Recoltarea, uscarea, conservarea şi prepararea plantelor medicinale şi aromatice (un

scurt ghid)



Cuprins:
I. Introducere
II. Câteva date privind recoltarea, uscarea şi conservarea plantelor medicinale şi aromatice
III. Recomandări privind prepararea unor forme farmaceutice simple
IV. Calendarul recoltării plantelor medicinale
*
I. INTRODUCERE
Unul dintre aspectele cele mai eliberatoare ale cunoaşterii ierburilor e abilitatea de a ne
plimba pe afară şi a culege o plantă cu mâinile noastre şi apoi de a o folosi pentru a ne hrăni şi
vindeca.
Tehnicile etice de recoltare şi preparare a plantelor necesită cunoaştere şi respect. Cea mai
grea parte e să înveţi primele tale plante. Deîndată ce învăţăm să diferenţiem câteva plante din
multitudine, vom descoperi că nu se poate să ne plimbăm prin zona în care trăim fără să
observăm noi plante, şi să ne familiarizăm cu propria bioregiune. Un ajutor extrem de
folositor pentru culegerea începătoare sau experimentată poate fi un ghid botanic specific
regiunii; nu ştii niciodată când dai peste o nouă plantă prietenă, sau vrei doar sp îţi verifici
cunoştinţele.
Putem fi uşor intimidaţi de câtă informaţie medicinală şi botanică există în jurul nostru. Dar
nu vă descurajaţi; tot ce trebuie să ştiţi sunt câteva buruieni cu care să vă hrăniţi şi vindecaţi.
Dacă sunteţi abia la început, încercaţi să culegeţi cinci sau şase plante pe care să învăţaţi să le
identificaţi, şi concentraţi-vă doar asupra lor, pentru a nu vă supraîncărca. Când faceţi
plimbări prin natură, încercaţi să le identificaţi vizual în diverse stadii ale ciclului lor de
creştere. Alegeţi o frunză sau o floare pe care să o purtaţi cu voi şi pe care să o memoraţi.
Dacă e o plantă medicinală sau care se poate mânca, gustaţi-o şi mirosiţi-o des, şi fiţi atente(-
nţi) la cum vă face să vă simţiţi. Aceasta vă va face să cunoaşteţi intim plantele din regiunea
voastră.
Câteva lucruri sunt demne de luat în seamă odată ce aţi învăţat câteva plante şi sunteţi gata să
le recoltaţi. Primul lucru e răspândirea acelei plante în bioregiunea în care trăiţi. E bine să
recoltaţi cu grijă plantele care sunt rare, periclitate, sau care nu sunt comune regiunii în care
vă aflaţi. O regulă bună e să evităm recoltarea plantelor dintr-un grup unde sunt mai puţin de
douăzeci, şi să nu recoltăm mai mult de zece procente din ceea ce vedem. La fel de important
e să ne asigurăm că ajutăm la propagarea plantelor pe care le recoltăm, fie prin împrăştierea
seminţelor toamna, sau dacă recoltăm rădăcini, să replantăm câteva dintre ele. (…)
Extras din: Simon the Simpler, „Etica şi metodele recoltării plantelor medicinale”, în engleză
din „An Herbal Medicine-Making Primer”, 2010, în limba română, tradusă de către
Ciumafaiu în „Buruieni”, nr. 1.

II. CÂTEVA DATE PRIVIND RECOLTAREA, USCAREA ŞI CONSERVAREA
PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE
Pentru început trebuie să subliniem faptul că plantele medicinale nu se recoltează niciodată
dimineaţa, înainte de a se ridica roua, pe ploaie sau la mai puţin de 24 de ore după ploi
abundente, sau când este ceaţă, recoltarea oprindu-se o dată cu apusul soarelui. Plantele
medicinale ce conţin uleiuri volatile se recoltează în special pe timp noros sau dimineaţa,
înainte de răsărit. Desigur, recoltarea plantelor medicinale trebuie făcută în zone nepoluate,
cât mai îndepărtate de unităţi industriale, aşezări umane şi căi de acces, de genul drumurilor şi
căilor ferate. Ca şi obiecte necesare pentru modalităţile de recoltare manuale amintim secera,
cuţitul, cazmaua, piepteni speciali, etc.
