Capitolul 1

Soarele şi-a începutul suişul molcom spre zenit, iar ceţurile dimineţii se risipesc, ca suspinele ce se
duc tot mai departe. Natura e mereu frumoasă pe micuţa gură de rai din jurul casei lui Artur. Copacii
sunt drepţi ca stlpii, frunzele ! tari şi lucioase, culorile florilor ! strălucitoare. "maginea-i perfectă, dar
sunetul de loud e departe de a fi la fel# din pădure nu se aude nici cel mai mic sunet, nici c$iar trşitul
nenumăratelor lă%uţe ale unui miriapod. C$iar şi &estita pri&ig$etoare, profeţiră de canto a familiei
regale, a amuţit. 'a care, de cnd s-a născut, n-a lăsat niciodată să răsară soarele fără să-i cnte ce&a.
(tim care-i cauza tăcerii îng$eţate. ). *lestematul %ntuie pe-aici şi toate animalele, orict de mici,
resimt undele negati&e emanate de întunecatul minimos. +n zgomot fira& de paşi stngaci su% care
trosnesc crenguţe tul%ură totuşi liniştea. ,are ce făptură nesă%uită îndrăzneşte să mişte în asemenea
împrejurări-
.re%uie să fie oar%ă, surdă ori atinsă rău de guturai, ca să nu fi simţit nimic. Cine poate fi att de
prost, înct să înainteze dnd la o parte ferigile şi făcnd tot atta zgomot ca un parc$et &ec$i într-o
casă %ntuită de stafii- /ireşte, un %ăr%at. Căci oamenii şi-au delegat cel mai fidel specimen0 $omo
a%rutis, omul %rutal, cu denumirea &ulgară de Armnd.
1 Artur-2 şopteşte tatăl, dnd la o parte ferigile, de parcă s-ar juca de-a &-aţi ascunselea. 3oţi să ieşi,
să ştii2 .ata nu-i supărat2
' ade&ărat, Armnd nu-i supărat. ' mai ales îngrijorat. /iul său a dispărut noaptea trecută, pe cnd
dormea liniştit în spatele maşinii. Ca prin farmec, Artur l-a lăsat în loc pe căţelul său, Alfi. 4e atunci,
nimeni nu l-a mai &ăzut, nici %unicul Arc$i, nici c$iar %unica 5eta. Ct despre mama lui, din pricina
peripeţiilor a&ute în mlaştină, ea a&ea attea dungi pe lentilele oc$elarilor, ci l-ar fi confundat cu
siguranţă pe Artur cu căţelul, daca acesta i-ar fi trecut pe su% nas.
1 Ai cştigat, Artur, poţi să ieşi2 .ata începe să fir îngrijorat2 ridică uşor tonul Armnd.
3oate de o%oseală, poate de grijă, Armnd începe să-şi piardă ră%darea. Asta nu sc$im%ă mare lucru,
căci pădurea rămne mută.
1 4acă ieşi acum, ai dreptul la o %udincă întreagă2 spune tatăl, ademenitor, ca propunerea să fie şi
m. 6i atrăgătoare. (i ai &oie să mănnci pnă te apucă durerea de %urtă2
3ropunerea se &rea amuzantă, dar în pădure nimeni n-are cu ade&ărat c$ef de distracţie. 4ar, cum
delicatesa e lotuşi o slă%iciune uni&ersală, se pare că un animal a reacţionat, căci două ferigi mari s-au
mişcat uşurel. Speranţa renaşte în oc$ii %unului tată, iar pe c$ip îi apare un surs.
1 A$2 C$iorăie %urtica, aşa-i-2 Cine &rea papa %un- întrea%ă Armnd, parcă uitnd că Artur nu mai
are trei ani.
6n aparenţă, apelul lansat %urticii a fost eficient, căci ier%urile se mişcă şi mai tare, iar puştiul pare să
&ină spre el. Neliniştitor e doar zgomotul unor paşi grei ca piatra, care se apropie. .atăl e mirat. '
ade&ărat, i se pare că nu şi-a &ăzut fiul de o eternitate, aşa că e posi%il ca acesta să fi crescut între timp,
dar nu într-att, fireşte, înct să poarte g$ete numărul cincizeci şi doi. .atăl se nelinişteşte şi mai a%itir.
Se roagă să nu i se fi întmplat nimic fermecătorului său fiu şi, pentru a ocoli g$inionul, continuă să-l
strige cu &oce mieroasă.
1 3entru cine am adus eu %udinca-
Suspansul nu durează, şi două ferigi se dau %rusc la o parte, lăsnd loc unui monstru de doi metri şi
patruzeci de centimetri. )altazar în persoană.
1 3entru mine2 fredonează stăpnul tene%relor, demonstrnd că poţi fi totodată şi josnic, şi
pofticios.
/ără să-şi dea seama, Armnd şi-a umplut plămnii cu aer şi e gata să %ată recordul la urletul cel mai
neomenesc cu putinţă, dar teama i-a %locat coardele &ocale şi-i &ine greu să sufle, astfel că niciun sunet
nu-i iese din gura întredesc$isă. )ai încearcă o dată, dar respiraţia îi e att de întretăiată, că n-ar putea
stinge nici trei lumnări pe-un tort.
)altazar face un pas spre Armnd, măsurndu-l cu pri&irea. .atăl tremură att de tare, că mişcă toate
frunzele din jur, într-un foşnet aproape muzical. 4acă adăugăm clănţănitul dinţilor şi urletul care,
neiz%utind să iasă, s-a muiat în $orcăit, nu suntem prea departe de-o sam%a. )altazar, care are urec$e
muzicală, nu-i insensi%il la începutul fiestei şi dă să se legene ca o raţă. 7or%ind de urec$ea lui
)altazar, facem, fireşte, o metaforă, pentru că-i multă &reme de cnd făptura lui, pe jumătate putredă,
nu mai are urec$i. /aptul nu-l deranjează peste măsură, căci n-ascultă niciodată pe nimeni.
1 'i, cum rămne cu %udinca- se nelinişteşte su&eranul.
6n cele din urmă, Armnd îşi ia inima în dinţi.
1 )ă-mă duc-duc2 spune, de parcă ar cnta muzică populară.
1 )ama 4ucduc-2 4ar asta cine mai e-2 se miră *lestematul, care fier%e de neră%dare.
1 A82 9a82 :a2 9a82 %iguie Armnd, care a înlemnit de frică.
1 Acuma &ii şi cu Alla$2 A lui e faimoasa %udincă-2 întrea%ă )altazar.
Armnd scutură energic din cap, iar dinţii îi clănţănesc şi mai a%itir.
1 Nu2 Nu2 *udi-%udinca8 acasă2 )ă duc-duc2 %ol%oroseşte în cele din urmă, cu gesturi
precipitate.
)altazar pare să fi priceput oarecum.
1 'i %ine, $ai, du-te şi gră%eşte-te2 4oar la ră%dare mai am limită2
(i face un gest de adio către %ietul om, pe care frica l-a transformat în scla&. Armnd încu&iinţează,
dnd din cap. ' amuzant, dinţii îi clănţănesc diferit cnd spune da sau nu.
3nă una-alta, %ăr%atul ia startul, cu &iteza unui iepure care aleargă spre &izuină. 4upă cte&a
secunde, )altazar nu se poate opri să nu scrşnească din dinţi. /ăpturile omeneşti sunt mai uşor de
manipulat dect îşi înc$ipuia. C$iar şi seizii lui îi dădeau mai multă %ătaie de cap. Aici, a%ia îşi arată
formida%ila urţenie, că omul se şi supune. Nici măcar n-are ne&oie să tragă unul dintre urletele ori%ile
al căror secret îl deţine ori să ameninţe cu g$earele încrligate, cum ar face &ulturul. 6n laţa simplei lui
prezenţe, oricine se topeşte şi de&ine un mieluşel supus. 4oar la acest gnd, )altazar îşi îngăduie un
surs pe $idoasa-i mutră. .re%uie, de altfel, să-l cunoşti %ine ca să ştii că acela e un surs. 6n faţa unei
asemenea strm%ături, orice neştiutor ar c$ema maşina Sal&ării.
)altazar pri&eşte jur-împrejur pădurea pustie şi tăcută. Nu-i c$iar aşa pustie, căci sute de oc$i stau
pitiţi ici-colo, peste tot, în cele mai mici cotloane, urmărind cu spaima în suflet oroarea &enită de pe
altă lume. )altazar mai mult îi simte dect îi &ede, dar un senior ştie oricum foarte %ine că-i permanent
urmărit. C$iar asta îi e şi îndatorirea. Să fie ţinta tuturor pri&irilor, centrul tuturor atenţiilor, ca farul în
toiul nopţii, g$idndu-i pe %ieţii marinari rătăciţi. Su&eranul surde şi mai a%itir către adunarea pe care
o g$iceşte. .oţi îi aşteaptă neliniştiţi următorul gest, de parcă din prima mişcare au să-i şi afle intenţiile.
4acă ar fi e;traterestru, situaţia ar fi aceeaşi. <,are &ine paşnic, să ne împărtăşească %ucurii şi tristeţi,
se întrea%ă toţi, ori ca un cuceritor, gata să ne jefuiască toate %ogăţiile-= /iecare îi aşteaptă deci gestul
care întrzie, declaraţia de pace ori de răz%oi, care, oricum ai fi, &a da peste cap &iaţa fiecăruia. 4ar nu
se întmpla nimic.
)altazar se mulţumeşte să pri&ească, zm%ind, parca pentru a profita ct mai mult de liniştea din
ajunul fur tunii. .re%uie spus că, pentru un per&ers ca el, aşteptarea e cea mai rafinată tortură. >eci de
rozătoare clănţănesc din dinţi, sute de păsări dau din cioc, miilor de miriapo;i le tremură genunc$ii.
)altazar trage %rusc aer în adncul pieptului şi toată lumea îşi ţine suflarea. 6n sfrşit, după cte&a clipe
de suspans insuporta%il, su&eranul grăieşte0
1 *uuu$$$2
Sunetul e att de sla%, că pare aproape ridicol, d. + întreaga pădure tresare. .resărirea se simte în
toate direcţiile, într-o $ărmălaie generală. 3ăsările leşină, miriapozii se caţără în copaci, &e&eriţele şi
iepurii se ciocnesc la intrarea celei mai mici &izuini. 6ntr-un cu&nt, domneşte panica. Nici dacă ar fi
tras cu tunul, n-ar fi o%ţinut )altazar un rezultat mai %un. 6ncepe să $o$otească sacadat şi zguduit.
5sul lui puternic in&adează iar întreaga pădure şi dealurile din jur, făcnd lumea să freamăte, ca la
apropierea unui &nt glacial.
5sul lui puternic, melodios ca o alunecare de teren, îl trezeşte pe Arc$i. 7estitul %unic adormise în
fotoliul lui din mijlocul salonului. .re%uie spus că n-a dormit întreaga noapte. Cum să doarmă, ştiind că
nepoţelul i-a dispărut pe &eci în fundul grădinii- Arc$i dăduse jos din pod toate cărţile despre lumea
minimoşilor şi se pusese pe citit începnd de pe la opt seara, în căutarea unui indiciu ct de mic. )ami
îi adusese regulat cafea pnă pe la două noaptea. ';tenuată, se dusese apoi să se lungească în dormitor.
4ar Arc$i continuase să &eg$eze, recitindu-şi toate cărţile în lung, în lat şi-n curmeziş, spernd să
rusească în ele soluţia pro%lemei. 4ar toate căutările se do&ediseră inutile şi, spre cinci dimineaţa,
adormise, la rndul lui, fără să aştepte măcar cntatul cocoşului. 'ra it t de epuizat, că a căzut pe loc
într-un somn adnc, din care nimeni şi nimic nu l-a mai putut scoate. /ireşte, cu e;cepţia rsului atroce
al lui )altazar, care, aşa cum ştie oricine, te poate trezi şi din morţi, cu toate că specialitatea lui e
tocmai să te adoarmă pe &eci.
Arc$i tresare deci cum au tresărit toate &e&eriţele, dă de trei ori ocol fotoliului şi se &ede în mijlocul
salonului, îşi mai &ine în fire şi-şi mijeşte uşor oc$ii, ca să-şi dea mai %ine seama de unde &ine
zgomotul neomenesc. ' amuzant, de altfel, să constaţi că adeseori mijim oc$ii ca să ciulim mai %ine
urec$ile. ' o legătură foarte misterioasă, care funcţionează în am%ele sensuri, căci atunci cnd ciuleşti
urec$ile, ai şi tendinţa de a miji oc$ii. ,rice-ar fi, Arc$i ciuleşte urec$ile şi se întrea%ă cine poate fi
gtuit att de de&reme, c$iar în zori. 4ar, ascultnd foarte atent, îşi dă seama că şi un purceluş ar scoate
urlete mai melodioase. Ceea ce aude e mai rece, mai ori%il, mai tul%urător. 4ar şi att de puternic, înct
un ta%lou a căzut de pe perete. ' o &ec$e fotografie de familie, care a ajuns pe podea, îngropată su%
cio%urile de sticlă. *unicul o ia cu grijă, căci e îngăl%enită de &reme. Se uită la Artur şi la %unicii lui,
care surd &ieţii şi fericirii. , amintire din epoca fără griji, cnd toţi trei erau împreună, %ucurndu-se
de soare şi de clipa prezentă, de parcă toţi norii ar li părăsit o dată pentru totdeauna planeta. ' atta
fericire şi atta %ucurie în poză, că orice nenorocire ar fi descurajata din start. 4ar nenorocirea e
ră%dătoare şi a găsit un aliat care îi susţine adeseori campaniile nefaste0 timpul. 'i da, timpul ronţăie
încet-încet fericirea, făcnd jocul nefericirii0 îi duce pe oameni departe, îngăl%eneşte fotografiile şi-şi
lasă urma pe c$ipuri.
9ui Arc$i îi scapă o lacrimă uşoară, care alunee. 9 încetişor pe o%raz. Ce mult i-ar plăcea să dea
înapoi mnpul care-i curge printre degete, regăsind frumoasele &remuri cnd fericirea umplea toate
colţurile casei2 4ar iimpui e ca o poză dusă pe aripile &ntului, pe care n-o mai putem prinde nicicnd.
Arc$i oftează din greu şi pune uşor poza pe comodă. 5sul s-a topit şi aude alt zgomot ciudat, care &ine
dinspre pietrişul din faţa casei. 6n zgomot cu ade&ărat %izar, un amestec de sunete. ' imposi%il să
g$iceşti dacă-i un cine care gfie, o maşină cu roata spartă ori o ţea&ă de radiator care se goleşte. Să
nu fie un cine care goleşte radiatorul unei maşini cu roata spartă.
Arc$i &rea să fie cu inima împăcată şi desc$ide uşa de lai intrare. 6i &ede pe Armnd, care
tra&ersează agitat grădina, &enind spre el. ?fie ca un cine, scoate a%uri ca un radiator şi şc$ipătează
ca o maşină pe trei roţi. "ată deci că %ănuielile lui Arc$i nu erau prea greşite. Armnd iî-are putere nici
să ajungă în casă şi se pră%uşeşte pe prima %ancă de care dă pe terasă. Arc$i se sperie, dar e ade&ărat că
are şi de ce, &ăznd starea de tul%urare a %ietului ginere. (i dacă ar fi jucat fot%al cu o întreagă ec$ipă
de elefanţi, tot ar fi terminat mai în formă.
1 4ar ce nai%a ai păţit, dragă Armnd-2 e;clamă %unicul, a%ia îndrăznind să-i atingă umărul.
*ietul om dă din cap, ca şi cum ar fi de acord cu răspunsul lui Arc$i, deşi %unicul a pus doar o
între%are.
1 4a8 asta-i22 zice Armnd, încă traumatizat de cele &ăzute.
1 4a, asta-i8 ce- articulează %unicul, parcă &or%ind cu un copil care nu-i cunoaşte lim%a.
1 3e nai%a8 l-am &ăzut pe nai%a2 spune Armnd, cu c$ipul con&ulsionat şi oc$ii ct cepele.
Arc$i nu mai are ne&oie de nicio altă lămurire. Nu ştie dect o singură persoană pe pămnt care să
corespundă acestei descrieri0 )altazar. ,ftează şi se aşază, la rndul lui, pe %ancă. ' ade&ărat că două
&eşti proaste date în acelaşi timp pot tul%ura un domn în etate. 3rima din ele e că ). *lestematul e
definiti& printre ei şi nu-s prea mult şanse să fi &enit pentru s$opping. A doua se referă la Artur şi are
legătură cu prima. 4acă )altazar a folosit raza de trecere, micul Artur e imo%ilizat în lumea
minimoşilor, comprimat într-un trup de doi milimetri, din care îi &a fi cu neputinţă să iasă. 3e Arc$i îl
trec fiorii, nu din pricina călduţului zefir de &ară, ci a unui gnd glacial, rece ca noaptea, pe care nu-l
poate goni, o ecuaţie pe care nu e în stare s-o rezol&e0 cum să-i &ină în ajutor lui Artur-
Capitolul @
' nostim0 şi Artur stă pe-o %ancă, la fel ca Arc$i.
4acă %unicul stă lngă Armnd, Artur stă lngă )oţişor. Cu singura diferenţă că %anca lui Artur are
doar cţi&a milimetri. 6n realitate, nu-i dect o %ucăţică de c$i%rit. ' o %ancă pu%lică &estită printre
minimoşi. Ser&eşte adeseori drept loc de întlnire, căci e foarte %ine plasată. Stă lngă marea piaţă a
satului, pe a;a %ule&ardului care duce la poarta de nord, &estita intrare de unde i re%uie să înceapă toate
marile călătorii.
Artur şi )oţ par la fel de deprimaţi ca Arc$i şi Armnd. (i noi am fi la fel în locul lor2 .recerea lui
)altazar i-a traumatizat, fireşte, pe toţi locuitorii satului, iar )oţ încă mai tremură tot din această
pricină. Artur suspină, tot gndindu-se la Selena, cu lama cuţitului su% %ăr%ie, ostatică în g$earele lui
)altazar. Spre norocul lor, po&estea ori%ilă s-a sfrşit cu %ine. Selena s-a ales doar cu o mică tăietură
pe gt, 5egele, cu o umilinţă uriaşă, dar trecătoare, iar norodul, cu o spaimă ct toate zilele. 4ar
amintirile liniştitoare nu rezol&ă nicicum c$estiunile prezentului. Cum &a putea Artur să-şi recapete
măsurile normale şi, mai ales, cine îl &a împiedica pe )altazar să-şi atingă teri%ilele scopuri-
5ăspunsurile se lasă aşteptate şi curnd se împlineşte un ceas de cnd cei doi prieteni oftează, cnd
unul, cnd altul, pe %ucăţica lor de c$i%rit.
1 ' conforta%ilă %anca, nu- întrea%ă în cele din urmă )oţişor, aşa, ca să spargă tăcerea.
Artur se uită la el ca &iţelul la poarta nouă. Cum poate &or%i de confort în asemenea clipă, mai ales
în legătură cu căpeţelul de c$i%rit tare ca granitul-
1 .re%uie să încerci canapelele %unicii, ca să ştii ce-i confortul, răspunde Artur. Sunt att de moi,
înct %unicul nici nu se-aşază %ine, că şi adoarme pe loc.
1 ';act aşa ce&a mi-ar tre%ui în salon, zice )oţ, zm%ind cu jind.
4ar simplul fapt de a-şi fi pomenit casa i-a trezit lui Artur amintiri dureroase. 9uni la rnd a &isat în
faţa cărţii, implornd cerului în fiecare noapte pri&ilegiul de a re&eni în lumea minunată a minimoşilor,
iar acum e aici de-ade&ăratelea şi-şi dă seama ct de mult îi lipseşte lumea lui. Cămăruţa şi dezordinea
lui sa&ant organizată, scara ale cărei trepte scrţie fiecare în felul ei, precum clapele unui pian uriaş.
Artur petrecea adesea ore în şir dansnd pe trepte, încercnd să compună noi melodii. Nici n-a&ea
ne&oie de pian, îl in&entase. (i mai e şi salonul călduros. )ami croise singură toate perdelele din rreton
aflate acum la ferestre. 'le dau o lumină formida%ilă, dulce şi rafinată totodată. (i mai plăcut e că
proiectează pe podea desene formida%ile, din um%re şi lumini, care îm%ogăţesc marele co&or tocit de
alergătură şi decolorat de &reme. )arile rozete desenate de lumină pe duşumea ţin loc şi de parc auto,
unde Artur îşi împinge maşinuţele ore întregi, urmnd cur%ele e;traordinare desenate de lumină şi de
creton.
N-are ne&oie de niciun circuit montan, nici c$iar de plaAstation. 6ntreaga casă e terenul de joacă al
lui Artur. Comoda e )untele Sacru, frigiderul e 3olul Nord, iar grădina e Amazonia, terenul predilect al
ori%ilului Beti, rol interpretat întotdeauna e;emplar de căţelul Alfi. , lacrimă uşoară se rostogoleşte pe
o%razul lui Artur. ?ndul la casa %unicilor îl întristează şi-l face c$iar să-şi regrete a&entura. Adeseori,
a%ia cnd părăseşti lucrurile şi oamenii îţi dai seama că îi iu%eşti. 4e multe ori, ei îţi stau tot anul c$iar
su% &rful nasului şi tu nu le dai nicio atenţie. A%ia dai %ună ziua tatei, a%ia dai un sărut mamei, a%ia
arunci o pri&ire jucăriilor considerate &ec$i după nici două săptămni. 4ar, într-o zi, pleci departe, într-
alta îţi înc$ipui că n-ai să-i mai re&ezi niciodată, şi atunci îţi dai seama ct de legat eşti de ei. Artur
regretă deja că n-a profitat mai mult de toate micile plăceri, că nu le-a spus mai des părinţilor ct de
mult îi iu%eşte, ct e de %ine să-i ai%ă alături. 6n marea carte a minimoşilor e un pro&er% care rezumă
%inişor senzaţia. ' articolul o sută şaptezeci şi cinci, care poate fi citit la pagina cu acelaşi număr0 <.ot
lund oamenii drept scaune, ajungi să treci pe lngă eiC. Artur e întru totul de acord. .ot &rnd mereu să
fie în altă parte, a trecut pe lngă propria &iaţă, pe lngă fericirea pe care mereu şi-a înc$ipuit-o mai
departe, cnd ea a fost adesea att de aproape.
3uştiul oftează din greu, aproape odată cu )oţ. Cei doi prieteni nu prea sunt în formă şi seamănă cu
doi moşuleţi, stnd aşa, cocrjaţi pe %ancă.
1 4oar n-o să-mi staţi aşa, ca malamuţii, %odogănind în aşteptarea lunii pline2 tună o &oce, destul
de plăcută, de altfel.
/ireşte, e Selena, mereu în formă, de parcă principalul ei motor ar fi nenorocirea. 4e cum se i&eşte
ce&a, o nedreptate ori c$iar o &erita%ilă catastrofă, micuţa prinţesă sare imediat. ' mereu gata să plece
în căutarea a&enturii, iar acum tropăie din picioare, ca &iermele în cautarea unui măr.
1 Ce-s malamuţii- întrea%ă discret Artur, pri&ind cum tropăie Selena.
)oţ e tare plictisit. Cum să descrii în cte&a &or%e o di$anie att de comple;ă- )alamuţii locuiesc
în al 4oilea Dinut, pe înălţimile din 9a%a$-9a%a$. Sunt de mărime mijlocie, au o %lană plăcută, doi
oc$i mari şi al%aştri, uneori cam trişti şi o%osiţi. Stau mereu în familie şi-şi petrec ziua lingndu-se unii
pe alţii, ca să pre&ină sau să înlăture, c$ipurile, paraziţii. Nici nu prea fac altce&a. 3asc puţin şi adorm
odată cu soarele. 4ar cincisprezece zile pe lună dorm mai puţin, căci, de cum apare luna pe cerul
înstelat, toată familia malamută se trezeşte. .oţi stau pe la%ele dindărăt şi înalţă capul spre astrul
luminos. 5ămn aşa ore în şir, nopţi la rnd, tot anul, înc ercnd parcă să afle taina planetei luminoase.
,ricine ii li stat atta &reme să pri&ească luna i-ar fi descoperit de mult secretele, dar malamuţii sunt
recunoscuţi att pentru pri&irea tristă, ct şi pentru creierul micuţ şi nu-s în stare să le afle.
1 Să spunem că malamutul e o făptură inteligentă şi că asemenea comparaţie nu-i un compliment2
rezumă )oţ, uitndu-se urt la Selena.
4ar prinţesa nu %agă de seamă pri&irea lui, fiind, şi ea, loarte tristă. Nici ea nu &a dormi pnă nu &a
rezol&a c$estiunea, dar departe de noi gndul de-a o crede malamut.
1 ';istă, fără îndoială, o soluţie2 întotdeauna e;istă2 %om%ăne prinţesa, %ătnd cu piciorul în
pămnt.
1 <Cnd nu e;istă soluţie înseamnă că nu e;istă pro%lemăC0 articolul două sute doi din marea carte,
recită )oţ, foarte încntat să facă paradă de cunoştinţele lui.
Selena se opreşte %rusc şi se întoarce spre Artur.
1 .re%uie să întrunim consiliul, să scoatem iar spada din stncă şi să-l prindem pe %lestematul de
)., înainte ile a mai face iar &reun rău.
1 Selena, sunt gata să pornesc iar în a&entură. 4ar $ um ). *lestematul are pro%a%il doi metri, iar
noi, a%ia doi milimetri2 îi aminteşte Artur, care nu-şi pierde logica nici în astfel de momente.
4oi metri, doi milimetri2 Ce importanţă au2 Eîncetează prinţesa cu demnitate. 4oar nu măsurăm i
tirajul unui luptător cu centimetrul2
1 4ar prostia cum se măsoară- Cu numărul mulţumirilor gra&ate pe mormntul tău- inter&ine
Artur, ener&at de propria neputinţă. 4oi metri, Selena2 Nici măcar nu-ţi dai seama ce înseamnă2 6n
ciuda puterilor ei, spada ta îi &a ser&i de sco%itoare, cnd &a iz%uti s-o prindă cu degetele lui
încrligate2
1 4acă îţi înc$ipui că dimensiunile mele mă pot împiedica să mă lupt, te înşeli, tinere2 'u sunt o
prinţesă cu snge regal şi am să-mi apăr regatul pnă la ultima suflare2 răspunde fetiţa cu înflăcărare.
1 Ar tre%ui să-ţi păstrezi acest discurs pentru marele consiliu2 îi aruncă )oţ, mucalit ca de o%icei.
Selena îl pri&eşte o clipă, apoi pare să caute ce&a în adncul memoriei.
1 Spune, )oţişor, nu-i aşa că nu te-am strns de gt de multă &reme-
Artur se strecoară între ei.
1 Cu siguranţă, soluţia nu e să ne strngem de gt unii pe alţii2
1 (i atunci care-i soluţia, 4omnule (tie-.ot- z%iară Selena, pe care încep s-o lase ner&ii.
Artur se apropie şi îi pune drăgălaş minile pe umeri, ca să stea jos.
1 C$iar tre%uie să gndim ce&a mai calm. (i să acţionăm după ce reflectăm2 spune înţelept Artur,
frecndu-şi tmplele, ca pentru a-şi stimula creierul. Sil rezumăm0 ). ' mare, noi F mici. +n punct
pentru el. 4ar e într-o lume pe care n-o cunoaşte şi pe care eu o ştiu %ine. +n punct pentru noi8
1 Cunoscndu-l pe )., n-o să-i ia prea multă &reme să adune o armată şi să-ţi in&adeze ţara2 spune
Selena, lun-du-i-G înainte lui )oţ.
1 Nu i-a tre%uit dect o lună ca să in&adeze cele şapte .inuturi, spune )oţ şi adaugă0 (i pe &remea
aceea n-a&ea dect trei milimetri2
1 ' un factor care tre%uie luat în consideraţie, aşa că are încă un punct a&ans, continuă Artur, la fel
de concentrat. .re%uie deci să creştem ct mai repede şi să-l micşorăm pe ). 6nainte de a face &reun
rău2
1 +ra2 *ra&o2 +n rezumat perfect2 ţipă Selena, ridicnd oc$ii spre cer. Cum ai să faci- Ai să îng$iţi
sute de supe de al%iliţă ca să creşti ct mai iute alt milimetru-2
Artur ştie %ine că supa te ajută să creşti şi poate că aia de al%iliţă c$iar mai mult dect celelalte, dar
nu asta-i )iluţia. Ci alta, iar el ştie asta şi-şi caută prin memorie ulcea ascunsă unde&a, în fundul
creierului. 4in nefericire, în memoria lui domneşte aceeaşi dezordine ca la el m cameră, aşa că nu
iz%uteşte să găsească soluţia. Artur nu e singurul care nu-şi face ordine în odaie. Nici %unicul Arc$i nu-i
&reun e;emplu în materie, căci la el în pod domneşte $aosul. 4acă memoria i-ar fi ca podul, Arc$i ar
mai ţine minte nici cum îl c$eamă. Numai cărţile le Hre %ine aranjate, perfect aliniate pe rafturi, pnă
deasupra %iroului.
1 Cărţile2 z%iară Artur.
)oţ tresare şi se agaţă instincti& de gtul surorii lui.
1 Care cărţi- întrea%ă prinţesa.
1 Cărţile %unicului Arc$i2
1 Crezi că în cărţi o să găsim o reţetă de creştere-2 se miră )oţ.
1 Nu2 5eţeta e între cărţi2 strigă Artur, care tocmai şi-a regăsit %ucăţica de memorie pe care o căuta.
6ntr-ade&ăr, la începutul a&enturii, înainte de a pleca iar la minimoşi, Artur stătea la %iroul %unicului.
'ra o noapte cu lună plină şi el aştepta ner&os miezul nopţii, ca să treacă prin rază şi să-şi întlnească
iu%ita. /oarte neră%dător, consultase, pentru a zecea oară în acea zi, cartea %unicului. 6l interesa doar
pagina cincizeci şi şapte, unde Arc$i sc$iţase în căr%une portretul Al%ei. 3utea petrece ore în şir
pri&indu-l şi mngindu-l. 4ar, la ora cinei, înc$isese cu grijă cartea şi, cnd s-o pună la loc, zărise un
flaconaş. )ica imagine de pe etic$etă &or%ea clar despre puterile poţiunii din interior.
1 4ar eşti sigur că ea îţi &a îngădui să creşti şi nu să te faci mai mic- întrea%ă pe drept cu&nt
Selena.
1 ' drept că-i mai %ine să fim siguri2 adaugă )oţ. Sunt cel mai mic din gaşcă şi n-am deloc c$ef să
scad su% un milimetru2
1 Cred că funcţionează în am%ele sensuri, afirmă Artur. 6i face mici pe oamenii mari şi mari ca
oamenii pe cei mici.
1 Ce înţelegi prin <mari ca oameniiC-2 se indignează imediat prinţesa. Noi nu suntem destul de <ca
oameniiC pentru gustul tău-2
Artur începe să-şi %ălăngăne %raţele, căutnd scuze.
1 4ar nici &or%ă2 .u eşti cea mai <ca oameniiC dintre cei pe care i-am întlnit2 7reau să spun8 nu
pentru că eşti mică8
1 A2 Acum mă găseşti mică2 &ociferează Selena, care începe să &adă roşu în faţa oc$ilor.
1 *a deloc2 'şti foarte frumoasă2 7reau să zic8 foarte mare22 Artur se încurcă în e;plicaţii şi nu
mai ştie să iasă din încurcătură. 7reau să spun că-s sigur că poţiunea ne &a permite să a&em măsurile
suficiente pentru a-l putea înfrunta pe ). 4e pe poziţii de egalitate2 spune în sfrşit puştiul.
Selena îl pri&eşte o clipă, de parcă ar e&alua la iuţeală situaţia şi soluţia propusă.
1 4e acord2 Să mergem2 spunea, înainte de a porni spre palatul regal.
1 Să mergem8 unde- întrea%ă Artur, care nu pare să fi înţeles planul prinţesei.
1 'i %ine, întrunim consiliul, scoatem spada din stncă, urcăm pnă în %iroul %unicului tău, %em
poţiunea din flaconaş şi-i tragem o mamă de %ătaie %lestematului de )altazar2 strigă prinţesa dintr-o
suflare.
)oţ tresare la auzul numelui interzis, care poartă g$inion. 4ar Selena dă din umeri.
1 6n situaţia în care ne aflăm, nu &ăd ce altă nenorocire ni s-ar mai putea întmpla2
4ar nici nu-şi sfrşeşte %ine &or%a prinţesa, că şi începe s. 9 se audă un zgomot surd. 4rumul de
piatră care duce spre sat &i%rează şi din ta&an cade, ca o ploaie fină, ţărnă.
Selena ridică pri&irea spre %olta care acoperă satul.
1 4ar ce nai%a se petrece la suprafaţă-2
Capitolul I
, maşină mare de poliţie zdro%eşte pietrişul din faţa casei. 7i%raţiile motorului puternic, de
doisprezece cilindri, ajung pnă la minimoşi. (eful poliţiei, locotenentul )artin, opreşte motorul şi-şi
pune casc$eta, înainte de a co%orî din maşină. 9ocotenentul e foarte meticulos şi foarte %un cunoscător
al regulilor, mai ales în orele de ser&iciu. 6şi potri&eşte cra&ata, &erifică dacă insigna de poliţist e %ine
pusă, îşi potri&eşte centironul de care atrnă o mulţime de aparate şi se îndreaptă către uşa de intrare.
.rage de lanţul clopoţelului. 3artenerul lui e cţi&a metri mai în urmă. Simon e mult mai tnăr şi nu-i
poliţist dect de un an. 4eci n-are încă toate refle;ele.
1 +ps2 zice acesta, trecnd peste o treaptă şi a%ia agăţndu-se de %alustradă. 'ra să cad2 adaug el,
rnjind prosteşte.
1 Simon, insigna2 spune locotenentul.
.nărul îşi controlează cămaşa, constatnd că insigna îi e acoperită de clapeta %uzunarului. Simon o
aranjează cum poate, dar e clar că n-a pus-o la locul potri&it.
1 "nsigna tre%uie să stea cu patru degete mai jos de %uzunarul stng, tinere. 6n niciun alt loc2
e;plică )artin, ca un &ec$i poliţist ce este.
1 A2 )ulţumesc pentru şmec$erie2 răspunde tnărul, scoţndu-şi insigna, ca să respecte regula.
:otărt lucru, Simon e foarte neîndemnatic, însă şi insigna îi scapă din mnă. )artin oftează,
înălţnd pri&irea către cer. Simon %iguie cte&a scuze, face doi paşi şi se apleacă să-şi recupereze
insigna. ' deci în poziţia perfectă pentru a primi o uşă în nas. .rosc-pleosc2 >gomotul e puternic şi
trosnetul, foarte neplăcut. ' de preferat să credem că a trosnit lemnul uşii, căci, dacă a fost nasul
poliţistului, atunci nu-i rămne prea mare lucru de suflat. (ocul a fost att de &iolent, că dragul de el s-a
dat cţi&a paşi în spate, tocmai ct să-şi piardă ec$ili%rul pe treptele de la intrare. Simon scoate un urlet
şi z%oară în &ăzdu$. /ace o piruetă impresionantă care, la campionatul mondial de gimnastică
acro%atică, i-ar fi adus cel puţin zece puncte. *raţele şi picioarele i se încurcă, iar insigna z%oară în aer.
6n cele din urmă, poliţistul aterizează, ca un a&ion distrus, într-un mic rond de flori, neamenajat pentru
astfel de scopuri.
Arc$i împinge uşa şi îl zăreşte pe locotenent.
1 A2 )artin2 )ulţumesc că ai &enit aşa de iute2 spune el, strngndu-i mna.
Apoi zăreşte ce&a care se z%ate printre părăluţe. 6şi potri&eşte oc$elarii, fiindcă nu i se pare pro%a%il
ca o crtiţă să crească att de mare. Acum, cu oc$elarii pe nas, îşi dă seama că nu-i &or%a de-o di$anie,
ci de un ofiţer întreg, cu cămaşă înflorată.
1 ' Simon, noul meu partener, nu &ă supăraţi pe el, e încă foarte tnăr. 6l în&ăţ meserie2 e;plică
)artin, foarte jenat de situaţie.
1 4a-2 (i la noi în&aţă să urce pe scări, nu-2 spune %unicul cu umor.
1 Cam aşa ce&a2 oftează )artin.
Arc$i îl %ate pe umăr, ca să-i dea curaj.
1 6n ziua cnd &a în&ăţa să tragă, a&ertizează-mă, am să profit şi-am să plec în &acanţă, foarte
departe2 îi şopteşte %unicul la urec$e.
9ui )artin nu-i arde de rs, mai curnd de plns, căci îl &ede pe Simon în patru la%e, în&rtindu-se
în cerc.
1 :ai, Simon2 +n pic de demnitate totuşi2 cere superiorul.
4ar Simon continuă să se în&rtească, parcă e un porcuşor care caută trufe.
1 Am pierdut insigna2 %iguie el, înne%unit de urmările pierderii.
1 :ai, )artin2 7rem să-ţi spunem ce&a foarte important2 zice Arc$i, in&itndu-l înăuntru.
9ocotenentul intră fără tragere de inimă. Nu-i place să-şi lase trupele în urmă.
1 Nu-ţi face griji2 "nsigna lui nu poate fi departe, o s-o găsească pnă la urmă2
)artin încu&iinţează şi se lasă dus în salon.
6n &reme ce tnărul poliţist mai zace încă între părăluţe, 5oza e cu limonada. 5oza e mama lui Artur.
Numele i se potri&eşte, căci ea poartă mereu roc$iţe uillorate şi zm%eşte neîncetat, ca în prima zi de
primă&ară. ' toată numai apă de 5ozafiri, căci de cinci minute îşi ţine degetul su% ro%inet, ca o tulpină
de floare. 4ar ce-o fi făcnd aşa, cu degetul su% jetul de apă- Ca să pricepem, tre%uie să ne întoarcem
puţin în trecut.
)ama e mereu încntată să primească musafiri şi, de mm l-a zărit pe )artin, i-a propus politicoasă
să-i aducă o limonadă. 4ată fiind căldura din această zi de sfrşit de & ară, a fost foarte sigură de
succes. "ar )artin a acceptat încntat. 5oza s-a repezit la %ucătărie, fapt de nu prea %un augur, cnd
ştim ct e de stngace. A &rut, fireşte, să scoată deodată toate lămile din cutia pentru legume, dar, pnă
la urină, le-a scăpat pe toate pe podea. 6ncercnd să le adune, s-a lo&it de toate dulapurile. Asta e
pro%lema ei F e mereu &ictima entuziasmului.
Anul trecut, era în &izită la %iata tanti *iţa, care nu mai poate ieşi la plim%are, de %ătrnă ce-i. "arna
era grea, iar 5oza, mereu ser&ia%ilă, s-a oferit să-i facă unele sercicii. 4upă o lună, în casa *iţei nu mai
era niciun o%iect nespart, ceea ce, de altfel, nici nu mai are importanţă faţă de marea catastrofă. )ama a
dat foc casei. 4e trei ori. ' ade&ărat că era frig, dar nu era cazul să dea foc casei. A lost prima dată cnd
%iata *iţa s-a plns de căldură.
<Nu-i prea cald-C a între%at %ătrna mătuşă, transpirnd printre &l&ătăi.
/ireşte, 5oza a desc$is larg fereastra, iar aerul a aţţat focul şi mai şi. Casa a ars în mai puţin de o
oră. 4in fericire, tanti *iţa e oar%ă şi n-a putut &edea dezastrul. ,ricum, c$iar de-ar fi putut, nu-i
rămnea mare lucru de &ăzut.
4ar să re&enim la lămile noastre. )ama e în %ucătărie, cu cuţitul în mnă. 3arcă ar fi într-un film
de groază. 3une a cincea oară lămia în palmă şi încearcă să înfigă cuţitul în ea. ' uşor să-ţi dai seama
cnd îşi dă osteneala, căci atunci îi iese &rful lim%ii printre %uze. 3rost mnuit, cuţitul nu ştie ce să
facă pe coaja lucioasă a lămii, care n-are niciun c$ef să se lase tăiată. 4ar 5oza e foarte $otărtă. A
oferit limonadă tuturor şi n-o să-i strice planurile o lămie. Apasă zdra&ăn pe cuţit şi sucul lămii îi
ţşneşte drept în oc$i. )ijeşte oc$ii şi caută pe pipăite o crpă. ?ata, a găsit-o. Cel puţin aşa crede. 4e
fapt, a apucat un colţ al perdelei pe care a agăţat-o cu cinci minute mai înainte, cnd a înc$is fereastra.
.rage de aşa-zisa crpă şi nu înţelege de ce nu-i ajunge la oc$i. Cum nu-i lipseşte simţul practic, mama
împinge ta%uretul şi se urcă pe el, ca să ia crpa şi să se şteargă. 6n acesi scop, se sprijină pe ro%inetul
care, desigur, cedează, căci n-a fost conceput pentru a ser&i drept crjă.
+n formida%il jet de apă stră%ate deci încăperea. ' fru mos în sine, dar nu prea practic în mijlocul
%ucătăriei. 5oza îşi şterge faţa, o%ser&ă îngrozită dezastrul şi se aruncă su% c$iu&etă, în căutarea unei
găleţi. 6n gra%a mare, dărmă cte&a cutii cu detergenţi prost aşezate, care n-a&eau altă dorinţă dect să
se &erse şi să se răspndească pe podea. 6ntre timp, mama pune găleata astfel înct jetul de apă să cadă
în ea. ' într-ade&ăr o soluţie %ună, dar numai pentru următoarele cincisprezece secunde, căci nu-i
ne&oie să fii inginer ca să pricepi că găleata se &a umple imediat. 5oza începe să se rotească în loc,
căutnd altă soluţie. 4esc$ide un dulap, stă cte&a clipe în faţa unei cutii cu tomate şi-şi dă seama că
aşa ce&a nu-i e de niciun ajutor. Scotoceşte prin toate dulapurile. ?esturile îi sunt tot mai i dezordonate,
aşa că, e&ident, ade&ărata catastrofă e aproape. )ama răstoarnă mi;erul pe care a uitat să-l scoată din
priză. )i;erul cade pe jos, într-o jer%ă de scntei care trosnesc şi dansează pe duşumeaua foarte
lipicioasă şi, mai ales, foarte inflama%ilă. 4etergenţii se aprind imediat şi în %ucătărie se răspndeşte o
ade&ărată mare de foc. )ama se în&rteşte tot mai repede în jurul ei, dar de data aceasta lundu-se cu
minile de cap. , să întrzie cu limonada.
Apoi, %rusc, 5oza are o re&elaţie0 i-a &enit, în sfrşit, , idee despre cum să golească găleata, care dă
deja pe afară. 3une mna pe ea şi aruncă apa peste flăcările care se sting imediat. Apoi pune mndră
găleata su% g$ecizer. 4e o%icei, se &ede o%ligată să c$eme pompierii, ceea ce nu-i o socoteală c$iar att
de proastă, căci, pnă îi anunţă şi pnă cnd ajung la faţa locului curajoşii &oluntari, nu prea mai
rămne nimic de ars şi deci nimic de stins. Aşa înţelegem mai %ine mndria ei de a fi sal&at de n na
singură %ucătăria de la incendiu. 6n sc$im%, n-a sal&at-o şi de la inundaţie, fiindcă, aşa cum era de
pre&ăzut, găleata s-a umplut iar şi mama e din nou pierdută. 3ro%leme de genul ăsta are încă de cnd
mergea la şcoală. N-a ştiut niciodată să rezol&e ecuaţiile cu &ase care se umplu, comunică, sunt pe
jumătate goale ori pe jumătate pline. 3entru ea nu e;istă dect ro%inetul şi, cnd îl răsuceşti, soseşte
apa. <5estul nu-s dect &or%e goale2C spune adeseori, pentru a e&ita orice discuţie.
Nu merită să contezi pe ea nici cnd rămne maşina în pană. 4e altfel, înainte de a arunca o pri&ire
motorului, ar tre%ui să găsească %utonul cu care se desc$ide capota, cu alte cu&inte, asta e o misiune
imposi%ilă. ,ricum, maşinile şi modul lor de funcţionare sunt un mister pentru 5oza, care n-a îndrăznit
nicicnd să-şi între%e soţul unde-i &estitul motor. 3e de altă parte, nu dă niciodată de urma lui, cnd
Armnd desc$ide port%agajul, ca să-şi poată pune &alizele. *iata femeie nu înţelege nici de ce stă, tot în
port%agaj, o a cincea roată, care nu ser&eşte la nimic, pentru că nici măcar nu se în&rte. 4ar toate
între%ările fără răspuns pot aştepta mult şi %ine, căci iar s-a umplut găleata şi tre%uie să găsească
imediat o soluţie ori să urle după ajutor. (i, dat fiind că mama e gata să tragă aer în piept, se pare că a
ales a doua soluţie.
Arc$i plăteşte oalele sparte, căci mama îi urlă în urec$i. Aceasta n-o face special, dar începe să ţipe
<Ajutooor222C ţinnd în continuare oc$ii înc$işi, deci fără să &adă că Arc$i intră în %ucătărie.
1 (tiu că-s cam în &rstă, dar n-am surzit de tot2 răspunde %unicul, astupndu-şi urec$ile.
5oza %iguie nişte scuze şi încearcă să lege cte&a cu&inte care ar putea e;plica situaţia. 4ar Arc$i
n-arc ne&oie de lămuriri, situaţia e limpede şi aşa. Se aruncă asupra c$iu&etei, răsuceşte maneta de
deasupra ţe&ii de apă, şi g$eizerul se opreşte aproape imediat, din lipsă de presiune. "a din c$iu&etă
ro%inetul şi îl pune la loc. Apoi pune mna pe găleată şi o goleşte în c$iu&etă. 4ă iar drumul la apă şi-i
&erifică de%itul desc$iznd ro%inetul. Apa curge uşurel. Arc$i a rezol&at pro%lema mai repede dect am
scris eu despre ea. )ama a rămas cu gura căscată. .atăl ei a impresionat-o întotdeauna cu asemenea
lucruri. ,are cum de-şi poate controla att de %ine minile- 5oza şi le pri&eşte pe ale ei şi se întrea%ă
de ce acestea n-o ascultă dect uneori.
5eta intră şi ea în %ucătărie. .oată $ărmălaia a prins-o în plină siestă. 4e aia s-a şi indispus, căci
adormise destul de greu. *unica pri&eşte podeaua arsă şi inundată, apoi se uită la fiică-sa. Nu $aosul o
scoate din minţi, ci mai curnd încercarea de a-şi înc$ipui cum poate tnăra în aparenţă fragilă să dea
foc %ucătăriei şi s-o inunde în acelaşi timp.
4ar misterul se limpezeşte cnd mama declară0
1 3ăi8 &oiam să fac limonadă2
+luită, 5eta se uită la ea ca raţa la trompetă. /iica ei c un mister demn de a sta între piramide şi
Atlantida. *unica oftează şi se mulţumeşte să desc$idă frigiderul. "a carafa din cristal, plină cu
limonadă %ună, şi i-o arată.
1 4acă &oiai limonadă, era suficient să desc$izi frigiderul2 zice, cu o undă de reproş în glas. Cel
puţin nu m-ai mai fi tăiat2
1 Să mă tai- repetă 5oza, care nu pricepe aluzia.
6şi pri&eşte roc$ia şi o%ser&ă că, într-ade&ăr, o floricică roşie şi-a făcut apariţia printre margarete. 6şi
pri&eşte degetul, cu %uricul uşor tăiat, pro%a%il în timpul <,peraţiunii 9ămiaC. 9a &ederea sngelui,
înlemneşte. Cască gura mare de tot, oc$ii îi ies din or%ite, genunc$ii o lasă. Cade pe podea, ca un
prosop aruncat pe ring. Auzi, să tai o lămie şi să leşini2 5oza îşi ţine acum degetul su% ro%inet, ca să-şi
uşureze durerea şi să-şi deziu fecteze rana. *ucătăria e lună. )ami a făcut pe zna casei şi a curăţat
totul într-o clipită. )ama suspină, ca un cine %ătrn care se plictiseşte.
1 Cnd te gndeşti că nu ştiu să fac nici limonadă2 murmură 5oza, tristă.
9imonada 5etei a a&ut succes şi carafa e aproape goală. )artin se şterge uşor pe frunte cu %atista şi-
şi pune pa$arul jos.
1 ', într-ade&ăr, foarte %ună2 spune, zm%indu-i %unicii, care apreciază întotdeauna micile
complimente.
3e c$ipul lui Armnd încă se mai citeşte că a &ăzul moartea cu oc$ii. Are mna crispată în jurul
pa$arului şi pri&eşte pierdut în el.
1 *ea o îng$iţitură, %ăiete, o să-ţi facă %ine2 spune ama%il Arc$i, ridicndu-i %raţul, ca să-l ajute să
ducă pa$arul la gură.
4ar Armnd e paralizat c$iar şi pe dinăuntru şi se îneacă de la prima îng$iţitură. Arc$i îl %ate pe
spate, dar degea%a. Se &ede o%ligat să se ridice şi să-i dea o lo&itură zdra&ănă. Att de puternică, înct
ginerelui îi sare o plom%ă. *ucăţica de metal sare din gura lui Armnd şi aterizează în pa$arul lui
)artin, care e înmărmurit.
Armnd pare să-şi re&ină, dar încă n-a &ăzut că-i lipseşte plom%a. )artin i-ar putea zice că a şi găsit-
o, dar e tlelicat să anunţi aşa ce&a în pu%lic. 6n plus, nimeni n-a o%ser&at nimic, iar )artin e singurul
martor.
1 6ncă un pic de limonadă- propune ama%il 5eta, ca răspuns la compliment.
,fiţerul nu ştie ce să facă. Să înece plom%a în limonadă nu-i o idee prea %ună, dar s-o supere pe
)ami, după ce i-a făcut un compliment, nici att. Se $otărăşte să sal&eze plom%a.
1 Nu, mulţumesc2 spune el, ct se poate de politicos.
6n realitate, nici &or%ă să %ea ce&a dintr-un pa$ar, unde pluteşte o plom%ă prost spălată2 5eta
zm%eşte şi 1G, u nă totuşi restul de limonadă. 3oliţistul e înmărmurit şi, culmea pentru un om al legii,
nu ştie cum s-o oprească.
1 'şti prea educat, )artin2 Di-e teamă că nu mai rămne şi celorlalţi-
1 4a, aşa-i2 %iguie %ietul om, speriat la &ederea pa$arului plin.
Nu-ţi face griji2 .ermină-ţi pa$arul. )ai fac2 anunţă )ami, în drum spre %ucătărie.
1 Noroc2 spune Arc$i, ridicndu-şi pa$arul, gata să ciocnească.
)artin transpiră de mama focului. 5idică pa$arul şi ciocneşte fe%ril. Arc$i trage o duşcă %ună şi
scoate un uriaş suspin de satisfacţie.
1 C$iar că-i %ună2 6n plus, e şi plină cu &itamine. :ai2 /ace %ine oricui2
9ui )artin i-ar plăcea să fie iepure şi să poată dispărea în pălăria unui magician. 5idică surznd
pa$arul şi rămne aşa, în suspans, cte&a clipe, aşteptnd să-i &ină o idee. 4ar nu-i &ine, iar Arc$i îl
pri&eşte entuziasmat. 3oliţistul se simte lo&it, ceea ce-i destul de ciudat, fiindcă, prin definiţie, mai
curnd el îi lo&eşte pe ceilalţi. 4uce pa$arul la gură şi-şi ascunde dezgustul su% un zm%et forţat. A%ia
de-şi moaie %uzele în %ăutură şi imediat ca şi cum şi-ar fi stins setetea, declară, uşor răguşit0
1 C$iar că-i %ună2
1 +ltimul pa$ar e cel mai %un, cu tot ce rămne pe fund2 zice Arc$i.
9ui )artin îi e greaţă. Armnd se apleacă asupra lui, căscndu-şi oc$ii %ul%ucaţi.
1 Am &ăzut un dia&ol2 spune în şoaptă, cu c$ipul înfrigurat.
3oliţistul tace. Nu se poate împiedica să creadă că mai %ine c$emau doctorul dect poliţia.
1 (i8 cum arăta dia&olul ăsta- întrea%ă el, pregătindu-se să-şi noteze elucu%raţiile în micul lui
carnet.
1 A&ea trei metri înălţime şi o pălărie carag$ioasă, un aer %izar şi nu prea la locul lui2 răspunde
Armnd, ridicnd un %raţ, de parcă ar recita un lung poem.
1 'şti sigur că n-ai %ăut dect apă- întrea%ă )artin.
Armnd nu reacţionează. Nimic nu pare să-l mai atingă.
1 A&ea faţa ori%ilă şi găuri peste tot. 9ipseau %ucăţi din piele. (i nasul. A&ea un %raţ foarte mare, ca
un cleşte, şi altul foarte mic, aproape atrofiat.
3ortretul-ro%ot nu se anunţă prea simplu.
1 Ce rasă- Al%, negru, gal%en- întrea%ă poliţistul.
1 7erde2 Cu refle;e al%astre2 răspunde liniştit Armand. 3oliţistul se simte uşor pierdut şi şo&ăie
între a rde şi a se ener&a. 3ro%lema nu-i de competenţa a lui, ci a spit alului de %oli ner&oase, unde nu
&a şo&ăi să sune de cum ajunge la comisariat. Se face că-şi reciteşte notiţele.
1 Cred că am tot ce-i necesar, spune el şi se ridică. Am să-mi fac raportul şi8 te ţinem la curent.
Armnd îl apucă de %raţ.
1 Ai grijă de dumneata, domnule agent, te implor2 )artin sc$iţează un surs, dar a&ertismentul îl
înfioară. Armnd pare foarte con&ins de ce-a &ăzut. Simon &ine de-a dura în salon, plin de sudoare, şi
se apropie de urec$ea superiorului.
1 (efule, nu mi-am găsit insigna2
1 Altă pro%lemă2 zice locotenentul, uşor ener&at de întreaga istorie. 6ncercăm mai înti să
localizăm dia&olul, apoi îţi căutăm insigna.
, salută la iuţeală pe %unică şi se duce spre uşă, condus de Arc$i. .ranspirat tot, tnărul poliţist
pri&eşte pofticios pa$arul uitat de şef.
:ai, %ea, nici n-a atins-o2 zice 5eta, foarte încntată că limonada îi e att de r&nită.
1 )ulţumesc, doamnă2 răspunde tnărul, lund pa$arul.
(i %ea aproape pe tot dintr-o îng$iţitură şi se strm%ă cnd îi rămne în gt plom%a lui Armnd. Se
îm%ujorează, lucru anormal după ce-ai dat pe gt o limonadă. ?al%en ar fi mai potri&it, dar acum e
definiti& roşu. Nu &a întrzia să de&ină al%astru, dacă )ami nu inter&ine, căci el se ţine de gt şi nu
poate respira. *unica ar &rea să-l lo&ească peste spate, dar ofiţerul nu stă locului, agăţndu-se ca un
&ierme. 5eta aşteaptă clipa propice şi-l prinde din z%or. 6l lo&eşte zdra&ăn în spate. Simon scuipă
imediat plom%a, care stră%ate întreaga odaie. Apoi îşi &ine în fire.
1 )ulţumesc, doamnă. 'u8 mă simt, într-ade&ăr, prost2
1 Nu-i nimic, nu-i nimic2 răspunde )ami, conducndu-l spre ieşire.
)artin se opreşte în dreptul maşinii de poliţie. Se întoarce spre Arc$i.
1 Cred că ar tre%ui să-ţi aduci ginerele la oraş2 îi spune el.
1 3oate ai dreptate. Aerul de ţară nu-i prea prieşte2 răspunde Arc$i.
1 Nu &or%eam de o plim%are la oraş, ci de o &izită la doctor, la spital2 se ener&ează poliţistul.
1 Nu-ţi face griji. 3e dia&olul despre care &or%eşte l-am cunoscut cnd eram mic. 6l găsesc eu şi
stau de &or%ă cu el. .otul &a fi în ordine2
3oliţistul amuţeşte. <Ce-o fi cu ei, de-au înne%unii toţi-2C se întrea%ă. 4ar cum n-are niciun răspuns,
preferă să urce în maşină.
1 Am să trec şi mine pe la &oi, să &ăd dacă-i totul în ordine2 spune, mai mult din politeţe.
.nărul iese în goana mare din casă şi cade grămadă, ratnd treptele. Nu şi-a dat seama că, dacă urcă
la dus, sunt toate şansele ca ele să co%oare la întors. .nărul se ridică, %iguie iar cte&a scuze şi se
năpusteşte în maşină. 4esc$ide portiera şi se trnteşte pe scaun, într-un nor de praf. A fugit att de tare,
ca să nu-şi facă şeful să aştepte, că a uitat să se scuture de praf. )artin îl pri&eşte şi se mulţumeşte să
ofteze adnc şi să se şteargă la oc$i. )aşina demarează în trom%ă, iar locotenentul părăseşte uşurat casa
de ne%uni.
.ot norodul minimos s-a adunat în marea piaţă. ?radenele sunt pline şi e aşteptată cu nelinişte
sosirea 5egelui. Selena e deja lngă spada regală, care e j prinsă în piatră, şi %ate uşor cu mna în
mnerul ei.
1 /iecare secundă pierdută înseamnă ore cştigate de ). *lestematul2 %om%ăne micuţa prinţesă,
mereu neră%dătoare.
1 Cnd ai să fii regină, ai să poţi sc$im%a protocolul, dacă asta-ţi face plăcere2 spune )oţ, mucalit
ca de o%icei.
1 Asta-i sigur2 ' c$iar prima măsură pe care am s-o iau2 Se pierde foarte multă &reme cu
protocolul2 9a ultima săr%ătoare a al%iliţelor, pnă s-a îndeplinit tot ritualul şi s-a terminat discursul, s-
au ofilit toate florile2 e;plică ea, scandalizată încă de nefericita întmplare.
1 ' ade&ărat, e un pic prea lung, acceptă Artur. Nu e;istă cazuri de e;tremă urgenţă, în care
protocolul poate fi scurtat-
1 4a, fireşte2 4ar pentru un protocol scurtat, tre%uie să treci pe la comisia înţelepţilor, care se ţine o
dată la patru zile, declară )oţ. 'a dă a&izul care, dacă-i fa&ora%il, le permite demnitarilor să &oteze în
zori.
1 4e ce sunt o%ligaţi să aştepte zorii ca să &oteze- întrea%ă Artur.
1 3entru că noaptea e un sfetnic %un, răspunde natural micul prinţ. Aşa scrie la pagina două sute
doi din marea carte.
1 Ca să ceri un protocol simplificat îţi ia de două ori mai multă &reme dect dacă laşi protocolul să
decurgă normal, adaugă Selena, care începe să se ener&eze.
)ulţimea se ridică, şi porţile palatului se desc$id. 3rimii intră ostaşii din garda regală, călcnd rar şi
măsurat. 6i urmează purtătorii de lumini, nelipsiţi în orice protocol.
'i luminează efecti& supuşii cei mai sum%ri şi, mai ales, treptele, pentru ca su&eranul să nu se facă
de rs căznd ct r de lung în piaţa satului. )iro, micul so%ol, &ine în urma lor. 'l este memoria satului
şi deţine ştiinţa strămoşilor.
/ără el, minimoşii ar fi pierduţi, ca pendula fără acul mic. 5egele înaintează, în sfrşit, cu paşi
măsuraţi, aşa cum cer %unele o%iceiuri şi tradiţia. ' ade&ărat că totul e cam prea lent, dar ne lasă, în
sc$im%, răgazul să-l o%ser&ăm pe su&eran, măcar o dată, în $ainele oficiale. )ai înti, pare prea mare
în comparaţie cu ceilalţi. Are aproape un centimetru, ceea ce-i o înălţime de gigant, fiindcă se ştie că
media naţională a minimoşilor tinde spre doi milimetri. 4ar 5egele nu s-a umflat cu supă de al%iliţe
cnd era mic, ci pur şi simplu a încălecat pe credinciosul lui 3almito, un mal%aJ din ţinuturile sudice,
căruia 5egele i-a sal&at tatăl de la moarte, în urmă cu foarte multă &reme.
4ar poate că-i interesant să oprim pentru o clipă cursul po&eştii, ca să &ă istorisesc alta. Cea despre
întlnirea dintre mal%a-mogot şi su&eranul care i-a sal&at &iaţa. Această istorie magnifică e admira%il
scrisă la pagina o sută din marea carte minomoasă, dar, cum sunt puţine şanse s-o puteţi răsfoi în zilele
ce &in, am să &ă rezum esenţialul.
6n urmă cu foarte multă &reme, atunci cnd 5egele nu era încă dect un mic prinţ, poporul minimos
trăia în Africa. 7iaţa li se scurgea liniştită în ritmul soarelui, iar minimoşii trăiau în armonie cu %ogo-
matasalaii. 3rimii ştiau totul despre lumea microscopică, ultimii domneau ca nişte stăpni paşnici peste
marile cmpii din centrul Africii. Cele două popoare a&eau cunoştinţe care mergeau de la infinit de
mare la infinit de mic. /iecare a&ea locul lui, fiecare era un zimţişor pe gigantica roată a &ieţii. 7iitorul
5ege îşi accepta întru totul talia, fiindcă asta n-a&ea nicio însemnătate. 4oar ansam%lul crea armonia.
)ari sau mici, toţi erau egali. Numai că, iată, în mijlocul celor care măsurau în medie doi milimetri,
&iitorul 5ege era8 mic. 4oi milimetri l-ar fi mulţumit, dar a%ia dacă trecea de-un milimetru. 4egea%a
mnca supă, jeleu, pudră sau sirop de al%iliţe, nimic nu-i era de niciun ajutor, iar el rămnea mic.
3ărinţii nu-i puteau da nicio e;plicaţie cu pri&ire la acest fenomen. 'i a&eau dimensiuni normale de
multe generaţii şi niciun accident, nici măcar climatic, nu tul%urase sarcina 5eginei. Starea de fapt îl
c$inuia considera%il pe micul prinţ. 4acă ar fi fost decorator de rădăcini, culegător de %oa%e ori
spărgător de alune, n-ar fi a&ut pro%leme, dar iată, destinul îl alesese să fie 5ege în &iitor şi, ctă &reme
era
. +t de mic, nu se putea $otărî să gu&erneze un popor att de mare. Ct era ziua de lungă, îşi
înc$ipuia toate glumele proaste şi aluziile pe care a&ea să le suporte0 <*unule 5ege, dorim să-ţi
prezentăm un mare proiect=. ,ri0 <A&em o mică pro%lemă pe care numai înălţimea .a o poate rezol&a=.
Sau şi mai şi0 <3ro%lema e de cea mai mare importanţă. .re%uie deci să ne ridicăm la înălţimea eiC.
'&ident, &iitorul 5ege era încă prea mic, adică, pardon, prea tnăr ca să înţeleagă că sarcina care îl
aştepta n-a&ea mare lucru, adică, scuzaţi-mă, nimic cu înălţimea lui, şi că, pentru a fi un %un rege
tre%uie să ai, mai ales, capul foarte plin, inima largă şi rinic$ii solizi. )icul prinţ a&ea deja toate aceste
calităţi, dar îl o%seda faptul că nu era înalt, ceea ce îl împiedica să înfrunte realitatea. Aşa stnd
lucrurile, e ade&ărat că-i &enea greu s-o pri&ească în laţă, pentru că era prea mic ca să se zărească în
oglinzi, So%olul )iro îl &edea şi-i &or%ea o dată pe săptămnă, mcercnd să uşureze situaţia. 9ui )iro
îi &enea uşor, căci nici el nu măsura mai mult de un milimetru. )icul prinţ suporta de %ine, de rău ceea
ce lua drept un $andicap. 4ar, într-o zi, un puşti nesuferit a distrus în cte&a clipe toadele strădaniilor
săptămnale ale lui )iro. 3uştiul nesuferit era c$iar )altazar. 'ra, desigur, mult mai tnăr dect micul
prinţ, dar îl depăşea deja cu un cap. 7or%a &ine, căci capul micului prinţ era foarte plin, pe cnd cel al
lui )altazar răsuna deja ca o tărtăcuţă goală.
)icul )altazar se aşezase într-o dimineaţă în faţa &iitorului său 5ege şi îi spusese0
1 Cred că &ei fi un 5ege foarte diplomat2
9a început, pe micul prinţ îl uimise neaşteptatul compliment. )ai înti, pentru că )altazar a&ea
reputaţia că nu gndeşte şi era o surpriză să-l auzi pronunţnd o propoziţie întreagă, apoi, pentru că
însăşi noţiunea de compliment îi era străină. ,rice-ar fi fost, micul prinţ s-a emoţionat şi a roşit.
1 )ulţumesc pentru frumosul tău compliment, )altazar, dar8 ce te face să crezi că &oi fi un %un
diplomat-
)altazar a zm%it cu sadism, cum făcea ori de cte ori era sigur că &ictima a căzut în capcană.
1 3ăi, ai înălţimea potri&ită pentru a lustrui g$etele2
Nici n-a terminat &or%a, că pe )altazar l-a podidit un rs ne%un şi nu s-a mai putut opri. 3ro%a%il că-
i luase săptămni întregi şi-şi consumase trei sferturi din neuroni să-şi pregătească gluma, aşa că era
normal să se lase copleşit de &eselia în&ingătorului. 4eci )altazar rdea, rdea ca ne%unul şi nu se mai
putea opri. )icul prinţ nu se mai simţise niciodată att de umilit, aşa că a părăsit imediat satul, fără să-
şi anunţe familia, fără să lase în urmă nicio e;plicaţie. ,ricum, era prea mic ca să lase una pe masă.
7iitorului 5ege îi curgeau lacrimile ca picăturile de ploaie în plină iarnă şi a $otărt că &a merge pnă
cnd &a rămne fără lacrimi. Asta i-a luat trei zile. .ra&ersase marile cmpii şi ajunsese la o pădure
deasă. ,stenit, la capătul puterilor şi fără lacrimi, a adormit lngă o rădăcină, pe muşc$iul moale şi
&erde.
)icul prinţ nu se mai depărtase de sat pnă atunci şi întlnea prima oară copaci att de mari, înct
nu &edea cerul de ei. 6n jurul lui, toată &egetaţia era nemăsurat de mare, accentundu-i şi mai mult
sentimentul propriei micimi. *ăieţelul ar mai fi &ărsat cu mare plăcere şi alte lacrimi, dar nu mai a&ea.
6nălţimea copacilor era impreunantă, dar zgomotele pădurii erau şi mai şi. Auzea scrşnete, cotcodăceli
şi cntece necunoscute. 3utea paria că în spatele zgomotelor uneori %izare stăteau felurite di$ănii şi
începea să-i pară rău că plecase att de departe de sat, fără să anunţe, fără protecţie şi, mai ales, fără să
fi a&ut grijă să ţină minte pe ce drumuri o luase, căci era nu numai departe, dar şi total pierdut.
Neliniştea i se citea pe c$ip. Cntecele erau foarte melodioase şi, c$iar dacă nu iz%utea să le
recunoască, sunetele erau att de &esele, că era uşor să-şi înc$ipuie o pri&ig$etoare ori un măcăleandru.
>gomotele, dimpotri&ă, erau mai neliniştitoare, şi prinţul n-a&ea nicio îndoială că di$ania care gro$ăia,
de pildă, a&ea o formida%ilă colecţie de feluriţi canini.
4ar prinţul era prea micuţ ca să intereseze o săl%ăticiune, c$iar pusă la regim. <Cel puţin mă ajută la
ce&a faptul că-s mic2C, îşi spusese necăjit. (i apoi mai era şi un sunet persistent, care îl îngrijora mai
mult dect toate celelalte. ?ra& şi dulce în acelaşi timp. "mposi%il de spus dacă era sforăit ori plnset.
/iinţei care gemea îi mergea ori loarte %ine, ori foarte rău, dar nu era, în orice caz, într-o a are normală.
/iind e;trem de curios din fire, micul prinţ s a ridicat şi s-a îndreptat către locul de unde părea că &ine
plnsul care răsuna acum în întreaga pădure. Cu ct se apropia mai mult, cu att îi era mai limpede
prinţului că gemetele erau ale unei fiinţe care suferea foarte tare.
9a um%ra unui %olo&an uriaş, a găsit o făptură care zăcea în ţărnă. *lana al%ă, deasă şi mătăsoasă,
la%ele groase cu trei degete, fruntea plată de tot şi ma;ilarele nespus de mari îi dădeau un aer
impresionant. 4easupra dinţilor frumoşi a&ea doi oc$işori care nu trădau o inteligenţă prea mare, ci o
profundă drăgălăşenie. 6n ciuda ma;ilarelor ei impresionante, micul prinţ s-a apropiat de făptură.
Auzise &or%indu-se de rasa deose%ită, unică în felul ei, a mal%a-mogoţilor. )ogoţii trăiau în nord, iar
mal%aJii, în sud. 4eci acesta era un mogot. Apărea într-o sc$iţă &agă la pagina şapte sute optsprezece a
marii cărţi, dar acum, că-l &edea de aproape, &iitorul 5ege putea zice că desenul era dintre cele mai
sumare. Sc$iţa îi atri%uia coarne ridicole, dinţi nemăsurat de lungi şi o %lană aspră, din care cauză
fusese considerat un porc spinos.
Nimic nu era ade&ărat, iar %lana al%ă a mogotului era tare mătăsoasă şi plăcută. Apropiindu-se şi mai
mult, micul prinţ a înţeles de ce se &ăita di$ania. A&ea la%a prinsă într-o ori%ilă capcană cu milimuli.
6ntr-ade&ăr, momeala din interior era mncarea lui preferată, iar el se năpustise asupra ei fără să mai
stea pe gnduri. 4e altfel, c$iar de s-ar fi gndit, tot ar fi fost prins, fiindcă nu putea rezista unui
milimul grăsuţ. )ogotul l-a &ăzut pe micul prinţ. *ăiatul era att de o%osit, că n-a reacţionat. S-a
mulţumit să geamă şi mai a%itir, păstrndu-şi restul energiei pentru respirat.
1 4ragă prietene, dar ai căzut într-o cursă ori%ilă2 s-a mirat micul prinţ.
)ogotul nu &or%ea, fireşte, lim%a minimoşilor. 4ar prinţul a priceput destul de iute cum funcţiona
capcana. 'ra un soi de cursă de şoareci, cu o înc$izătoare pe-o latură. /ără îndoială, c$eia îi permitea
&nătorului să pună prada în li%ertate.
'ducat în spiritul dreptăţii şi al li%ertăţii, micul prinţ nu putea suporta îngrozitoarea situaţie.
1 6ncerc să te eli%erez, dar promite-mi că, de iz%utesc, i el puţin n-ai să mă mănnci2 i-a cerut el.
)ogotul s-a mulţumit să geamă, ceea ce nu-i limpezea intenţiile, dar micul prinţ şi-a asumat riscul.
A aruncat o pri&ire înc$izătorii. /orţnd-o un pic, a putut intra în ea m, pentru prima oară, a mulţumit
cerului că-l făcuse mic. ,dată înăuntru, a studiat ză&orul. Nimic complicat. )aşinile cu oglinzi folosite
de )iro, pe care &iitorul 5ege tre%uia să le monteze şi să le demonteze cu oc$ii înc$işi, erau mult mai
comple;e. A împins trei tije, a tras i mă fermoare şi a desc$is pe loc capcana.
)ogotul s-a rostogolit imediat într-o parte şi a $orcăit att de profund, înct, c$iar de nu-i cunoşteai
lim%a, pricepeai. )icul prinţ s-a c$inuit să scoată ză&orul, apoi a &enit în faţa mogotului.
1 Ce zici, e mai %ine acum- l-a între%at el nu fără mndrie.
/ăptura a şo&ăit, apoi un surs larg i-a in&adat c$ipul.
A&ea gura att de mare, că zm%ea, într-ade&ăr, pnă la urec$i. 6n ciuda o%oselii, a iz%utit să se
ridice. 6n picioare, era de trei ori mai mare dect micul prinţ, care a n pretat o clipă că eli%erase
asemenea mastodont, fără să fi studiat înainte cu ce se $rănea. 4ar mogotul şi-a pri&it sal&atorul cu
mare respect şi cu drăgălăşenie.
(i-a dus mna rănită la inimă şi a zis de cte&a ori acelaşi cu&nt0 <)omoC, &rnd parcă să-i dea
ce&a de înţeles.
1 3ăi8 da8 sunt )a;imilien de Saimond, prinţul 3rimului Dinut2 a spus puştiul, nu prea sigur că
răspundea %ine la între%are.
1 )a8 ma, a spus mogotul, arătnd cu degetul către prinţ. )omo, a adăugat, arătnd spre sine.
1 3ăi8 nu-i prea demn de un su&eran să fie strigat <mamaC8 Spune-mi mai curnd <tataC2
1 .ata2 a repetat iute mogotul.
1 Asta-i2 .ata-)omo, a precizat puştiul, zm%ind.
1 .ata-)omo-tata-)omo-tata-)omo2 a fredonat mogotul )omo tot mai iute şi %ătnd rnd pe
rnd cu la%a lui groasă în piepturile lor, pnă cnd l-a pus la pămnt pe micul prinţ.
Atunci şi-a pus minile în cap şi a scos un strigăt dezolat.
1 Nu-i nimic, nu-i nimic2 a spus prinţul, scuturndu-se de praf.
)ogotul a constatat că %ăieţelul n-a&ea nimic şi s-a %ucurat.
1 'i %ine, eu te-am eli%erat, tu nu m-ai mncat, suntem c$it2 Cred că ar fi de dorit să te duci la ai
tăi, înainte să se sperie2 a spus &iitorul 5ege, căruia noul prieten i se părea cam incomod şi prea
&oluminos pentru gustul lui. )omo a scos iar un $orcăit, ce&a mai trist ca de o%icei. S-a întors şi a
întins la%a spre altă capcană. 3rinse între fălcile de oţel, zăceau acolo două trupuri inerte, cu %lana al%ă.
/amilia lui )omo nu era prea departe, dar el n-a&ea niciun c$ef să se ducă la ea. )a;imilien de
Saimond nu ştia ce să spună în faţa sinistrei descoperiri. "-ar fi plăcut să-l consoleze pe orfan, dar cum
să iei în %raţe o minge din %lană att de mare- )omo n-a aşteptat răspunsul şi şi-a pus capul mare şi
turtit su% %raţul micului prinţ, care l-a consolat cum a putut mai %ine. .ata şi )omo au rămas aşa cte&a
clipe, legănndu-se unul pe altul, la liziera pădurii.
<,are cum am să regăsesc drumul-= s-a între%at neliniştit )a;imilien de Saimond. ' ade&ărat că
a%senţa lui produsese panică în sat şi că întregul regat îl căuta de trei zile. 4ar, auzindu-l, micul mogot
a început să-l adulmece.
1 ,preşte-te, mă gdili2 a spus prinţul, z%ătndu-se.
4upă ce l-a adulmecat din cap pnă-n picioare, mogotul l-a luat pe micul prinţ şi l-a pus pe cap, att
de plat că părea să fi fost conceput c$iar în acest scop. Apoi )omo a luat-o pe drumul pe unde &enise
micul prinţ, care a mţeles că mogotul a&ea simţul mirosului foarte dez&oltat. .rei zile mai trziu, cnd
a%ia adormise în capul mogotului, )a;imilien de Saimond a ajuns în faţa porţii de nord a satului
minimos. 'ra de&reme, în zori, şi satul mai dormea încă. )ogotul a făcut cţi&a paşi sfioşi alături de
călăuza lui şi a ajuns drept su% nasul tnărului )altazar, care sforăia în ţărnă, ascuns între două
coacăze.
1 )altazar-2 a urlat &iitorul 5ege din &rful mogotului.
). S-a trezit speriat, gata să-şi sucească gtul, în încercarea de a-l &edea pe )a;imilien de Saimond,
aplecat deasupra tronului.
1 4ragă )altazar, cnd &oi fi 5ege, am să te numesc mare cancelar2
1 4a- Cărui fapt datorez onoarea- a %iguit tnărul răz%oinic, care încă nu se deşteptase de-a
%inelea.
1 6n fiecare dimineaţă, cancelarul pune coroana pe capul 5egelui. (i, cum de aici înainte am să stau
pe mogot, mi se pare că ai înălţimea ideală pentru îndeplinirea acestei misiuni2 a spus micul prinţ, ca un
mic dia&ol. ,mul potri&it la locul potri&it, iar gamulii &or fi %ine îngrijiţi. 3agina o sută doisprezece din
marea carte2 a mai adăugat, înainte de-a se întoarce în palat.
6n acea zi, )a;imilien de Saimond a fost mndru ca un cocoş care şi-a cumpărat deşteptător nou.
4incolo de răz%unarea personală, înţelesese ce&a important0 înălţimea unui minimos se măsoară după
mărimea inimii şi, ca atare, )a;imilien de Saimond putea să se laude că era mare. 6n acea zi, şi-a
promis solemn că, de cum &a ajunge 5ege, &a pune ca fraza să fie scrisă în marea carte. Ceea ce au şi
făcut, la pagina patru sute. )a;imilien de Saimond are azi peste cinci mii de ani, iar credinciosul
)omo nu mai e cu el ca să-l poarte. (tafeta a preluat-o fiul lui. 6l c$eamă 3almito şi seamănă ca două
picături de apă cu tatăl său.
5egele intră pe poarta cea mare, aruncă o pri&ire lui )iro, salută politicos demnitarii şi înaltele
autorităţi ale gu&ernului minimos. Apoi îşi drege glasul şi se lanseaza în &eşnicul discurs de desc$idere.
1 4ragi concetăţeni, astăzi ne-am adunat în marea piaţă a satului, pentru că momentul e gra& şi8
Selena înc$eie fraza în locul lui.
1 8 (i timpul ne presează2 7ă mulţumesc deci pentru atenţie, şi la drum2
)ica prinţesă pune mna pe mnerul spadei şi se pregăteşte să dea o mare lo&itură.
1 Selena2 Spada nu poate ieşi aşa, şi o ştii prea %ine2 pune 5egele, care nu &rea să-şi necăjească
fiica.
1 3uterile spadei nu se &ădesc dect în mini animate de simţul dreptăţii2 îi aminteşte )iro, ca un
înţelept ce este.
Selena e şi prinţesă, şi încăpăţnată, moti&e serioase ca să nu asculte de nimeni. 5espiră adnc şi
trage din răsputeri de ar mă. Spada iese uşor din stncă, de parcă ar fi fost înfiptă m unt. )irată, fetiţa
cade în fund. 6n gradenuri, supuşii sunt şi ei uimiţi. Nici c$iar 5egele nu-şi re&ine. 4eşi n-ar fi tre%uit
să se îndoiască de la ultima ei a&entură, Selena a crescut. Nu mai e impetuoasă şi impulsi&ă, plină de
&iaţă, gata să ia luna de pe cer, dacă onoarea i-o cere. 3rinţesa se uită la spada din minile ei, uimită că
n-a tre%uit să lupte.
1 .are gră%it tre%uie să fie timpul, dacă zeiţa pădurii ma lasă să scot astfel spada2 %om%ăne
prinţesa, pe care acest gnd o nelinişteşte.
1 4ar cum e cu putinţă, %unul meu )iro-2 se nelinişteşte şi 5egele.
*ătrnul so%ol dă uşurel din umeri.
1 Nu &reau să te supăr, %unule )a;imilien de Saimond, dar e ade&ărat că protocolul e uneori prea
lung, iar discursul tău e adesea plicticos, spune direct înţeleptul.
5egelui i se puse un nod în gt. Nu prea o%şnuieşte să fie dojenit astfel, în plin protocol. 4ar un
5ege %un e imlecat şi după capacitatea lui de reacţie. )a;imilien de 7nmond îşi pri&eşte fiica şi-şi
drege puţin glasul0
1 :mm2 3ăi, date fiind împrejurările, spun doar două &or%e0 9a drum2
Capitolul K
(i )altazar a pornit la drum, unul ade&ărat, şi pentru întia oară. ' fascinat de panglica neteda şi
tare, cu o linie frumoasă şi gal%enă pe mijloc. )ngie asfaltul cu talpa piciorului, aşa cum ar mngia
o %ucaliL de mătase. "n&enţia îi place mult, căci a cunoscut doar dru muri întortoc$eate, tăiate în stncă
F rutele luptătorului unde înaintarea cu cţi&a metri putea uneori să dureze luni întregi. Aici, drumul e
drept ca firul cu plum% şi se întinde în sus şi în jos ct &ezi cu oc$ii. )altazar pri&eşle la stnga, apoi la
dreapta, între%ndu-se încotro s-o apuce. .re%uie spus că-i cam pierdut în noua dimensiune, unde totul
pare disproporţionat. <,are ce soi de gamul ar putea merge pe asemenea drum-2C se întrea%ă el.
5ăspunsul i-l aduce &ntul. >gomotul de deparle creşte tot mai tare. +n %zit surd şi neplăcut.
/ireşie, nu-i un gamul, )altazar i-ar fi recunoscut paşii imediat, doar a &nat atţia. *zitul e mai
puternic, mai ascuns, degea%a ciuleşte )altazar urec$ile, nu iz%uteşte să-l recunoască. <, fi &reun
%ondar=, i se năzare. 4ar %ondarul ar 1 re%ui să fie enorm şi să z%oare razant cu asfaltul, căci &ine în
goana mare. )altazar mijeşte oc$ii în direcţia posi%ilului %ondar, care, de aproape, pare mai curnd
scara%eu.
9ocotenentul )artin mijeşte şi el oc$ii la %ordul ro%ustei ma&ini de poliţie. Se întrea%ă, pe drept
cu&nt, i o face stlpul &erzui în mijlocul drumului. 6şi întrea%ă partenerul cu pri&irea, dar Simon $a%ar
n-are. 4in prudenţă, locotenentul încetineşte &iteza.
)altazar se apleacă uşurel înainte, ca să &adă mai %ine di$ania care se apropie. 4istinge acum %ine
%ara cromată din faţă, care îi ţine maşinii loc de dinţi. Nu încape nicio îndoială. <4acă-şi arată caninii şi
%om%ăne, nu poate fi dect animal de pradăC, îşi zice )altazar. Niciodată nu i-a fost frică să &neze
animale săl%atice. 4e altfel, în general nu-i e frică de nimic.
Nici locotenentul )artin nu se teme, dar e îngrijorat.
1 3oate că-i efectul optic al căldurii, sugerează tnărul Simon, doar ca să zică şi el ce&a.
1 Căldura clatină drumul sau produce miraje, nu naşte stlpi2 o%iectează locotenentul, ridicnd din
umeri.
1 4a, dar, uneori, efectul optic apropie o%iecte aflate la Jilometri distanţă, răspunde timid
partenerul lui.
9ocotenentul cugetă cte&a clipe. 9a intrarea în oraşul următor e un stlp electric, la doi Jilometri în
linie dreaptă. 3oate că-i c$iar pe a;a drumului. )artin zm%eşte.
1 *ra&o, puştiule2 Ai dreptate. ' stlpul electric de lngă supermarJet. Căldura are pro%a%il efectul
unei lupe, aşa că pare mult mai aproape dect în realitate2
1 )ulţumesc, şefule, răspunde mndru tnărul.
1 3entru puţin. .re%uie să ştii să-ţi recunoşti neştiinţa cnd8 nu ştii2 adaugă locotenentul, înainte
de a accelera iar, îndreptndu-se spre mirajul care nu &a întrzia să de&ină coşmar.
(oferul înaintează pri&ind prin par%riz şi zăreşte limpede pe stlpul &erde doi oc$i. 4oi oc$i $idoşi
pe un trup putred, ca un cada&ru &ec$i ieşit din mormnt. 3oliţiştii înţeleg %rusc că s-au înşelat şi încep
să urle. )artin ar face mai %ine să apese pe frnă dect să ragă ca un măgar, dar e oricum prea trziu,
maşina merge drept spre )altazar. .otal inconştient de primejdie, ). *lestematul nu se clinteşte nici
măcar un centimetru şi pri&eşte dispreţuitor cum se năpusteşte asupra lui monstrul cu ma;ilare din oţel.
4ar locotenentul )artin e şofer %un şi, în ultima clipă, cu un ultim refle;, trage de &olan şi e&ită
coliziunea. )aşina a trecut att de aproape de )altazar, că &ntul pc care l-a strnit aceasta l-a
dezec$ili%rat. 6n maşină, cei doi poliţişti sunt li&izi, iar Simon pri&eşte în oglinda retro&i zoare cum se
depărtează creatura.
1 Cine mai e şi ăsta-2 %l%ie tnărul stagiar, al% la faţă.
1 4ia&olul însuşi2 răspunde locotenentul cu &oce tremurătoare, apoi apasă pe accelerator, ca să iasă
ct mai repede din iad.
)altazar îşi &ine în fire şi pri&eşte ciudata maşină care se depărtează. Nu ştie unde merge, dar se
duce oricum unde&a, aşa că $otărăşte s-o urmeze. 3ăsările din pădure sunt fericite &ăzndu-l că pleacă
cu paşi mari, pe drumul fără sfrşit, care şerpuieşte printre $oldele de gru auriu.
Selena, Artur şi )oţ sunt şi ei pe drum. 6n fine, aşa îi spun minimoşii ţe&ii cam stricate şi roase care
trece aproape pe su% toată grădina. ', de fapt, un &ec$i sistem tie irigaţii, pe care Arc$i l-a instalat cnd
s-au mutat aici, în urmă cu &reo douăzeci de ani.
4ar, cum ţe&ile erau de proastă calitate pe atunci, reţeaua a fost repede părăsită pentru un splendid
furtun din plastic &erde. 7ec$ea reţea de ţe&i e un dar ceresc pentru minimoşi, căci ei ar fi a&ut ne&oie
de mii şi mii de ore de muncă pentru a săpa şi a construi un asemenea circuit pentru maşini. 4e altfel,
asta şi începuseră să facă, înainte ca Arc$i să le fi dez&ăluit e;istenţa reţelei. 6n acea &reme, 5egele
apro%ase, în cele din urmă, <marile lucrări=, pe care le refuza în fiecare an. 9uase $otărrea în urma
unui acord semnat cu furnicile, care acceptaseră să participe la construirea reţelei, cu condiţia s-o poată
folosi şi ele. Nu erau toţi de acord cu participarea lor. Se uimeau că, de o mie de ori mai numeroase şi
mai disciplinate ca minimoşii, furnicile putea să pună literalmente stăpnire pe reţea, transformnd
%ule&ardul în autostradă. 4ar 5egele $otărse, iar interesul general pre&alase.
Cnd a sosit, Arc$i a putut &edea amploarea lucrărilor. /urnicile şi minimoşii îşi treceau zi şi noapte
ştafeta pe fundul tunelului prăfuit, a cărui construcţie nu părea să progreseze deloc. Atunci a cerut o
audienţă la 5ege, care i-a fost acordată după multe zile de parlamentări şi întruniri preliminare. 6n
cursul între&ederii, a menţionat e;istenţa reţelei complete, care îi putea duce cu uşurinţă în cele patru
colţuri ale grădinii şi îi scutea de numeroase eforturi. 5egele )a;imilien de Saimond şi 5egina
furnicilor au fost, fireşte, foarte interesaţi de soluţie, iar Arc$i le-a desenat din memorie întreaga reţea.
Au sc$im%at deci direcţia lucrărilor şi au început să sape spre stnga, după indicaţiile lui Arc$i. 6n
cte&a ore, muncitorii au dat de &ec$ea ţea&ă de irigaţii şi n-a fost prea greu să lărgească %reşa. Astfel,
de pe o zi pe alta, minimoşii s-au &ăzut stăpni pe o întreagă reţea de drumuri, care le îngăduia să
stră%ată în lung şi în lat cele şapte Dinuturi, în deplină siguranţă.
1 "ar luăm o nucă- întrea%ă Artur, pe care ideea nu-l prea încntă.
1 Nu. .ransportatorul n-ar accepta niciodată să ne ducă acasă la tine. >ona e interzisă, răspunde
Selena.
Artur se simte uşurat. Călătoriile cu nuca îi fac foarte rău la stomac.
1 7om parcurge tot drumul cu ajutorul unui transportator de %ile.
1 ,, nu2 e;clamă )oţ, deja speriat.
1 ' mai8 e mai rău dect cu nuca- se nelinişteşte A rtur.
1 3e lngă el, călătoria cu nuca e un &oiaj de plăcere2
răspunde micul prinţ, iar strm%ătura lui spune multe.
Cu cţi&a ani în urmă, )altazar îşi construise şi el o icţea. Aceasta pornea de su% garaj, întinzndu-
se între m%urile pentru firele electrice care urcau la etaj în lungul pereţilor şi ţe&ile de scurgere a apei.
Acolo îşi ţesuse pnza de păianjen. 6n cea mai %ună perioadă a lui )altazar, la fiecare răscruce a
giganticei reţele, stătea cte un seid, dar azi teritoriul era pustiu.
Cei trei merg un timp prin ori%ilul canal presărat cu lesturi0 toate deşeurile lăsate de zidarii care au
ridicat casa, cu douăzeci de ani în urmă, de la %ătrne cuie din lemn pnă la am%alaje de c$eMing-gum.
1 Asta-i casa ta- Nu-i prea aranjată2 zice prinţesa destul de scr%ită.
1 Nu, nu2 Suntem între ziduri şi de aia-i cam murdar2 *unica nu poate face curat aici, locul e prea
mare. 4e cealaltă parte a zidului, totul e foarte curat, ai să &ezi2 răspunde ama%il Artur.
Ajung la un %ranşament. Su% un contor mare e un soi de manetă, fi;ată pe ţea&ă.
1 .u ştii să citeşti pe lim%a asta- întrea%ă Selena, arătnd spre zid.
Artur ridică pri&irile şi citeşte &ec$ile etic$ete lipite pe zid.
1 <*ucătărie=, <Salon=, <,daia 5etei=8 <,daia lui Artur=2 ţipă puştiul. ' maneta care desc$ide
apa din %aia mea2 Nu tre%uie dect să urcăm pe ţea&ă şi ajungem drept la mine în cameră. 4e acolo
putem ajunge uşor în %iroul %unicului2
Selena oftează şi pune minile în şold.
1 Artur, ridică oc$ii2
3uştiul o ascultă şi &ede că faimoasa ţea&ă urcă la nesfrşit. Se simte de parcă ar fi la poalele unui
munte.
1 4a8 într-ade&ăr, n-are să fie uşor2 acceptă Artur, stnjenit.
1 *a, din contră2 )oţ, dă-mi %riceagul2 zice prinţesa, mereu sprinţară.
)oţ cotro%ăie iute în rucsac şi scoate &estitul %riceag multifuncţional.
1 /ii atentă, lipiciul s-a in&ersat cu granulorul, iar ciocănelul, cu &empilo-cergo-licrapeta2
precizează micul prinţ.
1 Nu-ţi face griji2 răspunde Selena, aproape smulgn-du-i-l din mnă. Nu &reau dect un cuţit2
1 Ce-i o &erpilo-cergo-licrapetă- întrea%ă Artur.
1 Cu ea &empilezi tot cergo-ul găsit în jurul licrapetei2 răspunde )oţ, ca şi cum asta ar fi de la sine
înţeles.
1 A$a2 se mulţumeşte să zică Artur, de parcă ar fi priceput totul.
Nu-i ne&oie să insiste, drumul e lung şi se &or mai i&i ocazii de a afla pentru ce tre%uie &empilaţi
cergii din jurul licrapetelor.
Selena apasă în cele din urmă pe un %uton. 4in %riceag nu iese un cuţit, ci un aruncător de flăcări,
care arde u 11 întreg cocon dintr-odată.
1 +pss2 apucă să strige, dar coconul în flăcări începe să se agite, deşirndu-se.
+n omuleţ cade la pămnt, în&ăluit în mătase fumegndă.
1 Nu poţi trezi lumea aşa, urlă omuleţul cu %ar%ă al%ă şi creaţă.
1 6mi pare rău2 N-a&em &reme de protocol, suntem în misiune superurgentă2 ţipă prinţesa, deloc
ruşinată de dezordinea pe care a făcut-o.
*ătrnul portar se %ate pe umeri, ca să nu-i ardă $ainele, apoi începe să tuşească din pricina fumului.
1 (i eu, care mi-am cerut mutarea aici, în gaură, ca să si au liniştit2 Nu ca frate-meu, care lucrează
la palat şi e trezit din cinci în cinci minute2
6ntre timp, Selena s-a urcat pe maneta groasă şi, cu ajutorul lui Artur, o împinge. Se aud glgituri în
întreaga reţea de apă. 3ortarul desc$ide uşiţa făcută c$iar în ţea&ă, rare dă într-o cutie de presiune.
Acolo sunt cadrane, ni&ele şi un %alonaş care se plim%ă de-a lungul unei scale colorate. 3ortarul trage şi
el de o manetă, iar cutia se goleşte, glgind foarte neplăcut.
1 4acă încep să fiu şi eu sculat din cinci în cinci minute, am să cer o nouă mutare2 %om%ăne
portarul, făcndu-şi conştiincios trea%a.
4ar spusele lui o intrigă pe Selena.
1 Cine a trecut înaintea noastră-
1 +nul &ai de capul lui, care plngea de mama focului2 )-a implorat să-l ajut. Arăta att de rău, că
nu m-a lăsat inima să-l refuz, po&esteşte portarul.
1 (i unde &oia să meargă- întrea%ă prinţesa.
1 N-a&ea importanţă2 3uţin îi păsa, &oia doar să dispară2
Selena începe să-şi facă o idee despre identitatea misteriosului pasager.
1 (i cum arăta-
3ortarul îşi împinge clienţii în cutiuţă, apoi cugetă o clipă.
1 )ai curnd înalt, cu armura murdară, oc$i frumoşi, cap de %estie şi, mai ales, o creastă făcută
dintr-o lamă de ras.
Cei trei prieteni sunt uluiţi.
1 6ntunericitul222 strigă ei în cor.
1 Asta e2 răspunde portarul, trntindu-le uşa în nas2
)oţ se lipeşte de $u%lou şi lo&eşte din răsputeri, dar afară nu se mai aude nimic. 6n plus, prea ocupat
să tragă de manete, portarul nici nu se mai uită la ei.
1 9asă-ne să ieşim2 z%iară cei trei.
4ar degea%a, sunt pur şi simplu încuiaţi în tu%ul care curnd se umple cu apă pe la am%ele capete. 6n
cte&a clipe, sunt prizonierii unui %alonaş, în mijlocul dozatorului transparent.
1 ?ata- strigă portarul, pronunţnd grijuliu, ca să se facă înţeles.
Cei trei clatină disperaţi din cap, în semn că nu sunt pregătiţi.
1 3erfect2 zice portarul şi zm%eşte.
4acă ar tre%ui să aştepte de fiecare dată apro%area pasagerilor, n-ar mai fi niciodată gata de culcare.
6ntr-a-de&ăr, cum minimoşii se tem de apă din moşi strămoşi, de cum se &ăd în %alonaş, gata de marele
&oiaj su%marin, încep să tremure şi &or să anuleze imediat călătoria.
1 .otu-i în ordine2 strigă portarul, împingnd şi ultima manetă.
Clapetele cutiei se desc$id şi eli%erează %alonaşul. Cei irei se ţin cum pot de peretele care e pe ct de
diafan, pe alt de lunecos. *alonaşul înaintează cte&a clipe în lungul ţe&ii, apoi se ridică pe &erticală,
odată cu apa care suie iute. )oţ urcă cu greutate pe perete, căci are ne&oie de loc. 3nă la urmă, Artur
se linişteşte, deoarece, ca să fim drepţi, &oiajul e destul de frumos. *alonaşul e plăcut legănat de
curentul care urcă, şi el &ede o lume pe care nici n-o %ănuise. Copiii trec foarte lin de diferite coturi, iar
Artur începe să se %ucure de interesanta călătorie.
1 ,ricum e un mijloc de transport mai conforta%il dect nuca2 (i, cel puţin, nu rişti să ai întlniri
neplăcute2
1 Nu, dar rişti s-o mierleşti2 îţi înc$ipui cum ar fi să sfrşim înecaţi în toată apa asta-2 se
îngrijorează )oţişor, tremurnd tot.
1 , poţi păţi şi mai rău, spune Selena. 3uştii o pri&esc îngrijoraţi. "ar ea adaugă0 *alonaşul se poate
înţepeni.
1 ,, nu2 Nu &or%i de nenorociri2 o roagă )oţ, dezgustat.
Artur nu pricepe. ' ade&ărat că, pe lim%a lui, <un %alonaş înţepenit11 duce cu gndul mai mult la un
sport de duminică, practicat în şezlong, dacă-i posi%il c$iar la um%ra unui stejar uriaş. Aşa că întrea%ă
inocent0
1 ' c$iar aşa teri%il să se înţepenească %alonaşul-
1 Nu &or%i de nenorociri2 insistă )oţ.
4ar nenorocirea &ine de cte ori o c$emi. *alonaşul ajunge la un nou cot, unde e;istă o sco%itură.
Curentul îl strecoară acolo şi îl lasă %locat.
1 +ite2 *alonaşul s-a înţepenit2 ţipă )oţ, rotindu-şi %raţele.
1 (i poate dura mult- se nelinişteşte Artur.
1 3oate dura luni de zile2 răspunde Selena. .re%uie sa aştepţi să-i &ină cui&a ideea de a desc$ide un
ro%inet, unde&a, în casa asta %lestemată, pentru ca scurgerea apei să ne pună în mişcare şi să ieşim de
aici2
Artur a înţeles situaţia şi trece în re&istă toţi mem%rii familiei care pot desc$ide un ro%inet la acea
oră att de matinală. *unica, la %ucătărie, %unicul ca să ude grădina, tata ca să se radă, mama ca să
e&ite un pro%a%il incendiu. 3osi%ilităţile-s numeroase, iar Artur e liniştit.
1 Nu &ă faceţi griji, la ora asta toată lumea consumi apă. Nu durează mult.
Capitolul N
)icul jet de apă al unei ţşnitoare se pune în mişcare. +n poliţist gras se apleacă şi cască gura, ca
%roasca gata să îng$ită un ţnţar. Nu-i uşor să prindă g$eizerul care i se suceşte su% nas, dar poliţistul
insistă, deoarece căldura e deja puternică acum, iar gtlejul lui are mare ne&oie de apă. .ocmai cnd a
reuşit poliţistul să pună stăpnire pe jetul de apă, locotenentul )artin şi colegul lui se i&esc ca din
pămnt. Att de %rusc, de &iolent, că grăsanul tresare şi apa îi nimereşte drept în faţă.
Alertă generală2 strigă Simon, iar )artin se năpusti, io la primul telefon pe care îl zăreşte şi urlă în
receptor, c$iar înainte de a da %ună ziua. Am ne&oie imediat de întăriri2
1 Ce se petrece- întrea%ă grăsanul, ştergndu-se cum poate.
Simon îşi apropie faţa la cţi&a centimetri de a lui. ,c$ii i-au ieşit din or%ite şi %uzele îi tremură.
1 9-am &ăzut pe nai%a2 urlă confidenţial. Stătea în mijlocul drumului şi era să-l călcăm cu maşina2
3oliţistul cel gras oftează.
1 Ce nai%a căuta la noi- întrea%ă el, făcnd pe spiri tualul.
1 :a%ar n-am, dar, cnd ai să-i &ezi capul, ai să pricepi de ce n-am oprit să-l între%ăm2 răspunde
Simon, care începe1 să tremure ca frunza, doar cnd pomeneşte ce-a &ăzut.
.rei maşini de poliţie trec prin localitate, în drum spre marea şosea, poreclită deja Calea Nai%ii. <,
fi ce&a gra&C, îşi spun locuitorii trguşorului, căci e o raritate sa &ezi trecnd asemenea escadron. 4ar
%ra&ii poliţişti se c$inuie degea%a să dea în mijlocul cmpiei de nai%a, care-i deja în oraş.
)altazar pri&eşte neliniştit cum trec maşinile. Nu-i plac deloc animalele mari cu dinţi proeminenţi.
Se ascunde la um%ra unui zid şi lasă trupele să treacă. 9iniştea se reinstaurează în sătuc, iar )altazar
aruncă o pri&i re jur-împrejur. 7ipia e în toi, dar unele magazine au tras storurile, ca să-şi atragă clienţii
la &itrinele răcoroase. 4ar strada mare e aproape pustie. Numai cte&a femei se îndreaptă spre
supermarJet.
)altazar merge în susul străzii, pe partea cu um%ră. Căldura nu-l deranjează deloc, dar crede că-i
mai prudent să fie discret. ' sigur că, a&nd capul cum îl are, nu riscă să fie luat drept localnic. <"deal
ar fi să mă deg$izez. 3oate c$iar să-mi sc$im% pielea2= îşi spune *lestematul, care pricepe de-acum că
pe lumea asta, unde totul pare att de frumos, urţenia lui &a fi un continuu deza&antaj.
.re%uie că asta e ziua norocoasă a lui )., căci dă peste un mic afiş care laudă meritele doctorului
Cusătură. +n lucru e cert0 Cusătură e un doctor %un, căci pe afiş e într-o parte desenul unei femei cu un
nas enorm şi rupt în două, iar în cealaltă, aceeaşi femeie cu un nas nou, care-ar face-o geloasă şi pe
Cleopatra.
4ar )altazar n-are nas, aşa că înţelege desenul pe dos şi-şi înc$ipuie că femeia cu nas mic şi ridicol
e încntată să ai%ă deodată un nas uriaş, care îi &a îngădui să sforăie ca un elefant.
4octorul Cusătură îşi desc$ide îngrijorat agenda şi oftează disperat &ăznd-o att de goală. Nicio
consultaţie, nici măcar sfaturi pentru mac$iaj. Nimeni şi nimic. Sătucul se simte foarte %ine în pielea lui
şi nimeni n-are ne&oie de ser&iciile sale. S-a instalat aici de &reo şase luni. Credea că satul e un fa%ulos
rezer&or de coşuri pe faţă, %uze de iepure şi urte cicatrici de toate soiurile. Aşa şi ora, căci &iaţa la ţară
e uneori foarte aspră, dar toţi erau mulţumiţi aşa cum erau şi nimeni nu &enise încă să se intereseze de
ser&iciile doctorului Cusătură. 6ntr-o situaţie att de tristă, e uşor de înc$ipuit cum a crescut speranţa în
inima doctorului, cnd a auzit sunnd la uşă. <4acă-i un client, îl tratez pe gratis2= îşi zice doctorul,
frecndu-şi minile entuziasmat. .rage aer adnc în piept şi desc$ide solemn uşa. )altazar o acoperă
toată şi lumina nu mai poate intra. Cusătură scoate un urlet de spaimă, ultimul lucru pe care ar tre%ui
să-l facă atunci cnd primeşte un client.
1 Scuzaţi-mă, aşteptam pe altcine&a, ceea ce e;plică8 surpriza mea2
)altazar îl pri&eşte o clipă pe omuleţul carag$ios, căruia îi tremură genunc$ii şi pe al cărui c$ip
curge sudoarea.
1 Ce8 doriţi- %iguie doctorul.
). Nu răspunde la o între%are aşa stupidă şi se mulţumeşte să intre în ca%inet, lucru desigur nu prea
uşor cnd ai doi metri şi patruzeci de centimetri. 4octorul îl pri&eşte pe ct de fascinat, pe att de
dezgustat. A &ăzut multe orori pe cnd era student, oi cu cinci picioare, &aci cu două capete, dar
niciodată n-a putut &edea att de aproape asemenea atrocitate am%ulantă. Nici muştele nu îndrăznesc să
se aşeze pe )altazar, de frică să nu se îm%olnă&ească. Seniorul tene%relor stă în faţa peretelui pe care
sunt fotografii cu succesele doctorului. 9e studiază rnd pe rnd, metodic. ' fascinat de munca de
%ijutier a doctorului şi se gndeşte că, de-ar fi aflat mai curnd de asemenea te$nici, ar fi e&itat multe
suferinţe.
1 /rumoasă trea%ă2 declară el, făcnd pe cunos cătorul.
1 )ulţumesc, %iguie doctorul, care nu iz%uteşte deloc să-şi re&ină.
1 )i-ar plăcea să mă sc$im% şi să-mi regăsesc c$ipul.
4octorul tace. 6şi dorea el de lucru, dar acum are prea mult.
1 3ăi, cum erai înainte- întrea%ă doctorul nai&, căci clientul nu aduce cu nimic.
1 6nainte eram tnăr şi frumos. 'ram un răz%oinic mndru, entuziast, gata să cucerească toate
ţinuturile şi toate inimile. )altazar se opreşte în faţa unei oglinzi şi se pri&eşte o clipă. (i uite ce-am
ajuns2 , um%ră, propria um%ră. , fiinţă $idoasă, care se deteriorează pe zi ce trece.
1 '8 e ade&ărat că n-a&eţi un c$ip armonios, spune doctorul, ca şi cum i-ar &or%i unei cliente.
4ar8 ce-aţi păţit-
)altazar tace. Nu-i place să &or%ească despre acea epocă din &iaţa lui.
1 Am fost otră&it.
1 A, da2 6ntr-ade&ăr. Aşa cred şi eu, că doar am mai &ăz. +t accidente, dar niciunul care să te aducă
în aşa $al2
7reau să zic0 descompunerea şi8 (i cine &-a otră&it aşa- , cucerire-
)altazar pleacă oc$ii. 4octorul a nimerit-o.
1 /emeile sunt teri%ile şi uneori fără milă, comentează Cusătură.
1 4a8 mai ales coleopterele, adaugă )., confidenţial.
4octorul e gata să dea oc$ii peste cap. "maginea lui )altazar alături de o insectă uriaşă şi &eninoasă
nu e dintre cele mai atrăgătoare, iar doctorul n-are dect două dorinţe0 să-şi &adă clientul plecat şi să se
poată duce liniştit să &omite.
1 +ite ce-i, cel mai %ine ar fi să mergi acasă, să decupezi liniştit cte&a feţe şi trupuri care îţi plac şi
să-mi pregăteşti un mic colaj. Astfel îmi fac cel puţin o idee despre ce doreşti. ' o %ună %ază de
plecare2
Ct îşi &a îndeplini clientul misiunea, el are toată &remea să plece din acest sat de ne%uni. 4esc$ide
uşa şi îl in&ită politicos pe )altazar să iasă.
1 Ascultă2 4e cum ai propriul model, &ii iar şi mă străduiesc să te fac să-i semeni.
). (o&ăie o clipă. ,ricine i-ar fi dat peste cap astfel planurile ar fi fost deja tras în ţeapă, dar are
prea mare ne&oie de doctor, fiind sigur că nu-i altul ca el în tot ţinutul.
1 Am să re&in2 spune el, cu con&ingerea unui actor.
1 Asta-i2 5e&ino cnd eşti gata2 (i gndeşte-te %ine, fiindcă, odată operat, nu te mai poţi răzgndi2
e;plicit doctorul.
Sunt puţine şanse ca )altazar să-şi regrete a&ansata putreziciune. 4octorul îi trnteşte uşa în nas. '
un fel de-a zice, fiindcă, după cum ştim, ). N-a a&ut niciodată nas. *lestematul şo&ăie cte&a clipe,
gndindu-se iar la misiu nea încredinţată de doctor. Apoi se apropie de fereastra culoarului şi pri&eşte
afară. 7ede o grădiniţă şi, ce&a mai încolo, un magazin de pompe fune%re. Se uită pe rnd la uşa
doctorului şi la intrarea magazinului, între%ndu-sc dacă au &reo legătură una cu alta. <"ată, într-ade&ăr,
locul perfect pentru primirea clienţilor nemulţumiţi=, îşi spune el, şi o idee îşi face loc în capul lui
%ona&. 6ncepe să rdă, iar rsul lui nu-i niciodată de %un augur.
Cusătură îşi şterge fruntea şi se aşază pe &aliză, ca s-o poată înc$ide. 3ri&eşte jur-împrejur, să &adă
dacă n-a uitat nimic. ,ricum, nu pleacă pentru multă &reme. 4oar cte&a zile, tocmai %ine ca poliţia şi
cei de la grădina zoologică să prindă creatura murdară de care s-ar speria şi /ranJenstein. 6şi ia &aliza şi
se duce $otărt către uşa care îl pocneşte pur şi simplu peste nas, şi, cum el are unul, imediat începe să
sngereze.
1 Asta-i2 zice mndru )altazar, deşirndu-se în mijlocul ca%inetului.
4octorul îşi ţine gura şi înc$ide uşa.
1 Asta ce-i- întrea%ă el, &ăznd că monstrul îşi pune rucsacul din pnză pe masă.
1 Am făcut cum mi-ai spus2 Am decupat ce mi-a plăcut2 zice ). (i desc$ide rucsacul. 4octorul
a%ia îndrăzneşte să pri&ească. +rec$ile unuia, gura altuia şi nasul ăstuia2 împunge )altazar cu &rful
degetului în sac.
4octorul a rămas mut. Cnd &or%ise de <decupat= se gndea, fireşte, la c$ipuri din re&iste, nu la
oameni. 4ar confuzia lui )altazar e scuza%ilă, căci nu ştie ce-i o re&istă. 6nsă decupatul face parte din
numeroasele-i talente. ,c$ii doctorului ţintuiesc plafonul. Aşa păţeşti înainte de a leşina.
1 (i să mai zici că-i ne&oie doar de puţin curent ca să ieşim de aici2 %om%ăne Selena.
4ar &or%ele ei nu sc$im%ă nimic. 3rietenii sunt tot îng$esuiţi în %alonaş, pe fundul ţe&ii. )oţişor
suspină şi începe să creadă că a trecut multă &reme de cnd stau acolo.
1 3ărinţii tăi nu se spală dimineaţa-
1 *a da, %ineînţeles2 4ar8 nu pricep. 6n mod normal, la ora asta tata tocmai se %ăr%iereşte.
Armnd e într-ade&ăr în %aie, cu faţa plină de spumă şi cu maşina de ras în mnă. 4ar nici nu mişcă,
înmărmurit încă de &iziunea de coşmar a&ută în pădure. 6n mod clar n-are destulă energie ca să
desc$idă un ro%inet.
1 )ama tre%uie să fie în cealaltă %aie. /ace duş în fie care dimineaţă, e;plică Artur.
5oza e în %aia de culoare roz şi se luptă cu un ro%inei care îi rezistă.
1 ,are de ce-i aşa de greu de desc$is-2 se plnge el, ca în fiecare zi.
4ar, tot ca în fiecare zi, întoarce ro%inetul în sensul opus. (i apa nu soseşte în %aia 5ozafirie.
Artur încă se mai gndeşte.
1 *unica e în %ucătărie la ora asta. Cu siguranţă taie legume. Apoi, o%ligatoriu, le spală.
Aşa şi e, un maldăr uriaş de legume tronează pe masa din %ucătărie, dar 5eta a lăsat cuţitul şi a
ridicat receptorul.
1 *ună ziua, doamnă )ingus8 *ine, mulţumesc. Scuză-mă că te deranjez, dar nu cum&a l-ai
&ăzut, din întmplare, pe nepotul meu Artur, trecnd prin grădina ta- Nu-
+şor dezamăgită, )ami mai sc$im%ă cte&a poli teţuri, apoi înc$ide. ,ftează din greu, apoi dă
pagina agendei şi formează alt număr. 9egumele nu &or li curnd tăiate şi spălate nici att.
1 'i, şi dacă nu desc$ide %unica prima ro%inetul, atunci o face %unicul2 îi asigură puştiul, ca să le
dea totuşi o mică speranţă to&arăşilor de călătorie.
Artur are pro%a%il dreptate0 cu siguranţă că Arc$i &a folosi primul apa, pentru că-i la toaletă. 4ar stă
înti să şi termine ziarul şi, cum pare pasionat de un articol des pre Africa ecuatorială, n-o &a face prea
repede.
1 6n cinci minute, acest supărător incident nu &a mai fi dect o amintire urtă2 promite Artur.
4ar noutatea nu pare să-l %ucure pe )oţ, din contră. 3are îngrozit, de parcă tocmai a &ăzut o
fantomă. Aşa şi e, fiindcă o um%ră se îndreaptă spre ei, o siluetă deformată de mişcările apei. +n
personaj care se furişează pe uscat printr-o ţeişoară adiacentă şi care acum se apropie de %alonaş. 4oi
oc$i strălucitori se îndreaptă curnd spre um%ră, iar lumina desenează contururile unei siluete ori%ile.
1 6ntunericitul2 strigă cei trei prieteni.
/iul lui )altazar n-a murit şi e de ajuns să-i &ezi rnjetul &esel ca să te con&ingi. Artur se simte
%rusc ca o c$iftea gustoasă în la%ele unei pisici mari şi flămnde. 6ntunericitului nu-i &ine să-şi creadă
oc$ilor. C$iar în faţa lui stau cele trei persoane răspunzătoare de cel mai mare dezastru trăit de el. ,
calamitate care l-a costat rangul şi onoarea, iar, în încăierare, tatăl şi regatul. Nu-i &ine să creadă că, în
marea-i ne%unie, zeiţa pădurii îi aduce aşa, pe ta&ă, pe cei mai mari duşmani ai lui. 4ar el n-are
încredere. 3oate că-i un &is urt ori o iluzie optică. N-ar fi pentru prima oară &ictima acestui soi de
confuzie, căci singurătatea în care trăieşte de luni de zile tinde să-i joace reng$iuri.
6ntunericitul îşi încruntă sprncenele şi se apropie încetişor. 3itiţi pe fundul %alonaşului, cei trei
prieteni par să fie foarte reali, c$iar dacă apa care îi desparte de el lace imaginea uşor neclară. +n surs
se desenează pe c$ipul răz%oinicului, semn că mintea îi mai merge încă şi că locmai a priceput că cei
trei sunt8 %ine fierţi8 în a%ur.
C$iar dacă răz%unarea e un fel de mncare ce se consumă rece, 6ntunericitul n-are intenţia s-o
aştepte să se răcească. 6şi rupe una dintre lamele din creastă şi înaintează spre %alonaş, al cărui &iitor
pare incert.
1 Ar fi %ine să desc$idă cine&a de sus un ro%inet2 pufneşte )oţ, care se simte strns ca un pantof,
fedeleş ca o friptură, legat ca un prizonier de şinele unui tren care soseşte în gra%a mare.
1 Aşa &a fi2 spune Artur, ca să-şi liniştească şi prietenii, dar şi pe sine.
4ar tatăl lui e tot neclintit în faţa la&a%oului, mama tot cu minile pe ro%inet, %unica tot la telefon,
iar %unicul tot în Africa, cu ajutorul ziarului. C$iar cnd 6ntunericitul trage un ori%il strigăt de luptă,
semn că atacul lui e doar o c$estiune de secunde, clopotul de la intrare răsună în toată casa.
6ntunericitul ciuleşte urec$ile, Armnd ridică pri&irea, 5oza lasă ro%inetul, 5eta pune jos receptorul,
Arc$i lasă jos ziarul.
1 ,are cine poate suna la uşă la asemenea oră-
6ntre%area e urmată de o scurtă tăcere, dar lipsa răspunsului îl aţţă pe 6ntunericit să-şi reia asaltul,
c$iar cnd Arc$i se $otărăşte să &adă cine a &enit în &izită. 6ntunericitul se năpusteşte ca un săl%atic, iar
Arc$i trage apa în gra%a mare. *alonaşul se urneşte, dus de un curent formida%il.
5ăz%oinicul plonjează în apă, cu lama înainte, dar ratează %alonaşul, lo&ind de trei ori în gol. Nu-i
de colo să lo&eşti de trei ori în gol, aşa că iz%uteşte să ajungă unde a stat înţepenit %alonaşul. :otărt
lucru, azi nu-i ziua lui cea %ună şi nu poate dect să jure că se &a răz%una, pri&ind cum duşmanii i se
depărtează şi, în cele din urmă, dispar în ţea&ă.
Capitolul O
Arc$i strnge ziarul şi se îm%racă în gra%a mare. 4esc$ide uşa, fără să se mai ostenească să
pri&ească prin &izor. *ine face, căci monstrul din faţa casei n-are ne&oie să fie mai deformat dect e.
Arc$i e milos şi creştin, dar nu poate dect să se strm%e, dezgustat de urţenia %ăr%atului care a sunat
la uşă. Sau, poate, mai $i ne zis a <%ăr%aţilor=, căci urec$ile, gura şi nasul nu par să fie ale aceluiaşi om
şi nu pot fi unite dect prin îndemnarea unui singur croitor. )altazar e de nerecunoscut şi, dacă e tot
att de urt, acum are totuşi c$ip de om. +n palton uriaş, înc$is pnă-n gt, o pălărie pe cap şi un
mac$iaj foarte ela%orat îl acoperă perfect. Cusătură a făcut trea%ă %ună, c$iar dacă acesta nu-i c$iar
termenul cel mai potri&it. /ireşte, Arc$i nu-l recunoaşte şi c$iar e loarte departe de a-şi înc$ipui cine se
ascunde su% înfăţişarea lui respingătoare.
1 7ă pot fi de folos- întrea%ă el, la fel de ama%il, indiferent de situaţie.
)altazar ju%ilează că n-a fost recunoscut şi ar%orează un zm%et ct toate zilele, care îi întinde cam
mult noua piele şi-i pro&oacă ori%ile c$elălăituri. Arc$i se strm%ă de durere pentru el.
1 6mi pare cu ade&ărat rău că &ă deranjez att de de&reme, răspunde ). Cu neo%işnuită curtoazie.
Arc$i e uşor surprins, att de politeţea neaşteptată, ct şi de &ocea răguşită, care îi aminteşte de o
&ec$e cunoştinţă.
1 Nu-i niciun deranj2 răspunde politicos %unicul, ne%ănuind că ar tre%ui să se simtă deranjat de
prezenţa străinului. Sunteţi de-aici- adaugă el, încercnd să-l facă să &or%ească, numai pentru a-i auzi
iar &ocea foarte deose%ită.
1 4a, am locuit o &reme aici8 Adică, în zonă2 )ult înainte de construirea casei.
1 Aaaa8 &eneai aici cnd erai copil şi acum ai &enit în pelerinaj, nu-i aşa- întrea%ă Arc$i,
zm%itor.
)altazar nu şi-ar fi putut înc$ipui un asemenea scenariu, dar profită de el.
1 Aşa-i2 ';act2 Am ţopăit toată copilăria pe aceste cmpii &erzi şi pot să mă laud că &ă cunosc
grădina de sus pnă jos2
Arc$i nici nu-şi imaginează ct de ade&ărate sunt spu sele %ăr%atului, căci ). Cunoaşte su%solul
c$iar mai %ine dect anteprenorul care a clădit casa.
Alfi, care se plictiseşte în fundul magaziei, nu-şi găseşte somnul. 6şi dă %rusc seama că tocmai
tăcerea apăsătoare şi de-a dreptul anormală nu-l lasă să doarmă.
Nicio pasăre nu-i sparge urec$ile, nicio muscă nu-l agasează. 6n faţa fenomenului de neînţeles,
$otărăşte să iasă pe uşiţa din dos şi să se ducă în salon, la cules de informaţii. 4ar, cu ct se apropie de
intrare, cu att simte mai i inunda negati&ă care îl apasă şi-i ridică părul pe spinare. Se apropie uşurel
de uşă, unde un necunoscut &or%eşte cu Arc$i. Căţeluşul are părul z%rlit, la%ele îndoite, urec$ile pe
spate, iar instinctul îi comandă să mrie.
1 Asta ce mai e, Alfi-2 /rumos fel de a primi lumea2 spune %unicul.
6l împinge cu piciorul şi-l o%ligă să iasă din casă. Alfi trece pe lngă necunoscut, a&nd mare grijă să
nu-l atingă.
1 Scuză-l, nu &ede prea des lume2 e;plică %unicul.
Cred că aş fi reacţionat la fel, dacă un necunoscut mi-ar fi &enit la uşă2 îl ironizează )altazar.
.ocmai ospitalitatea ne deose%eşte de cini2 :ai2 .e t rog, intră2 ' deja prea cald afară, te &ei simţi
mai %ine la um%ră2 spune Arc$i, dndu-se la o parte, ca să-i facă loc să treacă.
1 6ntotdeauna am preferat um%ra, mormăie )., care mi se gră%eşte să intre, parcă pentru a sa&ura
mai %ine clipa.
1 Stai jos, mă duc să caut limonadă.
Nu &ă deranjaţi pentru mine2 spune politicos in&itatul.
Nu-ţi face griji. 7ara, soţia mea face mereu. Nepoţelul nostru e ne%un după ea2
1 4a- +n nepot- Ador copiii, spune )., ca şi cum ar fi &or%a de o delicatesă de ronţăit. (i8 unde-i
fermecătorul nepoţel- întrea%ă el, ştiind prea %ine că răsuceşte cuţitul în rană.
4ar Arc$i nu &rea să se lase copleşit de melancolie, mai ales în faţa unui necunoscut.
1 3ro%a%il în camera lui. Se joacă tot timpul2 răspunde el, cu un zm%et cam crispat.
Artur e c$iar în camera lui. )ai precis, în %aia lui. Ne-am putea îngădui să fim c$iar şi mai precişi,
spunnd că-i su% sita de scurgere a căzii de la duş. *alonaşul a ajuns, în sfrşit, la capătul călătoriei,
între suprafaţa apei şi scurgere. Selena scoate spada din teacă, gata să spargă %alonaşul.
1 9a semnalul meu, &ă agăţaţi de frng$ii2 ţipă ea, lund poziţie de luptă.
Artur înalţă capul. /rng$iile despre care &or%eşte fetiţa nu-s dect fire de păr lipite de sita de
scurgere. Norocul lor e că Artur nu a&usese &reme să spele cada, aşa cum face în fiecare dimineaţă
după duş. Selena întinde %raţele şi, cu un gest foarte elegant, taie %alonaşul în două. Cei trei sar şi se
prind de firele de păr care, pentru talia a&enturierilor, sunt groase ca o frng$ie cu noduri. Artur trece
printr-o gaură a sitei, apoi îi ajută şi pe Selena şi pe )oţişor să urce. .oţi trei stau acum în mijlocul
căzii din ceramică al%ă.
1 Asta-i camera ta- întrea%ă Selena cam mirată.
1 Nu2 Psta-i duşul. Camera mea e alături. Numai că, clin pricina dimensiunilor, &om a&ea ne&oie
de mai %ine de o oră ca să ajungem <alături=. :ai, urcă2 ţipă Artur, lipit de perete.
Selena pune un picior în mna lui Artur şi altul pe umărul lui. Apoi se strecoară şi, la rndul ei, se
lipeşte de perete, ca să poată urca şi )oţ. 'l e mai puţin elegant şi, după ce zdro%eşte minile lui Artur,
îi pune un picior pe faţă. +rcă repede pe marginea din ceramică, şi Selena tlupă el.
1 +au2 ţipă )oţ, &ăznd uriaşa sală de %aie care i se întinde în faţă.
3e Selena o impresionează mai ales înălţimea şi lampa enormă care atrnă din ta&an. Numai ea
singură e mare în satul lor.
1 Ai zice că-i o na&ă spaţială, şopteşte )oţ, pri&ind şi el lustra.
1 :mm8 ce-aţi zice să mă ajutaţi să ies de aici- întrea%ă în cele din urmă Artur, părăsit pe fundul
căzii.
Selena se scuză pentru a doua lipsă de atenţie şi-i întinde spada. Artur o prinde şi ajunge cu uşurinţă
sus.
1 3e aici2 spune, arătnd o %ară de lumină din depărtare.
', în realitate, dunga de lumină care se zăreşte pe su% uşa odăii lui.
1 A&em de mers cel puţin o oră2 se plnge )oţ, o%osit de-atta călătorit.
1 , să ne ia doar cte&a secunde2 zice Artur, apoi îşi ia elan şi sare pe scaunul alăturat.
Selena sare şi ea, graţioasă ca întotdeauna, urmată de )oţ, greoi ca de o%icei. /aptul că-i gras e gata
să-l coste scump, fiindcă, dacă nu l-ar fi prins sora lui în ultimul moment, ar fi tras o căzătură. , să-mi
spuneţi că nu-i gra& să cazi de pe scaun, dar, pentru înălţimea lui )oţ, e ca şi cum ar cădea de pe o
casă. Artur se apropie de un tricou din %um%ac, aruncat neglijent pe scaun. .rage de ţesătura deasă şi
declamă, ca la o inaugurare oficială0
1 4oamnelor şi domnilor, daţi-mi &oie să &ă prezint cel mai ecologic &e$icul din lume, fără motor
şi fără sursă de energie, faimosul Astral2
Artur ridică cu mare greutate poalele tricoului, de su% care apare o maşinuţă, un soi de %olid de
teren, cu flăcări desenate pe flancuri. Artur urcă iute la %ord, foar te mulţumit că are, în sfrşit, talia
potri&ită ca s-o folosească. )oţ suie în spate, %om%ănind. Se întrea%ă dacă n ar fi preferat să meargă
totuşi pe jos. +ltima a&entură cu maşina nu i-a lăsat amintiri prea plăcute.
1 /oarte %ine că-i ecologică, dar, fără motor ori alte surse de energie, cum poate funcţiona- întrea%ă
Selena, urcnd şi ea în maşină.
1 /oloseşte cea mai &ec$e energie din lume2 răspunde Artur.
Selena şi )oţ se pri&esc, dar nu pot găsi răspunsul.
1 ?reutatea2 anunţă mndru Artur, in&itndu-şi prietenii să pri&ească prin par%riz.
/aimoasa Astral stă în &rful unui to%ogan care co%oară aproape &ertical. , şmec$erie care îţi dă
imediat ameţeli. 6n comparaţie cu el, cel mai mare montaignes russes pare de jucărie. Selena a rămas cu
gura căscată. 9ui )oţ în clănţănesc dinţii.
1 4oar8 doar8 doar n-ai să co%ori pe aici-2 se %l%ie micul prinţ.
1 N-o să-mi fie frică2 răspunde Artur, cu o ner&ozitate pe care reuşeşte cu greu s-o ascundă.
3ilotul scoate %raţul afară şi mişcă maneta care urneşte maşina. Astral %asculează pe &erticală şi
atinge upid o &iteză fenomenală. Ne-am putea aştepta ca maşina fără motor să fie mai silenţioasă, dar
Selena şi )oţişor z%iară ct îi ţine gura şi fac mai mult zgomot dect o sută de tractoare. Artur strigă şi
el, dar de fericire. 4e cte ori n-a &isat, oare, să stea în această maşină şi să trăiască aceste senzaţii, mai
curnd dect să şi le înc$ipuie, împingnd-o-2
Astral ajunge la poalele pantei, unde to%oganul face o cur%ă şi urmează linia solului. 3resiunea e att
de mare, că pasagerii sunt lipiţi de scaune. *olidul tra&ersează %aia cu &iteză supersonică, mergnd spre
uşă.
1 N-o să treacă2 urlă Selena, &ăznd că se apropie mica fantă de lumină.
1 *a trece2 o asigură pilotul, care a făcut încercarea de sute de ori.
Numai că-i mai impresionant să pri&eşti de aici dect de sus, iar lui Artur i se strnge inima &ăznd
că uşa se apropie cu toată &iteza. Nu se poate împiedica să înc$idă oc$ii şi, cnd maşina trece pe su%
uşă, e zguduită de un zgomot surd. Astral a trecut la fi;, iar Artur înţelege mai %ine acum de unde-s
zgrieturile de pe acoperişul %olidului. 6şi reproşează că i-a făcut att de des o%ser&aţii căţelului că se
joacă cu maşina şi că a stricat-o cu dinţii. Selena pune minile pe ta%loul de %ord şi se îndreaptă
sfioasă. *olidul aleargă la fel de iute, dar Artur controlează perfect situaţia.
1 Asta-i odaia mea2 zice el, întinznd %raţul, de parcă le-ar arăta piramidele.
Selena aruncă o pri&ire minunăţiei numite <patC şi tuturor o%iectelor uriaşe care stau pe podea, la fel
de maiestuoase ca sfin;ul în deşert. /oarte îndemnatic, Artur face slalom printre jucării.
1 .oate astea-s jucării- se nelinişteşte )oţ.
1 4a, şi eu am fost răsfăţat2 Arc$i a &rut să recupereze cele patru Crăciunuri cnd a lipsit. 9e-am
săr%ătorii în august2 e;plică el zm%ind.
)oţ se întrea%ă cum te poţi juca, oare, cu o%iecte att de monstruoase, cnd lui îi ajung o coajă de
nucă pentru o ca%ană şi o frunză ce&a mai moale pentru cea mai şmec$eră tram%ulină. Astral reduce
singură &iteza, iar Artur parc$ează în faţa unei magnifice locomoti&e.
1 Sc$im%are de mijloc de transport2 anunţă puştiul, mndru.
1 "ar-2 se plnge )oţ. Ce aparat e ăsta-2
1 Se numeşte tren şi e cel mai cool mijloc de transport, ai să &ezi2
1 )erge repede- întrea%ă Selena, e;aminnd enorma locomoti&ă.
1 4estul de repede ct să nu te plictiseşti şi destul de încet ct să poţi admira peisajul, răspunde
Artur, ca şi cum ar recita o ma;imă.
)ai mult ca sigur că a împrumutat replica de la %unicul, pentru că Arc$i, mare călător, a mers de
sute de ori cu trenul. (i Artur a mers de cte&a ori, înainte ca tatăl său să-şi cumpere maşină, dar acum
&a călători pentru prima oară în &iaţă cu un tren în miniatură.
1 4acă prinţesa e ama%ilă să-şi dea osteneala, spune Artur, făcnd o re&erenţă.
/ireşte că gestul e mucalit, dar Selena nu se prinde. ' prea o%işnuită să &adă înc$inndu-se în faţa
regalei sale persoane ostaşii din gardă. 7izitează &agonul cu mare interes. ' c$iar &agonul-restaurant,
care înc$eie con&oiul.
1 C$iar aş mnca acum ce&a2 oftează ea, aşezndu-se la masă.
1 3ăi8 în ce pri&eşte ser&iciul, &a fi ce&a mai greu2 /ero&iarii sunt în gre&ă2 9e-aş putea cere
soldaţilor de plum% să gătească, dar toţi sunt la răz%oi, spune puştiul cu umor.
4ar $azul lui e cam prea <mareC pentru Selena. (i apoi adesea se zice0 <*urta flămndă n-are
urec$iC. 6n cazul prinţesei, în loc de urec$i tre%uie să spunem <umorC.
1 )i-e foame2 ţipă Selena şi cască gura ca stridia care cere plancton.
1 *ine8 Stai puţin, să &ăd ce pot face2 spune %ăieţelul, speriat la gndul că îşi &a &edea prinţesa
murind de foame su% oc$ii lui.
Capitolu2 Q
+şa frigiderului se desc$ide. Ai spune că-i dintr-o reclamă, att e de %ine garnisit. 4in nefericire, nu-
i nimic pentru Selena. 5eta scoate frumosa carafă din cristal fin, plină iar cu faimoasa ei limonadă.
1 4e ce l-ai in&itat pe necunoscut să intre- %om%ăne )ami pe ton de reproş.
1 :a%ar n-am. 3ro%a%il că din pricina &ocii. )i-e fami liară. .im%rul uşor răguşit, aerul cam
îngmfat. 9-am mai &ăzut unde&a, spune Arc$i în şoaptă, scărpinndu-se în cap.
1 Are un c$ip care nu se poate uita prea uşor0 cnd o să crezi că l-ai uitat, &ei a&ea un coşmar, care
să ţi-l readucă în memorie2
1 Asta-mi lipseşte, %iata mea 5eta, un pic de memorie. )i-e imposi%il să-mi amintesc pe ce c$ip aş
putea lipi acest glas.
1 :m, $m2 se aude o &oce, mult mai plăcută dect a lui )altazar.
' 5oza, care tocmai a intrat în %ucătărie. , dor tare minile şi le ţine drepte, cu degetele depărtate,
parcă aşteptnd să i se usuce oja de pe ung$ii.
1 Nu pot să desc$id ro%inetul de la cadă2 se plnge, suflndu-şi peste mini, ca să-şi calmeze
durerea.
1 .e ajut eu2 spune Arc$i, întinzndu-i carafa rece. :ai, pune minile pe ea, are să-ţi aline durerea2
)ama îl ascultă şi c$icoteşte de fericire.
1 4ă-i să %ea in&itatului din salon. .re%uie să termin de discutat ce&a cu mama ta.
5oza încu&iinţează şi dă să iasă din %ucătărie, dar Arc$i o reţine.
1 +n mic amănunt0 in&itatul nostru e deose%it de8 urt. Ca să nu zic desfigurat. .e poate afecta
destul de lare să-l &ezi, dar încearcă să te controlezi şi spune-ţi că lui îi e, cu siguranţă, mai greu de trăit
dect ţie, o lămureşte %unicul cu generozitate.
1 Nu-ţi face griji, răspunde 5oza, surznd ama%il.
9ucrez %ene&ol la spital în fiecare sm%ătă şi, crede-mă, am &ăzut oameni cu ade&ărat în stare gra&ă.
9a început uni făcea rău, apoi m-am o%işnuit cu ei. ?reu mă mai poate impresiona ce&a2 spune ea,
încercnd să-l liniştească, apoi pleacă gră%ită spre salon.
)altazar stă în picioare, în faţa ferestrei. 3ri&eşte grădina pe care o ştie pe de rost, dar pe care totuşi
n-o recunoaşte. Nu-ţi descoperi prea repede casa cnd o &ezi din a&ion. Aude nişte paşi mici, sonori şi
iuţi. ' 5oza, cu lusta ei la modă, care o împiedică să facă paşi mai mari de zece centimetri. 6n ori%ilul
lui tra&esti cusut de mnă, regele tene%relor se întoarce şi o primeşte, surznd cu gura pnă la urec$i.
.re%uie să g$iceşti că zm%eşte. )amei i se pare că-i, mai curnd, un crocodil care aşteaptă să fie
fotografiat de o gazelă. 5egretă instantaneu că şi-a potri&it oc$elarii pe nas. 5oza se opreşte, îşi umflă
plămnii şi începe să z%iere ct o ţin puterile, lundu-se cu minile de cap. 4ar, ca să se ia cu minile
de cap, a tre%uit să dea drumul carafei, care se face ţăndări din cauza impactului cu solul, dar şi din
cauza urletului ei. Acesta îl scoate pe Armnd din starea &egetati&ă. Se ridică %rusc şi ia poziţia de
apărare, cu aparatul de ras în mnă.
1 5oza2 5ezistă2 Sunt aici2
Armnd întoarce capul în toate direcţiile, ca să dea de duşman, şi-l găseşte în oglindă, cu o %ar%ă
al%ă ori%ilă. .atăl urlă, c$iar înainte de a conştientiza că duşmanul e c$iar el, cu c$ipul mnjit de spumă
de ras. ,ftează, dndu-şi seama de propria prostie, şi se apleacă peste c$iu&etă, ca să-şi radă stupida
%ar%ă al%ă, care îl îm%ătrneşte groza&. 4esc$ide ro%inetul, şi apa curge din a%undenţă.
Asta şi aştepta 6ntunericitul0 să folosească mai repede cine&a din casă unul dintre ro%inetele
%lestemate, pentru ca presiunea apei să-l scoată din colţul unde a rămas înţepenit. Ne-am putea pune
diferite între%ări despre incredi%ila lui capacitate de a sta atta &reme su% apă fără să respire, dar, dacă
ştim că mama lui era din familia amfi%iilor, înţelegem mai %ine cum poate acest mut răz%oinic să facă
praf recorduri demne de o %roască ţestoasă marină.
6ntunericitul nu-şi amintea de mama lui. )altazar o omorse pe cnd el era foarte mic. 4ar ea îi
lăsase soţului o amintire. Căci tocmai din cauza ei putrezea ). Cte puţin în fiecare zi. 6ntunericitului i-
ar fi plăcut să moştenească de la ea puterea de a otră&i prin atingere. 4ar el nu otră&ea pe nimeni, cu
e;cepţia tatălui său, de care stătea tot timpul lipit. 6ntunericitul nu era dect un %iet copil, crescut în
spiritul urii şi al &iolenţei. Nu ştia nimic altce&a. 4ar ce-ar fi de&enit, oare, dacă ar fi trăit într-alt
mediu, dacă ar fi a&ut nişte părinţi atenţi şi drăguţi, prieteni, prietene- Nimic din toate acestea nu-i
îndulcea tinereţea. Singurul gest ama%il al tatălui său fusese să-l pună comandant al forţelor imperiale,
c$iar în ziua cnd îl părăsise.
6ntunericitul e singur acum, n-are cine să-l influenţeze. 3oate acţiona după %unul plac. 3oate alege să
fie rău în continuare şi să facă %lestemăţii ori, din contră, poate alege calea politeţii şi a înţelegerii.
Acum nu pare prea gră%it să se sc$im%e, ci mai curnd să termine cu duşmanii săi, aşa că urcă pe ţea&ă
cu dinţii strnşi ca o capcană pentru lupi, urmărindu-i pe Artur şi pe amicii lui.
Artur sare din jucărie în jucărie, căutnd ce&a de mncare pentru prinţesa flămndă. Ar fi de ajuns
cte&a firimituri, şi e greu de crezut că Artur n-a lăsat resturi de mncare pe jos, la ct de neatent e.
?ata, îşi aminteşte. A amenajat o ca%ană su% pat, unde &ine deseori cu Alfi să-şi mănnce gustarea,
departe de pri&iri indiscrete. /ireşte, e mult mai nostim să mănnci su% pat dect la %ucătărie, dar
o%iceiul ăsta nu place nimănui, mai ales %unicii, care e o%ligată să se aplece ca să cureţe resturile, pe
cnd în %ucătărie ar putea să dea o singură dată cu mopul peste linoleum. Artur merge iute pe su% pat şi
dă pe loc de un %iscuit rămas ca prin minune intact. +n %iscuit cu mult unt. Artur iese de su% pat şi se
%ucură să &adă att de aproape toate frumoasele litere de pe %iscuit. <, ade&ărată muncă de %ijutier=,
îşi zice, înainte de a sări cu picioarele strnse pe marginea %iscuitului, ca să rupă o %ucată. Se întoarce
apoi repede la tren şi pune enorma %ucată de %iscuit în faţa Al%ei.
1 Asta ce mai e- întrea%ă fetiţa, cam scr%ită.
1 , reţetă locală2 3reparată cu unt.
Selena cască oc$ii rotunzi, de parcă i s-ar &or%i despre o planetă îndepărtată.
1 ,ricum, e mult mai %un dect toate ouăle de li%elulă pe care le mncaţi &oi tot timpul2 adaugă
Artur şi co%oară din tren. Se apropie de enormul transformator şi apasă din toate puterile pe maneta
care dă drumul la curent. +rcaţi, &ă rog2 ţipă el, ca un %un şef de gară.
9ocomoti&a scoate un fluierat teri%il şi se pune în mişcare, ca un acordeon mare. 3uştiul începe să
fugă şi sare pe treptele de la capătul &agonului. Nu poate pierde trenul. ?find un pic, se aşază la masa
unde )oţ e pe cale să se g$iftuiască cu %iscuitul de care Selena nici nu s-a atins.
1 ' foarte %un, încearcă să spună )oţ, cu gura plină. Seamănă cu %elicoarnele, dar fără miere.
6n ciuda comparaţiei apetisante, prinţesa tot nu &rea să mănnce şi se mulţumeşte să se uite pe
fereastră prin camera care defilează în faţa ei.
1 :ai, gustă2 înainte de a spune despre ce&a că nu-ţi place, tre%uie să guşti2 o dăscăleşte Artur.
C$estia asta nu-i scrisă şi în marea &oastră carte-
1 Nu2 îl lămureşte Selena, ama%ilă ca un frigider gol.
1 'i %ine, ar tre%ui2 Am să propun consiliului să scrie şi ma;ima mea în ea2 spune Artur, cu umor.
1 Ca să ai dreptul de a te adresa consiliului tre%uie să fii minimos2 îl repede prinţesa, pe care
foamea a făcut-o mai scorpie dect de o%icei.
Artur taie o %ucată de %iscuit şi o gustă, neo%işnuit de nonşalant.
1 4acă memoria nu mă înşală, sunt căsătorit cu o minimoasă, pe deasupra şi prinţesă. Ceea ce mă
face nu numai minimos prin alianţă, ci şi potenţial &iitor 5ege, iar, în &irtutea titlului, am, cu siguranţă,
dreptul la un loc în consiliu2
Al%ei îi tremură urec$ile, semn că foarte curnd &a fier%e de furie.
1 /ireşte, doar dacă 5egina nu se &a opune, caz în care un să-i accept modest $otărrea2 declară
diplomatic Artur, ca să o împace.
Ca toate prinţesele, Selena e mereu sensi%ilă la linguşeli. 6i zm%eşte lui Artur şi smulge o %ucată de
%isc uit, pe care îl gustă din &rful %uzelor.
1 ' %un, nu-i aşa- spune )oţ cu gura plină, împroşcnd-o cu firimituri.
Selena nu-i răspunde şi continuă să ronţăie elegant din %iscuit. 4ar %urtica ei flămndă g$iorţăie de
mai mare dragul. Artur asistă cu plăcere la ciudatul duel dintre &oinţă şi instinct. 4intre orgoliu şi %un-
simţ. Capul luptă şi refuză o clipă, dar pe stomac pun stăpni re crampele, cărora e greu să le ţii piept.
Creierul a%andonează iute, iar Selena se năpusteşte %rusc asupra enormei prăjituri, de&ornd-o din toate
părţile.
1 Să fie într-un ceas %un2 e;clamă Artur, pe care îl %ucură triumful %unului-simţ.
.renul fluieră iar, parcă salutndu-i &ictoria, şi totul răsună pnă $ăt, în sala de %aie, unde zgomotul
ciudai ajunge la urec$ile unui intrus.
4ouă mini înco&oiate se prind de marginea căzii de la duş şi apare capul murdar al 6ntunericitului.
A a&ut întotdeauna un cap scr%os, iar ura care i se citeşte în oc$i nu-l face deloc mai plăcut. Sare pe
podea şi scrutează locurile, încercnd să afle de unde &ine zgomotul ciudat de maşină. >ăreşte departe,
su% uşă, trenul lui Artur, care se îndreaptă spre o altă uşă, ce dă pe culoar. Con&oiul dispare, departe de
6ntunericit, care clocoteşte de furie. 6l c$inuie să-i &adă att de aproape şi att de departe totodată şi,
cum nu-i pe cale să in&enteze maşina de scurtat distanţele, tre%uie să găsească o altă soluţie. 3ri&ind
jur-împrejur, &ede un ciclist cu tricou gal%en, sprijinit de marginea căzii.
1 'i, tu2 strigă el.
4ar, dacă &rea un răspuns, mai are de aşteptat. Nu că ciclistul ar fi foarte prost crescut, dar, pur şi
simplu, nu-i poate răspunde, fiind de plastic. 4ar, fie el de plastic sau nu, 6ntunericitului nu-i e deloc
milă de cine&a att de lipsit de respect pentru regala-i persoană. 6şi scoate deci spada şi îl face %ucăţele
pe %ietul sporti&. "storia nu consemnează că ar fi cştigat .urul /ranţei, ci doar un tur de manej, căci
lo&itura 6ntunericitului e att de puternică, înct ciclistul se dă de toţi pereţii, apoi se face praf, lo&indu-
se de un steguleţ de la .urul /ranţei. Să sperăm că nu &a sfrşi tragic.
6ntunericitul se uită la %icicletă, care n-ar tre%ui să fie mai greu de condus dect gamulul. , încalecă
şi demarează cum poate. ' tot att de în largul lui ca un %e%e de un an care descoperă ec$ili%rul.
Spiritul răz%oinic i se adaptează rapid la toate situaţiile şi, cnd ajunge la uşă, e deja stăpn pe di$anie,
iar &iteza i-a crescut. S-a adaptat iapid întotdeauna, în sc$im% a fost mereu tare greu de cap. 3nă să
priceapă, de pildă, că &iteza %icicletei e incompati%ilă cu înălţimea uşii, a şi luat-o în %ot. *icicleta intră
deci fără %iciclist în camera lui Artur. 4epăşeşte cţi&a întrziaţi, trece prin mulţime, se fofilează în
pluton şi trece în&ingătoare linia de sosire. ' prima oară în istoria .urului /ranţei cnd e săr%ătorită o
%icicletă fără credinciosu-i to&arăş.
Armnd intră în salon.
1 Ce se întmplă-2 întrea%ă înne%unit, înainte de a-şi dcscoperi soţia întinsă pe canapea, cu o
compresă pe cap.
1 Nimic, adică8 tocmai a căzut, ca de o%icei2 răspunde Arc$i, care nu mai numără de mult
neg$io%iile fiicei lui.
?ata să plngă, %ăr%atul se aruncă la picioarele soţiei.
1 'şti %ine, draga mea- Spune2 %iguie el, %ătnd-o uşor cu palma peste mnă.
Armnd s-a cam pierdut. Se întoarce la stnga şi dă de c$ipul cusut al lui )altazar.
1 '8 e gra&, doctore-
9acrimile tre%uie să-i tul%ure puternic &ederea, ca să-l poată confunda pe /ranJenstein cu medicul.
4ai )altazar nu se supără. ' c$iar flatat de confuzie.
1 4acă &or%eşti de mine, cred că mai %ine de att nu se poate, dar, dacă &or%eşti de soţia ta, cred că
&a supra &ieţui2 răspunde el cu umor.
1 ,, mulţumesc, doctore2 )ulţumesc2 zice Armnd, încntat de &este.
6i ia c$iar mna şi i-o scutură &esel. )ai ales aşa ce&# i n-ar tre%ui să facă.
1 *ine, dă-mi drumul2 ţipă )altazar, ştiindu-şi costu mul foarte fragil.
4ar Armnd e prea fericit şi scutură %raţul medicului ca pe o %ătrnă creangă de prun. Comparaţia
nu-i pren proastă, căci lui )altazar îi plesneşte costumul peste tot, lăsnd la &edere pielea-i %ătrnă şi
uscată, zgrunţuroas. 9 ca scoarţa de copac.
1 4ar opreşte-te odată, im%ecilule2 urlă el %rusc, lucru surprinzător peste poate la un medic.
4ar furia nu-i niciodată sfetnic %un, şi-i lasă fără mască. Aşa i se află ade&ărata identitate. Nu-i om
şi, cu att mai puţin medic. 'ste ). *lestematul, prinţul tene%relor. Armnd îşi şterge lacrimile. N-ar
tre%ui. 9eşină %rusc şi cade peste ne&astă-sa, ca şi cum canapeaua n-ar li %ună dect pentru aşa ce&a.
5etei îi &ine inima la loc, iai lui Arc$i i se năzare %rusc o idee0
1 (tiam eu că i-am mai auzit &ocea ori%ilă2 se %ucură. /ără să-şi dea seama de pericolul care îl
paşte.
)altazar rupe ce-a mai rămas din $aine şi dă cu plăcere la i&eală costumul regal. 6şi scoate jo%enul,
de su% care îi apar capul nemăsurat de lung, şi mănuşile ridicole, care îi acopereau ca nişte comprese
minile.
1 A2 Acum mă simt în largul meu2 spune el, răsucindu-şi pelerina.
1 4oar ţi-am spus să nu dai drumul la necunoscuţi în casă2 %om%ăne )ami, pe un ton de e&ident
reproş.
1 4in nefericire, nu-i un necunoscut, răspunde politicos %unicul. 4ă-mi &oie să ţi-l prezint pe
seniorul oraşului Necropolis, comandantul celui de-al (aptelea Dinut, ). *lestematul, al cărui simplu
nume aduce g$inion.
9a auzul distinsei prezentări, )altazar zm%eşte şi se topeşte într-o magnifică re&erenţă.
1 ' o onoare pentru mine să fiu în compania dumitale, doamnă 5eta2
1 4e unde ştie cum mă c$eamă- întrea%ă în şoaptă %unica, pe care familiaritatea o nelinişteşte.
1 6n altă &iaţă, am a&ut pri&ilegiul de a te putea pri&i în %ucătărie şi tre%uie să mărturisesc că atunci
m-ai impresionat foarte tare. /ireşte, n-am cum să-ţi judec calitatea %ucatelor, căci lim%a mi-e
insensi%ilă la orice, c$iar şi la tortură. 4ar dragostea, de&oţiunea şi, uneori, c$iar în&erşunarea cu care
prepari unele feluri de mncare m-au încntat mereu. )ă gndesc în special la &estitul tort cu ciocolată
pe care l-ai început de &reo sută de ori înainte de a-l pregăti perfect. 6mi place încăpăţnare.R ta. A&em
caractere similare în familia mea.
1 Numai că &ouă încăpăţnarea &ă e de folos ca să jefuiţi şi să distrugeţi, iar nouă, ca să facem
tarte2 inter&ine Arc$i, cam agasat de discuţie.
1 5ezultatul e, poate, diferit, dar calităţile sunt aceleaşi, şi azi îmi îngădui să-ţi aduc omagiul meu,
5eta2
)altazar se înclină iar, în c$ipul cel mai elegant.
1 )i-ar fi plăcut să te felicit mai demult, dar pe &remea aceea nu măsurăm dect cţi&a milimetri,
iar &ocea mea, orict de puternică ar fi fost, nu făcea mai mult zgomot dect o alună pe care o spargi.
Astăzi e cu totul altfel, spune, afişnd un zm%et care nu promite nimic %un. 7ocea mea a cştigat în
forţă şi profunzime. Azi e o armă reduta%ilă. 6mi daţi &oie să fac o mică demonstraţie- întrea%ă
)altazar, politicos.
1 4iscursurile tale nu m-au impresionat niciodată, )altazar2 răspunde sec Arc$i, uitnd pentru o
clipă că pronunţarea acestui nume poartă g$inion.
1 Ade&ărat-2 ju%ilează mişelul. .e-aş putea face totuşi să tremuri, doar pronunţnd un sunet, cel cu
care ar li tre%uit să mă numeşti, dar în loc de asta ai preferat să atragi nenorocirea.
1 4espre ce sunet &or%eşti- se nelinişteşte )ami.
1 Cel cu care încep prenumele noastre, dragă )argareta2 Sunetul )2 spune seniorul )altazar,
umflndu-şi monstruos plămnii şi urlnd din răsputeri.
(i are puteri din %elşug. (er&etele de masă, carpetele, perdelele, totul z%oară prin casă. ?eamurile
e;plodează.
7oleurile se desfac. Scaunele se mişcă singure. C$iar şi comoda %urdu$ănoasă lunecă fără să poată
fi oprită spre fundul odăii. Ciclonul intră în casa scării, în&rtindu-se în jurul trenului.
7agonul-restaurant e cuprins de panică, iar cei trei prieteni se ţin cum pot mai %ine de %arele de
decor. 7ntul e att de puternic, că trenul e de cte&a ori în primejdie să deraieze. 9inguriţele z%oară în
&rtej, una dintre de lo&eşte priza electrică. .renul pierde imediat din &iteză, în ciuda &ntului puternic.
6n salon, 5eta e purtată de acest suflu neomenesc şi lipită de perete, la cţi&a centimetri de duşumea.
/ăcnd un efort supraomenesc, numai Arc$i a rămas pe loc. Are &esta ruptă, părul ciufulit în toate
direcţiile, dar nimeni şi nimic nu-l poate face să-şi sc$im%e poziţia.
)altazar a%ia mai răsuflă, iar uraganul se depărtează prin ferestrele sparte. N-a mai rămas nimic din
frumosul salon al 5etei, doar Arc$i se mai ţine pe picioare. ). 6şi trage sufletul, mirat că %ietului %unic
e în acelaşi loc.
4egea%a a de&astat casa, n-a iz%utit să-l înfrngă, ceea ce îl agasează.
1 Salcia se pleacă, dar nu se rupe, )altazar. 4acă ai fi lost mai atent la natura înconjurătoare, ai fi
în&ăţat lecţia. Ai şti şi că, pe furtună, fulgerul alege mai înti cel mai mare stejar.
)altazar %om%ăne şi lo&eşte cu pumnul, făcnd praf ultimul g$eridon rămas întreg. +n gest de-a
dreptul stupid, fără alt scop dect să-i calmeze ner&ii şi s-o trezeasci pe 5oza. )ama se ridică pe
canapeaua care i-a dat att de ospitalieră adăpost ct a stat leşinată şi-şi potri&eşte oc$elarii. Asta nu
prea ser&eşte la nimic, pentru că lentilele au plesnit, din pricina ţipătului lui )altazar. 4ar asta nu e
ce&a rău, căci nu &ede nimic, aşa că nu poate constata că noul in&itat e c$iar mai urt dect cel dinainte,
ceea ce ar atrage după sine un nou leşin.
1 Am dormit mult- îl întrea%ă ea pe )altazar, care nu mai are c$ef de politeţuri.
1 Nu att ct aş fi dorit2 îi răspunde acesta, dndu-i un pumn în cap, care-i pro&oacă femeii un nou
leşin.
Artur co%oară din tren şi &ede stricăciunile. /urculiţe, cuţite şi %ucăţi de o%iecte zac pe podea. Sunt
urme le lăsate de &iolenţa neaşteptatei furtuni.
1 4upă mine, o singură persoană e în stare s. . declanşeze asemenea cataclism2 şopteşte prinţesa,
care a dus deja mna la spadă.
1 9asă arma la locul ei, Selena2 N-ai talia potri&ită ci să te %aţi cu el2 )ai curnd ajută-mă să repar
curentul, spune Artur, trăgnd-o de mnecă.
Alfi profită de acalmie şi se fofilează în salon prin fereastra spartă. 7ine să lingă mna %unicii, care
iz%u teşte în cele din urmă să se dezlipească de zidul în care aproape a fost încastrată. )ami se scutură
de praf şi, şo&ăind, se duce lngă soţul ei.
1 4e ce nu ne spui pentru ce-ai &enit, în loc să distru gi totul astfel-2 îl ceartă %unicul.
1 4arul distrugerii e cel mai mic păcat pe care-l am2 spune )altazar, ducnd o mnă la piept, de
parcă ar &or%i de căpşune cu za$ăr. Ce-i, oare, mai atrăgător dect să sufli asupra unui castel din cărţi
de joc şi să-l pri&eşti cum se pră%uşeşte- ,are nu-l înălţăm c$iar cu speranţa secretă de a-l &edea
pră%uşindu-se- comentează el, stră%ătnd de la un capăt la celălalt salonul distrus. Ce imperiu nu s-a
construit pe ruinele altuia- Nu profităm, oare, de asemenea situaţii pentru a-l reconstrui mai frumos,
mai înalt, mai puternic- 4istrugerea trezeşte în om doar pofta de a se depăşi. 4istrugnd pentru el, îl
fac să cştige timp2
1 .impul de care te foloseşti ca să distrugi şi mai a%itir2 îi reproşează Arc$i, ener&at de aceste
&or%e.
1 Ade&ărat. ' un cerc &icios. 7oi construiţi, eu distrug, &oi reconstruiţi, eu distrug iar2 Cnd se &a
rupe, oare, cercul infernal- spune )altazar, a&nd aerul că se plnge.
Arc$i n-are niciun răspuns. 5eta nici att.
1 3oate că tocmai această opoziţie menţine ec$ili%rul. Nu-i, oare, cercul o formă geometrică
perfectă- adaugă )altazar, mndru de demonstraţie.
1 ', într-ade&ăr, o formă perfectă, consimte Arc$i.
1 *inele şi răul nu se pot despărţi, dragă Arc$i. Au prea mare ne&oie unul de celălalt. Acesta-i
cimentul care uneşte lumile noastre.
Capitolul S
6n aşteptare, Artur şi Selena îşi unesc forţele şi iz%utesc să %age iar în priză trenuleţul. Acestă
demarează imediat, iar cei trei eroi se &ăd o%ligaţi să fug. . pentru a-l prinde din urmă. Artur sare pe
platforma din spate şi-i întinde imediat Al%ei o mnă, ajutnd-o să urce.
1 ?ră%eşte-te, )oţ2 strigă surioara, &ăzndu-l că aleargă în urma lor.
1 Nu pot, sacul meu e prea greu2 răspunde )oţişor, gfind din greu.
Cu fiecare secundă şi cu fiecare metru, trenul prinde &iteză, iar )oţ rămne în urmă.
1 Artur-2 /ă ce&a2 urlă Selena, spernd că prinţul are o soluţie.
Artur şi-a pierdut cumpătul, dar oare ce te moti&ează mai mult dect o prinţesă care te imploră din
pri&iri şi are toată încrederea în tine- Artur ştie că are doar o secundă ca să-i &ină o idee, înainte de a
pierde inima prinţesei şi pe )oţ odată cu ea.
1 )oţişor2 în spatele tău8 Beti2 z%iară Artur.
.rucul funcţionează pe loc, iar frica îi dă aripi lui )oţ, care %ate toate recordurile de &iteză ca să
ajungă din urmă ultimul &agon. )icul prinţ sare şi aterizează, rotogolindu-se drept în &agon. Selena
rde şi se %ate cu minile peste şolduri.
1 'şti doar un gamul dăscălit2
Artur nu pricepe prea %ine e;presia, dar crede că imului dăscălit e ec$i&alentul curcii noastre
plouate.
1 *ine te-a mai dus de nas cu0 <în spatele tău8 Beti2C rde prinţesa, imitndu-l pe Artur.
9ui )oţ po&estea nu i se pare prea $azlie, iar pe c$ip încă i se citeşte spaima.
1 Ca să spun drept8 n-a fost tocmai o minciună2 zice Artur, încercnd s-o sperie puţin pe prinţesă.
Selena se opreşte %rusc din rs şi se încruntă. )oţ dă din cap, ca s-o facă să-şi înţeleagă greşeala.
Beti e de-ade&ăratelea în tren, c$iar dacă nu i se &ede dect &rful capului, şi e c$iar în spatele Al%ei,
care nu-l &ede.
1 N-ai iz%utit să mă duci2 spune prinţesa, distrndu-se. 4ar nici eu nu-s dusă cu pluta, ştii- /ăceam
asemenea glume înainte de-a te fi născut tu, %iet )oţişor2 (tiu prea %ine că nu-i niciun Beti
înspăimntător, care să fugă în urma trenului2 adaugă ea şi se întoarce, ca să-şi constate8 greşeala2
Alfi aleargă după tren, cu capul lui enorm aproape lipit de platformă. 3rinţesa scoate un urlet
neomenesc, care ar face să tremure şi un microfon. Se aruncă ins tincti& în %raţele lui Artur, care a%ia
aştepta aşa ce&a.
1 Nu e c$iar un Beti ade&ărat, ci un căţel pe care îl c$eamă Alfi, spune Artur, drăguţ. +n Beti e mai
mare şi, mai ales, mult mai urt2
1 '8 e domesticit- %iguie prinţesa, căreia îi &ine greu să-şi ascundă tul%urarea.
1 <4omesticit= e mult spus, să zicem că-mi dă ascul tare, cnd are interes2 Artur se apleacă în afara
&agonului şi urlă0 Alfi2 3leacă de aici2 , sperii pe prinţesă2
Alfi ciuleşte imediat urec$ile. (i-a &ăzut %ine stăpnul, foarte mic în coada &agonului, dar n-aude
nimic din ce spune, căci &ocea acestuia e foarte fira&ă.
1 7ezi- N-ascultă nimic niciodată2 conc$ide Artur, disperat.
Nu-şi poate înc$ipui că Alfi nu-l aude, cnd el z%iar. . att de tare.
.renul trece pe lngă o minge de tenis, pro%a%il uitai.1 după &reun joc. 9ui Artur îi &ine %rusc o
idee0 trage o lo&i tură zdra&ănă în minge, ca să-şi arate talentele de fot%alist. )ai %ine s-ar mai fi
gndit. )ingea e de o sută de ori mai mai mare dect el şi-i zdro%eşte piciorul su% ea. "ar acum %ietul
%ăiat sare într-un picior prin tot &agonul şi strigă tie durere.
1 4e-a ce te joci- întrea%ă )oţ, care n-a prins toate regulile noului joc.
3e Artur îl doare prea tare ca să răspundă. .otuşi, lo&itura lui cu piciorul n-a fost zadarnică.
Antrenată de &iteza trenului, mingea se rostogoleşte uşurel, înainte de a cădea pe scară. 3oate că Alfi n-
aude nimic, dar a prins mesajul şi pleacă în urma mingii, care co%oară pe scări, loarte mulţumit să se
poată juca iar cu stăpnul. )oţ pri&eşte pe fereastră cum se îndepărtează Beti, iar prinţesa îşi aranjează
părul, cu un gest graţios.
1 .otuşi, am scăpat uşor2 oftează )oţ, aşezndu-se 9ingă Artur, care îşi masează piciorul.
4ar un zgomot uriaş îl contrazice0 un şoc &iolent face să &i%reze tot trenul, de parcă s-ar pră%uşi un
munte peste ei. Cei trei cad la podea, nea&nd timp dect să se agaţe de picioarele scaunelor.
Cutremurul &iolent nu ilurează dect o clipă, iar trenul îşi reia ritmul normal.
1 4ar ce nai%a s-a întmplat- întrea%ă )oţ, panicat.
Cnd &or%eşti de nai%a, adeseori îi &ezi coada, dar de astă dată nu i se &ede dect creasta.
6ntunericitul apare, eu capul în jos, în rama ferestrei.
1 Cucu2 face el, zm%ind copilăros, ca şi cum s-ar pregăti să se joace de-a &-aţi ascunselea.
3rietenii încep să urle şi să alerge în toate direcţiile. 5ăz%oinicul sare în tren şi-şi scoate spada
uriaşă. 3rima lo&itură e pentru Selena. *iata prinţesă e trimisă în fundul &agonului, fără să-şi poată
scoate spada fermecată. Ca un ade&ărat gentleman, Artur se aşază între ei şi-i ţine piept ori%ilului
întunericit, care spumegă de furie ca un laur.
1 6ntunericitule, potoleşte-te2 z%iară Artur, autoritar.
5ăz%oinicul se opreşte %rusc, %uimăcit de atta sign ranţă de sine. 4ar încrederea lui Artur nu-i dect
o faţadă, în spatele căreia puştiul îşi caută cu&intele.
1 :m8 nu crezi că-i momentul potri&it să &or%im un pic- sugerează el, sc$iţnd un surs.
"ntenţia %ăiatului îl desta%ilizează pe răz%oinic. " s-a propus adeseori să facă ra&agii, să jefuiască, să
strngă pe cine&a de gt, să masacreze, dar arareori să stea de &or%ă.
1 Să &or%im despre ce- întrea%ă el, ridicndu-se uşurel.
1 4espre tot acest răz%oi inutil, despre toată suferinţa pe care o pro&oci att celorlalţi, ct şi ţie
însuţi, răspunde Artur, sincer. /iecare a&em pro%leme şi dureri şi ne face %ine să stăm uneori de &or%ă,
nu-
6ntunericitul %agă un deget în gură, fapt care îl ajutil să gndească.
1 3ăi8 nu2 spune el, după ce cugetă şi înainte de a-şi relua asaltul.
Artur e&ită tăişul monstruos, lăsnd în ultimul moment capul în jos.
1 3resupun că gestul tău marc$ează sfrşitul negocierilor, declară el, deşi ar face mai %ine să fugă,
dect să facă pe mucalitul.
.ocmai aici greşeşte0 încă n-a cştigat şi, c$iar cnd se pregăteşte să-l taie pe Artur în două, ca pe un
send&iş &ul gar, )oţ îi sare în spinare. ?estul îi e eroic şi demn tie admiraţie. 4ar cu totul ineficace,
fiindcă 6ntunericitul se de%arasează de el cu un simplu %o%rnac, ca de un fir tie păr de pe umăr. *ietul
omuleţ e, la rndul lui, trimis la plim%are, iar răz%oinicul se întoarce la tre%urile lui. Are într-ade&ăr
intenţia să-l facă pe Artur cu%uleţe. 4ar cele cte&a secunde de di&ersiune i-au permis lui Artur să
dispară. 6ntunericitul se ener&ează şi face praf restul meselor, căutndu-şi &natul.
6ntunericitul se dezlănţuie şi începe să plouă cu lo&ituri. )icul erou le ocoleşte tot mai greu. Sare de
pe rama unui ta%lou pe o etajeră pentru %agaje, trecnd printre lămpi, dar degea%a. ' cu neputinţă să
pareze lo&iturile superputernice, care distrug totul în cale. 6ntunericitul e pe cale să facă tot &agonul
%ucăţi-%ucăţele. /iecare lo&itură face cte o gaură în pereţii magnificului tren, replică e;actă a
.ranscontinentalului de la începutul secolului al TT-lea. 5ăz%oinicul, pe care nimeni şi nimic nu-l
poate opri, a&ansează spre el, fandnd în trecere toate mesele. 'puizat, Artur se clatină şi cade la podea.
6ntunericitul se apropie, ridică arma şi ar%orează un zm%et satisfăcut, aşa cum fac, de cele mai multe
ori, în&ingătorii.
1 +nde eşti- Arată-te în loc să te ascunzi ca o crtiţă ordinară2 Di-o fi teamă să te %aţi-2 spune
răz%oinicul, nădăjduind că &or%ele-i sfidătoare îl &or scoate pe Artur din &izuină.
1 4acă &rei să te %aţi, sunt omul tău2 aude din spate.
6ntunericitul se întoarce şi dă nas în nas cu Selena, care ţine spada fermecată în mnă. (o&ăie o
clipă, cuprins parcă de o criză %ruscă de politeţe.
1 "artă-mă, Selena, dar8 eşti mai curnd femeie2
1 6ncă nu2 4ar tocmai %ine, fiindcă nici tu nu eşti încă %ăr%at2 îi răspunde prinţesa.
5ăz%oinicul nu suportă să se îndoiască cine&a de %ăr%ăţia lui.
1 Nici nu eşti încă terminat, adaugă Selena. 6ţi lipseşte esenţialul F inima şi creierul.
7or%ele umilitoare îl lo&esc ca o săgeată drept în piept, dar ar fi şi mai rău, dacă, într-ade&ăr, ar a&ea
inimă. 6ncepe să ragă ca o fiară, ceea ce tinde să arate, cum spunea şi Selena, că-i mai puţin %ăr%at şi
mai mull animal. 5ăz%oinicul lo&eşte &iolent în spada fermecată a Al%ei, care îi %loc$ează asaltul, de
parcă a lui ar fi doar o rămurică.
6ntunericitul pricepe imediat cu cine şi, mai ales, cu ce are de-a face. Se ştie că spada fermecată îi dă
puteri supranaturale celui care o mnuieşte. 6n plus, îi transmite spiritul dreptăţii şi al ec$ităţii. 'a sare
doar în ajutorul &ădu&elor şi al orfanilor şi nu-l ajută niciodată pe sceleratul care îi oprimă. +n singur
gnd urt, şi spada se face mai grea dect piatra în care a fost cu înţelepciune înfiptă. 4e aceea,
răz%oinicul e înne%unit de gelozie, căci credea că spada cea mai puternică din regat este a lui.
Se năpusteşte asupra Al%ei, ca să-i dea o lo&itură groza&ă, dar prinţesa îl opreşte cu graţia-i
o%işnuită. 3ierdut, măreşte ritmul şi încearcă toate tertipurile, dar nu iz%uteşte nimic. Spada fermecată
parează lo&itură după lo&itură şi respinge asalturile cu deconcertantă uşurinţă. 6ntunericitul încearcă o
ultimă lo&itură, o com%inaţie, o serie de tuşe mortale, pe care numai un spirit întortoc$eat e în stare să
le in&enteze. 3entru asta, apasă pe un %uton, şi o a doua spadă, telescopică, îşi face apariţia.
5ăz%oinicul îşi răsuceşte spadele gemene în &ăzdu$ şi dă un nou asalt. Suceşte cele două tăişuri att
de repede, că l-ai crede elicopter. Selena zm%eşte şi-şi lasă spada fermecată să lucreze. Amndoi
mnuiesc armele att de iute, că nu poţi număra lo&iturile pe care le sc$im%ă. 9upta pare s-o distreze pe
Selena şi, cu ct se amuză ea mai mult, cu att mai tare se ener&ează 6ntunericitul, care începe să
o%osească. 3rinţesa profită şi măreşte ritmul, pentru a pune capăt ridicolei înfruntări. 6ntr-o clipă, îi taie
cele două spade în douăsprezece %ucăţi. +luit, răz%oinicul cade în genunc$i. Artur iese din
ascunzătoare şi se apropie de fetiţă.
1 Acum ai să te potoleşti, altfel c$iar că mă ener&ez2 îl ameninţă Artur pe răz%oinic, umflndu-şi
pieptul.
6ntunericitul e complet umilit şi nu mai are putere să lupte. Se aruncă la picioarele prinţesei şi începe
să se smiorcăie.
1 "artă-mă, prinţesă2 (i nu mi-o lua în nume de rău2 Aşa am fost crescut2 Nu m-au în&ăţat dect să
omor şi să jefuiesc, dar nu sunt, în fond, dect un %iet soldat2
Atta-i tre%uie ca s-o ducă de nas pe prinţesă, şi ea l-ar mngia de %ună&oie pe cap, dacă
6ntunericitul n-ar a&ea prinse de cască toate lamele acelea de ras.
1 (tiu, întunericitule2 spune prinţesa, zm%ind ama %il. Sunt con&insă că în copilărie ai fost un
%ăieţel drăguţ.
1 4a, foarte drăguţ2 se smiorcăie 6ntunericitul, mn gind picioarele prinţesei. /oarte drăguţ, pnă
cnd tata m-a în&ăţat să fiu rău2
3rinde %rusc picioarele prinţesei şi trage tare de ele. Surprinsă, Selena îşi pierde ec$ili%rul şi cade,
iar mişelul pune mna pe spada fermecată.
1 ,$, 4oamne-4umnezeule2 ţipă prinţesa, pricepnd imediat ce greşeală a comis.
6ntunericitul rnjeşte ca o $ienă.
1 'şti curajoasă, Selena, dar mult prea pură ca să te %aţi2 5ăz%oiul e arta %ăr%aţilor2 spune el,
mndru.
1 "ar prostia, calitatea răz%oinicilor2 spune Artur, foarte $otărt să-i distragă atenţia, ca s-o scape pe
Selena.
)icul lui plan funcţionează minunat, iar 6ntunericitul începe imediat să urle0
1 , să plăteşti pentru această jignire şi ai grijă să te %aţi %ine, dacă &rei să ai onoarea de a sfrşi ca
trofeu în salonul meu.
1 ,2 "ată o onoare care mă moti&ează2 spune puştiid, împingnd %rusc lustra care pendula în faţa
lui.
5ăz%oinicul o primeşte drept în faţă, dar nu pare mai deranjat dect dacă l-ar fi atins o frunză uscată
de toamnă.
1 3regăteşte-te să mori ca un erou2 e;clamă, no%il, 6ntunericitul.
1 ' uşor de spus cnd ai o spadă fermecată în mnă, răspunde Artur.
5ăz%oinicul îşi pri&eşte spada şi pare să fie de aceeaşi p. 9rere cu el.
1 4a, e ade&ărat2 spune el, apoi urlă şi se năpusteşte asupra lui Artur, ca un rinocer asupra unei
li%elule.
4e astă dată, lupta e şi mai inegală, căci spada fermecată face ra&agii. 6ntunericitul taie %ucăţi întregi
din &agon, care cad din tren şi ajung cu mare zgomot pe podea. /oarte concentrat, Artur e&ită lo&iturile
cum poate mai %ine şi iz%uteşte să fugă pe acoperiş, printr-o mică trapă. 5ăz%oinicul se năpusteşte după
el, dar trapa e prea mică pentru el. Asia n-are însă nicio importanţă2 Cte&a lo&ituri date cu spada
fermecată şi lărgeşte gaura, cu aceeaşi uşurinţă cu care ar fi săpat în piure. Apoi sare pe acoperişul
trenului şi reia duelul.
Artur începe să gfie şi e&ită ca prin miracol lo&iturile. 4ar atacă tot mai imprecis şi simte că se
apropie sfrşitul. 6ntunericitul îşi dă %ine seama că ad&ersarul îi e tot mai slă%it şi, ca un %un răz%oinic,
profită şi măreşte ritmul. Artur nu mai poate lupta şi, în cele din urmă, se împiedică. Se pră%uşeşte pe
acoperişul &agonului, la c$eremul monstrului sngeros. 5ăz%oinicul se apropie, sa&urndu-şi de pe-
acum &ictoria.
1 .e-ai %ătut foarte %ine, puştiule. Am să-ţi pun capul împăiat c$iar deasupra şemineului2 spune el
serios, con&ins că astfel îi aduce un omagiu.
Artur nu răspunde. N-are nimic de zis. 3oate doar &l constate că-i neputincios. Că a fost înfrnt. N-ar
fi tre%uit să se creadă erou. Nu-i dect un %ăieţel de zece ani, care şi-a asumat prea multe riscuri pentru
&rsta lui. Cupriir, de fatalism, &ede cum 6ntunericitul ridică spada fermecată deasupra capului. (tie că
duşmanul lui &a fi neîndurător. 4eodată, o mică speranţă renaşte în oc$ii lui. A fi neîndurător e un
păcat, un defect, la fel ca egoismul, răutatea sau dorinţa de răz%unare. ,r, 6ntunericitul are toate aceste
defecte, pe care spada fermecată nu le suportă. 3rin urmare, curnd ar tre%ui să-i arate acest lucru
noului stăpn.
1 6ndurare, stăpne2 începe să se smiorcăie Artur, o să-l facă pe răz%oinic să cadă şi mai a%itir în
păcat.
1 Niciodată2 urlă 6ntunericitul furios, căznd în cap cană.
)ai ridică un pic spada, care, %rusc, îşi sc$im%ă culoarea şi de&ine la fel de grea ca .urnul 'iffel.
5ăz%oi nicul cade pe spate, iar spada se înfige în ta&anul &agonului. Copleşit de noul număr de magie,
răz%oinicul se întoarce, să &adă mai %ine ce s-a întmplat. N-are însă &reme să priceapă mare lucru,
fiindcă &agonul e gata să treacă pe su% uşa odăii de lucru a lui Arc$i, iar răz%oinicul primeşte o lo&itură
drept în faţă. (ocul e att de &iolent, că rămne lipit de uşă, ca musca pe tapet. .renul intră în pod, iar
6ntunericitul lunecă de-a lungul uşii, se zdro%eşte de podea şi rămne fără suflare.
Capitolul 1G
Armand îşi re&ine încet-încet din leşin. Se ridică şi nu pare să înţeleagă de ce îi sforăie soţia la
asemenea oră pe canapea. Nu înţelege nici de ce-i salonul att de distrus.
1 Ce s-a întmplat- îl întrea%ă el pe Arc$i, frecndu-şi ceafa.
1 Am a&ut un musafir, răspunde %unicul, arătndu-l pe )altazar cu degetul.
Armnd îl zăreşte pe ori%ilul ). (i se gră%eşte să leşine iar. 3icioarele nu-l mai ţin, e gata să dea
oc$ii peste cap, dar Arc$i aruncă %rusc în el cu o tartă, lucru destul de folositor cnd eşti gata să leşini.
1 Ajunge, Armnd2 +n pic de demnitate2 Ai să leşini mai trziu2 porunceşte %unicul cu o
surprinzătoare autoritate.
Armnd se trezeşte pe loc, aşa cum se aprinde lumina în toiul nopţii.
1 )i-aţi promis %udincă-2 aminteşte )altazar, căruia îi lipsesc multe, dar memoria nu.
1 3ăi8 da, imediat2 răspunde Armnd şi pleacă pe trei cărări spre %ucătărie.
)ami nu-i prea liniştită. Se apropie de Arc$i şi îl ia de %raţ. *unicul îi mngie mna, dar e foarte
greu s-o linişteşti într-o asemenea situaţie. Cel mai %ine ar fi să pună capăt acestui coşmar.
1 Cred că ştiu ce &rei, )altazar. Di-o dau, dacă-mi laşi familia în pace2
)altazar surde, impresionat că e;istă cine&a la fel de inteligent ca el.
1 Ai cu&ntul meu de onoare2 spune el, ducnd mna la inimă, deşi toţi ştiu că el n-are aşa ce&a.
1 Cu&ntul tău- 4ar tu n-ai niciunul2 replică %unicul.
1 Nu-i ade&ărat2 Aminteşte-ţi cum ţi-am promis, cnd te-am aruncat în temniţa din Necropolis, că
n-a&eam să te omor, dacă în fiecare zi mă în&ăţai ce&a, şi mi-am ţinut cu&ntul, aşa-i-
Arc$i nu poate zice nimic, căci e ade&ărat.
1 Azi îţi fac altă promisiune. 4ă-mi ce caut şi plec din casa ta. 6n fine8 ce-a mai rămas din ea2
1 (i familia mea- negociază %unicul.
)altazar e mai sting$erit, căci cruţarea &ieţilor nu-i punctul lui forte.
1 4e acord2 Sunt un ca&aler şi, în marea-mi dărnicie, &ă cruţ &iaţa ţie şi întregii tale familii2
consimte el, după ce oftează din greu.
Arc$i e gata să-l creadă, deşi se miră că oferta nu-i înto&ărăşită şi de unele condiţii.
1 Cu o condiţie2 zice în cele din urmă )altazar, care nu se poate lăuda că i-a luat prin surprindere.
1 Ascult, răspunde %unicul, care nu prea are de ales.
1 Curnd &oi a&ea un palat, pe care scla&ii mei îl &or construi de cum am să aflu locul ideal. Cnd
&a fi terminat, &reau ca în fiecare duminică 5eta să-mi aducă &estitul ei tort de ciocolată, cu mici pepite
al%e şi cu anacarde deasupra2
Se ştia că )altazar era gurmand, dar nici c$iar aşa. Arc$i se încruntă şi trage adnc aer în piept,
înainte de a-i spune sus şi tare că nu-i de acord.
1 4e acord2 spune )ami, contrazicndu-şi categoric soţul, şi nu glumeşte deloc. Am să fiu în faţa
palatului tău în fiecare duminică la ora nouă fi;, aducndu-ţi ceea ce-mi ceri.
7ocea îi e att de autoritară, înct nimeni nu îndrăzneşte să se îndoiască de cu&ntul ei, iar )altazar
nu poate dect să se încline în faţa $otărrii pe care a luat-o.
1 Să fie într-un ceas fericit2 spune el, zm%ind cu gura pnă la urec$i, c$iar dacă toţi ştiu că e
imposi%il ca el să ai%ă &reo idee despre fericire.
Selena îşi caută pe ta&anul &agonului spada înfiptă de întunericit. .rage de mner, şi aceasta iese din
tinic$ea ca din nisip. Apoi, trenul F sau, mai %ine zis, ce a rămas din el F încetineşte &iteza şi intră în
gară, la picioarele %iroului lui Arc$i.
1 Cap de linie, toată lumea co%oară2 strigă Artur, deloc supărat că a ajuns teafăr.
Selena şi )oţ &in lngă el, uşor intimidaţi de măştile africane agăţate pe pereţi, care atrnă înclinate,
ca nişte portrete gra&ate în stnca muntelui. Sute de cărţi, puso c$iar pe duşumea, le amintesc celor trei
de casele înalte, înşirate pe străzi nesfrşite, unde pare uşor să te pierzi Artur se apropie de o jucărie de-
a lui, a%andonată. ' o macara de şantier, cu un %raţ şi o mică nacelă. 6şi împinge to&arăşii într-acolo.
1 +nde &rei să ne duci- se nelinişteşte Selena, sting $erită în nacelă, ca în coaja de nucă.
1 Ceea ce căutăm noi e sus, pe %iroul %unicului2 )oţ, poţi împinge cu %riceagul maneta de colo-
)oţ pri&eşte maneta, care stă, mare şi neagră, în mijlocul unei telecomenzi.
1 Nicio pro%lemă2 răspunde micul prinţ, sigur de sine, sau mai curnd de %riceagul lui cu două sute
de funcţiuni, care, de-ar putea, ar rnji în faţa unei misiuni att de simple.
)oţ ia %riceagul, ţinteşte telecomanda şi apasă pe funcţiunea douăzeci şi şapte. >ece fluturi
magnifici ies din %riceag şi z%oară încntaţi.
1 +ps2 îmi pare rău, mereu o încurc cu <fluturătorul de granule=2
)oţ ţinteşte iar, apăsnd pe funcţiunea şaptezeci şi doi. , flegmă uriaşă, foarte &erde şi scr%oasă,
cade pe comenzi. Ca%lul macaralei se întinde imediat, iar nacela începe să se ridice, cu cei trei g$iduşi
la %ord.
1 Aaa2 ' mai plăcut dect în tren2 se %ucură )oţ, aranjndu-şi %riceagul.
Selena se apleacă, ca să pri&ească împrejurimile. .otul. Nou pentru ea, iar pe duşumea stau
răspndite sute de o%iecte necunoscute. Nici măcar n-are idee la ce poate a&ea tot %azarul acela. Se
simte ca o fetiţă de la ţară, trezită %rusc printre zgrie-norii din NeM BorJ. 3entru Ai tur, care-l cunoaşte
pe dinafară, locul n-are niciun secret. 6n sc$im%, e intrigat de flegma $idoasă aruncată tie )oţişor.
1 Ce e, mai precis, terciul ori%il care a ieşit din %riceagul tău-
1 *ale de mormoloc, răspunde simplu )oţ.
1 (i la ce sunt %une %alele de mormoloc într-un asemenea %riceag- întrea%ă Artur, pe faţa căruia se
citeşte pur şi simplu scr%a.
1 3ăi8 poţi să ungi cu ele tartele cu ouă de omidă2 zice micul prinţ, dnd din umeri, ca şi cum ar fi
&or%a de ce&a e&ident.
4in fericire, Artur a mncat o %ucată foarte mică din discuitul cu unt, altfel ar a&ea ce da la raţe.
Nacela ajunge la ni&elul %raţului macaralei, nu departe de suprafaţa %iroului. Artur îşi ţine ec$ili%rul şi
ajunge acolo dintr-un. Alt. Selena face la fel, fireşte, mult mai graţios.
1 'u rămn aici2 spune )oţ. Am să supra&eg$ez ariergarda2
Selena nu-i fraieră. (tie %ine că fratele ei face o asemenea propunere nu fiindcă l-a apucat su%it
eroismul, ci mai curnd fiindcă moare de frică la gndul de a sări în gol.
1 ' foarte drăguţ din partea ta2 răspunde ea cu umor, 4acă se întoarce 6ntunericitul, te poţi ocupa
de el, în &reme ce noi ne îndeplinim misiunea-
1 3ăi8 sigur2 se %l%ie micul prinţ, care a%ia acum îşi dă seama în ce %elea s-a %ăgat.
Selena şi Artur suie muntele făcut din cărţi şi felurile o%iecte grămădite pe masa de scris. , um%ră
se strecoară pe su% uşă. ' înspăimntătoare, deşi are doar cţi&a cen timetri. 6ntunericitul e deja pe
picioare. A pierdut cte&a lame din creastă, dar %estia e &ioaie şi mai pregătită de luptă dect înainte.
Nu se poate ca )oţ, care stă de paz. 9, să nu-l &adă, căci 6ntunericitul &ine ca un gndac de %ucătărie
pe dalele al%e. )icul prinţ &rea să fluiere, ca să-l a&ertizeze pe Artur, dar frica îi %loc$ează ma;ilare li
şi din gura înc$isă, ca %roasca uşii, nu poate ieşi nici nu sunet. 6ntunericitul urcă în tren, ameninţnd cu
spada lui cu trei tăişuri, şi scotoceşte meticulos primul &agon )oţ încearcă să fluiere cu degetele, dar
scoate un sunet ridicol, amintind de un %alon care se dezumflă. Artur o ajută pe Selena să urce pe
ultima carte a muntelui efemei.
1 Spune-mi e;act unde mergem, cere prinţesa, care începe să se simtă o%osită.
1 3nă la prima etajeră2 răspunde Artur, arătnd ta&anul.
Acolo sunt aşezate cu grijă cărţi frumoase, cărora Arc$i le poartă un interes deose%it. 6ntre două cărţi
se află flaconaşul.
1 4acă %unicul nu i-a sc$im%at locul, putem si creştem şi să-l oprim pe %lestematul de )altazar2
Selena tresare, ca de fiecare dată cnd îi aude numele, şi e gata să-şi piardă ec$ili%rul. Artur o prinde
la fi;.
1 6mi pare rău2 se scuză %ăieţelul, simţindu-se &ino&at.
(tie prea %ine că acest nume aduce g$inion# iar g$inionul intră adesea pe uşă, fără ca măcar să
ciocăne înainte. 3arcă demonstrnd această tristă superstiţie, apare )altazar. +m%ra lui e monstruoasă,
mai ce&a ca a fiului său, căci are peste trei metri. Selena şi Artur au înlemnit, lui )oţ îi tremură
urec$ile, iar 6ntunericitul adulmecă mirosul putred, care îi e familiar. Arc$i &ine şi el în pod, urmat de
Alli, cu mingea în %ot. 4ar căţelul rămne în prag. 4acă s-ar apropia de )altazar, n-ar putea rezista
uriaşei tentaţii de-al muşca de picior. Arc$i o%ser&ă &agonul distrus, care zace în triajul gării.
1 ,2 "a te uită la el2 Altă ispra&ă de-a lui Alfi2 Ce-o să te mai felicite Artur cnd are să &adă2
%om%ăne %unicul, lund &agonul în mnă.
Alfi dă din coadă, fiindcă şi-a auzit numele. Artur ar &rea să-i strige %unicului că Alfi n-are nicio
&ină şi că întunericitul a distrus trenul, dar ştie că ar striga degea%a. 7ocea lui, prea sla%ă, nu poate
ajunge pnă la Arc$i. *unicul cercetează &agonul în care e întunericitul. )onstruleţul stă ascuns ca
pietricica în pantof şi se agaţă cum poate, ca să nu iasă.
1 Am să încerc să-l repar, înainte de întoarcerea lui Artur2 Asta te &a scuti de o pedeapsă zdra&ănă2
spune %unicul ama%il, adresndu-se căţelului, ca un &ec$i complice.
Arc$i pune &agonul pe %irou, iar 6ntunericitul se strecoară su% singura masă pe care n-a făcut-o praf.
Apoi %ătrnul profesor se uită la etajeră, numără cărţile de deasupra şi o ia pe a şaptea. Artur şi Selena
sunt c$iar de-o parte şi de alta a &estitei cărţi şi gesticulează din răsputeri <4acă nu ne aude, poate că ne
&ede2C îşi spune Artur, caro dă din mini, ca şi cum ar g$ida un porta&ion. Arc$i pune mna pe carte şi
o ia cu delicateţe. Artur pri&eşte pac$c %otul care trece, nea&nd ne&oie de el, ca să iasă din pori.
1 *unicule, suntem aici2 Sunt eu, Artur2
4egea%a ţipă şi se agită, n-are ce face. Arc$i ia flaco naşul dintre cele două cărţi. Artur şi Selena
pri&esc nepu tincioşi cum flaconul uriaş le trece prin faţa nasului. )oţ e att de lipit de peretele nacelei,
că dinţii îi %at dara%ana pe tinic$ea, scoţnd un zgomot ca un z%rnit. )al tazar ciuleşte imediat
urec$ile. >%rnitul insectelor îi trezeşte întotdeauna pofta de mncare, iar el adoră asemenea %unătăţi,
mai ales foarte proaspete şi a%ia muiate în ulei încins. )ergnd după sunet, el se apropie uşurel de )oţ#
de frică, micului prinţ îi clănţănesc dinţii şi mai a%itir şi riscă să fie descoperit. 4ar Arc$i îi taie calea
lui )altazar şi îi arată flaconaşul.
1 +ite, asta cauţi. )-am ţinut de cu&nt, acum ţine-te şi tu.
)altazar ia delicat flaconaşul şi-l răsuceşte între dege tele înco&oiate. 6năuntru e un lic$id de
culoarea c$i$lim %arului, ca mierea.
1 (i cum ştiu că-i flaconul cel %un- întrea%ă el, uitu du-se la Arc$i, ca să &adă dacă nu cum&a îl
minte.
1 3ro%a%il că nu ştii să citeşti, dar te poţi uita la poze, nu- spune %unicul, arătndu-i etic$eta cu
degetul.
Ca&alerului nu-i place să fie tac$inat, iar Arc$i e de două degete UîncrligateR de-o înţepătură.
A%omina%ilul ). 3ri&eşte etic$eta şi urmăreşte cele trei desene cu pri&irea. 7ede mai înti un omuleţ,
apoi un altul care %ea şi uii al treilea care de&ine att de mare, că nu mai încape în desen. .re%uie să ai
un coeficient de inteligenţă de-a dreptul scăzut, ca să nu pricepi. 6ntre timp, cu cţi&a metri mai jos,
6ntunericitul a ieşit la geamul din spate al &agonului. ?esticulează şi z%iară, gata să-şi piardă suflarea.
1 .ată2 .ată2 Sunt aici2 Sunt eu, întunericitul2
)altazar aude ce&a, ca un şuşotit îndepărtat, care îi aminteşte &ag de cine&a.
1 Sunt eu, fiul tău2 N-am murit22 urlă întunericitul, iar coardele &ocale sunt gata să-i plesnească.
4e astă dată, tatăl a auzit şi se uită de unde poate &eni &ocişoara fonfănită. 6ntunericitul ştie că
aproape şi-a atins scopul, dar nu şi ce să facă pentru a-i atrage atenţia# atunci ia spada şi o aruncă din
toate puterile spre tatăl său. Spada se înfige în o%razul lui )altazar, care tresare, urprins de îndrăzneala
ţnţarului. 6şi trece mna peste faţă, căutnd locul unde l-a împuns, şi dă de-o ţeapă. , smulge cu
degetele şi o pri&eşte curios, căci nu-i o simplă ţeapă. ' spada pe care ar recunoaşte-o dintr-o mie, pe
care a gra&at-o pentru fiul său, cnd a împlinit un an. "mediat, se pune la pndă, căutndu-şi discret
urmaşul.
1 ,f2 ?ră%eşte-te2 suflă 6ntunericitul, care începea să dispere.
)altazar îşi caută cu ade&ărat fiul, ori a înţeles că 6ntunericitul îi urmăreşte pro%a%il pe Artur şi
Selena, iar ci caută cu siguranţă flaconaşul- înaintează uşurel spre etajeră, căutnd locul lăsat gol de
cartea care lipseşte. Artur şi Selena &ăd apropiindu-se primejdia şi dau înapoi, acunzndu-se în um%ră.
4ar stăpnul tene%relor are oc$i ageri şi o um%ră îi rezistă cu greu. )altazar mijeşte oc$ii, ca să &adă
mai %ine, iar în cele din urmă îi descoperă pe cei doi eroi.
1 ,, nu2 e;clamă )oţişor, care asistă la tragedie.
1 ,$, Aes2 e;ultă 6ntunericitul, care începe să danseze de %ucurie.
Selena a luat poziţia de luptă, ţintindu-l cu spada fer mecată, dar, din nefericire, tre%uie să fii )erlin-
7răjitorul ca să ieşi dintr-o situaţie att de încurcată. ). Ar%orează un zm%et dia%olic şi e gata să
întindă mna, cnd Arclii pune cartea numărul şapte la loc, împingndu-i şi înglie suindu-i fără să ştie
pe cei doi eroi spre peretele din fund.
1 Ai o%ţinut ce-ai &rut, )altazar. .e rog să părăseşti casa, cum ai promis2
9ui ). *lestematul i-ar plăcea să-i spună că Artur e în spate, stri&it între două cărţi, dar Arc$i ar fi în
stare &t încerce imposi%ilul ca să-l sal&eze. 3referă deci să tacă şi s-o şteargă cu comoara. 7a a&ea
&reme să re&ină mai trziu, cu noua-i armată, pentru a distruge fermecătoarea familie. ,ricum, lupta ar
fi azi prea inegală, reducndu-i considera%il plăcerea. )altazar se răsuceşte pe călcie şi se îu dreaptă
spre ieşire.
1 .ată-2 murmură 6ntunericitul, întinznd %raţul către tatăl care iar îl părăseşte.
Ar &rea să urle, dar din gură nu-i iese niciun sunet şi înţelege că totul e zadarnic. Arc$i iese şi el din
odaie, a&nd grijă să încuie uşa cu c$eia.
Capitolul 11
5ăz%oinicul e copleşit. Are oc$ii plini de lacrimi. Nu se poate clinti, paralizat de disperare. )oţ se
apleacă din nacelă şi-l zăreşte pe întunericit, stnd nedumerit la geam, ca Vulieta după plecarea lui
5omeo. 6n fundul etajerei, Artur şi Selena au găsit un loc de trecere şi sar pe maldărul de cărţi de pe
%irou.
1 Atenţie2 Aici, în &agon2 urlă )oţ, creznd că &or%eşte în şoaptă.
6ntunericitul a simţit ameninţarea, dar e prea distrus ca să acţioneze. Artur %agă uşurel capul în
spatele &agonului şi îl zăreşte pe %ietul răz%oinic.
1 /ereşte-te2 ' mai perfid dect tatăl lui2 şuşoteşte prinţesa.
4ar deznădejdea răz%oinicului căzut e prea &izi%ilă, Artur o simte în inimă şi-şi asumă riscul de a se
apropia de el.
1 Ascultă, întunericitule, ştiu ce simţi şi8 îţi înţeleg durerea.
6ntunericitul ridică uşor pri&irea. 3are să-şi fi pierdui şi pofta de luptă.
1 Nici tatăl meu nu-i prea des pe-aici. ' în oraş, &i caute de lucru, şi m-a lăsat toată &ara aici, cu
%unicii Sigur că-mi pare rău, dar ştiu că în adncul inimii nu iu%eşte, spune drăguţ Artur, care încearcă
să e;plice ine;plica%ilul cum poate mai %ine.
1 4ar8 e aici uneori, nu- întrea%ă întunericitul cu o &oce a%ia desluşită.
Artur şo&ăie, dar tre%uie să spună ade&ărul.
1 4a, uneori.
6ntunericitul oftează din greu şi, în cele din urmă, se apleacă peste geam.
1 Asta-i pro%lema. .ata nu-i niciodată cu mine2 Nici măcar uneori. Nu-mi spune niciodată ce&a
drăguţ, nu mă mngie, nu-mi aruncă nici măcar o pri&ire.
1 4ar staţi de &or%ă, ct de puţin, nu- se nelinişteşte Artur.
1 Nu &or%eşte cu mine dect ca să mă certe ori să-mi dea ordine, ori pentru amndouă deodată. )ă
între% dacă m-a iu%it &reodată2 mărturiseşte în cele din urimă întunericitul, pronunţnd o frază parcă
interzisă, ascunsă în fundul sufletului de ani şi ani.
3e Artur îl uimeşte sinceritatea lui. Nici cel mai %un prieten al lui de la şcoală nu i-a făcut asemenea
mărturisiri.
1 N-aş &rea să întrerup micile flecăreli între %ăieţi, dai a&em o misiune de îndeplinit2 spune Selena,
făcndu-şi apariţia, sigură de sine ca întotdeauna.
5ăz%oinicul pare descumpănit. "-ar fi plăcut, pro%a%il, să continue discuţia, ca să se lămurească şi
mai mult.
1 'u cred că cel mai %ine ar fi să-l între%i2 zice Artur sincer.
1 Cum adică- se miră răz%oinicul, neiz%utind să-şi )ilă în fire.
1 Cnd îl &ezi pe tatăl tău, te aşezi în faţa lui şi îl între%i direct0 <.ată, mă iu%eşti-=
1 (i pe urmă- întrea%ă 6ntunericitul, aşteptnd soluţia.
1 3e urmă8 pe urmă $a%ar n-am, dar, orice ţi-ar zice, scapi de îndoială.
1 Nu-s foarte sigur că am priceput, răspunde răz%oinicul cu o sinceritate deconcertantă.
' ade&ărat, are mintea scurtă şi, ca să înţeleagă, ar treimi să mai înc$irieze cţi&a neuroni.
1 , să te lăsăm liniştit, ca să ai timp suficient să te mişti2 i-o taie scurt Selena, trăngndu-l pe Artur
de mnă.
1 4ar8 n-aş putea &eni cu &oi- întrea%ă 6ntunericitul, aşa ca din întmplare.
3e Artur îl emoţionează rugămintea pe ct de înduioşătoare, pe att de surprinzătoare. Cine ar fi spus
acum nici cte&a ore, că răz%oinicul a&ea să-şi arate att de făţiş sensi%ilitatea foarte copilăroasă-2 Cu
siguranţă, nu Selena.
1 6ntunericitule, toate %une şi frumoase, dar nu poţi trece att de uşor dintr-o ta%ără într-alta. 4e
luni de zile îi persecuţi pe minimoşi şi, c$iar dacă poporul meu are simţul milei, e ne&oie de ce&a timp
ca să-l ierte pe călăul care l-a decimat2
5ăz%oinicul pleacă uşurel capul.
1 6nţeleg şi8 îmi pare rău, răspunde sincer.
Selena e tot mai stnjenită şi tot mai puţin stăpnă pe propriile emoţii.
1 4e aceea, mi se pare necesară o perioadă de tranziţie. 5ezol&ă-ţi pro%lemele cu tatăl tău şi-ţi
promit că &oi con&inge consiliul să-ţi studieze cazul2
1 Ade&ărat-2 se %ucură răz%oinicul, ca un copil căruia i se promite luna de pe cer.
1 3e cu&nt de prinţesă2
6ntunericitul se simte cu totul altul, îl apucă o mncărime plăcută, care îl gdilă cte puţin peste tot,
si zm%eşte fără răgaz, în &reme ce lacrimile îi şiroiesc pe o%raz. ' cam speriat de starea care l-a
cuprins şi cu siguranţă că ar c$ema medicul, de-ar e;ista unul pe măsura lui. 6n realitate, n-are ne&oie
de niciun medic, căci diagnosticul e uşor de pus. Suferă de o emoţie &iolentă, din pricina lipsei cronice
a iu%irii. 5eţeta e şi ea tot att de uşor de prescris. .re%uie să se poarte desc$is cu ceilalţi, dacă &rea ca
şi ei să se poarte desc$is cu el. Acest ade&ăr e sigur şi are pri&ilegiul de a figura în marea carte, la
pagina o sută unsprezece.
Nacela ajunge pe duşumea, iar cei trei eroi co%oară imediat.
1 .re%uie să-l prindem neapărat pe ).2 declară Art$ur căutnd o rezol&are.
1 (tiu %ine că tre%uie prins, dar cum &rei s-o facem cu picioarele noastre mici- întrea%ă Selena.
1 Soluţia tre%uie să fie parcată pe-aici pe unde&a2 zice Artur, scrutnd împrejurimile.
4upă un castel din cărţi de joc, pe jumătate pră%uşit, găseşte în sfrşit ce caută0 un magnific jeep al
armatei americane, pe care a a&ut grijă să-l adapteze. "-a sc$im%at toţile o%işnuite cu unele de tractor,
ceea ce-i dă &e$iculului aerul unui *igfoot.
1 ,, nu2 4oar n-o să încercăm iar una dintre maşinăriile tale mortale2 se &aită )oţ.
1 3ăi, n-ai dect să mergi pe jos, dacă ai c$ef2 glumeşte sora lui, aşezndu-se pe locul de lngă
şofer.
)oţ %om%ăne o clipă, apoi urcă şi el la %ord.
1 Sunteţi gata- întrea%ă Artur, cu un surs şmec$er în colţul %uzelor.
1 3ăi8 da, presupun2 răspunde Selena, înc$izndu-şi i entura de siguranţă.
Artur împinge le&ierul din stnga maşinii şi motorul electric porneşte. Supermaşina sare %rusc în
faţă şi pleacă ui goana mare. Artur are ne&oie de cte&a clipe ca să pună stăpnire pe jeep şi face slalom
printre cărţi, înainte de a putea controla într-ade&ăr situaţia. )aşina prinde &iteză şi se îndreaptă spre
uşă.
1 'şti sigur că trece- întrea%ă Selena, gndindu-se că maşina e înaltă.
1 Nicidecum2 răspunde Artur, speriindu-i.
7e$iculul e gata să se facă zo%, iz%indu-se de uşă, dar puştiul o%ser&ă în ultima clipă o găurică în
lemn şi trece prin ea cu oc$ii înc$işi. Aşc$iile z%oară în toate direcţiile, iar %arele de siguranţă, care
ser&esc de capotă, sunt pur şi simplu smulse. 3rietenii au făcut %ine că s-au iplecat, altfel ar fi sfrşit ca
)aria Antoaneta.
1 4acă ai fi condus un gamul la fel cum conduci acest jeep, ai fi rămas de mult fără permis2 urlă
prinţesa din răsputeri, din pricina &ntului care îi %ate în faţă.
1 A, da-2 Ai ne&oie de un permis ca să conduci un gamul-2
1 4a, şi c$iar de două, dacă gamulul are două cocoaşei.
1 (i la noi el la fel, ai ne&oie de permis ca să conduci maşina, dar eu n-am încă &rsta legală2
1 4acă mergi fără permis, nu te pedepseşte nimeni-2 se miră )oţ.
1 *a da2 4ar nu ştiu cum ar putea pune poliţia mna pe mine, cnd n-am dect doi milimetri2
răspunde Artin, continund să facă slalom printre cte&a furnici &or%ăreţe.
1 Neîndemnaticule2 z%iară una dintre ele, la trecerea %olidului.
)aşina tra&ersează palierul şi trece în goană prin faţa unei coleoptere negre, pitite în %eznă. ?za
cască oc$ii fosforescenţi şi decolează în urmărirea lor.
1 Asta ce mai e- întrea%ă Artur, pri&ind în oglinda retro&izoare.
1 ' o patrulă2 spune )oţ.
Coleoptera îi urmează razant, pri&indu-i cu oc$ii mari ct farurile.
1 , patrulă- 4ar cum e posi%il-2 întrea%ă Artur, care crede că &isează.
?za îşi pune sirena în funcţiune.
1 4at fiind că toate furnicile merg într-un sens şi doai tu mergi în celălalt, foarte curnd ai să fii
considerat un nelegiuit2 e;plică Selena.
Artur clatină din cap, &rnd parcă să scape de un &is.
1 Nu-i cu putinţă22
Coleoptera se apropie tot mai ameninţătoare.
1 )ergi pe sens interzis2 ,preşte imediat &e$iculul2 punea, &or%ind pe nas.
1 Stai liniştit, nu-ţi poate lua permisul dacă n-ai2 spune )oţ cu umor.
4ar Artur n-are de gnd să se oprească şi să piardă, astfel, att minute preţioase, ct şi urma lui
)altazar.
+rcă pe trotuarul de lngă zid, încercnd să scape de patrulă, dar gza z%urătoare îl urmăreşte cu
uşurinţă.
)aşina de teren înaintează pe podul fa%ricat de furnici. 9ocul e mai strmt, iar ea se rostogoleşte
printre furnici ca mingea printre popice. 9a trecerea %olidului, "u micile se aruncă, urlnd, în lături.
,dată trecut podul, A nur coteşte la dreapta şi re&ine pe palier, tot urmat de poliţia locală. 3uştiul
urmăreşte totul prin retro&izor. Aşteaptă o clipă, ca gza să se apropie mai tare, şi răsuceşte mult
&olanul la dreapta. Surprinsă de mane&ră, roleoptera nu poate opri. )erge drept către tiranozaurul care
se %ăgase în am%uscadă. 4eşi monstrul enorm e din plastic, gza se face praf în gura lui desc$isă. (ocul
e att de dur, că ma;ilarul se rupe şi se înc$ide, iar dinţii îi clănţănesc. 4in coleopteră nu mai rămn
dect două %ucăţi de aripă, care ies de-o parte şi de alta din gura enormelor fălci cu cleşti. Artur
pri&eşte scena din mers şi pare încntat. A scăpat, în sfrşit, de poliţie.
1 Nu tre%uie să conduci niciodată prea aproape de &e$iculul din faţă2 spune cu umor şi cu puţină
mndrie.
/raza a auzit-o de nenumărate ori din gura %unicului, cnd )ami îi trimitea pe amndoi la oraş du
pa cumpărături. 4ar Arc$i, ca un %un conducător ce este spunea adeseori şi altă frază, la fel de utilă în
asemenea împrejurări0 <.re%uie să pri&eşti mereu în faţăC. Asta şi face Artur, dar cu o secundă
întrziere. )are păcat2 ' deja pe marginea scării. 4egea%a urlă şi apasă pe frnă, ca nu mai sc$im%ă
nimic. )aşina se duce de-a rostogolul pe trepte, în gra%a mare. Artur n-are niciun interes să facă tum%e
în aer, căci a făcut praf centura de siguranţă, cnd a trecut pe su% uşă.
7e$iculul sare de pe o treaptă pe alta, iar celor trei li se pare că-s îng$esuiţi în cel mai mizera%il
tractor. , călătorie cu nuca ar fi un &oiaj de plăcere pe lngă acest tratament de şoc. +ltima treaptă
fiind şi cea mai impoi tantă, maşina o foloseşte ca tram%ulină şi z%oară pur şi simplu cţi&a metri.
Aterizarea e dintre cele mai dificile, iar prietenii sunt proiectaţi la picioarele scaunelor lor. )aşina
merge o clipă în zigzag, dar Artur ia din non &olanul în mnă şi recapătă controlul asupra %estiei. 6l
&ede, în celălalt capăt al salonului, pe )altazar, care toc mai trece pragul casei. Se crispează la &olan şi
se îndreaptă spre el. 4ar Beti îi %arează drumul. Alfi dă din coadă, foarte încntat să &adă trecnd
maşina lui fa&orită. 6n plus, cum stăpnul l-a în&ăţat să aducă o%iecte, i se pare firesc să o prindă cu
dinţii. Artur răsuceşte muli &olanul, ca să nu-l $ăpăie fălcile căţelului, mai impresionante c$iar dect ale
tiranozaurului .. 5e;. ?oneşte cum poate printre resturile de jucării care acopera duşumeaua salonului,
dar Alfi îi merge pe urme, mai rapid dect un elicopter.
1 Artur, fă ce&a2 Nu &reau să mor în gura lui Beti2 urlă )oţ.
1 Dineţi-&ă %ine2 strigă puştiul, în loc de orice alt răspuns.
)aşina dispare %rusc su% comodă. Alfi se opreşte în faţa ei şi ciuleşte urec$ile. <Nici &or%ă să plec
de aici ctă &reme nu apare %lestemata de maşină=, îşi spune căţelul, la fel de încăpăţnat ca un măgar.
7e$iculul îşi face curnd apariţia, dar la celălalt capăt al comodei, şi-şi urmează drumul spre intrare.
Artur apasă pnă la capăt pe accelerator, uitnd o clipă că acest jeep nu-i dect o jucărie, şi că deci nici
acceleratorul, nici frna nu-s ade&ărate. )are păcat, fiindcă Arc$i tocmai a înc$is uşa în urma lui
)altazar, iar Artur ar a&ea mare ne&oie de frnă, ca să nu rămnă lipit de uşă. 3uştiul răsuceşte puternic
&olanul, a%ia iz%utind să e&ite coliziunea.
1 , să-l pierdem2 se nelinişteşte Selena, pri&ind pe fereastră cum )altazar se îndepărtează.
1 6ncă n-am terminat2 răspunde Artur, îndreptndu-se spre altă uşă, de astă dată cu ferma intenţie
de a nu se mai lăsa oprit.
1 Atenţie2 urlă )oţ.
?raţie unui e;celent refle;, Artur e&ită în ultima clipă plom%a lui Armnd, care zăcea pe podea. Ce
catastrofă ar fi fost dacă lui Artur i-ar fi sărit plom%a tatălui său drept în faţă.
1 (mec$eria aia ce mai e- întrea%ă Selena, arătnd spre %ucata $idoasă de metal.
1 :a%ar n-am2 răspunde Artur, atent la drum.
)aşina se apropie în mare &iteză de uşiţa din spate.
Selena începe să se îngrijoreze, căci şoferul ei pare foarte $otărt să treacă prin ea.
1 Artur, e din stejar2 )aşinuţa ta o să se facă praf ca un simplu ţnţar2 îl pre&ine prinţesa, cu un nod
în gt.
1 Ai încredere în mine2 răspunde puştiul, surznd ca "ndiana Vones.
)aşina fuge spre uşă, gata să se zdro%ească de ea, dai, su% impulsul ei, o uşă mai mică se leagănă în
uşa cea mare. Artur a trecut prin trapa căţelului, decupată în uşa %ucătăriei. Selena suspină uşurată, căci
a scăpat teafără din toată te&atura.
1 ?ata, am murit- întrea%ă )oţişor, care mai ţine încă oc$ii înc$işi.
1 4a2 3oţi dormi liniştit2 .e anunţăm cnd ajungem în rai2 răspunde sora lui, o%osită de
comentariile micului prinţ.
)aşina merge în lungul micuţei logii care înconjoară toată casa. Artur dă colţul, ca să ajungă în faţă.
)altazai e c$iar acolo şi co%oară cele cte&a trepte care duc în grădină. 7estitele trepte pe care
poliţistul Simon nu putea nici să le co%oare, nici să le urce. Artur e la cţi&a metri de el, dar acum, att
de aproape de ţintă, se întrea%ă cum ar putea să oprească muntele am%ulant. Să se năpustească asupra
lui şi să urce pnă la mna cu flaconaşul- 3are de-a dreptul imposi%il. Sau să urce pe-o gleznă şi să-l
facă să se împiedice- )altazar ar putea scăpă flaconaşul, iar Artur s-ar arunca asupra lui şi i-ar %ea con
ţinutul. 3lanul îi place, aşa că apasă tare pe accelerator, ca să-şi dea curaj, dacă tot n-are &iteză.
)altazar a făcut deja cţi&a paşi în grădină, cnd Artur ajunge în capul treptelor. )aşina saltă în
&ăzdu$, planează cţi&a metri şi se încurcă în iar%ă, la cţi&a centimetri de călciul lui )altazar. '
definiti& imo%ilizată, iar Artur poate doar s-o pri&ească neputincios. ). *lestematul &a dispărea în
pădure.
1 4ar ce plan a&eai- Nu-s sigură că am înţeles prea %ine2 spune prinţesa, nemulţumită că-i scapă
duşmanul.
1 +nul prost2 consimte Artur, încruntat.
Armnd a găsit, în sfrşit, castronelul cu %udincă. 6l ascunsese att de %ine, ca să nu dea Artur de el,
înct nici nu mai ştia unde îl pusese. "ntră în salon, arătnd cu mna tremurătoare spre %udincă.
1 As-asta e2 3of-pof-tim2 spune conştiincios.
4ar )altazar a dispărut, lăsnd în urmă doar ruine şi praf. 5oza doarme dusă pe canapea, parcă
aşteptnd roua dimineţii ori, în lipsa ei, pe /ăt-/rumos. 6ntr-un colţ, Arc$i o mngie pe 5eta, care i s-a
ascuns în %raţe.
1 A8 a plecat- întrea%ă Armnd, cu un uşor regret în glas.
1 4a, confirmă Arc$i. (i să &ină înapoi cnd o să-l mai c$emăm noi2
Capitolul 1@
Artur merge furios pe peluza care pare o junglă. 3e unde trece, trage şuturi în toate pietrele, căci are,
într-ade&ăr, ne&oie să-şi &erse amarul.
1 Acum degea%a fugim după el2 ' prea departe2 spune Selena, înciudată.
1 6n plus, pentru fiecare pas de-al lui tre%uie să facem o sută2 adaugă )oţ, lăsndu-se să cadă, mort
de o%oseală.
Artur tur%ează de furie, dar tre%uie să accepte e&i denţa, mersul lor nu duce la nimic# mai %ine se
gndeşte la o soluţie să iasă din impas.
1 .re%uie să găsim ce&a2 spune, începnd să se în&i tească, precum şoarecele în jurul cozii.
1 (i încă iute2 înainte ca ). *lestematul să rezol&e totul în stilul lui2 adaugă Selena, care a început
şi ea să se în&rtească, dar în sens opus.
1 .re%uie să găsim ce&a care să ne ajute să creştem2 rezumă Artur, frecndu-şi tmplele. Să găsim
ori să facem. 4ar, ca să facem, tre%uie să ştim din ce2 Sunt sigură că Arc$i are o reţetă într-o carte. Să
mergem deci iar în %irou2 :aideţi2
1 Artur, fii realist2 )aşina nu mai merge, ne-ar tre%ui să plouă ore să ajungem pnă acolo2 strigă
prinţesa.
3ri&ită din depărtare, casa îi pare puştiului înalt de doi milimetri un munte de netrecut. 3rinţesa are
dreptate, dar %ogo-matasalii au făcut din el un ade&ărat răz%oinic şi nu se poate $otărî să pună capăt
luptei.
1 Nu pot sta degea%a, Selena2 Nu pot aştepta cu li raţele încrucişate ca ). Să cucerească şi să
distrugă lumea2 strigă Artur, copleşit de deznădejde.
1 3oate am o soluţie2 anunţă sfioasă prinţesa.
Speranţa renaşte imediat în oc$ii puştiului.
1 )iro mi-a &or%it odată despre aşa ce&a la cursul de ştiinţe. 'ram, de altfel, cea mai %ună ele&ă a
lui2 spune prinţesa cu mndrie.
1 Sunt sigur2 răspunde Artur, neră%dător să audă urmarea.
1 ';istă un lic$id făcut din ali%iliţe, gros ca o pastă şi foarte puternic. 4acă nu mă înşel, îl poate
fa%rica doar8 Artur aşteaptă neră%dător ca un iepuraş în faţa morco&ului. 5egina al%inelor2 spune în
sfrşit prinţesa, punnd capăt suspansului.
Artur pare puţin dezamăgit, căci negocierea cu 5egina al%inelor i se pare la fel de grea ca mersul pe
9ună.
1 )ai degra%ă urcăm în %irou şi consultăm cărţile2 Nu &ăd cum am putea întlni regina unui stup,
care-o fi cine ştie pe unde8
Selena zm%eşte uşor, iar oc$ii ei &erzi pri&esc dropi în ai lui Artur.
1 4e data asta, tre%uie să ai încredere în mine2 spum ea, sigură de ea.
)ama se trezeşte uşurel. )irosul de %udincă, pe caic soţul ei i-o agită pe su% nas, şi-a făcut, în cele
din urmă, efectul.
1 7ai2 Nuga2 Ce drăguţ2 spune ea, lund castronelul.
N-are rost să ne mirăm că a confundat %udinca cu nugaua, fiindcă 5oza e mioapă ca o crtiţă, dar să
con funzi mirosuri att de diferite e îngrijorător. 3ro%a%il că )altazar a lo&it-o prea tare în cap şi i-a
deranjat sini ţurile. 5oza ia o gură de %udincă şi $ăpăie cu poftă.
1 )mmm2 Ce %ună-i nugaua2 spune ea, lingndu-şi &rfurile degetelor şi confirmnd că are
simţurile serios pertur%ate.
)altazar a lo&it prea tare. Armnd îi pune cu grijă o compresă rece pe cap, de parcă ar depune o
coroană pe un mormnt.
1 ,di$neşte-te, dragă2 spune el, o%lignd-o să se întindă la loc.
5oza zm%eşte şi se lasă drăgălită.
1 +nde-i Artur- întrea%ă ea apoi, total ne&ino&ată.
4acă %ăieţelul ar fi cu ea în această clipă delicioasă, s-ar simţi c$iar ca în paradis.
1 '8 e în camera lui2 %iguie tatăl, con&ingător ca dentitistul gata să-ţi scoată dintele.
1 Spune-i să-şi facă %ine temele şi să &ină să mi le trate2 zice mama, total ruptă de realitate.
Armnd e uluit.
1 3ăi8 fireşte2 )ă duc2 spune el şi iese din casă în grădină, ca şi cum ar urma să dea de camera
fiului său intre doi meri.
Ca de o%icei, întmplarea potri&eşte %ine lucrurile. )ergnd în grădină să-şi caute fiul, Armnd
trece la &reo cţi&a centimetri de el. 4in nefericire pentru Artur, centimetrii sunt Jilometri în ţara
minimoşilor, aşa că nici macar nu-şi pierde &remea să-l strige, fiindcă ştie precis că acesta nu-l &a auzi.
Artur e în mijlocul unui mac şi trage de stamine din răsputeri.
1 'şti sigură că o să meargă- o întrea%ă pe Selena, care stă aşezată pe petala de deasupra.
1 )erge întotdeauna2 îl asigură fetiţa, scrutnd zarea ca un &ultur în înaltul cerului.
Artur continuă să clatine staminele, ca pe pruni. Apare )oţ, cu %raţele pline cu ouă de li%elulă. Se
aşază lngă sora lui şi începe să $ăpăie.
1 Ai &ăzut iepure care să reziste în faţa unui morco&- îl întrea%ă micul prinţ pe Artur.
1 Nu.
1 3ui de găină care să reziste unui &iermişor-
1 Nu.
1 ,midă care să reziste unei foi de &arză-
1 Nu.
1 ?amul care să reziste unor lăcuste crocante-
1 3ăi8 c$iar că nu2
1 'i %ine, atunci n-ai să &ezi nici al%ină care să rezis te în faţa unei flori att de frumoase2 conc$ide
)oţ, înainte de a-şi tăia singur &or%a, umplndu-şi gura cu %unătăţi.
3rinţesa zm%eşte uşor, nu att la gluma fratelui, ci pentru că a zărit ceea ce aşteaptă de &reo cinci
minute, Al%ina &ine drept spre floare şi, apropiindu-se, înceli neşte, ca un elicopter rotunjor. 6şi agită cu
&iteză aripile, iar Artur face faţă cu greu suflului ei &iolent. Se ţine cum poate de stamine. Al%ina
planează în &ăzdu$ şi începe operaţiunea de pompare. Selena îi sare în spate şi se prm de imediat de
gtul ei pufos. )oţ îşi termină ultima îng$iţitură, apoi îşi imită sora.
1 (i eu ce fac- urlă Artur, încercnd să acopere zgomotul infernal al uzinei z%urătoare.
1 Cnd se umple, co%oară un pic, înainte de &iraj2 Atunci tre%uie să sari2 îi e;plică Selena, ridicnd
&ocea.
Artur apro%ă prosteşte din cap, deşi tot trupul lui ar &rea să spună <nuC. 4ar al%ina şi-a terminat
misiunea. 3ompa enormă se retrage, iar gza se lasă uşor în jos, aşa cum a pre&ăzut Selena.
1 Acum2 urlă prinţesa.
Sunt împrejurări cnd e %ine să nu stai pe gnduri, dacă &rei să faci ce&a, mai ales o prostie. Artur îşi
umple plămnii cu aer, răcneşte ct îl ţine gura, ca să-şi dea curaj, şi sare în gol. ' ca şi cum şi-ar lua
a&nt să sară de pe o faleză, ca să prindă un elicopter. Apoi aterizează pe puful moale al al%inei, moale,
dar lunecos, şi-i gata să cadă în ţărnă. 4in fericire, Selena îl ia de gt şi îl ajută săse aşeze lngă ea. Se
lipeşte tot de mica prinţesă, ca naufragiatul de scndură.
1 'i, nu profita să-ţi pui la%ele peste tot2 îl apostrofează prinţesa, plesnindu-l peste mnă.
1 "artă-mă, eu8 nu &oiam2 o asigură puştiul, prea mic şi prea respectuos pentru asemenea intenţii
rele.
)oţ pufneşte în rs.
1 3rinde-te cu mna de puf şi-ai să stai mai %ine ca un copac în pămnt2 îl lămureşte el.
Artur îi dă ascultare, dar cu celălalt %raţ se ţine de talia Al%ei.
1 ' foarte %ine2 consimte prinţesa, interesată ca întotdeauna de protocol. Acum să sperăm ca
doamna al%ină îşi înc$eie turneul, altfel opreşte la toate florile din drumul spre stup.
/rumosul stup, agăţat de o creangă a marelui stejar, care îi ser&eşte de adăpost, e la locul lui, dar
&izitatorul care se apropie nu-i Artur. Ci )altazar. 4in fericire, mişelul n-are ce face cu castronul
am%ulant cu miere şi t rece pe su% el, fără să piardă &remea nici măcar ct să-l pri&ească. ' interesat de
ce&a aflat mai departe0 o %ăltoacă mică, &erde, greţoasă şi neatrăgătoare. 4ar )al tazar zm%eşte
mulţumit. 6şi ridică pelerina şi scoate un tu%uşor, pe care îl desc$ide precaut. ' o %ucată de %ani %us fin
cizelată, strnsă în şireturi din piele. Aruncă o pri&ire înăuntru. 3e fundul tu%ului se o%ser&ă, îng$e suiţi
unii într-alţii, &reo cincizeci de seizi, pro%a%il sin gurii scăpaţi din naufragiu. Adică din inundaţia
pro&ocată de Artur, în urma căreia )altazar şi-a pierdut imperiul, iz%utind totuşi să fugă cu cţi&a seizi,
cei mai cura joşi, cei mai de&otaţi dintre cei mai de&otaţi, care formau pe atunci garda lui de corp.
Ceata de seizi nu-l părăsise niciodată şi îi era nespus de credincioasă.
1 :ai, dragii mei mieluşei2 în sfrşit, &eţi ieşi la aer2 le spune, ca şi cum s-ar adresa cu ade&ărat
unor oiţe. )al tazar se apropie de %alta scr%oasă şi goleşte în ea con ţinutul tu%uşorului, adică turma
de seizi. Apoi scoate dopul flaconaşului dat de Arc$i şi îl &arsă peste capetele lor. ,ra răz%unării a
sosit2 anunţă el solemn.
3e suprafaţa %ălţii, răz%oinici seizi n-au pierdut &remea. /iecare a prins cte un ţnţar şi l-a
încălecat. Suni att de %ine pregătiţi, că au ne&oie doar de cte&a clipe ca să-i ţină în fru. 6n plus,
tinerii ţnţari care, aşa cum se ştie, se nasc la suprafaţa apei, sunt fragili în perioada de creştere. Sunt
suficient de formaţi, ca să se ţină pe apă, dar nu suficient de musculoşi ct să decoleze de pe faţa ei.
Seizii profită de fragilitatea lor, respectnd întru totul doctrina stăpnului, care-i sfătuieşte mereu să-şi
atace duşmanul ct e încă sla%.
1 /ie ca zeiţa pădurii să ne stea alături2 spune )altazar, maiestuos.
, face mai mult din o%işnuinţă dect cu alt scop, căci nu crede în nimeni şi în nimic, nici c$iar în
faimoasa zeiţă. .oarnă încet-încet lic$idul în %altă, pnă la ultima picătură, şi aruncă neglijent
flaconaşul peste umăr. Cte&a secunde, nu se petrece nimic, iar )altazar începe să se îngrijoreze. "-o fi
jucat Arc$i un reng$i, înlocuind lic$idul %un cu altce&a- 3oate nu-l cunoaşte %ine, dar %unicul are un
singur cu&nt şi şi-l ţine întotdeauna.
Apa începe să freamăte, iar pe faţa ei apar felurite forme. Seizii şi ţnţarii cresc $alucinant de iute,
de o sută de ori mai repede dect un sufleu cu %rnză. 9a%ele ţnţarilor se desfac ca nişte picioroange
gigantice. )uşc$ii seizilor se îngroaşă cum se umflă %aloanele. 6n cte&a secunde, atelajele lor, care
a%ia măsurau cţi&a milimetri, ating dimensiunile unui elicopter, iar deasupra %ălţii staţionează acum o
&erita%ilă escadrilă de răz%oi. 'nergica %ătaie din aripi a ţnţarilor încreţeşte toată suprafaţa apei.
>gomotul e asurzitor, iar pădurea se goleşte de toate &ieţuitoarele, îngrozite de in&azie.
)altazar poate zm%i satisfăcut. Are iar armata-i preferată. /ireşte, cam mică, faţă de epoca de
glorie, cnd mii de seizi se adunau ciopor în faţa lui, dar &remurile se sc$im%ă, iar armata mercenară
aliniată su% oc$ii lui &a face faţă, pentru început. /ireşte, )altazar nu intenţionează să se oprească aici.
N-a &enit să terorizeze pădurea ori să sperie cţi&a ţărani din &ecini. ' aici ca sa in&adeze lumea nouă,
s-o domine. Ca să-şi satisfacăi am%iţia, are ne&oie, cu siguranţă, de o armată mult mai mare. 4ar
fiecare lucru la &remea lui.
<Să nu mncăm %oii înainte să tragă căruţa2= îşi spune )altazar, fără să ştie că alterează total sensul
magnificii lui pro&er% minimos. ,riginalul e mult mai profund, iar consiliul nici n-a şo&ăit să-l înscrie
la pagina zece a marii cărţi. 6ntr-ade&ăr, pro&er%ul spune0 <Să nu pui %oii înaintea căruţei, ci în spate, cu
o curea, ca pentru copii=. Ceea ce n-are prea mult de-a face cu &ersiunea lui )alta zar, nici c$iar cu cea
pe care Arc$i o încredinţase 5ege lui0 <Nu se pune căruţa înaintea perec$ii de %oiC. C$iai dacă, nouă,
oamenilor, această &ersiune ne pare mai logică şi mai familiară, ea n-are niciun sens în ţara mini
moşilor. 3e atunci, Arc$i încerca să afle prin ce miracol ling&istic fusese deformat pro&er%ul.
5ăspunsul stă în ortografie0 cei pe care noi îi cunoaştem drept <%oiC le sunt total necunoscuţi mini
moşilor. 4impotri&ă, cei pe care ei îi cunosc drepi <e%oiC sunt nişte mici animale de companie foarte
familiare. Sunt micuţi, au %lana mătăsoasă şi-şi sc$im%a necontenit culoarea. Scuturaţi un pic, scot un
zgomot ca de clopoţel, %ucurndu-i pe copii. 6n sc$im%, au sănătatea fragilă şi răcesc foarte uşor, de
aceea e indicat să stea în spatele căruţei, cu copiii. Cum sunt şi foarte uşori, e mai mult dect
recomanda%il să fie legaţi. Cam att era de e;plicat. (i acum să re&enim la %alta noastră2
7reo cincizeci de seizi plutesc pe mlaştină, călare pe ţnţari, spre cea mai mare mndrie a
su&eranului şi stăpnului lor. +n seid îi aduce un ţnţar lui )altazar, i are îl încalecă imediat. 3are
încntat să-şi regăsească animalul fa&orit de călărie. 3une puţin la încercare reacţiile acestuia, îşi dă
seama de calităţile lui şi-şi impune prezenţa. Dnţarul se adaptează repede la pretenţiile stăpnului.
)altazar ridică %raţele, dar mai sus pe cel cu g$eare.
1 4ragii mei seizi, iată-ne iar împreună, spre foarte marea-mi plăcere2
Su&eranul face o uşoară re&erenţă, iar seizii din primul rnd aplaudă. 4ar ţnţarii %at din aripi att de
tare, înct nu se aude nimic. Seizii din ultimul rnd al escadrilei încep să se plngă.
1 Ce zice- Nu se aude nimic2 urlă unul către &ecinul său.
1 Nimic special2 Acelaşi discurs2 răspunde &ecinul, ridicnd din umeri.
4in fericire, )altazar nu-i la curent cu aceste discuţii, căci a omort şi pentru mai puţin.
1 4ragii mei răz%oinici, urmaţi-mă şi am să &ă duc la &ictorie2 urlă deodată, la fel de con&ingător
ca "oana dWArc.
'ntuziaşti, seizii agită armele, urlnd. )altazar s. ) în sus de %ucurie şi porneşte în goană prin
pădure, urmat de armata monştrilor z%urători.
)ami e în faţa casei, cu c$ipul crispat şi cu ureduli ciulite. Aude distinct %zitul neliniştitor care se
ridică deasupra pădurii, dar nu iz%uteşte să-şi dea seama de unde &ine.
1 Ce poate, oare, să uruie att de neplăcut- îl întrea%ă 5eta pe Arc$i, care &ine lngă ea.
*unicul nu-i poate răspunde, c$iar dacă %ănuieşte cu )altazar nu-i străin de întreaga zar&ă.
1 .re%uie să fie 5ic$i, care îşi ară ogorul. (i-a cum părat un tractor nou-nouţ. Se pare că doarme în
el, glumeşte Arc$i, care încearcă să arunce &ina în &ecini.
4ar %unicul e un mincinos de doi %ani, iar soţia lui o ştie prea %ine.
1 ' drăguţ să mă protejezi astfel, dar a tre%uit să supra&ieţuiesc trei ani fără tine. (i am în&ăţat să
mă apăr. Acum sunt puternică, să ştii.
, spune att de drăgălaş, că lui Arc$i îi pare rău că a minţit. 6i pune un %raţ pe după umeri.
1 "artă-mă, dragă 5eta. /ac puţin pe clo&nul, pentru că ade&ărul e uneori greu de acceptat. (i e mai
uşor de îng$iţit în&elit într-o mică minciună.
1 Nu mi-e teamă de ade&ăr, Arc$i, căci acesta nu dis truge niciodată speranţa.
1 Ai dreptate, suspină %unicul. Cred că ori%ilul uruit e de la )altazar. Nu ştiu prea %ine ce
pregăteşte, dar cu miguranţă ce&a neplăcut, spune el sincer.
*unica primeşte &estea proastă fără să clipească.
1 (i micul mei Artur, ştii pe unde-i-
Arc$i n-are nici cea mai &agă idee.
1 3ro%a%il prin grădină, pregătindu-se să fugă după )altazar.
)ami se clatină pe picioare. C$iar dacă-i %ine să spui mereu ade&ărul, acesta e uneori greu de
suportat. Arc$i îşi ţine soţia, să nu leşine.
1 4oar îl ştii pe micul Artur, nimeni nu-i mai curajos i a el şi sunt sigur că se &a întoarce din
a&entură şi mai puternic dect înainte2
5eta oftează din greu şi $otărăşte să gndească poziti&.
1 )ă duc la %ucătărie, să-i fac o tartă cu ciocolată, ca să-i săr%ătorim întoarcerea.
1 ' o idee admira%ilă2 răspunde %unicul, sărutnd-o pe frunte.
*unica se îndepărtează# paşii molcomi îi trădează o%oseala şi emoţia. Arc$i se întoarce spre pădure
şi scrutează stufoasa $aină &egetală care ascunde multe taine.
1 Artur, unde nai%a eşti-2 şopteşte %unicul, pe c$ipul căruia se citeşte neliniştea.
Capitolul 1I
Artur e tot pe spatele al%inei, împreună cu to&arăşii lui de călătorie. Stupul e su% oc$ii lor.
1 'ra şi timpul2 e;clamă )oţ, pe care călătoria lungă l-a plictisit.
.re%uie spus că doamna al%ină e $arnică şi s-a oprii pe şaptesprezece flori, ca să-şi umple %urtica,
înainte de a ajunge acasă, umflată ca un dirija%il. 9a intrarea în stup, al%inele foşgăie ca furnicile. 4ar
nu-i %ine să folo sim asemenea e;presie în faţa unei al%ine, căci orice aluzie la furnici F o castă
inferioară2 1 e nea&enită. ' ca şi cum i-ai spune unui corsican că-i francez, unui %asc că-i spaniol, ori
unui cornet cu îng$eţată de &anilie că-i esc$i mos. )ai %ine ne a%ţinem. (i nici &or%a <a %ziC nu-i
%ine s-o folosim, că-i şi mai rău. Am fi nu numai dezagrea%ili, ci le-am şi insulta, fiindcă %ărzăunii sunt
cei mai mari duşmani ai al%inelor. Să alegem deci o e;presie ct mai neutră0 s-a astupat intrarea în stup.
Sute de al%ine se freacă uşor una de alta într-un %alet dintre cele mai artistice. Cargourile goale se
încrucişează cu cele pline, care mtră în interior pentru a descărca $rana.
Artur se prinde mai %ine de puf şi îng$ite în sec, tocmai cnd al%ina intră în încăperea principală. '
o incintă imensă. 3ereţii sunt din aur, împodo%iţi cu sute de al&eole in care fiecare al%ină îşi depune
prada. Ai spune că-i un )oc cu locuinţe înşirate pe trei sute şaizeci de grade, de la podea la ta&an. 6ntr-
un fel, un %loc din aur. Sute de al%ine se întlnesc în mijlocul templului, într-un &acarm asurzitor. Asta
nu înseamnă însă că înăuntru lipseşte disciplina, iar domnişoarele par la fel de %ine organizate ca un
grup de japonezi. Spectacolul e $alucinant, dar Artur nu prea profită de el, fiindcă e mort de frică. Ar
tre%ui să credem că a mai &ăzut şi altele, el, care i-a sfidat pe )altazar şi armata lui, a luptat cu teri%ilul
întunericit aproape cu minile goale, şi totuşi8 e mort de frică, pur şi simplu, pentru că, în mijlocul
stupului, înconjurat de sute de al%ine de zece ori mai mari ca el, tocmai şi-a amintit că-i8 alergic2
)edicul i-a pre&enit de nenumărate ori pe părinţi0 <Cea mai mică înţepătură îi poate fi fatală2= îi
sfătuise c$iar să-l ţină înc$is în casă toată &ara. ' ca şi cum ai înc$ide un peşte într-un coş cu salată.
Artur îşi cunoaşte %oala, dar, ori de cte ori întlneşte o al%ină, se poartă ca un gentleman şi n-a a&ut
niciodată pro%leme. <4acă respectăm o al%ină, şi ea ne respectă=, a în&ăţat c$iar de la şeful
matasalailor şi niciodată n-a încălcat regula. 4ar oare, nu dă do&adă de lipsă de respect, &enind
nein&itat- îşi mai aminteşte încă de un documentar în care a &ăzui cum s-a înfuriat un roi de al%ine pe
un &izitator indezira%il. 'ra un urs, care fura miere cu neruşinare. Nu e tic mirare că l-au atacat. 4ar
ursului nici că-i păsa de înţepăturile lor şi le gonea dnd din la%e. 6n principiu, la%ele lui Artur sunt mai
mici, pielea lui n-are %lană, şi el n-are, fireşte, de gnd să le fure mierea, dar e;plic. /ă asta, dacă poţi,
în mijlocul unui stup. , al%ină mare, fără dungi, se postează în faţa lui Artur şi îi %arează trecerea.
1 Ce-i- întrea%ă puştiul în şoaptă, ascunzndu-se ct mai %ine în puful gzei.
1 ' de la poliţia internă2 3ro%a%il că ne-a reperat2 răspunde Selena, nu foarte speriată.
3e Artur îl trec sudorile şi ar &rea să transpire pnă dispare, ca un esc$imos la soare. 4eodată, al%im
poliţistă scoate un strigăt foarte strident. ' pro%a%il sein naiul de asalt, şi Artur începe să-şi spună
rugăciunea. 4intr-un foc, toate al%inele se aşază în faţa al&eoleloi şi-şi strng aripile. 6n cte&a clipe,
liniştea e totală. Se aude doar fluieratul &nticelului uşor care intră în stup, ca şi cum &ine de la muncă.
Se aud %ine şi dinţii lui Artur, care clănţănesc pe măsură. Selena îi apucă falca %ine cu două mini şi-i
înc$ide pliscul.
1 9inişte2 Numai tu te auzi2 murmură prinţesa.
6n fundul stupului, o al%ină enormă iese dintr-o al&eolă &izi%il prea mică pentru ea. .oate al%inele îi
primesc apariţia cu entuziasm şi &uietul li se răspndeşte în tot stu pul. 5egina mamă îşi desface
antenele şi pare să-şi salute norodul. 'scortată de poliţie, al%ina lui Artur se îndreaptă imediat spre
su&erană şi %ietul %ăieţel are impresia că-şi &ede mna apropiindu-se de foc ori fesa de seringa
infirmierei. Cel puţin, cnd o &ede pe infirmieră, ştie că-i spre %inele lui, dar cnd &ede capul reginei,
cu oc$ii ei mari şi negri, se întrea%ă mai curnd ct timp îi mai rămne de trăit. Al%ina care i-a adus se
apleacă uşurel în faţa reginei. Selena a înţeles mesajul şi sare pe pămnt, la picioarele tronului. )oţ
face la fel şi nu pare supărat să-şi dezmorţească în sfrşit picioarele. 6n toată po&estea, cel mai mult îl
miră pe Artur nu că au călătorit în spinarea al%inei, nici că tre%uie s-o salute pe regină, ci că Selena şi
)oţişor sunt foarte calmi. 4acă primejdia e mai mică dect îşi înc$ipuie el- 3oate că-i de ajuns să
respecte minuţios protocolul, ca să nu păţească nimic. Nu-s, fireşte, dect supoziţii, dar Artur $otărăşte
să fie la înălţimea situaţiei. Sare de pe al%ină şi înaintează sfios spre regină.
1 5espectele8 respectele mele, )aiestate2 spune el cu mare greutate.
1 Nu te mai o%osi, nu pricepe nimic2 îi spune Selena.
1 .re%uie să aşteptăm traducătorul2 adaugă )oţ, mereu la curent cu protocolul.
Cu %otul ei puternic, al%ina poliţistă rupe ceara dintr-o al&eolă şi scoate, trăgndu-l de picioare, un
personaj ciudat. ' un minimos %ătrn, păros din cap pnă-n picioare, uns peste tot cu miere.
1 Nu-i frumos să mă treziţi cnd mi-e lumea mai dragă2 %om%ăne %ătrnul.
1 'l e 7aliom, traducătorul. Nu-i e aminte dect s. 9 doarmă2 îi e;plică Selena to&arăşului ei.
1 ' &ărul lui :Apnos, portarul de la trecerea razei şi cumnatul lui Narcos, portarul de la %alonaşe,
precizează )oţ, fără să fie ne&oie, dată fiind e&identa asemănare dintre cei trei portari.
1 (i unde mai pui că am acceptat postul de traducător pentru că m-au asigurat că munca-i liniştită2
4ect să lin deranjat mereu, prefer să mă întorc la mine2 %om%ăne %ătrnul, încercnd să scape de un fir
gros de miere, care îi atrnă pe %ăr%ie.
1 4e ce- Ai &izite dese- întrea%ă )oţ.
1 Nu2 ' prima şi aş dori să fie şi ultima2 protestează %ătrnul %ăr%os.
1 .radu-i 5eginei ceea ce spun şi îţi promit că nu stăm mult, ca să te poţi duce iar la culcare2 îi
spune Sele na.
1 /oarte ama%ilă2 mormăie moşul. UCeea ce, fireşte, nu-i cazul lui2R
1 Sunt prinţesa Selena de )atradoA, a şaisprezecea cu acest nume, su&erana 3rimului Dinut. (i mă
înc$in, în numele poporului meu, în faţa )aiestăţii 7oastre.
.raducătorul 7aliom scoate din %uzunar un fluieraş. "nstrumentul e foarte frumos şi pare să fi fost
tăiat dintr-o pană. 6n jurul instrumentului, care are cel puţin cincizeci de găuri, se înşiruie desene
minimoase. .re%uie să ai studii ca să-l poţi folosi, mai ales cnd n-ai dect opt degete, ca minimoşii.
4ar 7aliom are diploma &estitei Academii a 3ri&ig$etorii, unde încă din negura timpurilor predă
maestrul *erlis, onora%ilul miriapod. *erlis &or%eşte cte o lim%ă pentru fiecare lă%uţă şi a perfecţionat
fluierul-traducător. ';istă cte un fluier pentru fiecare lim%ă, iar cel al al%inelor e unul dintre cele mai
simple. Cel mai complicat e, fără nicio îndoială, cel al greierului me;ican. Are aproape o mie de găuri
şi, e&ident, *erlis e singurul care ştie să-l folosească, deoarece are cte o lă%uţă pentru fiecare notă.
7aliom trage mult aer în piept şi suflă în fluier, în timp ce degetele îi joacă pe găurele. +n crit uşor de
greier iese din instrument şi traducerea pare %ună, fiindcă 5egina se înclină, la rndul ei.
1 7ă mulţumeşte şi întrea%ă cu ce drept aţi intrat în stup2 traduce portarul.
Artur începe să se neliniştească, mai ales de cnd al%ina care i-a adus începe să-l pri&ească insistent.
1 ' o c$estiune de mare importanţă. 9umea noastră e în primejdie, fiindcă ). *lestematul a jurat s-
o distrugă. 4acă nu reacţionăm, lumea noastră &a fi curnd a lui, iar teroarea şi distrugerea &or fi ce&a
o%işnuit.
3rinţesa &or%eşte cu înflăcărare. (tie că discursul ei e important şi adunarea, greu de con&ins.
4egetele lui 7aliom joacă pe fluier, asigurnd traducerea simultană.
, al%ină poliţistă se apropie de 5egină şi pare să-i confirme spusele Al%ei. ' ade&ărat că în stup s-a
răspndit, de cte&a ore, un z&on. Se pare că o &iespe a &ăzut trecnd o armată de ţnţari uriaşi, a&ndu-
l în frunte pe )altazar. 4ar, &enind de la o &iespe, &ară de departe şi nu prea serioasă, cu un
comportament adeseori anar$ist, nimeni nu-şi asumase răspunderea de a-i aduce la cunoştinţă
asemenea cancan 5eginei.
1 3ropun să ne aliem, căci numai unindu-ne forţele. 6l &om putea goni pe mişel din ţinuturile
noastre2 spune prinţesa.
.oate %une şi frumoase, dar nimeni nu înţelege ce forţe poate propune fetiţa unui escadron de al%ine
înarmate pnă-n ac. 5egina ascultă atent traducerea, care pare s-o tul%ure. Scoate cte&a strigăte şi
7aliom se gră%eşte să traducă.
1 Ce tragedie ne propuneţi-
Selena şi Artur se uită unul la celălalt. Ce-are a face <tragedia= cu toate astea- .raducătorul pune iar
între%area şi o%ţine un răspuns uşor diferit.
1 Strategie2 Care &ă e strategia-
7aliom se apleacă puţin spre prinţesă şi îi spune la urec$e0
1 5egina are un firişor de păr pe lim%ă şi nu-i place să i se spună2
Amănuntul nu tre%uie uitat, căci e de preferat să nu superi niciodată o 5egină a al%inelor.
1 Strategia e simplă. Cel mai %un ca&aler al nostru e aici. Numele lui e Artur2
3uştiul se îm%ujorează %rusc. 6ntr-un moment att de tensionat, nu se aştepta să i se facă un
compliment att de frumos.
1 Cunoaşte %ine lumea oamenilor, pentru că &ine de ticolo2
.oate al%inele se înfiorează şi, automat, toate acele încep să &i%reze. C$iar mic, omul e principalul
lor duşman. Cnd nu le ţine prizoniere, le jefuieşte recoltele sau le afumă. Al%inele n-au dect amintiri
neplăcute în legătură cu oamenii, şi toţi oc$ii lor negri îl fi;ează pe Artur, care a%ia de se mai ţine pe
picioare, simţindu-se cu ade&ărat rău. Al%ina care i-a adus îndrăzneşte să se apropie de 5egină şi-i
murmură ce&a la urec$e. 7aliom ascultă.
1 .năra al%ină l-a recunoscut pe Artur. Spune că el i-a sal&at &iaţa cnd un indi&id ori%il o
prinsese în capcană2
1 ). *lestematul- şopteşte )oţişor, mereu neliniştit.
1 3ăi8 nu, era tata, răspunde Artur, plictisit că tre%uie să-şi dez&ăluie legăturile cu %estia.
7aliom continuă să traducă.
1 .nărul prinţ i-a scos lă%uţele una cte una din dulceaţă, a suflat, ca s-o ajute să respire, şi a
aşteptat-o să-şi ia z%orul, ca să distrugă capcana2
+rale se ridică din mulţime. Sunt ec$i&alentul aplauzelor tunătoare cu care-i primit golul marcat în
ultima clipă. Nicicnd nu mai auziseră al%inele o po&este att de frumoasă. 5egina le cere să tacă şi
întrea%ă cum îl poate ajuta pe tnărul erou să-şi îndeplinească misiunea.
1 Ca să-l înfrunte pe )altazar, el tre%uie să rede&ină mare şi să treacă în cealaltă lume, e;plică
prinţesa. Numai )aiestatea 7oastră îl poate ajuta.
1 (i ce-ar putea face- îl întrea%ă nai& Artur pe )oţişor.
1 5egina poate fa%rica poţiunea de care ai ne&oie. ' o miere att de concentrată şi cu attea
&itamine, că poate face să crească orice şi pe oricine. 5egina nu fa%rică dect o picătură pe an, pe care
o împart cu toatele între ele. Astfel, au energie suficientă ca să treacă iarna2
Artur e fascinat şi-şi înc$ipuie foarte %ine ce pagu%e ar pro&oca asemenea produs, dacă ar cădea pe
mini rele.
1 4ar prepararea eli;irului o o%oseşte nespus pe 5egină, aşa că nu se ştie dacă &a fi de acord2
adaugă )oţ, încruntndu-se.
5egina îşi întinde antenele şi pare să asculte glasul mulţimii.
1 )aiestatea Sa e de acord2 anunţă traducătorul, ju%ilnd.
Selena şi Artur cad unul în %raţele celuilalt, c$iuind de %ucurie.
1 Sunteţi sal&aţi2 strigă prinţesa, şi un surs larg îi luminează c$ipul.
Nu-i %ine să te %ucuri prea curnd, mai ales cnd e de sal&at ce&a. +n zgomot uriaş &ine dinspre
drum. Armnd ciuleşte urec$ea. 3une din nou compresa pe fruntea 5ozei şi se ridică.
1 Se pare că ne &izitează cine&a2 se nelinişteşte el.
1 )ă duc să fac limonadă2 spune mama, ridicndu-se.
1 A, nu2 Nici &or%ă2 răspunde Armnd, încercnd s-o tempereze.
1 4ar %ieţilor oameni tre%uie să le fie sete pe asemenea căldură2 ' de datoria mea să-i reconfortez2
o%iectează 5oza, ţicnită de fel, nu din pricina căldurii.
Armnd aruncă o pri&ire pe fereastră.
1 *ieţii oameni au cu ce să astmpere setea tuturor, crede-mă2 răspunde Armnd, trăgnd-o de
mnă la fereastră.
3e porţiunea cu pietriş care ser&eşte de parcare tocmai s-a oprit o maşină roşie de pompieri. (eful de
%rigadă co%oară imediat din ca%ină. )aiorul )alfrumos are &reo cincizeci de ani. 3e c$ipul jo&ial îi
străluceşte mustăcioara, poartă un costum din piele, cam strmt pentru %urta lui înfloritoare, dar foarte
potri&it ca să-l facă să asude, îşi scoate casca, îşi şterge fruntea şi-şi pune casca la loc, căci îl &ede
&enind pe Arc$i.
1 A&eţi &reo &este despre Artur- întrea%ă imediat %unicul, cu c$ipul plin de îngrijorare.
1 Artur-2 întrea%ă maiorul.
' clar că nu-i la curent cu situaţia.
1 A dispărut şi nu ştim nimic despre el de ieri-seară2 îi e;plică 5eta, &enind lngă soţul său.
1 Nu &ă faceţi griji prea mari în legătură cu el, micuţul e descurcăreţ2 :oinăreşte cu siguranţă prin
pădure, in&entnd a&enturi, aşa cum făceam şi noi la &rsta lui2 răspunde maiorul, zm%ind.
4acă ar şti ct de ade&ărate sunt a&enturile lui Artui şi că plim%area lui prin pădure nu e una de
rela;are8
1 4ar, dacă n-aţi &enit pentru Artur, ce căutaţi- ' &reun incendiu- întrea%ă Arc$i, aruncnd o
pri&ire spic casă, ca să se asigure că fiică-sa n-a mai făcut &reo năz%tie.
1 'u i-am c$emat2 răspunde Armnd cu fermitate.
1 Am spus la amiază şi e fi; amiaza2 anunţă mndru maiorul. 'i-2 +nde-i roiul de al%ine-
Armnd arată cu %raţul către pădure.
1 3e aici. +rmaţi-mă2
3ompierii îşi iau cala%alcul, iar Arc$i îşi ia ginerele de %raţ.
1 4oar n-oi fi &rnd să afumi %ietele gze, care nu ţi-au făcut nimic-2
Armnd se eli%erează %rusc din strnsoarea %unicului.
1 Artur e alergic şi cea mai mică înţepătură îi poate fi fatală2 3oate că nu m-am ocupat prea %ine de
fiul meu în ultima &reme, dar istoria asta are, cel puţin, meritul de-a mă fi trezit, aşa că de acum înainte
am să &eg$ez personal asupra lui Artur. Numai8 numai să se întoarcă mai repede2 Aşteptndu-l, am să
distrug stupul, ca să nu i se întmple nimic rău lui Artur, care s-ar putea apropia de el2
Capitlul 1X
Artur nu poate fi mai aproape de-att de stup. ' c$iar înăuntrul lui, înconjurat de al%inele care par să
cnte în cor, pentru a susţine eforturile 5eginei. *urtica su&eranei saltă regulat, iar ea pare să sufere la
fiecare contracţie. Are capul plecat şi o al%ină infirmieră îi curăţă permanent antenele. Artur e fascinat
de incredi%ila ceremonie. Ar putea pri&i spectacolul ore în şir.
1 )ai durează mult- întrea%ă )oţ, căscnd.
1 Cel puţin o jumătate de oră, dacă-i lăsată să lucreze liniştită şi n-o deranjează nimic, precizează
7aliom, care cască la rndul lui.
4ar totul riscă să dureze mai mult dect s-a pre&ăzut, fiindcă un grup de pompieri se apropie de stup
cu intenţia clară de a deranja pe toată lumea.
1 Aici e2 spune Armnd, arătnd stupul cu degetul.
.atăl e ser&ia%il, dar nu curajos, şi se ţine la o distanţă aprecia%ilă. )aiorul )alfrumos se apropie de
marele ste jar şi e&aluează situaţia.
1 *un2 9a trea%ă2 spune el, %ătnd din palme către camarazii lui.
3ompierii încep să se agite. Asam%lează %ucăţi din scara mare şi îşi pun costumele izolatoare, ca să
nu-şi pro&oace arsuri. 6ntre timp, maiorul îşi pune mănuşile şi scoate un %idon enorm, pe care e desenat
un cap de mort.
*ăr%atul care &or%eşte cu locotenentul )artin pare să ai%ă şi el un cap de mort. 6n orice caz,
e;presia şi culoarea feţei sunt cada&erice. .re%uie să fi &ăzut moartea de are oc$ii att de $ol%aţi.
1 4acă-ţi spun că s-au întors2 Cu miile şi mult mai mari ca anul trecut2
1 Spui ce-ţi &ine la gură, 4aniel2 ?reierii nu &in dect cnd se coace grul, şi asta nu se &a
întmpla dect pesic două luni. "ar te-ai gră%it să-ţi %ei ţuiculiţa, nu- constata locotenentul, care ar a&ea
alcoolemia corectă, dacă i-a ni face testul.
1 "-am &ăzut cum te &ăd şi cum mă &ezi2 urlă ţăranul, complet năuc. Sunt enormi, %ine organizaţi şi
au c$iar şi un şef care le dă ordine.
9ocotenentul sc$im%ă pri&iri complice cu Simon, partenerul lui.
1 +ite ce-i, 4aniel, a&em de făcut şi altce&a dect să iugim după greierii tăi %lestemaţi2 +m%lă prin
împrejurimi un %andit. +n indi&id foarte suspect şi pro%a%il e;trem de primejdios2
1 , să &erificăm toate fişele, ca să &edem dacă are antecedente, e;plică Simon, arătnd pac$etul cu
mandate de căutare.
4egea%a îl caută printre răufăcători, jefuitori de %ănci, mişei şi ne%uni, nimeni nu-i att de urt ca
)altazar.
1 :ai, du-te acasă2 îi spune locotenentul ţăranului, care-i tot %uimac.
1 'u &-am atras atenţia2 Să nu &ă plngeţi cnd &or in&ada oraşul2 insistă omul, împungndu-i
ameninţător cu degetul pe poliţişti, care încep să rdă.
1 Cnd greierii uriaşi &or in&ada oraşul, îţi plătesc %ăutura2 spune locotenentul, sigur de el.
4ar, deodată, lui Simon îi piere zm%etul şi-şi %ate şeful pe umăr. 6n faţa ferestrei uriaşe a
comisariatului, un t nţar uriaş se profilează imo%il pe cer, cu un seid în spinare. Simon încremeneşte.
N-a mai &ăzut aşa ce&a, de cnd .onA )ontero a rupt fileul la tenis, trăgnd de la cincizeci şi trei de
metri, la sfrşitul finalei. Nici locotenentului )artin nu-i &ine să-şi creadă oc$ilor.
1 Nu8 nu-i greier, e8 ţnţar2
1 :a%ar n-ai2 zice ţăranul, ridicnd din umeri. Cu att mai rău pentru tine2 )ă duc să-mi %eau
singur ţuiculiţa2 adaugă el, ieşind din %iroul poliţiştilor.
Afară, cerul s-a întunecat. 3oliţiştii înaintează sfioşi spre intrare şi îl ajung din urmă pe 4aniel, care
s-a op ni în prag. Cerul oraşului e negru de tot. Nu e ora asfinţim lui, nici nu se anunţă &reo furtună, dar
sute de ţnţ. ) uriaşi acoperă soarele ca un nor negru şi poluant. Spa tacolul e impresionant şi
aminteşte de tristele imagini din al 4oilea 5ăz%oi )ondial, cnd a&ioanele germane întunecau cerul
9ondrei.
1 Asta nu-i in&azie, ci de%arcare în toată regula2 spune ţăranul, ironic.
9ocotenentului )artin îi trece prin minte o între%are0 <4e ce-o fi cerut, oare, să fie mutat în ţinutul
ăsta de ne%uni-C Se întoarce spre partenerul său, care nu mm respiră de mult.
1 Simon- Cred că a&em ne&oie de întăriri2
Al%ina de pază, care stă la intrarea în stup, se întrea%. . şi ea de ce-o fi cerut să fie mutată la poliţia
aeriană, în loc să fi rămas liniştită în fundul unei al&eole. ' ade&ărat cit, de cum &ezi marea scară care
urcă încetişor către stup, nu-ţi mai &ine să joci rolul principal. Al%ina se aple. N, 1 spre colega ei.
1 Cred că a&em ne&oie de întăriri2
Artur şi prietenii lui mai sunt încă în faţa 5eginei, care munceşte şi suferă tot mai mult. Al%ina de
pază o alertează pe su&erană. 3e 5egină n-o deranjează să stea o clipă să-şi tragă sufletul. 6nti cere
parametrii pro%lemei, apoi dă ordine. *rusc, stupul e efer&escent. )otoarele uruie, acele ţintesc,
plutoanele se aliniază, co$ortele se organizează. Cu siguranţă că Napoleon a studiat al%inele, ca să
deprindă milităria. 4ar Artur ştie deja că lupta &a fi inegală.
Al%inele sunt superioare numeric, de o mie de ori mai %ine organizate, dar arma omului e radicală şi
nu &a lăsa niciun supra&ieţuitor. ' răz%oiul celor două lumi0 de-o parte al%inele, luptătoare de milioane
de ani, foarte c redincioase &alorilor tradiţionale# de cealaltă, omul, un mutant care se adaptează la orice
situaţie nouă, în stare să fa%rice %om%e suficient de puternice pentru a-şi ani$ila propriul mediu
înconjurător. ' ca şi cum &ec$ii samurai ar lupta cu onoare şi cu demnitate împotri&a unei %om%e
atomice.
9ngă camion, şeful pompierilor a înc$eiat pregătirea amestecului dia%olic. .re%uie doar să-l
încarce în enorma seringă, care seamănă mai curnd cu o pompă de %icicletă. Acţionnd manşa,
maiorul &a trimite în stup un gaz mortal, ca să-l poată desprinde din copac.
Armnd îşi ascunde cu greu satisfacţia. 4intr-o singură lo&itură, se &a răz%una pentru toate
umilinţele suferite şi pentru toate capcanele dejucate prin cine ştie ce minune. 4oar noi ştim că
minunea e Artur, fiul său, care-i acum în fundul stupului pe care tatăl se pregăteşte să-l gazeze.
5ăz%unarea şi prostia de care dă do&adă Armnd riscă să-l coste pe tată &iaţa propriului copil, cnd
puţină înţelegere ar fi ferit pe toată lumea de primejdie. C$emată de soţ, a &enit şi 5oza. Armnd &rnd
să o ai%ă lngă el în acea clipă de mare fericire. 4ar ea nu ştie că se pregăteşte o tragedie. Se uită la
stup şi la alin nuţele înne%unite, care îşi apără intrarea în stup, aşa cum îşi apărau călugării c$iliile de
in&aziile %ar%are. )aniei nu-i place să &adă gzele suferind. Nu le &a auzi urlnd de durere, dar şi le &a
înc$ipui, şi uneori asta-i c$iar mai rău.
1 Nu crezi că, în loc să ne ţinem de al%ine, mai %ine ne-am căuta fiul-
)ama &or%eşte întotdeauna frumos, dar o ureclie atentă i-ar distinge tonul de reproş.
1 4e cum terminăm cu %lestematele de al%ine, nu ocup de Artur2 răspunde Armnd, prea aţţat ca
să se mai poată opri.
Nu ştie că, ocupndu-se de al%ine, se ocupă şi de fiul lui. Nu &a mai fi ne&oie să-l caute, îi &a a&ea
cada&rul c$iar acolo, în fundul stupului.
4ar Artur n-a murit încă şi, oricum, eroii nu moi niciodată, pentru că rămn &ii în inimile noastre. '
în pragul stupului şi pri&eşte al%inele micuţe agitndu-se. "-ar plăcea să-şi a&ertizeze părinţii, să le
strige că el e în stup, dar ştie că aceştia nu aud nimic şi că mama &a asis ta neputincioasă la lenta lor
agonie. ,ricum, c$iar dacă ar iz%uti să-i pre&ină, nimeni n-ar crede că el are doi mi li metri şi că se află
în stup. Nimeni, poate cu e;cepţia mamei lui.
1 (tiu2 strigă Artur, care şi-a dat %rusc seama cum îi poate sal&a pe toţi.
"deea lui e cam complicată, dar cine nu încearcă nimic n-are nimic. 6n plus, în mizera%ila cazarmă
nimeni nu se gndeşte dect să moară eroic, în &ersiune 3earl :ar%our, trăgnd în duşman, urlnd
amarnic şi înfignd un ac, înainte de a muri. 3oate că-i eroic, dar, ţinnd seama de faptul că toţi
pompierii poartă plase, al%inele n-au cum să decimeze trupele duşmane. Soluţia lui Artur c deci cea mai
%ună. Apucă de un picioruş al%ina care i-a adus şi îi face semn să se apropie de traducător.
1 Numai tnăra cu roc$ie înflorată de afară poate opri masacrul, dacă iz%utesc s-o pre&in că-s
printre &oi.
1 4e ce- întrea%ă traducătorul.
1 3entru că-i mama mea şi nu cred că &a permite să-i fie %ăiatul gazat su% oc$ii ei2 afirmă Artur.
Al%inuţa a înţeles foarte %ine, dar nu &ede cum o poate alerta pe mama lui Artur. 'a nu &or%eşte
lim%a oamenilor şi sunt serioase şanse ca 5oza să nu priceapă nimic din cea a al%inelor.
1 4acă nu putem să-i &or%im, îi putem scrie2 spune Artur, dez&ăluindu-şi ideea.
1 'şti sigur că n-ai fost înţepat, tinere, fiindcă pari să ai temperatură, ştii-2 spune Selena, năucită de
ideile lui.
1 4ar al%inele nu ştiu să citească2 adaugă )oţ, uluit de ignoranţa prietenului său.
1 (tiu că ele nu citesc, dar eu ştiu să scriu2 spune Artur, ener&at. Se întoarce spre al%ină0 4oamnă
al%ină, am să scriu cte&a litere pe o frunză. 9iterele forme. Cu&inte şi cu&intele arată ca un desen. 3oţi
să copiezi un desen-
1 )ai rar2 recunoaşte traducătorul, care începe să aiJl crampe la degete, din pricină că-şi face
traducerile cu, ajutorul fluierului.
Al%inuţa se gndeşte o clipă, apoi încu&iinţează, dnd din cap.
1 ?enial2 strigă Artur. 4u-te lngă mama, şi eu am să îţi fac semne de aici22
Al%inuţa ţipă ascuţit şi o co$ortă de al%ine se aşază pe loc în faţa ei, s-o apere. Acestea decolează
imediat şi ţşnesc din stup, ca dopurile de şampanie.
)aiorul )alfrumos e deja pe scară, cu pompa de fum în mnă. 9a trecerea escadrilei, înclină capul.
1 Asta-i2 Au înţeles2 3rimele încep să fugă2 le spune camarazilor, care ţin cum pot mai %ine de
scară.
Ne putem între%a, de altfel, de ce l-au lăsat să urce pe cel mai gras, o%lignd astfel întregul %atalion
să ţin.R scara. Ar fi fost mult mai simplu să-l urce pe cel mai slalt şi să păstreze oamenii în rezer&ă. 4ar
la pompieri nu-i de glumit cu ierar$ia, iar onoarea de a risca totul îi re&ine şefului. 4e altfel, acţiunea
c$iar pare riscantă şi toţi se întrea%ă ct îşi &a mai ţine ec$ili%rul în &rful &ec$ii scări elefantul în
costum de scafandru. C$iar şi Armnd îşi face griji pentru el şi &ine să dea o mnă de ajutor, ca să nu se
mişte scara.
'scadrila al%inelor s-a prefăcut, fireşte, că se îndreaptă spre pădure. 4e cum a ajuns, însă la %radul
cel mare, a făcut cale-întoarsă şi s-a gră%it să se posteze în faţa 5ozei.
.năra e foarte surprinsă &ăzndu-le că staţionează la un metru de ea. (o&ăie dacă să urle sau nu,
căci al%inuţele n-au aerul că ar &rea să-i facă &reun rău, dar regretă că şi-a pus oc$elarii de protecţie,
căci ar fi preferat să nu le &adă att de %ine.
3e marginea stupului, Artur termină de scris pe o %ucată de ceară uscată. 6şi afişează panoul, pe care
se poate citi0 <)amă, sunt eu, ArturC. "mediat, escadrila al%inelor se postează, imitnd desenul de pe
ceară. 6n cte&a clipe, al%inele şi-au sta%ilit poziţiile, iar mama poate citi limpede fraza formată în faţa
ei. 5oza rămne cu gura căscată şi arată cu degetul scrisul al%inelor, ca şi cum l-ar fi &ăzut pe
4umnezeu în colţul unui nor.
1 Artur2 %iguie ea, fără să-şi dea măcar seama.
Se uită în jur, cu pri&irea aceea pe care o au doar mamele cnd şi-au pierdut odorul. Nici &or%ă să
poată conta pe A rmand, el ţine de scară, înc$iznd oc$ii de parcă ar fi la toaletă. Ct despre Arc$i, el a
refuzat să participe la masacru şi a intrat în casă. Ar dura prea mult să se ducă după el. ' deci pierdută,
ceea ce nu prea e o noutate, căci aşa-i mai mereu.
Artur şi-a terminat al doilea panou şi îl e;pune deasupra capului. Al%inele îşi sc$im%ă poziţiile,
urmnd forma noului desen.
1 Sunt-în-stup2 articulează mama, uluită de ceeea ce tocmai citeşte.
,c$ii i-au ieşit din or%ite şi-a simţit cum i se taie ies piraţia.
1 , să meargă2 zice Artur, forţnd norocul, dar Selina pare sceptică.
1 6n locul ei, ştiu eu cum aş primi &estea2
1 Cum- întrea%ă Artur, uşor neliniştit.
Vos, mama dă oc$ii peste cap şi cade leşinată la pămnt, ca un copac tăiat cu fierăstrăul.
1 Aşa2 spune Selena simplu.
1 4raga mea2 ţipă Armnd, o%ser&ndu-şi soţia căzută în lucernă.
/ireşte, el lasă scara şi se repede la 5oza, dezec$ili%rndu-i pe pompieri, care fac un pas în spate.
Scara se clatină şi maiorul nu nimereşte treapta. +n elefant care ratează o treaptă nu-i prea amuzant.
Scara se clatină în con tinuare, precum catargul unei na&e pe marea agitată. Ca un dansator modern,
elefantul ţopăie pe trepte. Catargul se înclină tot mai mult, iar %ieţii pompieri nu-l mai pot ţine.
)aiorul stră%ate cerul şi aterizează drept în mijlocul unei %ălţi cu noroi clisos. 6n decem%rie &ine
,mul-de >ăpadă, iar în iulie, ,mul-de-Noroi. Nu-i lipseşte deci morco&ul care marc$ează nasul.
A&antajul de a fi astfel g$ipsuit e că nu mai rişti să te arzi. 3ompierii se reped să-i sară în ajutor, şi nici
nu-i de mirare, în definiti&, esenţa profesiei lor e ajutorul dat la anang$ie. Au tot interesul să-l sal&eze
iute din noroi, înainte ca acesta să se usuce, că de nu, maiorul e %un să se joace de-a statuile din )uzeul
de Artă )odernă.
>gomotul uriaş făcut de el în cădere a trezit-o pe 5oza din leşin. ' fericită că-şi &ede soţul, al cărui
zm%et ama%il îi aminteşte de al fiului.
1 Artur-2 se sperie ea imediat.
Armnd îi trece o mnă pe frunte, ca s-o calmeze.
1 Am să mă ocup eu de tot şi-l &om regăsi, nu-ţi face griji.
1 'u8 (tiu unde-i2 iz%ucneşte mama, con&insă.
Armnd se crispează. Cum poate să ştie, cnd n-a lăsat-o singură nicio clipă-2
1 ' în8 în stup2 spune mama, curajoasă, căci nu-i uşor să spui asemenea prostie.
Armnd o pri&eşte, şo&ăind între grijă şi disperare. 4ar pnă la urmă se lasă cuprins de tristeţe. *iata
lui soţie a părăsit definiti& realitatea, pentru lumea lipsită de neuroni. , mngie uşurel pe o%raz, ca
pentru a o calma.
1 /ireşte, draga mea, Artur e în stup şi mănncă miere %ună. ' foarte %ine pentru sănătatea lui2
spune el, de parcă ar &or%i cu o ne%ună scăpată de la azil.
1 .e asigur, Artur e în stup2 C$iar al%inele mi-au zis2 insistă mama, c$iar dacă îşi dă %ine seama de
a%surditatea spuselor ei.
1 .e rog să le mulţumeşti al%inelor din partea mea pentru că l-au găsit pe micul Artur şi au grijă de
el. Am să iau scara cea mare şi am să urc să-l caut c$iar eu2 an i culează ama%il Armnd.
Apoi se ridică şi se duce cu paşi $otărţi spre scară. " sătul. Cu ade&ărat sătul. /iul i-a dispărut, soţia
i-a înno %unit, al%inele îl sucesc după &oia lor. ' prea mult pen tru capul lui mic. .re%uie să scape, dar,
cum nu poale face nimic nici pentru Artur, nici pentru 5oza, decizile să-şi &erse toţi ner&ii pe stup.
<Au să &adă ele ce înseamnă să se pună cu Armnii )aremic2= îşi spune el, ca să-şi dea puţin curaj.
+neori ura îţi creşte forţele, aşa că Armnd ridică sin gur scara cea mare şi o sprijină de o creangă
groasă a stejarului. "a pompa pentru fumigat şi îi cercetează mecanis mul. , manetă groasă şi un piston.
Nicio &răjitorie. 5njeşte, cu oc$ii $ol%aţi. Asta-i, începe să se prindă. Aşa se întmplă adesea cnd o
armă de distrugere în masă cade în minile omului. 4eşi, n-are neapărat ne&oie de o astfel de armă
pentru a face prăpăd. Armnd încarcă puşca pre&ăzută cu pompă şi se întoarce spre scară. .rage un
urlet. +nul nu de răz%oi, ci de frică. Cei cinci %ogo-matasalai stau în faţa lui şi-l pri&esc, de la înălţimea
lor de doi metri şi treizeci. Armnd se simte imediat cam sting$erit. Sau cel puţin aşa e2 *ogo-
matasalaii poartă costume tradiţionale şi tur%ane %rodate cu scoici, răsucite în jurul capului. C$ipurile
le sunt impasi%ile şi denotă ec$ili%ru, ce&a indispensa%il cnd eşti att de mare.
1 4aţi-&ă la o parte din calea mea2 Am o misiune de îndeplinit2 iz%uteşte să articuleze tatăl, într-o
criză de orgoliu.
Nemişcat, şeful matasalailor îl pri&eşte o clipă, apoi spune calm0
1 >eii au &rut ca al%inele să trăiască su% această creangă, iar tu, de la înălţimea ta de cţi&a
centimetri, &rei să te opui măreţiei lor-
Armnd nu prea &ede lucrurile astfel.
1 *a deloc2 7reau doar să distrug %lestematele astea de al%ine, care intenţionează să-mi înţepe fiul2
Am dreptul să-mi apăr copilul, nu- spune el, cu mna pe armă.
1 Artur e &ărul al%inelor, nepotul stejarului, fratele &ntului şi al pămntului. Nimeni nu-i face
niciun rău, poate cu e;cepţia ta, din pricina armei pe care o ţii în mini2 declară şeful cu &oce
copleşitoare.
Armnd e pierdut. "-ar plăcea să se %ată, să fie curajos măcar o dată, arătndu-i fiului cum s-a
sacrificat pentru el. 4ar se simte ridicol cu furtunul de plastic în mnă, în faţa uriaşilor, a căror
înţelepciune inspiră respect. *ietul om se întoarce spre pompieri, căutnd ajutor, dar cu toţii sunt
ocupaţi să cureţe mamutul prins în noroi, ca o tosilă în negura timpurilor.
1 3oate ar fi mai %ine să aşteptăm să se usuce, ar fi mai uşor de îndepărtat plăcile de noroi, zice un
pompier, care pro%a%il a fost cnd&a lo&it de trăsnet în &rful scării celei mari, de aceea este att de
prost.
C$iar dacă nu &ede nimic din pricina noroiului de pr faţă, maiorul a înţeles foarte %ine propunerea
a%surdă Yi se mişcă aşa cum poate, ca să-şi arate refuzul.
1 'i, &edeţi-2 ' de acord cu mine2 spune mndru pompierul.
4ar maiorul scuipă %rusc tot aerul din plămni şi iz%uteşte să dea la o parte tot noroiul adunat în
jurul gurii.
1 Nu222 urlă furios. Aduceţi-mi apă, adunătură de idioţi2
Aşa ce&a n-ar tre%uie să fie complicat, fiindcă au o cis ternă întreagă.
1 Nu &reţi să terminăm mai înti cu al%inele- propu ne Armnd, care încă mai caută ajutor.
1 )ai a&em un minut de trea%ă, apoi ne ocupăm de tine2 spune adjunctul şefului.
Sus, în stup, toţi se felicită pentru di&ersiunea creată, care i-a îngăduit 5eginei să-şi continue munca.
Artur ar &rea s-o roage să se gră%ească, căci fiecare secundă care trece e un cal&ar pentru el. Ar &rea să
îng$ită eli;irul, să crească iute şi să pună definiti& capăt tuturor ne%uniilor care se pregătesc jos. 5egina
îşi face tot trupul să &i%reze şi su% %urtică i se iţeşte o lacrimă de miere. Selena îşi pune tandru mna pe
umărul lui Artur.
1 +ite că &ine, Artur. 7ine. Ai ră%dare2
1 (tiu, Selena2 4ar cei mari nu mai au ră%dare2
)aiorul şi-a regăsit c$ipul omenesc. ' ud din cap pnă în picioare, căci colegii l-au cufundat direct
în cisternă. Armnd e lngă el şi toţi pompierii stau în spatele lui. 9a %aza scării, micuţa armată ţine
piept %ogo-matasalailor, la fel de impasi%ili ca întotdeauna.
1 4omnilor, &ă rog să &ă daţi înapoi şi să ne lăsaţi să ne facem trea%a2 spune maiorul, îndreptnd
spre ei pompa de fumigat.
)atasalaii se uită unul la celălalt. Nu o%işnuiesc să se %ată cu fraţii lor, dar nici nu le stă în fire să-şi
lase &erişoarele al%ine în &oia sorţii.
1 4acă &rei cu ade&ărat să faci aşa ce&a, micuţule, &a tre%ui să ne omori mai înti, căci şi noi
suntem al%ine, răspunde ferm şeful lor.
)aiorul )alfrumos îl e;aminează pe şef, care, fireşte, n-are nimic de al%ină, cu e;cepţia ctor&a
dungi pe costumul tradiţional.
1 Număr pnă la trei2 zice pompierul, înlocuind raţiunea cu orgoliul.
1 .rei2 răspunde %ogo-matasalaiul, fără să se lase impresionat nici ct negru su% ung$ie de micul
lui joc, un suspans ridicol.
3ompierul, căruia i-au tăiat elanul, nu ştie cum să iasă din încurcătură. Se gndeşte că ar fi %ine să
apese pe trăgaci, c$iar dacă asta-i, de departe, $otărrea cea mai stupidă. 4ar aşa e omul, cnd îl
stăpneşte orgoliul şi-l părăseşte inteligenţa, tre%uie să distrugă. 3ompierul ţinţeşte îndelung către
matasalai, iar degetul i se apropie de trăgaci, c$iar în clipa cnd8
1 (efuW, şefuW2 urlă pompierul din camion, &enind în goană. (i-a pierdut suflarea de atta goană şi
are ne&oie de cte&a secunde, ca să-şi &ină în fire şi să-şi termine fraza. A sunat şeful poliţiei. ' alertă
generală şi au ne&oie de toţi oamenii disponi%ili2
1 4ar ce se petrece- întrea%ă şeful, uşor nemulţumii că nu-şi poate înc$eia misiunea.
1 3este oraş s-a a%ătut o ploaie de %roaşte uriaşe2
3ompierii se pri&esc uluiţi.
1 'şti sigur- întrea%ă şeful, care n-a mai auzit de aşa ce&a.
1 3ăi8 legătura telefonică era mizera%ilă, dar am auzit %ine &or%ele <ploaie= şi <uriaşe=. 4e
<%roaşte= nu-s prea sigur2 Ct pri&eşte cererea de întăriri, de asta sunt sigur, toată lumea urla în staţie2
po&esteşte pompierul, aflat în mod &izi%il încă în stare de şoc.
)aiorul )alfrumos ia atunci cea mai %ună decizie.
1 6n maşină2 strigă el. ,amenii lasă totul %altă şi se năpustesc în camion. )aiorul se întoarce apoi
spre %ogo-matasalai, îi ameninţă cu degetul, declamnd ca un actor prost0
1 5e&in2 9e aruncă o pri&ire întunecată, care se &rea rea.
*ongo-matasalaii zm%esc şi-i fac la re&edere cu mna, e;asperndu-l pe pompierul de ser&iciu. 'l
%ate neputincios cu piciorul în pămnt şi se întoarce la camion. Armnd e deznădăjduit. 5oza e
încntată.
Capitolul 1K
,răşelul, de o%icei att de liniştit, unde îi place %unicii să meargă la cumpărături, e azi foc şi pară.
Cocoţaţi pe ţnţarii uriaşi, seizii domină &ăzdu$ul şi se năpustesc z%urnd razant asupra locuitorilor,
care fug urlnd, unde &ăd cu oc$ii. 3anica s-a instalat peste tot, poliţia e depăşită de situaţie, &itrinele
sunt sparte, iz%ucnesc primele incendii. 9ocalitatea nu a mai trăit niciodată un asemenea dezastru.
)altazar rde, fiindcă $aosul îl încntă.
1 ' %ine să re&ii la tre%urile tale2 spune el satisfăcut, pe cnd seizii îi trec prin faţă, ca la o
demonstraţie aeriană.
6n capătul străzii, zăreşte maşina roşie strălucitoare a pompierilor, care se întoarce în oraş, cu sirena
urlnd. )aiorului )alfrumos nu-i &ine să-şi creadă oc$ilor. Dnţari mari ct a&ioanele de &nătoare
trasează pe cer dre de foc, iar oamenii urlă înne%uniţi, implornd cerul. 3entru moment, acesta e plin
cu ţnţari.
1 Ce facem, şefuW- %iguie şoferul, care tremură att de tare, că face să &i%reze întreaga ca%ină.
)aiorul întinde un %raţ înainte şi pare foarte $otărt.
1 , luăm printre ei2 )ai ales8 nu ne oprim2 spune cu siguranţa laşităţii. , să anunţăm imediat
cazarma dm oraşul &ecin2
1 4ar ard casele, nu oprim să le stingem- întrea%ă nai& adjunctul.
1 Nici &or%ă2 i-o taie maiorul. C$estiunea e prea gra&ă ca s-o rezol&e nişte simpli &oluntari ca noi2
Ase menea catastrofe intră în sarcina armatei2
Camionul pompierilor tra&ersează oraşul fără să se oprească, spre marea disperare a localnicilor.
Surprins de atta laşitate, pe )altazar îl podideşte rsul.
1 :otărt lucru, simt că îmi &a plăcea foarte mult noua lume2 e;clamă el, înainte de a ordona, din
&riul degetelor, un nou asalt.
>ece ţnţari iau poziţia de luptă şi z%oară spre %enzinărie. 6n trecere, smulg cele două pompe şi pe
şosea se răspndeşte imediat un strat enorm de car%urant. Strada fiind cam în pantă, primejdiosul lic$id
curge, fireşte, spre centrul oraşului. )altazar face alt semn şi un ţnţai goneşte spre un stlp electric. 6l
lo&eşte intenţionat cu aripa, îl despică în două, iar firul electric cade peste rul de %enzină. .oată strada
ia %rusc foc, iar panica e tot mai mare. ,amenii fug din oraş, ca şo%olanii de pe o na&ă. )altazar
ju%ilează. ' iar stăpn a%solut, domneşte peste am%ele lumi şi nimeni nu-l mai poate opri.
Singura şi unica nădejde e magnifica picătură care tocmai a ieşit din %urtica 5eginei al%inelor.
3icătura de lic$ior de miere e att de puternică, înct poate face pe oricine să crească în numai cte&a
secunde. .recerea de la o talie la alta nu-i grea, dar cea dintr-o lume într-alta e mai grea, şi numai Artur
e în stare de aşa ce&a.
.raducătorul 7aliom rostogoleşte perla aurie pnă în pragul stupului, unde stă Artur. Selena şi )oţ
sunt alături de el. 7aliom apasă pe picătură, o împarte în două, o strnge, o aplatizează, o pliază, pnă
ajunge att de mică, înct poate fi îng$iţită. ,dată înc$eiată operaţia, îi întinde pasta aurie lui Artur,
care o pri&eşte fascinat. Ai zice că-i un glo%uleţ de Crăciun.
1 )ulţumeşte-i 5eginei din partea mea. 4acă îmi îndeplinesc misiunea, o pot asigura că nimeni n-o
&a mai deranja niciodată2
1 Asta şi sper2 Căci am ne&oie de cţi&a ani de somn ca să recuperez toată energia pierdută,
răspunde traducătorul.
Artur îi zm%eşte, apoi se întoarce spre Selena.
1 'şti sigură că nu &rei să &ii cu mine- Nimeni nu mnuieşte spada mai %ine ca tine, ai să fii foarte
utilă2 spune puştiul, deja trist la ideea de a-şi părăsi prinţesa.
1 Am să fiu utilă şi în satul meu. .ata îm%ătrneşte, iar minimoşii au ne&oie de mine. 6n plus, n-am
fost niciodată în lumea ta, ar fi prima oară şi mi-e cam frică. N-am c$ef să &in în plin răz%oi.
1 Ai dreptate2 răspunde Artur. Cnd totul se &a termina, am să te prezint părinţilor şi %unicii. (i ai
să &ezi că Alfi nu-i Beti, adaugă în glumă.
Selena zm%eşte, dar inima ei plnge. ' foarte trista că-i pleacă prinţul.
1 :ai, îng$ite-o degra%ă, n-am deloc c$ef să mă &cZi smiorcăindu-mă2
Artur îng$ite mica pilulă aurie.
1 Ce gust are- întrea%ă )oţ, mereu curios.
Artur se gndeşte o clipă, frecndu-şi lim%a de cerul gurii.
1 4e miere2 răspunde el, rznd şmec$ereşte.
1 Ai grijă de tine2 e;clamă Selena, deja neliniştită că-l &ede plecnd.
1 Nu-ţi face griji pentru mine, îmi înc$ei iute socotelile cu ). *lestematul şi fac puţină ordine
peste tot2 Cel mai greu &a fi să aştept luna a zecea, ca să te pot &edea iar.
Selena preferă să nu răspundă0 ca să nu înceapă să plngă, îşi desface cingătoarea şi-i dă spada
fermecată lui Artur.
1 Dine, cu siguranţă o să ai ne&oie de ea mai mult dect mine2
Artur nu ştie cum să primească gestul ei, att de sim%olic.
1 'şti sigură- întrea%ă el, şo&ăind dacă să ia spada sau nu.
1 4a, meriţi din plin titlul de prinţ, iar un prinţ tre%uie să ai%ă o spadă.
1 6ţi mulţumesc pentru onoarea pe care mi-o faci, răspunde Artur modest, punndu-şi spada la
cingătoare.
1 (i mai meriţi ce&a, înainte de plecare, pentru că te-ai %ătut cum te-ai %ătut, cu atta forţă şi
no%leţe.
1 4a- Ce-
1 Asta2 zice prinţesa, lundu-l de gt şi dndu-i cel mai frumos sărut.
)oţişor ridică oc$ii spre cer, dezolat să &adă că se încalcă protocolul. Cum poate, oare, o prinţesă de
rangul ei să se co%oare pentru a onora astfel un minimos pro&izoriu- 4ar dragostea are propriile raţiuni,
necunoscute raţiunii. Sărutul s-ar fi prelungit la nesfrşit, dacă, %rusc, Artur n-ar fi început să crească.
Selena se dă înapoi cţi&a paşi şi pri&eşte năucă cum prinţul creşte peste limita de un centimetru.
1 3e curnd, Selena2 spune el, cu un nod în gt, în &reme ce trupul lui atinge zece centimetri şi o
greutate prea mare pentru a mai putea sta în pragul stupului.
1 3e curnd, Artur2 răspunde fetiţa, cu lacrimi în oc$i.
Nici nu face %ine un mic semn cu mna, că Artur s-a mai îngrăşat două Jilograme. *rusc, pragul
stupului cedează, iar el dispare, căznd în gol. Artur, %ăieţelul de zece ani, înalt de un metru şi treizeci
de centimetri, cade la picioarele marelui stejar. 6ntoarcerea în lumea oamenilor mari e dură, căci
nicicnd nu-i plăcut să creşti. Se ridică, se şterge de praf şi pri&eşte pădurea, care acum i se pare foarte
mică. 6nalţă capul şi &ede stupul sus, agăţat su% creangă. (tie că Selena îl pri&eşte, dar n-o mai &ede.
,ftează din greu şi-i face totuşi un mic semn de adio. 6n genunc$i pe pragul stupului, Selena zm%eşte
şi-i trimite un pupic.
Artur a stat prea mult timp sus, în stup, şi începe să tuşească. Scuipă şi cte&a pepite de aur cad jos.
Sunt resturi din mierea regală fa%ricată de regină. Cnd şi-îndreaptă spre casă, apare o furnică. ' cea pe
care am mai întlnit-o, furnicuţa cu o pată roz pe cap. 7ă amintiţi, desigur, că se plim%a pe roc$ia
.randei, care a pătat-o cu ojă de ung$ii, ca s-o facă să plece. 4e cnd are pata roz pe cap, furnica e de
rsul coloniei. .ocmai de aceea um%la de una singură prin pădure, departe de furnicar. Se apropie de
mncărica ciudată şi o pipăie peste tot cu &rfurile antenelor. Seamănă &ag cu %ucăţile de miere care, în
zile le cu &nt puternic, cad din stupi. )ierea e o mncare e;celentă, foarte &itaminizată, şi nu-i ne&oie
să fii urs ca să ştii aşa ce&a. /urnica s-a $otărt0 gustă o %ucăţică şi, dacă i se pare %ună, &a duce restul
în colonie. 6ncntată de $otărrea, pe legea mea, foarte judicioasă, furnicuţa cu cap roz crănţăne din
pepita cu ade&ărat regală.
1 .e asigur, Armnd, că fiul tău e în stup2 Al%inele miau scris, şi eu ştiu totuşi să citesc2 se apără
5oza, încă slă%ită.
Soţul ei o o%ligă ama%il să se instaleze în şezlong.
1 (tiu, dragă2 Artur are doi milimetri şi trăieşte în stup, iar al%inele ştiu să scrie şi să citească şi-s
gata să fie pu%licate în colecţia 3leiade2 îi răspunde soţul, şo&ăind între umor şi ener&are.
3une o cu&ertură pe genunc$ii soţiei şi-i dă sticluţa cu ojă, ca să-şi reia acti&itatea preferată. .ocmai
acum a ales furnicuţa cu cap roz să-şi facă apariţia. Se opreşte la cţi&a metri de casă şi se uită la 5oza
cum stă în şezlong.
1 ,2 , furnică uriaşă2 spune mama, surznd plictisită.
' ade&ărat că, dacă nu înne%uneşti &ăznd o al%ină care ştie să scrie, n-ai s-o faci nici pentru o
furnică de două sute de Jilograme.
1 /ireşte2 , furnică uriaşă2 Cu %uline al%astre2 ţipă soţul, o%osit de toate delirurile ei.
1 Nu2 Cu o pată roz2 precizează mama, pe drept cu&nt.
Armnd oftează şi se ridică. Ar fi suficient să se întoarcă, pentru a-şi da seama că soţia sa spune
ade&ărul. 4ar, ca să se întoarcă, ar tre%ui să ai%ă îndoieli, iar Armnd nu se îndoieşte niciodată de
nimic.
1 )ă duc să fac un ceai de muşeţel, care te &a calma2 spune el şi pleacă în %ucătărie.
1 )ulţumesc, răspunde 5oza, după &reo zece secunde.
3ri&eşte furnica uriaşă care se apropie de ea. ,ricine ar leşina pe loc, dar, de astă dată, 5oza n-o
face. >m%eşte c$iar fericită, parcă su%jugată de frumuseţea unui &is, o imagine &enită parcă drept
dintr-un parc de distracţii. 4ar furnica nu-i o imagine tridimensională. 'a stă pur şi simplu în faţa
mamei, mare ct o maşină. >m%etul 5ozei dispare %rusc, cnd femeia &ede de aproape pata care-i
poartă semnătura. 6şi aminteşte imediat de nenorocita lo&itură dată cu pensula şi analizează
consecinţele.
1 3ăi8 îmi pare rău8 de pată2 %iguie %iata 5oza, care nu se gndise că a&ea să &ină o zi în care
să-şi ceară iertare pentru asemenea gest. 4ar am dizol&ant, dacă doriţi2
/urnica e inteligentă, dar sunt puţine şanse ca &or%ele %ar%are să facă parte din &oca%ularul ei.
4i$ania smulge sticluţa cu ojă din mna mamei şi i-o toarnă în cap.
5oza tace, nici nu îndrăzneşte să mişte. Suportă unn linţa, aşa cum a suportat-o şi furnicuţa înaintea
ei.
1 'u8 îţi înţeleg furia. ' ade&ărat că nu-i plăcui2 admite mama, cu minile crispate pe şezlong.
/urnica aruncă sticluţa şi se uită la 5oza, coloraţi acum în roz.
1 Suntem c$it- /ără ranc$iună- întrea%ă mama, întin zndu-i fe%ril mna.
/urnica uriaşă pri&eşte înmărmurită mna întinsă, dar pare să priceapă intenţia. /urnicile nu-şi dau
mna, ci picioruşul, şi sunt şanse serioase ca sensul gestului să fie aproape acelaşi. /urnica întinde
picioruşul, şi 5oza o apucă cu &rfurile degetelor. Strngerea de mnă înseamnă că de-acum sunt
prietene.
6n faţa casei, o maşină cla;onează. )ama o &ede intrnd în curte.
1 )ă duc să fac limonadă, îi spune furnicii şi se ridică.
3leacă spre %ucătărie, unde îşi &a tăia un deget, &a pro&oca un incendiu ori 4umnezeu mai ştie ce8
Armnd se repede la intrare, zm%ind, ca şi cum l-ar fi regăsit, în sfrşit, pe Artur. 4ar nu-i dect
maşina lui, adusă de ama%ilul garajist.
1 ,2 ' formida%il2 e;clamă tatăl, cu lacrimi în oc$i.
6ngenunc$ează în faţa %otului maşinii şi-i mngie %ara de protecţie, de parcă aceasta ar fi la fel de
preţioasă ca ?ioconda. +n domn gras, plin de unsoare iese din maşina depanatoare, pe care figurează
numele garajului0 <Super%unC.
1 Ai noroc, am un client care are acelaşi model ca tine, dar el şi-a stricat partea din spate2 Atunci i-
am luat %ara, altfel ar fi tre%uit să aştepţi două luni pnă la sosirea pieselor2
1 ' formida%il2 răspunde Armnd, emoţionat.
1 6mi poţi semna o c$itanţă-
Armnd ia factura şi citeşte un preţ e;or%itant. ?arajul n-ar tre%ui să se numească Super%un, ci
Superpreţ. >m%etul şi %una dispoziţie îi dispar pe loc.
1 A2 /ormida%il2 spune el, strngnd din dinţi. 3ot să-ţi scriu un cec-
1 *ineînţeles2 Nici nu mă aşteptam să ai atta numerar în casă2 glumeşte garajistul, încntat să-l
jumulească.
Armnd se îndreaptă spre casă, recitind factura. Nu-i &ine încă să-şi creadă oc$ilor.
1 (tii că facturezi mai scump dect în marile oraşe-
1 A, da-2 4ar marile oraşe sunt mult mai departe şi cum ţi-ar fi stat să-ţi împingi maşina &reo două
sute de Jilometri- glumeşte garajistul, care e foarte încntat să ta;eze un orăşean.
Armnd intră în casă şi scotoceşte în %uzunarele de la &estă, căutndu-şi carnetul de cecuri.
1 ,2 Ce căldură2 Aş %ea ce&a2 strigă garajistul, intrnd în casă, fără ca măcar să se şteargă pe
picioare.
1 9a ct te plătesc, o să ai de ce să %ei în sănătatea mea2 răspunde Armnd, $otărt să nu se lase
in&adat.
C$iar atunci, Artur iese din pădure. /uge şi se ascunde c$iar în spatele garajului. 4acă părinţii îl &ăd,
&or fi încntaţi, dar nu-i &or crede niciodată po&estea, iar între timp, )altazar îşi &a continua mişeliile.
Cea mai %ună soluţie e deci să se ocupe de ). )ai înti şi de părinţi după aceea.
1 Semnează aici, te rog2 spune garajistul, întinzndu i lui Armnd o $rtie rozalie.
"a te uită2 4ar, apropo, unde-o fi 5oza-
1 Auuu2 urlă mama, din %ucătărie.
1 Nu-i nimic2 spune Armnd, ca să-l liniştească pe garajist. Soţia mea aleargă după o lămie2
?arajistul încu&iinţează, fără să priceapă prea %ine, şi strecoară c$itanţa în %uzunar. Artur urcă în
maşina tătălui său şi se aşază la &olan.
1 *un2 Nu poate fi mai greu de condus dect un ţnţar2 îşi spune el, ca să-şi facă puţin curaj.
*agă c$eia în contact şi porneşte motorul maşinii.
1 A$2 Ce sunet groza&2 c$iuie Armnd, care îşi recunoaşte maşina dintr-o mie.
1 Aşa-i2 ' un sunet frumos2 confirmă garajistul.
Artur accelerează, tot căutnd frna de mnă.
1 Auzi cum &i%rează cnd creşte turaţia motorului- Ai zice că-s sunetele scoase de japonezi cnd
fac Jarate2 7ezi-
1 Nu, nu c$iar2 N-am fost niciodată plecat în străinătate, deci nici în Vaponia2 spune garajistul,
&ăznd cum demarează maşina. 6n orice caz, putem spune că aceste maşini rulează %ine2 ' o ade&ărată
plăcere să le conduci2
1 4a2 confirmă Armnd, pri&ind, fericit şi căzut în admiraţie, cum îi pleacă maşina, de parcă şi-ar
pri&i fiul făcnd primii paşi.
4ar iată că fiul său e, într-ade&ăr, gata să facă primii metri pe roţi, şterpelindu-i jucăria.
1 )aşina mea2 urlă %rusc Armnd, care a%ia acum a înţeles situaţia. Aleargă în urma maşinii şi
începe să urle în norul de praf ridicat de aceasta. Nici măcar n-a a&ut &reme să &adă c$ipul $oţului, al
asasinului. 4ar nu-i cu putinţă2 se înfurie, %ătnd din picior la fiecare cinci secunde, ca un copil
mofturos. Ce să fac- îl întrea%ă pe garajist, fără măcar să-i arunce o pri&ire.
1 .re%uie să c$emi poliţia2 răspunde acesta, aşezndu-şi casc$eta. :ai, la re&edere2
/luiernd, garajistul urcă în maşina lui şi pleacă liniştit. Armnd rămne năuc în mijlocul curţii,
neştiind ce să facă.
1 Armnd-2 îl strigă soţia. 'l se întoarce şi-o &ede cu carafa. Am iz%utit să fac limonadă2 spune ea,
fericită, dar cu toate degetele %andajate.
Capitolul 1N
Arc$i urcă în podul casei, care îi ser&eşte de %irou, de dormitor şi, acum, de zid al plngerilor. *ietul
%unic e trist, pare că a intrat la apă de atta tristeţe. Nepotul lui e încă dat dispărut şi nimic pe lume nu-l
supără mai tare. Artur e raza lui de soare, %ucuria lui de a trăi. Arc$i şi-l aduce aminte aşa cum e el, un
%ăieţel neastmpărat, plin de &iaţă şi de energie în fiece clipă, care se miră de tot şi, mai ales, e gata
pentru orice a&entură. Arc$i nu şi-a pus niciodată în pericol sănătatea, în jocurile lui de copil. 4ar Artur
s-a a&entu rat în altă dimensiune. ' pe cale să ia parte nu la un joc, ci la un răz%oi.
Arc$i se trnteşte în fotoliu şi oftează din greu. Dine în mini un &agon din trenul electric, pe care l-a
găsit pe jos. Vucăria e făcută praf, iar Arc$i clatină din cap, zm %ind. <Cum de-şi poate strica în aşa $al
jucăriile-2= se întrea%ă, aproape căzut în admiraţia nepotului. Adună fărmele rămase din acoperiş şi-şi
caută lipiciul. 4ar ce&a îl intrigă în spatele &agonului. +n o%iect pe care nu l-a remarcat niciodată. 6şi
apropie lupa de %alconul din spatele &agonului. Acolo îl descoperă pe 6ntunericit, cu picioarele atrnate
în gol. 3are mort. ' trist ca *ourri[uet, prietenul ursuleţului \innie.
1 Ce faci, 6ntunericitule- întrea%ă Arc$i, deloc neliniştit, ţinnd seama de diferenţa de înălţime
dintre ei.
4ar tocmai de aceea îşi astupă 6ntunericitul urec$ile cu minile.
1 Nu-i ne&oie să urli2 Nu-s surd, strigă acesta, regăsindu-şi %rusc puterile.
1 Ce spui- N-aud nimic2 răspunde Arc$i, ducnd mna plnie la urec$e.
A&eau şi înainte dificultăţi de comunicare, aşa că n-au nicio şansă să le rezol&e. *unicul cugetă o
clipă, scotoceşte într-un sertar, scoate un microfon, îl %ranşează la un amplificator şi îl pune în faţa
&agonului.
1 :ai, dă-i drumul, &or%eşte2 şopteşte Arc$i. 7or%eşte în microfon2
6ntunericitul se apropie reticent de microfon şi %ate în el. +n zgomot asurzitor in&adează imediat
încăperea, ca un ecou de pe munte.
1 )ă auzi- z%iară deodată 6ntunericitul.
Arc$i face un salt înapoi, astupndu-şi urec$ile.
1 )-ai strigat- întrea%ă 5eta, care doarme pro%a%il în camera &ecină.
1 3ăi8 nu, draga mea2 .otul e în ordine2 'u8 tocmai făceam o pro%ă de microfon, o lămureşte
Arc$i, co%ornd ni&elul sunetului. Ce faci acolo- îl întrea%ă în şoaptă pe 6ntunericit.
1 Nu ştiu2 răspunde răz%oinicul, ridicnd din umeri. Am &enit după Selena şi Artur. 7oiam să le &in
de $ac, dar a &enit tata şi8 m-a părăsit iar2
' foarte deprimat şi trezeşte numaidect mila %unicului Arc$i.
1 (tii unde-i acum Artur- îl întrea%ă, ama%il.
1 S-a dus la 5egina al%inelor s-o roage să-i dea lic$ior de miere, ca să crească şi să poată fugi după
tata2 îl anunţă entuziasm.
Arc$i pricepe mai %ine situaţia. Artur face totul pentru a-l împiedica pe )altazar să facă rău. A &enit
pro%a%il pnă în %irou, să ia flaconaşul, dar ). A fost mai iute dect el.
1 ';act2 confirmă 6ntunericitul. 7oia să-i %ea conţinutul, ca să crească la loc.
1 Cu siguranţă că )altazar se duce în oraş, ca să-l distrugă, murmură Arc$i, ener&ndu-se. .re%uie
să fac ce&a2 Nu pot să-l las pe Artur să lupte singur cu monstrul2 e;clamă şi se ridică dintr-un salt.
"a puşca de &nătoare, care stă agăţată de secole într-un cui, îşi pune o magnifică pălărie colonială şi
dă să iasă, comic ca un actor de operetă.
1 Arc$i2 strigă 6ntunericitul în microfon.
*unicul tresare şi arma se descarcă singură. 9ustra îi cade la picioare, ca o pasăre lo&ită în toiul
z%orului. Arc$i îşi pri&eşte ta%loul de &nătoare, cuprins de îndoieli.
1 Ce faci acolo- z%iară 5eta, tot întinsă în camera &ecină.
1 Nimic2 3uţină ordine, răspunde Arc$i.
1 'ra şi timpul2 spune %unica.
6ntunericitul se apropie de microfon.
1 Arc$i, lasă-mă să te ajut2 6l cunosc %ine pe tata, cu defectele şi slă%iciunile lui. 6ţi pot fi de folos.
9asă-mă în lumea ta şi te ajut să-l în&ingi.
Arc$i se aşază iar la %irou. "deea e atrăgătoare. ' drept, un răz%oinic ca el ar da greutate armatei
formate doar dintr-un %ătrn şi un copil. 4ar cum să ştii că nu-i doar de o şiretenie de-a lui-2 Cum să-l
crezi-2 Cnd &a a&ea doi metri, cine îl &a putea împiedica să se alieze iar cu tatăl său-2 /orţele lor unite
ar fi o armă reduta%ilă şi n-ar mai putea fi opriţi să distrugă lumea.
1 Niciodată n-am &rut să domin lumea şi cu att mai puţin s-o distrug2 spune 6ntunericitul, lăsnd
pri&irea în pămnt. 7reau să mă joc cu prietenii, ca toţi copiii de &rsta mea, dar tata nu m-a lăsat
nicicnd. Neîncetat îmi spune că aparţin unei rase superioare şi nu mă pot amesteca cu ceilalţi, că mă
aşteaptă mari îndatoriri şi că încă de acum tre%uie să mă pregătesc pentru ele. 4ar eu &reau doar să fiu
ca toţi ceilalţi şi să fac parte din marea lor familie.
Arc$i nu se aştepta la asemenea mărturisiri şi e gata să plngă.
1 .re%uie să &or%esc cu tata, să-l lămuresc că $aosul şi distrugerea nu-i &or aduce nicicnd pacea.
4urerea nu poate fi &indecată cu durere. .re%uie să i-o spun şi, dacă nu-şi %agă minţile în cap, am să
lupt împotri&a lui.
Arc$i ia lupa, o apropie de 6ntunericit şi-l pri&eşte o &reme.
1 Am să-ţi acord încredere, fiindcă fiecare dintre noi merită să i se mai acorde o şansă. 4ar, dacă
mă minţi şi tot ce-mi spui nu-i dect o capcană, cerul te &a pedepsi2 îl ameninţă %unicul.
1 4ect să te trădez, mai %ine mor de ruşine2 răspunde 6ntunericitul, ca un %un răz%oinic ce este.
Arc$i ia atunci o carte de pe etajeră şi %agă mna în locul rămas gol. Scoate alt flaconaş, identic cu
primul.
1 )ai a&eai ascuns un flaconaş- %iguie 6ntunericitul, impresionat de numărul de prestidigitaţie.
1 )da2 zm%eşte Arc$i. 6ţi cunosc tatăl din lungii ani cnd m-a ţinut întemniţat. (tiu că nu e cazul
să-l su%estimez şi tre%uie să fiu precaut.
Arc$i scoate dopul de ceară care înc$ide flaconaşul şi îl pune pe masă. 6ntunericitul trece din &agon
pe %uza flaconaşului şi sare cu picioarele strnse înăuntru. 3oate %ea pe săturate. 6n flaconaş apar
fulgere mici, ca într-un nor de departe. Se &ede cu oc$iul li%er că 6ntunericitul începe să se umfle. 6n
cte&a clipe, e prea mare pentru flaconaş, care se sparge în mii de %ucăţi. .rupul i se întinde ca un
%alon. 9o&eşte cu capul %rnele care susţin acoperişul. Are doi metri şi şaizeci de centimetri. ' ca un
taur cu armură şi păros ca un porc spinos. Cu gura căscată şi capul sus, Arc$i încearcă să-i distingă
c$ipul, ascuns printre %rne. 7ăznd ce monstru a pus în li%ertate, se întrea%ă dacă nu cum&a a făcut
cea mai mare prostie din &iaţa sa. 6ntunericitul iese dintre %rne, înaintează spre Arc$i şi se apleacă
asupra lui. /runtea lui Arc$i e %ro%onită de sudoare. 6ntunericitul îi zm%eşte dulce, arătndu-şi dinţii
formida%ili, care pot face să pălească şi un rec$in al%.
1 'i2 )ergem- întrea%ă el, ama%il.
Arc$i s-a liniştit. 6ntunericitul a crescut, dar nu s-a sc$im%at, iar el se felicită că a a&ut încredere în
răz%oinic.
1 Cum să facem să ieşim din casă ct mai <discret=- îl întrea%ă îngrijorat Arc$i, care sigur ar fi
preferat să scoată un elefant dintre porţelanuri.
(i lui Artur îi &a fi greu să fie discret, maşina lui e singura care mai circulă încă pe drumul pe care
toţi l-au părăsit de mult. 6n depărtare, se zăreşte fumul care se ridică din oraş. ' foarte negru, iar în el se
disting din cnd în cnd ţnţari uriaşi, care %răzdează cerul ca a&ioanele de răz%oi în misiune. 9ui Artur
nu-i &ine să-şi cread. . oc$ilor. 4istrugerea lumii a început deja şi, în ciuda curajului său, nu-şi dă prea
%ine seama ce-ar putea face ca s-o oprească. Ar tre%ui să înceapă prin a se între%a cum şi-ar putea opri
maşina, fiindcă e clar că aceasta nu mai are frne. ?arajistul i-ar spune, cu siguranţă, că nu din &ina lui,
fiindcă lui i s-a cerut să repare %are de protecţie, nu frnele. Ar fi făcut-o cu plăcere, căci orice muncă
ce-i permite să umfle factura îl încntă.
Artur apasă degea%a pe pedala frnei, căci nu se întmplă nimic. )aşina se năpusteşte drept spre
oraş, ca &ulturul spre şoarece, şi, cu ct &ulturul se apropie, cu att i se pare şoarecele mai mare, mare
ct un munte. 3uştiul intră într-un nor negru şi se duce de-a rostogolul în oraş, spre marea uimire a
seizilor. 9o&eşte în trecere cţi&a ţnţari şi zăpăceşte toată co$orta. 4e la înăţimea ţnţarului său, pe
)alatazar îl nelinişteşte imediat lipsa lor de rezistenţă. Arată maşina cu degetul şi dă ordin sa fie
interceptată. 7reo zece ţnţari se pun imediat de-a curmezişul drumului, %locndu-i trecerea. Cu
siguranţa că lui Artur i-ar plăcea să-i e&ite, dar e greu fără frne, aşa că intră în ei ca mingea în popice.
'scadrila e praf, ca şi %otul maşinii a%ia reparat. 4ai g$inionul îi poartă noroc lui Artur, deoarece
cursa se termină în &itrina &estitului garaj Super%un, care-şi merită numele, fiindcă l-a sal&at. .atăl lui
&a a&ea mai puţin de plătit, căci maşina a urcat singură drept pe %anda rulantă.
4oi ţnţari se postează imediat în faţa garajului. 6n g$i&eciul de tinic$ea şi sticlă spartă, seizii caută
din pri&iri un patron încă în &iaţă. 4ar nimic nu mişcă, doar un &ec$i tu% cu neon, care atrnă de-un fir
şi scrţie din cnd în cnd. 6năuntru, nici urmă de Artur. Normal, fiindcă-i deja pe acoperiş, lngă
streaşină, c$iar deasupra celor doi ţnţari. 6şi ia inima în dinţi şi sare pe unul din ei, c$iar în spatele
călăreţului. (ocul îl surprinde pe ţnţar, care se ca%rează şi-şi z&rle călăreţul din crcă peste o %rnă.
1 )ulţumesc2 spune Artur, care atta aştepta.
"a locul călăreţului, pune mna pe frie şi o şterge imediat. )altazar a pri&it întreaga scenă şi-şi
trimite cel mai %un escadron pe urmele %ăieţelului. Artur nu şi-a prea ieşit din mnă. Călăritul ţnţarului
e ca mersul pe %icicletă, nu se uită şi, după cte&a figuri prin &ăzdu$, puştiul e ca peştele în apă. Ceilalţi
ţnţari merg în urma lui, fără să-l scape din oc$i. Artur profită şi e&ită o%stacolele în ultimul moment,
ca să fie sigur că urmăritorii se iz%esc de ele. Cunoaşte %ine oraşul, ceea ce-i mai curnd un a&antaj.
(tie, de pildă, că de cealaltă parte a $am%arului primarului nu-i cerul al%astru, ci panoul de pu%licitate
al unui insecticid. .ra&ersează deci în z%or, $am%arul şi coteşte %rusc la stnga. 4ar nu şi ţnţarul care
îl urmăreşte, care o ţine drept, c$iar pnă la zidul unde e desenat jetul de insecticid. <,morţi-i pe
toţi2C, cere afişul pu%licitar, care se poate lăuda acum că-i realizat în relief.
Artur a scos spada fermecată şi, urmat de escadronul de ţnţari, intră în clopotniţă. .aie frng$ia
clopotului şi sare imediat pe pămnt. Coarda se rupe, iar clopotul se desprinde, gata să cadă în altar.
Artur se repede în %iserică, ale cărei uşi sunt larg desc$ise. +n seid îl urmăreşte cu spada, gata să-l
ucidă pe micul îngmfat care scie trupele. /ireşte, n-a &ăzut clopotul, care cade drept peste el. Acum
stă ca o %ucată de %rnză su% clopot. Artur părăsise în goană %iserica, pro&ocnd un curent de aer care
trnteşte toate uşile. Cei trei ţnţari care îl urmăresc se ciocnesc de poarta enormă de stejar.
3e )altazar îl amuză îndemnarea duşmanului. 6i plac competiţiile, fiindcă <&ictoria fără primejdie
înseamnă triumf fără glorieC. C$iar îşi aplaudă ad&ersarul, înainte de a trimite o nouă escadrilă în
urmărirea lui.
Artur îşi trage sufletul şi pleacă să înfrunte noi capcane. 7a mai putea, oare, rezista acestui ritm-
3ro%a%il că nu, ceea ce şi aşteaptă )altazar. 6l lasă să ostenească, ca să-i poată da ultima lo&itură. Artur
e curajos, dar prea tnăr ca să ştie ce capcană i-a întins duşmanul. Ca un păianjen, ). 6şi ţese pnza şi
pri&eşte cum i se z%ate prada, pnă osteneşte. Curnd o &a putea de&ora după &oie.
Arc$i a făcut %ine că a ieşit prin spatele casei, fiindcă, dacă îl zăreşte cine&a pe 6ntunericit, ar a&ea
loc o nouă serie de leşinuri. *ietul %ăiat e o%ligat să înainteze cocrjat, ca să nu lo&ească streaşina
casei. 4e aceea, cam %om%ăne. 9a ce-i %ună o înălţime att de impunătoare, dacă nu poate profita de
ea-
1 /iecare lucru la &remea lui2 murmură Arc$i. 6ncercnd să-l ocolim pe Armnd, cştigăm timp.
Armnd e în salon, unde se în&erşunează împotri&a telefonului.
1 Alo2 4ar răspundeţi odată-2
Nu reuşeşte să dea de nimeni, căci )altazar şi armata lui au distrus de mult centrala telefonică.
Arc$i şi 6ntunericitul profită de încăpăţnarea lui şi-i trec pe su% nas, neo%ser&aţi. 4ar nici nu se %ucură
%ine c-au scăpat, că Arc$i se şi împiedică de şezlongul mamei.
1 *ună, tată2 strigă 5oza, surznd ne&rotic.
.re%uie spus că peripeţiile au afectat-o serios pe %iata femeie, iar neuronii ei nu par să mai fie la
locul lor. ' zguduită de ticuri ner&oase şi rde sporadic, fără &reun moti& aparent. Se pare că &a sfrşi la
%alamuc. )ama tocmai se demac$iază. , să-i ia ce&a &reme, fiindcă are jumătate de figură pictată cu
roz, dar e foarte calmă şi perse&erentă. 6l zăreşte pe 6ntunericit. 4oi metri şi şaizeci de centimetri, oc$i
negri ca două perle, o creastă din lame de ras pe cap.
1 *ună ziua, domnule2 spune ea, deloc impresionată.
4upă furnica uriaşă, n-o s-o dea gata un cocoşel cu creasta tare.
1 N-aţi dori o limonadă- întrea%ă ea apoi, ca o ne%ună care repetă la infinit aceeaşi frază.
1 Nu, mulţumesc, gndăcel2 Suntem doar în trecere2 răspunde ama%il Arc$i.
)ama se nelinişteşte imediat, nu cum&a să &ină un gndac uriaş. N-ar fi de mirare în lumea de
ne%uni unde trăieşte, dar neliniştea ei se leagă de altce&a0 ,are le &a ajunge limonada, dacă &in şi
gndacii la petrecere- Aceasta-i între%area. Arc$i $otărăşte că se &a ocupe de fiică-sa mai trziu. )ai
înti tre%uie sal&ată lumea. 6l împinge pe 6ntunericit în faţa casei. 5oza îşi reia demac$iatul, ca şi cum
nu s-ar fi petrecut nimic deose%it.
Arc$i intră în garaj şi smulge $usa de pe frumoasa-i maşinuţă decapota%ilă. A cumpărat-o cnd s-a
întors din călătorie. /ireşte, a fost o mică ne%unie, dar ce plăcere i-a făcut, după o a%senţă de patru ani,
s-o ducă pe 5eta la oraş cu adora%ila-i maşină decapota%ilă2 /ireşte, %unicuţa îi împărtăşise plăcerea,
mai ales la început. Apoi, cu trecerea timpului, o%osise să tot facă patru drumuri dus şi întors ca să-şi
care cumpărăturile, căci port%agajul era, într-ade&ăr, mic. Arc$i pusese splendida maşină su% o $usă şi
n-o mai scotea dect duminicile, cnd o duce pe 5eta la liturg$ie.
1 (tii să conduci- îl întrea%ă Arc$i pe 6ntunericit, căruia îi lasă gura apă de poftă, mngind
maşina.
1 Nu poate fi mai complicată dect un gamul2 răspunde răz%oinicul, zm%ind copilăros.
Sare în maşină, %agă c$eia în contact şi accelerează. Se descurcă destul de %ine, dar maşinii nu-i
merge prea groza&, căci cei doi prieteni, foarte agitaţi, au uitat să desc$idă uşa garajului. Aşa că maşina
se repede înainte şi rupe uşiţa din lemn. 6ntunericitul frnează pe pietriş, pnă iz%uteşte s-o stăpnească.
Apoi o ia pe drumeagul de pămnt.
1 6mi pare rău de uşă2 se scuză el, foarte stnjenit. 4e cele mai multe ori fac lucrurile cum tre%uie,
dar se întmplă şi s-o dau în %ară2
1 Nu-i gra&2 .ot &oiam să sc$im% uşa2 zice ama%il Arc$i. Conduci totuşi foarte %ine2
1 )ulţumesc2 spune timid răz%oinicul, stnjenit de compliment.
', pro%a%il, primul pe care l-a primit de cnd s-a născut, ceea ce l-a pus în încurcătură. Simte un fel
de %ilă caldă, numită emoţie, care, îi in&adează stomacul şi i se urcă la cap. "nima îi %ate mai tare,
răsuflarea îi e întretăiată, iar oc$ii încep să-l usture şi-i gata să plngă. ' frumos un răz%oinic
emoţionat, cu lacrimi în oc$i. 4eşi nu-i prea %ine pentru maşină, căci, pe nesimţite, 6ntunericitul e gata
să iasă de pe şosea. Arc$i trage de &olan şi rectifică traiectoria automo%ilului.
1 6mi pare rău, nu ştiu ce-i cu mine2 mărturiseşte el, cam fe%ril.
1 Aceste stări se numesc emoţii2 7ezi, îţi fac foarte %ine2 4ar tre%uie să în&eţi să le stăpneşti şi să
nu le ai la &olanul maşinii2 îi e;plică %unicul.
1 4a- ,]2 răspunde el, fără să fie cu ade&ărat sigur cil a priceput tot.
3nă la pro%a contrarie, se apleacă puţin înspre par%riz, se concentrează asupra drumului şi
accelerează.
Capitolul 1O
6n pragul stupului, Selena scrutează zarea. 6şi frămntă minile, de ner&oasă ce-i. 4acă i-am fi prins
un fir de lnă la capătul fiecărui deget, ar fi tricotat pnă acum zece pulo&ere. (i, tre%uie să
recunoaştem, are şi de ce să fie ner&oasă. )altazar e în oraş şi se pregăteşte să distrugă lumea, iar micul
ei /ăt-/rumos a plecat să se lupte singur cu o oaste întreagă.
1 4e ce nai%a stau aici, ca o floare-2 e;clamă ea. 'u, prinţesă cu snge regal, tre%uie să mă %at cu
%lestematul de ). (i nu %ietul Artur2 C$iar dacă-i foarte curajos, n-a primit educaţia mea militară2
1 3nă acum, nu s-a descurcat prea rău, nu- spune )oţ, $azliu.
1 4a, sigur2 acceptă prinţesa. 4ar e foarte tnăr, iar ). *lestematul un monstru, aşa că mă tem
pentru &iaţa lui2
3rinţesa e cu ner&ii întinşi la ma;imum şi doar gn dindu-se la Artur iz%ucneşte în lacrimi. )oţişor
&ine şi i pune drăgălaş mna pe umăr.
1 Nu-ţi face griji, surioară, sunt sigur că frumosul tău prinţ se descurcă2 9a urma urmelor, acum e
mare2
' ade&ărat că a crescut de la doi milimetri la un metru şi treizeci de centimetri, dar e, oare, suficient
ca să-i &ină de $ac lui )altazar, care are doi metri şi patruzeci de centimetri- Selena are mari îndoieli.
6şi şterge lacrimile şi &ine la gura stupului. .rage cu urec$ea la zgomotul ciudat care urcă dinspre drum.
)ijeşte oc$ii, să &adă mai %ine, şi o%ser&ă maşinuţa lui Arc$i, care înalţă tone de praf. ' mai liniştită,
&ăznd că %unicul pleacă în ajutorul nepotului. 4oar o clipă, apoi îl zăreşte pe 6ntunericit, crispat la
&olanul maşinii, $otărt ca taurul care l-a zărit pe )oş Crăciun. Conc$ide pe loc că Arc$i e prizonier,
iar 6ntunericitul se duce să-şi întlnească tatăl. /ireşte, concluziile ei sunt false, dar aparenţele sunt
adesea înşelătoare, iar prinţesa, pripită. Se năpusteşte în fundul stupului, unde, după multe strădanii,
5egina se odi$neşte. 6n trecere, e gata să-l răstoarne pe interpret, care &rea să intre iar în cocon, ca să-şi
termine siesta. *ietul om îşi pierde ec$ili%rul şi cade în nas.
1 Ce mai e- , să fiu lăsat, oare, să recuperez orele nedormite-2 e;clamă %ătrnul cu %ar%ă al%ă.
1 .radu tot ce-i spun 5eginei, de nu, ai să-ţi dormi somnul de &eci2 urlă prinţesa, încordată ca un
arc.
"nterpretul înţelege imediat că momentul nu-i potri&it nici pentru re&endicări, nici pentru glume.
Selena &ine în faţa 5eginei, care-i de zece ori mai mare dect ea, şi trage mult aer în piept, ca să-şi facă
puţin curaj.
1 )aiestate2 3rimejdia care îl ameninţă pe Artur e acum şi mai mare, căci, în luptă, 6ntunericitul s-a
alăturat tatălui său, )altazar. .nărul prinţ e curajos şi îndrăzneţ, dar lupta e inegală. (i &a pierde
%ătălia. 4acă o pierde, noi toţi &om fi în&inşi, căci )altazar îi &a distruge lumea şi, odată cu ea, şi pe a
noastră. "maginaţi-&ă cum ar fi &iaţa fără apa limpede a rurilor, fără frunzele copacilor, fără florile cu
nectar de cules2 4acă dispare pădurea, dispărem cu toţii.
Cu lacrimi în oc$i Selena îşi ţine inima-n palmă. N-a fost niciodată mai sinceră. .raducătorul cntă
la fluier şi face tot ce poate pentru a transmite întreaga frumuseţe a discursului ei. 5egina nu rămne
insensi%ilă la declaraţia fetiţei, dar osteneala o cam împiedică să se e;prime. Selena se apropie şi mai
mult de ea, ca s-o con&ingă.
1 )aiestate, cunosc singurătatea în care &ă duceţi traiul. Sunteţi 5egină şi singură în fruntea acestui
mare regat. N-a&eţi niciodată un umăr pe care să &ă odi$niţi fruntea, nicio persoană către care să &ă
întoarceţi, pentru a-i împărtăşi îndoielile, şi care să &ă surdă complice, ca să &ă redea puterile, cnd le-
aţi pierdut. Cunoaşteţi deci mai %ine dect noi toţi ce greu de suportat e adesea singurătatea şi ştiu că n-
o doriţi nimănui. 4ar, de-mi pierd prinţul, &oi fi mai singură dect )aiestatea 7oastră, iar oc$ii mei nu
&or putea plnge niciodată attea lacrimi ct să-mi pot îneca amarul. Sal&aţi-i &iaţa şi o sal&aţi pe a
mea.
Ca nişte săgeţi, &or%ele ei ţintesc drept în inima 5eginei, care îşi uită pe loc o%oseala. Scoate cte&a
sunete cam ascuţite, pe care traducătorul se gră%eşte să le descifreze.
1 Ce plan ai, demnă prinţesă- traduce %ătrnul.
Selena îşi şterge lacrimile şi c$ipul îi e luminat de un surs.
/ireşte, planul lui )altazar n-are nicio legătură cu al Al%ei, dar merge minunat. Artur e la capătul
puterilor, iar ţnţarul pe care călătoreşte acesta e acum ca &ai de capul lui. *ietul de el şi-a pierdut într-
o am%uscadă o aripă şi lentilele oc$ilor mari şi $ol%aţi. 'le stau de o%icei pe retină, direct legate de
$ăţuri, permiţndu-i călăreţului, care trage de ele, să-i arate animalului în ce direcţie &rea să meargă. 3e
fiecare oc$i sunt patru lentile, dar, dacă lipseşte una singură, ţnţarul e foarte greu de condus. 4in
nefericire, Artur a fost atacat de nenumărate ori, iar %ietul lui ţnţar mai are doar două. ' ca şi cum ai
conduce maşina fără pedale şi fără &olan2
)altazar adoră să &adă cum disperarea pune stăpnire pe pri&iri şi face trupurile să tremure. )inile
se crispează, respiraţia se accelerează, iar greşelile se acumulează. 4egea%a trage Artur de $ăţuri, a
pierdut controlul ţnţarului, care se lo&eşte de streşini, mototolindu-şi singura aripă rămasă întreagă.
Artur pierde înălţime şi nu mai iz%uteşte să-şi mane&reze &e$iculul, care, în cele din urmă, se zdro%eşte
de pămnt, într-un nor de praf. 3uştiul cade lat în ţărnă, ateriznd ca un cormoran. Spada fermecată îi
scapă din mini şi dispare în praf. )altazar aştepta neră%dător momentul şi nu poate renunţa la plăcerea
de a aplauda.
1 *ra&o, tinere2 /rumos spectacol ne-ai mai dat2 Ai o impresionantă rezistenţă, dar, desigur, cu
totul zadarnică2 spune el dispreţuitor. 3rindeţi-l2
>ece seizi co%oară pe loc de pe ţnţari şi se aruncă asupra %ăiatului, prea epuizat ca să mai lupte. 6n
cte&a clipe, Artur e legat fedeleş, ca o %ucată de friptură gata să fie %ăgată la cuptor.
1 3regătiţi stlpul caznelor2 porunceşte )altazar gărzii de corp.
"mediat, cţi&a ţnţari taie un stlp electric şi-i înlătură toate firele. .otemul e %ine înfipt în mijlocul
pieţei, iar %ietul Artur e legat de el, ca un coM%oA pierdut într-un sat de amerindieni. )altazar se
apropie de primărie. 6şi părăseşte ţnţarul şi urcă în marele %alcon, îi place să ţină discursuri,
dominndu-şi supuşii. Acolo sus, îşi dă mai %ine seama de stricăciunile pe care le-a pro&ocat.
3ri&eşte oraşul care se întinde în faţa lui, ori mai curnd ce-a mai rămas din el. Vumătate dintre case
au ars, caiere negre şi dese de fum se înalţă din toate direcţiile, iar epa&ele unor maşini acoperă căile de
acces ca frunzele uscate la &reme de toamnă# toţi locuitorii au dispărut. Artur e singurul care a rămas,
dar împotri&a dorinţei lui, căci e legat de stlp, în mijlocul pieţei pu%lice. Sute de seizi se adună în jurul
lui, foarte încntaţi să asiste la spectacol. .orturarea pu%lică a prizonierilor e distracţia lor preferată.
Nu-i de mirare, căci popoarele răz%oinice au fost întotdeauna mari amatoare de asemenea
di&ertismente. Acum peste două mii de ani, feluriţi su&erani îi aruncau prizonierii ne&ino&aţi în cuştile
leilor. 4ar, în zilele noastre, nu prea ai cum să faci rost de lei la ţară. Să a&em totuşi încredere în
)altazar şi în mac$ia&elismul lui, în stare să le găsească leilor un ec$i&alent, o nouă tortură demnă de
el. 4e altfel, pro%a%il că mişelul ). Ar tre%ui să figureze în cartea recordurilor tocmai la ru%rica
<.orturiC, căci numai 4umnezeu ştie cte a putut in&enta. 4acă le-am face in&entarul amănunţit, cu
siguranţă că &-ar lua greaţa. Să e&ităm deci tot ce face rău la stomac.
1 "u%iţii şi mndrii mei ostaşi2 ţipă )altazar, ridicnd %raţul.
.rupa im%ecililor fericiţi de la picioarele lui începe să z%iere, încntată să facă zgomot.
1 Am făcut praf şi pul%ere duşmanul, iar acest teritoriu e acum al nostru2
5ăz%oinicii îşi arată %ucuria, ridicnd spadele spre cer.
1 4ar acest teritoriu nu-i dect o infimă parte din ce ne aşteaptă, căci lumea întreagă &a fi curnd a
noastră, adaugă )altazar.
)ulţimea e în delir. 6n comparaţie cu ea, un concert rocJ pare o săr%ătoare cmpenească.
1 6n aşteptarea acestui moment, pentru a săr%ători cu demnitate prima noastră &ictorie, &ă propun
să aducem un omagiu singurului com%atant pe care l-am întlnit, tnărul prinţ Artur în persoană2 urlă
su&eranul.
Seizii aplaudă cu gra&itate, de parcă ar fi &or%a de un laureat al 3remiului No%el. ,ricare dintre ei s-
ar simţi flatat de atta recunoştinţă, dar Artur nu-i un ade&ărat răz%oinic. Ci doar un %ăieţel de zece ani,
destul de curajos ca să se %ată cu cine&a mai puternic dect el, destul de demn ca să lupte contra
nedreptăţii, destul de îndrăgostit ca să-şi dea &iaţa pentru o prinţesă. Cu siguranţă, ar &rea să ţipe, să se
z%ată, să refuze ori%ilul sfrşit care îl aşteaptă, dar nu mai are nici forţa, nici curajul necesare. Speră
doar că Selena &a prelua ştafeta şi &a iz%ndi unde a eşuat el. (tie că prinţesa e mndră şi curajoasă şi
că niciodată nu-l &a lăsa pe )altazar să scape. ?ndul îl mai linişteşte puţin şi îl face c$iar să
zm%ească. ' ultimul lucru pe care )altazar. Se aşteaptă să-l &adă0 un surs pe c$ipul unui prizonier
legat cu sadism de stlpul caznelor.
1 :otărt lucru, eşti cine&a, tinere, şi, în onoarea curajului tău, am să-mi folosesc imaginaţia pentru
a găsi o tortură demnă de mine2 spune el, sadic.
4ouă sute de seizi rnjesc, frecndu-şi minile. 4oar )altazar îşi freacă fruntea. Cum face ori de
cte ori gndeşte. 4ar azi şi-o freacă încetişor, semn că gnditul îi &a lua ce&a &reme. .re%uie spus că a
mers att de departe cu răutatea, că greu &a găsi ce&a şi mai rău. 4ar tre%uie să fie la înălţimea
reputaţiei. Nici &or%ă să-şi dezamăgească armata, şi cu att mai puţin prizonierul. Seizii aşteaptă
neră%dători spectacolul. +nii freamătă, %ătnd din palme, alţii sali&ează, fără măcar să-şi dea seama.
Numai Artur e tot mai calm, de parcă nu s-ar teme de moartea ce nu mai poate fi ocolită. Aţţarea oastei
a atins punctul culminant# toţi răz%oinicii aşteaptă $otărrea stăpnului. )altazar ridică %rusc %raţul.
1 Să fie8 dezlegat2 urlă el, spre surpriza tuturor.
3er&ersitatea torturii le scapă. 4ar poate că planul lui pre&ede un pic de speranţă înainte de a lo&i iar.
7a duce )altazar sadismul att de departe- )ulţi seizi sunt siguri de asta şi se gră%esc să-l dezlege pe
Artur, dornici să &adă urmarea, care se anunţă dintre cele mai $idoase.
1 (i acum lăsaţi-l să plece2 z%iară cu glas şo&ăitor )altazar.
Seizii nu mai pricep nimic. 3er&ersitatea su&eranului e prea comple;ă pentru creieraşele lor şi
nimeni nu înţelege ce se petrece. .re%uie spus că )altazar n-are o%iceiul să &or%ească cu glas şo&ăitor.
.otuşi, cum ar putea face altfel, cu un cuţit su% %ăr%ie- 6ntunericitul se ridică uşurel şi apare în spatele
tatălui său, care îi ser&eşte totodată de scut şi de ostatic. Seizii înmărmuresc. Nimeni nu îndrăzneşte să
mişte, doar Artur, care îşi freacă înc$eieturile şi-şi caută spada fermecată, pierdută în praf.
Capitolul 1Q
)altazar se redresează uşor. /iul l-a atacat prin surprindere, dar asta a trecut, acum conducătorul
seizilor îşi pune mintea la lucru. Cum a putut cădea în ridicol tocmai el, care l-a crescut şi l-a iu%it pe
6ntunericit ca pe propriul fiu- se întrea%ă el. Asta şi e ade&ărata pro%lemă. 6ntunericitul este fiul lui, de
care a uitat prea multă &reme. 4ar timpul are grijă întotdeauna să pună lucrurile lă locul lor şi pendulele
la ora e;actă.
1 Cum îţi poţi trata astfel propriul tată- se miră, iar &ocea lui &rea să pară emoţionată.
1 4ar tu, tată- Cum ţi-ai putut părăsi fiul de două ori la rnd- zice 6ntunericitul, cu ferma intenţie
de a nu ceda.
1 .re%uie deci să fiu pedepsit pentru că m-am încrezut în tine-
C$estiunea e puţin cam prea comple;ă pentru 6ntunericit, care nu ştie ce să spună, în afară de <Cum
adică-=
1 .e-am lăsat de două ori în situaţii pline de primejdii, ştiu asta, dar tocmai încercările formează
caracterele. +n &iitor conducător tre%uie să în&eţe să facă faţă celor mai grele lo&ituri, doar acest drum
al crucii duce drept la tron. Căci tocmai tronul şi succesiunea, pe care le doresc pentru unicul meu fiu,
sunt în joc. .re%uie, oare, să-l apăr de toate şi să fac din el un &iermişor- ,ri am datoria să-l formez şi
să-i arăt calea pe care îşi poate împlini destinul- încercările erau şi pentru mine, şi pentru tine2 Ai
cunoscut tu, oare, durerea tatălui care îşi &ede fiul luptnd ca să supra&ieţuiască- (tiu că ucenicia ta a a
fost una dintre cele mai grele, dar un împărat nu poate fi cioplit din salcie plngătoare, ci din stejar de
munte, din la&ă şi din foc dia&olesc.
3e nesimţite, 6ntunericitul îşi umflă mndru pieptul. Aşa-s răz%oinicii, de cum se &or%eşte de
muşc$i, se înalţă drepţi ca %am%usul.
Arc$i se fofilează printre seizii din piaţa satului şi-şi zăreşte nepotul.
1 Artur2
1 *unicule2-2
Cad unul în %raţele celuilalt, uşuraţi să se ştie teferi şi sănătoşi.
1 ,, Artur2 /ormida%il2 Ce fericit sunt că te-am găsit2
1 (i eu, %unicule2 4ar aş &rea să regăsesc şi spada fermecată pe care mi-a încredinţat-o Selena2
Ajută-mă2
Amndoi caută &estita spadă prin praf.
)altazar e tot pe terasă, iar 6ntunericitul îi ţine cuţitul su% %ăr%ie.
1 (i, apoi, ce-ai fi crezut despre mine, dacă nu ţi-aş fi îngăduit să treci prin aceste încercări- <.ata
n-are încredere în mine- )ă crede incapa%il să gu&ernez-= Nu, din contră. .ocmai pentru că nu m-am
îndoit de calităţile tale, am a&ut încredere în tine. (tiam că ai să ieşi din aceste încercări şi mai puternic
şi că astfel îţi &a fi uşor să gu&ernezi.
6ntunericitul e uşor zăpăcit. 4e fapt, e confuz de-a %inelea. <(i dacă m-am înşelat c$iar de la
început- Să fi făcut tata attea pentru mine, fără să-mi fi dat eu seama- .oate do&ezile de indiferenţă
erau deci încercările la care mă punea iu%irea lui ascunsă-= se întrea%ă el.
1 3ri&eşte-ţi oastea aici, în faţa ta2 continuă )altazar, arătndu-i cei două sute de seizi înmărmuriţi,
adunaţi în piaţă. 3e tine te aşteaptă2 +n împărat tnăr şi curajos, care îi &a purta din &ictorie în &ictorie,
pnă la capătul celor două lumi.
1 (i tu, tată- se nelinişteşte 6ntunericitul, al cărui cuţit apasă tot mai sla% su% %ăr%ia tatălui.
1 'i, &remea mea a trecut. Acum tre%uie să mă retrag, iar unica-mi plăcere &a fi să ascult fără răgaz
po&eştile noilor tale a&enturi. Aşa se în&rte marea roată a &ieţii. , stea se stinge, alta apare, ca să
strălucească şi mai tare în noapte2
6ntunericitul zm%eşte uşor. N-a înţeles tot, dar sună frumos. (i apoi, în&aţă treptat să-şi stăpnească
emoţia, cum l-a în&ăţat Arc$i. 9asă %raţul jos şi cuţitul odată cu el. Acum e rndul lui )altazar să
zm%ească, dar nu din acelaşi moti&. >m%eşte, aducnd un omagiu propriului mac$ia&erlc.
1 :ai, fiule2 7or%eşte poporului tău2
6ntunericitul e att de emoţionat, că se clatină. C$iar îşi reproşează că s-a îndoit de tatăl lui.
1 Nu-i nimic, fiule2 spune )altazar, ca să-l liniştească. 6n locul tău, aş fi făcut la fel2
Calmat de &or%ele %une, 6ntunericitul stă sfios în faţa tatălui, c$iar la marginea terasei, în faţa noii
lui armate, care nu ştie ce să facă şi ce să creadă.
1 3opor credincios, iată-ţi noul su&eran2 strigă )altazar gloatei.
.atăl îşi ia fiul de mini şi-l înalţă foarte sus. /ireşte, seizii sunt uimiţi de sc$im%area %rutală, de
trecerea cam gră%ită a puterii, dar n-au niciodată timp să se lase în &oia sentimentelor, aşa că-şi aclamă
noul su&eran.
1 ,, nu2 e;clamă Arc$i, scr%it de sc$im%area de situaţie.
3e 6ntunericit l-au înmărmurit uralele şi stă cu %raţele încrucişate, deasupra poporului. Nu şi-a
înc$ipuit nicicnd asemenea plăcere şi nici puseul de adrenalină presupus de o asemenea poziţie. Acum
se ştie şi se simte stăpnul lumii. Singurul nemulţumit de noua în&estire e Artur. <*iet 6ntunericit2 îşi
spune în gnd şi oftează. 3uterea-i o capcană în care tocmai ai căzut.C 3ro%a%il că )altazar e de acord
cu el, căci rde în spatele fiului său.
6l mai lasă să dea din mini cte&a clipe ca un cocoşel, apoi îşi ia a&nt şi-l împinge tare din spate.
6ntunericitul n-are &reme să înţeleagă. ' proiectat înainte. Smulge %alustrada terasei şi cade cţi&a
metri. )altazar se apropie de gaura rămasă şi urlă către mulţime, cu c$ipul plin de ură.
1 3rindeţi-l2
Seizii nu se clintesc, căci nimeni nu înţelege nimic. (eful e luat ostatic, e eli%erat, apoi e ales un nou
şef, după care acesta-i aruncat peste %alustradă şi-i repus în funcţie cel &ec$i, şi toţi par să fie implicaţi.
' trea%ă de-un an pentru creierul unui seid. )altazar oftează, plictisit că tre%uie să stea în fruntea unei
asemenea %ande de cretini.
1 A fost un %anc2 'u sunt singurul &ostru stăpn2 Acum legaţi-i pe Artur, pe Arc$i şi pe 6ntunericit
de stlpul caznelor, ca să nu mă ener&ez şi să &ă omor pe toţi ca pe nişte muscoi &ulgari2 urlă el, gata
să-şi rupă coardele &ocale.
6n faţa urletelor, seidul nu gndeşte, ci e;ecută. 6ncă ameţit, 6ntunericitul e prins şi legat în jurul
stlpului, alături de Artur şi de %unicul.
1 6mi pare rău, Artur2 'u8 m-am lăsat dus de nas2 spune el ruşinat.
1 Nu-i gra&2 răspunde Arc$i. 'şti un fiu %un. 'l însă e un tată rău2 într-o zi, are să-şi muşte
degetele2
1 3nă atunci, le taie pe ale noastre2 precizează 6ntunericitul, foarte la curent cu protocolul, fiindcă
el l-a definiti&at.
Artur se strm%ă. Nu-l încntă ideea de a-şi sfrşi &iaţa făcut felii.
1 Ai idee cum putem scăpa- întrea%ă puştiul, pri&ind jur-împrejur.
1 4acă eram att de inteligent înct să ies din asemenea capcană, nici nu cădeam în ea2 răspunde
6ntunericitul, lucid.
)altazar a co%ort şi înaintează prin piaţa pu%lică.
1 3rieteni, pregătiţi-&ă de moarte2 şopteşte 6ntunericitul, care îşi umflă pieptul, ca şi cum asta l-ar
putea scuti de dureri.
1 Suntem gata2 răspunde Arc$i, foarte demn.
1 'i %ine, eu nu2 se ener&ează Artur. N-am niciun c$ef să mor legat de-un stlp2 .re%uie să găsim
ce&a2 Cel puţin spada fermecată2
)altazar se împiedică uşor de ironia sorţii0 a călcat pe &estita spadă. Su&eranul se apleacă şi o ridică
încntat.
1 7enind spre &oi, c$iar mă între%am cum să &ă omor. )-am gndit la o mulţime de torturi, căci
sunt foarte %un în materie de c$inuit, dar niciuna nu mi s-a părut cu ade&ărat demnă de &oi. ?raţie
zeiţei pădurii, care mi-a pus spada în cale, simt că-mi pot e;prima iar creati&itatea. 3e c$ip îi apare, preţ
de o secundă, un zm%et, aşa cum fulgerul %răzdează pentru o clipă un nor negru. Acum spuneţi-mi un
singur lucru. Cu cine să încep- întrea%ă sadic.
1 Cu mine2 urlă imediat 6ntunericitul.
)altazar e uimit. Nu se aştepta ca fiul său să reacţioneze att de iute. 4ar soluţia nu-i place. +na e
să-şi părăsească fiul, alta, să-l omoare. ' ade&ărat că-i un su&eran rău şi un tată denaturat, dar s-a gndit
să scape mai înti de Arc$i şi de Artur şi să-şi cruţe fiul, fireşte după ce îl umileşte copios. " s-au cam
încurcat planurile, ce-i drept, şi nu ştie cum să-i e;plice fiului său că i-ar plăcea să nu se ajungă la aşa
ce&a.
1 3ăi8 prefer să las ce-i mai %un la sfrşit2 declară su&eranul, pentru a-i păcăli, deşi niciunul dintre
ei nu-i fraier.
1 6n acest caz, începe cu mine2 spune Arc$i.
Nici această soluţie nu-i place lui )altazar, căci îi face şi mai puţină plăcere. '&ident, preferă să
înceapă cu Artur, ca să profite ct mai mult de suferinţele pe care le-ar putea citi pe c$ipul %unicului.
Sadismul e o artă în care )altazar a ajuns maestru.
1 3refer să încep cu Artur, ca să-i onorez curajul2 zice, minţind la fel de uşor cum respiră.
Artur se crispează şi trage adnc aer în piept. Nu poate miza dect pe cartea jucată şi cu
6ntunericitul0 să-i sugereze lui )altazar gndurile cele mai negre, astfel înct acesta să nu poată ridica
spada fermecată, din nou foarte grea.
1 "ertare, stăpne2 "ertare, suntem cu toţii nişte &iermi2 spune, trist ca un cocJer.
1 Ar tre%ui să ai un pic de demnitate2 se re&oltă Arc$i, care se &ede că n-a priceput planul nepotului
său.
)altazar rnjeşte.
1 Nu te nelinişti, Arc$i2 )icul Artur încearcă doar să mă păcălească2 7rea să-mi sugereze gnduri
ori%ile, pentru ca spada să-şi piardă puterile. 4ar nici eu n-am &enit cu pluta şi cunosc spada mai %ine
ca oricine, spune şi o mngie afectuos. Aşa că am să &ă tai felii-felii, fără nicio duşmănie, ci cu multă
plăcere, fericire şi &eselie.
3e c$ipul lui Artur se citeşte spaima. +ltima carte nu i-a folosit la nimic. A pierdut partida. 6l
cuprinde tristeţea. 6şi dă seama că &a părăsi definiti& lumea, dar nu asta îl supără cel mai mult. Ci faptul
că nu o &a mai &edea niciodată pe Selena. ' foarte trist să-şi părăsească micuţa lume, familia, căţelul şi
jucăriile, dar nu poate concepe s-o părăsească pe Selena. 4egea%a încearcă să-şi mişte minile, ele sunt
%ine legate de stlpul supliciilor şi nici măcar nu &ede cum ar putea împiedica spada mnuită de
)altazar să-l taie în două. Arma stă o clipă în aer, uşoară ca de o%icei. *lestematul zm%eşte, iar %raţul
începe să-i co%oare în direcţia %ăieţelului. Artur înc$ide oc$ii, fiindcă astfel &a putea pleca de pe
această lume cu imaginea prinţesei adorate, surzndu-i pe &ecie. 4ar o mnă puternică opreşte spada,
la cţi&a centimetri de capul lui Artur. ' a 6ntunericitului, care a iz%utit să se eli%ereze. )altazar
înmărmureşte la jumătatea mişcării, împiedicat să-şi ducă gestul pnă la capăt.
1 N-am să te las să faci aşa ce&a, tată2 spune calm 6ntunericitul.
' clar că acele cte&a ore petrecute cu Arc$i i-au făcut foarte %ine, iar cei doi neuroni pe care îi are
în tărtăcuţă au stat de &or%ă, pnă la urmă. Sngele i se urcă la cap lui )altazar, care-şi pri&eşte fiul cu
ură. Cu ajutorul cleştelui său enorm, îl prinde pe 6ntunericit de gt şi-l lipeşte &iolent de stlp.
1 7oiam să-ţi cruţ &iaţa, dar, în faţa umilinţei, n-am de ales2 )altazar ridică iar spada fermecată,
gata să-şi omoare fiul0 Ai să mori primul, atunci2 urlă el, din rărunc$i, ceea ce nu-i prea %ine pentru
sănătate.
Capitolul 1S
4acă ar fi urlat mai puţin, ar fi auzit pro%a%il %zitul care se apropie &ertiginos de el Uc$iar dacă nu-
i %ine să &or%im de %zit atunci cnd ne referim la o al%inăR. 5egina al%inelor &ine în z%or razant, cu
mai %ine de o sută de Jilometri pe oră, purtnd-o pe Selena în spate.
1 ,%iecti&ul e drept în faţă2 îi z%iară Selena 5eginei, care prinde imediat mesajul.
/esele lui )altazar sunt în faţa lor, fiind, desigur, o%iecti&ul care tre%uie atins. Al%ina îşi scoate
acum acul şi se aşază în poziţie de tragere.
1 Adio2 e;clamă )altazar, ct mai teatral cu putinţă. Al%ina îşi oc$eşte &ictima, ca un a&ion de
&nătoare la i&irea ţintei.
1 Adio2 urlă şi Selena, att de tare că o aude şi )altazar. 4ar să auzi e una şi să acţionezi e alta.
Acul se înfige, cu mai %ine de o sută de Jilometri pe oră, în fesa lui )altazar# su&eranul scoate un urlet
de durere şi începe să tremure. /ireşte, spada îi scapă din mini şi se înfige în pămnt.
1 Ce s-a intamplat- rage )altazar, frecandu-şi fesa, dar &eninul e deja în el şi nu &a întrzia să-şi
facă efectul.
Su&eranul simte imediat cum acesta i se răspndeşte prin trup, dar nu poate să-i pre&adă deloc
efectele. *rusc, pare cuprins de ne%unie, se ener&ează, urlă, îi curg %alele şi scoate fum peste tot.
1 , să &edeţi &oi ce înseamnă să &ă ridicaţi împotri&a )ăreţiei )ele2 urlă %lestematul, stropşindu-
se în toate direcţiile.
)altazar apucă spada de mner, încercnd să o scoată din pămnt. 4ar aceasta refuză să iasă. Cel
care &rea s-o ai%ă are prea multe sentimente urte. 4egea%a trage de ea în disperare, spada nu se
urneşte. Stă înfiptă în pămnt ca un stejar centenar. 6n plus, îi &a fi greu să mai încerce şi altce&a, căci
scade &ăznd cu oc$ii. Nu se cocoşează, cum ar fi normal, ţinnd seama de &rsta lui înaintată, ci se
transformă de-ade&ăratelea, trecnd dintr-o lume într-alta, din cea unde măsoară doi metri şi patruzeci
de centimetri în cea unde nu are mai mult de trei milimetri. 6n cte&a clipe, din stăpnul tene%relor, din
su&eranul celor şapte Dinuturi şi al celor două lumi, rămne doar o gză pe jumătate putredă, agăţată de
mnerul spadei fermecate, ca să nu cadă, căci înălţimea ei e ameţitoare.
1 Ce ziceai- Că ne ridicăm împotri&a )ăreţiei .ale- ju%ilează Arc$i.
1 "ată ce scump te costă s-o superi pe zeiţa pădurii şi să înclci legile naturii, zice Artur, uşurat să-l
&adă redus la talia pe care o merită.
C$iar dacă su&eranul e acum microscopic, armata lui de seizi are încă dimensiuni omeneşti, iar
răz%oinicii au scos încetişor spadele. 6ntunericitul îl eli%erează la iuţeală pe Artur, care, simţind
ameninţarea, pune imediat mna pe spada fermecată. .rage adnc aer în piept şi începe să tragă de ea.
Spada iese din pămnt la fel de uşor cum a intrat. Artur şi 6ntunericitul stau de-o parte şi de alta a lui
Arc$i, ca să-l apere mai %ine. 6ncăierarea nu mai poate fi ocolită, iar cei trei eroi, pentru care a&em deja
emoţii, sunt imediat încercuiţi de peste o sută de seizi, pe ct de proşti, pe att de răi.
5egina al%inelor z%oară c$iar în faţa lui Artur.
1 Sunt aici2 urlă Selena, dnd din %raţe.
C$ipul lui Artur se luminează pe loc. Ce fericire să-şi re&adă prinţesa# i-ar sări imediat de gt, dacă
ar a&ea talia potri&ită. 4ar riscă s-o zdro%ească ca pe o frunzuliţă. (i Selena ar &rea să-i sară în %raţe,
dar tre%uie să aştepte. Se mulţumeşte deci să-i trimită un pupic uriaş. Artur îl primeşte drept în faţă şi se
îm%ujorează tare de tot. 6i răspunde cu unul minuscul, care o copleşeşte pe Selena ca un torent de
iu%ire.
4ar nu-i momentul pentru răsfăţuri primă&ăratice, ci pentru răz%oiul care se anunţă la fel de aspru ca
iarna. Seizii formează mai multe cercuri, strngndu-se ca nişte meng$ine în jurul eroilor, care le ţin
piept. *rusc, se face auzit un zgomot surd. +n uruit gros face să &i%reze pămntul. , oaste &erita%ilă îşi
face intrarea în oraş. )aiorul )alfrumos, şeful pompierilor, a făcut trea%ă %ună. A pre&enit cazarma
&ecină şi, dată fiind desfăşurarea de forţe, pro%a%il că a şi e;agerat cnd l-a descris pe )altazar. ,staşii
aduc două care de atac, patru automitraliere şi zece camioane pline oc$i cu militari. Al treisprezecelea
%atalion e desfăşurat instantaneu în localitate, ca pe cmpul de luptă. Seizii sunt foarte impresionaţi şi
n-au curajul să înfrunte o asemenea armată. (i, cum laşitatea nu-i doar trăsătura lui )altazar, $otărăsc
să decoleze imediat, părăsind pentru totdeauna oraşul.
"n cte&a secunde, cerul e iar al%astru şi o rază de soare &ine să ogoiască rănile %ietului orăşel,
distrus de un răz%oi pe ct de neaşteptat, pe att de stupid. )aiorii împart ordine în stnga şi-n dreapta,
dar militarii sunt cam năuci, pentru că nu mai e;istă nici duşmani, nici persoane de sal&at.
4in trei maşini mari co%oară o armată de reporteri, care se răspndesc prin tot trgul. 6ntunericitul e
fericit că a participat acti& la eli%erarea satului, dar şi uşor neliniştit. 6ntr-ade&ăr, acum e singurul care
nu aparţine acestei lumi. 6n plus, talia lui impresionantă şi creasta din lame de ras riscă să trezească
multe suspiciuni.
1 7ino2 .re%uie să te ascunzi2 spune Artur, care a înţeles %ine situaţia.
6l trage de mnecă şi-l duce în goana mare la dug$eana cea mai apropiată. ' un magazin de
antic$ităţi, singurul care a scăpat ne&ătămat în timpul luptelor. Artur scotoceşte printre &ec$ituri şi dă
de o pelerină mare şi neagră, căptuşită cu satin. , aruncă imediat pe umerii lui.
1 .re%uie să stai ascuns, pnă spun po&estea ta poliţiştilor2
1 3oliţiştilor- se nelinişteşte imediat 6ntunericitul.
1 4a. Am să le e;plic că ne-ai ajutat şi că, fără tine, n-am fi putut niciodată să scăpăm de
%lestemaţii de seizi2
1 Aş putea să le e;plic singur, dacă &rei, propune ama%il răz%oinicul.
1 Nu-i o idee prea %ună2 4in nefericire, dacă-ţi &ăd capul8 rişti să fii dus la grădina zoologică2
1 A2 spune 6ntunericitul şi acceptă fără să mai protesteze, c$iar dacă moare de curiozitate să afle
ce-i o grădină zoologică.
1 Ascunde-te, &in imediat2 spune Artur şi pleacă.
6ntunericitul stă nemişcat, nemaiştiind ce să facă, cu pelerina mare pe umeri. Sună clopoţelul de la
intrare. "ntră un %ăr%at. ' jurnalist. A &ăzut, pro%a%il, că în dug$eană au intrat două siluete şi a ieşit una
singură. 4e aici jurnalistul se poate lansa în tot felul de deducţii. Are în jur de douăzeci şi cinci de ani,
o %ăr%uţă mică în jurul %ăr%iei şi e destul de sla%. ,c$ii îi sunt al%aştri şi &ioi, iar el pare foarte $otărt
să afle soluţia enigmei.
1 4omnule-2 spune la întmplare, aşteptnd un răspuns.
3e 6ntunericit îl apucă nă%ădăile. Nu tre%uie să fie &ăzut, ca să n-ajungă la grădina zoologică, unde,
c$iar dacă nu ştie ce-i aia, %ănuieşte că nu i-ar plăcea să-şi petreacă &acanţele. 3une mna pe un soi de
mască africană foarte neagră şi şi-o pune pe faţă. .nărul jurnalist ocoleşte o mo%ilă grea şi zăreşte
ce&a mare, ascuns su% o pelerină neagră, cu o cască groza&ă, din care iese o &oce înă%uşită. 9-ai crede
un personaj dintr-un roman ştiinţifico-fantastic, cu cască neagră, pelerină mare şi &oce ciudată.
6ntunericitul nu se clinteşte din loc, doar respiră ca o locomoti&ă. Vurnalistul e cam ner&os, dar
curiozitatea îi întrece orice limită.
1 Scuzaţi-mă că &ă deranjez, domnule, sunt jurnalist şi aş &rea să &ă pun cte&a între%ări, dacă îmi
permiteţi.
6ntunericitul nu răspunde şi începe să sufle ca un taur. Vurnalistul îşi scoate uşurel carnetul de note şi
are grijă să nu facă gesturi %ruşte.
1 9ocalnicii mi-au spus că în mijlocul pieţii pu%lice era dia&olul şi că, deodată, s-a făcut mic, apoi
a dispărut, continuă tnărul. 6mi puteţi confirma acest fapt-
6ntunericitul tace în continuare, dar respiră mai încet şi mai calm.
1 (tiţi8 (tiţi cine era- îl cunoaşteţi-
6ntunericitul şo&ăie, trage adnc aer în piept şi spune cu o &oce de dincolo de mormnt0
1 Sunt fiul lui2
Vurnalistul rămne cu gura căscată. ' fascinat de această imagine incredi%ilă. +n monstru de doi
metri şi şaizeci, care &or%eşte despre relaţiile cu tatăl lui F ăsta da su%iect. .nărul e fascinat. Scoate
uşurel o carte de &izită şi i-o întinde 6ntunericitului.
1 3oftim2 Cartea mea de &izită. )i-ar plăcea să ştiu mai multe despre tine. 3oate că într-o zi ai c$ef
să-mi spui po&estea ta. Sunt jurnalist, dar scriu şi scenarii cinematografice şi sunt sigur c-aş putea face
un film %un despre tine2
6ntunericitul ia cartea de &izită cu &rful degetelor. Vurnalistul îi zm%eşte şi se trage cţi&a paşi
înapoi.
4ă-mi un telefon, cnd &rei2 spune el şi iese din magazin.
6ntunericitul mai stă cte&a clipe nemişcat. ' uluit de atta educaţie şi politeţe. 7a tre%uie să se
o%işnuiască cu ele. 3ri&eşte cartea de &izită pe care scrie0 <?. 9ucas. CineastC. 4ar nu ştie să citească.
3ăcat. , aruncă peste umăr, apoi se ascunde iar într-un colţ întunecos.
Capitolul @G
+n &uiet se ridică în jurul mesei din sufragerie. 5eta intră în încăpere cu un tort uriaş din ciocolată şi
e primită cu strigăte &esele. Arc$i nu se poate a%ţine şi aplaudă, %ogo-matasalaii, care stau cuminţi la
masă, i se alătură. 5oza e emoţionată şi oftează din rărunc$i. 6şi admiră nespus mama pentru că se
poate ser&i în acelaşi timp de toate cele zece degete pe care le are.
1 (i tu ai să poţi într-o zi2 îi şopteşte soţul, dorind s-o liniştească.
5oza surde, dar nu-şi face iluzii. 4e zece ani încearcă să prepare faimosul tort, dar nu-i iese. (i azi
a urmărit toate etapele pregătirii lui, lipită de mama ei, att de lipită înct oc$elarii i-au căzut în aluat.
Apoi pnă s-a dus să-i spele, pnă s-a întors, a pierdut firul. Armnd îi mngie o%razul.
1 Cel puţin nu te-ai tăiat, asta-i cel mai important2
)ama îi aruncă o pri&ire răutăcioasă. Nu-i place să-i fie pomenite ispră&ile, mai ales în faţa
musafirilor.
1 Ce %ine arată, spune locotenentul )artin, ca să sc$im%e &or%a.
1 6n orice caz, după miros, se simte capodopera2 precizează maiorul )alfrumos, foarte fericit că
poate face un compliment.
.oţi încep să rdă, &eseli. Sunt foarte fericiţi că a&entura s-a sfrşit cu %ine şi că se pot %ucura de
pacea în sfrşit regăsită. 5eta taie cu grijă tortul. Ai crede că &rea să fie egale toate %ucăţile, dar e
preocupată, în realitate, să nu-şi strice creaţia. (tie %ine că tortul &a fi mncat şi &a ajunge în %urta
in&itaţilor, dar îi face plăcere să fie frumos pnă la sfrşit. .ortul e reuşit, căci glazura de ciocolată şi
punctişoarele al%e strălucesc de mama focului. .oţi sali&ează, farfuriile fac turul mesei, înne%unind pe
rnd toate nasurile. 5oza &rea să dea &ecinului de masă prima felie, dar lngă ea locul e gol.
1 Artur2 :ai2 )ami a adus tortul2 spune ea, întorcnd capul în toate direcţiile, fiindcă într-ade&ăr
nu ştie unde-i e fiul.
1 4ă-i-o altcui&a2 spune )ami. Artur are o felie specială2
6ntr-ade&ăr, felia de prăjitură pe care o pune 5eta pe ultima farfurie e de două ori mai mare dect
celelalte. 4ar eroicul ei nepot merită c$iar mai mult, fiindcă, fără el, ei nu s-ar fi adunat la masă să se
distreze, să mănnce, să stea de &or%ă şi să refacă lumea pe care el a sal&at-o. 5eta ia farfuria, ocoleşte
masa şi se apropie de geam. Artur se joacă, cum fac toţi copiii atunci cnd adulţii nu se mai ridică de la
masă.
1 +ite2 spune cu afecţiune 5eta, punndu-i farfuria pe jos.
1 Nu2 Nu aici, sunt în plin circuit2 ţipă Artur.
1 Scuză-mă2 zice %unica. +nde mi-o fi capul, să aduc o felie de tort cu ciocolată în toiul
competiţiei şi s-o mai pun şi-n mijloc-2
1 .ort cu ciocolată-2 ţipă Artur, de parcă mirosul l-a trezit din &is.
"a farfuria şi începe imediat să înfulece. *unica nu se osteneşte nici măcar să-i spună să mănnce
frumos. (tie că %ăiatul îi &a spune <da, daC, dar că se &a mozoli peste tot cu ciocolată, de la o urec$e la
alta, şi că, mai de&reme ori mai trziu, &a folosi tricoul drept şer&eţel. 6i zm%eşte, îi trece drăgăstos
mna prin ciuf şi se întoarce la masa celor mari.
Artur are gura şi degetele pline cu ciocolată. 6şi scoate %riceagul el&eţian şi taie din prăjitură. ,
%ucăţică, una care încape în ca%ina faimoasei macarale gal%ene pe care i-au dat &oie, în c$ip
e;cepţional, s-o scoată din camera lui şi s-o instaleze în sufragerie. , pune în mişcare şi %raţul ei
începe să se rotească spre fereastră, către e;terior. ?raţie unei a doua manete, micuţa ca%ină co%oară pe
aleea care dă ocol casei. 9a intrare, un jeep în miniatură pare să aştepte ceea ce i se &a li&ra. Ca%ina se
opreşte c$iar lngă el. 6ntunericitul ia imediat enorma %ucată de prăjitură şi o aşază în spatele
&e$iculului. Artur apare la fereastră.
1 9i&rare specială, pentru prinţesa Selena2 şuşoteşte puştiul.
6ntunericitul îi face semn că a priceput perfect mesajul.
1 9a ordinul tău, şefuW2 spune el şi sare în jeep. )icuţa maşină de teren demarează pe loc, co%oară
cele trei trepte de la intrare şi dispare în iar%a înaltă. Cţi&a metri mai încolo, iese din pămnt o ţea&ă
rămasă pro%a%il de la &ec$iul sistem de irigaţii al lui Arc$i. (oferul dispare în ţea&ă, asemenea unei
locomoti&e în tunel.
Nici n-au desc$is %ine ostaşii din garda regală poarta satului, că 6ntunericitul se şi %uluceşte înăuntru
cu maşina lui infernală. .rage de &olan şi maşina se răsuceşte %rusc, acoperindu-i cu un &al uriaş de
praf pe 5ege şi pe demnitarii acestuia.
1 9i&rare specială2 urlă încntat, nedndu-şi cu ade&ărat seama că a stricat douăzeci şi cinci de
costume odată.
1 4ar ce mesaj important ai, de-ţi permiţi să deranjezi lucrările comitetului- întrea%ă 5egele
)a;imilien de Saimond, ştergndu-se de praf.
1 Nu-i pentru )aiestatea 7oastră. Ci pentru Selena2 spune şoferul, cu gura pnă la urec$i.
6ntunericitul lo&eşte cu piciorul în uşa unei căsuţe. Selena tresare. ' şi normal, e casa ei. (oferul mai
are multe de în&ăţat, mai ales %unele maniere, dar de astă dată are o scuză0 aduce o %ucată enormă de
tort.
1 ' de la Artur2 spune el &esel, punnd cadoul pe masă. /rumoşii oc$i ai Al%ei strălucesc în mii de
stele, ca de fiecare dată cnd prinţul se gndeşte la ea.
1 N-am să pot mnca niciodată toată %ucata2 spune prinţesa, speriată de dimensiunile feliei de tort.
1 4acă &rei, te ajut2 zice )oţ, care şi-a făcut apariţia în pragul uşii.
Selena îi răspunde în glumă0
1 Ama%ilitatea ta mă emoţionează, )oţişor, şi mă %ucur că eşti att de generos2
1 .re%uie să fii întotdeauna ser&ia%il2 zice micul prinţ, aşezndu-se prompt în faţa feliei de tort.
6ntunericitule, tai-o în trei2
1 Cu mare plăcere2 spune răz%oinicul.
"a o lamă din creastă şi taie felia de tort în trei părţi egale. 6ntre timp, )oţ îşi scoate %riceagul şi
apasă pe una dintre multele-i funcţiuni. )ai ia din sac şi o frumoasă licrapetă al%ă, foarte proaspătă.
9icrapeta e un fruct care seamănă cu lAc$ee la gust şi arată ca o perlă oceanică. 3entru a o apăra de
intemperii, natura i-a dat un cergo, un soi de coajă portocalie foarte fină, dar foarte tare, care o acoperă
toată. )oţ ia cuţitul, transformat de astă dată în &em-pilo-cergo-licrapetă. Scoate lim%a Usemnul
concentrăriiR, %agă unealta su% coaja fructului şi îl &empilează, adică îi umple cu aer pieliţa du%lă, pnă
cnd aceasta se dezlipeşte şi fructul seamănă cu un %ol din porţelan transparent.
1 Ce păcat că nu-i şi Artur aici2 spune micul prinţ. Ar fi putut înţelege la ce ser&eşte &empilo-cergo-
licrapeta2
Selena preferă să nu-i răspundă, căci îi face rău. )ai sunt zece luni pnă la întoarcerea lui Artur, n-ar
fi %ine să înceapă să plngă de pe acum. )ica prinţesă îşi ia felia de tort şi se ridică.
1 3entru Artur2 spune ea, cu o undă de dor în &oce.
)oţ şi 6ntunericitul ridică %raţele, la rndul lor, şi răspund în cor.
1 3entru Artur2
Cei trei mncăcioşi încep să $ăpăie şi putem paria că, foarte curnd, &or fi şi ei, ca Artur, plini de
ciocolată pnă la urec$i.
5eta desc$ide dulapul din %ucătărie şi ia un %orcan cu castra&eciori. Nu-s prea mulţi înăuntru. Ca să
fim precişi, mai e unul singur, şi numele lui e )altazar. *unica se uită prin sticlă la omuleţ. Se întrea%ă
iar cum de poate încăpea atta răutate într-un trup att de mic. 3e fundul %orcanului, )altazar e
înne%unit, ca de fiecare dată cnd e pri&it astfel. )ami desc$ide %orcanul şi aruncă o pri&ire înăuntru.
)altazar pricepe acum mai %ine ce simte cine&a cnd e tratat ca o mncare.
1 Nu mă mnca2 o imploră %ătrnul su&eran, plin de sudoare.
*unica dă din umeri.
1 Nici &or%ă, căci mi-e frică să nu-mi faci rău la stomac2
Auzind-o, )altazar se destinde puţin.
1 Cărui fapt datorez onoarea &izitei tale- o întrea%ă, cu inutilă politeţe.
1 Azi e duminică2 precizează 5eta.
1 Aşa8 şi- întrea%ă )altazar, pe care nu-l prea interesează ce zi a săptămnii e.
1 Di-am promis că-ţi dau ce&a în fiecare duminică şi noi ne ţinem de cu&nt2
5eta ţine între degete o felie din tortul de ciocolată. "-o arată şi o lasă să cadă în %orcan. )altazar
ridică pri&irea şi &ede felia căznd, ca un pian aruncat din a&ion. 3răjitura îi pică pe faţă şi-l acoperă cu
ciocolată din cap pnă-n picioare. Ai zice că )altazar e o &ra%ie căzută într-o %alegă de &acă.
1 3oftă %ună2 spune )ami, înc$iznd %orcanul şi dulapul şi trimiţndu-l pe )altazar în ceea ce
cunoaşte el cel mai %ine0 în întuneric.