You are on page 1of 4

Strategii interpretative

Paul Cornea (3 noiembrie 1924, Bucureşti) este un critic şi istoric literar, teoretician literar şi comparatist.

Interpretare si raționalitate- Lucrarea constituie o explorare monografică a interpretarii,
ca demers corectiv, explorator, mediator, explicativ și critic. O bogată bibliografie, deschisă deopotrivă spre hermeneutica filosofică (Heidegger și Gadamer) și spre științele umane (Weber, Habermas, Apel, etc.), e sistematizată de autor într-o constructie originală, care-și propune să ofere o reprezentare cuprinzătoare, veridică și operatională a multiplelor aspecte ale interpretării, ca interfata a gindirii. Ea incearcă să răspundă întrebărilor, pe cât de stringente, pe atât de anevoioase: ce este interpretarea, cum functionează, care-i sânt limitele, dacă și în ce măsură poate ajunge la rezultate valide? Una dintre trăsăturile distinctive ale cărții e că interpretarea e văzută ca un exercitiu rational, având însă adesea o origine irațională și, în orice caz, fiind condiționată, în mare măsură, de pasiuni, credințe, ambiții, frustrări, dorință de putere etc. Cuprins: Preliminarii ale interpretării • Controversa fără de sfârșit între rațional și irațional • Genurile interpretării • Fundamentul prereflexiv (background) • Oral și scriptic • Funcționarea interpretării • Strategii interpretative Ne oprim asupra capitolului Strategii interpretative, în care autorul face o trecere in revistă a unor criterii de interpretare a diferitelor texte. Începe în primul rând cu interpretarea textelor referențiale,despre care autorul spune că din punct de vredere procedural sunt mai simple de interpretat.Câteva repere utile ale felului în care se cuvine să le abordăm ni le oferă Habermas1,pe exemplul unui text , denumit de el „tradițional” și „paradigmatic pentru hermeutică”, dar fără să precizeze cărui domeniu specific îi aparține.La început ni se spune că, interpreții pot avea impresia că sesizează în chip satisfăcător ceea ce citesc, dar de la un moment înaine descoperă într-o maniera destul de neclară că nu înțeleg textul într-un mod adecvat. După cum spune autorul, interpreții ar trebui să se silească a depăși „distanța culturală” ,altfel spus, să afle „de ce autorul ..face în textul său anumite afirmatii, respectă sau încalcă anumite convenții și de ce exprimă anumite inteții, dispozitii, sentimente și altele asemanatoare”. Interpretarea pune în lucru trei demersuri, care se desfășoare interferent.într-o ordine determinată de împrejurări: 1. Ancheta istorico-filologică sau autentificarea textului. 2. Găsirea centrului de polarizare semantică, denumit UCS „unitați concludente de sens”. 3. Tradiția interpretativă.
1 Jürgen Habermas (n. 18 iunie 1929 în Düsseldorf) este un filozof și sociolog german, care a devenit cunoscut mai ales datorită lucrărilor sale în filozofia socială