Fiecare specie are momentul său optim de recoltare, atunci când principiile active se află în
cantitate maximă. Conceptul de „principiu activ” a apărut cândva după anul 1570, când
cărturarul şi practicianul Paracelsus a arătat că în plantele medicinale, doar o anumită
compoziţie a acestora (circa 0.5 grame la 1 kilogram) prezintă efecte curative asupra
organismului. Mai târziu aceste principii active au fost clasificate după structura lor chimică
(alcaloizi, glicozizi, fenoli, uleiuri volatile, etc.).
De la plantele medicinale se colectează întreaga plantă (destul de ror, totuşi), sau doar
anumite părţi precum:
a) Rădăcinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) şi tuberculii (Tubera), cu alte
cuvinte, părţile subterane ale plantelor, se recoltează primăvara timpurieu, înainte de formarea
mugurilor sau a părţilor aeriene ale plantei sau toamna târziu, după ofilirea părilor aeriene. La
recoltarea acestor organe ale plantei, datorită lipsei părţilor vegetal superioare (tulpini, frunze,
flori) se ivesc cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o atenţie deosebită identităţii
botanice a speciilor respective.
b) Părţile aeriene (Herba) ale plantei, impropriu numite „iarbă” prin vulgarizarea termenului
latin „herba” (în limba română având altă semnificaţie) se recoltează, de obicei, cu puţin
înainte de înflorirea completă sau în timpul înfloririi. Momentul optim de recoltare ale
plantelor în acest caz este foarte diferit, în funcţie de specie, altitudine şi zona geografică unde
creşte planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera, în nici un caz prin
smulgere.
c) Mugurii florii (Gemmae sau Turianes) se recoltează primăvara devreme, când seva
începe să circule, uneori chiar pe la sfârşitul lunii februarie. Se recoltează când sunt complet
dezvoltaţi, înainte de deschiderea lor.
d) Scoarţa sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau rădăcinilor se recoltează în special
primăvara, la începutul vegetaţiei, când se desprind mult mai uşor. Şi în acest caz se vor lăsa
suficiente ramuri necojite pentru refacerea arbustului sau arborelui. De obicei scoarţa se
recoltează de pe ramurile şi tulpinile plantelor care au cel puţin 3 ani, prin incizii circulare
practicate la distanţe de 20-30 de centimetri şi apoi longitudinal.
e) Frunzele (Folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat, după ce au ajuns la
maximum de dezvoltare, manual, dar nu prin strujire pentru a nu se zdobi, mărind astfel
suprafaţa de contact cu aerul şi pentru a nu se distruge celulele ce conţin uleiuri volatile.
e) Recoltarea florilor (Flores) pentru unele specii se recomandă să se facă în boboc (de
exemplu, salcâmul galben japonez), iar pentru altele la începutul înfloririi sau în timpul
înfloririi, înainte de ofilire.
f) Fructele (Fructus) se recoltează unele în pârgă (de exemplu, măceşele) când conţin
maximum de vitamine, iar altele când au ajuns la coacere (de exemplu, afinele, ienuperele,
porumbele).
g) Seminţele (Semen) se recoltează cu puţin înainte de completa maturizare, apoi se întind
imediat pentru uscare în straturi subţiri.
Toate aceste materii prime vegetale se usucă imediat după recoltarea. Pentru utilizarea lor în
„farmacia casnică”, plantele sau părţile de plantă se usucă în snopuri mici, atârnate în aer, la
umbră sau la soare, de la caz la caz, sau în poduri bine aerisite, puse pe coli de hârtie, site,
rogojini sau prelate curate. Înainte de uscare se va proceda la o condiţionare a părţilor de
plantă, înţelegând prin aceasta îndepărtarea corpurilor străine, a părţilor din plantă care nu
sunt indicate, părţile alterate sau atacate de insecte.
La materia primă care nu se prelucrează imediat după recoltare se face uscarea pe cale
naturală la soare sau la umbră. În timpul uscării produsul se întoarce, pentru a evita
decolorarea, încingerea şi deprecierea calităţii.
Uscarea artificială se realizează în funcţie de produsul vegetal în uscătorii speciale, unde este
reglată temperatura în funcţie de compoziţia principiilor active. temperatura de uscare este de
40-50 de grade Celsius, rareori 60-70 de grade Celsius, iar pentru plantele cu ulei volatil este
de 30-35 de grade Celsius.
Conservarea se face în spaţii curate, uscate, bine aerisite cu o umiditate constantă şi iluminare
indirectă. În timpul depozitării, produsele vegetale nu rămân într-o stare inertă, ele suferind o
serie de procese biochimice şi transofmrări. Temperatura şi umiditatea sunt factorii care
favorizează degradarea principiilor active. Aerul şi iluminarea reprezintă doi factori
importanţi cu privire la conservare, sub influenţa lor principiile active suferă reacţii de
hidroliză, oxidare şi enzimatice. Poluarea microbiană şi fungică reprezintă pericolul cel mai
grav al produselor vegetale care compromit total principiile active.
După uscare, materiile prime vegetale vor fi ambalate în pungi de hârtie, săculeţi de pânză sau
cutii de carton, în nici un caz în ambalaje din material plastic.
III. RECOMANDĂRI PRIVIND PREPARAREA UNOR FORME FARMACEUTICE
SIMPLE
Maceratul este soluţia extractivă apoasă cea mai simplă obţinută din plante la temperatura
mediului ambiental. Acest procedeu este indicat pentru speciile care conţin principii active
care se extrag la rece, ca de exemplu nalba mare, inul, vâscul, etc. Materia primă vegetală
fragmentată sau întreagă se menţine în contact cu cantitatea de apă potabilă prescrisă un timp
de 1-12 ore, agitând din când în când. Se filtrează prin tifon şi se administrează în aceeaşi zi.
Infuzia se recomandă, de obicei, a fi preparată din flori sau din părţile de plantă cu ţesuturi
friabile. Materia primă fragmentată se umectează cu 3 părţi de apă, lăsându-se în repaus 5
minute. După acest timp, plantele umectate se aduc într-un vas smălţuit, cu apă la fierbere,
acoperit cu capac. Vasul se menţine timp de 5 minute pe o baie de apă fierbinte, iar apoi se
lasă în repaus 15-30 de minute. Se filtrează printr-un tifon care se stoarce uşor.
Decoctul este tot o soluţie extractivă apoasă obţinută la cald prin materia priă vegetală
fragmentată, umectată la fel ca în cazul infuziei, dar menţinută la fierbere cu cantitatea de apă
prescrisă, timp de 30 de minute, la foc domol sau pe o baie de apă în clocot. Soluţia extractivă
apoasă astfel obţinută se filtrează fierbinte, apoi peste plante se mai adaugă o cantitate de apă
fierbinte pentru a completa pierderile prin evaporare. Acest procedeu se întrebuinţează în
special în cazul materiilor prime vegetale cu consistenţă dură: rădăcini, scoarţe, unele fructe şi
seminţe.
Toate aceste tipuri de soluţii extractive apoase se prepară pentru maximum o zi şi se
administrează îndulcite sau neîndulcite.
Tinctura este o soluţie extractivă hidroalcoolică obţinută la temperatura camerei. În medicina
casnică, această formă farmaceutică se obţine, de obicei, prin macerarea materiei prime în
alcool etilic diluat de 40-70 de grade, timp de circa 7 zile, după care se urmează filtrarea. Se
administrează sub formă de picături în puţină apă.
Siropul, care face parte din categoria soluţiilor extractive apăase, se obţine din macerate,
infuzii, decocturi sau sucuri de plante la care se adaugă cel puţin 60% zahăr, care asigură o
bună conservare în timp. În siropuri se pot adăuga tincturi sau alte substanţe medicamentoase
care le măresc eficienţa.
Vinul medicinal este o formă farmaceutică obţinută din materii prime vegetale fragmentate,
dar macerate în vin. Sunt destinate uzului intern, în special pentru stimularea poftei de
mâncare, în care scop se administrează cu jumătate de oră înainte de masă. Nu se recomandă
celor cu gastrite hiperacide, hipertensivilor şi celor cu afecţiuni hepatice.
Inhalaţia se obţine prin plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar din uleiuri
volatile care se pun în vase smălţuite sau din porţelan, peste care se pune o anumită cantitate
de apă clocotită. Vaporii de apă saturaţi în uleiuri volatile acţionează când pătrund prin
inhalare în căile respiratorii.
Gargarisme. Se prepară sub formă de infuzie sau decoct din plante şi se utilizează sub formă
de gargară în stamatite, afte, amigdalită, abcese dentare, etc.
Cataplasmele, prişniţele sau compresele sunt destinate uzului extern şi se obţin din diferite
soluţii extractive apoase sau hidroalcoolice, cu care se îmbibă un tifon sau o bucată de pânză
de bumbac curat. Cataplasma se aplică direct pe piele pentru a se obţine un efect revulsiv,
emalient sau anti-inflamato. Prin acest mod de utilizare se aplică şi unele măşti cosmetice.
Băile fitoterapeutice sunt forme de utilizare a plantelor medicinale în uzul extern sub formă
de băi. Pentru a obţine un amestec de plante pentru băi (ceaiuri balneologice), plantele
fragmentate se introduc într-un săculeţ din tifon dublu. După umectare, săculeţul d’cu plante
se fierbe, conform indicaţiei, 10-30 de minute, la foc domol, în 3-5 litri de apă care se pune
apoi în cada de baie cu apă, la o temperatură potrivită.
Băi locale. Acestea se prepară la fel ca băile fitoterapeutice, dar în cantităţi mai mici de lichid,
şi se recomandă în cazul unor plăgi purulente, hemoroizi, etc.
Oţeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor în oţet de vin, în cantitatea de 50-
100 de grame de plante mărunţite la 1 litru de oţet. Timpul de macerare este de 7-8 zil, după
care se filstrează prin tifon, iar la sfârşit, conţinutul tifonului se presează. Oţeturile aromatice
se utilizează sub formă de fricţiune.
Uleiurile medicinale se obţin prin macerarea plantelor în ulei comestibil, timp de 4-6
săptămâni. Astfel se prepară uleiurile de sunătoare, de muşeţel sau alte plante. Se folosesc
pentru răni greu vindecabile şi arsuri.
IV. CALENDARUL RECOLTĂRII PLANTELOR MEDICINALE

IANUARIE – Ienupăr (fructe), Pin (flori)
FEBRUARIE – Ienupăr (fructe), Pin (flori), Plop (muguri)
MARTIE – Brusture (rădăcini), Cerentel (rădăcini), Crusin (scoarţa),
Ferigă (rozomi), Lemnul dulce (rizomi, rădăcini), Nalba mare (rădăcini),
Obligeana (rizomi), Osul iepurelui (rădăcini), Păpădie (frunze), Pin (flori,
muguri), Pir (rizomi), Plămănărică (frunze), Plop (muguri), Podbal (flori),
Stânjenel (rizomi), Stejar (scoarţa), Urzica (rizomi, rădăcini), Toporaşi(frunze)
APRILIE – Brusture (rădăcini), Ciuboţica cucului (flori, rizomi, rădăcini),
Crusin (scoarţa), Feriga (rizomi), Frasin (frunze), Iarba mare (rizomi,
rădăcini), Lemnul dulce (rizomi, rădăcini), Nalba mare (rădăcini),
Obligeana (rizomi), Osul iepurelui (rădăcini), Păducel (frunze, flori), Păpădia (frunze,
partea aeriană, rădăcini), Pin (flori, muguri), Pir (rizomi),
Plămănărică (frunze), Plop (muguri), Podbal (flori,
frunze), Poumbar(flori), Rostopasca (partea aeriană), Rozmarin (frunze), Riscuta de
primăvară (partea aeriană), Salcâm (flori), Stejar (scoarţa), Traista ciobanului (partea
aeriană), Urzica (rizomi, rădăcini), Urzica moartă(partea aeriană)
MAI – Cimbrişor (partea aeriană), Cimbru de grădină (partea aeriană),Ciuboţica
cucului (flori, rizomi, rădăcini), Coada racului (partea
aeriană),Crusin (scoarţa), Dud (flori), Feriga (rizomi), Frasin (frunze,
flori),Fumariţa (partea aeriană), Iarba matei (partea
aeriană), Mentă (frunze),Mesteacăn (flori), Muşeţel (flori), Nalba mare (frunze), Nalba
măruntă(frunze, flori), Nuc (frunze), Păducel (frunze, flori), Păpădie (frunte, partea aeriană,
rădăcini), Pătlăgină (frunze), Pin (flori,
muguri), Pir(rizomi), Plămănărică (frunze), Podbal (frunze), Porumbar (flori),Rostopasca
(partea aeriană), Rozmarin (frunze), Ruscuta de primăvară(partea aeriană), Salcâm (flori,
frunze), Soc (flori), Traista ciobanului(partea aeriană), Trei fraţi pătraţi (partea
aeriană), Troscotul (partea aeriană), Urzica (rizomi, rădăcini, frunze, partea aeriană), Urzica
moartă(partea aeriană)
IUNIE – Anghinarea (frunze), Busuiocul cerbilor (partea aeriană),Cimbrişor (partea
aeriană), Cimbru de grădină (partea aeriană, codiţele fructelor), Ciumarea (partea
aeriană), Coada racului (partea aeriană),Coada şoricelului (flori, partea
aeriană), Creţişoara (partea aeriană),Creţuşca (partea
aeriană), Crusin (scoarţa), Dud (flori), Frasin (flori),Fumăriţă (partea
aeriană), Gălbenele (flori), Ghimpele (partea aeriană),Iarba matei (partea
aeriană), Isop (partea aeriană), Levănţică (flori),Lumănărică (flori), Mentă (frunze, partea
aeriană), Mesteacăn (flori),Mur (frunze), Muşeţel (flori), Nalba mare (frunze, flori), Nalba
măruntă(frunze, flori), Nuc (frunze), Păducel (frunze), Păpădie (frunze, partea aeriană,
rădăcini), Pătlăgină (frunze), Pelin (partea
aeriană), Pin (flori),Plămănărică (frunze), Podbal (frunze), Porumb (mătase), Răchitan(par
tea aeriană), Roiniţa (frunze), Rostopască (partea
aeriană), Salcâm(frunze), Salcie (flori), Salvie (flori), Schinel (partea aeriană), Scorusul de
munte (flori), Soc (flori), Sulfina (flori, partea aeriană), Sunătoare (partea aeriană), Talpa
gâştii (partea aeriană), Tei (flori), Trei fraţi pătaţi (partea aeriană), Troscot (partea
aeriană), Turiţa mare (partea aeriană), Urzica(frunze, partea aeriană), Urzica
moartă (partea aeriană)
IULIE – Anghinarea (frunze), Busuioc (partea aeriană), Busuiocul cerbilor (partea
aeriană), Chimen (fructe), Cicoare (partea aeriană),Cimbrişor (partea aeriană), Cimbru de
grădină (partea aeriană, codiţele fructelor), Ciumarea (partea aeriană), Coacăz
negru (flori), Coada calului (partea aeriană), Coada racului (partea aeriană), Coada
şoricelului (flori, partea aeriană), Coriandru (fructe), Crăiţele (flori),Creţişoara (partea
aeriană), Creţuşca (partea aeriană), Crusin (scoarţa),Frasin (flori), Fumăriţa (partea
aeriană), Gălbenele (flori), Ghimpele(partea aeriană), Iarba matei (partea
aeriană), Isop (partea aeriană),Levănţică (flori), Lumănărică (flori), Maghiran (partea
aeriană), Menta(frunze, partea aeriană), Mesteacăn (flori), Mur (frunze), Muştar
negru(seminţe), Nalba mare (frunze), Nalba măruntă (frunze,
flori), Păducel(frunze), Păpădia (partea aeriană, rădăcina), Pătlăgina (frunze), Pelin(partea
aeriană), Pin (flori), Plămănărică (frunze), Porumb (mătase),Răchitan (partea
aeriană), Roiniţă (frunze), Salcie (flori), Salvie (flori),Scaiul vânăt (partea
aeriană), Schinel (partea aeriană), Scorusul de
munte (flori), Siminoc (frunze), Sovarvul (partea aeriană), Strugurii
ursului (flori), Sulfina (flori, partea aeriană), Sunătoare (partea aeriană),Talpa gâştii (partea
aeriană), Tei (flori), Trei fraţi pătaţi (partea aeriană),Troscot (partea aeriană), Turiţa
mare (partea aeriană), Tintaura (partea aeriană), Urzica (frunze, partea aeriană), Urzica
moartă (partea aeriană)
AUGUST – Afin (frunze, fructe), Anason (fructe), Anghinare (frunze),Busuioc (partea
aeriană), Busuiocul cerbilor (partea aeriană), Cătina
albă (fructe), Chimen (fructe), Cicoare (partea aeriană), Cimbrişor(partea
aeriană), Ciumarea (partea aeriană), Coacăz negru (fructe),Coada calului (partea
aeriană), Coada racului (partea aeriană), Coada şoricelului (flori, partea
aeriană), Coriandru (fructe), Crăiţele (flori), Creţuşcă (partea
aeriană), Crusin (scoarţă), Fenicul (fructe), Fumăriţă(partea
aeriană), Gălbenele (flori), Ghimpele (partea
aeriană), Hamei(frunze), Lumânărică (flori), Măceş (fructe), Maghiran (partea
aeriană),Mentă (frunze, partea aeriană), Mur (frunze), Muştarul negru (seminţe),Nalba
mare (frunze), Nalba măruntă (frunze, flori), Nuc (fructe),Păpădie (partea aeriană,
rădăcini), Pătlăgină (frunze), Pelin (partea
aeriană), Pin (flori), Plămănărică (frunze), Roiniţă (frunze), Rostopască(partea
aeriană), Salvie (flori), Scaiul vânăt (partea aeriană), Schinel(partea
aeriană), Siminoc (frunze), Sovarvul (partea aeriană), Strugurii
ursului (flori), Sulfina (flori, partea aeriană), Sunătoare (partea aeriană),Talpa gâştii (partea
aeriană), Trei fraţi pătraţi (partea aeriană),Troscotul (partea aeriană), Turiţa mare (partea
aeriană), Tintaura(partea aeriană), Urzica (frunze, partea aeriană), Urzica moartă (partea
aeriană)
SEPTEMBRIE – Afin (frunze, fructe), Anason (fructe), Angelica (rizomi,
rădăcini), Anghinare (frunze), Busuioc (partea aeriană), Cătina
albă(fructe), Cerentel (rizomi), Cicoare (partea aeriană, rădăcini), Coada calului (partea
aeriană), Coada racului (partea aeriană), Coada şoricelului (flori, partea
aeriană), Crăiţele (flori), Crusin (scoarţă), Fenicul(fructe), Ferigă (rizomi), Fumăriţă (parte
a aeriană), Gălbenele (flori),Hamei (frunze), Iarba mare (rizomi, rădăcini), Isop (partea
aeriană),Lemnul dulce (rizomi,
rădăcini), Lumânărică (flori), Măceş (fructe),Mentă (frunze), Merişor (frunze), Nalbă
măruntă (frunze, flori), Nuc(fructe), Obligeană (rizomi), Osul
iepurelui (rădăcinj), Păducel (fructe),Păpădie (partea aeriană,
rădăcini), Pătlăgină (frunze), Pelin (partea
aeriană), Pin (flori), Pir (rizomi), Plămănărică (frunze), Podbal (frunze),Rostopască (partea
aeriană), Scorusul de munte (fructe), Siminocul(frunze), Soc (fructe), Strugurii
ursului (flori), Sulfina (flori, partea aeriană), Troscotul (partea aeriană), Tintaura (partea
aeriană), Urzica(frunze, partea aeriană, rizomi, rădăcini), Urzica moartă (partea aeriană)
OCTOMBRIE – Angelica (rizomi, rădăcini), Brusture (rădăcini), Cătina
albă (fructe), Cerentel (rizomi), Cicoare (rădăcini), Coada racului (partea
aeriană), Crăiţele (flori), Fenicul (fructe), Ferigă (rizomi), Gălbenele (flori),Iarba
mare (rizomi, rădăcini), Ienupăr (fructe), Isop (partea aeriană),Lemnul dulce (rizomi,
rădăcini), Măceş (fructe), Merişor (frunze), Nalba
mare (rădăcinj), Obligeana (rizomi), Osul
iepurelui (rădăcini), Păducel(fructe), Păpădie (rădăcinj), Pătlăgină (frunze), Pin (flori), Pir
(rizomi),Podbal (frunze), Porumbar (fructe), Scorusul de
munte (fructe),Siminocul (frunze), Soc (fructe), Urzică (frunze, partea aeriană, rizomi,
rădăcini), Valeriană (rădăcini)
NOIEMBRIE – Angelica (rizomi, rădăcini), Brusture (rădăcini), Cătina
albă (fructe) Cerentel (rizomi), Feriga (rizomi), Ienupăr (fructe), Nalba
mare (rădăcini), Obligeana (rizomi), Păducel (fructe), Pin (flori),Porumbar (fructe), Scoru
sul de munte (fructe), Urzica (rizomi, rădăcini)
DECEMBRIE – Ienupăr (fructe), Pin (flori)