Curs de FIZICĂ

2013-2014

Conf. dr. Corneliu-Bazil CIZMAS
Conţinutul cursului (1)
• CURS INTRODUCTIV. Obiectul fizicii, mărimi fizice si unităţi de măsură,
noţiuni privind prelucrarea datelor experimentale.
• NOTIUNI FUNDAMENTALE DE MECANICĂ CLASICĂ. Cinematica punctului
material : viteză, acceleraţie, tipuri de mişcări. Dinamica punctului
material: principiile mecanicii clasice, teoremele impulsului, momentului
cinetic si a energiei cinetice, energia potenţială, legi de conservare.
• MIŞCAREA OSCILATORIE, Oscilaţii armonice, mărimi caracteristice.
Compunerea oscilaţiilor paralele si perpendiculare. Oscilaţii amortizate si
întreţinute, mărimi caracteristice, fenomenul de rezonanţă.
• UNDE ELASTICE. Clasificarea undelor elastice, ecuaţia de propagare,
mărimi caracteristice, viteză de fazã. Energia si intensitatea undelor
elastice. Fenomene ondulatorii: principiul Huygens, reflexia şi refracţia
undelor; interferenţa undelor elastice şi fenomenul de undă staţionară,
efectul Doppler, atenuarea si absorbţia undelor.
• TERMODINAMICA. Noţiuni introductive, postulatele si principiile
termodinamicii. Parametri calorici şi termodinamici, potenţiale
termodinamice.
• ELECTROMAGNETISM. Interacţiunea electromagnetică şi câmpul
electromagnetic. Legi fundamentale şi ecuaţiile Maxwell-Lorentz. Câmpul
electromagnetic în regim variabil: ecuaţia de propagare,
transversalitatea, energia si intensitatea undelor electromagnetice.
Conţinutul cursului (2)
• OPTICA. Notiuni introductive de fotometrie : mărimi si unităţi energetice si
fotometrice ale radiaţiei luminoase. Optica ondulatorie: Principiul Huygens-
Fresnel, reflexia si refracţia luminii; Interferenţa luminii: teorie generală,
tipuri si dispozitive de interferenta, aplicaţii. Difracţia luminii: tipuri de
difractie, holografia. Polarizarea luminii: fenomenul de polarizare si dispozitive
de polarizare, polarizarea rotatorie.
• MECANICA CUANTICA. Bazele mecanicii cuantice: dualitatea unda corpuscul a
luminii; natura ondulatorie a particulelor elementare, ipoteza de Broglie,
dovezi experimentale. Formalismul mecanicii cuantice: funcţia de undă
asociată, ecuaţia lui Schrödinger si unele aplicaţii la studiul mişcării
microparticulelor.
• FIZICĂ ATOMICĂ. Modelul semicuantic si modelul cuantic al atomului
hidrogenoid, modelul vectorial al atomilor cu mai mulţi electroni, spectre
atomice. Razele X , spectru caracteristic, aplicaţii. Emisia stimulată a luminii,
laseri si maseri.
• FIZICA CORPULUI SOLID. Retele si structuri cristaline. Starea electronilor in
cristale, structura de benzi energetice. Proprietati electrice ale corpului solid:
materiale izolatoare, conductoare si semiconductoare, aplicatii. Proprietăţi
magnetice ale corpului solid, dia-, para-, fero- si antiferomagnetsimul
substanţelor.
• FIZICA NUCLEARA. Caracteristicile nucleului atomic, forţe si modele nucleare.
Reacţii nucleare, energetica nucleară, aplicaţii. Efecte biologice ale radiatiei
nucleare, protecţia contra radiaţiei nucleare.
Bibliografie
• I. Inta , S. Dumitru, COMPLEMENTE DE FIZICA,
vol. I, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1983
• I. Inta: COMPLEMENTE DE FIZICA, vol. II,
Ed.Tehnică, Bucureşti, 1985
• E. Luca s.a., FIZICA , Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucuresti, 1982
• T. Cretu, FIZICA , Ed. Tehnica, Bucuresti, 1996
• Nicolae Cretu, Bazele Fizicii, Ed. Univ. Transilvania,
Brasov, 2010
• C.B.Cizmaş, FIZICĂ GENERALĂ-Mecaniă Fizică,
Vol.I, Ed. Lux Libris, Braşov, 1999
I. Introducere
1. Obiectul fizicii
 Cuvântul fizică provine din grecescul „physis” care înseamnă natură.
=> Fizica = ştiinţă fundamentală a naturii care studiază formele de existenţă ale materiei şi
mişcările acesteia.
- Materia este o realitate obiectivă care există în mod independent de conştiinţa umană şi este
reflectată adecvat de aceasta.
- Miscarea este atributul fundamental al materiei, modul său de existenţă. Prin mişcare se
înţelege orice schimbare sau proces: deplasare mecanică în spaţiu, reacţie chimică, radiaţie
electromagnetică, proces biologic, gândire.
 Scopul fizicii este de a descrie, explica şi prevedea fenomenele naturii, pentru a le putea stăpâni
şi folosi.
=> Fizica stabileşte legi pe baza observaţiilor şi a experimentelor ştiinţifice.
- Legile fizicii exprimă legătura necesară şi esenţială între fenomene, legătura între cauză şi
efect, care condiţionează o dezvoltare determinată a fenomenelor.
 Descoperirile şi realizările fizicii stau la baza dezvoltării tehnicii si sunt conditionate de aceasta.
------------------------------------------------------
Fizica = Univers al cunoaşterii şi înţelegerii fenomenelor naturale
Fizica = Premiză a dezvoltării ştiinţelor tehnice si beneficiar al realizărilor din
domeniul tehnic
Energie (J) Timp (s) Dimensiune (m) Ordin de mărime
Perioada de rotaţie a
moleculelor
Perioada luminii vizibile

