Unitatea de învăţare 1 Comportament-psihism-comunicare

1.1. Comunicare: concept, modele, necesitate, funcţii Obiective: După parcurgerea acestei unităţi de învăţare vom fi capabili: 1. Să analizăm comparativ diferite perspective teoretice asupra conceptelor de comunicare, psihic, limbaj, limbă,comportament, atitudini, sistem psihic uman !. Să identificăm raporturile de interdeterminare între comportament" psihic " comunicare" limbaj "limbă #. Să argumentăm implicaţiile înţelegerii corecte a acestor raporturi pentru mecanismele psihologice ale comunicării $. Să demonstrăm rolul hotăr%tor al comunicării în evoluţia psihicului uman &. Să motivăm importanţa abordării psihologice a comunicării pentru eficienţa activităţii umane Cuvinte cheie: comunicare, psihic, limbaj, limbă, comportament Să analizăm următoarea situaţie: 4rthur *ordon se simţea cople+it de vidul +i platitudinea vieţii pe care o ducea. /n cele din urmă s"a hotăr%t să consulte un medic. 7egăsindu"i nici o suferinţă de ordin fizic, l"a întrebat dacă e dispus să"i urmeze prescripţiile în decursul unei zile. 4ceasta presupunea să"+i petreacă a doua zi în locul unde s"a simţit cel mai fericit c%nd era copil, să"+i ia ceva de m%ncare, dar să nu vorbească, să nu citească, să nu scrie +i nici să asculte radio"ul. 4poi i"a scris $ prescripţii, cer%ndu"i să le citească pe r%nd, la 9 dimineaţa, la ora 1!, următoarea la ora # +i ultima seara la :. /n dimineaţa următoare, *ordon s"a dus pe ţărmul mării +i a citit prima prescripţie: ,4scultă cu atenţie3.. 0rimul g%nd care i"a trecut prin minte a fost că doctorul este nebun;Dar cum acceptase să"i urmeze ordonanţele, s"a pus pe ascultat. 6i în timp ce asculta, i s"au perindat în ochii minţii amintiri +i impresii din copilărie, în care marea îi sugera răbdare, veneraţie +i con+tiinţa că e'istă o legătură între toate lucrurile. 4sculta mereu, auzea sunete, auzea tăcerea, +i un ad%nc sentiment de pace i se a+eză în suflet. 1a pr%nz, desfăcu a doua h%rtiuţă +i citi: ,/ncearcă să te întorci în urmă3.. Să mă întorc la ce( 1a amintiri din copilărie( Se g%ndi la trecut, la multe clipe fericite. /ncercă să le retrăiască în detaliu. 6i pe măsură ce le retrăia, simţea valuri calde năpădindu"i inima. 1a ora trei, desfă+ură a treia prescripţie. ,2'aminează"ţi motivaţiile3.. 0rimul impuls a fost unul de apărare. 4poi se g%ndi la tot ceea ce"+i dorea 5 success, recunoa+tere, siguranţă 5 +i toate i se păreau perfect justificate. După un timp simţi că poate nu sunt chiar at%t de dezirabile pe c%t par. 0oate că aici se afla motivul pentru care bătea pasul pe loc. /+i analiză motivaţiile pe r%nd. /+i reaminti fericirea din trecut. 6i în cele din urmă găsi răspunsul. ,/ntr"o străfulgerare am înţeles că dacă motivele cuiva sunt gre+ite, nimic nu poate fi în ordine. 7u are importanţă cu ce te ocupi. 4t%ta timp c%t simţi că e+ti util altora, î+i faci datoria. )%t nu e+ti preocupat dec%t de propriile tale interese, nu ţi"o faci cum trebuie. 2 o lege tot at%t de ine'orabilă ca +i gravitaţia3.. 8ltima prescripţie nu"i luă mult timp: ,Scrie pe nisip tot ce te frăm%ntă3.. Scrise c%teva cuvinte cu o făr%mă de scoică apoi se întoarse +i plecă. 7u mai aruncă nici o privire în urma lui: +tia că se apropia ora flu'ului. Despre ce este vorba în te't( )e a descoperit *ordon( )%t de important pentru viaţa noastră este să medităm la noi, să ne cunoa+tem +i să acţionăm în baza unei motivaţii e'plicite +i con+tientizate( )e dificultăţi pot să apară atunci c%nd nici măcar nu ne g%ndim că trebuie să ne g%ndim la ele( ,-ratamentul. propus este valabil numai pentru noi, ca persoane fizice, sau +i ca profesioni+ti într"un anumit domeniu( /n ce sens +i măsură credeţi ca aplicaţia propusă are legatură cu un domeniu intitulat ,0sihologia comunicării.( )e realitate credeţi că poate configura această sintagmă( 1

<ipercomple'itatea fiinţei umane este determinată, în mod hotăr%tor, de dimensiunea sa psihologică, de individualitatea +i unicitatea sa. /ntr"un orizont al vieţii sociale în care fiecare agent vine cu amprenta sa personală în lume, relaţiile interumane +i, implicit, mecanismul social, sunt determinate de modul de realizare a contactului dintre o infinitate de universuri relativ ,paralele.. 0rocesul prin care se realizează inter+arjabilitatea lumii interioare cu cea e'terioară, a celei intra" cu cea interpersonală, care asigură deschiderea individualului către social +i reciproc, +i, în acela+i timp, se realizează devenirea noastră în+ine poartă numele de comunicare. 7e aflăm într"un timp în care, din perspectiva comunicării, suntem ,rupţi. între două parado'uri, respectiv între „totul este comunicare” +i ,nu se poate să nu comunici., pe de"o parte, +i ,nimic nu se comunică., ,totul este aparenţă.,.dialogul surzilor. de cealaltă parte. Dificultatea definirii +i înţelegerii fenomenului vine, cel puţin, din două aspecte: 1. multitudinea de perspective din care acesta este abordată: lingvistică, psihologică, sociologică, semiotică, pedagogică, managerială, politică, culturală, cibernetică, chiar al unei „ştiinţe a comunicării” =pentru a evidenţia doar c%teva>, respectiv din perspectiva interdisciplinarităţii sale intrinseci, fără de a cărei acceptare +i pătrundere nu se pune problema unui progres în apropierea de esenţa sa !. multitudinea naturii factorilor care o determină, în totalitatea aspectelor sale +i a raporturilor dintre acestea: factori psihologici, sociali, culturali, educaţionali, economici, politici, manageriali iar dintre cei psihologici: factori cognitivi, afectivi, volitivi, motivaţionali, caracteriali, de personalitate. S !C"#$ %& 'UC!U 1: /ncercaţi să precizaţi, cu cuvinte proprii, sensul cuv%ntului D comunicare E. )are dintre perspectivele evidenţiate anterior este cea mai des înt%lnită ( 4ţi identificat +i alte referenţiale dec%t cele menţionate anterior ( )are sunt acestea ( /n intenţia de a acoperi multitudinea sensurilor cu care este utilizat cuv%ntul comunicare, vom încerca o scurtă o trecere în revistă a unora dintre acestea, a+a cum sunt ele sistematizate de ?ihai )oman =$, p. @>. 4cesta observă că, în urmă cu aproape 20 de ani, AranB 2.C. Dance +i )arol 2. 1arson au adunat într"o carte cele mai reprezentative definiţii ale comunicării propuse de diferiţi autori, ajung%nd la semnificativa sumă de 126 formulări. /n ciuda numărului mare de definiţii, s"a evidenţiat că, în funcţie de domeniu, termenul este utilizat într"o accepţiune particulară, specializată, deseori în divergenţă cu sensul încetăţenit în alte domenii. 0rocedăm la o evidenţiere a c%torva:  d!ard ". #ilson =biolog>: ,)omunicarea este o acţiune a unui organism sau a unei celule care alterează modelele probabile de comportament ale altui organism sau altei celule, într"o manieră adaptativă pentru unul sau mai mulţi participanţi.  $arl %. &o'land, %r'ing %. (anis, &arold &. )elle* : ,)omunicarea este un proces prin care un individ =comunicatorul> transmite stimuli =de obicei, verbali> cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi =auditoriul>  $harles +orris : ,0unerea în comun, împărtă+irea, transmiterea unor proprietăţi unui număr de lucruri. ,orice mediu care serve+te acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.  #aren #ea'er: comunicarea reprezintă ,totalitatea proceselor prin care o minte poate să o afecteze pe alta.  ,ouis -orsdale: ,)omunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, menţinut +i modificat prin intermediul unor semnale comune =împărtă+ite> care acţionează potrivit unor reguli.  (ose .ranguren: ,)omunicarea este o transmitere de informaţie la care se a+teaptă răspuns.. )eea ce se poate observa sumar din această enumerare este, pe de"o parte, faptul că de+i referenţialul definiţiilor este acela+i, e'istă diferenţe semnificati'e între sensurile cu care este folosit cuv%ntul comunicare. Dincolo de acestea, e'istă, evident, un nucleu specific comun, prins în toate accepţiunile, acestea fiind, preocupate, suplimentar, +i de identificarea elementelor componente ale actului de comunicare sau a efectelor acesteia. !

0entru a delimita mai precis arealul de semnificaţii al cuv%ntului analizat, ne propunem valorificarea analizei realizate de Fon"Gvidiu 0%ni+oară asupra semnificaţiilor cuv%ntului ,comunicare.. 4cesta identifică două planuri de analiză: 1. instrumental, în care se asigură un cadru structurat +i coerent al utilizării comunicării !. in'estigaţional, în care este vizată dinamica procesului ca atare )ele mai rele'ante puncte de 'edere sistematizate de acesta sunt următoarele =1!, p. 1$"1:>: • ,)omunicarea este un proces în care oamenii î+i împărtă+e+c informaţii, idei +i sentimente. =&*/els, #ea'er> • ,)omunicarea este procesul prin care o parte =numită emiţător> transmite informaţii =un mesaj> altei părţi =numită receptor>. =0aron> • ,)omunicarea se referă la acţiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere +i receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într"un conte't, presupune anumite efecte +i furnizează oportunităţi de feedbacB. =1e 2ito> • ,)omunicarea reprezintă interacţiunea socială prin sistemul de simboluri +i mesaje. = 3eorge 3er/ner> • ,)omunicarea î+i focalizează interesul central pe acele situaţii comportamentale în care o sursă transmite un mesaj unui receptor cu intenţia manifestă de a"i influenţa comportamnetele ulterioare. =3erald +iller> • ,)omunicarea este, într"un mod esenţial, un set de relaţionări bazate pe transmiterea unor stimuli =semne> +i evocarea răspunsurilor. =$olin $herr*> • ,)omunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnificaţie mesajelor referitoare la comportament. =1a'id +ortensen> • ,)omunicarea reprezintă un proces de viaţă esenţial prin care animalele +i oamenii generează sisteme, obţin, transformă +i folosesc informaţia pentru a"+i duce la bun sf%r+it activităţile sau viaţa. =0rent 4u/en> • ,)omunicarea...constă...în atribuirea unui sens semnelor..., perceperea înţelesului. =3ar* $ron5hite> =pentru o e'tensiune mai amplă asupra termenului se pot consulta Hordnet.princeton.eduIperlI HebHn +i en.HiBipedia.orgIHiBiICommunication>

S !C"#$ %& 'UC!U (: Kalorificaţi metafora sau analogia în precizarea termenului D comunicare E. 1ăsaţi sugestiile la D colţul dialogului E.

4naliza acestei sistematici confirmă concluzia parţială precedentă +i ne permite identificarea elementelor comune acestor abordări, după cum urmează:  nu se poate e'istenţă fără comunicare 5 comunicarea este un proces esenţial  comunicarea este întotdeauna un proces cu finalitate =e'plicită, implicită sau incon+tientă> =1, p. 1&>  +i dacă nu vrem, tot comunicăm, deci comunicarea este ine'ita/ilă =1, p. 1& 1:, p. 1J> +i continuă  în orice situaţie comunicarea este proces tranzacţional, presupun%nd un schimb între agenţii săi  contribuie, în diferite proporţii, la asigurarea „punţilor” interumane, prin contact, legătură, unire sau comuniune între parteneri  ceea ce se comunică poate fi informaţie +iIsau relaţie6  comunicarea este un proces inter şi7sau intrapersonal  comunicarea presupune interacţiune, dinamicitate, influnţe reciproce, cone8iune in'ersă  este realizată prin mesa9e, apel%nd la un lim/a9, constituit din semne care sunt purtătoare de sensuri +i semnificaţii, implicit de 'alori =e'istente în mod obiectiv sau acordate de emiţător +iIsau receptor> #

 este, finalmente, un proces de modelare a8iologică 1a constatări convergente vom ajunge +i dacă încercăm o analiză pe c%teva domenii specifice de apropiere faţă de semnificaţia termenului, cum ar fi:

Perspectiv a
2timologică

Definiţia
1. În limba latină, verbul ,comunico"areL provine din adjectivul ,munis"eL a cărui semnificaţie era ,care î+i face datoria, îndatoritor, serviabilL. =apud 1#, p.1> !. După 4ntoine ?eillet, „communise:, înseamnă ,care î+i împarte sarcinile cu altcinevaL. /n latina clasică însemna, ca +i sensul urma+ului său actual ,care aparţine mai multora sau tuturorL. ,)omunicusL a dat ulterior na+tere verbului ,communicoL, pătrunz%nd în rom%ne+te pe filieră franceză, odată cu valul de neologisme romantice din ultimul secol +i jumMtate =idem>. #. Dicţionarul e'plicativ al limbii rom%ne precizează verbul ;a comunica” în sens de Na face cunoscut, a da de +tire, a informa, a în+tinţa =ca verb tranziti'< sau însemn%nd Na se pune în legătură, în contact. =ca verb intrantranziti'> dar +i substantivul ;comunicare”, cu sens de acţiunea de a comunica +i rezultatul ei în+tiinţare, +tire, veste, relaţie, legătură prezentare, într"un cerc de speciali+ti, a unei contribuţii personale într"o problemă +tiinţifică =!1, p. !O&> $. )omunicarea este Nîmpărtă+ire. de conţinuturi +i trăiri, sinonim, între anumite graniţe cu străvechiul Ncuminecare. =1$, p. 9>.

Observaţii

lementele comune de" finiţiilor de tip etimo" logic se identifică în două planuri: 1. acela al tranzienţei, respectiv al trecerii de la ceva sau cineva către altceva sau altcineva !. acela al 'alorilor, respectiv ceea ce face posibilă trecerea cu sens este aderarea la acelea+i rădăcini a'iologice =,împărtă+irea.>

Se constată, suplimentar faţă de analizele precedente, faptul că, obligatoriu, dacă este autentică, comunicarea generează efecte =apropiate, imediate, sau îndepărtate, mediate>. Dat fiind faptul că impactul +i modalitatea de realizare sunt determinate social"istoric, vom ajunge +i la dimensiunea tehnică a comunicării, respectiv modalităţile specifice de realizare =de la cele clasice la cele ultramoderne>.

Perspectiv a
0sihologică

Definiţia
1.„$omunicaţie”, proces de schimb substanţial, energetic +iIsau informaţional între două sau mai multe sisteme, pe baza căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător =reflectat> în sistemul receptor =reflectant> =11, p. 1!&> !. „$omunicaţia interumană” presupune un ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, în care un loc deosebit revine componentei con+tiente, g%ndirii =idem> #. =ntreaga acti'itate psihică este concepută ca o reţea de comunicare informaţională, în ordine interspecifică =cu alţii, cu lumea> +i intraspecifică =cu sine, între subsistemele sistemului psihic individual> =idem>

Observaţii
Se constată: 1. prezenţa comunicării la orice ni'el al e8istenţei6 !. comunicarea, activi" tate specific umana, marcată de intenţiona" litate #. sistemul psihic uman înţeles ca o macroreţea comunicaţională

$

Distincţia fundamentală faţă de registrul precedent al interpretărilor este aceea că se mută accentul în realizarea comunicării de la ,ce(. se înt%mplă către „suporturile intime ale comunicării”, resorturile interne care o asigură şi fac posi/ilă =procese cognitive, afective, volitive, motivaţie, aptitudini, temperament>. 2'tensia ma'imă, ca intensitate +i relevanţă acordată termenului, este aceea care face din întreg sistemul psihic uman un macroproces de comunicare. 4cest punct de vedere cu privire la comunicare va fi, în continuare, obiectul demersului nostru, în măsura în care vom fi interesaţi să aflăm cum se produce procesul, c%t putem să dezvăluim din ce se înt%mplă în ,cutia neagră. în timpul acestuia, cum se nasc înfluenţele +i efectele lor, de ce acela+i mesaj determină un impact diferit, care sunt mecanismele influenţării +i manipulării.

Perspectiv a
0edagogică

Definiţia
1. )omunicarea pedagogică reprezintă un principiu a8iomatic al activităţii de educaţie care presupune un mesa9 educaţional, elaborat de su/iect =profesor>, capabil să provoace reacţia formativă a o/iectului educaţiei =elev>, evaluabilă în termeni de cone8iune in'ersă e8ternă şi internă =&, p.$!>

Observaţii
7u doar că are loc ci tre/uie să se producă =principiu a'iomatic> într"un anumit mod pentru a produce efectele proiectate.

)eea ce este general uman in comunicare se regăse+te în comunicarea educaţională +i +colară, mai ales, din perspectiva specificului activităţii formative, aceea de modelare a personalităţii umane, care apeează la conţinuturi +i strategii instrucitv"educative proprii +i distincte at%t de la un sistem de învăţăm%nt +a altul c%t +i de la un etaj al acestuia la altul.

Perspectiv a
Socială

Definiţia
1. )omunicarea este ,un mod fundamental de interacţiune psihosocială a persoanelor, realizat prin intermediul sim/olurilor şi al semnificaţiilor social>generalizate ale realităţii în vederea obţinerii stabilităţii ori a unor modificări de comportament indi'idual sau la ni'el de grup. =apud @, p. :> !. )omunicarea este procesul social al înţelegerii oamenilor pe /aza 'ehiculării unei informaţii prin intermediul limbii, mimicii, gesturilor sau al altor sisteme de semnalizare +i tehnice =1&, p. $#>

Observaţii
2ste generată de societate, întreaga sa derulare +i specificitate este modelată social, urmăre+te transformarea membrilor societăţii, in" fluenţ%nd at%t aspi" raţiile lor intime, c%t +i, prin ei, realitatea socială însă+i.

)omunicarea nu poate fi nici generată, nici e'plicată în afara matricei sociale care a generat"o. -oate componenetele sale, de+i sunt ,manevrate. individual au ,marca. socialului, în devenirea sa istorică, +i sunt purtătoare de finalităţi ultime de tip macrosocial.

Perspectiv a
?anagerială

Definiţia
1. 1a modul cel mai general, comunicarea umană este un proces de tip tranzacţional, prin care oamenii transferă energii, emoţii, sentimente, semnificaţii. 2a î+i propune întotdeauna să"l aducă pe interlocutor în universul de idei +i stări afective ale agentului comunicării +i să>i transforme comportamentul într>o manieră con'ena/ilă pentru cel dint?i =!, p. 1!:>. !. Din perspectivă managerială, comunicarea este un act de tip interpersonal +i reprezintă un proces =de regulă intenţionat> de transfer de informaţie şi înţelesuri între indi'izi, grupuri sau su/componente organizaţionale şi organizaţii în ansam/lul lor

Observaţii
4ccentul se mută pe organizaţie, componen" tele sale +i modul în care se transferă informaţiile +i sensurile în cadrul acestora cu scopul eficientizării activităţii.

&

=:, p.!@>, identific%ndu"se cu conceptul de comunicare organizaţională =J, p.!@> Dimensiunea managerială evidenţiază o ipostază cu totul diferită de cea pedagogică, în care rolurile sociale nu mai sunt de profesor +i elev, ci de manager +i muncitor iar scopul activităţii este unul de tip productiv, av%n ca efect direct profitul, un tip specific de performanţă.

Perspectiv a
6tiinţa comunicării

Definiţia

Observaţii

,circuitele profesionale +i instituţionale ale Se constată o restr%ngere puternică a informaţiei. =#, p. @> semnificaţiei cuv%ntului, numai la domeniul realizat de mass"media. Datorită e'tensiunii foarte mari pe care a cunoscut"o interpretarea comunicării, s"a simţit nevoia, pentru aprofundarea esenţei fiecărui domeniu în parte, la o restr%ngere a obiectului de analiză, ca în cazul anterior. )e trebuie să reţinem din toată această analiză( %dei forţă@  Aenomenul comunicării este o componentă fundamentală a culturii întruc%t prin procesele sale specifice se transmit valori, atitudini, comportamente de la o generaţie la alta, at%t pentru asigurarea conservării +i continuităţii c%t +i cu rol creativ +i disruptiv, de impunere a discontinuităţii +i noutăţii =e'emplu: procese de comunicare specifice unor domenii cum ar fi muzica, pictura, tehnica, gastronomia sau mass"media, +tiinţă, tehnică>  0rocesul comunicării are multiple faţete, care îi asigură di'ersitatea, dar dincolo de ele se pot identifica elemente comune tuturor, care îi asigură unitatea6  lementul central al structurii actului de comunicare este su/iectul generator de sensuri şi semnificaţii6  Aiecare disciplină aspirantă la e'plicarea acestui fenomen de largă respiraţie interdisciplinară se va plasa pe o poziţie proprie în abordarea acestuia  Asihologia comunicării se va raporta la mecanismele procesului de comunicare din perspectiva, pe de"o parte, a resorturilor sale interioare +i, pe de altă parte, a efetelor doriteIobţinute. 4ltfel spus, cum să intervenim, prin comunicare, asupra unor dimensiuni subiective ale indivizilorIgrupurilor pentru a produce în cadrul acestora anumite tipuri de schimbări intenţionate. S !C"#$ %& 'UC!U *: /n ce măsură se pot face corelaţii între aceste idei"forţă +i te'tul propus spre analiză iniţial ( 2videnţiaţi c%teva dintre acestea 3

Arincipalele modele e8plicati'e asupra cărora ne vom opri sunt următoarele: 1. )odelul liniar =1$, p. !$ 1:, p.#:> reprezintă una dintre formele cele mai simpliste de reprezentare ale actului de comunicare =de e'emplu, prin analogie, poaate fi asimilat cu modelul telegrafului sau al transmiterii influ'ului nervos>. 4depţii acestui model vedeau în comunicare ,ceva pe care o persoană îl face altcuiva.. 4cesta presupune e'istenţa emiţătorului +i a receptorului, canalului +i mesajului +i interacţiunea directă dintre ele, ca în Aigura 1.

4+a cum se poate observa, reprezentarea nu este doar incompletă ci +i incorectă, pentru că :

nu evidenţiază dec%t o parte dintre componentele +i transformările esenţiale incluse procesului de comunicare, făc%nd ca unele dintre cele mai semnificative dintre acestea să lipsească din schemă !. )odelul interactiv =1:, p. #9> sau tehnicist =1, p. 1#"1$> elaborat de Bhannon în 19&!. )omunicarea se bazează pe stabilirea unei relaţii între emiţător +i destinatar +i este definită ca transmitere a unui mesaj dintr"un loc în altul, ca în Aigura !. =2miţător, Peceptor, )anal, )odare, Decodare, AeedbacB>. ?odelul aduce feed"bacB"ul, ca răspuns al receptorului la mesajul emiţătorului +i importanţa ,mediului. de comunicare al partenerilor, în sens de repertoriu cultural care face posibilă +i eficienţă comunicarea. Două sunt neajunsurile acestui model: ignoră faptul că în comunicare sunt implicaţi indivizi =sau grupuri> care nu sunt altceva dec%t operatori supu+i unei influenţa masive din partea factorilor psihologici, a constr%ngerilor de natură socială, a sistemelor de norme +i valori. )hiar dacă identifică feedbacB"ul +i rolul său, procesul comunicării descris de el răm%ne secvenţial, admiţ%nd că în fiecare moment la interacţiunii agenţii sint fie emiţător, fie receptori.

#. perspectiva tranzacţională =1:, p. $O 1$, p.!&"!:> sau psihosociologică asupra comunicării =1, p.1$"1&> este modelul care reprezintă cel mai bine specificul procesului de comunicare. 4ceasta este definită +i analizată ca reprezent%nd ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaţii +i semnificaţii între persoane aflate într"o situaţie dată. ?esajele sunt emise +i trimise simultan, prin urmare nu avem de"a face cu un emiţător +i un receptor, ci cu doi locutori aflaţi în interacţiune, cu doi interlocutori. 4ctorii comunicării sunt participanţi +i coparticipanţi, decodarea se face în acela+i timp cu emiterea care beneficiază +i de simultaneitatea codificării. )omunicarea este, deci, continuă +i tranzacţională =urmăre+te Aigura #, 1:, p. $1>, fiind foarte greu să izolezi +i analizezi un singur act de comunicare de evenimentele care îl preced +i care îl urmează. 4vem de" a face cu ceva care ,curge. în sensul constituirii, prin +i din interacţiune, a unui mediu +i al unei relaţii. -ipurile de tranzacţii realizate prin comunicare pot fi de diferite grade de comple'itate: simple, încruci+ate +i complicate. =vezi !, p. 99"11J>

S !C"#$ %& 'UC!U +: Peveniţi la te'tul de introducere în temă. /ncercaţi să aplicaţi analiza pe cele trei modele ale comunicării prezentate anterior asupra procesului de comunicare evidenţiat de te't. Fdentificaţi specificul fiecărui model, avantajele +i limitele sale. Demonstraţi, cu argumente, care model vi se pare mai complet în evidenţierea comple'ităţii fenomenului. 0uteţi proceda tabelar, pentru fiecare model integr%nd, faţă în faţă, puncte tari +i puncte slabe. J

4naliza modelelor antrenează necesitatea evidenţierii funcţiilor comunicării =apud 1:, p. !$"!& $>: ,uhler -1.*+/ 0irth -1.12/ 3acobson -1.4*/ %ell 56mes =funcţii adăugate ca reacţie la teoria lui Qacobson> conte8tuală =orientată asupra cadrului în care se desfă+oară comu" nicarea> metaling'istică =mani" festată în cazul în care apare necesitatea atragerii atenţiei asupra codului utilizat în comunicare> fatică =av%nd în vedere caracteristicile canalului de comunicare +i controlul bunei sale funcţionări>

e8presi'ă =în raport cu 2mpatică emiţătorul> sau de =solidaritate> e'presie =simptom>

e8presi'itate =centrată pe locutor, de evidenţiere a stărilor interne ale emiţătorului> reprezentati'ă =în raport 2ficienţă practică conati'ă, persuasivă sau cu mesajul> sau de =scopuri> retorică =prin care se solicită reprezentare =simbol> răspuns>

apelati'ă =în raport cu 0lanificare receptorul> sau de apel direcţionare =semnal> )ontact =relaţii> 7aulus -1.2(/ 1. să identifice fapte !. să e'prime statutul vorbitorului #. să modifice statutul vorbitorului

+i referenţială =informare cu privire la mesaj +i asupra cadrului instituţional în care are loc transmiterea acestuia> poetică =centrată pe mesaj>

8ou9h -1.2+/ 1. relaţionare " afirmarea sinelui " recunoa+terea altuia " interes comun !. ideaţională " directivă " interpretativă " prospectivă " conservarea sinelui

:i9ht -1.24/ 1. interinfluenţare =salut, plăcere> !. influenţare cu sau pe =cooperare, dirijare> #. informare $. evaluare &. e'primare =opinii, atitudini, valori> :. cercetare =anchete, refle'ii, realizarea legăturilor logice>

,ritton -1.22/

Auncţii e8presi'e Ccentrate pe emiţător<

tranzacţionale Ccentrate pe receptor< %nformati'e persuasive $onati'e reglatoare ludice @

G perspectivă mai apropiată de natura umană dar convergentă în grad superior cu punctul de vedere al Rritton ne oferă De Kitto =19@@>. 0entru acesta, rolurile comunicării apar cel mai bine în evidenţă c%nd le raportăm la scopurile pe care aceasta le îndepline+te, astfel înc%t el stabile+te ca scopuri esenţiale ale comunicării următoarele =apud 1#, p. $>:  descoperirea personală " raportarea la alţii +i obţinerea de elemente pentru propria noastră evaluare  descoperirea lumii e8terne D e'plicitează concret relaţiile e'terioare al obiectelor +i evenimentelor înţelese cu ajutorul comunicării  sta/ilirea relaţiilor cu sens D prin comunicare dob%ndim abilitatea de a stabili +i menţine relaţii cu alţii, ca e'presie a nevoii noastre naturale de a ne simţi apreciaţi +i iubiţi  schim/area atitudinii şi comportamentelor D presupune acţiunea de influenţare a acestora p%nă la nivelul transformării lor într"o direcţie stabilită anterior =n.n.> a analiza obiectele, pentrupoate a le supune combinatoricii +i a e'trage din ele ordine +i  ,0entru 9oc şi distracţie D comuncarea avea drept scop +i destinderea, deta+area, optimizarea măsură, trebuie să fii în stare a le reprezenta cu ajutorul unui sistem de semne. Semnul este parte atmosferei. integrantă a concluziona, inteligenţei umane, totodată produs de g%ndire în scopul analizei +i Se poate la acestfiind moment al anlizei, căelaborat fără dimensiunea comunicării, fiinţa umană nu instrument necesar pentru e'erciţiul memoriei, al imaginaţiei sau al reflecţiei. =Arancis Qacob, ar putea e'ista. )a atare aceasta este absolut necesară în constituira, fiinţarea +i dezvoltarea individului +i 1ogica viului>cu impact e'cepţional asupra formării +i transformării acestora. vieţii sociale, 1.(. lte delimitări conceptuale necesare Să studiem cu atenţie conţinutul următorului te't:

)are sunt realităţile vizate de te'tul propus( )e este un semn( )e funcţii credeţi că are( )are este rostul utilizării semnelor( /n structura cui intră semnele( )are este relaţia dintre semne, comunicare, limbă, limbaj, comportament, atitudini( Discursul specific psihologiei comunicării nu se poate construi doar cu o singură sintagmă, astfel înc%t trebuie procedat la realizarea altor delimitări conceptuale, respectiv a următoarelor noţiuni: psihic, limbaj, limbă, comportament, atitudini. a. Psihicul reprezintă =11, p.&::> ,ansamblul de stări, însu+iri, fenomene +i procese subiective =...> ce îndepline+te funcţii de raportare la lume +i la sine =...>, modalitate superioară a vieţii de relaţie.. b. Limbajul este inclus proceselor psihice conitive superioare +i ,reprezintă activitatea psihică umană de comunicare cu ajutorul limbii, în timp ce limba este un sistem foarte comple' de coduri prin care oameniii comunică între ei. =1O, p.&&>. /n ipostaza sa de sistem hipercomple' de comunicare socială, ea îndepline+te funcţii esenţiale în elaborarea +i conservare a culturii =11, p. $19>. c. ,im/a reprezintă, în acela+i timp, totalitatea mijloacelor lingvistice =fonetice, le'icale +i gramaticale> ce dispune de o organizare ierarhică, potrivit unor reguli gramaticale, dob%ndite social" istoric. Aaţă de individul uman, care reprezintă un summum de însu+iri +i particularităţi individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinz%nd de e'istenţa în sine a individului, ci de e'istenţa colectivitMţii umane, a unui popor sau a unei naţiuni =1#, p. #>. /n timp ce limba este una +i aceea+i pentru toţi vorbitorii săi =de e'., limba rom%nă, engleză sau germană>, limbajul este diferit de la o persoană la alta, fiind marcat de subiectivitate +i nivele diferite de dezvoltare la vorbitorii aceleia+i limbi. )a atare, limbajul este o realitate individuală, iar limba este o realitate socio"culturală, ea fiind temelia pe care se formează limbajul prin interiorizare, prin ,adaptarea limbii la e'istenţa +i activitatea sa proprie. =11, p.$1:>. 4ltfel spus, în timp ce limba este un fenomen social, care apare la nivelul societăţii, limbajul este un fenomen individual, ce se nuanţează de la un individ la altul. Singularizarea limbajului se realizeazM 9

at%t în plan fiziologic prin particularităţile aparatului fonator, c%t +i în plan psihologic, prin manifestările fiecăruia. /n limbaj se percep diferenţieri personale, chiar dacă materialul limbii este acela+i de asemenea, a+ezarea cuvintelor în frază +i selectarea lor pentru emiterea unor judecăţi +i raţionamente fac din actul comunicării un Ncoeficient personal. =1#, p. #>. Pezultă o altă deosebire între limbaj +i limbă, respectiv dintre caracterul intern al limbajului, respectiv e'tern al limbii. Studiile de specialitate =idem> evidenţiază faptul că dacă acceptăm caracterul e'traindividual al limbii, atunci limbajul este mijlocit de vehicularea ei. )onstituirea lui presupune, pentru fiecare caz în parte, transformarea elementelor limbii în elemente proprii, individuale iar pentru aceasta este necesară con+tientizarea laturii fonetice, grafice +i semantice a cuvintelor +i interiorizarea acestora în raport cu nivelul de dezvoltare al indivizilor +i cu posibilităţile lor intelectuale de operaţionalizare. )u ajutorul limbajului, subiectul uman trece de la structuri semantice simple =cuvinte izolate> la structuri semantice comple'e =propoziţii, fraze, te'te>. d. Comportamentul e'primă ,modul de a fi +i de a acţiona al omului =<. 0ieron>, ,manifestări obiective ale activităţilor lui globale. =11, p.1!#> fiind, în raport cu psihicul dimensiunea sa e'ternă, observabilă, vizibilă, relativ măsurabilă +i cuantificabilă. e. Spre deosebire de acesta, atitudinile sunt vectori, ,structuri orientativ"reglatorii proprii sistemului persoanei, invariant vectorial al conduitei. =ibidem, p. J1>, baza raportărilor a'iologice ale eului la eu, la lume +i la muncă, fiind dimensiuni absolut interne, neobservabile direct ci indirect, tocmai prin intermediul comportamentului. S !C"#$ %& 'UC!U 1. /ncercaţi să reprezentaţi grafic sau analogic relaţiile dintre aceste noţiuni, iniţial în cupluri, a+a cum se succed ele în definire +i apoi în structuri tot mai integratoare, care să le includă, în final pe toate. Fnterpretaţi c%t mai personal corelaţia finală dintre ele +i psihologia comunicării. ,8n brutar englez a trimis un băiat 5 ucenic 5 cu ni+te gogo+i la un client. 0entru a îl preveni pe client c%te gogo+i are de plătit, brutarul a scris pe pachet, cu cifre romane, numărul FC. 0sihologia comunicării studiază, această persectivă, modul realizare a el procesului de -%nărul nu a putut rezista ispitei +i a din m%ncat trei gogo+i. Dorind să"+i de ascundă fapta, a modificat comunicare, felul în care prin intermediul acestui proces, cu ajutorul limbii +i a altor instrumente numărul, dar fără să +teargă nimic, ci adăug%nd o literă. 4 scris S, ie+ind astfel SFC. =după specifice se poate realiza +i se realizează procesul de formareImodelareItransformare a atitudinilor +i *.S.4llport> comportamentelor. 1.*. Comunicarea ;i sistemul psihic uman Să studiem cu atenţie conţinutul următorului te't:

Să identificăm ce au în comun, ca structură psihică, t%nărul, brutarul +i clientul, pentru a putea înţelege ce este psihicul uman +i careeste alcătuirea sa. -oţi au fost pu+i în situaţia de a se adapta situaţiei create. Aiecare dintre ei a pus în mi+care acelea+i elemente psihice, de fiecare dată ele manifest%ndu"se diferit. )are sunt acestea( =1O, p. @> 1. componenta cogniti'ă =capacitatea senzorială, perceptivă =de a vedea, auzi>, de analiză, prelucrare, înţelegere, stocare> 5 senzaţii, percepţii, reprezentări, g%ndire, memorie, imaginaţie !. componenta comunicaţională =e'teriorizarea stărilor interne, formularea de mesaje, transmiterea acestora, construirea +i păstrarea relaţiei cu mediul social> 5 limbajul #. componenta reglatorie =aprecierea +i selectarea situaţiilor e'terne în raport cu necesităţile interne> 5 motivaţie, afectivitate, voinţa, atenţie $. componenta instrumentală =pachete de structuri gata de activare în raport cu nevoile> 5 deprinderi, aptitudini +i trăsături personale. /n situaţia de mai sus se pot identifica pentru fiecare personaj, îndeosebi pentru t%nărul ucenic, toate 1O

aceste componente cu anumite elemente componente +i cu relaţiile dintre ele. Bistemul psihic uman =S.0.8.> este ,un ansamblu autoreglabil, relativ stabil +i finalist, de stări +i procese. =?. *olu, apud 11, p. :::> sau, mai simplu, totalitatea însu+irilor umane +i modul specific în care acestea se structurează +i se combină specific la fiecare persoană, form%nd un tot unitar. Pevenind la conte'tul analizat anterior, să precizăm care este rolul limbajului, în calitatea sa de componentă a S08. 2l intevine în articularea +i manifestarea tuturor celorlalte componente =1#, p. $>. )u ajutorul limbajului senzaţiile +i percepţiile capătă sens +i semnificaţie, se orientează +i îmbogăţesc, se transformă mai u+or +i rapid în observaţie reprezentările dob%ndesc ,substanţă. +i c%nd sunt evocate cu ajutorul cuvintelor devin generalizări, favoriz%nd trecerea spre procesele cognitive superioare. 1a un nivel mai profund, în absenţa limbajului, nu se pune problema formării noţiunilor, judecăţilor +i raţionamentelor. 6i asta pentru că noi g%ndim în limbaj, chiar dacă interior fără acesta nu este posibilă comunicarea nici intra, nici interpersonală +i, implicit, rezolvarea de probleme. )u ajutorul limbajului avem instrumentul memorării de lungă durată +i al construcţiilor imaginative de un anumit tip. Kerbaliz%nd, omul reu+e+te să numească realităţile, să transforme imaginile, să precizeze motivele +i să î+i ierarhizeze finalităţile. Koinţa definitM ca un proces de autoreglaj verbal, contribuie la formarea personalitMţii, iar în mod global, subiectul uman, cu ajutorul limbajului, comunică idei, stări, dorinţe, adică transmite semnale +i coduri, pune în acţiune deprinderi +i aptitudini, scoate la iveală întrega paletă S !C"#$ %& 'UC!U 4. )onstruiţi un ciochine prin care să ilustraţi c%t de traături de personalitate. mai sintetic raportul dintre limbaj, sistemul psihic uman +i toate celelalte componente ale sale.

Dată fiind importanţa semnificativă pe care o are limbajul în structura psihică a personalităţii umane, este firesc să ne întrebăm care este relaţia dintre manifestarea acestuia +i procesul de comunicare, pe de"o parte, +i apariţia +i dezvoltarea fiinţei umane( -eoria comunicării reprezintă o perspectivă de bază în înţelegerea activităţii umane, din perspectivă istorică +i socio"economică. Din acest punct de vedere se impun două observaţii parado'ale =1#, p. :>: 1. )omunicarea constituie o precondiţie bazală pentru toate corespondenţele +i legăturile sociale. 7ici un sistem social, organizat după legităţile unei societăţi nu se poate stabili +i menţine, ori schimba fără relaţii de tipul comunicării interumane. 7umai particip%nd la activităţile de comunicare omul poate deveni fiinţă socială, devenirea lui neput%nd fi înţeleasă în afara actelor de comunicare !. )%nd perspectiva comunicării a devenit mai obi+nuită +i mai populară înţeleasă ca un aspect integrativ al tendinţelor generale de cercetare din ultimele două"trei decade s"a impus o clarificare at%t a conceptului comunicare, c%t +i teoria comunicării, at%t ca deschidere socială, c%t +i ca dezvoltare dinamică a comple'ităţii conceptelor tangente, care asigură înţelegerea raportului de determinare reciprocă între dezvoltarea individului prin limbaj +i comunicare +i evoluţia acestora din urmă pe măsura dezvoltării indivizilor +i societăţii. )omunicarea constituie o precondiţie bazală pentru toate legăturile sociale. 7ici un sistem social, organizat dupM legităţile unei societăţi nu se poate stabili +i menţine, ori schimba fără relaţii de tipul comunicării interumane. 7umai particip%nd la activităţile de comunicare omul poate deveni fiinţă socială. 4aportul de interdependenţă al acestora este cu at%t mai evident în societatea contemporană în care, datorită dezvoltării ma'imale a personalităţii umane pe fondul îmbunătăţirii condiţiilor de trai +i de educaţie s"a ajuns la trăirea simultană a două categorii de efecte, relative parado'ale: 1. pe de"o parte, apariţia +i amplificarea mass"media, formelor +i instrumentelor de comunicare, tipurilor de comunicare, ceea ce antrenează o e8tensiune fără precedent a comunicării !. pe de altă parte, asistăm la o ad?ncire a incomunica/ilităţii reale, adevărate, la o adevărată criză a comunicării sau la un Ndialog al surzilor. în care, de+i toţi comunică, nimeni nu mai relaţionează autentic, neproduc%ndu"se fie schimbul de semnificaţii, fie impactul sensului asupra receptorului. 11

Gmul, ca fiinţă concomitent raţională +i sensibilă, a ajuns în faţa propriilor sale produse, incapabil să le mai stăp%nească +i să le subordoneze. 0ersonalitatea sa individuală +i socială, sistemul său psihic se revoltă împotriva unora dintre formele, mijloacele +i tipurile de comunicare inventate de el însu+i. -rebuie găsită calea reconcilierii prin repunerea unui sens superior actelor umane.

,iblio9rafie
1. 4bric, Q. =!OO!>, 0sihologia comunicării, Fa+i: 2d. 0olirom !. RirBenbihl, K., =199@>. 4ntrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege, Rucure+ti: *emma 0res #. )ojocariu, K. =!OO$>, Fntroducere în managementul educaţiei, Rucure+ti: 2.D.0. $. )oman, ?. =f.a.>. )apitolul 1.Despre comunicare. HHH.hTdrop.pub.roIcap111.pdf &. )ristea, S. =!OOO>, Dicţionar de pedagogie, )hi+inău"Rucure+ti: *rupul 2ditorial 1itera, 1itera Fnternaţional :. )uilenburg, Q., Q., Kan =!OOO>, 6tiinţa comunicării, Rucure+ti: 2ditura <umanitas J. Dragomir, ?., 0le+a, 4., Rreaz, ?.,)hicina+, 1. =!OOO>. ?anual de management educaţional pentru directorii unităţilor de învăţăm%nt, -urda: 2ditura <iperborea, )entrul Pegional de Dezvoltare +i Fnovare a Pesurselor din /nvăţăm%nt @. 2zechil, 1. =!OO!>, )omunicarea educaţională în conte't +colar, Rucure+ti: 2.D.0. 9. Fovănuţ, S. =!OO1>, )omunicarea, )urs de specializare pentru lucrătorii sociali din mediul rural, Rucure+ti: 2d. Saldpress, HHH.ngorural.ngIlibIcomunicare.pdf 1O. ?ărcu+anu, F., ?ărcu+anu, D., 2. =!OO&>. 0sihologie, ?anual pentru clasa a C a, 0ite+ti, 2d. )arminis 11. 7eveanu, 0., 0. =19J@>, Dictionar de psihologie, Rucure+ti: 2ditura 4lbatros 1!. 0%ni+oară, F. =!OO#>, )omunicarea eficientă, ?etode de interacţiune educaţională, Fa+i: 2d. 0olirom 1#. P%+canu, P. =!OO!>, 0sihologie +i comunicare, Rucure+ti : 2d. 8niversităţii din Rucure+ti, )apitolul 1, HHH.unibuc.roIeRooBsIpsihologieIrascanuIcuprinsIhtm 1$. Săucan, D. =f.a>, )omunicarea didactică, Rucure+ti: 2ditura 4-GS 1&. Schaub, <., UenBe, V., =!OO1>Dicţionar de pedagogie, Fa+i: 2d. 0olirom 1:. 6oitu, 1aurenţiu =!OO1>, 0edagogia comunicării,Fa+i: 2ditura Fnstitutul 2uropean 1J. -riţă D. =!OO:>, )omunicarea în cadrul grupului, HHH.e"referate.ro 1@. CCC, =!OO:>, 7oţiuni fundamentale privind comunicarea, HHH.e"referate.ro 19. CCC, =!OO:>, Define communication, Hordnet.princeton.eduIperlIHebHn !O. CCC =!OO:>, )ommunication, en.HiBipedia.orgIHiBiICommunication< !1. CCC =199@>, Dicţionarul e'plicativ al limbii rom%ne, Rucure+ti, 2d. 8nivers 2nciclopedic

1!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful