You are on page 1of 5

Metodologia instruirii

Prin metodologia instruirii intelegem sistemul metodelor practicate in cadrul predarii si invatarii in scoala. Definitia metodei: isi poate lua in sprijin mai intai, etimonul motodos provenind din 2 cuvinte grecesti metha=dupa/spre si odos=cale. Metoda didactica=mod de lucru utilizat de catre profesor impreuna cu elevii in procesul de invatamant, avad ca scop informarea si formarea educatilor/elevilor. Pentru intelegerea explicatiilor necesare in acest subiect/aceasta tema e necesar ca mai intai sa prezentam un tablou sau inventar aproximativ al metodelor practicate in scoala romaneasca pentru predare si invatare. 1. Metode traditionare: -expunere didactica; -conversatie; -demonstratie; -observare in scopul invatarii; -exercitiu; -lucru cu manualul. 2. Metoda de data mai recenta: -modelare; -algoretmizare; -intruire programata; -metode de simulare; -invatare prin descoperire; -phillps 6-6; -metoda acvariului; -metoda mozaic. Un lucru care trebuie lamurit in primul rand este acela de a diferentia metoda dicatica de procedeul didactic. In timp de metoda reprezinta o entitate mai cuprinzatoare, conform def de mai sus, procedeu poate sa fie: - fie in element/component al ei; -un mod de clarificare a metodei de clarificare./un elem subordonat metodei.

Ex: predau ceva prin metosa expunerii. In timp de predau pot sa utilizez procedee diferite, ca de ex: -inainte de a incepe tratarea subiectului sa prezint un plan al ideilor de dezbatut; -inainte de a incepe expunerea propriu zisa sa provoc o discutie scurta in randul eleviilor pe tema ce urmeaza sa fie predata pentru a le trezi curiozitatea.(metoda ramane aceeasi); -predarea cu ajutorul cuvantului sa fie insotita de notarea pe tabla intr-un anumit fel sau de niste scheme intocmite pe tabla. O alta necesitate care se impune este: gruparea acestor metode dupa diferite criterii rezultand diferite categorii de metode care se incadreaza in acelasi tip. Ex: -se poate constata chiar din tabloul de mai sus si se intituleza vechimea mai mare sau mai mica a utilizarii metodelor(metode traditionale, de data mai recenta); -mijlocul de vehiculare a informatiei de la sursa catre elev rezulta grupele sau tipurile: -intuitive = sunt cele care se servesc la mijloc de vehiculare, manevrare de transmitere a informatiei, de activitatea de cunoastere directa prin simturi. Din tabloul de mai sus reprezentative in acest sens pot fi considerate: demonstratia didactica(demonstros=demonstrare) si observarea. -verbale = adica metode care folosesc sa mijloc de translare a info de la sursa de la elev cuvantul (tipice pot fi considerate: expunerea didactica, conversatia didactica, de regula problematizarea). Aceasta distinctie intre cele doua categorii de metode este necesara at cand trebuie sa facem diferentierea intre metodele necesare de uitulizat la varste diferite si la nivele diferite a experientei de invatare a copiilor. Concret urmeaza ca metodele intuitive vor fi prezente in situatiile de incipiente de invatare, at cand elevului trebuie sa I se arate mai intai. La inceputul scolaritatii, aceste metode se extind la foarte multe materii de invatamant. Metodele intuitive sunt prezente mereu , de plecare care studiaza in amanunt niste realitati concrete. La randul lor metodele verbale sunt necesare din motivul ca nu punte ramane mereu la nivelul cunoasterii in amanunt, a fiecarui lucru concret, pt k nu near ajunge timpul de invatat. Ele sunt utilizate mai inatai in proportie mai mica, iar treptat ele isi extind sfera de folosire.(ex: matematica, pt prima data se preda intuitiv). Motiul omul are posibilitatea sa sintetizeze cunoasterea si treptat sa o foloseasca in constructii abstracte. Aceasta vine in intampinarea contradictiei dintre cantitatea mare de informatie, de transmisie in scoala si timpul limitat in raport cu aceasta cantitate. Cat priveste celelate metode inafara de cele exemplificate, ele pot sa aiba intr-o anumita doza o natura verbala, iar in alta masura una intuitiva.

3. Gradul sau intensitatea participarii elevului in procesul abordarii si analizei noilor continuturi de invatare rezulta categoriile: -metode expozitive: sunt cele caresitueaza elevul in postura unui receptor care nu intervine in niciun fel in timp ce I se preda. Asa dar pe tot parcursul predarii, activitatea profesorilui este cea mai bine reprezentata. Tipice din acest punct de vedere, expunerea didactica si se poate vorbi si despre demonstratie expozitiva(at cand elevul nu cunoaste nimic din ceea ce I se prezinta spre invatare, de ci este obligat sa priveasca sau sa asculte la ce I se preda prin aceasta metoda. Ex: eu sunt prof de mate si predau geometrie. Ea se preda pe baza de desene. Pt prima data le prezint elevilor un corp geometric. Elevii nu stiu nimic despre asta. At ma limitez sa le arat si sa le explic. Dar aceasta situatie sa va schimba.); -metode active: sunt cele care implica in mopd vizibil si participarea elevului la abordarea, dezbaterea, explicarea, sistematizarea, continuturilor care li se prezint. Ex: metoda conversatiei didactice, este o forma numita euristica, metoda exercitiului, metoda problematizarea, un alt caz observarea. Celelate metode care nu au fost enumerate intre cele explozitive si nici active, ramane valabila afirmatia ca ele, contin o anumita doza de trasaturi ale metodei expozitiva si o anumita doza a metodei active. Pt a stabili cand anume este pozibil sa predam expozitiva sau metode active. Predarea expozitifa este necesara in cazuri in care elevul nu este solicitat.

Studiul analitic (selectiva) al metodelor Expunerea didactica consta din prezentare verbala, monologata a continuturilor din programa scolara, obligatia de a respecat cerintele de ordin didactic. Este o metoda verbala si expozitiva. Are mai multe forme: iar aceste forme sunt pretinse mai ales de nivelul experientei de invatare al copiilor, al elevilor: povestirea, explicatia didactica, prelegerea scolara(dupa unii autori se expunerea cu oponent si expunere alternanta cu dezbatere). Povestirea: poate fi definita ca forma descriptiva de prezentare a continuturilor de invatat cu sprijin de regula din partea ordinii in timp si spatiu. Este utilizata in masura reprezentativa in calsele mici de scoala. Ex: in clasele mici poate sa fie in cartea de lectura si sa li se predea elevilor in acel timp cv despre chimie. Se sp o poveste: dak facem o excursie in cutare loc, la un momendat ajungem la niste porti in care scriepri aceste porti circula niste vagoneti, cenusiiaceasta este sarea etc. ce are ea ca motivatie? Iata : -volumul de reprezentari si info concrete al elevului la acea varsta este inca insuficient, deci necesita aceasta forma prin care el poate sa isi imbogateasca respectivul volum; -tendinta specifica varstei din pct de vedere al cunoasterii, este aceea de a cunoaste tabloul faptical realitatii;

-nivelul dezvoltarii instantelor lui psihice care iar permite sa intelega prin explicatii mai abstracte, nu este destul de dezvoltat. -aceasta forma ofera posibilitatea de valorificare a incacaturii afective a acelor realitati despre care se vorbeste. Explicatia didactica consta din prezentarea sau expunerea bazata pe argumente rationale a faptelor, obiectelor, fenomenelor. Are aspectu unei ordonari logige de date si argumete in scopul intelegerii de catre elev a explicatiei stiintifice a acelor fapte/continut. Aceasta forma de expunere poate fi prezenta intr-o doza mai mica cu varsta scolara, dar incepand cu clasele gimnaziale., ea devine trptat dominanta. Continuturile princupale de aceasta data, constau din fapte de explicat . Motivarea abordarii acestei forme incepand cu scolaritatea mijlocie: -tendinta dominante a varstei din pct de vedere al cunoasterii este accea de cunoastere a faptelor de explicat , adica se considere ca elevul a adunat destule reprezentari, iar ramanerea lor fara o ordonare logica si disecare in plan stiintific ar fi pur si simplu cauzatoare de aglomerare inutila; -varsta elevului este asociata de fapt cu capacitatea de a recepta adevarurile pe baza activitatii verbal abstracte data fiind tocmai experienta pe care a castigat-o pana aici. Asa ne explicam de ce, incepand cu clasele mijlocii sunt instituite materii de invatamant tratate dupa toate rigorile stiintei si explicate de catre profesor cu pregatire specifica la fiecare materie. Prelegerea scolara consta in prezentarea informatiei, in forma unor succesiuni, interpretaria ale obiectelor, situatiilor in buna masura receptate de catre elev intr-o forma simpla sau chiar explicate stiintific. Scopul utilizarii aceste forme de expunere este intelegrea profunda de catre elev si a relatiilor diverse si complexe dintre obiecte, fenomene, situatii. Este practicata numai in clasele liceale mari si nu neaparat tot timpul. Motivatia utilizarii: -volum suficient de reprezentari, explicatii despre obiecte, fenomente, situatii concrete. Ele necesitand niste sistematizari de nivel inalt, profund; -capacitatea elevului in conditii normale de educatie de a se ridica la acest nivel de intelegere si de retinere; -tendinta posibila specifica varstei, in planul cunoasterii si anume cunoasterea tabloului dialectic al realitatii, cu toate implicatiile, contradictiile etc. Celelate forme mentionate expunere cu oponent, sau expunere alternanta cu dezbaterea sunt niste forme propuse de unii teoreticienti pt a spori participarea elevilor in procesul abordarii noilor teme. Sp expunere cu oponent este aceea care presupune interpelarea celui care preda din partea auditoriului in diferitele momente ale expunerii. Expunerea puri alterare cu dezbaterea(denumita de cel care o propune expunere-dezbatere) ar presupune o expunere in etape intrerupte de interventia

auditoriului in cadrul unei dezbateri despre ceea ce deja s-a expus. Se intelege k aceasta propunere are mai mult valabilitate teoretica in canmtextul actual romanesc, presupunand din partea elevilor ei sa fi studiat continutul temei. In afara de aceasta, timpul pe care la necesitata parcurgerea in acest mor ar fi mai mare. Conditii didactice ale expunerii: 1. Expunerea sa se bazeze intotdeauna pe fapte autentice, adica pe adevaruri dovedite si convingatoare, iar nu pe presupuneri imaginare. 2. Sa respecte si obiectivele enuntate in programa, dar si cantitate de cunostinte specificata de programe. Respectarea obiectivelor inseamna asigurarea elevului cu infor, deprinderile si capacitatile necesare precis in cadrul unor evaluari nationale. Respectarea cantitatii de info raspunde pe de o parte a aceleasi necesitati, alta principiul cantitatii optime; 3. Sa aiba strigenta(sa nu lase loc concluziei de vreun fel sau neclaritatilor) logica, iar continuturile sa aiba sucesiune(faptele sa fie prezentate astfel incat elevul sa observe derularea unora din cele anterioare) logica.->principuil sistematizarii si continuitatii 4. Exemplificarile si ilustrarile practice sa fie suficiente pt k intelegerea sa fie completa .->princiupul legaturii intre teorie si practica. 5. Continuturile sa fie prezentate intotdeauna la nivel de intelegere a auditorului. Nu este indicata tendinta unor profesori, mai ales la inceput de cariere, de a straluci in fata elevilor printr-un stul foarte complicat. ->principiul accesibilitatii. 6. Sa aiba claritate logica si bineinteles corectitudine gramaticala, in caz contrar educatorul devine exemplu negativ pt elev, preluandu-I stilul data fiind increderea in el 7. Sa aiba intodeauna expresivitatea necesara si un ritm optim, expresivitatea pretinde ca tonul, accentele, pauzele din timpul expunerii sa fie astfel concepute incat sa inlesneasca intelegerea. In caz contrat o expunere sacadata, oboseste auditorul.