Peroada razelor X

Timpul in care lumina ar
strabate un nucleu
Perioada unui sunet audibil

Microsecunda
Durata unei stari atomice
excitate
Prioada ceasului atomic


Energia cinetică a unei maşini






Energia e repaus a unui proton

Energia e repaus a unui
electron

Energia pentru producerea
unei perechi de ioni
Energia cinetică de agitaţie
termică a moleculelor


Energia cinetică a unui ciclon


Varsta aprox. a universului
Perioada de rotaţie a galaxiei


Secol

An
Zi




Energia solară primită de
Pămant / zi

Partea cunoscută a universului


Diametrul galacsiei noastre

Distanţa medie intr stele

Diametrul orbitei terestre
Diametrul Soarelui

Diametrul Pămantului
Inălţimea Everestului
Inălţimea unui copac
Omul

Grosimea unei foi de carte

Macromolecule
Atomi

Nuclee
Particule elementare

Energia cinetică de mişcare
orbitală a Pamantului
Energia emisă zilnic de Soare
Energia echivalentă cu masa
soarelui (E=mc
2
)
Energia emisă zilnic de toate
toate stelele galaxiei



10
40





10
30





10
20





10
10





10
0





10
-10





10
-20




Domeniul de studiu al marimilor fizice (exemple)
2. Metodele Fizicii
PREMIZE:
- Materia este infinită şi inepuizabilă în proprietăţile sale, în formele sale de
organizare şi manifestare.
- Obiectele şi fenomenele din natură se găsesc în nesfârşite interconexiuni şi
interdependenţe.

 Observaţia
Observaţia este studiul fenomenului în condiţiile sale naturale de desfăşurare
 Experimentul
Experimentul ştiinţific este reproducerea fenomenului în diverse condiţii create artificial, cu scopul de a
descoperi legităţile fenomenului.

 Teoria
 Sistematizarea conoştinţelor
 Elaborarea unor modele şi legi generale
In studiul fenomenelor naturii se impune să simplificăm, să „schematizăm” procesele studiate, să
creăm „modele” teoretice ale obiectelor şi fenomenelor utilizand un aparat matematic riguros.
Un model corect trebuie să ia în considerare particularităţile principale ale fenomenului (obiectului,
procesului) studiat în problema pusă, lăsând la o parte trăsăturile secundare, neesenţiale, necaracteristice.
Astfel se pot stabili legile şi relaţiile cantitative.
 Validarea prin experiment este obligatorie

3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
 Definitie
Mărimile fizice sunt concepte cu ajutorul cărora se descriu proprietăţile fizice ale
corpurilor, respectiv fenomenele fizice.
 Clasificarea mărimilor fizice
I. După numarul elementelor de simetrie:
a) mărimi scalare (1 element)(Ex: lungime, masă, timp, temperatură, cantitate de căldură, etc.)
b) mărimi pseudoscalare (1 element) (Ex: volum, lucru mecanic, fluxul inducţiei magnetice, etc.)
c) mărimi vectoriale (3 elemente) (Ex: viteză, acceleraţie, forţă, intensitate camp electric, etc)
d) mărimi tensoriale (9 elemente) (tensorul tensiunilor elastice, a momentelor de inerţie, a
permitivitatii electrice, a susceptivitatii magnetice, etc.)
II. Sub aspect calitativ
- Legat de natura şi însuşirile specifice corpurilor:
a) mărimi de aceeaşi natură fizică
b) mărimi de natură fizică diferită
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
III. Sub aspect cantitativ şi al operaţiei de măsurare
- Compararea a două mărimi fizice de aceeaşi natură, dintre care una este aleasă ca
unitate se numeşte operaţie de măsurare sau evaluare a valorii mărimii fizice
respective.
- Legat de posibilitatea alegerii unui procedeu de evaluare cantitativă a mărimilor
fizice de aceeaşi natură pot fi:
a) mărimi măsurabile:
- Valabile op. de adunare si egalitate => definiţia raportului a 2 marimi
- Ex: masa, lungime, timp, intensitate curent electric, intensitate luminoasa, etc.
b) mărimi reperabile
- Nu este valabila op. de adunare => nu se poate defini raportul a 2 marimi
- Pentru masurare se aplica metoda compararii (reperarii) cu alte marimi.
Exemplu: temperatura se compara cu lungimea unei coloane de lichid
(termometre), tensiunea termoelectromotoare (termocuple), etc.
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Marimi masurabile

- Set de mărimi de aceeaşi natură:

- Admitem că mărimea A
k
= a este considerată mărimea unitate.

- Valorile mărimilor A
i
vor fi date de rapoartele:




În particular, a
k
= 1.
{ }
n k
n
i
i
A ,... A ... A , A A
2 1
1
=
=
1
i
i
A
, ( i ,n )
a
o = =
(1)
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Formule fizice

Legile şi teoremele fizice exprimă prin formule fizice legături esenţiale între
diferitele mărimi ce intervin în producerea unui fenomen.

¬ Formule fizice sunt ecuaţii matematice de forma:
f(o, |, ¸,…) = 0, (1.2a)
unde o, |, ¸, ... sunt valorile mărimilor A, B, C, … care intervin în formule.

Simbolurile utilizate la exprimarea matematică a unei formule pot reprezenta:
- valorile mărimilor (rel. 1.2a)
sau
- mărimile însăşi, în sensul produsului simbolic dintre valoare şi unitatea de
măsură (A = o ∙a, B = | ∙b, C = ¸ ∙c,…). Formulele fizice pot fi exprimate
f(A, B, C,…)=0. (1.2b)

3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Sistem de marimi si unitati
Premize
 Marimile fizice nu sunt toate independente. => Prin formule fizice, mărimile
fizice pot fi exprimate unele în funcţie de altele.

 Numărul formulelor fizice este mai mic decât numărul de mărimi cunoscute.
Rezulta:
- un anumit număr de mărimi fundamentale,
- celelalte mărimi, numite mărimi derivate, se pot exprima în funcţie de
mărimile fundamentale.

 Mărimile fundamentale se definesc direct:
- indicând procedeul de măsurare şi
- stabilind unitatea de măsurare
Conditie: raportul valorilor a două mărimi fundamentale de aceeaşi natură să
fie independent de unitatea aleasă.

 Unităţile mărimilor fundamentale se numesc unităţi fundamentale si pot fi alese
arbitrar.
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
 Sistem de marimi si unitati

 Unităţile mărimilor derivate depind de unităţile fundamentale la fel
cum mărimea derivată corespunzătoare depinde de mărimile
fundamentale, deci nu pot fi alese arbitrar. Ele se numesc unităţi
derivate.

 În formule intervin pe lângă mărimile fizice şi constante universale
(viteza luminii în vid - c, permitivitatea electrică a vidului - c
0
,
permeabilitatea magnetică a vidului - µ
0
, constanta lui Planck – h,
etc.). Egalând cu “unu” una din aceste constante numărul mărimilor
considerate fundamentale poate fi ales arbitrar.

 Un anumit set de unităţi fundamentale corespunzătoare unui set de
mărimi fundamentale formează un sistem de marimi si unităţi
fundamentale.
Tabel 2.1 – Mărimi şi unităţi fundamentale şi suplimentare în SI
Nr.
Mărime Unitate
Tip Denumire
Notaţie
Denumire Notaţie
Simbol
dimensional
1
Funda-
mentală
Lungime
l metru m L
2 “
Masă
m kilogram kg M
3 “
Timp
t secundă s T
4 “
Intensitate a
curentului electric
I Amper A I
5 “
Intensitate luminoasă.
J candela cd J
6 “
Temperatură
termodinamică
T Kelvin K Θ
7 “
Cantitate de substanţă
ν mol mol Q
8
Supli-
mentară
Unghi plan -- radian rad. --
9 “
Unghi solid -- steradian sr. --
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
 Sistemul Internaţional –SI
( 1954 la a X-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi, Sevre, Franta)
Unităţile fundamentale şi suplimentare în S.I.
 Metrul (m) este egal cu lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timpul de
1/299.792.458 secunde (1983)
 Kilogramul (kg) este egal cu masa prototipului internaţional confecţionat din 90% Pt şi 10%
Ir având forma unui cilindru echilateral cu dimensiunile 39.10
-3
m (1889-BIMG, Sèvres)
 Secunda (s) este durata egală cu 9.192.631.770 perioade ale vibraţiei care corespunde
tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale ale atomului
55
Cs
133
(1967)
 Amperul (A) este intensitatea unui curent electric constant, care menţinut în două
conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinită şi secţiune circulară neglijabilă situate în
vid la distanţa de 1 m unul de altul produce între cele două conductoare o forţă egală cu 2.10
-
7
N pe metru de lungime (1948)
 Kelvinul (K) este egal cu fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului
triplu al apei
 Candela (cd) este intensitatea luminoasă în direcţie normală a unei suprafeţe de 1/600.000
m
2
a unui corp negru la temperatura de solidificare a platinei sub o presiune de 101 325 N/m
2

(1967)
 Molul (mol) este cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine exact atâţia constituenţi
câţi atomi se află în 0,012 kg de
12
C
 Radianul (rd) este unghiul cuprins între două raze care delimitează pe circumferinţa unui
cerc un arc de lungime egală cu raza cercului
 Steradianul (sr) este unghiul solid care având vârful în centrul unei sfere delimitează pe
aceasta o arie egală cu pătratul razei .
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Masurarea timpului
Ceasul atomic cu Cesiu (instalatie maser)
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
FOCS 1, Ceas atomic cu cesiu (Swiss
Federal Office of Metrology METAS,
Berna, Elveţia, 2004) cu o incertitudine
de o secundă la 30 milioane ani
Primul ceas atomic din lume cu Cesiu inventat în
1956 de catre Louis Essen si Jack Parry (National
Physical Laboratory, Anglia)
“Ceasul logic cuantic” (National Institute of
Standards and Technology – NIST, SUA,
2010) . Bazat pe un singur atom de aluminiu
are o incertitudine o secunda la 3.7 billioane
ani si este cel mai precis ceas atomic din lume
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Masurarea timpului
Ceasul logic cuantic

Masurarea lungimilor mici (m)
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Masurarea lungimilor mari (m)
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Prefixe pentru multiplii si submultiplii unitatilor de masura
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Regulile de calcul cu mărimi fizice
Referitor la relaţiile sau formulele utilizate în fizică şi pe baza cărora se determină
unităţile derivate trebuie consemnat faptul că operaţiile de egalitate şi adunare a două
mărimi fizice au sens numai dacă acestea sunt marimi de aceeaşi natură.
În plus, două mărimi fizice pot fi adunate numai dacă în definiţia lor intervine
alegerea arbitrară a originii.
Regulile de calcul cu mărimi fizice sunt următoarele:
a) A
1
+ A
2
= α
1
·[a] + α
2
·[a] = (α
1
+ α
2
)·[a], (1.3)
b) A
n
= (α·a)
n
= (α
n
)·[a
n
], (1.4)
c) A . B = (o ·a) (| ·b) = (o ·|)·[a·b]. (1.5)
Aceste operaţii conduc la obţinerea unor mărimi cu
- valoarea marcata in paranteză rotundă ( )
- unitatea de măsură marcata “simbolic” în paranteza dreapta [ ].
 Utilitate
- Stabilirea unităţii de măsură a unei mărimi derivate,
- Verificarea omogenităţii unei formule
 Schimbarea unităţilor de măsură a mărimilor fundamentale:
Exemplu pentru lungime, masa, timp:
ì, µ, t , ì’, µ’ şi t’, ...
cu factori de transformare:


implica schimbarea unităţii derivate: a a’
cu factorul de transformare:

 Dimensiunea unei mărimi şi relaţia dimensională
t
t
µ
µ
ì
ì '
;
'
;
'
= = =
t m l
K K K
(1.6)



(1.7)
a
a
K
a
'
=
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
(1.8)
- Schimbarea unităţilor fundamentale nu se poate face arbitrar ci numai în aşa fel
încât raportul a două mărimi de aceeaşi natură să rămână invariant
=>formula dimensională:

unde p, q şi r sunt numere arbitrare raţionale
 Formula dimensională arată că “unitatea mărimii derivate ˝A˝ se schimbă cu
puterea p a unităţii de lungime, cu puterea q a unităţii de masă şi cu puterea r a
unităţii de timp”.
Spunem că “ mărimea A are dimensiunea “p” relativ la lungime, dimensiunea
“q” relativ la masă şi dimensiunea “r” relativ la timp”.
=>relaţia dimensională: [A] = L
p
M
q
T
r
(1.9)
In general:
(1.10)
r
t
q
m
p
l a
K K K K · · =
[A] = L
p
M
q
T
r
I
s
J
v
Θ
w
 Dimensiunea unei mărimi şi relaţia dimensională
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură
Reguli de calculul al dimensiunilor mărimilor derivate
a) [AB] = [A] [B], (1.11)
b) [A
n
] = [A]
n
(1.12)
Exemplu
.
(1.13)


Orice formulă fizică trebuie să fie omogenă din punct de vedere
dimensional, adică toţi termenii relaţiei respective trebuie să aibă aceeaşi
dimensiune. Relaţiile ce exprimă o formulă fizică trebuie să mai îndeplinească
şi condiţiile de omogenitate din punct de vedere complex şi tensorial
(omogenitate în sens general).

Aplicatii:
- Determinarea unitatilor de masura derivate
- Metoda analizei dimensionale
1 1 1
] [ ] [ ] [ ] [ ] [
÷ ÷ ÷
· = = =
(
¸
(

¸

B A B A AB
B
A
 Dimensiunea unei mărimi şi relaţia dimensională
3. Mărimi fizice şi unităţi de măsură

Related Interests