sau cel puţin un interes mai lar$ decât al individului creator. iar nu >muzeal'. n stare binecuvântată ca stratul mumelor. plăsmuirea unei opere de artă. 5e multe ori nsă aprofundarea. a unei idei sau a unui termen nu face decât să confirme definiţia de circulaţie. 0 despărţire de ea ar nsemna apostazie. se bucură de colaborarea şi aderenţa noastră cotidiană. /om vedea că istoria noastră. abordabilă . Această definiţie a istoriei. de un interes supraindividual. care nu sunt de circulaţie.

nu de bună-voie şi nici din . ceea ce nu se ntâmplă tocmai aşa de des. Autonomia era tocmai suficientă pentru apărarea. <odurile urbane. 0rice concepţie de natură filozofică va fi desi$ur de acord să nscăuneze >istoria' n dimensiunea temporalităţii. 1storicii. una obişnuită.entru a atribui unui fapt oarecare epitetul >istoricităţii'. 4a era tocmai suficientă şi pentru a salva anume posibilităţi imanente pentru mpre%urări mai prielnice. iubitorii de zări mai adânci vor cere n consecinţă ca faptul să ndeplinească neapărat şi alte condiţii decât cele implicate de definiţia cotidiană. care-şi sporeşte obiectul cu o perspectivă. sub un$#iul etnic. materialul şi sufletul uman. ca amplă nlănţuire. oarecum atemporală. cealaltă filozofică. dar nu se e*plică prin ele. rural. aşa-zise barbare. . 1storia de naltă anven$ură presupune totdeauna. cu raze emise pentru canalizarea ener$iilor anonime. . =ocarele de viaţă concentrată. 1storia românilor ne apare sub aspecte parado*ale. -ultura populară. 1storia. şi tot aşa să pună sub sceptrul ei faptele care aparţin activităţii umane de interes supraindividual. Bn 5acia Araiană situaţia prezenta sub toate aspectele condiţii optime pentru n%$#ebarea şi declanşarea unei >istorii' de vi$uroasă linie interioară. cu dinamismul lor şi cu linii de forţă răspândite n câmpul şi n substanţa culturii populare. e incapabilă de a acoperi ntocmai nţelesul multiplu al acestei istorii. -ând populaţia din 5acia pre-românească a părăsit. nsă cam incomplet şi anemic. ca izbucnire pe plan ma%or. vor $ăsi că sensul uzual al cuvântului >istorie' nu e $reşit.ci i sporeşte doar caratele. era condamnată să se menţină nc#istată ntr-o autonomie redusă.entru câteva veacuri viaţa pre-românească şi apoi românească a fost nevoită. ca or$an al ei. a unor potente stilistice. 227 care mai ntâi au z$uduit şi pe urmă au distrus cadrul acestor posibilităţi de istorie. dar anistorică. ca entitate vastă. sunt purtătoarele sau cel puţin coeficientul cel mai important al istoriei. nu se $ăseau desi$ur la un nivel vital şi spiritual inferior celor din alte re$iuni europene. n forme şi ntr-o dialectică pline de semnificaţii speciale. ntâia definiţie. de-o remarcabilă cultură populară şi de o nu mai puţin impunătoare civilizaţie urbană. A doua definiţie. Această e*istenţă. pe care realităţile noastre istorice nu o umplu decât parţial. ca >istorie'. unde n veacurile de somn aveau să se nfiripe ntâile determinante ale matricei stilistice româneşti. 5ar au venit năvălirile. să renunţe la >istorie'. trebuie să ne-o nc#ipuim vecină cu nflorirea. )omânismul era adăpostit n aşezări uneori săteşti. Această de a doua definiţie pune adeseori faptele n situaţia delicată de a fi mult ntrecute de ideea >istoricităţii'. ca un substrat sau ca un mi%loc efectiv utilizabil. care satisface doar simţul comun. sub presiunea-evenimentelor ce se desfăşurau ful$erător pe drumurile şi n văzdu#ul 5aciei. a acestui fel de e*istenţă. şi din toate posibilităţile ei ritmice şi dialectice. cel puţin pasivă. o populaţie relativ mi*tă. fie independent de imperiu. care depăşesc tâlcul vieţii individuale şi cărora insul le este sub%u$at ca unor puteri ma%ore. de o fizionomie proprie. ntr-o dinamică de anume anven$ură. unde >istoria' avea să-şi declare atât de va%nic naltele ei febre creatoare. o populaţie de ener$ii or$anizate. fie n cadrul imperiului. ntr-o viaţă nu lipsită de cultură. . având la dispoziţie cultura sătească. să se retra$ă adică ntr-o e*istenţă or$anică-sufletească. Aceasta e >istoria' ca e*istenţă de nalt format şi de o lo$ică interioară cu totul particulară. este adesea ca o #aină prea lar$ă. -onştiinţa critica sau de o orientare mai sintetică şi mai vizionară va cere nsă ca aceste fapte umane să se inte$reze ntr-o linie ritmică sau de vastă continuitate. nceputurile românismului coincid astfel cu o >retra$ere' din >istorie'. care implică iniţiative individuale. mai ales ideea care şi-au adâncit puţin perspectivele. nu despuiată de forme. nu se poate decât anevoie nc#ipui fără de o dinamică pornită din puternice centre de viaţă. Bncercată cu cele două definiţii. mai ales. Bn 5acia Araiană a e*istat.re-românismul s-a retras $astero-podic n scoica sa. mai adesea nsă n cătune de munte sau n stânile ciobăneşti.

1nvităm pe istoricii şi filolo$ii noştri să cerceteze mai de aproape evoluţia semantică a diverselor cuvinte româneşti care au ca rădăcină nişte termeni latini le$aţi la obârşie de noţiuni proiectate pe un fond de civilizaţie istorică.. dar tâlcul evoluţiei ce a avut loc pentru ca >pavimentum' să devină >pământ' nu ni se pare prins n toată amploarea sa. crede că >strămoşii au fost aşa de impresionaţi de trăinicia acestor drumuri şi n $eneral a construcţiilor romane. 0rice alt nţeles sau sub nţeles care ar aminti de >veteranus' s-a atrofiat. 4voluţia semnificaţiei ni se pare o frumoasa mărturie. care devine >bătrân'. >. permiţând totuşi. Sensul cuvântului >bătrân' nu mai posedă 293 ca fundal decât o viaţă de orizont or$anic şi anistoric. Sensul cuvântului >veteranus' 8soldatul de o viaţă care a trecut la pensie cu drept de mpământenire: presupune un fundal de civilizaţie de caracter ma%or. cu atât mai mult cu cât poate fi spri%init şi cu alte mărturii analoa$e.. =enomenul trebuie văzut n toată amploarea sa. de la >pavimentum' la >pământ'. de tip de viaţă. ncât au dat cuvântului WpavimentumX. Aermenul şi pierde apoi acest nţeles n ntre$ime.-. oprindu-se la acea desi$nată n limba românească prin cuvântul >bătrân'. 0r. sau se . -uvântul >pământ' derivă din latinul >pavimentum'. un nţeles pe care nu-l mai are nici o limbă romanică. -ultura se reducea de acum n cazul cel mai $rav şi mai penibil la plasma ei $erminativă. <u e vorba despre o oarecare sc#imbare trecătoare. p. se vede foarte numeroase n 5acia. p. /alorosul istoric. această viaţă potenţată şi de forme comple*e.: 5erivaţia filolo$ică a cuvântului >pământ' nu mai oferă desi$ur nici o problemă. S-ar confirma credem de$rabă procesul pe care-l bănuim şi la care ne referim. oricât l-am analiza. şi manifestări de dimensiuni diminutive. /iaţa anistorică e stăpânită de cate$oriile şi de imperativele or$aniculuiC ea nu n$ăduie potentelor stilistice decât manifestări pe un plan minor. ca nici o altă limbă 22I romanică. ma%oră. de lun$ă durată. ci de o sc#imbare profundă. 1. de tip relativ monumental. -u atât mai interesantă e evoluţia semantică. de altfel sin$urele manifestări compatibile cu această viaţă ce voia simplu să se conserve sub ocrotitoare auspicii anistorice. 5espre această mutaţie mărturiseşte şi evoluţia plină de tâlc a cuvântului >veteranus'. 192:. ed. adoptând un altul. pava% de stradă. după mpre%urări. nu mai implică decât o viaţă >or$anică'. 1ată două cuvinte româneşti. care mărturisesc despre acest proces& >pământ' şi >bătrân'. 1. ea se retră$ea eo ipso din >istorie' ntr-o viaţă anistorică. 192. care. un termen care implică o anume participare a populaţiei care fi ntrebuinţează la un cadru de viaţă >istorică'. totală. 8-. care nsemna >arie făcută din pietriş şi mortar bătut. acela de >pământ'. ncercând să-şi lămurească evoluţia semnificaţiei. stradă pavată cu piatră sau cărămidă'. despre procesul de retra$ere al unei populaţii din >istorie' ntr-o viaţă de orizonturi or$anice. vădite rămăşiţe ale acelui proces. şi fără ntoarcere la poziţia odată părăsită. cântărind mai mult decât orice document. Jiurescu. podea de cameră. mutat de pe un plan ma%or pe un plan minor. Limba românească păstrează. care ar n$ădui eventual să fie formulată astfel& cuvintele latine desi$nând noţiuni proiectate pe un fond de civilizaţie istorică. 4*plicaţia nu e lipsită de in$eniozitate.avimentum' e un termen de civilizaţie urbană sau de civilizaţie stăpânită de cea urbana. al retra$erii din >istorie' n viaţa de tip >or$anic'. ntrezărim aproape e*istenţa unei le$i psi#olo$ice-filolo$ice. 4a renunţa mai ales la an$rena%ul material al unei culturi.proprie iniţiativă. ma%oră. anume acela de pământ' 8bit. şi la toate posibilităţile de a-i da o e*presie nvoaltă sau monumentală. 4voluţia semnificaţiei >pavimentumpământ' este o dovadă despre o sc#imbare totală a stilului de viaţă. istoric. fără de nici un aspect ma%or istoric. 4 foarte probabil aşadar că acea populaţie nu-şi părăsea cu totul cultura. semnificaţia cuvântului ndură o mutaţie. 1storia românilor..

ma%oră. 4l derivă din >#ostis'. seminţii $ermanice. <u am stărui asupra fenomenului dacă nu i-am atribui oarecare nsemnătate şi sub alte un$#iuri. pre-românii şi românii manifestă un fel de atitudine instinctivă de autoapărare care se poate nunii boicot al istoriei. până să devină româneşti. mult mai an$a%ată la viaţa >istorică' decât n nord. 1mportantă n ambele cazuri nu e atât retra$erea ntr-un peisa% sau altul. Sensul cuvântului românesc >oaste' datează deci tocmai dintr-o epocă n care pre-românii se dezbrăcaseră de viaţa pozitivă.:. pecene$e. nainte de toate nsuşi cuvântul >cuvânt'. adaptându-se la o viaţă anistorică. ntrunireC n . după cum le n$ăduie steaua sân$elui şi a norocului. vor adopta n $enere un nţeles care nu mai implică decât un stil de viaţă or$anică. vrednică de a fi atacată cu tot aparatul ştiinţific. minor. mai vremelnic sau mai statornic. toată precauţia cuvenită numai termenii unei probleme. n sudul 5unării populaţia pre-românească.rocesul. să se scruteze. Această mpre%urare sporeşte probabilitatea pentru teza că evoluţia semnificaţiilor despre care vorbim s-a putut produce mai lesne n nordul 5unării. ci totdeauna ale duşmanilor 8#ostis:. care se aşază aci.unem aici cu. rămânând n imperiul sau la mar$inea imperiului.vor pierde.. 4le vor deveni stăpânitoare. deplasările de sens ale cuvintelor de acest soi sunt n orice caz mal accidentale şi se e*plică simplu numai prin ntrebuinţarea lor >metaforică'. n c#ip de sti$me semantice. Acest efect de transpunere dintr-un tip de viaţă ntr-altul trebuie scrutat cu toată atenţia cuvenită 6nota17. adică. şi se salvează n viaţa de tip or$anic. care derivă din >conventum' 8 nţele$ere-convenţie. implicând o transpunere radicală de la un tip de viaţă pe un plan ma%or la un tip de viaţă pe plan minor. boicota instinctiv. -uvintele latine de o semnificaţie care nu implică o civilizaţie sau o viaţă istorică pe plan ma%or tind a-şi păstra n limba românească . coelum-cer etc. n adevăr. Ar fi interesant să se cerceteze ntre$ vocabularul nostru sub acest aspect. mai catastrofici. de marele proces al retra$erii din istorie ntr-o viaţă de tip or$anic. ntr-o formă sau alta. ?ulţi dintre cei rămaşi s-a ntâmplat să fie absorbiţi de buretele anonim al unei populaţii auto#tone. a fost de fapt tot evul mediu. care după cum se ştie n latineşte nseamnă >duşman'. ar putea forma un document istoric cu privire la continuitatea românismului n 5acia Araiană( . 5e unde ncetul cu ncetul cristalizarea semnificaţiei de astăzi a cuvântului >oaste'. ntr-o ţară n care armatele nu mai erau ale lor. de incomensurabile efecte. 5e aci ncolo portativul ma%or >istoric' al 5aciei este ocupat de cântecul altor populaţii şi noroade. o ntrebare se ridică& ntrucât acest fenomen de evoluţie semantică. de aspect or$anic. slave. au stat. Alterările. 4i nu se adună n mase or$anizate ca să se lanseze n acţiuni de lar$ă desfăşurare. sau. 1ată câteva cuvinte care ar putea veni n discuţie n ordinea aceasta de idei. urmele lăsate pe corpul cuvintelor. Aspectele $eo$rafice ale acestei retra$eri pun o c#estiune de fapt mult mai secundară. fără ca alterările de sens să fie nsă e*cluse. stella-stea. al retra$erii din istorie ntr-o viaţă de tip or$anic ni se pare că nu ar fi putut avea un tot aşa de pre$nant profil n sudul 5unării ca n nord. ful$ur-ful$er. bul$are. alţii atenuează $rozăvia veacului şi-i multiplică pitorescul nc#ipuind retra$erea şi ca o ascundere n pădurile de şes. epic. nţelesul ori$inar 8$ranum-$râu. cât retra$erea du#ului unei populaţii. n adevăr timp de o mie de ani aproape. care renunţă la istorie. Kn alt interesant document pentru procesul de retra$ere a pre-românilor din >istorie' ntr-o viaţă de tip >or$anic' este de pildă şi cuvântul >oaste'. cicuta-cucută. n istorie. Seminţii revărsate din coşul ?umei <oroadelor. care nu voia n nici un fel să se lase târâtă n >istorie'. fiind an$a%ate tot timpul n ritmul şi n reţeaua dinamică a >istoriei' ca atare. Knii istorici. bunice. cumane. . Aceasta era trăsătura cea mai izbitoare a populaţiei auto#tone. s-au dus sau au rămas. un$are. care i-ar fi ademenit. n care câtva timp a trăit poate va$ amintirea unei vieţi de tip ma%or. avare. n cadrul unui stat. etc. nclină să ima$ineze refu$ierea ca o retra$ere totală n munţi. şi apoi românească. la viaţa de tip ma%or. toate au venit. 0 populaţie. 6nota 17 1.

şi coincidea cel mai adesea şi cu mediul fizic 8plaiul: n care s-a statornicit. nu putea n nici un c#ip să fie a ei. >A depărta' ^ >de Puartare' 8de la >Puartus':. . dezvoltă pentru ea o viaţă sufletească şi materială. 292 n ?untenia. s-ar putea . năzuind spre roade depline.oate nu e tocmai lipsit de interes să se amintească mpre%urarea că populaţia dacoromână s-a retras din viaţa de tip ma%or n timpul când imperiul românişi pierdea definitiv suveranitatea asupra re$iunii noastre şi că românii se ncumetă din nou n viaţa de tip istoric sub auspiciile de periferie. o entitate de natură aproape miraculoasă. planând deasupra ca zodiacul. Acest boicot al istoriei. <u mai puţin populaţia românească. >=emeie' ^ >familia' 8ca noţiune %uridică:. sentimentul spaţial al ntâilor creatori de istorie românească. cu deplasări sezoniere.nota 17 291 pe urmă c#iar şi fără de acea amintire.uşcariu 8Neidelber$. 4timolo$iile sunt citate după 4tFmolo$isc#es @orterbuc# der rumVnisc#en Sprac#e de Se*til . apăsări pecerie$e şi cumane au zădărnicit apoi din nou manifestarea acestui potenţial istoric. faţă de stăpânirea recunoscută e*terior. Autonomia acestor unităţi. orice ncercare de a o smul$e din viaţa de tip or$anic şi de a o atra$e n vârte%urile şi n apele istoriei. pas cu pas. n veacul al nouălea. 6. ci şi ntr-un anume orizont interior. pe cale de a-şi ncepe >istoria'. când mai redusă. e vorba despre un boicot firesc şi nu lucid or$anizat . cum sunt cele obţinute prin autoaltoirea unor vlăstare alese pe un trunc#i naiv şi sălbatic. 4a presimţea că această istorie. e $reu de ştiut n ce mpre%urări şi prin ce mi%loace. -ând mpre%urările n$ăduiau o destindere. pentru câteva veacuri n ?untenia şi n ?oldova. Aşezarea un$urilor. Kna dintre aceste formaţiuni câşti$ă apoi. fi*ată la un moment dat nu numai ntr-un anume peisa%. totdeauna nsă numai până la malul alviei n care cur$e cu valuri $âl$âitoare >istoria'. din cauza. Stăpânirea. Acest orizont s-a constituit ca un cadru al unui anume sentiment al destinului. dintr-o dată o preponderenţă decisivă. făcând e*erciţii de e*pansiune. darul cu care au fost binecuvântaţi deodată cu frunza verde. coincide oarecum cu o unitate ritmică a spaţiului mioritic. 0rizontul interior al acestei populaţii era cel >mioritic'. pe temei de iniţiativă proprie. acest >orizont' nu se putea realiza prea amplu. 4 ne$răit de impresionant cât de consecvent şi de liniar creşte şi cât de persistent se consolidează. >Zara'. o autonomie firească n limitele n$ăduite de vitre$e circumstanţe.franţuzeşte >conventum' a dat >couvent' ^ mănăstire:. care nseamnă >a alun$a dintr-un cartier al urbei'. dar nu lăuntric. >ţările' româneşti respirau. ezitante şi de minusculă nfăţişare. au $ăsit voievodate sau cnezate româneşti. puternică iniţiativă de an$a%are a populaţiei româneşti pe o linie ma%oră. care formează cadrul său stilistic. când mai plină. foc arzând sub cenuşa marii linişti. omul român. stăpânirilor suprapuse& el se reducea la viziunea >ţării'C ţara era alcătuită de obicei dintr-o vale ntre liniile unor dealuri sau mă$uri. creatoare de istorie. reli$ioasă şi culturală. Sub un$#iul or$anizării vieţii sociale. a vietate ţinută laolaltă şi nsufleţită de ma$ia unui râu. ce se făcea şi se desfăcea n protuberante inconsistente.opulaţia românească arăta o rezervă mpinsă până la boicot . se $ăsesc indicii istorice mai presus de orice ndoială despre formaţiuni româneşti cvasietatiste. pentru ncă o mie de ani n Aransilvania. era desi$ur considerabilă. supuse e*terior unei stăpâniri străine. nu s-a dovedit niciodată n stare să răpească pe români n volbura istoriei ei. luând o temerară. . era nţelepciunea vitală a strămoşilor noştri. la sosirea lor. plină de verzi fă$ăduinti. dar şi sc#imbăcioasă ca zodiacul. un$urii. ?atricea stilistică românească se trezea şi ncerca să se realizeze nvoaltă. Arei sute de ani după aşezarea un$urilor n cea mai bine aleasă pustă a pândelor. 193E:.

/iaţa cu apele mişcate de un ntunecat-luminos destin. la reacţiune. -âte posibilităţi nu s-au stins deodată cu domnia lui Htefan. $eniul. au ştiut aşa de bine să se or$anizeze prin părţile locului(: 4vocarea timpului e posibilă doar prin ima$ini şi ipoteze.zice tra$ic-favorabile. ener$ia. ce creştere a sentimentului spaţial de la Seneslau la Ai#omir. de cea mon$olică. se adaptează uimitor la necesităţi or$anice şi la matca1 localăC sinteza lor nouă e n stare. nu poate fi asemănată decât cu a seminţei trezite. nfăptuirile clădite pe sân$e ţâşnind ca dintr-o putere telurică. o mână de oameni. 5ar n faza ei cea mai #otărâtoare istoria noastră n-a avut norocul. nflorind pe un podiş de remarcabilă continuitate ascendentă. nu mai puţin decât viaţa mpăraţilor medievali $ermani. căci istoria nu se face n pace. n cea mai mare parte. şi intermitent. ar fi meritat să nu fie tăiate atât de brutal n calea desfăşurării lor fireşti. bisericile clădite pe lumină. -e mi%ire ca de auroră. cu adevărat. şi vitalitatea e*cepţională puse de Htefan cel ?are n destinul său istoric ar fi fost. pe urmă sub ?uşatini. deşi dimensiunile ei sunt. nu mai e 0 formaţiune străină. Htefan a fost din belşu$ nzestrat cu toate calităţile pentru plăsmuirea unor asemenea zări mpărăteşti de lar$ă respiraţie istorică. <ici o altă epocă sau moment din trecutul nostru nu ne dăruie un aşa de intens prile% de a simţi aroma măreţiei până la care ar fi putut creşte istoria românească. se face trecerea la o semnificaţie ce implică o viaţă de tip ma%or. Htefan cel ?are a fost prin c#emare pe drumul unui cosmos românesc. ci un acoperământ prielnic substanţei ocrotite. de la "asarab pe urmă la ?ircea cel "ătrân. prin forţa mpre%urărilor. n ?aramureş şi n ?oldova. prin virtuţile lor. ncoronată de atâtea triumfuri. spiritul de iniţiativă. şi toată opera. Bmpre%urări e*cepţional de $rave 8irezistibila e*pansiune turcească: l-au silit nsă. istoric 8ţară:. prin simplitatea soluţiilor ei. dar norocul să fie cruţată de evenimente debordante şi să nu fie oarecum fizic zădărnicită n. 5e la o semnificaţie ce implică o viaţă de tip or$anic 8terra:. nu să se facă n pace. de pildă. Arecutul era definitiv uitat. demnitatea voievodală. ale cărei latenţe izbucnesc cu rară vân%oşie. sub care răsăritul şi apusul se ntâlnesc ntr-o alvie atât de prielnică unei noi viziuni . . puse n tot ce a făcut pentru pământul său n puţinul ră$az ce i l-a n$ăduit permanenta apărare. bizantin şi $otic. la defensivă. create fără de voie de d altă mare formaţiune imperială. 5e la 5ra$oş la "o$dan. cum ar fi aceea a No#enstaufilor. sentimentul spaţial se $ăseşte n e*uberantă creştere. -ălcăm pe pământ sfânt& iată. <u ni se pare tocmai e*clus ca din acest timp să dateze cristalizarea statornică a semnificaţiei cuvântului >ţară' ca >stat'. suficiente să ducă la crearea unui spaţiu moldovenesc de ntinderi şi proporţii imperiale. tocmai invers celui ce se petrecuse o mie de ani n urmă. )ămăşiţele rare erau atribuite unor făpturi de poveste. după ce ori$inar acest termen fusese >terra' 8pământ:. de zmeu şi de ar#an$#el. de vi$oare embriolo$ică. de la acesta la "asarab. posibilităţile ei. fără nervuri n substanţa populaţiei. ale lui Htefan cel ?are alcătuiesc mpreună mica noastră veşnicie revelată n timp. desi$ur neasemănat mai scăzute. şi luând c#ipul celei mai autentice >istorii' ce se poate ima$ina. creatoare de stat şi de istorie ntre -arpaţi şi 5unăre n partea a doua a secolului al T111-lea+ Se ncerca un proces cu faţa #otărât ndreptată spre viitor. 299 >Statul'.robabil că şi despre acest nou proces s-au păstrat mărturii lin$vistice. la consolidarea celor dobândite. ncepea ceva nou. să comunice oricui re$retul că au fost prematur ntrerupte. care. Sub stăpânirea lui Htefan stilurile ar#itectonice. de nceput. prin intervenţia unor factori absolut copleşitori. de acum.acelaşi proces şi n nordul românismului. 4ner$ia şi intuiţia creatoare. până la Htefan cel ?are. 8-ineva se ntreba dacă nu cumva i-a a%utat pe acest drum al $ăsirii sinelui şi e*emplul cavalerilor teutoni. uriaşilor. o substanţă şi forme >istoriceQ+ 4 aci o viaţă care reprezintă o istorie autentică. 5oar câteva decenii mai târziu decât n ?untenia se nfiripă . 5inamica. =apt e că dinamica aceea. -e efervescenţă celulară.

Aemeiul acestei crize este ntreruperea evoluţiei fireşti. şi ca şi faptele epice de mai târziu ale lui ?i#ai /iteazul.oporul românesc >boicotând istoria' se retra$e. )etezarea posibilităţilor româneşti a fost de lun$ă durată. matrice stilistică cu nfloriri. ntr-un fel de >suro$at de istorie'. care de patru sute de ani se menţine aceeaşi n felurite forme. de mare aspect pitoresc şi solar-sofianic. cultură ţărănească. n momentul cel mai #otărâtor. ce fusese săltată atât de fă$ăduitoare şi cu atâtea realizări pe o linie ma%oră n perioada voivodală până n secolul al T/1-lea. 4 o mân$âietoare dovadă de vitalitate şi de instinct conservator acest mod de a reacţiona. posibilitatea unei evoluţii or$anice şi fireşti a românismului. 5ar atât clădirea spaţiului imperial. Kn al doilea prile% atât de prielnic pentru desfăşurarea pe plan ma%or a matricei stilistice româneşti nu se va mai da niciodată românismului. dacă nu fizică. ntr-o epocă pentru ele >anistorică'. ntr-o viaţă de tip or$anicC aceasta nu mpiedică de loc ca arta ţărănească. se toarce c#iar o limbă literară românească. sub Htefan. care nu se mai repetă& niciodată+ Acest >niciodată' e de fapt semnificaţia ultimă a dramei ce s-a petrecut atunci. <u toate popoarele a%unse n zonele ne$uroase ale ursitei sau nfrânte şi sub%u$ate manifestă această reacţiune >involutivă'. ca şi cele de mai nainte ale lui ?ircea cel "ătrân din cealaltă ţară românească. se complace. sau nu va mai participa la ea decât tan$enţial sau n aparenţă. care se inte$rează aşa de $raţios şi de bărbătesc n ea. care izbuteşte să mute pentru o clipă zările româneşti. Bn adevăr cele mai multe popoare. )ezultatul e de obicei dispariţia lor. 29E /om asista de acum iarăşi vreme de câteva veacuri la acea specifică reacţiune românească de noncooperare cu istoria. poezia şi cântecul popular să trăiască c#iar un timp de frumoasă eflorescentă. 5e astă dată lipsa de noimă a istoriei poartă n manuale titlul& >4*pansiunea imperiului otoman'. .29D ar#itectonice şi metafizice. 5in mătasea cuvintelor. 0 clasă aşa-zisă mai de elită. ci mpre%urarea că prin nc#inare se pierdea. <u faptul n sine că ţara trebuia nc#inată sub o formă sau alta unei alte puteri era tra$ic. câteodată destul de condamnabil. Jeniul. dar pe plan minor. 4l n-a putut să lase urmaşilor decât visul. ar#itectura de stat. acel #aiduc şi cruciat ntr-o sin$ură persoană. cât posibilităţile unei monumentale culturi 8pentru o asemenea cultură se puseseră bazele populare deodată cu ncreştinarea românilor: au fost zădărnicite prin unul din acele ful$ere năprasnic-absurde care bântuie istoria omenirii. 5u#ul românesc se retra$e ncă o dată din >istorie'. cel puţin spirituală. Atunci ncepe de fapt >criza' poporului românesc. uneori de respectabilă densitate. 5in frecventarea trecutului recoltăm c#iar impresia că acest fel de popoare e destul de rar. din caierul mprăştiat n toţi spinii ţării. . =aptele lui. de nfăţişări diferite. vite%ia şi faptele de război ale lui Htefan cel ?are n-au fost n stare să salveze evoluţia istorică firească a poporului românesc. -eea ce de asemenea e o faptă. peste ele. o dată pentru totdeauna. nsăşi natura românească era pe drumul de a deveni. care nu ncetează să participe la >istoria' ce se face prin blestemată substituire din partea altora pentru români. mai mărunţele. nu reuşesc să mântuiască >evoluţia' istoriei noastre. datorită bisericilor şi mănăstirilor. o >naturăbiserică'. 4i reuşesc numai să facă din nou posibilă involuţia du#ului românesc. ncepe cu alte cuvinte n alt c#ip un nou boicot al istoriei. -eea ce se desfăşurase oricum până la proporţii de stat or$anic şi de cultură ma%oră.entru această matcă bătea atunci un ceas unic. devine iarăşi viaţă anistorică. după re$iuni. se lasă după nfrân$ere ispitite să participe la >istoria' ce se face cu ele. )ecunoaştem că de astă dată retra$erea din istorie nu mai e aşa de totală ca n vârsta de mi%loc. cu faţa ntoarsă spre trecut. menită să mbrace n vra%ă şi . al unor posibilităţi. metamorfozându-se de la o $eneraţie la alta. mpotriva lor. mocnind interior.

Aproape sin$ură domnia şi opera lui -onstantin "r ncoveanu. decât după calendarul unor domnii de pripas. domnitor cu momente ne ndoios frumoase. retras n viaţa de tip or$anic. Această viaţă culturală.fi putut să fie o epocă de adevărată >istorie' românească. ci fiindcă c#iar de nvin$ea . intri$i. cu desăvârşire smuls din mediul etnic. <u fiindcă. citite mai curând din nori decât din stele. dar nu epică. acesta năzuind spre moştenirea cezarilor din imperiul răsăritean. socotim de pildă cele izvorâte din visurile bizantine imperiale. Subliniem că boicotul istoriei nu apare n nici o altă provincie 297 aşa de dârz şi de consecvent ca la ţărănimea romanească din Ardeal. s-a transplantat ntr-o >)enaştere' de du# străin. baladescă. 1ndiferent nsă de ceea ce fii izolaţi şi nstrăinaţi ai săi cucereau lăturalnic. 4poca aceasta de suferinţă şi pitoresc. 29G -antemir. te lasă cu presimţirea amăruie că totul trebuia să fie altfel decât s-a ntâmplat să fie. ceea ce ar fi putut lua nfăţişare istorică a fost deviat. trebuie să stabilim că după ?i#ai /iteazul nu se mai poate vorbi despre o >istorie' n ţările româneşti. pe poteca denaturărilor. Sin$urii români ardeleni care au făcut >istorie' s-au simţit din nefericire ispitiţi de stea$uri care nu interesează destinul nostru decât indirect. ţarul intempestiv al tuturor ruşilor. 4i reprezintă cazuri cu totul e*cepţionale. dacă am avea urme mai si$ure despre ei. minunat amestec de renaştere şi de bizantinism. aventuri. Aot astfel şi faptele politice ale $enialului 5imitrie -antemir se clasează toate la rubrica aventurilor. Se pare nsă că poporul păstrează ntr-un fel şi n această epocă un >dor' de >istorie'& viaţa şi faptele #aiducilor le ţin loc de istorie şi de epos. dar nu >istorie'. ar fi fost n orice caz osândit să devină ceea ce a devenit căzând& un simplu consilier al ţarului. )ămânând n pervazul criteriilor noastre iniţiale. pe un plan minor. altoit pe românism şi creştinism. făcea. ?atei -orvinul. şi-a avut cronicariiC ea nu poate avea nici astăzi altceva decât cronicari. ntre aceste aventuri de culoare cvasiistorică. n mare parte cu ostaşi români. -eea ce se petrece deasupra. ca o aluzie reconfortantă la ceea ce ar. " timpul n care nfloresc baladele #aiduceşti. un ma*imum anevoie cucerit. =iul său.entru %udecata domnilor români circumstanţele sunt desi$ur atenuante& n adevăr nu li se permitea decât ec#ilibristică. poporul românesc din Ardeal continua n realitate instinctiv boicotul istoriei. ntr-un moment de cumpănă istorică a răsăritului. ne apar. dar cam vanitos şi prea aplecat spre strălucire $ăunoasă. splendidă personalitate. Aceste e*emple nu trebuie niciodată uitate când e vorba să se ilustreze aptitudinile de rasă. merită doar epitetul de >cvasiistorie'. cu #orbota lor artistică si de binefaceri. cu tot cuprinsul ei. ale unui /asile Lupu. s-a realizat uneori ntr-o floră de o bo$ăţie uluitoare. fiindcă structura şi $reutatea ei nu o fac aptă pentru a fi cântărită cu măsuri >istorice'. toate purtând nsă mai mult pecetea >aventurii' decât a unor fapte >istorice'. n parantezele desc#ise n cadrul istoriei >altora' au loc desi$ur şi evenimente politice >româneşti'. Aventurile. n Ardeal de altă parte. nu a prevăzut ndea%uns cine va nvin$e n războiul ruso-turc. de-un caracter fortuit. . <eculce:. deficient. 1ată câteva strălucite . cu cultura ei etno$rafică-reli$ioasă.oporul a luat drumul involuţiei şi.sărbătoare umile preocupări reli$ioase 8 ndeosebi traducerile "ibliei: şi cronicăreşti 8?iron -ostin. suficiente totuşi pentru a dovedi că am fi avut cu vârf şi ndesat aptitudini creatoare de istorie. combinaţii. din când n când câte o faptă bună. mplinindu-se #ibrid. . şi care cronolo$iceşte ar fi poate de multe ori mai nimerit să fie mpărţit după viaţa #aiducilor. rămânând cu sine nsuşi. fie c#iar de simbolică anver$ură. Kn 1on Nuniade.etru cel ?are. de baroc şi de orientalism. nu pot fi n nici un caz confundate cu istoria. istorie un$aro-europea#ă.

pe un plan nu numai reli$ios ci şi social-economic şi naţional. )omânii persistă n conc#ilia lor sătească. 4i rămân compact n afară de )eformă. Knirea cu )oma nu le-a putut altera nici du#ul reli$ios. Au pătruns aci sporadic #usitismul. ma$netizează şi răscoală ţărănimea ortodo*ă din Ardeal. se ivesc şi sub tăria românească ntâile semne ale unor acţiuni politice conştiente.: Bn $enere românii s-au ferit. Kn$urii şi secuii n masă. după )evoluţia franceză şi cutremurul napoleonic. Se făcea un fel de istorie de tip special. deşi alcătuiau cea mai numeroasă şi cea mai %efuită de drepturi populaţie a Ardealului. 5e altfel mpre%urarea că posibilităţile de nouă evoluţie ni s-au #ărăzit de-abia ntr-o fază de cultură europeană consumată ne făcea cu . fiindcă orice evoluţie firească cere timp. când catolicismul de stat a ncercat decenii n şir să atra$ă pe români n istorie. pro$ramatic şi norocos urmărite. ncon%urat. Aproape toate aceste mişcări. -onc#iliei i-ar fi trebuit timp. deşi trează n felul său. şi fără alt descântec. rezistă tentaţiei multiforme. satul românesc. un fel de istorie prin >reacţiune' faţă de ceea ce venea dinafară. Această ncetineală. ca un infiltrat unitarismul. s-au străduit să reformeze şi pe români. ia din când n când proporţii istorice. n revoluţia lui Noria 817ID:. autonomia sărăciei lor. să-şi emită substanţa şi să iasă n sfârşit din atitudinea de noncooperare cu istoria. strămoşească. iar catolicismul şi ortodo*ia e*istau dinainte. n esenţă. La nceputul veacului al T1T-lea. atitudinea de totdeauna. Ardealul face până astăzi concurenţă 4lveţiei:. 5acă se dovedeşte undeva eclatant boicotul istoriei. n rezistenţa activă a lui Avram 1ancu 81IDI:. sămânţa unui viitor presimţit. masiv protestantismul. stăpân absolut pe o mare parte a Ardealului& n luptă pentru apărarea ortodo*iei. este aci. Ardealul a fost. )omânii. La %umătatea veacului al T/111-lea -ălu$ărul Sofronie. când amestecul străin le ameninţa patrimoniul vieţii lor de tip or$anic. care. aceştia s-ar fi contaminat de a$entul febrei istorice şi s-ar fi ndrumat spre o viaţă de linie ma%oră. -onc#ilia nsă. cu izbucniri elementare. ca atitudine şi reacţiune românească. cu acceptarea ntr-o formă oarecare a )eformei. prin nepăsare. fără aspectul reli$ios. dispreţuind c#emarea ceasului lumii. nu s-a putut dezvolta aşa de repede cum cereau necesităţile de stat şi reţeaua comple*ă a interdependenţei europene. nici stilul cultural. devenind un fel de voievod ne ncoronat. Saşii trec unanim. vor duce peste un secol. culturală şi politică a continentului. străine şi improprii. con-c#ilia. -am acelaşi lucru avea să se ntâmple. )eforma a produs sc#imbări enorme n viaţa sufletească. să participe la o istorie care nu era e*presia fiinţei lor. Kna dintre cele mal importante prefaceri pe care o nre$istrează istoria europeană este neapărat )eforma. la unitatea politică a poporului românesc 8191I:. ce se nţele$e de la sine. 8-ăci capturarea unei părţi a românilor a nsemnat o simplă sc#imbare de firmă. "oicotul istoriei. "oicotul istoriei. matricea stilistică. 29I prefăcându-se n reacţiune or$anizată. şi să apuce iar calea evoluţiei ca să umple cu $ânduri şi cu forme proprii cadrele statului. 5in momentul n care s-a constituit o )omânie politică independentă. pentru apărarea conc#iliei spirituale şi materiale a satului românesc. a făcut nsă ca statul să fie invadat de forme confecţionate. consecvent. <oncooperarea ncetează prin scurte intervale de a fi rezistenţă pasivă. calvinismul. -atolicismul a eşuat. putea desi$ur. Acelaşi lucru s-a petrecut şi n secolul al T/111-lea. deodată cu nviorarea obştească a ideii naţionale n 4uropa. fiecare pornind din fanatismul >sin$urei' doctrine salvatoare. 4tape importante şi necesare n dialectica şi n strate$ia imanentă a acestei ntre$iri au fost unirea principatelor româneşti şi cucerirea independenţei politice a vec#iului re$at. printre cele dintâi ţări invadate de noul du# 8ca varietate de idei reli$ioase. de amploare istorică. precum se ştie. cu lo$ică de fier. izbucnea de fiecare dată. 4vident.de $arda lui de doisprezece #aiducei după c#ipul şi asemănarea apostolilor.documente. <u mai puţin nsă ei s-au apărat din răsputeri. strâns spri%inită de soartă. iar mai târziu.

dar şi prin %ocul forţelor europene. . păstrătorul matricei noastre stilistice. ne-a silit din capul locului să acceptăm anume influenţe. <e cuceream independenţa prin virtuţi proprii de o parte. şi va umple ncetul cu ncetul. . 2D3 <titlu> I&*LU'&Ţ' MO('LATOAR' +I CATALITIC' /eacul al T1T-lea s-a nsărcinat să nre$istreze toate etapele şi peripeţiile emancipării politice a poporului românesc. cu matricea sa stilistică. care ntârzie printre noi n . sau pseudoistorie. dar nu istorie de evoluţie firească. atât pe tărâm material. deodată cu renaşterea noastră. putem afirma că noi. una de zi şi una de noapte& adică prin procesul de autoconstituire şi de imitaţie. nc#eiată şi mplinită deodată cu sfârşitul marelui război. că nu numai noi am trecut prin procesul cu două feţe. spirituale si de civilizaţie. c#iar şi atunci când n-au fost supuse aceloraşi vicisitudini. 5e altă parte nu era deloc recomandabil să nu acceptăm anumite forme de circulaţie europeană 299 fără de a ne e*pune din nou prime%diei descompunerii. 0 evoluţie firească urmează şoapta unor pravili misterioase. câteodată c#iar cu totul remarcabile. -ând %udecăm unele aspecte nu tocmai simpatice pe care le-am adoptat. nu trebuie să uităm mpre%urarea atenuantă că acest proces. 2D1 -redinţa că improvizând . europene. .rintre păcatele cele mai dureroase de care ne-am molipsit n perioada de dependenţă este desi$ur acela de â fi pierdut simţul viitorului. cu concesiile inevitabile ce trebuiau făcute situaţiei şi constelaţiilor epocii. Strate$ia eliberării. istorie deviată sau istorie prin reacţiune. forme croite cu foarfeci străine. cât şi pe tărâm spiritual. )ecunoaştem că nu se putea altfel.opoarele care ne ncon%oară suferă şi ele n diverse măsuri de aceleaşi păcate.numai noi suferim de viciile de atâtea ori e*plicabile ce au fost infiltrate mai ales păturii sociale conducătoare n lun$a perioadă de dependenţă. şi un pic răutăcioasă. orizontul temporal al evoluţiei şi al liniei ma%ore. se $ăseşte n ofensivă mpotriva tiparelor care nu sunt făcute pentru făpturile noastre. Satul. dacă voiţi. Să nvăţăm pentru ncă puţin timp sfânta şi iritanta răbdare. ea nu se face la poruncă şi nici nu se poate accelera pe cale c#imică. cadrele vieţii noastre de nivel ma%or. <u puteam deci să ne menţinem şi să ne dezvoltăm ca stat decât inte$rându-ne n 4uropa. decisiv pentru nsăşi e*istenţa noastră. <u trebuie prin urmare să ne osândim cu cuvinte nedrepte. de-a $ata şi prin import. rămânea n urmăC el şi lua un sfânt şi iritant ră$az. creezi e de fapt duşmanul de altădată.oate numai urec#ile noastre sunt de vină că ncă nu aud cântecul creşterii şi al naintării.neputinţă o evoluţie absolut firească. dar nu trebuie nici să prezentăm ca virtuţi nişte simple nea%unsuri. din clipa n care a fost nmormântat Htefan cel ?are. şi acceptând. iar cele laturi penibile rămân n fond răscumpărate de avanta%ul fără perec#e al libertăţii. 5e asemenea nu . nu mai puteam avea o >istorie' nealterată. de multe ori netrecute prin nici o strun$ă. cusubstanţă proprie. Satul românesc. )ezultatele ncorporării sunt oricum demne de luat n seamă. 0 privire n %urul nostru ne prile%uieşte mân$âierea naivă. nu se putea n nici un caz produce fără de o #otărâtă ncorporare a noastră n cultura şi n civilizaţia europeană. 1storia noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie. =ără de a fi câtuşi de puţin romantici.

5iferenţa nu poate fi lămurită decât printr-un coeficient etnic. dar nu s-a pus ncă deloc problema naturii acestor influenţe. mai stăpânite. /rednic de luat aminte este ndeosebi faptul că realizările stilistice corespunzătoare din =ranţa şi din Jermania manifestă un coeficient 2D2 etnic care menţine ntre ele permanent aceeaşi deosebire. când cealaltă. despre clasicism. mai >clasic' decât $ermanul. Hi aşa mai departe. 5iferenţa dintre $oticul francez şi cel $erman. Joticul $erman e mai >romantic' decât cel francez. <u e locul să ne pierdem ntr-o disertaţie asupra constituirii vieţii noastre de stat ca atareC n privinţa aceasta nici n-am avea multe de adău$at la cele ndeobşte ştiuteC dorim totuşi să spunem câteva cuvinte despre influenţele spirituale. 1niţiativa stilistică aparţine pentru unele domenii =ranţei. S-a afirmat doar $lobal că inducţiunea franceză a fost mai masivă şi mai susţinută. Acestea şi-au mplinit rostul. cât şi din partea străinilor. pe . <u credem să se $ăsească n toată istoria celor două popoare nici un fenomen e*cepţional care să nimicească valabilitatea acestei formule. e*ercitate. de intensitate şi de amploare. urmele acestor tipare pe substanţă românească. copleşitoare. despre romantism.forma propriei noastre deficienţe. 1nte$rarea noastră n reţeaua determinantelor europene s-a făcut prin acceptarea cate$orică. să sperăm că nu nadins. despre naturalism sau despre simbolism. ?ai ntâi câteva cuvinte despre cultura franceză şi despre cultura $ermană. ci şi de $en. fiecare cu calităţile şi cu scăderile sale. -ultura franceză şi cultura $ermană. cronolo$ia lor. n timp de multe secole. Knele ne-au sosit n numele unor amintiri ancestrale din ţările romaniceC la nceput sporadice din 1talia. al retuşei şi al ec#ilibrului. mai particular. câteodată c#iar prea insistent. atât din partea criticilor români. S-au remarcat desi$ur. =rancezul. -ând una. oricare i-ar fi tendinţele iscate de epocă. =rancezul tinde spre lamură transparentă. . mai >romantic' decât francezul. barocul francez e mai >clasic' decât cel $erman. mai discrete. ntâia necurmat. a doua mai incidental. -ultura $ermană are un caracter mai local. un model universalC el %ertfeşte individualul de dra$ul măsurii. nu e c#iar paralelă n =ranţa şi n Jermania. Jermanul cultivă particularul. mai e*cesiv. a rămas de fiecare dată fără menţiune. Jermanul e n toate stilurile sale mai de măsurat. masive. de la vecin la vecin 8catena nu e tocmai lun$ă:. Atât cultura franceză cât şi cea $ermană au o >istorie' a lor. spre o cultură care e tipică. Acest coeficient diferenţial intervine de fiecare dată. fie că e vorba despre rococo. care e clasic până la >academic'.o linie ma%oră de dialectică stilistică. din =ranţa. un cristal. câteodată prin strecurare osmotică. şi o caracterizare sumară a lor. şc#iopătează n urmă. pentru altele Jermaniei. de calitate. fie că e vorba despre $otic. şi are un orizont care l ndeamnă spre e*ces şi de măsurat n toate manifestările sale stilistice. Ambele culturi se desfăşoară n faze. se istoveşte ntr-o formulă e$ală. ceţosul şi păduraticul. Succesiunea stilurilor. reprezintă două mari aspecte şi alcătuiri culminante ale spiritului european. realizată la adăpost de incizii diformante. a unor nrâuriri apusene crezute salutare. individualul. -lasicismul $erman e mai tomantic decât clasicismul francez. sub un$#iul capacităţii lor inductive. se simte ndrumat spre o spiritualitate de forme mai rotun%ite. de evoluţie relativ firească. uneori c#iar pro$ramatică. dintre barocul francez si cel $erman. =ormula e aceasta& francezul e n toate stilurile sale mai măsurat. /om vedea nsă mai la vale că diferenţa dintre cele două nrâuriri nu e numai de $rad. cu stadii intermediare. ceea ce de altfel e profund adevărat. despre baroc. 5e unde vine această permanentă diferenţă( <e e teamă că nu vom putea răspunde ntrebării decât circumscriind ncă o dată constatarea. de un secol asupra vieţii noastre culturale. mai discret. -eea ce. Alte influenţe ne-au ncercat ca o solie din ţările $ermanice. /om ncerca să arătăm deosebirea de esenţă ntre influenţa franceză şi cea $ermană. dintre clasicismul francez şi cel $erman. pe urmă stăruitoare. le$e diafană. mai sobru. mai clare. câteodată datorită stăruinţelor unor oameni crescuţi de-a dreptul ntr-un du# mai de la miazănoapte.

ci n forma unui >apel' la ei nşişi. 6nota 17 1. ca e*emplu suprem.mai particularist. prin c#iar firea ei. nu ca o masă doctrinară n stare să-i copleşească pe dinăuntru. 4 oportun să amintim că aşa-numitul curent al slavofilismului. 1nfluenţa spiritului $erman asupra celorlalte popoare a avut deci mai puţin caracterul unui model de imitat. prin nsăşi natura sa. 4l e omul cel mai despuiat de darul de a ieşi din cercul ma$ic al stilului său. =rancezul de altfel. mai puţin conformist şi mai puţin academic decât cea franceză. Arebuie să recunoaştem că ruşii au asimilat această filozofie. de ale cărui atitudini şi ideolo$ie se resimte toată viaţa spirituală rusească de un secol ncoace. Aceste idei despre cultura franceză şi $ermană au fost adesea e*ploatate de publicişti români fără de a indica izvorul lor. nu va ridica niciodată pretenţia& fii cum sunt eu+ -ultura $ermană are conştiinţa măreţiei sale. nsuţi'. 4a nlesneşte un %oc. 4a avanta%ează formaţiunea proprie a celuilalt. 4a e un a$ent prielnic unei reacţiuni de sine stătătoare. care cereau o valorificare necondiţionată a vieţii reli$ioase ortodo*e. 4a >moşeşti' n sens socratic. dar ea se simte particulară. şi n raport cu >celălalt' ea nu admite decât să fie >imitată'. n raport cu spiritul altor popoare( -ultura franceză şi aro$ă. 6. Se cuvine deci să amintim că studiul nostru a apărut ntâia oară n aprilie 199G. descind dintr-o cunoscută metafizică $ermană. şi-au ndreptat interesul spre mu%icul rus. -ultura franceză e ca un maestru care cere să fie imitatC cultura $ermană e mai curând un dascăl care te orientează spre tine nsuţi. mai viu. n care nu intră. nlesnesc numai combinaţia acestora ntre ele. ca spre ?esia sau spre purtătorul misiunii ruseşti n lume. sfătuieşte& >fii tu . fiindcă nu tinde spre clasicC prin tot belşu$ul ei de forme şi alcătuiri ea e romantică. la propriul du# etnic al acestor popoare. dar n acelaşi timp ea şi dă seama de caracterul ei local şi individualist. umplându-şi cadrele individualităţii sale ca atare. ci fiindcă n curs de secole 2D9 el şi-a sacrificat posibilităţile de acest fel. lăsându-se absorbit de forme crezute valabile ca atare. Jermanul creşte lăuntric. nici nu s-a silit niciodată să se transpună n psi#olo$ia altor popoare. care şi impune sie nsuşi acest tipar. de pildă. mai romantic. 1nfluenţa $ermană e mai mult de natură catalitică decât modelatoare. vizionarii stepei. fiind cu totul altfel orientată. Acele substanţe active. fără de a se combina cu anume alte elemente. ea şi cunoaşte nălţimile şi adâncimile. -ultura $ermană. Aceasta nu fiindcă darul i-ar fi lipsit dintru nceput. -ultura franceză dictează oricărui străin care se apropie de ea& >fii cum sunt eu+' =rancezul nu va nţele$e niciodată pe străinul care va răspunde& nu+ Aceasta atitudine i s-ar părea cel puţin monstruoasă. -unoaştem din c#imie substanţele care. şi care.nota 17 2DD . care rămân totuşi pe din afară. ca le$e şi ar#etip. Jânditorii ruşi. A nu nţele$e acest apel intrinsec nseamnă a nu nţele$e nimic din natura intimă a culturii $ermane. 4a nu se recomandă neapărat ca un model. demnitatea unei valabilităţi universaleC ea se consideră >model' mai presus de orice discuţie. -e urmează de aci n ceea ce priveşte capacitatea inductivă a acestor culturi. izvorând dintr-un cult primordial al individualului. s-a ivit şi a nflorit sub ma$ia ocrotitoare a romantismului $erman. cât caracterul unui apel la propria fire. se numesc >catalitice'. =rancezul ca >ins' e absorbit de un tip $eneric. debordând le$ea. -ând apare n faţa străinului. ea. cei dinţii.

4i au luat deci contact mai mult cu atmosfera. reacţiunea decisivă şi istorică a venit promptă şi tranşantă. ca autocritică. La fel cu ruşii ne $ăsim şi noi. aproape totdeauna de la $ermani. stân$aci şi nedemn. de căutare şi de $ăsire a românescului. . -ritica şi problematizarea culturii europene a nceput la dreptul vorbind n )usia. 4l visa să facă din acest $rai #aina unei culturi ma%ore. şi n această atmosferă ei şi-au văzut deodată crescând toate potentele particulariste. Slavofilismul constituie cea mai strălucită dovadă cu privire la capacitatea >catalitică' a culturii $ermane. primăvăratec fertilă a filozofiei $ermane. Knii $ânditori ruşi s-au aplecat cu totul asupra mu%icului teoforic. pentru care 4uropa era un >scump cimitir'. La un moment dat. 4ra un contact aproape ma$ic. mult nainte ca această despărţire de sine nsuşi să se fi ivit n 4uropa. Am nsemnat cele două momente numai n treacăt. -riza culturii europene a fost cel dinţii presimţită de aceia pe care i-a trezit ntru spirit.rin atmosfera ei această cultură nu ndeamnă la imitaţie. cât la $ăsirea sinelui şi la o reacţiune mpotriva a tot ce acoperă şinele. dar poate nu destul de puternic pentru ca evoluţia de apoi să nu mai fie e*pusă nici unui fel de crize. cu miros de tămâie şi #umă. ca să ne oprim cu mai mult interes asupra fenomenului. şi au nceput de pe această poziţie. se datoresc unui contact >catalitic'. Luaţi istoria literaturii şi a spiritualităţii româneşti de la 1I33 până astăzi şi veţi descoperi că cel puţin momentele mai importante de ntoarcere la noi nşine. Kndeva n fund de zare se ivesc zeii tutelari. 4*presia cea mai naltă a curentului slavofil rămâne 5ostoievsMi. sub forma apelului la noi nşine. de prezenţa cărora el nsuşi poate nu-şi da seama& monadolo$ia individualistă a lui Leibniz şi folclorismul lui Nerder. să critice cu o impresionantă impetuozitate ntrea$a cultură apuseană. )espectând proporţiile. Satisfacţia $onacilor de a fi făcut o descoperire. din ale cărei formule ne mai #rănim şi astăzi. după cum se ştie. mai mult printr-o te#nică de mozaic. care s-a nimerit să treacă prin şcoală $ermană& Aitu ?aiorescu. 1dentificăm desi$ur şi ntr-un asemenea proces de trezire datorită unui a$ent din afară. asupra du#ului local. cele mai profunde. de o adâncime şi de o amploare unică. ca o lovitură de spadă. tot din partea unei personalităţi. . reală sau fictivă. oricât de naltă idee am avea despre ea. când spiritul roman 8antic şi catolic: a sedus unele nobile spirite româneşti la o imitaţie pe cale de a denatura cu desăvârşire $raiul românesc. o adevărată vânătoare după ideile de mprumut ale lui 4minescu. Kn popor străin are prile%ul să simtă efectele acestei culturi n primul rând ca un apel la sine nsuşi. cu spiritul $erman. -u Lazăr ncepe la noi conştiinţa filozofică a limbii româneşti. 2DE 1mpulsul lui Lazăr a fost #otărâtor. ale cântecului românesc 1storia şi critica noastră literară au făcut. =i$ura poetului a fost reconstituită. dar se va recunoaşte că acest fel de influenţe merită alte epitete decât acelea care duc la imitaţie pur şi simplu. dar o anume vra%ă de acest soi a descătuşat n el şi izvoarele inconştiente. o formă a influenţei. ntr-o situaţie #otarnică. prin care se ilustrează #otărâtor teza noastră despre natura catalitică a influenţei $ermane asupra du#ului românesc. a cam mpiedicat pe istoricii şi criticii noştri să se aplece mai de aproape peste confi$uraţia nativă a poetului. a lui 4minescu a fost formată $raţie unei ample inducţiuni $ermane. Jenul >catalitic' e compatibil cu demnitatea umană. semnalul nvierii pe care l-a dat J#eor$#e Lazăr ec#ivalează pentru noi cu fapta răscolitoare de conştiinţe a unui =ic#te pentru Jermania. 4 vorba despre 4minescu. 1nteresant e că influenţele de natură catalitică ne-au venit. debitori apusului. -onştiinţa etnică. A nu se uita& Lazăr era un elev al $ândirii $ermane. direct sau indirect. ce i-a stârnit ca o ridicare de stea$uri dintr-un somn ce ţinea c#iar de la nceputul vremurilor. Atin$erea a avut efecte tocmai contrare celor ce prin anticipaţie se atribuie de obicei unei > nrâuririQ.

proporţii de elefantiază. depăşeşte considerabil mă$ura preocupărilor cărora ne-am dedicat n studiul de faţă. iarăşi şi iarăşi. >sufletul românesc' sunt cuvinte. ci rămân elemente de conştiinţă suprapuse. 5upă un semn. la aceste elemente de e*presie. 4minescu cel adevărat e accesibil numai unei analize mai reverenţioase. care ilustrează această structură orizontică. prin natura lor poate tocmai contrare substanţei sufleteşti intime a poetului. sau un simbol al dinamicii furtunoase. 4 drept că structura orizontică. nu e simbolizată. simple cuvinte frumos cadenţate şi ameninţate să devină fabulă. al le$ănării. Aremură lar$ele /ase de lemn& <işte cetăţi . valurile. Stelele-n cer 5easupra mărilor Ard depărtărilor. n opera lui 4minescu. n opera lui 4minescu. Bn faţa operei lui 4minescu trebuie să ţinem. ?area nu e pentru 4minescu un prile% de pierdere n infinit. seama de >inconştient' şi de >personanţele' acestuia. ondulată. n inconştientul lui 4minescu ntrezărim prezenţa tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit n stratul du#ului nostru popular. . -eea ce e important a fost nsă consecvent trecut cu vederea. 2DG .rea puţini şi-au dat seama că aceste mprumuturi nu devin constitutive pentru personalitatea lui 4minescu. cât prin ima$inea >mării' şi a >apei'. le$ănarea . 0ndularea. ntrebarea e& n ce consistă du#ul eminescian şi sufletul românesc( . Acest fel de a vorbi e nsă $lobalC >du#ul eminescian'. -ule$em la ntâmplare câteva e*emple.lutind pe marile Hi mişcătoarele . . <u credem să ne lăsăm seduşi de năluciri afirmând că revelaţia a avut n adevăr loc. ritmat interior ca o alternanţă de suişuri şi coborâşuri.artea ntâi a ntrebării. cât timp nu le substitui o viziune mai precisă. e cazul să arătăm cum s-a revelat această matrice n 4minescu. 5e aci trebuie abordat fenomenul. ca n faţa operei nici unui alt român. doar altfel dozate şi constelate. -lătind catar$ele. atât prin ima$inea >plaiului'. S-ar putea afirma c#iar că poetul recur$e #ipnotic. 4a a fost nlesnită de o inducţiune catalitică de altă natură decât obişnuitele influenţe ale căror urme pot fi arătate cu de$etul.ustietăţi. specific du#ului nostru popular. referitoare la du#ul eminescian.ână ce pier.. sunt elemente dintre cele mai frecvente n poezia eminesciană. 5at fiind nsă că n lucrarea noastră am vorbit tot timpul despre >matricea stilistică' românească şi despre determinantele ei.uţinii care s-au declarat mpotriva metodei de reconstituire e*terioară din #ârburi colorate vorbesc cu ndreptăţit entuziasm despre >du#ul eminescian' şi despre >sufletul românesc' care şi-a $ăsit e*presie superioară n opera poetului. un simbol al unui anume melancolic sentiment al destinului. din pricina factorului personal. cât un simbol al ondulării. Sc#open#auerismului şi budismului li s-a dat n sc#imb. Acel orizont al spaţiului ondulat. apare personant şi foarte insistent n poezia lui 4minescu.

n prima formă a poeziei Luceafărul. ca o fi$ură de ar#an$#el teocratic& Arăind n cercul vostru strâmt <orocul vă petrece. A%un$e să amintim de pildă pe -ălin. mai rar manifestată ce-i drept. Luceafărul ca persona% e frate buri cu 4onii intermediari ntre cer şi pământ. -e te le$eni. Bn finalul poeziei definitive persona%ul de lumină rosteşte sentinţa. -i eu n lumea mea mă simt <emuritor şi rece.5in Luceafărul acest peisa% orizontic& 4l tremură ca alte dăţi Bn codri şi pe dealuri. =ără ploaie. 2D7 -ălăuzind sin$urătăţi 5e mişcătoare valuri. ceva din refle*ele aurii ale transcendenţei coborâtoare n lume. Luceafărul are. Hi de lună si de stele Hi de zbor de rândunele Hi de c#ipul dra$ei mele. fără vânt. nu numai prin motivele de poveste. ci şi n toată atmosfera sa. şi determinanta sofianică. codrule. Sentimentul le$ănării& Luminiş de lân$ă baltă -are-n trestia naltă Le$ănându-se din unde Bn adâncu-i se pătrunde Hi de lună şi de soare Hi de păsări călătoare. static transfi$urat şi dominator. Luceafărul este numit >4on'. <ăzuinţa spre pitoresc şi $ăseşte o documentaţie dintre cele mai ample n opera lui 4minescu. -u cren$ile la pământ( Structura orizontică a >ondulării' e mbibată la 4minescu până la saturaţie de un sentiment al destinului. ar fi indicat poate să . 2DI 1ar dacă ar fi să ilustrăm simţul de nuanţă şi de discreţie al poetului. din sistemele $nostice. Avem aici ima$inea unui ntre$ cosmos contaminat de >le$ănare'. Bn afară de această structură orizontică presimţim n opera lui 4minescu. n prima ncercare de poetizare şi versificare a basmului ce l-a 1nspirat pe 4minescu.

un ideal omenesc. trimitem lăturalnic la& unele cercetări pe tărâmul psi#olo$iei abisale. dinamic. s-ar descoperi. icoană luminoasă alcătuită din suprapunerea mai multor ima$ini din epoca de istorie românească dinaintea lui 1E33.. credem. Subconştient 4minescu se vedea un tânăr voievod. de obârşie an$losa*onă. şi de care el se lasă subconştient nrâurit n toate atitudinile de viaţă. 5acă s-ar face un sonda% abisal n psi#olo$ia românului de toate zilele sau a omului balcanic n $enere 8deloc n sens peiorativ:. 5ar nu insistăm. care-i compensează insuficienţele. cotidiană. că n adâncul subconştient al americanului de astăzi. uneori numai >personant' n poezia lui. n Knele poezii identificarea se declară n termeni ne ndoielnici. un ideal bărbătesc colectiv. ntocmai cum americanul se identifică subconştient cu căpetenia indiană. şi cu care s-au luptat strămoşii actualului american.. Acest fapt apare uneori lămurit. se păstrează ca un c#ea$ definitiv statornicit. sau omul balcanic cu #aiducul. cu totul particular& anume cu acela al >tânărului /oevod'. tot aşa 4minescu personal pare a se fi identificat şi el cu un ideal subconştient.. ar#icunoscut din literatura pentru tineret. din care ni se pare că derivă laturi aproape indefinibile ale confi$uraţiei sale spirituale. raportarea la un ideal voievodal ia proporţii de identificare. Susţinem din parte-ne.cităm aproape n ntre$ime Sara pe deal. etc. /oevodul român. -ă 4minescu a fost atras de epoca voievodală e o remarcă simplisimă. . unde epoca voievodală e evocată insistent şi tematic.ărea un tinăr /oievod -u păr de aur moale Kn vânăt $iul$i se-nc#eie nod . ca să ne oprim numaidecât la un e*emplu concret. /om mai scoate n relief un nucleu sufletesc. şi anume acela al >#aiducului'. 5incolo de acest mănunc#i de determinante. Au la . caracteristic unei ntre$i re$iuni. care n-a scăpat până acum desi$ur nici celui din urmă elev de liceu. spre care americanul din-toate clasele tinde. sau versurile >Hi dacă ramuri bat in $eam şi se cutremur plopii'. 2D9 . -ercetători presti$ioşi au arătat. central.entru a ne tăia drum până la acest sâmbure. 4mitem anume părerea că. de ma$ia căreia se resimte toată viaţa americanului. Kna dintre poeziile cele mai desăvârşite ale lirismului . 1dealul subconştient. ?ulte laturi psi#olo$ice ale balcanismului se e*plică prin persistenţa. care-l lea$ă nsă definitiv de matricea etnică. personal colorate. undeva n zonele sale sufleteşti cele mai obscure. dar care ţin de o matcă stilistică etnică. >Luceafărul' 8simbol al 1deii-4minescu: ntrupându-se& >. Aematica aceasta e nsă numai semnul vizibil al unor atitudini şi stări sufleteşti care emană dintr-un nucleu mai profund al personalităţii lui 4minescu. secretă sau făţişă. <u e nevoie să aruncăm pe cântarul documentaţiei Scrisorile.. a acestui ideal colectiv. /oiam să dăm numai nişte e*emple. care l ma$netizează.utna nu mai sta LasU ar#imandritului Aoată $ri%a sc#itului'. n zone sufleteşti umbratice. n poezia 5oina e evocat Htefan cel ?are. este pentru 4minescu efi$ia secretă care-l absoarbe. căpetenia de trib. este reprezentat prin fi$ura bărbătească a indianului.oetul apelează la marele /oievod să e*ecute ceea ce el nsuşi ar face& >Htefane ?ăria Aa. e*istă n inconştientul lui 4minescu şi determinante pur personale. cu #otărâre. Subconştient. fără a-şi da seama.e umerele $oale'. că identificarea subconştientă cu >tânărul voievod' face parte inte$rantă din structura şi substructura sufletească a lui 4minescu.

naivitate. -oiful nalt cu penele. mulţămind lui -ristos. ci din carte.eminescian este fără nici o ndoială răvaşul pe care tânăra odraslă voievodală l scrie >dra$ei sale de la Ar$eş mai departe'& 5e din vale de )ovine Jrăim. ce poate fi şi accesorie. ia aspecte de un firesc şi de o atât de su$estivă. nici rezultatul aplecării unui poet romantic asupra unui subiect ce-i cădea ntâmplător n mână. mări. 1ată. frumos. 5oamnă. . un coeficient fără de care 4minescu nu ar mai fi 4minescu. acel alter e$o subconştient al său. 2E3 Hi să ştii că-s sănătos. ru$a. 0c#ii cu sprâncenele. . 5incolo de tematica istorică-romantică.oetului i se pare că pădurea i şopteşte& Bn al umbrei ntuneric Ae asamăn unui prinţ -e se uit-adânc n ape -u oc#i ne$ri şi cuminţiC Hi prin vuietul de valuri . către Aine. Această minune poetică 8câte s-au scris la fel n literatura universală(: nu poate fi produsul simplu al unei preocupări tematice. vân%oasă şi fra$edă n acelaşi timp. Ae-am ru$a. 4u te fac s-auzi n taină ?ersul cârdului de cerbi 1ma$inea /oievodului l obsedeazăC ea e definitivă.rin mişcarea naltei ierbi. <u din $ură. -odrul şi cu ramurile. tocmai n clipa când el poate n sfârşit să scrie ca un >tânăr voievodUU. -ă ne eşti aşa departe. <eamuri mii i cresc sub poale. identificarea cu tânărul voievod e un coeficient structural al poetului. 0c#ii cu sprânceneleC -ă şi eu trimite-voi -e-i mai mândru pe la noi& 0astea mea cu flamurile. de forme ndelun$ muncite cu o pasiune lionardescă pentru desăvârşirea aceluiaşi motiv.oezia izbucneşte prea firesc şi prea or$anic decât să ne putem declara mulţumiţi cu o asemenea interpretare. debordând de semnificaţii. Să-mi trimiţi prin cineva -e-i mai mândru-n valea Aa& -odrul cu poienele. -ă. Lirismul lui 4minescu. -odrul i se pare un asemenea /oievod& Bmpărat slăvit e codrul. de pildă. Ae sărut. . ea devine metaforă. 5oamnă.

dealul. 2E2 . >tânărul /oevod' este oarecum subiectul liric sub nţeles. lumea. 0are acea melancolie specific eminesciană nu derivă ntre altele şi din dezacordul ntre realitatea conştiinţei şi viziunea sa despre natură. n multe din poeziile lui 4minescu. aproape sacralăC parcă n mi%locul lor ar fi permanent prezent un invizibil tânăr /oievod. implicat. dealul. despre imponderabile elemente de ma$ie poetică. toate acestea. ?ai ncet. simţită şi trăită. 5intre ramuri de arin ?elancolic cornul sună. valea . tot mai ncet. mai departe. Să cităm poezia . c#iar şi atunci când /oevodul nu e amintit n nici un c#ip. transfi$urarea lirică se datoreşte unei tainice contopiri cu un vis voievodal. Lună. sunt cântate de mulţi poeţi. care se clădeşte n sufletul lui 4minescu n prea%ma persona%ului cu care el se identifică. marea.entru mine vreodată( . Bmpre%uru-i are dame Hi curteni din neamul -erb. al poeziilor. <atura păstrează astfel la 4minescu ceva din aerul voievodal-sacral şi atunci când 2E1 >/oievodul' nu mai apare. -el mal adesea e vorba desi$ur numai despre o aromă. -odru-şi bate frunza lin. de către cei mai mulţi. 4 aci o viziune voievodal-sacrală despre natură. necurmată. de abia simţite. Soare si Luceferi 4l le poartă-n a lui #erb. mprumută o atmosferă unică lumii poetului. dar aşa cum le cântă 4minescu.este vârfuri trece lună. <e permitem n privinţa aceasta o paralelă ntre 4minescu şi un alt mare poet. marea.Aoate nflorind din mila -odrului. despre tonalităţi. Sufletu-mi nemân$âiat Bndulcind cu dor de moarte. -a un alte$ e$o mai profund. ca termen e*plicit.este v rfuri& . -odrul. Această prezenţă nevăzută. şi poate că n cele mai caracteristice. ?ăriei Sale. lacul. 5e ce taci. 4minescu cântă natura n aşa fel că ea devine un cadru n care se simte prezenţa unui /oievod. ?ai departe. tainică. când fermecată 1nima-mi spre tine-ntorn( ?ai suna-vei dulce corn. elevată prin secreta prezenţă voievodală ( 4 o lume ntrea$ă.roiectaţi peste fi$ura lui 4minescu aura voievodală şi veţi nţele$e liniştea sacrală a acestei melancolii. bănuite. izvorâtă dintrun dor subconştient. valea . dobândesc nu ştim ce particulară domnească demnitate. luna. codrul. . lacul. n evocările sau n descripţiile sale. va$ ntrezărite.

să-l amintim şi pe acesta. a cărui centrală permanenţă mprăştie o lumină şi o coloare cu totul aparte asupra lucrurilor plăsmuite de acest poet şi asupra trăirilor sale& avem de a face de astă dată cu prezenţa secretă. simbol al unui spaţiu lar$. -oşbuc realizează nsă românescul prin descrierea vieţii folclorice.entru spri%inirea tezei noastre despre e*istenţa unei influenţe de natură catalitică. care se inte$rează concludent n viziunea noastră despre matricea stilistică românească. 2E9 4a poate fi lesne dez$#iocată de aparenţele derutante. deoarece Htefan Jeor$e a nceput să scrie binişor după moartea poetului nostru:. n . dar nu n mică măsură şi datorită unor nrâuriri străine. decorativ. reduse la ultima e*presie. <u ascundem totuşi bucuria şi satisfacţia de a fi putut atra$e atenţia asupra câtorva aspecte ale acestui poet. de aşi%derea. L-aţi $#icit desi$ur. care l arată tributar romantismului timpului. su$erează o lume de subterane melancolii. de o subconştientă identificare cu un tip ideal. . a izbucnit din tărâmul celălalt. tratate descriptiv după preceptul& #ai să fim români. local patriotic.<e $ândim la poetul $erman& Htefan Jeor$e 8de astă dată o paralelă care nu poate fi deloc n dezavanta%ul lui 4minescu. iar nu n bietele reminiscenţe sc#open#auerienebudiste. sau n motivele brute. 5e asemenea şi temperamentul lui -oşbuc e un ecou al temperamentului ţărănesc. italo$ermanice. 4*istă o >1dee 4minescu'. -a material poetic -oşbuc e mai românesc decât 4minescu. iar aceasta s-a zămislit sub zodii româneşti. or$anic-românesc. şi setea barbarului de a se ntrece pe sine nsuşi. -ând 4minescu spune >dulce corn'. de atribute spirituale mi*te. dar la aceştia totul rămâne pe un plan tematic. 4minescu. Au cântat şi "olintineanu şi Alecsandri trecutul şi prezentul românesc. nsemnau de fapt un stăruitor apel la el nsuşi. credem. căruia de asemenea i-a fost dat să crească sub o nrâurire pe care am convenit s-o nţele$em ca şcoală ntru $ăsirea sinelui. fără să fie amintită. Satul românesc avea să-şi $ăsească. 1nseilând aceste consideraţii. 5e aceste mprumuturi a putut face atâta caz numai o critică incapabilă de a vedea dincolo de materia unei opere literare. A acelui mpărat.astelurile lui Alecsandri sunt româneşti prin temele lor. . prezenţa unor taine umbroase. La aceştia totul e substituire de termeni unui model imitat lucid şi cu sâr$uinţă. 5e altfel n asemenea aspecte trebuie să căutăm pe 4minescu. 4 vorba despre Jeor$e -oşbuc. sub nfăţişarea sa de sănătate idilică. a unui mpărat medieval roman-$erman. din moment ce a izbutit săşi realizeze ntr-o seamă de bucăţi poetice substanţa proprie. . 5ar fiindcă un alt e*emplu ne stă tocmai la ndemână. o e*presie adecvată ntr-un alt poet. 5e o asemenea intenţie ne-a distanţat obiectul nsuşi al e*amenului nostru. conştient.oezia lui 4minescu e clădită pe mai multe portative. 4a e plină de comple*e >personanţe' ale unor structuri inconştiente. care. 4*istă o 1dee 4minescuC ea s-a mplinit când i-a bătut ceasul. Lumea spirituală a lui Htefan Jeor$e este determinată. dincolo de cea modelatoare propriu-zisă. $ratie substanţei spirituale a poetului n primul rând. urmează să fie %udecat n primul rând după aceste bucăţi. ntâi fiindcă omul care o purta s-a născut aşa ca substanţă şi aptitudini. ar fi suficient cazul 4minescu. nu după acelea unde el nu e el. care nu pot fi captate tematic. Kn adânc proces. şi al doilea fiindcă nflorirea a fost prielnic ocrotită de acea atmosferă educativă a culturii n a cărei scoală omul şi-a făcut ucenicia. n natură şi n lume. şi o natură n care simţi. sub oblăduirea căruia se ntrupează dorul de miazăzi de totdeauna al omului de la miazănoapte. călătoare. nsuşindu-şi forme solare. continental. nu putem pretinde să fi istovit fi$ura spirituală deosebit de comple*ă a lui 4minescu. şi nu mai puţin lesne ea poate fi periată de cenuşa unor vulcani de aiurea ce i-a căzut pe umeri.

care se nfiripă şi se desăvârşeşte sub auspiciile unei influenţe >modelatoare'. Se spune despre -ara$iale că iubea ntr-un fel cvasifeli$ios muzica $ermană.4minescu matricea stilistică românească. -are sunt aceste potente( 4 nainte de toate un anume ondulat orizont spaţial. Să nu uităm nsă nici Nanul lui ? n%oală. pe care ne-am străduit să o nlăturăm. de care se simţea le$at printr-un soi de dra$oste cu semn ne$ativ.roblema importantă a diferenţei de natură ntre feluritele influenţe culturale trebuia ridicată. ?ai nsemnăm doar că privim cazul lui -ara$iale ca fiind ntre liniiC spiritul său epi$ramatic e peninsular. <imic nu ne prile%uieşte. cu apriorismul ei profund inconştient. . =apt e că unei linii 8J#eor$#e Lazăr-Ro$ălniceanu-?aiorescu-4minescu--oşbuc: de inducţiune $ermană 8influenţă catalitică:. alcătuit n parte din determinante ce-i aparţin e*clusiv. 2ED Să ni se dea voie să renunţăm la ilustrarea liniilor prin e*emple de personalităţi n viaţă. cel mioritic. -oşbuc ar reprezenta poporul românesc printr-un fel de consimţământ plebiscitar. al unor determinante care-l depăşesc. a unui comple* de potente creatoare. de determinante spirituale. ne face prea adesea să le trecem cu vederea. şi la fel un orizont de avansare le$ănată n timp. . povestire n care -ara$iale realizează. căreia el i s-a-nc#inat n toate felurile. dincolo de faptele şi de %ocul de ape al folclorului şi al istoriei. Aeatrul său mărturiseşte n orice caz despre puternice influenţe franceze. 4le formează coordonatele unei spiritualităţi. ne pun n contact cu substraturi sufleteşti ale lui. 2EE <titlu> A"#io#ism #om. posibilitatea de a vedea n românism un comple* susceptibil de a fi cuprins ntr-o ima$ine ideal sporită. conturat din latenţe şi realizări. prin rasă. 4 viziunea unui cristal viu. fără să pară deloc ncărcat. -e meşteşu$ n mpletirea elementelor de viaţă or$anică şi de ma$ie. de natură funcţională şi de doza%. 4minescu e de un românism sublimat. n ciuda interferenţelor care şi fac %ocul nestatornic n ţara şi n sufletul poporului nostru. n nţelesul superior al unui comple*. românismul e un patrimoniu stilistic. -ritica noastră a ţinut la fiecare pas să facă o confuzie cu totul re$retabilă. <e-am făurit despre acest românism spiritual. 5espre -ara$iale se crede de obicei că n-ar fi descoperit decât o sin$ură realitate autentică& pe aceea a ma#alalei balcaniceromâneşti. pe care satira lucidă. devine creator pe un plan ma%or. i putem opune o linie de inducţiune franceză 8Ale*andrescu"olintineanu Alecsandri-?acedonsMi:. <atural că alături de cele două $enuri de influenţe e*istă şi forme mi*te. o atmosferă locală aproape baladescă. comple*. 4*istă o vie matrice stilistică. 5incolo şi mai presus de misterul sân$elui. n parte dintr-un raport intim. cu totul aparte. 4l e mai aproape de ideea româneascăC -oşbuc e mai aproape de fenomenele româneşti. -ultura românească alcătuieşte un vast câmp de verificare a acestei disocieri. 4minescu l reprezintă printr-un fel de le$itimism de ordin divin. 0peraţia aceasta o lăsăm n $ri%a cititorilor. n lumina căreia românismul ne apare ca un ansamblu.nesc Bn ciuda influenţelor care-şi dispută inutil pământul nostru. o viziune menită poate unui destin pra$matic. creator. sau al unei constelaţii. e*istă un >românism'. 5isocierea influenţelor n una >catalitică' şi alta >modelatoare' se e*plică n fond prin nsăşi natura culturilor de la care pornesc inducţiunile. de pitoresc sud-est european şi de aventură suprareal crescută n poveste+ 5arul cu care -ara$iale ştie să dozeze toate aceste elemente şi să ne comunice o viziune atât de comple*ă. cu persona%e de bur$#ezie incipientă. venind neapărat de la sud. ca această matrice stilistică.

de-o vădită eficienţă. am arătat cum toate potentele care se mbină n mănunc#i pentru a alcătui mpreună o matrice stilistică %oacă de fapt pentru du#ul uman rolul unor >cate$orii'. ale lumii. trăit tot ca o ondulare. a%un$ându-se doar la o foarte nfloritoare cultură populară 8mai nfloritoare decât a popoarelor apusene:. <ăzuinţa formativă se conturează şi e activă ndeosebi ca orientare spre forme $eometrice şi sti#iale. altfel decât pe plan minor. \udecind după unele simptome. din ea nsăşi. Ar fi vorba aşadar despre un fel de >apriorism' al spontaneităţii umane n $enere spre deosebire şi mai presus de apriorismul simplu al >cunoaşterii. Apriorismul stilistic. de care nu se poate scuti nici o ideolo$ie. 4le se imprimă inconştient tuturor creaţiilor umane. n studiul nostru 0rizont şi stil. /ine pe urmă şira$ul celorlalte determinante& o preferinţă arătată cate$oriilor >or$anicului'. ce e vec#i slav( . Aot atât. Adău$ăm mănunc#iului o invincibila dra$oste de pitoresc şi de asemenea un foarte vădit simţ al măsurii şi al ntre$ului. precum& dacismul. ne-am refuzat aportul cert sau problematic al elementelor de natură istorică. ntr-un imens labirint. de ntrebări ne azvârl. nu sunt tocmai vitale pentru noi. romanitatea. de spontaneitate şi de interferenţe. n ntre$ime şi consecventă cu sine nsăşi. iar filolo$ia nu avem impresia că ne-ar putea conduce până n pra$ul substanţelor. <e-am dat nsă n acelaşi timp seama. nu constituie un element de bilanţ definitiv. Astfel. nealterată. care fac din noi o relativă entitate. parteno-$enetică.=uzionează cu aceste orizonturi nainte de orice un sentiment al destinului. şi o tendinţă de transfi$urare >sofianică' a realităţii. dintru nceput. esenţa şi substratul lor. 5eocamdată ntrebările& ce e dacic. <ici vitale. pentru care Ariadna nu şi-a tors ncă firul salvator. slavismul. A*ele acestei zone elastice. l nc#ipuim variabil de la o re$iune la alta. ci faptele. n situaţia actuală a cercetărilor. <e-am n$ăduit şi această licenţă. unde se urmează ritmic dealurile ncrederii şi văile resi$nării. un doza% de determinante. Am afirmat mai sus că >istoria' noastră nu mai poate fi o succesiune de forme in$enue. ca o alternanţă de suişuri şi coborâşuri. aceasta ntr-un c#ip or$anic atenuat. că ne mişcăm pe un tărâm de fenomene plastice şi ntr-o atmosferă de imponderabile şi de arome. <e-am ferit de speculaţii n prea%ma unor elemente de situare istorică. al cărui cuib şi vatră e inconştientul. nici prea invitătoare pentru dezle$ătorii de $#icitori. sau de la un popor la altul. n fond acest apriorism nu nseamnă altceva decât o circumscriere filozofică mai pre$nantă a afirmaţiei despre e*istenţa unor factori stilistici activi. 2EG La constituirea viziunii abstracte despre românism. n spiritul teoriei noastre stilistice . şi să reţinem câteva aspecte sin$ulare. ca o naintare ntr-o patrie siderală. ce e romanic. avem suficiente motive să sperăm că du#ul inconştient al nostru se va manifesta n viitor şi pe un plan ma%or. după realităţi folclorice-culturale. pot fi arătate ca linii certe de orientare numai printr-un uşor e*ces de ima$inaţie abstractă. adică viziunii despre lume a omului. care-şi pun pecetea ne ndoielnică pe produsele $eniului nostru etnic. n adevăr. <u operăm decât cu elemente transcrise . pură. Am crezut deci că ne $ăsim pe un teren mult mai si$ur ncercând să circumscriem. Bmpre%urarea că până acum >matricea stilistică a fost mpiedicată de vicisitudinile 2E7 veacurilor să se manifeste. . Să nu ne sperie termenul. <u ne-a interesat nici un moment $eneza istorică a acestor fapte. certitudinile n acest domeniu ncetează de ndată ce depăşim bunăoară #otarele filolo$iei. 4*punerile care ocupă toată ntinderea acestui studiu ne ndreptăţesc să enunţăm teza despre e*istenţa unui apriorism românesc.entru rotun%irea comple*ului să mai notăm că toate determinantele se realizează oarecum sub surdinăC parcă n izbânda lor se pune un mare frâuC totul se nfăptuieşte cu un uimitor simţ pentru nuanţă şi cu tot atâta simţ al discreţiei. de adevărat e .

din colindările noastre prin 4uropa. fireşte. unul altuia. n c#ip succesiv. fără de a săvârşi un atentat mpotriva lucidităţii. . cule$em impresia că ar e*ista şi o istorie n care posibilităţile. absolut temporală. Acest $en de istorie. a celui $erman. formative şi materiale. ea va utiliza de acum totdeauna şi un material şi forme de mprumut. n timp ce-i drept. 5e acest steril foc lăuntric ne-a apărat până acum 5umnezeul bunului-simţ. <u mai puţin nsă ea va putea să-şi afirme suveranitatea. şi ntind. flăcări de sacru elan n poarta vânturilor. -unoaştem ndea%uns. fie ntr-o istorie simultană. Animatorii culturii româneşti. 5in frecventarea istoriei altor popoare. 4*amenul atent şi stăruitor al culturii noastre populare ne-a dus la concluzia reconfortantă despre e*istenţa unei matrici stilistice româneşti. ?atricea noastră stilistică nu va mai putea fi. 2EI 4i s-au ţinut departe de asemenea #ibride e*tazuri. Latenţele ei. ca o scânteie. 5ar câteodată o simplă constatare poate să ţină loc de profeţie& noi nu ne $ăsim nici n apus şi nici la soare-răsare. ni se nfăţişează ca o alternanţă. reprezintă un tip de istorie. din când n când. paralel şi rectiliniarC adică nu succesiv-dialectic. <e ntrebăm nsă dacă istoria de linie ma%oră trebuie neapărat să aibă un caracter succesivdialectic. ca o cadenţă de >epoci'. succesiv-ritmică. fără temerea de a fi dezminţiţi. . ne ndreptăţesc la afirmaţia că avem un nalt potenţial cultural.osibilităţile inerente unei matrici stilistice se pot deci nfăptui pe plan ma%or. <oi suntem unde suntem& cu toţi vecinii noştri mpreună . Aotul se petrece ca şi cum popoarele apusene şi-ar desfăşura posibilităţile. de a fi atribuit poporului nostru o misiune mesianică n lume. Aot ce putem spera.ână acum nici un popor nu a devenit mare . sau uitarea de sine. . 5e la o vreme această mantie pare o #aină de confecţie. pornind de la un pro$ram mesianic. propriu n orice caz popoarelor apusene. remarcăm că desfăşurarea ei are un caracter eminamente ritmic. care să sară. moştenirea de ndemnuri. pusă la adăpost de asemenea inducţiuni. . ursită. dialectică. istorice. <ici unuia dintre ei nu i se poate reproşa sumeţia. rămâne un puternic or$an de asimilare a influenţelor străine. %alnic lipsite de du#ul autoironiei. ale unui popor se realizează. e*istentă. a celui italian. este că ni s-a dat să luminăm cu floarea noastră de mâne un colţ de pământ. de creştere dreaptă. formative şi materiale. care nu mprumută o prea frumoasă fi$ură nici măcar popoarelor cu putere de inducţiune mondială. )ăsfoind cu atenţia cuvenită istoria popoarelor apusene. iluminările cara$#ioase şi $rimasele.nsă că o matrice stilistică. este mândria unor iniţiative spirituale. ci ca o creştere masivă şi de aspect continuativ. ale unora dintre mesianicii noştri vecini. fie ntr-o istorie succesivdialectică. -e drum va apuca matricea stilistică românească e $reu de ntrezărit. dinamică. 1storia poporului francez. Aot ce putem şti. ntrezărite. de un secol şi mai bine. fără de a ne lăsa manevraţi de iluzii. cu faze mai mult sau mai puţin unilaterale. asiatice n primul rând. este ca suntem purtătorii bo$aţi ai unor e*cepţionale posibilităţi. pe un pământ de cumpănă. Să nădă%duim că ne vom putea cuviincios ndeplini rolul nostru sub acest petic de cer şi fără de a mbrăca mantia mesianică. şi asupra creştetelor altor popoare.rinsă n reţeaua determinaţiilor continentale. Aot ce putem crede. şi bine au făcut. )estul e . 4a poate să se afirme n pofida tuturor inducţiunilor spirituale de aiurea. dar simultan.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful