Tema 1: Esenţa şi conceptele de bază ale managementului corporativ

1.1. Conceptele de bază şi esenţa managementului corporativ, hotarele extinderii acestuia
1.2. Clasificarea corporaţiilor şi tipurile acestora
1.3. ecanismele de bază şi instrumentele managementului corporativ
1.1.Conceptele de bază şi esenţa managementului corporativ, hotarele extinderii acestuia
Corporaţiile constituie un institut de bază al economiilor contemporane. !n ţările dezvoltate
acestea sunt un atribut al sistemului de guvernare. !n prezent se manifestă un interes tot mai sporit
faţă de problemele managementului corporativ din următoarele considerente"
 #ntegrarea corporaţiilor $n economia mondială $n contextul proceselor de globalizare%
 Creşterea nivelului de competitivitate al corporaţiilor pe pieţele internaţionale%
 &sigurarea unui grad de atractivitate pentru investitori din partea corporaţiilor%
 Crearea unor mecanisme eficiente de gestiune a proprietăţii corporaţiilor%
 &sigurarea echilibrului $ntre interesele financiare ale persoanelor implicate, care sunt
proprietari şi'sau participă $n managementul corporaţiilor%
 (elimitarea şi separarea funcţiilor de proprietate de cele de management $n organizaţii%
 )tatuarea şi dezvoltarea accelerată a economiei * informaţionale +internet,.
!n legislaţia -epublicii nu există termenul de corporaţie, $nsă foarte des se aplică termenii
.corporaţie financiară/, .corporaţie de consultanţă/, . logistica corporativă/, .corporaţie industrială/
etc. )tudiind literatura de specialitatea se evidenţiază două definiţii diametral opuse ale termenului
corporaţie. !n conformitate cu prima, sub noţiunea de corporaţie se $nţelege orice societate pe acţiuni.
!n prezent $n -.oldova activează c0teva mii de societăţi peacţiuni care necesită crearea şi statuarea
unui mecanism eficient de management corporativ.
Conform altui concept, corporaţia este orice organizaţie, care răspunde criteriilor identităţii
corporative, printre care enumerăm"
1, conglomerat de proprietate cu o structură complexă%
2, ∗structură organizatorică de conducere complexă +uneşte mai multe persoane 1uridice şi
fizice, inclusiv bănci şi'sau instituţii financiare,%
3, ∗nivel ridicat de diversificare +organizaţia activează cel puţin $n cinci domenii de
activitate'ramuri,%
2, ∗existenţa companiei mamă şi a filialelor peste hotare%
3, existenţa colaboratorilor de diferite naţionalităţi%
4, numărul lucrătorilor $n societatea *mamă este de peste 1555 lucrători%
6, ∗asigurarea suportului on * line a afacerilor%
7, ∗ponderea operaţiunilor de export $n cifra de afaceri nu este mai mică de 358%
9, ∗consolidarea rapoartelor financiare $n baza normelor internaţionale de contabilitate%
15, existenţa activităţilor de emisiune a h0rtiilor de valoare%
11, ∗cotarea acţiunilor prin listarea la bursă%
12, ∗existenţa şi respectarea codurilor de comportare corporativă%
13, ponderea organizaţiei $n :#; al ţării va depăşi 5,3<18%
12, ∗transparenţa afacerilor, deschiderea financiară şi informaţională a organizaţiei,
13, ∗existenţa rapoartelor financiare consolidate cu scopul de a crea o imagine generală
privind activitatea organizaţiei.
&ceste 13 criterii de identitate corporativă sunt primordiale pentru investitori atunci c0nd se
examinează posibilitatea finanţării unui proiect investiţional de amploare. =ările cu o economie $n
curs de dezvoltare din grupul căror face parte şi -. oldova şi pentru care sunt caracteristice
relaţiile corporative $n faza incipientă, li se recomandă un set minim de criterii
+2,3,2,6,7,9,11,12,12,13,. &stfel, corporaţiile moderne reprezintă aglomeraţii de tip nou comparativ
cu organizaţiile existente, bazate pe tehnologii informaţionale noi, deosebindu<se prin politici
1
agresive pe pieţele de desfacere, care au legături transnaţionale, mediul său social şi metodele
proprii de organizare. !n )>& sunt peste 3 mil. Corporaţii, din care 155 produc 458 din :#;,
oferă 238 din locurile de muncă şi le revin 458 din investiţiile realizate. !n ?aponia 4 mari
corporaţii controlează 638 din activele ţării şi 138 din :#;.
(upă &nsoff .Corporaţia * este o formă de organizare a activităţii de antreprenoriat extinsă $n
ţările cu economie de piaţă dezvoltată, care presupune existenţa principiului participativ $n
proprietate, statut 1uridic şi de conducere a managerilor profesionali, anga1aţi prin contract/.
Conform altei definiţii +@rabrova, . corporaţia < este o organizaţie, care $<şi stabileşte anumite
obiective, activează pentru binele oamenilor, are anumite drepturi, este persoană 1uridică, cu
activitate continuă şi responsabilitate limitată/. Corporaţiile actuale * sunt companii * mamă cu o
reţea de companii fiice şi filiale cu statut 1uridic diferit şi nivel de independenţă diferit.
:rin urmare corporaţiile sunt structuri complexe, care include un şir $ntreg de participanţi"
• proprietarii capitalurilor +care poate fi statul sau proprietarii privaţi,%
• managerii * profesionali anga1aţi $n bază de contract, inclusiv şi managerii de v0rf care
deseori se transformă $n proprietari,
• personal care activează $n corporaţie.
:articipanţi )ubiecţi de drept
ediul intern
:roprietari Arganizaţii obşteşti, statul, persoane private
anagerii :ersoanele care conduc societatea din numele
proprietarului
:roprietarii care gestionează capitalurile
proprii
:ersoanele care cumulează funcţiile de
proprietari cu cele de management
:ersonalul anga1at :ersoanele care $ndeplinesc funcţii a1utătoare
+securitate, contabilitate, logistică, resurse
umane, etc.
)ervicii adiţionale ;ănci, firme de consultanţă, companii de
leasing, etc.
ediul extern
Arganele puterii, organizaţii $n legătură cu
corporaţiile
;ugetul de stat, organele de reglementare,
organele administrării centrale şi locale,
#nspectoratele fiscale, companiile de asigurare,
etc.
:rincipiile de remunerare a participanţilor la procesele corporative sunt diferite" proprietarii
primesc dividende, care sunt parte a profitului net% managerii şi anga1aţii primesc salarii, bonusuri,
opţioane asupra acţiunilor proprii ale companiilor.
Bsenţa managementului corporativ constă $n faptul că acesta constă $n totalitatea soluţiilor
organizatorice şi metodice, care asigură conducerea organizaţiilor care răspund cerinţelor de
identitate corporativă şi realizării a două obiective ma1ore"
1, mărirea capitalizării organizaţiei + prin creşterea cotărilor la bursă şi'sau emisiunilor
suplimentare,, inclusiv şi prin intermediul fuziunilor şi preluărilor%
2, asigurarea echilibrului $ntre interesele proprietarilor organizaţiei , managerii, actionarii
+minoritari, ma1oritari şi investitorilor strategici, şi a altor părţi financiar cointeresate
+persoane afiliate, stat, etc.,
1.. Clasi!icarea corporaţiilor şi tipurile acestora
!n baza experienţei altor ţări vom clasifica corporaţiile. &stfel, la nivel legislativ $n )>&
corporaţiile se $mpart $n 2 grupe" publice, semi < publice, lucrative şi nonlucrative, comerciale.
2
#n ceea ce priveşte -. oldova clasificarea corporaţiilor ar trebui să se bazeze pe experienţa
internaţională, $nsă să se inspire pe noţiunile şi termenii din legislaţie. !n acest sens, corporaţiile ar
putea ficlasificate după următoarele criterii"
1.(upă forma activităţii"
1.1. Cecomerciale +fără scop lucrativ,
1.2. Comerciale +cu scop lucrativ,
2.(upă forma proprietăţii"
2.1. :rivate
2.2. :ublice
2.3. ixte
2.2. Cooperative
3.(upă mărimea acestora"
3.1. egacorporaţii
3.2. ari
3.3. i1locii
3.2. ici
2. (upă repartizarea geografică"
2.1.Caţionale
2.2. Dransnaţionale
3.Conform structurii organizatorice
3.1.Eineară
3.2.Funcţională
3.3.(e stat ma1or
3.2. atricială
4. !n funcţie de ramura economică"
4.1.#ndustriale
4.2.&grare si agro<industriale
4.3.;ancare şi asigurări
Tipurile corporaţiilor
Dipul corporaţiei este forma de constituire organizatorică a uniunilor corespunzătoare direcţiilor
sale de activitate. (ezvoltarea relaţiilor de piaţă a condus nu numai la concentrarea producţiei, dar
şi la $mpărţirea pieţelor, $ncheierea acordurilor care asigură accesul reciproc pe pieţe pentru anumite
structuri. &ceste evenimente au condus la apariţia uniunilor sindicale de finanţare a proiectelor şi la
3
C"#$"#%T&&
$ublice
'emipublice (ucrative şi
nelucrative
Comerciale
)tatale unici
pale
!ntreprinderi
cu capital
mixt
#ntreprinderi
private
Arganizatii
private
!ntreprinderi
sub forma
)ocietăţilor pe
&cţiuni
crearea unor tipuri speciale de corporaţii. !n practica contemporană se cunosc următoarele tipuri de
uniuni de corporaţii" concernele, consorţiurile, sindicatele, cartelurile, holdingurile, grupurile
financiar<industriale.
Concernele * tipul de corporaţii, care prevede un sistem rigid de subordonare a companiilor fiice
companiei *mamă. !n paralel cu deţinerea acţiunilor companiilor fiice, se utilizează pe larg relaţiile
contractuale care nemi1locit asigură managementul structurilor care fac parte din concern. !n
componenţa acestora deseori, dar nu $n obligatoriu, intră instituţii financiar<bancare. Concernele, de
regulă, au structuri organizatorice linear *funcţionale. Bxemplu de concern, care pe l0ngă
concernele de gaz includ şi companii de petrol pentru a le da greutate, este B.AC.
!n cazul c0nd relaţiile dintre participanţii la uniune sunt mai puţin str0nse dec0t $n concern,
asemenea alianţe sunt numite conglomerate, $ntreprinderile fiice av0nd un grad mai ridicat de
libertate. !n anumite ramuri există trusturi, $n cadrul unor asemenea organizaţii subdiviziunile sunt
lipsite de independenţă 1uridică.
Consorţiurile ) sunt alianţe temporare pentru soluţionarea unor anumite probleme. !n calitate de
exemplu poate servi consorţiul de transportare a gazului care se prevede a fi creat $ntre companiile
DurGmenistanului, Durciei şi -usiei. :entru organizarea consorţiului cele mai indicate sunt
structurile matriciale de conducere. :entru comercializarea anumitor tipuri de produse deseori se
crează sindicatele şi cartelurile. )indicatele concentrează $n m0inile sale sistemul de promovare a
mărfurilor pe pieţe, conduc desfacerea produselor. !ntreprinderile ce fac parte din sindicat $<şi
păstrează independenţa organizatorică şi operaţională.
Cartelul ) este o formă a alianţei de preţuri. )copul creării acestora este de a fixa un preţ unic. :rin
preţuri se reglementează şi volumele de producţie. Bste o formă de $nţelegere tacită $n sfera
comerţului.+A:BC,.
*oldingul ) reprezintă un tip aparte de companie, care se crează pentru a intra $n posesia
pachetelor de control al acţiunilor altor companii cu scopul de a controla şi conduce activitatea
acestora. A companie holding clasică constă din compania mamă, fiică şi nepoţelele.
:rin grup !inanciar+industrial se sub$nţelege un complex financiar<industrial, $n care are loc
unirea $ntreprinderilor industriale cu instituţiile financiare $n baza statuării $ntre ele a relaţiilor
economice şi financiare de interdependenţă, diviziune a muncii şi coordonare a acesteia pentru
desfăşurarea activităţilor de antreprenoriat.

1.,. -ecanismele de bază şi instrumentele managementului corporativ
.n calitate de mecanisme de bază ale managementului corporativ distingem:
1, Consiliul (irectorilor menit să apere interesele acţionarilor şi să construiască $n mod
corespunzător relaţiile dintre ei şi top managerii%
2, )istemele de motivare a managerilor superiori, inclusiv prin sistemul echilibrat de indicatori%
3, )istemul privind schimbul de informaţii $ntre managerii superiori şi proprietarii organizaţiei
+deoarece multe situaţii de conflict apar din această cauză,%
2, :artea tehnică < problemele financiare, 1uridice, de formalizare a comportamentului tuturor
grupurilor financiar interesate%
3, :reluările ostile +piaţa controlului corporativ,%
4, #nsolvabilitatea%
6, andatul de acţiune din partea acţionarilor.
Tipurile de mecanisme de control asupra activităţii corporaţiei:
Tipul mecanismului de control Exemple de mecanisme de control
ecanisme de control externe 1.:iaţa valorilor mobiliare
2.:iaţa controlului corporativ +preluările ostile,
falimentul,
3.:iaţa serviciilor acordate de managerii de
nivel superior
2
ecanismele de control intern 1.&uditul
2.&tragerea directorilor executivi independenţi
Bvaluarea privind corespunderea standardelor
de management corporativ
A altă grupă de mecanisme a controlului corporativ sunt cele de protecţie $mpotriva preluărilor
ostile care pot fi sancţionate de către acţionarii companiei sau pot fi iniţiate de managerii
acesteia.
:reluările ostile sunt absorbţii neprieteneşti, bazate pe tehnologii de repartizare a drepturilor de
control $ntre părţile cointeresate, contrar eticii de afaceri, condiţiilor de competitivitate şi
concurenţei loiale. Criteriul de bază al preluărilor ostile este lipsa acordului din partea
acţionarilor ma1oritari din cauza compensărilor insuficiente aşteptărilor. :reluările ostile se
remarcă $n preluarea controlului% preluarea conducerii companiei% şanta1ul corporativ. !n acest
sens este important să se determine cvorumul adunărilor +deliberarea,% procesul de vor% avizarea
acţionarilor pentru a evita adunările paralele% evitarea registrelor paralele ale acţionarilor prin
alegerea registratorilor independenţi oneşti% concurenţa pentru mandatul de vot acordat de
acţionari, care se obţine odată cu avizarea adunării generale a acţionarilor.
&nstrumentele -anagementului Corporativ /-0C1
2eterminarea reitingului 3n calitate de instrument al managementului corporativ +HC,.
>n sistem eficient de HC se manifestă $n asemenea indicatori cum ar fi" creşterea susţinută a
capitalizării organizaţiei% creşterea investiţiilor. Companiile de reiting +)tandardI:oor′s, au
elaborat metodologii privind determinarea reitingului HC, care $n mare măsură sunt analize
calitative. :ersoanele cointeresate $n reitingul HC sunt"
+ acţionarii4 creditorii4 managementul organizaţiei4 membrii consiliului director4 organele
de reglementare şi bursele4 companiile de asigurare, care acordă servicii de asigurare a
răspunderii directorilor şi managerilor% politicienii4 intermediarii !inanciari şi consultanţii4
analiştii4 lucrătorii companiei4 etc. :entru aceste categorii de utilizatori reitingul este un
instrument de efectuare a analizelor investiţionale privind evaluarea capitalizării şi costului real
al afacerii, plasarea noilor emisii de valori mobiliare şi determinarea căilor de $mbunătăţire a
activităţii organizaţiei.
(anţul tehnologic 3n calitate de instrument al -0C. !n cadrul corporaţiilor procesele
operaţionale +de producere, pot fi organizate $n formă de lanţ tehnologic. (acă procesul
tehnologic este foarte complex şi nu poate fi realizat cu capacităţile de producţie ale unei
organizaţii sau $n cadrul lanţurilor tehnologice de1a existente, conducerea corporaţiilor poate
evidenţia acest proces de producere $ntr<un lanţ tehnologic separat numind un conducător al ED
respectiv, care va trebui să formeze echipa de conducere şi realizarea tuturor etapelor de
realizare a procesului de producţie.
&nsolvenţa 3n calitate de instrument de control. &cest tip de control se utilizează atunci c0nd
organizaţia nu este $n stare să facă faţă plăţilor pe datoriile şi $mprumuturile sale, iar creditorii
nu acceptă planul de măsuri de ieşire din criză propus de managementul corporaţiei. !n acest caz
managementu şi Consiliul (irector pierd controlul asupra organizaţiei, care trece la lichidatorul
sau administratorului numit de 1udecată.
$reluările ostile 3n calitate de instrument al -0C. Corporaţiile adoptă diferite strategii de
dezvoltare" de la creşterea organică p0nă la tranzacţiile de fuziune şi absorbţie. & doua strategie
este mai ambiţioasă şi asigură o creştere mai rapidă a companiilor, deoarece preluarea unei
companii cu un sistem de desfacere şi aprovizionare constituit este mai rapid dec0t crearea
acestora din nou.
3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful