You are on page 1of 2

Studiu din cartea Daniel cap.

In toate timpurile, au existat oameni care au acordat o importanta deosebita viselor. Ca si copii ai lui Dumnezeu, noi nu dam viselor o importanta mai mare dacat se cuvine, caci Biblia ne invata cate ceva in aceasta privinta: Visele se nasc din multimea grijilor. Exista insa si exceptii. In situatii deosebite, cand crede El de cuviinta, Dumnezeu se poate folosi de activitatea creierului din timpul noptii pentru a ne transmite un mesaj din partea Sa. (Iov 33:14-18). De fiecare data cand Dumnezeu face lucrul acesta, acel om primeste asigurarea ca acel vis este de la Dumnezeu si ca in el se afla un mesaj important pentru el. Asa s-a intamplat si cu Nebucadnetar: Daniel 2:1 Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era tulburat si i-a pierit somnul. Daniel 2:2 La porunca imparatului sunt convocati de urgenta toti inteleptii" care spuneau ca sunt iluminati din partea zeilor. Daniel 2:3-12 Are loc un dialog dramatic intre imparat si inteleptii Babilonului. Intr-o mana avand rasplata, iar in cealalta amenintarea cu moartea, imparatul le cere ceea ce nimeni nu le mai ceruse vreodata: sa-i spuna si visul si talcuirea. Avand in vedere ca acesti intelepti pretindeau ca ei comunica cu zeii, cererea imparatului era una foarte realista. In cele din urma, inteleptii Babilonului sunt nevoiti sa recunoasca neputinta lor de a satisface cererea imparatului, afirmand ca doar zeii o pot implini. (Daca ar fi comunicat intr-adevar cu zeii, ar fi stiut si ei sa spuna visul). Daniel 2:15 De aici reiese faptul ca Daniel nu a fost chemat impreuna cu inteleptii in fata imparatului. Asta pentru ca el era inca foarte tanar (in jur de 19 ani) si el nu facea parte inca din elita inteleptilor, pentru ca nu participa la ritualurile lor pagane. Cand afla despre ce e vorba, el cere imparatului timp ca sa ii dea talcuirea. (v 16) Daniel 2:17- 19 Dupa obtinerea ragazului cerut de la imparat, prima grija a lui Daniel este aceea de a-si cauta prietenii credinciosi, si infiinteaza pe loc o grupa de rugaciune. Dumnezeu le onoreaza rugaciunea, facandu-i cunoscut lui Daniel visul imparatului. Cat de important este sa venitm la Dumnezeu cu rugaciunile noastre, oricat de important sau banal ar fi acel lucru pentru care ne rugam. Dumnezeu ne va raspunde intotdauna la rugaciuni, dupa voia Sa. Daniel 2:20-23 Daniel Ii multumeste lui Dumnezeu chiar inainte de a avea confirmarea din partea imparatului ca acesta este intr-adevar visul pe care il uitase. Aceasta este adevarata credinta! Ce frumos este sa ii multumesti lui Dumnezeu atunci cand iti raspunde la rugaciuni. Iar daca ii multumesti inainte sa primesti raspuns, este cu adevarat o dovada de credinta. Daniel 2:24- 25 Nu pierde pe inteleptii Babilonului! Pasajul biblic ne poate face sa intelegem ca, in timp ce Daniel a primit acel ragaz pentru a descoperi visul imparatului, ceilalti intelepti ai Babilonului au continuat sa fie executati.In mod firesc, tinerii evrei ar fi trebuit sa se bucure de aceste executii pentru ca acesti intelepti nu erau decat niste pagani care practicau lucruri interzise de Cuvantul lui Dumnezeu. Daniel insa nu judeca asa. Desi nu putea fi de acord cu aceste practici interzise de Dumnezeu, el vede in acesti oameni niste biete suflete nenorocite, inrobite de Satana si care au nevoie de mantuire si har ca oricare alt om. Noi nu ar trebui sa ii vedem pe ceilalti ca pe niste persoane rele, pacatoase, care merita sa moara pentru ceea ce fac. Ci, ca si Daniel, sa le dorim binele, si sa poata fi mantuiti.

Prin credinciosia acestor patru tineri, a fost salvata viata a zeci, poate chiar sute de oameni pacatosi care nu-L cunosteau pe adevaratul Dumnezeu. Salvam noi, prin credinciosia noastra, viata celor din jurul nostru? Sau suntem pietre de poticnire (din cauza noastra nu vin la Dumnezeu)? Daniel 2:26- 29 Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui? Parca il vad pe imparat uitandu-se sceptic la Daniel: un tinerel abea iesit din adolescenta, avand pe deasupra si statutul de rob, care pretindea ca poate sa ii spuna visul. Dar Daniel nu se pierde in fata imparatului, dar nici nu se ingamfa, ci incearca sa indrepte atentia lui Nebucadnetar spre adevaratul Dumnezeu, Cel care conduce istoria si destinele omenirii. Daniel 2:30 Daniel nu s-a mandrit ca avea in mana rezolvarea crizei.El ar fi putut sa se adreseze imparatului si cu un alt ton, dupa ce s-a vazut stapan pe situatie: Vezi, imparate, doar noi avem adevarul! Doar noi Il cunoastem pe Dumnezeul adevarat si doar noua El ne-a descoperit taina aceasta. Ce zici: Nu e asa ca religia noastra este cea adevarata? Cata umilinta se afla insa in raspunsul lui Daniel! Insa, daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei si sa afli ce-ti doreste inima sa stii. Visul lui Nebucadnetar se refera la viitorul lumii si la imparatiile acesteia. Nu o sa puteti sa intelegeti prea mult din acest vis, dar va voi enumera imparatiile: Daniel 2:37-38 Prima imparatie universala- Imperiul Babilonian ( 605-538 i.Hr. ) Daniel 2:39 A doua imparatie universala- Imperiul Medo- Persan ( 538- 331 i.Hr. ) Daniel 2:39 A treia imparatie universala-Imperiul lui Alexandru Macedon (331- 168 i.Hr.) Daniel 2:40 A patra imparatie universala- Imperiul Roman ( 168 i.Hr.- 476 d.Hr. Daniel 2:41- 43 Europa divizata ( 476- ? ): aici ne aflam noi in anul 2013 Daniel 2:44- 45 Ultima imparatie universala- Imparatia lui Dumnezeu care va urma dupa REVENIREA Domnului Isus. Daniel 2:46- 49 E foarte probabil ca imparatul sa nu fi uitat visul, ci doar vroia sa ii puna la incercare pe inteleptii Babilonului...sau poate isi amintea doar cateva fragmente din el. Cert este ca acest imparat pagan, cel mai puternic om al timpului sau, cade in fata unui rob evreu, recunoscand: Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopere tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta. Inaltarea lui Daniel in cea mai inalta pozitie in stat, dupa cea a imparatului, pare sa fie o simpla rasplata omeneasca; in realitate ea a fost o rasplata divina, pentru credinciosia de care a dat dovada acest tanar evreu. Concluzii: Cei mai multi din evreii deportati in Babilon s-au unit cu lumea si au ramas niste anonimi in istoria mantuirii. Daniel si cei trei prieteni ai sai insa, au ramas, datorita credinciosiei lor, in istorie. Pentru vesnicie! Vei ramane tu credincios lui Dumnezeu? Vei fi tu o marturie pentru cei din jurul tau si vei ramane in istoria lui Dumnezeu, sau vei fi doar "un alt credincios", facand compromisuri si unindu-te cu lumea?