semnificația dată de receptor potrivit intereselor. el spune că întelegerea literaturii nu este de acelasi tip cu întelegera unor propozții enunțate într-o conversație. 21 noiembrie 1768 — d. 1. obiecte imaginare.Autorul doreste ca cititorul să-i întâmpine opera cu încredere și simpatie. .de a interpreta textul dupa bunul plac. 2 Samuel Taylor Coleridge (n.compréhension. sensul voit de autor. a tălmăci) reprezintă în filosofie metodologia interpretării și înțelegerii unor texte. mișcării romantice în Anglia.Hirsch admite că preferința acordată autorului nu are o valoare normativă ci etică.să fie dispus – cum spunea Coleridge2 – „să-și suspende de bunăvoie incredulitatea”. să patrundă în intimitatea personalitații sale creatoare. alături de prietenul său William Wordsworth. Conținut. critic literar și filozof englez. toate acestea datorându-se antiintenționalismului agresiv și obedient care face ca cititorul modern sa promoveze o lectură rapidă.T. 12 februarie 1834). teolog protestant și filozof german.Ele se bazează pe depășirea realului în vrtual sau posibil. Vorbim acum despre comprehensiune5 și despre cum autorul unui text poate anticipa o buna întelegere a textului său și cum ar trebui să îl alcătuiască pentru a fi corect interpretat. ce intenționează un autor cu opera sa și cum sensul oprei sale il depașeste întotdeauna. 5 COMPREHENSIÚNE s. înțelegere.Textele literare complică foarte mult „jocul de limbaj”.: -si-u-] — Din fr.Aceste texte folosesc un limbaj al expresivității. Autorul face o disticție clara înte cititorul de altadată care citea pentru a se elibera de cotidian și cititorul modern care cintește doar datorită necesității. autorul acestuia folosind un limbaj clar si concis care spune cititorului exact ceea ce trebuie să înteleaga din text. Cornea aduce in discuție intenționalismul și antiintenționalismul. că are efectiv ceva important de spus. în schimb textele poetice dau cititorului libertatea de a întelege ce vor. fiind de asemenea unul dintre „Lake Poets” („Poeții lacului”) 3 Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (n. fără corespondent in existanța umană.Având o mare diversitate de texte face a întelegerea acestora să difere de la un text la altul de exeplu un text științific este inteles mai ușor. superficială. 21 octombrie1772 . .Cornea vorbește apoi despre analiza textelor literare.Hirsch introduce distincția între meaning. că eventualele probleme de lizibilitate pot fi rezolvate. fără punere în conext și care este specifică cititorului leneș și pasiv. -onis. comprehensio.Dar pentru a se angaja în lectură cititorul trebuie să fie frerm convins că autorul nu trișează.sau cu ințelegera unor texte didactice. Capacitate de a pătrunde. la întâmplare. operând cu ficțiuni.d. care a pus bazele. 2. spre a sesiza ce a urmarit să faca. și significance . [Pr. experianței și viziunii sale despre lume. 4 Hermeneutica (din limba greacă: ερμηνεια = a interpreta.fie invătand pentru examene fie datorită îndatoririlor profesionale etc. informative care sunt alcatuite cu grija da a fi lizibile și de a permite o lectură standard. 25 iulie 1834) a fost un poet. de a înțelege ceva. f. pătrundere. întemeietorul hermeuticii4 literare recomanndă interpretului să devină una cu autorul. Scheiermacher3. lat. E.

pentru a-i reconstitui situația de enunțare sau pentru a recupera intenția autorului ori orizontul de așteptae al pblicului. Contractul de lectură dintre autor si cititor ajuta de asemenea la o bună intelegere a textului.Aceștia practică îndeosebi exegeza.Autorul se angajează sa fie pe placul citiorului iar cititorul să performexe textul în mod corect și să îl ințeleagă așa cum trebuie.Cititorul va descoperi pe autor insăși în personajele sale. ne spune ce autorul nu trebuie neapărat cercetat după biografie ci el se regăseste întotdeauna in opera sa.jovială. contextualizarea retorică are ein vedere evaluarea eficacitații persuasive a discursurilor argumentative ( cele nonliterare). în ce chip trebuie procedat.autorul fiid un „Deus absconditus”. de care fiecare se serveste fră a o fi învățat. Poate fi reglemantată interpretarea literară? Odată ales tipul de interpretare cu care pornim la drum.textul devenind indecidabil. ne introduc în conversația perena.contextualizarea lingvistică presupune studierea operelor literare ca entitati verbale autonome. nu e de obicei abandonată liberului arbitru.după cum spune autorul. Există o serie de strategii de interpretare a textelor care au în vedere o serie de trăsături ale textelor precum: natura acestora. ludică.în ideile dezvoltate în operă. Și totuși interpretarea. Istoricii literari. desfășurată în jurul marilor cărți. descoperindu-i pe alții.Regasirea autorului este o altă chestine pe care Paul cornea o aduce în discutie. ne ajută să ne descopreim pe noi înșine.Marii critici ne învață să citim inteligent. ce pași trebuie făcuți pentru a ajunge la un raspuns valid? Există oare un set de raguli care sa ne ajute în cercetarea textelor? Paul Cornea ne raspunde la aceste întreb ări și ne spune că nu au existat și nici nu există reguli de cercetare a literaturii în schimb putem lucra cu pricnipii care sunt orientative .genul interpretării și multe altele. Paul Cornea face o enumerare de etape care ajută la o mai bnă înțelegere a textelor: contextualizarea genetică este cea care vizează proectarea operei în spațiul genezei sale pentru a-i studia circumstațele elaborării. se întemeiază mai mult pe studierea laborioasă a textelor decât pe inspiratie. pe jumătate sciitor. criticul explică loial și convingător opera altuia prin opera sa proprie. iar viruozitatea lor rexidă nu atât în „a numi” cât în „a arata” ce se petrece in tranșeele și subteranele creației. . ori ale unei exploatări programatice a fluidității sensului. circumstanțele producției și receptarii literare. mai puțin eseul ori comentariul. spre deosebire de critici. genul.prin analiză sincronică. contextualizarea deconstructivistă are un coeficient slab de consistență. mai ales când depașeste nivelul hermeuticii spontane. motivate și flexibile spre deosebire de reguli care sunt constitutive si conventionale si exclusiviste. Regăsim in textul lui Paul Cornea o „definiție” a criticului. care este.

coerența enunțurilor și consensul. în plus. ni se înfatisează sub forme ocolite și evanescente“. Mai mult.Dar Cornea este de părere că Amstrong omite doua criterii destul de importante: istoricitatea și intertextualitatea. aratind că „inferențele“ pe care le presupune interpretarea depașesc mecanismul codurilor. Paul Cornea scrie că interpretarile concrete „sânt greu de elucidat. Cele trei criterii de validare pe care le oferă în final – cu titlul de „norme de acceptabilitate“ și nu „de adevar“ – sânt. A caror traducere în fapt nu ne poate duce prea departe: sigur ese că recomandarile respective au darul să suscite controverse la nesfârșit. ci dintr-o sensibilitate capabilă să vibreze și o inteligentă suplă si mobilă.Interpretarea are nevoie de acribbie. dar si de generozitate. abia după a doua lectură vor apăre primele idei despre text și primele opinii. ele preconizează niște principii absracte de validare.Ea nu se naste din indiferanță ori ruină. punând în joc raționamente necanonice de tipul abducției sau analogiei. el pledează pentru „autonomia obiectului de interpretat“. putând să pară deșuet sau autoritar. pentru respectarea „drepturilor textului“. Cind aceste criterii sânt ntrunite. Să fie oare un alibi? Jean Starobinski afirmă că anumite interpretări se contopesc cu opera interpretată până la a deveni indiscernabile. se poate spune.Cornea ne prezină și cel trei testari ale teoreticianului american Paul Amstrong și anume inclusivitatea. menține noțiunea de regulă într-un sens slab. nesusținut de nici o exemplificare. putem vorbi despre o „interpretare corectă“ și nu despre „uz liber“ sau „suprainterpretare“ (cf. înteles ca „acord intre experti“. Eco). deoarece refuză lumina tare a conceptului. Concluzia trasă despre aceste teste ale lui Amstrong este destul de dezamăgitoare.eficacitatea (în sensul productivității grilei interpretative) și intersubiectivitatea. n-au defel caracter specific. polemizând cu diversele hermeneutici radicale ce tind să-l transforme în simplu „pretext“. înteleasă oarecum reductiv drept asentimentul celorlalti. clasice: concordanță cu „faptele“ (oricât de ambigue). Trecând peste faptul este controversabil. În ciuda acestei complexități. umplerea cu sens a nedeterminărilor etc. formulând o serie de prescripții privind respectarea „nucleului invariant“ al diverselor texte. Cornea este de parere că cittor are nevoie sa lectureze texul de cel putin trei ori pentru a putea să îl interpreteze. altfel spus. . în spiritul vechii filologii. chiar dacă nu corespunde preferințelor proprii de gust. ca „mod de lucru recomandabil“. Cu toate că nu există anumte reguli după care să se facă interpretarea textelor exista totuși cava care să ne ajte. el consideră că procesul de interpretare poate fi descris și modelat în etapele sale constitutive. Cornea pornește de la premisa unui „act personal și creativ“ ce ține mai degrabă de domeniul „artei“. gata să recunoască talentul. alegerea grilei interpretative. acest ultim concept ramîne. nemanifestând prin ceva că se referă explicit la texte literare. în mod curios.