Buletinul AŞM. Ştiinţele vieţii. Nr.

1 (316) 2012

Fiziologia şi Biochimia Plantelor

FIZIOLOGIA ŞI BIOCHIMIA PLANTELOR
DETERMINAREA ACCELERATĂ A TERMOTOLERANŢEI FRUNZELOR DE BUXUS SEMPERVIRENS L. CU AJUTORUL METODEI DE SCURGERE A ELECTROLIŢILOR
Nemerovschii A., Dascaliuc A. Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Rezumat A fost investigată rezistenţa frunzelor de cimişir ( Buxus sempervirens L.) la şocul termic (şt). În baza influenţei şt asupra cineticii de scurgere a electroliţilor din segmentele frunzelor, dozele şt au fost divizate în trei zone: provocătoare de deteriorări moderate(1), intermediare (2), şi grave (3). În cadrul dozelor care iniţial induceau scurgerea a 18-82% din electroliţi, creşterea dozei şt prin ridicarea temperaturii, sau duratei de expunere, a cauzat respectiv creşterea exponenţială şi liniară a deteriorărilor. Energia de activare a deteriorărilor membranelor şi fracţiunea deteriorărilor ireversibile sporea odată cu creşterea temperaturii şt, iar dinamica de recuperare a lor, dimpotrivă, devenea mai lentă. Cuvinte cheie: Buxus sempervirens L. – şocul termic – scurgerea electroliţilor – energia de activare. Depus la redacţie 10 februarie 2012. --------------------------------------------------------------------------------------------------------Adresa pentru corespondenţă: Dascaliuc Alexandru, Institutul de Genetică şi Fiziologie

82

17]. Republica Moldova. reducerea respiraţiei în mitocondrii [6].Buletinul AŞM. fiziologic [10]. A fost demonstrat că în urma acţiunii şt nivelul de scurgere a electroliţilor corelează negativ cu rezistenţa plantelor la arşiţă. Nr. Acestea includ reducerea reacţiei Hill a cloroplastelor [2].com. Nivelul de rezistenţă a plantelor la şt depinde de mai mulţi factori de ordin genetic [13]. Rezistenţa plantelor la arşiţă poate varia în mod semnificativ în funcţie de faza ontogenezei şi eficacitatea proceselor de adaptare a lor la condiţiile de mediu. dinamica înlăturării cărora depinde de gravitatea deteriorărilor. Scurgerea electroliţilor ( se) este un indicator important a stării membranelor celulare. Dereglarea integrităţii membranelor celulare după acţiunea şt sunt cauzate de denaturarea proteinelor şi lipidelor [17]. 83 . precum şi biochimic [1]. e-mail: dascaliuca@yahoo. Ştiinţele vieţii. incluzând şi cea faţă de temperaturile ridicate. precum şi schimbările adaptive posibile a rezistenţei plantelor la temperaturi ridicate. Deteriorările plantelor provocate de şt se determină după expoziţii relativ scurte (până la câteva ore) şi la temperaturi extreme (40 . această problemă a devenit deosebit de relevantă. Temperaturile ridicate au un impact negativ asupra mai multor procese fiziologice care depind de funcţiile membranelor celulare. În prezent nu există claritate cu privire la relaţiile dintre rezistenţa primară şi cea indusă faţă de diferiţi factori de stres. str. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor a Plantelor al Academiei de ştiinţe a Moldovei. tel. metodă deseori utilizată pentru aprecierea rezistenţei plantelor la temperaturi ridicate [7. 14]. MD-2002 Chişinău.60°C) [17]. deteriorarea cărora corelează cu rezistenţa plantelor la şocul termic ( şt). condiţii care induc deteriorări de nivel diferit.) expuse diferitor doze ale şt aplicate separat. care poate fi uşor măsurată prin metoda de conductometrie. dar este stabilit faptul că în urma expunerii plantelor la diferiţi factori de stres starea funcţională a membranelor poate fi determinată prin aprecierea gradului de permeabilitate a lor faţă de electroliţi. Rezistenţa şi capacitatea adaptivă a plantelor faţă de arşiţă se determină cu ajutorul unor metode accelerate care presupun expunerea de scurtă durată a lor la temperaturi ridicate. Pădurii. iar ulterior să urmărim recuperarea lor. Ele sunt însoţite de erorile în reglajul proceselor biochimice. diminuarea randamentului cuantic a fotosintezei [17]. sau în două fracţii. 20. Având aceasta în vedere. temperaturi care provoacă şt [7. au fost alese frunzele de cimişir (Buxus sempervires L. pierderea capacităţii membranelor celulare de a reţine electroliţii [5]. În acest scop. În ultimii ani. În intervalul dintre cele două fracţii ale dozei plantele erau menţinute în condiţii care favorizează recuperarea deteriorărilor şi inducerea rezistenţei sporite datorită includerii proceselor adaptive după aplicarea primei fracţii a şt. adică determinând intensitatea se. Modificările structurale şi funcţionale ale membranelor cauzate de şt nu sunt bine cunoscute. ca urmare a tendinţelor de încălzire globală a climei [12]. De aceia este dificil de a prezice exact care va fi impactul încălzirii globale a climei asupra adaptării diferitor specii de plante la condiţiile noi şi care va fi rolul relativ a rezistenţei iniţiale şi celei induse în fenomenele de adaptare a speciilor la condiţiile mediului.: (+373 22) 53-01-77 Introducere Problema rezistenţei plantelor la arşiţă atrage de mai mult timp atenţia cercetătorilor. noi am decis să creăm condiţii artificiale cu ajutorul şt.

Influenţa şt a fost apreciată în baza creşterii conductibilităţii mediului apos din variantele experimentale (incubate la temperaturile şt) in comparaţie cu cea a martorului. Primul martor a fost pregătit prin incubarea a câte 6 discuri circulare în 5 eprubete cu 3. marcată prin atingerea fazei staţionare de conductibilitate a mediului apos. Imediat înainte de a analiza scurgerea electroliţilor. Nr. În primul rând. Aceasta a asigurat echilibrarea concentraţiei de electroliţi între mediul apos şi discurile foliate. în mS/m. Şt a fost aplicat prin incubare la diferite temperaturi şi durate. după analiza rezultatelor aplicării şt. agitate constant în amestecător ( Wstrzasarka uniwersalna typ WU-4. Determinarea energiei de activare. Ştiinţele vieţii. Determinarea termotoleranţei frunzelor. A urmat decuparea unor porţiuni circulare de limb foliat cu diametrul de 9 mm. frunzele au fost spălate prin imersie în apă distilată. după colectare frunzele au fost amplasate pentru 12 ore în cristalizator la umiditatea relativă de 93-95%. µ100 – conductibilitatea totală (măsurată după incubarea finală la 100°C). au fost construite graficele care descriau SRE în dependenţă de durata de incubare 84 . Pentru analize au fost colectate doar frunzele în vârstă de doi ani. utilizând conductometrul N 5721 (Polonia).5 ml apă deionizată. în mS/m. Diferenţa dintre conductibilitatea mediului de incubare apreciată după şt la o anumită doză şi cea a variantei martor este proporţională cu cantitatea suplimentară de electroliţi care s-au scurs din celulele ţesuturilor frunzelor în urma aplicării şt. După expoziţie la st eprubetele variantelor experimentale au fost introduse pentru 2 ore în apă la 25°C. Studiul a fost realizat cu frunzele de cimişir (Buxus sempervirens L. temperatură şi iluminare asupra rezistenţei la şt.Buletinul AŞM. Diferenţa dintre conductibilitatea mediului apos determinată după deteriorarea totală şi cea a variantei martor caracteriza integral sporirea cantităţii de electroliţi care se scurg în urma deteriorării totale. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor Materiale şi metode Materialul vegetal.). Înainte de analiză. Polonia). agitate în continuare timp 2 ore la temperatura de 25°C. cu ajutorul ştanţei. în mS/m. La toate variantele conductibilitatea mediului apos a fost determinată după 2 ore de incubare la 25°C. răcite şi ţinute pentru a determina scurgerea electroliţilor în condiţiile indicate mai sus. A fost calculată scurgerea relativă a electroliţilor (SRE) din ecuaţia: SRE = (µt – µ25) / (µ100 – µ25) (1) în care: µt – conductibilitatea variantei experimentale (expusă şocului termic la temperatura t). µ25 – conductibilitatea variantei martor (incubată la 25 oC). pentru a elimina influenţa variaţiei aleatorii ale condiţiilor de umiditate. Valoara lui este determinată de influenţa specifică a dozei şt fiind proporţională cu gradul de afectare a capacităţii membranelor celulare ale frunzelor de a menţine electroliţii. temperatură de 25°C şi iluminare 20 lucşi. Raportând mărimea cantităţii suplimentare de electroliţi care se scurg sub acţiunea unei anumite doze ale şt la valoarea cantităţii totale de electroliţi eliberaţi din probele frunzelor se obţine indicele SRE. uscate pe hârtie de filtru. În experimente au fost prevăzute două probe martor. Probele pentru al doilea martor au fost preliminar supuse şt timp de 10 minute la temperatura de 100°C. care creşte ca un arbust decorativ pe teritoriul Institutului de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM.

a fost calculată energia de activare (A) a procesului de suprimare a funcţiilor membranelor celulare în urma acţiunii şt. 50 şi 82% din electroliţi. p. Nr. Aceste studii au dat posibilitatea de a aprecia dinamica schimbării rezistenţei frunzelor după expunerea lor la prima doză a şt cu diferite temperaturi.25%. Datele prezentate sunt rezultatul determinării mediei şi abaterii standard a mediei [3. Măsurarea scurgerii electroliţilor a fost realizată la fel ca şi la frunzele variantei martor. în conformitate cu ecuaţia lui Arrhenius [7]: 2. A doua doză a şt a fost administrată imediat. Frunzele intacte au fost supuse şt.5 repetări.8 ore întuneric.3 lg k’’ / k’= (A / R) (1 / T’-1 / T’’) (2) unde k’ şi k’’ . iluminarea 20 lucşi şi foto-perioadă 16 ore lumină . Durata lor a fost ajustată astfel. Durata primei doze a şt a fost aleasă astfel. încât după aplicarea ei nivelul SRE să atingă 20 . R – constanta gazelor. temperatura 25°C. Suplimentar au fost determinate particularităţile SRE după expunerea secvenţială a frunzelor la două facţiuni ale şt. Experimentele au fost efectuate în 3 . scindate la perioade relativ îndepărtate de la aplicarea şt. pentru fiecare temperatură a şt. După aceia. Ştiinţele vieţii. În figura 5 şi tabelul 2 este prezentat coeficientul de corelaţie pentru regresia liniară. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor la fiecare temperatură a şt. Doza a doua a fost aleasă în aşa fel. Aceste experimente au avut ca scop obţinerea informaţiei despre specificul restabilirii funcţiilor membranelor celulare după aplicarea şt la diferite durate şi temperaturi. 85 .constanta de SRE care se observă după şt cu temperaturile T’ şi T’’. Aceasta a dat posibilitatea de a determina rata de creştere a SRE în urma măririi duratei la fiecare temperatură a şt. după ce au fost plasate în exsicatoare cu umiditatea relativă 93-95%. Între cele două fracţiuni ale şt frunzele erau menţinute în condiţii normale (descrise mai sus pentru primul martor). ca ea în mod separat să provoace scurgerea a 50 .55% din electroliţi. sau după 24 şi 48 ore de incubarea în exsicatoare la umiditatea relativă de 93-95%. Analiza statistică a datelor. la diferite momente după aplicarea primei doze a şt. Primele doze ale şt au fost realizate cu temperaturi diferite. a fost aproximată linia care descria SRE în dependenţă de durata lui. exprimate după scara Kelvin. În scopul identificării proceselor de reparaţie şi a dinamicii schimbării stării membranelor celulare după doze diferite ale şt a fost determinată SRE din segmentele frunzelor. La fiecare măsurare au fost folosite discuri din 6 frunze. Fiecare experiment a fost repetat cel puţin 3 ori (pentru a obţine rezultate reproductibile în diferite experimente).Buletinul AŞM. Determinarea capacităţii adaptive a frunzelor utilizând metoda de fracţionare a dozei şt. temperatura de 25°C şi iluminare de 20 lucşi cu foto-perioadă de 16 ore de lumină . În baza parametrilor determinaţi. Din frunzele individuale. În baza acestor curbe a fost estimată durata şt care provoca scurgerea a 18. au fost excizate segmente cu diametrul 9 mm şi determinat nivelul de SRE în acelaşi mod ca şi din frunzele martor. 9] a unei experienţe tipice din serie (indicat în grafice) sau a mediei din întreaga serie de experimente (tabelul 1). încât să genereze SRE la nivelul de 20-25% şi 50-55% faţă de scurgerea maximală (după incubarea la 100oC).8 ore întuneric.

Buletinul AŞM. După şt cu temperaturi mai mari efectul deteriorator creştea uniform odată cu sporirea temperaturii până la 54 oC. Pentru a evalua specificitatea restabilirii capacităţii frunzelor de a reţine electroliţii. De exemplu.zona temperaturilor moderate (până la 51oC): 2 . Recuperarea capacităţii membranelor celulare de a menţine electroliţii după şt. Ştiinţele vieţii. Nr.medii (între 52 la 54oC) şi 3 . se restabilea mai rapid după şt cu temperaturi mai scăzute.înalte (55oC şi mai mari). nivelul 0. încât la două ore după aplicarea şt să provoace scurgerea a 25% şi 55% din electroliţi. respectiv).6 chiar şi după 90 de minute de aplicare a şt cu aceste temperaturi. Pe figura 1 sunt prezentate datele privind SRE din segmentele frunzelor de cimişir în funcţie de durata şt. Influenţa duratei şocului termic cu diferite temperaturi asupra scurgerii relative a electroliţilor din segmentele foliare de Buxus sempervirens L. Ele sugerează că capacitatea membranelor celulare de a reţine electroliţii. respectiv).40 şi 84 min respectiv).19 şi 28 min. temperaturile care provoacă şt pot fi divizate în trei zone: 1 . În zona 2 acelaşi efect poate fi atins după şt cel puţin pe parcursul a 19 minute (după 54 şi 53 oC . iar în zona 1 – după o durată a şt de 40 de minute şi mai mare (după 52 şi 51 oC . Rezultatele unui astfel de experiment sunt prezentate în figura 2. după aplicarea şt cu doze ce au provocat acelaşi nivel iniţial de SRE. dar dinamica creşterii ei a depins substanţial de valoarea temperaturii şt. Odată cu creşterea duratei şt. Acest efect s-a manifestat deosebit de clar după dozele care imediat după expunerea la 86 . 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor Rezultate şi discuţii Dinamica deteriorărilor provocate de şt cu diferite temperaturi. Figura 1.12 şi 13 min. indusă cu temperaturi diferite. Deoarece valorile SRE depind de starea membranelor celulare. După incubarea la temperatura de 50 şi 51oC SRE în urma sporirii duratei şt creştea foarte lent: nivelul de SRE n-a atins 0.5 de SRE în zona 3 este atins după şt pe parcursul nu mai mult de 13 minute (după şt cu 56 şi 55 oC . Expunerea la temperaturi mai mari de 55oC ducea la creşterea bruscă a SRE odată cu creşterea duratei şt (scurgerea totală a electroliţilor a fost observată deja după 18 min de aplicare a şt). SRE a crescut la toate temperaturile de expoziţie. ele au fost supuse şt cu temperaturi şi durate de expunere ajustate astfel. În cadrul acestor zone durata necesară pentru a obţine un anumit nivel de SRE diminuează în mod diferit.

Şt cu 52 şi 53oC. de aceia recuperarea lor se produce mai lent. frunzele care au fost expuse şt cu 54 oC. Cinetica scurgerii relative a electroliţilor din segmentele frunzelor de Buxus sempervirens L. la durata care iniţial provocau scurgerea a circa 55% din electroliţi. Aceste date indică faptul că “gravitatea” deteriorărilor provocate de şt cu temperaturi mai înalte este mai mare. În acelaşi timp. 53 şi 54oC şi durate care cauzau scurgerea a 25% din electroliţi (figura 2).Buletinul AŞM. aplicate consecutiv. 87 . după 48 de ore de recuperare în condiţii optime. În legătură cu specificul “sorţii” frunzelor expuse şt provocat cu temperaturi diferite. în dependenţa de perioadă după expunerea la doze diferite ale şocului termic. 24 şi 48 de ore de la aplicarea primei doze şt cu 52. curba 3). a fost însoţit de fenomenul de recuperare rapidă a integrităţii membranelor. a scăzut de la 55% la 15 şi 17% respectiv. rata de SRE a rămas practic constantă. figura 2). apoi administrarea dozei a doua îndată după prima a adus la aceia că impactul final a fost egal cu suma efectelor celor două doze administrate separat (figura 3. În acest caz aplicarea dozei a doua imediat după prima cauzează suprimarea totală a capacităţii membranelor celulare de a menţine electroliţii. fenomen care s-a manifestat şi la aplicarea dozei a doua la 24 şi 48 ore de la expoziţia cu prima doză. La 0. Cu creşterea perioadei dintre cele două facţiuni efectul deteriorator sumar a diminuat treptat. Datele obţinute indică că temperatura şt are o influenţă decisivă asupra schimbării stării funcţionale ale membranelor celulare în perioada după aplicarea şt. SRE din frunzele supuse şt cu temperaturile de 52 şi 53oC. la 48 ore dintre cele două doze fiind practic egal cu efectul izolat al dozei a doua. frunzele erau supuse celei de a doua doză a şt cu 52oC pe parcursul a 41 de minute (separat ea provoca scurgerea a 55% din electroliţi. curba 2). Dacă prima doză a şt a fost cauzată de expunerea la 52оС. Figura 2. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor şt au cauzat scurgerea 55% din electroliţi. Ştiinţele vieţii. a fost pusă problema determinării reacţiei lor la o a doua doză a şt. Rezultatele sunt prezentate în figura 3. aplicată la diferite perioade după obţinerea primei doze. Efect intermediar a fost observat în cazul în care prima doză a şt a fost realizată cu 53оС (figura 3. curba 1). Nr. În acest caz: nivelul de SRE după două doze. atunci când după şt cu 54oC domina echilibrul dintre procesele de recuperare şi extindere a deteriorărilor (figura 2). la nivelul de 55%. Un rezultat cu totul diferit a fost obţinut în cazul în care prima doză a şt a fost realizată la 54оС (figura 3.

1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor a fost mai mare decât suma aritmetică a efectelor celor două doze aplicate separat.. La temperatura şt de 52. Aceasta indică faptul că creşterea temperaturii. 24 min (1). cu creşterea perioadei dintre doza întâia şi a doua până la 48 ore. 2. La aceste temperaturi ale şt. 4.Buletinul AŞM. 53oC. în intervalul de temperaturi între 52 -56 oC. iar valorile unghiului lor de înclinaţie cresc (figura 4). 15 min ( 3) la 0. Figura 3. obţinem o linie dreaptă.4 procente/min. duce la sporirea exponenţială a scurgerii electroliţilor. Nr. 54oC. (figura 5). Calculând energia de activare [19] a scurgerii electroliţilor conform ecuaţiei (2). 41 min.25. După prima doză a şt cu temperaturi mai înalte de 52oC s-a manifestat sensibilizarea frunzelor la temperaturi ridicate. ceia ce indică creşterea respectivă a gravităţii deteriorator provocate de şt cu aceste temperaturi. 17 min (2). noi am construit o aproximaţie liniară a procentului de scurgere a electroliţilor în funcţie de durata şt.45 şi 6. Pentru a cuantifica acest efect. la aceeaşi durată a şt. 54. observăm că.37. dar totodată mai mic decât cel ce se manifestă la deteriorarea totală. Ştiinţele vieţii. În cazurile în care a doua doză a şt a fost pricinuită de expunerea la 53oC sau de 54 oC. cu atât mai semnificativă. 53.73. Putem observa că odată cu creşterea temperaturii şt liniile de aproximaţie se deplasează progresiv în zonele cu durate mai mici ale şt. 2. efectul deteriorator la aplicarea consecutivă a celor două doze ale şt se amplifica. ea creşte în mediu 70.1 kcal/M cu fiecare grad de sporire a temperaturii şt. Scurgerea relativă a electroliţilor din segmentele frunzelor de Buxus sempervirens L. 24 şi 48 ore după prima doză a fost administrat şt cu 52oC. Aceste rezultate susţin punctul de vedere că rata de scurgere a electroliţilor poate servi ca un indice important 88 . cauzat de diferite temperaturi (figura 4). cu cât mai înaltă era temperatura dozei a doua a şt. Datele care au fost prezentate în figura 1 indică faptul că efectul dăunător a sporirii temperaturii cu 1оС la durate concrete ale şt creşte progresiv. Dacă punem valorile logaritmilor coeficienţilor acestor unghiuri în dependenţa de temperatura şt. Putem menţiona că odată cu tranziţia temperaturii şt de la 53оС în sus acest unghi creşte brusc. expuse primei doze a şt cu 52oC. tendinţa de recuperarea a deteriorărilor se manifesta doar atunci când doza a doua a st a fost realizată cu 53oC. Aceste date indică faptul că capacitatea membranelor celulare de a menţine electroliţii după aplicarea şt cu 52оС se recupera rapid şi totodată în această perioadă se inducea rezistenţă crescută faţă de şt. 55 şi 56оС acest unghi este egal respectiv cu 1. Cu creşterea perioadei dintre aplicarea celor două facţiuni de la 0 până la 48 de ore efectul dăunător scădea treptat.

În aşa fel. Ştiinţele vieţii.Buletinul AŞM. 54. Depinderea scurgerii malatdehidrogenazei numai de penetrarea enzimei prin rupturile membranelor celulare explică de ce la seminţele de soia energia de activare a acestui proces este mai mare în comparaţie cu cea a scurgerii electroliţilor [4]. caracteristice pentru genotipuri. determinată în intervalul temperaturilor dintre 20 şi 40 оС [3].3. indică creşterea exponenţială a ratei de SRE. fig. Evident.5. la aceiaşi durată a şt. Energia de activare a membranelor celulare ale frunzelor de cimişir de către temperaturile şt a fost de aproximativ 10 ori mai înaltă în comparaţie cu cea de activare membranelor seminţelor de soia.2. sau grup de procese. Figura 4.7 – temperaturile şt cu 50. Nr.4.6. aceste date indică că. 52. În ansamblu. 55. organe şi intervale de temperatură diferite. la fel reflectă creşterea vitezei de perturbare a capacităţii membranelor celulare de a reţine electroliţii cu creşterea temperaturii şt. 51. aceasta se datorează diferenţelor dintre procesele de reorganizare/dezintegrare a membranelor şi funcţiilor lor. odată cu creşterea temperaturii scad funcţiile de barieră a membranelor. Liniaritatea strictă a logaritmului vitezei de SRE în dependenţă de temperatura şt. Se consideră că scurgerea electroliţilor este determinată concomitent de procesele de difuzie şi de scurgere a lichidului celular prin rupturile membranelor [4]. 5. Aproximaţia liniară a creşterii vitezei de scurgere a electroliţilor (%/min) de durata şocului termic (şt) la temperaturi diferite. 53. Deşi şt a fost administrat cu o gamă largă de temperaturi. perturbarea cărora depinde de temperatura şt [7]. care depind de o serie de procese de echilibru. Curbele 1. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor pentru evaluarea funcţiei de barieră a membranelor celulare [9]. degradarea membranelor celulare creşte exponenţial. şi 560C. noi prezentăm 89 . Valorile pozitive a energiei de activare indică faptul că. Legitatea menţionată depinde de un singur proces. creşterea valorii unghiului de înclinare a aproximaţiei lineare a SRE cu creşterea temperaturii şt (figura 4). odată cu creşterea temperaturii. care cel mai probabil sunt determinate de funcţiile membranelor celulare.

Figura 5. iar la 55oC şi mai mult – necroza [11]. După expunerea la temperaturi de mai sus de 55oC cloroplastele frunzelor de arţar pierd ireversibil apa. chiar şi un minut de scufundare a frunzelor de soia în apă la această temperatură provoca cloroza. apa se pierde anterior din compartimentele din afara cloroplastelor [8]. Datele obţinute demonstrează că “severitatea” leziunilor sporeşte odată cu creşterea valorii temperaturilor şt. de oarece la temperaturi obişnuite rezistenţa dobândită faţă de arşiţă dispare pe parcursul a 4-24 ore [9]. În procesul de deshidratare. Aproximaţia lineară este valabilă doar pentru dozele care provoacă scurgerea electroliţilor în intervalul 18 – 82% din cantitatea maximală. devin necrotice şi mor pe parcursul a două săptămâni. structurale şi fiziologice de adaptare [15. Recuperarea leziunilor este mai rapidă şi mai completă atunci când temperaturile şt sunt mai moderate (figura 2). 90 . Aceasta este în concordanţă cu strategia bine-cunoscută de determinare a capacităţii genetice. Pentru a studia multilateral acest fenomen este necesar de realizat cercetarea acţiunii incubării prelungite a plantelor la temperaturi ce provoacă stare de stres moderat [17]. Rezistenţa la căldură a frunzelor de cimişir a fost destul de înaltă. precum şi a limitelor energetice. Ştiinţele vieţii. Aproximaţia liniară a logaritmului vitezei de creştere a scurgerii electroliţilor ([lg%]/min) în dependenţă de temperatura şocului termic (şt). Concluzii 1. Scurgerea electroliţilor este un indicator important al schimbărilor dinamice ale deteriorărilor membranelor provocate de şt. 16.Buletinul AŞM. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor doar rezultatele obţinute cu temperaturi relativ ridicate. Pentru a provoca scurgerea a 50% din electroliţi a fost necesară aplicarea şt cu 54 oC pe parcursul a 20 minute. 18]. Nr. Pentru comparaţie. Fracţionarea şt a dat posibilitatea de a demonstra că tendinţa de creştere a rezistenţei faţă de doza a doua se manifestă numai atunci când prima doză a fost administrată cu temperaturi relativ moderate (figura 3).

90. Lester G. 1983. V.K. Clewer A. Власов П. 1973. S. 13. С. 566-569..T. Wu M.J.. Harvey T. Screening soybean genotypes for drought and heat tolerance // J. 96-102. Plant. Александров В.. Sapra. handling and age // Plant Physiol. №7. 1977. Musrav E. 1222-1225. 14. Ракитин В. V. 733-738. Цитофизиологический анализ термоустойчивости растительных клеток и некоторые задачи цитоэкологии // Ботан. 11.. 3. 74. 1984. Kakefuda G. Energia de activare a deteriorărilor membranelor celulare ale frunzelor de Buxus sempervirens L. 771-81. P. 10. . 3. Practical statistics and experimental design for plant crop science // John Wiley & Sons. Бугадже С. Markley J.T. P.L. 65. 65. Am. Борисова Н. С. P. 68. 12. 6. P. 1096-1098. 1981.. J. medii (între 52 la 54 oC) şi 3. 919-924.Buletinul AŞM.. Scarisbrick D.В. 1986. Boyer J. P.M. Anaele A. P. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor 2. Bot.H. 944-946. Crop Sci. 14 – 16. Koepe D. 1973.K. Pentru frunzele de Buxus sempervirens L.E. The greenhouse effect: Science and policy // Science. Т. 7.este critic şt cu temperaturi mai sus de 55oC. provocate de şt cu temperaturi critice. 1186-1194.H.C. Itai C. Sc. P.. Gupta R. Ben Zioni A. atinge 70 kcal/ 1oC. 606-609. înalte (mai mari de 55oC). Drought-affected mitochondrial processes // Agron. Eficacitatea recuperării funcţiilor membranelor celulare.. 72. 48. 243. Leopold C. Выделение этилена и СО 2 // Физиология растений.. Chichester. temperaturile care provoacă şt pot fi divizate în trei zone: 1. P.М. Nr. V. V. V. H.. 5. Hort.E. Differential leakage of intracellular substances from imbibing soybean seeds’ // Plant Physiol. 1980. Nonstomatal inhibition of photosynthesis in sunflower at low water potentials // Plant Physiol.G. 332 p. Physiology of melo leaf membrane thermostability during heat conditioning // J. P. № 6.. 4. V. V. Я. 9. A study of photosynthesis and leakage of solutes in relation to desiccation of bryophytes // Can. 16. 5. Евгеньев М.Ю.. Acumularea deteriorărilor produse de şt şi cinetica de recuperare a lor în interiorul fiecărei zone este specifică. Croxdale J. Miller R. Efflux and 32P incorporation into phospholipids // Physiol. ТШ повышает устойчивость растений к УФ-Б облучению. 8. 561-564. V. a fost cu atât mai înaltă. Ştiinţele vieţii. Short and long-term effects of high temperature (47-49oC) on tobacco leaves. III. Schneider S. zona temperaturilor moderate (până la 51 oC): 2. 167. 48. Referinţe 1. V.. 55. 2001. V. Тепловой шок и работа генов // Химия и жизнь. P. V. Wallner S.В. 1989. Б. iniţial suprimată de către şt la nivel constant. V.O. Solute leakage resulting from leaf desiccation // Plant Physiol.C.T. 939 – 961. V. Кузнецов Вл. 493-497. журн. Temperature effects on soybean imbibition and leakage // Plant Physiol.J. Heat-stress responces in cultured plant cells: Effect of culture. Duke S. P. Agron. New York: 2001. LTD. 15. cu cât mai joasă a fost temperatura care a provocat şt. P..A. Bell D. Williams M. 1991. 532-536.Н. Leopold A. După efectele asupra capacităţii membranelor celulare de a reţine electroliţii. McCain D.. 4. 11. J. 1981. С. 91 .M. Thermal damage to chloroplast envelope membranes // Plant Physiol. 2. 28. 1989. 1956. 1971.

Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. ingen@yahoo.Е. Олейникова Т. Nr. Кузнецов Вл. количество мембран и липидов в хлоропластах листьев пшеницы // Физиология растений. 1 (316) 2012 Fiziologia şi Biochimia Plantelor 17. Sunt descrise procesele agro-fizice care au loc în sistema “solplantă” la cultivarea tomatelor în scopul realizării unor metode mai performante la calcularea normelor şi termenilor de udare pentru programarea recoltelor la culturile legumicole. Depus la redacţie 19 martie 2012. --------------------------------------------------------------------------------------------------------Adresa pentru corespondenţă: Botnari Vasile.com.. MD-2002. С.В. 1979.190-198. Pădurii. Пушина Р. Институт генетики и физиологии растений Академии наук Молдовы Rezumat În lucrare este analizată acţiunea irigaţiei asupra umidităţii relative a aerului în timp la cultivarea tomatelor în câmp deschis la diferite înălţimi. str.umiditatea aerului – modelarea . Борисова Н. не обеспечивающие оптимальную влажность почвы в процессе роста и развития растений с учетом меняющейся погодной ситуации [23]. при существующих уровнях плодородия почвы и агротехники достигнутые уровни урожайности овощных культур значительно ниже действительно возможных. М.. Кислюк И.. Как было отмечено раннее [3. Стресс-индуцируемое формирование САМ и предельный адаптационный потенциал растений Medembrysnthemum crystallinum в экстремальных условиях // Физиология растений. 2000.С. М. 113 – 117.Р. 5. Cuvintele cheie: cultivarea tomatelor – irigare . растений. 2007. Т.. 92 .. С. Cercetările au fost realizate cu suportul parţial a Centrului Ştiinţific şi Tehnologic din Ucraina (STCU) (Grantul N 5063).М. Este argumentată necesitatea de orientare a cercetărilor întru perfecţionarea metodelor de irigare şi modelare a proceselor de umectare a solului.com. tel.sistema “sol-plantă”. 19.: (+373 22) 66-03-74 Введение Ограниченность водных ресурсов Республики Молдова выдвигает со всей остротой проблему рационального использования воды в орошаемом земледелии. Шерстнева О. Буболо Л.Buletinul AŞM. Действие высоких температур на коферментный состав и активность изозимов пероксидазы листьев пшеницы // Физиология и биохимия культ. Нето Д.Н. В. Chişinău. С. ВЛИЯНИЕ ОРОШЕНИЯ НА ВЛАЖНОСТЬ ВОЗДУХА И МОДЕЛИРОВАНИЕ ВОДНОГО РЕЖИМА ПРИ ВОЗДЕЛЫВАНИИ ТОМАТОВ Ботнарь В. Волкова А. 47. Одной из причин этого положения является недостаточно обоснованные поливные режимы. 20.. 4]. Каменцева И..Ф. Ştiinţele vieţii. 517-525. e-mail: vasilebotnari@yahoo. Т. Т. 18. Тепловой шок увеличивает терморезистентность фотосинтетического транспорта электронов. Republica Moldova.С.А. Котлова Е. 11.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful