TRANZITUL BARITAT

Tranzitul baritat = metodă radiologică de
vizualizare a tubului digestiv superior, care
utilizează pentru opacifiere sulfatul de bariu
în proporţie de 150 g / 200 ml apă. În multe
cazuri se utilizează dublul contrast, prin
insuflaţia de aer, pentru a evidenţia detaliile
mucoasei.
Astăzi depăşită!
EDS este superioară ca posibilităţi diagnostice
tranzitului baritat, având drept avantaje:
 lipsa iradierii,
 posibilitatea de prelevare de biopsii
 valenţe terapeutice (bandarea de varice
esofagiene, injectarea de vase sângerânde,
rezecţia de polipi, dilataţia de stenoze etc).
ECHIPAMENT
Endoscopul:
 Sistem tubular de fibre optice non-coaxiale destinat să transporte lumina, cu
vârf mobil
 Cameră video (înlocuieşte fibrele optice coaxiale din vechile endoscoape,
care se rupeau şi deteriorau în timp calitatea imaginii)
 Canalul de irigaţie pentru curăţirea lentilei distale
 Canale de sucţiune / insuflaţie / lucru (biopsie, periaj, excizie etc) – multiple
sau comasate
 Sistem proximal de control al mişcărilor vârfului mobil al endoscopului,
insuflaţiei, sucţiunii etc
 Sursă de lumină
 Sursă de aer
 Unitate electrochirurgicală
 Videorecorder / fotoprinter
Instrumente:
 Ansă de biopsie
 Anse de periaj
 Ace pentru injectare.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
 Post absolut cu 6 ore înaintea examinării
 Anestezie faringiană prin pulverizarea locală
de lidocaină
 Sedare cu diazepam i.v
 Monitorizare TA, ECG şi pulsoximetrie pe
toată perioada EDS.
TEHNICA EDS
 Pacientul în stânga examinatorului
 Medicul ţine aparatul cu mâna stângă, iar cu
dreapta manipulează alternativ sistemele de
control sau sondele necesare
 După fixarea unei piese bucale între dinţii
pacientului, se introduce endoscopul în
cavitatea bucală, urmărind traiectul limbii
până când se poate vizualiza laringele
superior.
 Apoi, vârful aparatului este dirijat posterior de
cartilajele aritenoide, unde câmpul vizual se
închide datorită muşchiului cricofaringian
contractat.
 Menţinând o presiune discretă a aparatului
contra muşchiului, se cere pacientului să
înghită, pătrunzând astfel în esofagul superior.
 Progresia distală se face ulterior la
vedere,insuflând aer şi păstrând lumenul
digestiv în centrul câmpului vizual al
endoscopului.
 La retragerea endoscopului, aerul inspirat se
aspiră prin sistemul de sucţiune, micşorând
disconfortul ulterior al pacientului.
Explorarea efectuată în scop diagnostic durează
5 - 20 min, în funcţie de complexitatea
patologiei întâlnite şi necesitatea de a preleva
biopsii.
INDICAŢII
 EDS diagnostică este utilă mai ales pentru
evaluarea tumorilor, ulcerelor, stricturilor,
varicelor şi leziunilor mucoasei tractului digestiv
superior.
 Este mai puţin utilă pentru diagnosticul
tulburărilor funcţionale, de motilitate sau
leziunilor extraluminale.
INDICAŢIILE EDS DIAGNOSTICE
(1) Sindromul dispeptic asociat cu semne clinice de
alarmă (anorexie, SPIV, anemie etc)
(2) Sindrom de RGE rezistent la tratamentul standard
(3) Disfagia
(4) Vărsăturile persistente de etiologie neprecizată
(5) Monitorizarea pacienţilor cu risc crescut de neoplazie
a tractului digestiv superior
(6) Evaluarea HDS şi anemiei feriprive de etiologie
neprecizată
(7) Evaluarea imaginilor de ulcer, strictură sau tumoare
furnizate de tranzitul baritat.
CONTRAINDICAŢII

 Suspiciunea de perforaţie a tractului
digestiv superior
 Prezenţa alimentelor în stomac (risc de
vărsătură şi aspiraţie)
 Lipsa patenţei căilor respiratorii (risc de
stop respirator, mai ales în condiţiile
sedării i.v.)
COMPLICAŢII
Rare:
 Pneumonie de aspiraţie mai ales la
pacienţii obnubilaţi sau cei cu HDS
 Perforaţia şi sângerarea
 Tulburări cardio-respiratorii (excepţionale,
datorate mai degrabă sedării i.v. decât
EDS în sine).
GASTRITĂ EROZIVĂ
ULCER GASTRIC
ULCER GASTRIC SUBCARDIAL
ULCER GASTRIC SÂNGERÂND
TUMORĂ GASTRICĂ
VARICE ESOFAGIENE.