Kinetologie-C2

Kinetologie-C2

Particularitati si obiective ale kinetoterapiei
Componentele kinetologiei medicale au o serie de caracteristici prin care
se diferentiaza si se impun altor forme de terapie.
Mijloacele folosite vor suferi transformari, pentru a deveni accesibile celor
mai diferite categorii de subiecti, regasindu-se in activitati de timp liber,
competitionale sau necompetitionale, productive...
Kinetoterapia inglobeaza prin obiective kinetoprofilaxia secundara si
tertiara, in timp ce kinetoprofilaxia primara este lipsita de obiective terapeutice.
Obiectivele kinetoterapiei: restabilirea aliniamentului normal al corpului,
redobandirea amplitudinii de miscare, a fortei si rezistentei musculare, recuperarea
coordonarii, controlului si ecilibrului, reeducarea sensibilitatii, corectarea deficitului
respirator, redobandirea capacitatii de efort, la care se adauga formarea capacitatii
de relaxare.
Particularitatile kinetoterapiei: kinetoterapia este naturala, deoarece
foloseste ca mijloc principal de tratament si prevenire a complicatiilor bolii de baza
sau asociate, exercitiul fizic, adica functia fundamentala a materiei vii, care este
miscarea.
!a actiunea miscarii, desfasurata sub forma de exercitii fizice sau de cicluri
de miscari, preluate din activitatile cotidiene, se asociaza agenti fizici naturali cum ar
fi: apa, clima, namolurile"sau agenti fizici artificiali, produsi tenic: curentul electric,
undele electromagnetice", ceea ce ii imprima caracterul de terapie complexa.
Kinetoterapia este activa, pentru ca pacientul trebuie sa participe activ, fizic
si psiic la propria recuperare.
Kinetoterapia dispune de mijloace proprii de tratament, care nu se
regasesc in alte forme de terapie. #nele din rezultatele ei nu se pot obtine pe alte
cai. $in aceste considerente, kinetoterapia reprezinta o forma specifica de tratament.
%n acelasi timp insa, unele din efectele sale pot fi induse sau potentate prin
folosirea unor mijloace nespecifice, asociate care ii imprima caracter de terapie
nespecifica.
Kinetoterapia este patogenica, deoarece se opune mecanismelor de
producere a imbolnavirilor si simptomatica, pentru ca trateaza manifestarile clinice
reprezentate de durere, contractura, edem"
$e asemenea, kinetoterapia este o terapie profilactica, secundara si
tertiara, deoarece previne agravarea imbolnavirilor si aparitia complicatiilor.
%n acelasi timp, este o terapie functionala, intrucat reda individului
capacitatea de efort normala, apropiata de normal sau compensatorie.
Kinetoterapia este o terapie psiica, deoarece produce nu numai
vindecarea fizica, ci contribuie la normalizarea vietii psiice, inlaturand complexele
de inferioritate generate de boala sau infirmitate. &stfel, contribuie la integrarea
individului in viata de familie si in societate, ceea ce ii confera particularitatea de
terapie sociala.
'u in ultimul rand, kinetoterapia este stiintifica, deoarece aplicarea ei, in
cadrul tratamentului complex, presupune cunostinte teoretice si practico-metodice
temeinice.
Obiectivele kinetoprofilaxiei primare sunt strict profilactice si constau in
mentinerea starii de sanatate, pastrarea aliniamentului normal al corpului, cresterea
fortei si rezistentei musculare, a aplitudinii miscarii, mentinerea si optimizarea
capacitatilor functionale si coordonative ale organismului"
Particularitatile kinetoprofilaxiei primare coincid pana la un punct cu
cele ale kinetoterapiei, in sensul ca este naturala, complexa, activa, specifica,
nespecifica, functionala si stiintifica( lipsa obiectivelor terapeutice ii confera notele
diferentiale.
Principii generale in aplicarea tratamentului
)entru ca asistenta kinetica sa fie eficienta, practicianul trebuie sa respecte
o serie de principii. &cestea sunt subordonate principiului de baza, cel al lui
*ipocrate, sub forma dictonului +%n primul rand sa nu faci rau,-. )entru aceasta este
necesara o pregatire corespunzatoare, teoretica si practico-metodica, a
kinetoterapeutului.
)entru siguranta tolerantei, kinetoterapeutul va urmari mimica pacientilor
sai, deoarece multi dintre ei, in speranta unei vindecari rapide si complete, suporta
dureri intense. &cestea insa, declanseaza reactii de aparare al caror tratament va fi
mult mai dificil, prin complexitate si durata.
Stabilirea precoce a diagnosticului este de competenta medicului
specialist. %n privinta tratamentului kinetic insa, interventia sa se va limita la
precizarea obiectivelor recuperarii, urmand ca programul propriu-zis sa fie intocmit
de kinetoterapeut.
Precocitatea instituirii tratamentului este un principiu care deriva din
promptitudinea stabilirii diagnosticului. .emporizarea terapiei are ca efect prelungirea
duratei imbolnavirii si scaderea eficientei tratamentului prin aparitia unor reactii sau
atitudini compensatorii.
Progresivitatea sau dozarea si gradarea efortului este obligatorie si de
importanta otaratoare in actul recuperator. /e realizeaza in concordanta cu
toleranta la efort a pacientului( cand capacitatea motrica este nula, tratamentul
kinetic incepe de la zero. Cea mai mare greseala pe care o poate face
kinetoterapeutul consta in suprasolicitarea bolnavului pentru depasirea nivelului
functional de moment.
0radarea efortului are la baza reguli cunoscute: de la usor la greu, de la
simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut. )rogresivitatea se realizeaza
tinandu-se cont de reactiile fiziologice si fiziopatologice ale organismului. Cand apar
semne de neadaptare trebuie scazut numarul exercitiilor si durata lor, prelungindu-se
in scimb pauzele. /edintele se raresc sau se amana, pana la disparitia completa a
semnelor de oboseala sau de intoleranta a efortului. Cand evolutia este buna, se
incearca depasirea valorilor functionale anterioare imbolnavirii.
Individualizarea tratamentului are o deosebita importanta. 1iecare
pacient are o reactivitate proprie fata de boala, deci bolile nu sunt identice la doua
sau mai multe persoane, ceea ce inseamna ca nici tratamentul aplicat nu poate fi
identic.
/e va tine cont de particularitatiile legate de sex, varsta, profesie,
temperament, conditii de viata, mediu"la femei se constata o recuperare mai rapida
a mobilitatii, iar la barbati a fortei. 2arsta determina rezultate sigure mai rapide la
tineri si copii. )osibilitatile intelectuale ale bolnavului au rol important in recuperare,
nivelul ridicat contribuind in mare masura la atingerea obiectivelor urmarite.
2
Principiile psihopedagogice sunt obligatorii. Convorbirea kineto-
terapeutului cu pacientul are rolul informarii acestuia in legatura cu durata, scopul si
modul de actiune a mijloacelor folosite. #nii dintre ei, cu afectiuni care necesita un
tratament prelungit, din cauza efectelor care se induc lent, au o stare psiica
depresiva. &cestea sunt cazurile cele mai delicate, in care prezenta psiologului este
obligatorie.
Asocierea cu alte mijloace terapeutice optimizeaza eficienta mijloacelor
folosite, confirmand tendinta moderna de aplicare a unei terapii complexe. $e multe
ori kinetoterapia consolideaza tratamente sangerande, ortpedico-cirurgicale sau
nesangerande, medicamentoase, dovedind ca este o veriga importanta in cadrul
terapiei complexe.
Continuarea tratamentului pana la recuperarea integrala: trebuie
continuata pana la obtinerea unei recuperari complete, care include vindecarea
functionala. %n nici o alta specialitate medicala intreruperea tratamentului nu are
efecte regresive atat de evidente ca in kinetoterapie.
Principiul constientizarii presupune intelegerea de catre pacient a
efectelor induse de mijloacele utilizate si a ratiunii pentru care se aplica intr-o
anumita succesiune.
Principiul activitatii independente este obligatoriu( pacientul trebuie sa
repete si in afara sedintelor din sala de recuperare procedee metodice, tenici de
psioreglare sau exercitii fizice cunoscute si recomandate de kinetoterapeut.
Principiul motivatiei presupune gasirea modalitatilor de a-l determina pe
pacient sa vina cu incredere la tratament, sa-si doreasca efortul fizic, sa nu se sperie
de aceasta si de celelalte mijloace folosite, cu alte cuvinte trebuie creata motivatia
interna.
3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful