You are on page 1of 15

MANAGEMENTUL PE BAZĂ DE OBIECTIVE (M.B.O.

)
Managementul pe bază de obiective este o metodă de conducere care are posibilitatea de a uni două din funcţiile managementului – planificarea şi controlul – în complexul domeniu al resurselor umane. Potrivit lui A.P. Raia, M.B.O. este „o filozofie managerială orientată spre rezultate, unde se evidenţiază importanţa

clare. .  3) Controlul sistematic. măsurarea şi evaluarea activităţilor şi rezultatelor.  4) Măsuri corective. dacă este cazul.M. constă în patru etape interdependente:  1) Stabilire şi formularea de obiective precise.B. ca proces. în vederea realizării rezultatelor planificate..O.  2) Elaborarea unor planuri realiste de realizare a obiectivelor stabilite.

Elaborarea unor planuri realiste de elaborare a obiectivelor stabilite cuprinde:  a) Stabilirea principalelor sarcini şi măsuri necesare realizării obiectivelor:  b) Stabilirea legăturilor reciproce dintre diferitele tipuri de activităţi care au o importanţă hotărâtoare. .  c) Stabilirea rolurilor şi a relaţiilor reciproce şi de legarea împuternicirilor corespunzătoare necesare desfăşurării fiecărui tip de activitate.  e) Stabilirea resurselor necesare realizării fiecărei operaţii.  d) Evaluarea cheltuielilor de timp necesare fiecărei operaţii în parte.  f) Verificarea termenelor şi corectarea planurilor de acţiune.

Forester definea decizia astfel: „a decide înseamnă a transforma informaţia în acţiune” .  J.SISTEMUL DECIZIONAL DE MANAGEMENT  Prin decizie managerială se înţelege o concluzie gândită privind necesitatea de a întreprinde anumite acţiuni legate direct sau indirect de realizarea obiectivelor ce stau în faţa organizaţiei sau membrilor ei.

În funcţie de situaţie:  decizii programate  decizii neprogramate .Clasificarea deciziilor: 1.

mai curând.     . sunt cunoscute procedurile şi regulile.  pot fi delegate la nivelurile inferioare ale ierarhiei.  implică.Principalele caracteristici ale deciziilor programate: sunt rutiniere. sunt folosite în rezolvarea problemelor respective. lucruri decât oameni. sunt adesea automatizate.

nivelul ierarhic şi natura deciziei .Figura 2.6. – Relaţia dintre tipul de problemă.

 decizii sunt luate în condiţii de risc. . practica decizională a relevat 3 grade de incertitudine:  decizii luate în condiţii de certitudine  decizii luate în condiţii de incertitudine.În funcţie de condiţiile în care sunt luate.2.

După nivelul la care se iau :  Nivelul „Planificare”: efecte importante şi pe termen lung.3. .  Nivelul „Pilotaj”.Poziţie mediană: decizii care vizează o folosire eficientă a potenţialului organizaţiei (de ex. folosirea zilnică a potenţialului.  Nivelul „Reglare”: efecte pe termene foarte scurte şi foarte limitate. orientări generale şi stabilirea potenţialului organizaţiei. stabilirea bugetului privind publicitatea unui produs).

.

 formularea restricţiilor şi criteriilor ce trebuie avute în vedere la luarea deciziei.  alegerea variantei optime-luarea deciziei.Etapele procesului decizional  stabilirea problemei în legătură cu care trebuie să se ia decizia. .  elaborarea variantelor de decizie.  evaluarea acestor variante.

Stabilirea problemei în legătură cu care trebuie să se ia decizia Formularea restricţiilor şi criteriilor decizionale Elaborarea variantelor decizionale Evaluarea alternativelor decizionale Alegerea variantei optime decizionale .

Modele ale procesului decizional Organizaţional Modelul raţionalităţii personale limitate (satisfacţia individului) Nivelul Modelul politic decizional (maximizarea individuală) Modelul raţional (maximizare organizaţională) Modelul raţionalităţii organizaţionale limitate (satisfacţia organizaţiei) Perceperea şi interpretarea „Noi” decizie Individual „Eu” .

Modelul raţional presupune alegerea acelei alternative care aduce maximum de avantaj organizaţiei. . de regulă. Modelul poate avea două variante:  raţionalitatea limitată personală.  raţionalitatea limitată organizaţională. dorinţa membrilor organizaţiei de a-şi realiza la maximum. interesele lor individuale. depinde de posibilităţile de cunoaştere. în primul rând. obişnuinţe. în dorinţa sa de a fi raţional. Modelul politic reflectă. prejudecăţi. Modelul raţionalităţii limitate presupune că managerul.

Simon.).  o preferinţă pentru soluţiile simple existente care permit ca problemele să fie aduse la dimensiuni cunoscute.Potrivit lui H. care împiedică explorarea tuturor soluţiilor posibile. chiar dacă acest lucru le poate denatura. informaţii etc. . raţionalitatea limitată se caracterizează prin:  o lipsă de mijloace (timp.  oprirea procesului în momentul în care o soluţie satisfăcătoare a fost găsită chiar dacă această nu va fi cea optimă.