Stefan Petica

Dupa Alexandru Macedonki, Stefan Petica este cel care se
ocupa de simbolism venind cu ideile sale in continuarea
predecesorului sau. „E surprinzator cat de modern era Petica,
simplu fiu de razas,din satul Bucesti constata !eor"e #alinescu
sustinand ca$ „ideile lui sunt din toate punctele remarcabile si
solide, superioare epocii sale
#a desc%izator de noi directii poetice, Petica a intampinat, ca
si Macedonski, rezistenta, izbindu&se de opacitatea
contemporanilor. Elinimnera narativului, a descriptivului sau
anedocticului si inlocuirea lor cu poezia de su"estie si cea
intelectualizata a socat prin eforturile pe care le impunea pe plan
spiritual.
Pentru a clarifica aceste dezbateri exterioare, Stefan Petica a
trecut la publicarea sistemmatizata a articolelor sale critice.
Printre primele sale lucrari se inscrie si studiul „Poezia noua
'()**+, act public de apararea a simpolismului de atacurile in
functie de finalitati polemnice 'contractarea actiunii deni"ratoare
a lui #amille Mauclair+, articolul detine un rol important in istoria
noastra literara, fiind prima lucrare ampla si documentata asupra
simbolismului. El se pronunta cu competenta asupra procesului
de constituire a simbolismului, detectand fra"mentar cauzele
acestuia si mai ales explicandu&i specificul modalitatii artistice,
particularitatea actului novator.
Astfel, deoarece #amille Mauclaire „care face parte din acei
intelectuali care n&au din intelectualism decat numele si unele
calitati neinsemnate si la care patimile politice si personale sunt
inca destul de tari pentru a&i arunca in o multime de lupte
murdare si ,osnice, a facut anumite afirmatii intr&un ziar "erman
prin care vestea „nici mai mult nici mai putin decat moartea
simbolismului venite odata cu moartea lui Mallarme '(-)-+,
Stefan Petica, pe baza unei informatii bo"ate si a unei "andiri
nuantate, a crezut ca este de cuviinta sa cori,eze acele erori care
s&au perpetuat de altfel, s in unele cercetari posterioare ale lui
Mauclaire. Astfel, el a refuzat ca moment de "eneza a
simbolismului anul (--., fixand procesul de formare a acestui
curent cu mult inaintea acestei limite temporale, precum si faptul
ca simbolismul moare odata cu Mallarme$ „Pentru ca sa se
afirme in linii si conturi %otarate, o miscare trebuie sa existe de
multa vredem, sa faca mult drum, sa numere multi oameni si
defapt asa si este. Miscarea simbolista franceza s&a dezvoltat cu
incetul de la #%arls Beaudelaire si in timp ce romantismul cretea
si se dezvolta in mi,locul laudelor politicoase ale academiei si ale
aplauzelor z"omotoase ale multimei, in timp ce naturalismul se
anunta cu sunete de tobe sparte de balci, ea mer"ea incet dar
si"ur catre tinta sa suprema. Scoala bel"iana & si Mauclaire
trebuie sa stie mai bine ca oricine ca scoala bel"iana s&a
dezvoltat cu mult inainte de (--. & a venit si a intarit&o cu puteri
noi, astfel ca in curand simbolismul reprezinta sin"ura arta cu
putinta nu numai in /ranta ci si in An"lia, !ermania, 0orve"ia,
1talia, Spania. #rede Mauclaire ca miscarea atat de intinsa si de
puternica poate dispare cu un sin"ur om2'...+ Step%ane Mallarme
a fost numai cel mai "enial reprezentant al miscarii, iar
nicidecum intreruperea si pricina ei. Mauclair mai afirmase ca
„aceasta miscare simbolista a fost de ori"ine en"leza si "ermana
si e caracterizata prin trei lucruri, transformarea ei intr&o proza
poetica care nu e le"ata nici de rima,nici de cenzura,nici de alta
forma metrica3 deasa intrebuinta a ale"oriei, a le"endei si a
metaforelor in literatura3 introducerea idealismului lui 4e"el, a
misticei si metafizicei in operele de arta.
Era firecs ca Petica sa nu fie de acord cu aceste lucruri, mai
ales cu afirmatia comfor careia trasatura caracteristica a
simbolismului pe plan formal ar fi „deasa intrebuinta a ale"oriei,
a le"endei si a metaforelor in literatura.
Pentru Petica „cea ce caracterizeaza te%nica poetica a
simbolistilor e izolarea senzatiilor si darea lor printr&un
ec%ivalent de ima"ine.
Actul de or"anizare este urmarit in straturi si mai profunde,
criticul incercand sa surprinda particularitatile rabdarii senzatiei
in diferite curente$ „Pe cand la clasici modul cum e data senzatia
e adecvat cu senzatia, pe cand la romantici senzatia e
%iperbolizata, la simbolici ea e data printr&un ec%ivalent care e
determinat si el prin modul de a se impresiona al artistului.
Senzatia e redata, deci, obiectiv, in coordonatele sale reale, in
clasicism, subiectiv&normativ la romantici si subiectiv&diferential
in simbolism, ima"inea fiind fixata in raport cu impresia fiecarui
creator.
5ot in acest articol, Stefan Petica respin"e „disonantele date
de lumina abuziva si de culorile „stri"atoare, tipice pentru
„cromolito"rafia romantica acestui colorit Petica ii opune un
colorit nuantat si subtil.
De asemenea, pentru Mauclaire „simbolismul n&a fost
niciodata o miscare unitara si or"anizata, si numai un nume
"eneral pentru o multime de artisti foarte deosebiti care se
apropiau intre dansii numai prin idealismul operelor lor. Stefan
Petica are o alta parere, sustinuta si de altii si anume ca „nu
numai idealismul e comun tuturor seimblosistilor ci si te%nica
interna care atunci „cand se ,udeca o opera de arata este
„factorul determinatnt in studului sau.
#onsiderandul ca o persoana neindreptatita a face afirmatii
referitoare la simbolism datorita incapacitatii si inculturii sale
'lipsei de informatii+, Stefan Petica e de acord cu Mauclaire intr&
un sin"ur loc si anume „acolo unde ridica impotrica scolii este
scoala lui Mistral, clasica si simpla.
Dar Mauclaire va ramane in continuare pentru Petica cel care „a
trecut prin toate scolile, s&a inc%inat la toate icoanele si a sfarsit
prina in,ura tot ce adorase odinioara.
6eferiri asupra simbolismului mai poate fi indentificate si in
alte studii sau articole. Primul semnal al adeziunii oficiale a lui
Stefan Petica la simmbolism l&a constituit 0oul curent literar,
conceput ca un entuziast articol&pro"ram la seria „7iteratorului
din (-)) al carui secretar de redactie era.
Desi, datorita caracterului ocazional, nu prezinta o sc%ela
ideatica care sa impuna, articolul retine totusi atentia printr&o
incontestabila intuitie a autorului. Stefan Petica are revelatia
structurii de vizionar a lui Macedonski, detectand&o in
posibilitatea acestuia de a fi devansat asupra sensului in care s&a
dezvoltat literatura pe plan european „Domnul Alexandu
Macedonski a presimtit de timpuriu, prin una din acele vedenii ce
nu sunt date dact profetilor si poetilor, toata imensa sc%imbar ce
era sa se faca mai tarziu in arta apuseana. Autorul semnala de,a
existenta unei traditii inovatoare in spatiul nostru literar,
relevand, in ciuda sincopelor „7iteratorului, functia acestuia de
a promova o noua orientare literara, a carei dreptate este
demonstrata de triumful miscarii corespondentei in Apus.
6eferindu&se la „transformarea liricii moderne romane, intr&
un articol purtand c%iar acest titlu, Stefan Petica un se ocupa
decat de Eminescu si Alexandru Macedonski, cei doi „creatori de
"eniu care reprezinta, in viziunea lui, un moment de crucial in
literatura noastra, prin marcarea actului de "eneza a poeziei
moderne, infint superioara poeziei vec%i. 1n profunzimea
sonda,ului sufletului uman, in modificarile fundamentale
survenite in modul de exprimare, in structura ima"inilor sau
frazelor, care renunta la simetria si liniaritatea scolareasca in
favoarea unei constructii complex orc%estrate, in preferinta
pentru valori plastice mai ales in introducerea unor ritmuri
extrem de diversificate si complicate sau in descoperirea valori
incat le ec%ivaleaza cu o adevarata revolutie, el fiind, de fapt,
partizanul actelor de cura, in efrotul de innoire a campului poetic.
Daca detasarea lui Mi%ai Eminescu si a lui Alexandru
Macedonski de restul creatorilor se facea in virtutea uriasului
salt realizat de acestia, prin transformarile aduse situand
literatura noastra la altitudini nebanuite anterior.
Stefan Petica credea ca poate atribui proprietatile noii poezii
pana si operei eminesciene$ „Aceasta adanca patrundere in
partea intunecata a sufletului a dus dupa dansa intrea"a
transformare a liricii. 1n locul frazelor clare, simple, cu o
constructie savanta. Dar la Eminescu nu poate fi inca voba de
„absurditatea sau de „irationalitate. Pentru poetul lui
„Memento mori esenta poeziei consta in mitos, iar simbolurile
poetice sunt ale"orii in care umanitatea si istoria isi reflecta
c%ipul lor stravec%i si consolidat de o lun"a traditie. 5ot
Macedonski intuia deosebirea, cand spunea ca „poezia viitorului
nu va fi decat muzica si ima"ine, inaltandu&se la lirism. 7irismul
eminescian insa nu depasea cadrele rationalitatii$am analizat „8,
ramai de Mi%ai Eminescu din acet punct de vedere. #a sa fac
mai evidenta deosebirea, prezin o poezie tipic simbolista „#and
vioarele tacura de Stefan Petica$
8,ramai #and vioarele tacura
de Mi%ai Eminescu de Stefan Petica
98, r:m;i, r:m;i la mine, Parfum de flori palite si uitate,
5e iubesc at;t de mult< Poema tainuita&ntr&o petala,
Ale tale doruri toate 5e stran"i in dureroasa&ti
voluptate
0umai eu =tiu s: le&ascult3 1n sara sin"uratica si pala,
Parfum de flori palite si
uitate.
>n al umbrei ?ntuneric
5e asam:n unui prin@, Aisarea unei roze "anditoare
#e se uit&ad;nc ?n ape 5e stin"i&un cantec lenes care
piere&
#u oc%i ne"ri =i cumin@i3 #i&nvie din usoara&ti tremurare
1n sufletu&mi o stranie
durere,
Bi prin vuietul de valuri, Aisare&a unei roze "anditoare.
Prin mi=carea naltei ierbi,
Eu te fac s&auzi ?n tain: De vec%ile parfumuri ratacite
Mersul c;rdului de cerbi3 1n mine se topira dezmierdari,
Si doruri v%eci ramase
adormite
Eu te v:d r:pit de farmec Din seri de voluptoase&
ndurerari,
#um ?n";ni cu "las domol, De ve"ile parfumuri ratacite.
>n a apei str:lucire
>ntinz;nd piciorul "ol Aiori cari&au tacut pe
neasteptate
1si paln" cantarea lor
neispravita.
Bi privind ?n luna plin: !rabiti&va< Din lorile uitate
7a v:paia de pe lacuri, #urand s&a stin"e vra,a tainuita,
Anii t:i se par ca clipe, Aiori cari&ati tacut pe
neasteptate<
#lipe dulci se par ca veacuri.9
Astfel zise lin p:durea,
Bol@i asupr:&mi cl:tin;nd3
Buieram l&a ei c%emare
B&am ie=it ?n c;mp r;z;nd.
Ast:zi c%iar de m&a= ?ntoarce
A&n@ele"e n&o mai pot...
Cnde e=ti, copil:rie,
#u p:durea ta cu tot2

Se observa ca poezia „#and vioarele tacura este pur lirica,
in care poetul exprima o atitudine sufleteasca si anume nostal"ia
determinata de scufundarea in uitare a unui trecut de ordin
personal. 5ema era la Eminescu oarecum asemanatoare$ un
episod spiritual din tineretea evocata de poetul adult. 1nsa la
Eminescu atat circumstantele, cat si vocile erau atent
diferentiate$ citind „8,ramai, noi putem sa atribuim fara
dificultate expresiile fie adolescentului, fie padurii care incerca
sa&l seduca, fie maturului care&si amintea de respectiva tentativa
amoroasa. 1n poezia lui Stefan Petica nu exista decat un sin"ur
re"istru, acela evocato, intre" trecutul sufletesc iesind la
suprafata prin intermediul miresmei unei flori palite si uitate.
Episodul bio"rafic s&a topit in acest parfum, ca un poem tainuit
intr&o petala, el reinvie tremurator si nesi"ur, umpland sufletul de
dezmierdari voluptoase. Poezi nu contine de fapt decat
„impresii, urme ale lucrurilor in sensibilitatea si nici o ima"ine
clara, conturata lor. Pe cat de precis se conservau la Eminescu
peisa,ul seductiei si simtamantul incercat de adolescent, pe atat
de difiza este aici amintirea. Eul poetic nu are o perspectiva
limpede asupra trecutului, nu putem vorbi nici macar de
contemplarea lui, caci lipseste detasarea$ eul este un receptor in
care amintirile patrund sub forma unor parfumuri suave si
dureroase si pe care el le inre"istreaza „transportat, intr&un
amestec de senzatii olfactive si auditive,caci trecutul este in
acelasi timp o mireasma ratacita si tot mai stinsa si un cantec
neinspirat de viori, care trece pe neasteptate.
#um se vede poezia simbolista este mult mai mult o poezie pur
lirica decat una obscura$ sin"ura ei obscuritate o datoreaza
muzicalitatea si nicidecum alte caracteristici ale simbolismului.