You are on page 1of 17

Politica economică în keynesism

Profesor coordonator: Razvan Papuc

Studenţi: Mangu Laura-Simona (grupa 204) Toma Honorina-Ionela (grupa 208)

indiferent de situaţie.Origine. ceea ce înseamnă că oferta de bunuri şi produse de pe piaţă variază pentru acelaşi nivel al preţurilor. Această teorie diferă de cea clasică prin faptul că susţinătorii keynesismului consideră că există şomaj determinat de şomajul fricţional. Ideea de la care porneşte teoria keynesistă este aceea potrivit căreia. În aceste condiţii. nivelul preţurilor nu se modifică. . oricât s-ar produce. curba ofertei agregate este orizontală.

singurele influenţe manifestându-se la nivelul producţiei şi al gradului de ocupare (în sensul creşterii nivelului acestor variabile). nivelul preţurilor nu se modifică. fie pe reducerea nivelului fiscalităţii. .Dacă se are în vedere o politică fiscală expansionistă. bazată fie pe creşterea cheltuielilor guvernamentale.

acestea se bazează pe un model ce are la bază cererea agregată. impactul asupra nivelului preţurilor fiind zero. . Susţinătorii acestei teorii afirmă că marea criză din anii’30 a fost rezultatul unei politici fiscale inadecvate. în plan monetar se afirmă că nu se mai putea face nimic pentru a preveni criza. Dacă avem în vedere opiniile keynesiste privind politica de stabilizare macroeconomică.În plan monetar. adoptarea unei politici monetare expansioniste conduce la aceleaşi rezultate: expansiune la nivelul producţiei oferite pe piaţă. deoarece ratele dobânzilor erau destul de scăzute încât să poată stimula investiţiile.

pe reducerea gradului de fiscalitate şi pe creşterea cheltuielilor guvernamentale. indiferentă la evoluţiile ratelor de dobândă. în primul rând. în condiţiile în care sectorul privat manifestă o puternică instabilitate. practic. aceasta fiind considerată. .Problema care a apărut aici era însă legată de existenţa unei slabe cereri de investiţii. keynesiştii propun adoptarea unei politici fiscale contraciclice bazată. Pentru prevenirea unei crize.

pe intervenţia statului în economie. chiar dacă nu în mod direct. Se evidenţiază.Se pune astfel accent. ca singură posibilitate de asigurare a stabilităţii macroeconomice. rolul important atribuit politicii fiscale în defavoarea celei monetare. . încă o dată.

În acelaşi timp. independent una de cealaltă. pentru că. Nu trebuie să facem abstracţie de ele. . combinate. treptat fiind infirmate de realitatea economică mondială. pot permite ieşirea din criză. cele două propun soluţii care. practica a infirmat faptul că pentru realizarea stabilizării trebuie să se acorde o atenţie deosebită stimulării cererii agregate şi intensificării intervenţiei statului în economie. în definitiv. cele două extreme ale gândirii economice.Aceste două curente de gândire reflectă.

indiferentă la evoluţiile ratelor de dobândă. în condiţiile în care sectorul privat manifestă o puternică instabilitate. Pentru prevenirea unei crize.Problema care a apărut aici era însă legată de existenţa unei slabe cereri de investiţii. în primul rând. aceasta fiind considerată. . practic. keynesiştii propun adoptarea unei politici fiscale contraciclice bazată. pe reducerea gradului de fiscalitate şi pe creşterea cheltuielilor guvernamentale.

pe intervenţia statului în economie. rolul important atribuit politicii fiscale în defavoarea celei monetare. Se evidenţiază. încă o dată. chiar dacă nu în mod direct. ca singură posibilitate de asigurare a stabilităţii macroeconomice.Se pune astfel accent. .

treptat fiind infirmate de realitatea economică mondială. combinate. . pentru că. Nu trebuie să facem abstracţie de ele. cele două propun soluţii care. practica a infirmat faptul că pentru realizarea stabilizării trebuie să se acorde o atenţie deosebită stimulării cererii agregate şi intensificării intervenţiei statului în economie. cele două extreme ale gândirii economice. În acelaşi timp. în definitiv. independent una de cealaltă.Aceste două curente de gândire reflectă. pot permite ieşirea din criză.

Prin adoptarea modelelor bazate pe stimularea ofertei agregate (supply side economics) se are în vedere un amplu proces de dereglementare în planul pieţelor. în condiţiile în care intervenţia statului în economie se diminuează simţitor. .

În contextul acestor idei. în contextul unor creşteri de proporţii ale preţurilor. în cadrul politicii economice de stabilizare un rol important revine politicii monetare care. trebuie să adopte acele măsuri care să conducă la asigurarea stabilităţii lor. .

Asigurând stabilitatea preţurilor pe termen lung. Toate acestea pot fi realizate. politica veniturilor şi politica comercială care să stimuleze. printr-o strânsă colaborare cu politica fiscală. însă. o dată în plus. politica monetară poate permite creşterea economică şi chiar o reducere a nivelului şomajului. oferta agregată din economie. .

precum şi eliminarea barierelor în ceea ce priveşte circulaţia liberă a capitalurilor sunt tot atâtea elemente care evidenţiază rolul deosebit pe care îl are politica monetară la nivelul politicii macroeconomice – având în vedere. componenta politicii monetare şi anume politica valutară. procesul de globalizare înregistrat la nivel mondial şi.Pe de altă parte. implicit. deschiderea economiilor naţionale către exterior. . în situaţia de faţă.

Trecerea la economia de piaţă a ţărilor din centrul şi estul Europei a ridicat şi ridică. . nenumărate probleme legate. în continuare. în primul rând. de adoptarea acelui mix de politici macroeconomice care să permită realizarea stabilizării macroeconomice.

Trebuie făcută şi precizarea că stabilizarea macroeconomică presupune restabilirea echilibrului economic general în paralel cu instaurarea cadrului instituţional şi organizatoric specific economiilor de piaţă. .

Macroeconomia. marea provocare.. Editura Enciclopedică. Timişoara. 2.Bibliografie 1. 1990. DORNBUSCH. 1997. Rudiger. Editura Sedona. Stanley. editura McGraw Hill Inc. Bucureşti. FISCHER. RĂDULESCU. 1999. 2009 . Inflaţia. 3. Eugen. Traducere după ediţia a V-a. Marian Lupan “ Istoria gândirii economice”.