Unitatea de învățare 3 Abilități fundamentale necesare în consilierea și orientarea elevilor.

Atribuții ale consilierului
Competenţe şi abilităţi implicate în procesul de consiliere Atunci când luăm în discuție competențele și abilitățile de consiliere, trebuie să ținem cont de nivelul la care se exercită activitatea de orientare și consiliere în școală. Astfel, putem vorbi de trei niveluri de competență, în funcție de situațiile în care sunt implicate acțiuni specifice relației de consiliere și sprijin: - secvențe de consiliere ca parte a funcției didactice; - acțiuni de consiliere corelate cu funcția didactică, dar cu un anumit grad de specializare; - acțiuni de consiliere realizate separat de funcția didactică de către specialiști. Evident că este greu să stabilim un set de abilități de consiliere comun tuturor persoanelor care pot fi implicate în relația de ajutor în mediul școlar (cadre didactice, consilierii școlari, psihoterapeuți etc.), deoarece există diferențe în ceea ce privește aria acestora, nivelul, volumul de cunoștințe de specialitate. Totuși, am putea spune că există câteva abilități fundamentale pe ar trebuie să le posede, la un anumit nivel, orice persoană care se implică în activitățile de consiliere (Nelson-Jones, 2009). De asemenea, putem distinge o serie de caracteristici și atitudini necesare în relațiile de consiliere și sprijin. O primă condiţie pentru un bun consilier este capacitatea acestuia de a construi și menţine relaţii umane pozitive. Această capacitate presupune următoare atitudini sau calități (cf. Gordon, 1970, apud Hornby, 2003): să vrei sincer să-i ajuți pe ceilalți; să vrei cu adevărat să asculți ce are de spus celălalt; să-i percepi pe ceilalţi ca fiind capabili să-şi rezolve singuri problemele, să le acorzi credit; să fii capabil să respecţi opiniile, sentimentele, valorile celuilalt, chiar dacă ele vin în contradicţie cu ale tale; să realizezi că trăirile, opiniile și comportamentele pot fi schimbate şi să nu fii derutat atunci când copiii exprimă stări puternice de supărare sau tristeţe; să te identifici cu persoanele și nu cu lucrurile; să ai principii și credințe după care să te conduci în viața de zi cu zi; să fii conștient de propriile prejudecăţi, interese şi valori şi de tendinţa oamenilor de a transfera sentimentele proprii asupra celorlalţi; să respecți drepturile şi libertăţile celorlalţi; să fii flexibil și deschis la experienţe noi; să-ți asumi responsabilitatea pentru comportamentele adoptate într-o relaţie; să dispui de aspirații realiste. Există mai multe criterii după care pot fi clasificate abilitățile de consiliere. Nelson-Jones (2009) clasifică abilitățile necesare consilierii în funcție de cele trei dimensiuni ale personalității (comportamentală, cognitivă și emoțională): 1. Abilități de comunicare și acțiune – se referă la capacitățile și eficiența persoanei în a adopta comportamente observabile, benefice pentru construirea relației dintre consilier și client și pentru derularea eficientă a procesului de consiliere. Astfel, prin cuvinte, voce și limbaj corporal, consilierul poate arăta grijă, interes, simpatie, compasiune față de client
28

 Crearea percepțiilor – oamenii au capacitatea de a testa corectitudinea percepțiilor pe care le au pentru a stabili dacă ele corespund realității. accentul. delicate/ferme) . este dificil să poți adopta comportamente verbale și nonverbale care să exprime interesul față de problemele unei persoane dacă o consideri pe aceasta antipatică.Mesaje verbale (cuvinte) . postură.Mesaje de atingere (permise/nepermise. prin scrisori.) . deznădejde Consecința la nivelul acțiunii: supramotivare cu învățare febrilă. „Oamenii trebuie să se comporte totdeauna bine cu mine. dar și al celorlalți. 29 . deși clientul pare o persoană antipatică. contact vizual. După mai multe discuții cu părinții poate afla că percepția sa este falsă. 3.sau. Însă. Prin urmare. unitatea de învățare numărul 2). în scopul unei adaptări mai bune a persoanei. Se consideră că persoanele care oferă consiliere pot fi mai eficiente dacă își dezvoltă potențialul mintal. invitații.Mesaje corporale (privire. de acceptare necondiționată.” – Este o regulă care nu are un temei realist. dacă persoana care consiliază va gândi că. anunțuri etc. Un elev poate afirma: „Părinții mei nu mă iubesc”. dezinteres. Abilități emoționale – se referă la capacitatea de a conștientiza și recunoaște propriile emoții și pe ale celorlalți. Consilierul sau persoana implicată într-o relație de ajutor trebuie să creadă în capacitatea sa de a dezvolta potențialul mintal prin exersare și trebuie să dezvolte abilitatea de a controla propriile gânduri. el are nevoie. după ce aceștia au refuzat să -i cumpere un obiect foarte scump. dimpotrivă. ritmul etc. O afirmație mai realistă ar putea fi formulată astfel: „Aș prefera ca oamenii să se comporte bine cu mine”. Este percepția pe care o are cu privire la dragostea părinților față de el. la consecințele acestuia asupra emoțiilor și acțiunii și de a-l restructura atunci când acesta nu este benefic. astfel încât ele să ghideze eficient comunicarea și acțiunea. de a regla emoțiile proprii și de a gestiona relațiile cu ceilalți. ne putem aștepta ca unii să nu se comporte frumos.) . Prin urmare. Nu toți oamenii sunt învățați să se comporte frumos. fără un management eficient al învățării sau submotivare cu amânarea învățării. blânde/agresive. ca orice om. Abilități mentale – reprezintă capacitatea de explorare. Rolul abilităților mentale în consiliere și psihoterapie a fost maximizat odată cu extinderea abordărilor cognitiviste (a se revedea conținutul referitor la terapia rațional-emotivă a lui Albert Ellis. Exemplu Limbajul intern negativ derulat în timpul învățării conținuturilor unui curs: „Dacă nu iau acest examen sunt terminat” (este un gând negativ) Consecința la nivel emoțional: anxietate. Iată câteva abilități mentale necesare pentru reușita consilierii:  Crearea limbajului intern – oamenii au posibilitatea de a reflecta cu privire la limbajul lor intern. timbrul.Mesaje de inițiere a acțiunii (atunci când interlocutorii nu sunt față în față.Mesaje vocale (intensitatea vocii.  Crearea regulilor – oamenii au posibilitatea de a reflecta la regulile pe care le au. Exemplu.) 2. la caracterul realist sau nerealist al acestora și de a schimba regulile care nu au la bază argumente raționale. înțelegere și restructurarea a cognițiilor. Exemplu. De exemplu. Cunoașterea modului de funcționare a sistemului cognitiv uman este importantă pentru înțelegerea cadrului intern de referință al propriei persoane. persoana implicată în oferirea sprijinului trebuie să cunoască modalitățile prin care poate transmite mesaje eficiente interlocutorului: . gesturi etc. comportamentul său verbal și nonverbal se va modifica.

O altă clasificare a abilităților de consiliere. care poate fi evaluată având în vedere următoarele aspecte: . De asemenea. contactul vizual depinde de starea afectivă și de caracteristicile de personalitate ale interlocutorilor. un client timid care trăiește stări de anxietate în interacțiunile sociale va avea tendința să nu privească consilierul. 2003) se referă. la modul de realizare eficientă a comunicării în actul de consiliere. 1967. Adresarea întrebărilor. dar puțini sunt cei care știu să asculte cu adevărat. poate avea o privire iscoditoare (bănuitoare). Durata contactului vizual în cursul unei interacțiuni variază între 28% și 70% din durata acesteia (Kendon. Confruntarea 8. în timp ce un client plin de suspiciune. 1. în timp ce un contact vizual prelungit îl poate intimida. O privire insistentă poate amenința clientul care se va simți controlat/dominat. Reflectarea emoţiilor și sentimentelor.Contactul vizual – reprezintă modul în care privim interlocutorul și exprimă emoțiile și gândurile noastre. Interesul persoanei care acordă sprijin este exprimat de orientarea privirii în direcția clienților. dar regăsită parțial sau completată cu alte abilități și de alți autori (Nelson-Jones. în special. De exemplu. În timpul unei interacțiuni contactul vizual este intermitent. Integrarea comportamentelor. Deprinderea de a-l asculta pe client (Concentrarea atenţiei şi urmărirea atentă) 2. Deprinderea de a-l asculta pe client Deși s-ar putea crede că într-un act de comunicare ascultarea este o deprindere mai simplă decât exprimarea și transmiterea mesajului. experiența ne arată că adesea oamenii vorbesc. Ori. pentru ca ochii lor să se întâlnească suficient de des. 30 . esența relației și a procesului de consiliere este ascultarea. După cum se observă în schema de mai jos. apud Dafinoiu. Un contact vizual minim poate semnifica un interes scăzut față de client. 5. 2002). Contactul vizual este de durată mai lungă în timpul ascultării decât în timpul transmiterii mesajelor verbale. Autodezvăluirea. realizată de Evans și colaboratorii săi (1989). Încurajarea minimală 3. 2009. 38% pe care paraverbală (tonul. Parafrazarea (Reflectarea conţinutului) 4. ochii pot să exprime multe. gândurilor şi sentimentelor 6. Honby. Comunicarea emoţiilor şi a stării de prezenţă 1. Abilitatea de structurare a şedinţei de consiliere în cinci stadii 7. intensitatea. interes aprobare dezacord OCHII timiditate nervozitate - Limbajul corporal atenţional – cercetările au arătat că în cursul unui discurs 55% din mesaj este transmis pe cale nonverbală.

iar o treime problemelor speciale ale grupului. Așezarea brațelor poate exprima gradul de deschidere al interlocutorilor (brațele încrucișate pe piept poate însemna închidere față de celălalt sau protejarea sinelui). fiecare consilier va adopta propriul stil. ci să se refere la ceea ce a fost deja spus pentru a-i dovedi clientului atenția sa asupra a ceea ce a exprimat.Stilul de vorbire (vocea) – trebuie să exprime interes pentru ceea ce-i spune clientul.utilizarea unui contact vizual variat cu clientul în funcţie de cultura acestuia sau de anumite particularităţi. Consilierul trebuie să facă mereu apel în intervenţiile sale la termenii de “grup”. care poate fi mai timid sau mai îndrăzneţ. . . este indicată poziţia relaxată (dar nu greoaie sau molatică) și deschisă. De exemplu. 2002). Nu trebuie să introducă în discuţie un subiect nou. sincer. cu corpul uşor aplecat în faţă.Comportamentul verbal – consilierul va reveni la cele spuse de client şi va încerca să răspundă cât mai natural. Deprinderile de a adresa întrebările sau invitaţia deschisă de a vorbi Iniţial sarcina consilierului este să stea deoparte şi să asculte ce spune clientul. se va ţine cont și de particularităţile psihologice ale clientului. 2.să păstreze subiectul abordat şi să nu întrerupă clientul. O postură încordată din partea consilierului poate transmite îngrijorarea. într-un unghi ascuțit față de client.timbrul vocii) și doar 7% pe cale verbală (citat din Dafinoiu. De asemenea.  asistarea grupului sau familiei ca întreg – scopul urmărit trebuie să vizeze grupul şi nu anumiţi indivizi.să fie atent la ceea ce a spus clientul şi să extragă de acolo răspunsurile pe care va trebui să le dea. Cu toate recomandările făcute. “familie”. alţii tind să se alieze în cadrul grupului de consiliere.folosirea unui ton vocal natural. preocupare acestuia pentru problemele personale sau graba. . să vadă modul în care el îşi percepe şi defineşte problemele. o treime trebuie dedicată persoanelor individuale. . În cazul consilierii de grup şi a celei familiale vor fi luate în calcul şi alte elemente esenţiale:  echilibrarea asistării pe care o acordă consilierul celor din grup – trebuie să-i aibă în vedere pe toţi membrii grupului şi să nu acorde mai multă importanţă unora dintre ei şi mai puţină altora. În general într-o consiliere de grup o treime din timp trebuie să fie afectată activităţii cu întregul grup. .  existenţa problemelor multiculturale – există diferenţe culturale între membrii grupului şi acestea trebuie abordate cu multă delicateţe. cât şi în plan individual. El poate utiliza două tipuri de întrebări: 31 . .menţinerea unei posturi de ascultare şi utilizarea corpului pentru a comunica interesul şi implicarea consilierului în actul consilierii. Pentru a exprima atenția și interesul pentru persoana care a apelat la consiliere. a fi un bun ascultător presupune: . distanţa fizică dintre doi vorbitori diferă în funcţie de cultură (islamicii stau mai aproape unii faţă de alţii decât europenii sau americanii). Se recomandă așezarea celor doi interlocutori astfel încât umărul stâng al clientului să fie opus umărului drept al consilierului sau de a se așeza ușor răsucit. În concluzie. cu specificarea că acesta trebuie să exprime sinceritate în raport cu ceea ce are de făcut.  particularităţile comportamentelor celor asistaţi – unii au tendinţa de a domina atunci când stăpânesc mai bine anumite teme puse în discuţie. Stilul comportamentului de ascultare diferă atât în plan cultural. De aceea prin întrebările sale consilierul trebuie să exprime o invitaţie deschisă la discuţie.

postură de ascultare. mai ales la începutul consilierii. Consilierul: „Vacanță traumatizantă?” 3. permit explorarea propriile gânduri și sentimente și sunt importante pentru deschiderea comunicării și facilitarea exprimării clientului.  Încurajare verbală: intervenții scurte. cele de tip interogatoriu și cele ambigui.  Refolosirea cuvintelor-cheie: pentru a obţine mai multe informaţii despre un aspect care pare important. în acel moment?”.Întrebări închise – care pun accentul pe fapte concrete. consilierul spune: De ce? Apoi? Şi? etc. Întrebări deschise – oferă celui consiliat posibilitatea de a exprima mai bine propriile opinii. prin care consilierul îl determină pe client să continue discuţia sau să dezvolte un anume subiect abordat. El va reformula cât mai clar cele spuse de client. „Crezi că aceasta este singura explicație pentru comportamentul pe care îl adopți în situația de examen?” Întrebări privind comunicarea și acțiunea: „Crezi că modul în care ai reacționat verbal a avut un impact pozitiv asupra mamei tale?”. „Poți descrie ce simte corpul tău când trăiești aceste emoții?” Întrebări cu privire la modul de a gândi: „Ce ți-a trecut prin minte. aceste întrebări se folosesc mai puţin. ce a făcut? Ce ai spus tu în aceasta situaţie? Trebuie evitate întrebările care sugerează răspunsul. pentru ca acesta să-şi poată defini cât mai bine problemele. Exemple de întrebări închise: Ce vârstă ai? Cum te numești? Deşi utile pentru obținerea unor informații precise cu privire la client. Întrebările deschise trebuie să alterneze cu cele închise. O tăcere îndelungată. La aceste întrebări se răspunde în general prin cuvinte puţine. Parafrazarea (reflectarea conținuturilor/înțelesurilor) Pentru o înţelegere cât mai corectă a celor spuse. uneori monosilabice. un elev îi poate spune consilierului: „Nu mai vreau să-mi amintesc de acea vacanță traumatizantă”. De exemplu. Întrebările trebuie să se axeze pe probleme specifice şi pe situaţii concrete: Ce a spus persoana cealaltă. „Ce anume din ceea ce i-ai spus profesoarei de matematică crezi că a supărat-o?”. O altă clasificare a tipurilor de întrebări care pot fi adresate în procesul de consiliere distinge între (Nelson-Jones. Exemple de întrebări închise: Cum? Ce? Ai putea să-mi spui despre ce vrei să vorbim astăzi? Ce faci când te simţi deprimat? etc. Astfel. care arată interesul consilierului pentru cele expuse de client. consilierul va repeta cuvintele-cheie spuse de client sau chiar o frază scurtă pe care acesta din urmă tocmai a folosit-o: De exemplu. apoi este mai bine să predomine întrebările deschise care îi permit clientului să comunice situaţia sa şi îi dau de asemenea încredere în consilier. iar uneori pot sugera o lipsă de interes din partea consilierului și pot închide comunicarea. sunt necesare reformulările (parafrazările). 2009): Întrebări despre sentimente și reacții fizice: „Ai vreo imagine vizuală care să exprime acest sentiment?” „Ce ai simțit în acel moment?”. consilierul poate să arate că este atent la ce i se spune şi în plus el se 32 . Există mai multe feluri de încurajare minimală:  Încurajare non-verbală: menţinerea unui contact vizual adecvat. „Care au fost consecințele modului în care ai acționat atunci?” - Încurajarea minimală Consilierul trebuie să-l ajute pe client să exploreze în profunzime problemele pe care le are. mai ales atunci când clientul e în încurcătură poate însă să-l inhibe. „Cât de frecvente sunt aceste gânduri?”.  Tăcerea: consilierul îi dă timp clientului pentru a răspunde.

Uneori clienţii pot prezenta sentimente confuze. Profesorul (încurajare minimală): Faci tot ce poți ca să te înțelegi cu ei? Profesorul (parafrazare): Ai încercat mai multe strategii pentru a te înțelege cu ei? Profesorul (interpretare): Vrei să spui că. numire a stărilor emoționale. presupune o reformulare şi nu o repetare. prin limbajul paraverbal și nonverbal. Este importantă conștientizarea. de fapt colegii tăi sunt vinovați pentru că nu te poți înțelege cu ei? În relațiile dintre profesor și elev. tonul. fără a repeta exact cuvintele acestuia: 33 . Consilierul (încurajare minimală): Te simţi pierdut și ţi-e greu să faci orice lucru? Consilierul (parafrazarea): Te simţi pierdut pentru că este foarte greu acasă şi tu nu poţi să faci nimic? Consilierul (interpretare): Se pare că tatăl tău este alcoolic. Elevul: „Nu. consilierul urmărește atât componenta afectivă a comunicării verbale. pentru identificarea corectă a emoțiilor. gestica etc. Cunoașterea emoțiilor proprii de către client este importantă pentru înțelegerea reacțiilor și comportamentelor pe care le adoptă în diverse circumstanțe. identificarea și denumirea acestor emoții și sentimente care nu sunt totdeauna clare clientului. trebuie să fie scurtă şi la obiect (un fel de rezumat privind cheia mesajului şi nu a tot ce s -a spus). Elevul (în conflict cu colegii săi): Chiar fac tot ce pot să mă înțeleg cu ei. Reflectarea emoțiilor și sentimentelor Consilierul îl ajută pe client în autocunoaştere şi autoînţelegere.” Profesorul (parafrazare): „Te enervează faptul că rezultatele tale la engleză nu sunt cele dorite de tine sau consideri că profesorul îţi cere prea mult?” 4. consilierul va realiza o descriere clară și concisă a emoțiilor exprimate de client. Parafrazarea redă punctele-cheie ale mesajului verbal transmis şi permite focalizarea pe gândurile şi sentimentele clientului. Exemplu de parafrazare cu rol de clarificare a ceea ce spune elevul: Elevul: „Mă enervează faptul că profesorul de engleză nu e niciodată mulţumit de performanţele mele la această disciplină. In aceste condiţii. interpretare sau evaluare a ceea ce s-a spus. De aceea.” Profesorul (parafrazare): „Vrei să spui că nu am mai făcut niciodată observaţii şi altor colegi de-ai tăi?”. Exemplu de parafrazare cu rol de conștientizare asupra a ceea ce spune elevul: Elevul: „Numai pe mine mă vedeţi atunci când nu particip la lecţie. consilierul are rolul de a asista clientul în procesul de clarificare. Pentru reflectarea emoțiilor. Exemplu de parafrazare (realizată de un consilier școlar) Elevul: Mă simt pierdut. dar mi se pare că pe mine mă vedeţi mai des…”. Emoțiile pot fi exprimate prin cuvinte cu încărcătură afectivă sau prin metafore. departajare. ritmul etc. cât și la sentimentele și emoțiile asociate acestuia. nu asta am vrut să spun.). Tatăl meu bea toată ziua şi uneori o bate pe mama. cât și comportamentul paraverbal (vocea. răspunzând atât la conţinutul cognitiv comunicat. Îmi este greu să învăţ sau să fac orice altceva. contradictorii sau amestecate. parafrazarea este o modalitate eficientă de conștientizare și de clarificare a conținuturilor cognitive exprimate ambiguu de elev. Asta este o problemă grea pentru orice adolescent. Uneori simpla parafrazare îl conștientizează pe elev cu privire la ceea ce gândește și spune și poate avea ca efect schimbarea modelului de comportament verbal al acestuia.) și nonverbal (mimica. În urma parafrazării el îl poate întreba pe client dacă este corect ceea ce a înţeles.asigură că a înţeles exact ceea ce clientul a vrut să transmită.

nu este regret. .Exemplu: Consilierul „Când vorbești despre prietenul cu care te-ai certat. 6. Primul stadiu constă în stabilirea relaţiei de consiliere şi structurarea şedinţei: stabilirea unei relaţii de încredere reciprocă. Confruntarea (provocarea și feedback-ul) Provocarea – are scopul de a-l ajuta pe client să dezvolte perspective noi cu privire la probleme.pentru a aduna la un loc cele spuse pe parcursul mai multor şedinţe de consiliere. gândurilor şi sentimentelor Sarcina consilierului este de a-l ajuta pe client să-şi organizeze şi clarifice gândurile. sentimentele.pentru a trece de la o temă la alta. Această integrare presupune o sinteză a tuturor informaţiilor prezentate de client şi detaşarea temelor centrale ale situaţiei pusă în discuţie. sunt furioasă pe mine. dintr-o altă perspectivă. între valori și acțiuni. În acest stadiu este foarte importantă deprinderea consilierului de a încuraja exprimarea clientului prin tehnica întrebărilor. Este o deprindere de influenţare prin care clientul este îndemnat respectuos să-şi îndrepte atenţia spre sine. între afirmațiile anterioare și cele prezente. să sesizeze inconsecvențele existente: între mesaje. Clienta (confirmă și definește mai clar emoția pe care o resimte): „Da.pentru a aduna la un loc tot ce s-a spus în cursul unei şedinţe de consiliere. Această confruntare îi ajută pe clienţi să-şi privească problemele dintr-un alt unghi. Se va face o listă a alternativelor şi se stabilesc şi priorităţile acţiunilor posibile. ca nu am reușit să gestionez bine situația. definirea problemei şi identificarea părţilor pozitive ale clientului. Al cincilea stadiu presupune generalizarea şi transferul învăţării. 3. pe parcursul unei şedinţe de consiliere. comunicarea empatiei şi a unei consideraţii reale pentru client.la începutul unei şedinţe: pentru a recapitula ceea ce s-a realizat în şedinţa precedentă. pentru a putea apoi continua.scopuri care au în vedere eficienţa relaţiei interpersonale a clientului. Integrarea comportamentelor. Al treilea stadiu este reprezentat de determinarea rezultatelor dorite (stabilirea scopurilor clientului). . Integrarea sau recapitularea se realizează în mai multe situaţii: .” Consilierul: „Observ în vocea ta o urmă de regret pentru că nu ți-ai terminat studiile?” Clientul (infirmă și clarifică): „Nu.scopuri care vizează eficienţa clientului în muncă. răzbate din glasul tău furia.” 5. între cuvinte și acțiuni.clarificarea unei probleme. . ci o oarecare supărare că nu am reușit să-mi conving părinții că m-am realizat mai bine implicându-mă în afaceri. . 5. să se perceapă 34 . Abilitatea de structurare a şedinţei de consiliere în cinci stadii 1.”. . Aceste scopuri-rezultat pot fi grupate în trei categorii: .scopuri care vizează autoaprecierea clientului. atunci când aceasta este complexă. Al patrulea stadiu constă în explicarea alternativelor şi găsirea soluţiilor. Consilierul încearcă să recapituleze şi să organizeze esenţialul din ceea ce a relatat clientul. 2. Consilierul trebuie să se asigure că s-a produs într-adevăr o schimbare în conduita clientului şi că el va acţiona pe baza celor învăţate. Al doilea stadiu presupune obţinerea de informaţii. 4. între evaluările proprii și cele ale altora. 7. spre incongruenţele propriei vieţi. . crearea unui cadru adecvat.

În general. Dezvăluirea de informații personale (trăiri și gânduri) de către persoanele care acordă sprijin poate fi admisă atunci când experiențele lor anterioare sunt similare cu cele ale clienților. pe de altă parte…. „Spui că te simţi confortabil când vorbeşti despre dificultăţile tale.. pot fi utilizate mesaje de acest gen: „Pe de o parte crezi…. „Apreciez modul în care ți-ai realizat sarcina.” „Spuneați că fiica dvs.” „Îmi spuneți că vreți să vă petreceți mai mult timp cu copilul. De exemplu: Clientul (întreabă): „Dvs. Autodezvăluirea. autodezvăluirea se utilizează doar pentru a favoriza deschiderea clientului şi pentru a-i întări convingerea că este înţeles cu adevărat. Sarcina consilierului este să-l asista pe client în găsirea alternativelor legate de situaţia sa (pe care înainte de consiliere nu le putea vedea) sau să conștientizeze anumite contradicţii care existau în viaţa sau modul său de gândire şi acţiune.. dar niciodată nu te uiţi în ochii mei atunci când discutăm despre ele. 8. nu vi s-a întâmplat să fiți anxios la un examen?” Consilierul poate împărtăși din experiența sa legată de examene dacă consideră că această dezvăluire îl ajută pe client să se deschidă.  Se amestecă problemele proprii cu cele ale clientului. Comunicarea emoţiilor şi a stării de prezenţă Autodezvăluirea consilierului sau a persoanei care acordă sprijin are două dimensiuni:  Dezvăluirea unor gânduri sau emoții care dovedesc implicarea consilierului: De exemplu: „Mă bucur pentru tine!”. gândurile şi comportamentele clientului.. Pericole ale autodezvăluirii:  Se abate atenția de la problemele clientului. dar…. nu vă ajută niciodată. dar cu toate acestea doriți să vă petreceți timpul împreună. „Îmi pare rău să te văd așa trist”. Confruntarea nu trebuie să fie moralizatoare şi evaluatoare (să nu-l judece pe cel din faţa noastră).  Clientul este încărcat cu problemele consilierului. dar pe de altă parte nu reușiți să renunțați la desele dumneavoastră ieșiri în oraș.” În concluzie.altfel.  Clientul îl percepe pe consilier ca fiind slab și instabil.” „Sesizez în ceea ce-mi spui două mesaje (două motivații contradictorii etc. dar cu toate acestea vă certaţi în mod constant”.” „Continui să spui că îţi iubeşti prietenul. confruntarea.sinceritatea consilierului. a contradicţiilor dintre atitudinile. ca modalitate de influenţare constă în punctarea discrepanţelor. dar astăzi îmi spuneți că uneori se ocupă de menaj. 35 .” „Spuneți că…. Scopul ei este de a-l confrunta pe client cu discrepanţa pe care o trăieşte şi de a-l ajuta să dezvolte un nou mod de a trăi cu această discrepanţă sau contradicţie.)” Exemple de inconsecvențe pe care clientul trebuie să le conștientizeze: „Îmi spuneți că sunteți supărat pe el pentru ceea ce a făcut.”  Dezvăluirea de informații personale: poate fi inițiată de consilier sau poate fi un răspuns al acestuia la întrebările clientului. Pentru ca provocarea să nu fie prea dură. dar numai în anumite condiții: .

clientul se va simţi mai confortabil şi va căpăta încrederea atât de necesară într-o relaţie de consiliere. Ex. Pentru a realiza această sarcină consilierul va utiliza “meşteşugit” întrebările deschise şi cele închise. te rog exemplu de o asemenea situaţie” „Spune-mi o situaţie concretă în care problema nu apare. să stai de vorbă cu ea şi să o asculţi cu atenţie. adică asupra momentelor în care problema ta nu mai apare sau este mai puţin dificilă. reflectarea sentimentelor şi integrarea sau sumarizarea. să -i oferi un mediu de joacă şi să o faci să se simtă bine. Alte deprinderi de influenţare Respectarea și acceptarea clientului și orientarea spre ceea ce este pozitiv Sarcina principală a ascultării este aceea de a ajuta clientul să-şi separe faptele şi sentimentele şi să le organizeze. fără să oferi detalii! Oferă doar informații care pot fi relevante pentru cazul clientului. Consilierul: Să încercăm să găsim unele experienţe pozitive şi calităţi pe care crezi că le ai acum sau pe care le-ai avut în trecut:  „Ai putea să-mi relatezi despre o situaţie în care ai avut cândva succes? Mi-ar plăcea să-mi dai detalii concrete”. în interesul acestuia și nu în interes personal) efectuarea destăinuirii la timpul prezent şi cu referire la client: „Mă simt mişcat de experienţa ta”. Acestea sunt lucruri pe care tu însuţi ai puterea să le faci. am constatat că ai o serie de forţe proprii cu care încerci să-ţi susţii sora. Respectul pentru client şi orientarea spre ceea ce este pozitiv sunt condiţiile esenţiale ale dezvoltării personalităţii acestuia.  „Spune-mi dacă ţi-a acordat cineva sprijinul în trecut şi ce a făcut concret în acest sens?”  „Cu ce lucruri din trecutul tău te poți mândri?”  „Ce poţi face bine sau ce consideră alţii că poţi face bine?” O altă modalitate de a evidenţia aspectele pozitive şi calităţile clientului reiese din următorul feedback pe care îl poate da consilierul clientului: „Ascultând povestea ta despre problema alcoolismului din familie. parafrazarea. Te-am auzit vorbind despre modul în care reuşeşti să o scoţi din casă. Prin toate aceste tehnici vor fi scoase în relief o serie de aspecte importante pentru depăşirea dificultăţilor de către client. evitând informații despre terți. în care consilierul nu mai este implicat emoțional. Vor fi evidenţiate aspectele pozitive. Poate acest lucru ne va ajuta să găsim soluţia” „Ce este diferit în acest exemplu faţă de ceea ce se manifestă de obicei?” „Ce a determinat acest rezultat pozitiv?” „Ce faci atunci când situaţia se îmbunătăţeşte?” După ce consilierul a reliefat aceste aspecte pozitive.- - relevanţa celor destăinuite (Fii la obiect. forţele şi competenţele clientului. încurajările minimale. Dă-mi. Se poate vorbi doar despre propria persoană. Exemple: „Să ne oprim asupra excepţiilor. 36 .” De asemenea este bine să se scoată în relief şi momentele în care problema nu se manifestă. utilizarea verificării: consilierul trebuie să afle răspunsul clientului faţă de destăinuirea sa: „Credeţi că seamănă cu situaţia dumneavoastră?” pot fi dezvăluite experiențe trecute.

„Tema ta este greşită.Focalizarea relatării clientului – depinde de atenţia selectivă a consilierului care va separa ceea ce este relevant de ceea ce nu este relevant pentru problemele clientului și se va centra mai mult asupra aspectelor relevante ale povestirii. fără a acuza clientul: „Te-am perceput ca fiind reținut în povestirea trecutul tău…”  Fb trebuie să facă referire și la aspectele emoționale și comportamentale: „Când ai vorbit despre mama ta. familie.”  Focalizarea pe familie – clientul va fi încurajat să vorbească despre familia sa. Cunoaşterea istoriei individului poate ajuta la găsirea soluţiei. nu numai să clarifice cadrul intern de referință al clientului. problemă. Cred ca nu ai fost prea atent când ai scris-o” (impresie). pe cea a examenului în sine. care împărtăşeşte clientului ceva din propria sa viaţă (într-o măsură moderată acest lucru poate fi util. “Ți-e greu să înveţi?”  Focalizarea pe consilier.  Focalizarea pe alte persoane se referă la punctarea părerilor celorlalţi despre problema clientului. trebuie să fie formulat pozitiv: „Cred că acum ești mai pregătit să vorbești despre acest lucru…”. dar şi o problemă a colegei de cameră şi una a profesorilor etc. „Ce ar spune părinţii tăi despre situaţia ta?”  Focalizarea pe problemă (cel mai des întâlnită în şedinţele de consiliere).” Feedback-ul (fb) – reprezintă răspunsuri ale consilierului menite. 37 . Ar fi indicată o focalizare combinată (pe individ. Există mai multe moduri de focalizare:  Focalizarea pe client – presupune ascultarea relatării clientului din perspectiva sa: “Te simţi frustrat”. dar nu trebuie să se exagereze făcând confidenţe): „Am avut o experienţă similară când eram copil şi ştiu cât de dificil este”. deoarece aceasta joacă un rol deosebit în viaţa unui individ. „Păstrarea contactului vizual atunci când vorbești este mai productivă pentru construirea relațiilor…”  Mesajele formulate trebuie să fie la persoana întâi. pentru a-i oferi posibilitatea deschiderii către alte perspective.  Focalizarea pe contextul cultural sau de mediu poate deschide o multitudine de posibilităţi care vor determina găsirea soluţiei. colegi etc.”  Consilierul nu trebuie să judece clientul: „Faţa ta tensionată îmi spune că eşti furios. Poate ai dori să vorbeşti puţin despre ceea ce simţi în legătură cu aceste diferenţe. te lupţi cu ea”. am resimțit emoție în glasul tău…”  Să se ofere clientului timp pentru a răspunde la fb. ci să-l și extindă. Vorbeşti prea repede. Pentru a fi eficient fb trebuie să respecte anumite principii sau condiții:  Fb.): „Am auzit aici mai multe probleme şi preocupări.  Consilierul trebuie să sublinieze faptele şi nu impresiile: De exemplu: „Tema ta pentru acasă are o serie de greşeli de editare” (fapte). dar şi la părerea clientului despre celelalte persoane: „Spune-mi mai multe despre colega ta de cameră”. Este adevărat?”  Focalizarea trebuie realizată pe competenţele şi nu pe slăbiciunile clientului: „Tensiunea de pe faţa ta indică faptul că încerci din greu să faci faţă acestei situaţii. Multe din problemele individului îşi au originea şi în contextul de mediu: „Spui despre colega ta de cameră că este bogată şi snoabă şi resimţi asupra ta unele presiuni financiare. „Povestea ta seamănă cu ce mi s-a întâmplat şi mie”.  Consilierul trebuie să fie concret şi specific în răspunsurile sale: „Îmi dau seama că eşti furios pentru că ai sprâncenele încruntate şi corpul tensionat. iar multe din probleme îşi au originea tocmai în relaţia cu familia.

Hai să încercăm un joc de rol”. Iată câteva instrucţiuni folosite de consilier: „Continuă ceea ce faci”. 23-32). R. am observat dorinţa de a continua în ciuda obstacolelor. Hai să începem pe rând”. Hearn. Așa te simţi?”. London. Instrucţiunile nu trebuie folosite abuziv. Orice interpretare trebuie verificată: „Ce părere ai despre acest nou mod de a vedea lucrurile?”. valorilor. E. „Consideri că această interpretare este aproape de ceea ce crezi tu acum?” Bibliografie Nelson-Jones. atitudinilor. (1989). G. Hai să vorbim despre această situaţie a ta. A. din mai multe perspective.Reformularea pozitivă: „Auzind povestea ta. Ivey.. dar nu o face el în exclusi vitate. G. “Pari tensionat şi furios. „Prima dată când mi-ai vorbit te-ai uitat la mâini. E. „Exploration of concerns and feelings”. 38 . A programmed approach to effective communication. Dafinoiu. Învață ce să spui ca să ajuți. Iași: Polirom. (eds. D... „Îţi sugerez să încerci”. R. a modului său de gândire. Uhlemann. „Hai să ne axăm pe problema ta." . Observația și interviul. Consilierul trebuie să verifice modul în care a fost recepţionat feedback-ul. pentru a restructura și interpreta o situaţie dominată de elemente negative se impune: .. Personalitatea: metode de abordare clinică.) Counselling pupils in schools. M. 2009.Utilizarea focalizărilor pentru a determina o reflexie asupra situaţiei. ci trebuie să lase clientului libertatea şi posibilitatea de alegere. Direcţionarea eficientă Scopul acestei tehnici este schimbarea pozitivă a clientului. R. 3rd ed. RoutledgeFalmer. Cum ai numi problema pe care o ai? Ce influenţă are asupra ta? Dar asupra altor persoane? Ce poți face pentru a o stăpâni?” „Cum crezi că aş descrie eu ceea ce tu povesteşti? Consilierul facilitează interpretarea şi reformularea. M. Essential interviewing. Interpretarea – constă în restructurarea realităţii existente dintr-o nouă perspectivă (restructurarea sentimentelor. Hall.. București: Editura Trei. Hall. C. De exemplu. a atitudinilor şi sentimentelor sale. Spune din nou şi uită-te de data asta la mine”. Hornby.. Manual de consiliere.. situaţiilor sau comportamentelor).. NY.. 2002. in Hornby. 2003. Evans. Skills and strategies for teachers (pp. Cole Publishing Company. „Una dintre înţelegerile noastre în acest grup este de a vorbi pe rând. I. T.