Faust

de J. W. Goethe
Rezumat

Actul I. Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust îşi recunoaşte
înfrângerea la sfârşitul unei vieţi în car emunca intensă în domeniul ştiinţei
i-a impus renunţarea la toate bucuriile şi plăcerile omeneşti. Cupa cu otravă
i se opreşte lângă buze, când, de afară răzbate până la el uncântec vesel ce
slăveşte natura şi dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocând Spiritul
Pământului. Acesta apare sub înfăţişarea unui senior ce se pune în slujba
lui, gata să-i împlinească orice dorinţă. Imaginea unei minunate fete pe
acre Mefisto i-o arată pentru o clipă distruge ultimele încercări de
rezistenţă ale lui Faust. Pactul dintre cei doi e semnat cu sânge, Mefisto
dăruindu-i doctorului tinereţe şi frumuseţe în schimbul sufletului său.
Astfel, bătrânul Faust se transformă într-un chipeş cavaler în floarea
vârstei.
Actul II. În mijlocul unei mulţimi vesele şi gălăgioase care petrece, tânărul
ofiţer Valentin stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o
va lăsa singură pe spra lui, Margareta. Valentin imploră cerul să o
ocrotească. Tânărul student Wagner începe un cântec vesel care este
întrerupt brusc de Mefisto. Acesta îi uimeşte pe toţi făcând să curgă în
pahare vin de nicăieri, antrenându-i într-un cântec pentru preaslăvirea
aurului. Contrariat şi revoltat de purtarea lui mefisto, Valentin îl provoacă
la duel, dar sabia îi acde sfărmată. Speriaţi, oamenii se retrag, iar soldaţii
îndreaptă spre necunoscut mânerul sabiei cu semnul crucii. Satan este
nevoit să dea înapoi. După acest incident, petrecerea reîncepe. Apare
Margareta, iar Faust îi iese în cale şi se oferă să o conducă până acasă,
tînăra refuzându-l. În grădina Margaretei, tânărul Siebel vine cu un buchet
de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al iubirii sale curate. După plecarea
sa, în grădină apar Faust şi Mefisto. Impresionat de atmosfera de inişte şi
pace a acestui lăcaş, Faus încearcă o puternică emoţie. Mefisot aşează o
casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în
spatele unor tufişuri.Soseşte Margareta tulburată de imaginea furmosului
cavaler necunoscut căruia îi refuzase braţul. Aşezându-se la roata de tors,
ea cântă vechea baladă a