You are on page 1of 9

Subiectul I: Elementele tehnice si clasificarea asigurarilor. 1.

1 Determinati subiectul si obiectul asigurarii si care sunt conditiile ca un risc sa fie asigurabil: Subiectul asigurării – asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Aceşti subiecţi sunt: a. asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de alte persoane; b. asiguratul – poate fi: - persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, ori - persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viaţa sa, precum şi - persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejuduciul pe care îl poate produce unor terţe persoane. c. contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate să încheie asigurarea pentru salariaţiii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă). d. beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare. Obiectul asigurării – poate fi reprezentat de: a. bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurator în favoarea asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamităţi, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate; b. persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asiguratorul garantează persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terţe persoane – ca beneficiar în asigurare – plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului în funcţie de care s-a perfectat asigurarea; c. răspunderea civilă – asiguratorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratul le-ar putea avea faţă de o terţă persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul i-a produs un prejudiciu. Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

preţul plătit de asigurat ca asigurătorul să preia asupra sa riscul. a fondurilor de rezervă. acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să-şi poată acoperi întreaga pierdere. pentru finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere a unor evenimente producătoare de pagube şi pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurărilor. Suma asigurată – conform contractului de asigurare. cu condiţia ca asiguratorul să fie de acord. nu se poate constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare. aşadar.  înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. în vederea cuprinderii lor în asigurare. Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea bunurilor. Această valoare este necesar să fie stabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv. La cele facultative. supraevaluarea duce la slăbirea preocupării asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor. în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asiguratorului şi ea nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat. Ce reprezinta prima de asigurare si care este obligatia asiguratorului cind riscul asigurat produce o paguba totala. iar subevaluarea nu permite. permite stabilirea. Explicati dependenta dintre valoarea reala al bunului la momentul incheierii contractului si suma asigurata . implicit. este partea din valoarea asigurării pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea.  fenomenul trebuie să aibă. asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată. să fie posibilă. în momentul încheierii asigurării. într-un sens sau în altul. suma asigurată se stabileşte în funcţie de înţelegerea dintre asigurator şi asigurat. poate avea consecinţe negative pentru asigurat. purtând denumirea de normă de asigurare. pentru că altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui. cu un grad de precizie sporit. Prima de asigurare este. cu o anumită regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare. aceasta fiind prevăzută de lege. a răspunderii asiguratorului şi. Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat.  producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigurării. în toate cazurile. restrictiv sau alternativ. să o plătească asigurătorului. caracter întâmplător. Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv. în caz de pagubă. pentru care se încheie asigurarea. În asigurările obligatorii. Astfel. a primei de asigurare. producerea fenomenelor. deoarece orice exagerare. Existenţa unor date referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată. înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel bun pe piaţă. Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri. aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului. La asigurările de persoane. în baza contractului sau a legii. După producerea riscului asigurat . în schimbul garanţiei pe care acesta i-o acordă şi se foloseşte pentru constituirea fondului de asigurare.

în toate cazurile. clădirile şi alte construcţii. asigurătorul va stabili cauzele daunelor si imprejurărilor în care acestea s-au produs pentru determinarea obligaţiei sale de plată.asigurări de persoane. . Asigurările de persoane au ca obiect persoana fizică în sine. persoane şi răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe criterii. dacă aceasta este mai mare decât franchiza. riscurile cuprinse în asigurare.aceasta se scade.deductibilă sau absolută . până la nivelul sumei asigurate. Asigurările de bunuri cuprind o gamă variată de valori materiale. animalele domestice.asigurări de răspundere civilă.atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba. sfera de cuprindere în profil territorial. boli etc. Prin asigurările de răspundere civilă. din pagubă.). aeronavele. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă care depăşeşete franchiza. navele maritime şi fluviale. autovehiculele. care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. ele încheindu-se pentru diminuarea consecinţelor negative cauzate de calamităţi naturale. felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător şi asigurat. bunurile casnice şi alte categorii de bunuri aparţinând populaţiei. pierderea capacităţii de muncă etc. sau pentru plata sumelor asigurate în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa persoanelor (deces. 1. II După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate şi statut. dintre care menţionăm: domeniul (ramura) la care se referă.asigurări de bunuri. . indiferent de volumul pagubei. asigurătorul îşi asumă obligaţia de a plăti despăgubirea pentru prejudicial adus de asigurat unor terţe persoane. împlinirea unei anumite vârste.3 Motivati necesitatea clasificarii asigurarilor si apreciati dupa care criteriu pot fi clasificate asigurarile. Pentru aceasta este necesar să se verifice • dacă asigurarea era in vigoare la data producerii riscului • dacă primele de asigurare au fost achitate integral • dacă bunurile respective sunt cuprinse in asigurare Definiti franciza si cine o stabileste: Partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care cade în sarcina asiguratului poartă denumirea de franșiză. Asigurările de bunuri. accidente. culturile agricole şi rodul viilor.* asigurătorul achita despăgubirea sau Suma asigurată In acest scop. forma juridică de realizare a asigurării.2 Problema: 1. societăţile comerciale din domeniul asigurărilor pot practica următoarele categorii de asigurări: . Aceasta poate fi: . cum sunt: mijloacele de producţie fixe şi circulante. Asigurările de bunuri au ca obiect diferite valori materiale aparţinând persoanelor fizice sau juridice. . I După domeniul la care se referă. asigurările pot fi grupate astfel: . Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate în vătămare corporală sau deces ori în avarierea sau distrugerea unor bunuri sau în alte pagube pentru care asiguratul răspunde conform legii.

mijloacele de transport. . bunurile asigurate contra acestor fenomene sunt: clădirile. este necesar ca persoana fizică sau juridică ce solicită încheierea acesteia să declare în scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv. utilajele şi instalaţiile.. ei fiind singurii care pot decide în legătură cu contractarea asigurării.asigurări de răspundere civilă. uraganului. trăznetului. Cu alte cuvinte. furtunii. . încheierea asigurării facultative depinde de voinţa lor.asigurări pentru boli. Aceasta înseamnă că asigurarea ia fiinţă în virtutea legii fără a se cere acordul de voinţă a celor care deţin bunurile respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intră sub incidenţa legii.asigurări contra grindinei. dacă acesta corespunde prevederilor din actele normative în vigoare. mobilierul şi obiectele de uz casnic etc. . asigurarea prin efectul legii se introduce atunci când bunurile unui mare număr de persoane fizice sau juridice sunt ameninţate de anumite riscuri. drepturile şi obligaţiile lor sunt stabilite prin lege. construcţiile. exploziei. . . . În asigurările prin efectul legii.asigurări de viaţă. Pentru potenţialii asiguraţi. . . ploilor torenţiale.asigurări agricole.asigurări de autovehicule.asigurări prin efectul legii (obligatorii).asigurări de aviaţie. . prăbuşirii sau alunecării de teren etc. . culturi agricole etc. Asigurătorul este obligat să accepte asigurarea facultativă propusă de asigurat. epizootii şi accidente care se practică în cazul animalelor. la producerea riscurilor respective.asigurări facultative (contractuale).. . . Asigurările facultative iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat.) se instituie asigurarea acestora prin efectul legii. III După forma juridică de realizare. persoane şi răspundere civilă se grupează: .asigurări de persoane. IV După riscul cuprins în asigurare. Împotriva acestor riscuri sunt asigurate de obicei culturile agricole şi rodul viilor. asigurările de bunuri. menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor unor accidente.asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri. animale. astfel încât fiecare deţinător al bunului respective ar putea avea de suportat pagube mai devreme sau mai târziu. Pentru ca asigurătorul să accepte asigurarea propusă. De asemenea. Deci. împrejurările esenţiale privind natura şi sfera riscului.asigurări maritime şi de transport.asigurări împotriva incendiului. mişcărilor seismice etc. este necesar ca persoana care solicită încheierea asigurării să fie de acord cu plata primelor de asigurare şi să respecte toate obligaţiile ce-i revin pe perioada valabilităţii contractului de asigurare. inundaţiilor.asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate. asigurările pot fi clasificate astfel: . Asigurările prin efectul legii izvorăsc din interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru apărarea avuţiei naţionale.asigurări de credite şi garanţii. pentru ca agenţii economici sau populaţia să poată primi despăgubirile necesare acoperirii pagubelor produse de calamităţi naturale sau accidente unor bunuri foarte importante (clădiri şi late mijloace fixe. . raporturile dintre asigurat şi asigurător.

căderi. numit reasigurat sau companie cedentă.asigurări indirecte sau reasigurări. asigurătorul direct. bunurile. respectiv se poate produce.asigurări directe. răspundere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de asigurare. Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asiguraţi (diferite persoane fizice sau juridice) şi asigurător. În cazul acestor asigurări. pe teritoriul unei alte ţări. părţile contractante domiciliază în aceeaşi ţară. în general. la care sunt supuse mijloacele de transport şi încărcăturile aflate pe acestea.).asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor. Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane. iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu.asigurări interne . în calitate de companie specializată. . V După sfera de cuprindere în profil teritorial. ca deces. care pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de muncă. În acest fel reasigurătorul (reasigurătorii) îşi asumă răspunderea de a perticipa la acoperirea pagubelor care se pot produce bunurilor cuprinse în contractul de asigurare în limitele menţionate în contractul de reasigurare. sau apariţia unor evenimente mici ca dimensiuni. Această ofertă s-a datorat apariţiei întîmplătoare a unor evenimente a căror dimensiune este foarte mare ca volum. Reasigurarea are la bază contractul de reasigurare. . una din părţile contractante ori beneficiarul asigurării domiciliază în altă ţară sau obiectul asigurării ori riscul asigurat se află. iar celălat de reasigurător. fie prin intermediul contractului de asigurare. Reasigurarea reprezintă un acord de voinţă între o persoană juridică numit reasigurat (companie cedentă) şi o altă firmă numită resigurător prin care plătind o parte .asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice (răsturnări. VI După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător şi asigurat. accidente etc. asigurările pot fi grupate: . fie în baza legii. dar cu frecvenţă mare de apariţie. reasigurarea apare ca un raport ce se stabileşte de fiecare datăîntre două societăţi de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent).asigurări externe.. ciocniri. boli. Spre deosebire de asigurările directe. . Ce reprezinta asigurarile indirecte? Motivaţia apariţiei reasigurării o reprezintă oferta propusă de către reasigurător. Asigurările interne au caracteristaic faptul că. prin intermediul căruia reasiguratul cedează unui reasigurător o parte din răspunderile pe care şi le-a asumat prin contractul de asigurare şi o parte din primele de asigurare încasate. asigurările pot fi grupate: .asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă la prejudicii cauzate terţelor persoane prin accidente de autovehicule prin exercitarea unei anumite activităţi etc. Situaţia poate dezechilibra din punct de vedere financiar compania cedentă. derapări etc. putîndu-se ajunge la situaţia de faliment. în timpul staţionării şi al mersului. persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiaşi ţări.

1. 1. pentru care a fost subscrisă prima (PBSi) de asigurare. Pentru contractele de asigurare. 1. Rezerva de prime necîştigate totală reprezintă suma rezervelor de prime necîştigate calculate pe fiecare contract de asigurare (RPNi) pentru care prima de asigurare a fost subscrisă la data evaluării şi este exprimată prin formula: în care: RPNt – Rezerva de prime necîştigate totală la data t .contractul de asigurare pentru care se calculează rezerva de prime necîştigate. 14. cu o sumă echivalentă cu mărimea daunei.3Rezerva de prime necîştigate se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare. iar prima a fost încasată efectiv sau recunoscută şi înregistrată ca primă de încasat la data evaluării Rrezervei primei necîştigate. pentru care a fost subscrisă prima (PBSi) de asigurare şi care se determină ca diferenţa dintre numărul total de zile (Di) corespunzătoare perioadei de valabilitate a contractului de asigurare şi numărul de zile expirate de la data începutului valabilităţii acestuia. prin însumarea cotei-părţi din prima brută subscrisă. Di – numărul de zile corespunzătoare perioadei de valabilitate a contractului de asigurare. Ci – numărul de zile corespunzătoare perioadei neexpirate a contractului de asigurare. în cazul în care asigurătorul dispune de dreptul contractual de a înregistra prima subscrisă. Subiectul II: Rezervele de asigurare. aferentă unui contract de asigurare. n – numărul de contracte pentru care se calculează Rezerva primei necîştigate. nu mai mult decît valoarea sumei reasigurate( valoartea contrasctului de reasigurare ). Pentru calcularea valorii Rezervei de prime necîştigate. compania cedentă obţine protecţia reasigurătorului şi este despăgubit în cazul apariţiei evenimentului asigurat. iar calculul Rezervei primei necîştigate se efectuează la o dată intermediară între data încheierii contractului şi data intrării în vigoare a contractului. 2. Rezerva primei necîştigate este egală cu prima subscrisă. la care data intrării în vigoare a contractului de asigurare începe după data înregistrării în venituri a primei subscrise. cît şi prima subscrisă aferentă riscurilor primite în reasigurare. aferentă perioadei neexpirate a contractului de asigurare.1. Prima brută subscrisă de asigurare include atît prima subscrisă prin asigurarea directă. i . Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurare generală” are obligaţia să constituie şi să menţină următoarele rezerve tehnice: 1) Rezerva de prime necîştigate 1. se aplică metoda „pro rata temporis”. .7. exprimată prin formula: în care: RPNi – rezerva de prime necîştigate.5.6.din prima de asigurare numită primă de reasigurare. PBSi – prima brută subscrisă.

2) Rezerva de daune nesoluţionate.). determinate în baza rapoartelor de daune şi/sau avizelor recepţionate de către asigurător pe parcursul perioadei de gestiune.). 3) Rezerva pentru beneficii suplimentare ( Rezerva pentru beneficii suplimentare (bonusuri de asigurare) se formează şi se menţine în scopul evaluării obligaţiilor asigurătorului datorate pentru plata bonusurilor aferente contractelor de asigurări de viaţă la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile suplimentare (venitul investiţional) obtinute din fructificarea rezervei matematice.). separat pe fiecare contract de asigurare. b) Rezerva de daune neavizate (Rezerva de daune neavizate se calculează pe fiecare clasă de asigurări. dar nesoluţionate (Rezerva de daune declarate. prin metode actuariale. 3) Rezerva riscurilor neexpirate (Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar. pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor cu soluţionarea daunelor şi/sau beneficiilor. Autoasigurarea este o altă formă de protecţie destul de mult utilizată.11. în orice formă (scrisă. în scopul creării unor rezerve prudente care să prevină eventualele modificări ale valorii acelor active ce ar influenţa capacitatea asigurătorului de a-şi onora obligaţiile contractuale. fax. care include: a) Rezerva de daune declarate. în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depășesc rezervele de prime constituite și.) . Ea constă în crearea de . indiferent dacă este sau nu determinată valoarea finală a daunelor şi/sau beneficiilor. dar neavizate pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune (data calculării rezervei). dar nesoluţionate se creează şi se actualizează separat pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea cazului asigurat.2 Problema 2. poştă elecronică/e-mail etc. folosind date statistice rezonabile. 2) Rezerva matematică adiţională ( Rezervele matematice adiţionale se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului care practică asigurări de viaţă devine insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobînzii utilizată în calcule. Rezerva pentru beneficii suplimentare (bonusuri de asigurare) se calculează prin metoda retrospectivă. în baza celor mai bune estimări ale asigurătorului.).3 Argumentati necesitatea formarii fondurilor de rezerva de toate tipurile si care este influenta acestora asupra rezultatelor financiare a asigurarilor. după caz. 4) Rezervele specificate la pct. drept urmare. 2. Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurare de viaţă” are obligaţia să constituie şi se menţină următoarele rezerve tehnice: 1) Rezerva matematică (La determinarea rezervelor matematice se va ţine cont de natura. în perioadele viitoare rezerva de prime calculată în conformitate cu normele uzuale nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în exercițiile financiare următoare). astfel încît fondul creat aferent Rezrvei de daune declarate dar nesoluţionate să fie suficient pentru acoperirea acestor daune şi/sau beneficii. tipul şi starea activelor care reprezintă răspunderea aferentă rezervelor. dar care nu au fost plătite sau au fost plătite parţial la data calculării Rezervei de daune declarate dar nesoluţionate. Această rezervă se creează şi se menţine pentru daunele întîmplate. telefonică.

efectul agregat al mai multor pierderi dintr-un an ar putea avea acelaşi efect ca şi o pierdere de catastrofă. Desigur că nici autoasigurarea nu este o formă perfectă. reducerea şi controlul riscurilor. furt şi altele). Autoasigurarea este practicată de firme foarte mari care au avut de-a lungul vremii un istoric al daunelor foarte bun (pierderi mici şi foarte rare).către o persoană fizică sau juridică a unui fond. se poate apela la asigurare pentru anumite riscuri şi în anumite situaţii speciale. cheltuieli de administrare şi marja estimată de profit a asigurătorului. este posibil chiar ca întreaga organizaţie să intre în faliment sau să nu mai poată continua activitatea datorită imposibilităţii refacerii patrimoniului. . au o capacitate financiară capabilă să le ofere posibilitatea autoasigurării. Aşadar. De aceea. în mod direct. poate ar putea fi denumită mai corect autoprotecţie. pentru a-şi reduce costurile. Dezavantajele principale ar fi următoarele: • în cazul unei catastrofe. Printre avantajele utilizării autoasigurării. managementul riscului şi investiţii pentru a fi posibilă administrarea eficientă a fondului astfel creat. În multe cazuri. • Profiturile rezultate din autoasigurare vor creşte şi se vor acumula la fondurile asiguratului. • Prin natura protecţiei. fiind „blocate” pentru constituirea protecţiei. în condiţiile creşterii daunalităţii. dar cu o frecvenţă mai mare. Astfel de companii care decid să practice autoasigurarea sunt puternice sub aspect financiar şi preferă. nu există părţi contractante. s-ar putea menţiona: • Nivelul scăzut al „primelor”. în mod particular în primii ani de la formarea fondului. Această formă de protecţie este numită impropriu autoasigurare. sumele acumulate în fondul de rezervă creat până în momentul producerii ei. ele vor angaja şi un personal specializat în asigurări. nu şi alte costuri. • Veniturile din investirea acestor fonduri create din prime aparţin asiguratului şi pot fi utilizate pentru creşterea propriului fond de protecţie sau reducerii contribuţiilor viitoare. precum comisionul brokerului sau al agentului. • Nu există posibilitatea apariţiei unor dispute între asigurat şi asigurător în legătură cu daunele produse. Ea nu este o asigurare deoarece nu se bazează pe o relaţie contractuală. dat fiind că vor acoperi numai riscul efectiv. • în timp ce organizaţia poate plăti orice pierdere individuală. nemairămânând resurse pentru acoperirea daunelor din alte cauze. asiguratul este în acelaşi timp şi asigurător şi nu respectă ideea de mutualitate. riscul este reţinut de compania respectivă şi nu se încheie tranzacţii de cumpărare de asigurări. • Costurile viitoare pentru primele de asigurare nu vor fi afectate de istoricul daunelor la categoria de riscuri respective pe piaţă care. fondurile respective nu se mai pot folosi în circuitul de afaceri al firmei. a unor rezerve proprii având ca destinaţie numai acoperirea pagubelor create din orice motiv (calamităţi. evident. prin autoasigurare se va stimula. să nu transfere fonduri la alte companii de asigurare. în paralel. prin dimensiunea lor. Prin crearea acestor rezerve. pierderile mari pot depăşi. limitate de altfel. incendii. Ea se practică mai ales acolo unde există expunere la pierderi relativ reduse. au adoptat măsuri de management al riscului adecvate activităţii lor şi. fondul poate fi folosit integral pentru acoperirea pierderilor sau poate fi insuficient. pot determina creşterea lor la nivelul pieţei pentru acea categorie de asigurări. obligatorie în asigurare.

câştigurile din investiţiile fondului sunt. există tentaţia de a se face împrumuturi de fonduri de la cel destinat asigurării la cel pentru derularea activităţii. substanţial mai mici în comparaţie cu posibilităţile obţinerii de venituri prin utilizarea acelor fonduri în activitatea curentă a companiei respective. este foarte dificilă o previzionare corectă referitoare la daunele viitoare. în timp ce primele de asigurare plătite sunt deductibile. • Există posibilitatea unor nemulţumiri din partea acţionarilor care nu mai pot intra în posesia integrală a dividendelor datorită creşterii fondului de autoasigurare. care au experţi cu experienţă şi care nu vor fi folosiţi pentru autoasigurare. de aceea. • De multe ori. • Statisticile privind daunele organizaţiei vor rezulta dintr-un număr relativ redus de situaţii şi. • Contribuţiile la fond nu sunt întotdeauna deductibile. reducând astfel capacitatea de autoprotecţie. în acelaşi timp. deseori. • în perioadele dificile din punct de vedere financiar. .• Investiţiile pot să nu ofere o fructificare suficientă ca în cazul unui portofoliu diversificat al unei societăţi de asigurări. managerii companiei sunt tentaţi să folosească fondul şi pentru acoperirea pierderilor din alte cauze decât cele pentru care a fost constituit (plăţi "ex gratia"). crescând corespunzător costurile. • Principiul de bază al asigurării privind dispersia riscului este încălcat. • în multe situaţii este necesară angajarea unui personal relativ numeros pentru administrarea autoasigurării. • Nu mai există consultanţa tehnică privind prevenirea riscurilor oferită de asigurători.