Universitatea Cre tină ”Dimitrie Cantemir” ș

Facultatea de Istorie
Anul I FR
tiin ele auxiliare ale istoriei Ș ț
Bucure ti ș
-2011-
draft
1
Arument
Prezentul material este un draft, alcătuit dintr-un colaj de fragmente din materiale
proprii şi preluări din alte studii şi volume care abordează problematica tiin elor auxiliare ș ț
ale istoriei, destinat studentilor de la Facultatea de Istorie a Universităii !re tine "#imitrie ș
!antemir"$ Prezentul material este o formă %n curs de finalizare$ &og să nu fie citată sau
utilizată ca lucrare definitivă$
'ector ()eorg)e *ctavian +amfirescu
C!"#I"U$
,tiinele auxiliare ale istoriei vizează şi analizează urmele din trecut, anume izvoare istorice, care pot fi orale şi
de cultură materială$ Un loc aparte %l ocupă izvoarele scrise pe suport de diferită calitate$ Fiecare disciplină
studiată cuprinde istoriografia, evoluia, bibliografia de bază$ Izvoarele scrise pe materiale moi, )-rtie,
pergament sunt cercetate %n domeniul mare al .ibliologiei, incluz-nd informaiile ce privesc scrisul, cartea
manuscrisă şi tipărită, noiuni de biblioteconomie, bibliografie, suport de scriere, instrumente de scriere ş$a$$ #in
acelaşi grup de discipline fac parte !odicologia, Paleografia, /r)ivistica, #iplomatica, fiind %nrudite cu
0igilografia, 1eraldica, (enealogia$ 2oate au la bază cercetare inerdisciplinară şi studiază tipurile de scriere pe
documente şi %n cări manuscrise, modul de păstrare %n diferite fonduri ale cărilor, documentelor3 forma actelor
oficiale, coninutul lor, prezena sigiliilor pe acestea3 %nsemne )eraldice pe sigilii şi documente oficiale$
4uzeologia are %n vedere at-t ştiina muzeului c-t şi muzeografia, cuprinz-nd date despre istoricul disciplinei,
funciile muzeului, locul său %n societate3 colecionarea diferitelor tipuri de obiecte dovezi ale culturii materiale
provenite din săpături ar)eologice, monede 5 6umismatica, inscripii epigrafice 5 7pigrafia$ 8n contextul celor
mai multe discipline este utilă !ronologia, care urmăreşte diferite sisteme de măsurare a timpului$ 4etrologia
este disciplina independentă, dar şi complementară unora din discipline studiate$
!%iectivele cursului
9 #isciplina oferă studenilor de la toate specializările din domeniul istorie sinteza privind ştiinele
auxiliare cu care operează at-t studentul de istorie c-t şi absolventul oricărei dintre specializări$ 2otodată,
disciplina oferă o bază de orientare cu desc)idere spre aprofundarea ulterioară a oricărei dintre temele propuse$
8n parcursul de studiu la nivel de licenă şi masterat studentul şi masterandul are prin Introducerea %n ştiine
auxiliare posibilitatea de a alege una dintre disciplinele dezbătute %n scopul specializării$ 2emele propuse pentru
a fi studiate contribuie la formarea unui vocabular controlat pentru activităile ulterioare şi pentru disciplinele
care nu vor fi studiate ulterior$ 0eminariile aprofundează fiecare dintre temele propuse, complet-nd materialul
studiat prin vizite de studiu %n instituii de cultură din /lba Iulia :4uzeul 6aional al Unirii, .iblioteca
.att);aneum, /r)ivele 6aionale$ #irecia din /lba Iulia<$ Fiecare dintre disciplinele cuprinse %n context oferă
studentului o istoriografie a problemei, ceea ce permite cunoaşterea evoluiei metodologiei şi cercetării %n
fiecare caz$ Introducere %n ştiină auxiliară a istoriei este prolegomena la marele domeniu al istoriei$ #isciplina
este predată la toate facultăile de istorie din &om-nia şi din 7uropa$
5 !unoaşterea şi utilizarea adecvată a noiunilor specifice ştiinelor auxiliare ale
istoriei :bibliologia, diplomatica, ar)ivistica, sigilografia, metrologia, numismatica,
cronologia, )eraldica<, a modului special %n care fiecare dintre ele ajută %n cercetarea istorică3
5 7xplicarea modului de apariie şi evoluie a acestor ştiine %n str-nsă legătură cu
evoluia istoriei ca ştiină$
- Identificarea rolului ştiinelor auxiliare %n raport cu cercetarea istoriografică$
- Familiarizarea cursanilor cu aparatul critic şi bibliografia necesare realizării unei
lucrări academice
- #escoperirea etapelor de cercetare şi documentare specifice unei lucrări ştiinifice
- Identificarea părilor componente ale unei cări, ale semnificaiilor ornamentelor-
miniaturi
- ,tiinele auxiliare ale istoriei vizează şi analizează urmele din trecut, anume izvoare
istorice, care pot fi orale şi de cultură materială$
=
- !onstituirea istoriei ca ştiina3 apelarea la instrumente de lucru 5 aşa-numitele
ştiinţe auxiliare ale istoriei
- ştiine ajutătoare care %l ajută pe istoric %n descoperirea, organizarea şi valorificarea
categoriilor de surse istorice, aflate %n locaii, organizate sau nu> muzee, biblioteci, ar)ive,
colecii particulare, dar şi situri ar)eologice, sau aflate %n natură$
- ,tiine importante pentru că oferă c)ei de %nelegere a materialului istoric$ ,tiinele
auxiliare ca sursa cercetării istorice$
Com&eten'e conferite
#upă parcurgerea acestui curs, studentul va dob-ndi următoarele competen e generale ț
i specifice> ș
Com&eten'e conitive
cunoaşterea unor noiuni minimale de ştiine auxiliare$
Com&eten'e &rofesionale
- 7xplicarea modului de apariie şi evoluie a acestor ştiine %n str-ns? leg?tur? cu evoluia
istoriei ca ştiin?$
- !unoaşterea şi utilizarea adecvată a noiunilor specifice ştiinelor auxiliare ale istoriei
:bibliologia, diplomatica, ar)ivistica, sigilografia, metrologia, numismatica, cronologia,
)eraldica<, a modului special %n care fiecare dintre ele ajută %n cercetarea istorică3
- dezvoltarea, %n r-ndul studenilor, a abilităilor de cercetare şi %nelegere, prin utilizarea şi
analiza tuturor tipurilor de surse, prin stimularea g-ndirii critice şi a capacităilor de studiu
comparativ3
Com&eten'e afectiv-valorice
dezvoltarea unei atitudine raionale$
Com&eten'e atitudinale
4otivarea atitudinală a studenilor pentru a aprofunda cunoaşterea noiunilor privind ştiinele
auxiliare
Pentru nota @
A8nsuşirea minimă a cunostintelor specifice
APosibilităi minime de relevare a cunoştinelor %n domeniul istoric
A/bilităi minime %n aplicarea metodelor, te)nicilor şi procedeelor specifice demersului
ştiinelor auxiliare
Pentru nota 1B
A 8nsuşirea deosebită şi %nelegerea cunostintelor privind ştiinele auxiliare ale istoriei
APosibilităi ridicate de relevare a cunoştinelor %n domeniul de evideniere a patrimoniului
umanitaii
A /bilităi maxime %n aplicarea metodelor, te)nicilor şi procedeelor specifice demersului
ştiinelor auxiliare ale istoriei
1( Cunoa)tere )i *n'eleere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei)
 identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni
%n cadrul tiin elor auxiliare ale istoriei ș ț 3
 utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul tiin elor ș ț
auxiliare ale istoriei3
 definirea / nominalizarea de concepte ce apar %n activitatea de istoric3
 capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităii de cadru
didacticl
C
2( +x&licare )i inter&retare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,
precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
 generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii istorice %n cadrul
tiin elor auxiliare ale istoriei ș ț l3
 realizarea de conexiuni între elementele funciilor tiin elor auxiliare ale ș ț
istoriei3
 argumentarea unor enunţuri %n faa cercetătorilor3
 capacitatea de organizare şi planificare a activitatii de cadru didactic3
 capactitatea de analiză şi sinteză %n procesul de luare a deciziilor specifice
cercetării$
,( Instrumental-a&licative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
 relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile tiin elor auxiliare ș ț
ale istoriei;
 descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul
activităii de cercetare-documentare3
 capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobndite %n cadrul
cursului3
 abilităţi de cercetare, %n domeniul tiin elor auxiliare ale istoriei ș ț 3
 capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula activităi de cercetare3
-( Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul
ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice /
promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi
creativă a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / participarea la propria dezvoltare
profesională )
 reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a
răspunde la %ntrebările speciali tilor3 ș
 implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina tiin e auxiliare ale ș ț
istoriei3
 acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc!
conform legislaiei %n vigoare3
 capacitatea de a avea un comportament etic %n faa colegilor3
 capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor3
 abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii$
Resurse )i mi.loace de lucru
!ursul dispune de suport scris, supus studiului individual al studenilor, precum şi de
material publicat pe Internet sub formă de sinteze, studii de caz, aplicaii, necesare %ntregirii
cunoştinelor practice şi teoretice %n domeniul studiat$ 8n timpul convocărilor, %n prezentarea
cursului sunt folosite ec)ipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de
antrenare a studenilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noiunilor predate$
/ctivităi tutoriale se pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului
fiecărei grupe>
1$ /tiin'ele auxiliare ale istoriei0 defini'ii )i clasificări :1 ora<
=$ /tiin'ele auxiliare ma.ore )i )tiin'ele de rani'ă( :1 ora<
C$ /tiin'ele auxiliare minore s&ecifice cercetării *n cadrul ar1ivelor :1 ora<
D$ /tiin'ele auxiliare minore s&ecifice cercetării *n cadrul mu2eului :1 ora<
D
3tructura cursului
!ursul este compus din E unităi de %nvăare>
1( Unitatea de *nvă'are 1 4 Introducere55555555555555555556
1$1$ Particularităile ,tiinelor /uxiliareFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$@
1$=$ Unităile de %nvăareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$@
1$C$ 0arcinile de lucruFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFG
1$D$ !riteriile de evaluareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$G
1$@$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$H
2( Unitatea de *nvă'are 2 4 /tiin'ele auxiliare ale istoriei0 defini'ii )i clasificări( 55(7
=$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$I
=$=$ ,tiinele auxiliare ale istoriei> definiii şi clasificăriFFFFFFF$$FFFFFFI
=$C$ !ercetarea istorică$ 4etoda alcătuirii unei lucrări ştiinificeFFFFFFFFFF11
=$D$ .ibliologie$ !odicologie$ 4iniaturisticăFFFFFFFFFFFFFFFFF==
=$@$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$=G
,( Unitatea de *nvă'are , 4 /tiin'ele auxiliare ma.ore )i )tiin'ele de rani'ă555(27
C$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$=I
C$=$ ,tiinele auxiliare majore şi ştiinele de graniăFFFFFFFFFFFFFFCB
C$C$ /r)eologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$CC
C$D$ (eografia istoricăFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$CG
C$@$ #emografia istorică$ 0tatistica istoricăFFFFFFFFFFFFFFFFFF$D1
C$E$ .ibliografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$DE
-( Unitatea de *nvă'are - 4 /tiin'ele auxiliare minore s&ecifice cercetării *n cadrul
ar1ivelor 8I9555555555555555555555555555555(-:
D$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$DG
D$=$ /r)ivisticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$DG
D$C$ PaleografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF@=
D$D$ Filigranologia$ !riptografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$@G
D$@$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$EB
6( Unitatea de *nvă'are 6 -/tiin'ele auxiliare minore s&ecifice cercetării *n cadrul
ar1ivelor 8II9555555555555555555555555555555(;1
@$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE1
@$=$ #iplomaticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE1
@$C$ /r)eografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFEI
@$D$ !ronologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFG=
@$@$ 0igilografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFGD
@$E$ (enealogiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFGG
;( Unitatea de *nvă'are ; -/tiin'ele auxiliare minore s&ecifice cercetării *n cadrul
mu2eului55555555555555555555555555555555<,
E$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$ <,
E$=$ 4uzeologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFHC
E$C$ 7pigrafiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFIB
E$D$ 1eraldicaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$I1
E$@$ 6umismaticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF7;
E$E$ 4etrologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF100
E$G$ JexilologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$1BC
E$H$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF1BD
&ezultatele la tKmele de verificareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF1BE
Anexe55555555555555555555555555555555510:
@
$eme de control 8$C9
#esfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei$
Bi%liorafie o%liatorie0
.erciu5#răg)icescu, /dina, /r)ivele şi bibliotecile, .ucureşti, =BBC3
!ăzan, Ileana, Imaginar şi simbol %n )eraldica medievală, .ucureşti, 1IIE3
!iucă, 4arcel5#umitru, ,tiinele auxiliare ale istoriei, .ucureşti, =BBH3
#icionar al ştiinelor speciale ale istoriei :ar)ivistică, cronologie, diplomatică,
genealogie, )eraldică, paleografie, sigilografie<, .ucureşti, 1IH=3
7droiu, 6icolae, Introducere %n ştiinele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1IGG3
&ădulescu, 4i)ai 0orin, (enealogia rom-nescă, istoric şi bibliografie, .răila, =BBB3
0acerdoeanu, /urelian, /r)ivistica, .ucureşti, 1IGB3
2essier, (eorges, 'a #iplomatiLue, Paris, 1IE=$
=etoda de evaluare0
7xamenul final se susine sub formă scrisă, pe bază de grile i subiecte %n extenso, ș
in-ndu-se cont de participarea la activităile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale
studentului$
E
Unitatea de %nvăare 6r$ 1
Introducere

!uprins Pagina
1$ Unitatea de *nvă'are 1 4 Introducere55555555555555555555( @
1$1$ Particularităile ,tiinelor /uxiliareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF @
1$=$ Unităile de %nvăareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$ E
1$C$ 0arcinile de lucruFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$ G
1$D$ !riteriile de evaluareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$ G
1$@$ .ibliografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$ H
Con'inuturi0
2impul alocat 1 oră
Conce&'ia
curriculară
4odulul /tiin'ele auxiliare ale Istoriei face parte din Programul 1, pac)etul 1
dedicat formării profesorilor de istorie din %nvăăm-ntul rural$ 7l este astfel
structurat %nc-t să acopere at-t majoritatea elementelor care se regăsesc %n
predarea istoriei la gimnaziu, c-t şi cele mai noi abordări din domeniu 5 ca
tematică şi ca metodologie$ !ursul este structurat %n teme care asigură ac)iziia
de cunoştine care să ajute cursantul să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra
instrumentarului specific ştiinelor auxiliare ale istoriei$
!oncepia curriculară care se află la baza modulului este legată de c-teva
principii$ 8n primul r-nd, principiul relevanei ştiinifice :selecia temelor care au
cea mai mare relevană pentru ansamblul ştiinelor auxiliare<$ /poi, principiul
racordării la nevoile de formare a cursanilor :relaia cu programa %n uz şi cu cea
previzionată<$
Min-nd cont de formula de susinere a modulului, autorul a optat pentru o
tematică ce permite o activitate individuală optimă :bibliografie %n limba rom-nă,
surse disponibile pe Neb etc$<, precum şi asistena oferită %n vederea integrării
cursanilor %n activitate prin sistemultutoriatului$ 8n consecină, sistemul de
evaluare este cel de examen scris, la care se adaugă evaluarea cu ajutorul eseului
structurat$ 7valuarea progresului se va face pe baza sarcinilor de lucru acordate la
fiecare %nt-lnire :subsumate proiectului de eseu structurat<$
1(1(
>articularită'ile
/tiin'elor
Auxiliare
Istoria ca )tiin'ă
8n cadrul discuiei despre ştiinele auxiliare ale istoriei, avem de-a face cu doi
termeni care se cer explicai$ Primul este istorie, termen cu accepiune foarte
largă %ncă de la %nceputurile folosirii sale, adică din secolul JI %$1r$ 2ermenul
istorie provine din limba greacăşi %nsemna tot ceea ce constituia o relatare, o
povestire, realizată fie %n scris, fie pe cale orală$ #ar totodată, ea %nsemna şi
cercetare, investigare a unui martor şi prezentarea rezultatelor cercetării, sens cu
care foloseşte acest termen şi 1erodot$ #in limba greacă vec)e, termenul a fost
G
preluat apoi %n limba latină, sub forma historia, "ae! 0ensurile acestui termen s-au
multiplicat %n timp, istoria devenind o ştiină care studiază dezvoltarea societăii
umane %n complexitatea şi devenirea ei$
Acce&'iunile
termenului
/ctualmente, termenul istorie are trei accepiuni principale> istoria ca
evenimente, istoria ca activitate de cercetare a istoricului şi istoria ca rezultat al
acestei activităi :adică, totalitatea afirmaiilor despre evenimentele istorice<3
dintre acestea, doar ultimele două conturează istoria ca ştiină$ ,tiina istoriei se
numeşte istoriografie şi vizează reconstituirea ulterioară a scrierii istorice, prin
metode ştiinifice$
Caracterul
1olistic al istoriei
Prin urmare, istoria este o ştiină totalizatoare3 nimic din ceea ce s-a %nt-mplat nu
%i este străin sau indiferent, totul devine obiectul său de cercetare$ Istoria nu se
poate face %nsă fără documente, %neleg-nd prin acestea documente scrise,
figurative sau transmise prin alte metode$8ntruc-t sursele :izvoarele< reprezintă
materia primă a istoricului, trebuie să vedem cum putem să folosim informaia pe
care ele o oferă$ 4etoda de lucru cu izvoarele este dată de o serie de procedee
te)nice oferite de acele ştiine numite %n mod tradiional, )tiin'e auxiliare ale
istoriei! &olul lor este acela de a depista şi analiza sursele istorice, %ntruc-t
cercetarea istorică nu poate progresa fără folosirea izvoarelor$
1(2( Unită'ile de
*nvă'are
Criteriul de
selec'ie al
con'inuturilor
Unităile de %nvăare pe care le propune acest modul respectă obiectivele statuate
prin programă, dar au, %n subsidiar, un impact direct asupra celorlalte module, %n
sensul că contribuie la creşterea competenei de lucru şi analiză a surselor
primare$ 4odul %n care se structurează demersul istoricului este %n măsură să
contribuie la eficiena cadrului didactic la clasă$ 6u trebuie uitat faptul că, p-nă
la un punct, profesorul de istorie reproduce metodologia cercetării$ !entrarea
dezvoltărilor curriculare recente pe dimensiunea competenelor şi a abilităilor nu
face dec-t să %ntărească nevoia profesorului de a avea o bună cunoaştere at-t a
faptului istoric, c-t şi a modului %n care s-a ajuns la validarea acestuia ca şi
eveniment sau proces istoric$
Unită'ile de
*nvă'are
Unităile de %nvăare sunt următoarele>
Unitatea de %nvăare 1 5 Introducere
Unitatea de %nvăare = 5 ,tiinele auxiliare ale istoriei> definiii şi clasificări$
Unitatea de %nvăare C 5 ,tiinele auxiliare majore şi ştiinele de graniă$
Unitatea de %nvăare D 5 ,tiinele auxiliare minore specifice cercetării %n cadrul
ar)ivelor :I<
Unitatea de %nvăare @ -,tiinele auxiliare minore specifice cercetării %n cadrul
ar)ivelor :II<
Unitatea de %nvăare E -,tiinele auxiliare minore specifice cercetării %n cadrul
muzeului
H
1(,( 3arcinile de
lucru
$i&uri de sarcini
de lucru
0arcinile de lucru sunt astfel construite %nc-t să corespundă obiectivelor
formulate prin programa de studiu$ Pe parcursul desfă urării cursului, vei avea ș
de realizat o serie de activităi care au ca scop dezvoltarea competenelor care
sunt necesare celor care vor fi profesori de istorie$
8n primul r-nd, există sarcini de lucru care vă solicită să răspundei la %ntrebări
punctuale3 ele sunt %ntrebări la care se va răspunde pe parcursul unităii de
%nvăare$
/poi, %ntrebări care vă solicită să identificai, să selectai, să comparai şi să
ierar)izai informaii$
>entru toate aceste teste de autoevaluare răs&unsurile vor fi date *n s&a'iile
alocate( ?n ca2ul *n care ave'i nevoie de mai mult s&a'iu@ folosi'i o foaie de
1Artie ti& A- )i anexa'i-o testului res&ectiv
8n sf-rşit, există sarcini de lucru :de regulă la nivelul lucrărilor de verificare< care
obligă pe cursani să folosească toate cunoştinele acumulate de-a lungul unităii
de %nvăare 5 acestea sunt eseuri :structurate şi libere<$ !ursanii sunt %ncurajai să
utilizeze literatura suplimentară care, din motive de acordare cu celelalte module,
a fost limitată la maxim$
=etodele de
lucru
4etodele luate %n considerare sunt următoarele>
-dezbaterea pe baza materialului distribuit %n avans3
-includerea unor sarcini de lucru care să presupună cooperarea dintre cursani3
-ierar)izarea sarcinilor de lucru :cu precădere a celor bazate pe analiza surselor
primare<3
-realizarea de produse educaionale :postere, culegeri de surse etc$< cu
aplicabilitate %n clasă$
/lte materiale ce vor fi folosite sunt culegeri de surse primare şi surse vizuale
4odulul conine @ lucrări de verificare
Bucrările de
verificare
Instruciuni privind lucrarea de verificare
a$ dacă este posibil, te)noredactat, 2imes 6eN &oman 1=, 1,@ r-nduri, max$ @
pagini
b$ se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este
necesară parcurgerea bibliografiei indicate$
8n cazul %n care apar dificultăi la nivelul elaborării lucrărilor de verificare,
sugerăm cursanilor să reia lectura unităii de %nvăare, de data aceasta realiz-nd
un rezumat de idei al acesteia$ /poi, să reia lectura bibliografiei indicate şi să
%ncerce rezolvarea din nou a lucrării :%n cazul %n care este vorba de un eseu
structurat, să atingă punctele precizate %nt-i sub forma unor mici eseuri
independente, iar la urmă să redacteze din nou eseul sub forma unei naraiuni la
persoana %nt-ia<$
1(-( Criteriile de
evaluare
Instrumentele de evaluare sunt> sarcini de lucru acordate la sf-rşitul cursurilor şi
dezbaterea rezultatelor, eseul structurat, examinare finală scrisă :DBO, la care se
adaugă DBO din punctaj acordat pe baza rezolvării sarcinilor de lucru - evaluare
continuă -şi =BO pentru eseul structurat<$
!riteriile de evaluare > examinarea critică a surselor istorice şi argumentarea unei
opiuni de interpretare, rezolvarea unor probleme legate de analiza istorică prin
aplicarea metodelor, te)nicilor şi a instrumentelor specifice ştiinelor auxiliare
I
1(6( Bi%liorafia #icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, .ucureşti, 1IH@$
#ocumente privind istoria $omniei! %ntroducere, vol$I-II, .ucureşti, 1I@E$
6icolae 7droiu, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=$
/urelian 0acerdoeanu, &rhivistica, .ucureşti, 7ditura #idacticăşi Pedagogică,
1IGB$
1B

Unitatea de *nvă'are "r( 2
/$II"#+B+ AUCIBIAR+ AB+ I3$!RI+I0 D+FI"I#II /I CBA3IFICDRI(
!uprins Pagina
=$1$ *biectivele unităii$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$I
=$=$ ,tiinele auxiliare ale istoriei> definiii şi clasificări$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$I
P2est de autoevaluare =$1$ FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$11
=$C$ !ercetarea istorică$ 4etoda alcătuirii unei lucrări ştiinificeFFFFFFFFFFF$$11
P2est de autoevaluare =$=$ FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$$$$$==
=$D$ .ibliologie$ !odicologie$ 4iniaturisticăFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$F$$==
=$@$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$F$=G
=$E$ 'ucrare de verificareFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$F$=H
=$1$ *biectivele unităii
- Identificarea rolului ştiinelor auxiliare %n raport cu cercetarea istoriografică$
- Familiarizarea cursanilor cu aparatul critic şi bibliografia necesare realizării unei lucrări academice
- #escoperirea etapelor de cercetare şi documentare specifice unei lucrări ştiinifice
- Identificarea părilor componente ale unei cări, ale semnificaiilor ornamentelorminiaturi$
$im&ul alocat unită'ii de *nvă'are0 Pentru unitatea de %nvăare = timpul alocat este de = ore$
Con'inuturi0
2(2( /tiin'ele auxiliare ale istoriei0 defini'ii )i clasificări
Istoricul )tiin'elor auxiliare
2ermenul de ştiine auxiliare a fost introdus de 2eodor 0icQel, istoric vienez şi paleograf din a doua jumătate a secolului al
RIR-lea$ 8nainte de 0icQel, polonezul S$ 'eleNel :1H==< se referise la acestea, numindu-le ştiine care permit cunoaşterea
izvoarelor istorice$ /lii le vor numi ulterior, )tiin'e s&eciale ale istoriei@ )tiin'e istorice de %a2ă :istoricul austriac 'eo
0antifaller<, disci&line istorice s&eciale@ )tiin'e fundamentale ale istoriei(
8n &om-nia, #amian P$ .ogdan denumea aceste ştiine, )tiin'e s&eciale@ şi %şi expunea acest punct de vedere la !ongresul
Internaional de ,tiine Istorice de la &oma, 1I@G$
11
Indiferent de titulatură, este vorba despre un ansamblu de ştiine care pun %n valoare informaia documentară coninută de
diferitele %nscrisuri, pentru a fi apoi folosită la scrierea istoriei$
,tiinele auxiliare %i sunt indispensabile istoricului pentru descifrarea, %nelegerea, stabilirea timpului şi a locului
evenimentelor ca şi pentru evaluarea critică a izvoarelor istorice$ 6umărul lor nu este fixat pentru totdeauna, iar, prin
extensie, orice ştiină, de ale cărei rezultate sau metode se foloseşte istoricul %n activitatea sa de cercetare, poate să fie
considerată ca auxiliară istoriei, ajut-nd-o %n cercetarea sa$ Pe de altă parte, %ntreaga ştiină se constituie %ntr-o structură ale
cărei discipline ştiinifice se ajută reciproc, şi %n care, o ştiină raportată la alta %i este, %ntr-un anume fel, auxiliară$ Plec-nd
de la această observaie, putem considera auxiliare istoriei şi economia, matematica, după cum istoria %nsăşi poate deveni
auxiliară altor ştiine$
8n funcie de obiectul activităii lor şi de modul %n care ajută istoricului, ştiinele auxiliare au cunoscut, de-a lungul
timpului, mai multe clasificări$
Activitatea lui A( 3acerdo'eanu
/urelian 0acerdoeanu, cel dint-i autor al unui manual de ar)ivistică la noi %n ară, cu preocupări şi %n domeniul diplomaticii
sau cronologiei %mpărea aceste ştiine %n>
)tiin'e auxiliare ma.ore :geografia, ar)eologia, geologia, filologia, antropologia, sociologia, dreptul, filosofia<3
)tiin'e auxiliare minore :ar)ivistica, paleografia, diplomatica, grafologia, cronologia, sigilografia, )eraldica, numismatica,
medalistica, miniaturistica, genealogia, epigrafia, bibliologia<$
#enumirea de ştiine majore şi minore nu făcea referire la importana lor, ci la faptul căştiinele auxiliare majore
oferă istoricului concluzii bine conturate, pe c-nd cele minore servesc istoricului ca mijloace pentru a ajunge la aceste
concluzii$
Prin urmare, considera /$0acerdoeanu, avem nevoie de informaii despre locul %n care s-au petrecut diferite evenimente
istorice :pe care ni le oferă geografia<, despre limba vorbită :filologia, cu ramurile sale, lingvistica, semantica, etimologia,
toponimia, onomastica<, despre răsp-ndirea şi activitatea omului :antropologia, etnologia< sau despre g-ndurile şi legile
după care acesta s-a guvernat :filosofia, dreptul<$ Fiecare dintre aceste ştiine, numite majore de istoricul rom-n, se foloseşte
de instrumente proprii de investigare şi analiză care să permită elaborarea unor concluzii$
Clasificări alternative
* altă clasificare propusă, a fost aceea %n )tiin'e a.utătoare :care se suprapun, ca accepiune, ştiinelor majore propuse de
/$0acerdoeanu< şi )tiin'e auxiliare &ro&riu-2ise :cele minore<$ /ceste ştiine minore sau propriu-zise se leagă de primele
etape ale muncii istoricului, servind la descoperirea informaiilor din documente dintre cele mai diverse şi la verificarea
informaiilor existente deja, %n timp ce ştiinele majore ajută istoria prin furnizarea de date gata elaborate şi de metode şi
te)nici proprii de lucru3 acestea se leagă, mai ales, de etapele finale ale activităii istoricului, care sunt explicaia cauzalăşi
valorificarea$ !a urmare a dezvoltării lor, unele dintre ştiinele auxiliare minore au devenit independente, cre-ndu-şi
instrumente specifice de lucru cu izvoarele3 acestea sunt ar)ivistica, paleografia, numismatica, diplomatica, cronologia,
sigilografia, )eraldica, genealogia ş$a$
,coala franceză a propus o altă modalitate de %mpărire a acestor ştiine utile istoricului %n munca cu izvoarele>
- ştiine care se ocupă cu studierea mărturiilor fiurative :ar)eologie, etnologie, numismatică, sigilografie, filatelia<3
- ştiine care se ocupă cu studierea mărturiilor scrise :epigrafie, papirologie, paleografie, criptografie, diplomatică,
onomastică, genealogie, )eraldică<3
- ştiine care se ocupă cu conservarea )i &re2entarea mărturiilor :muzeistica, biblioteconomia, codicologia, ar)ivistica<$
6umărul ştiinelor auxiliare minore şi majore este %n continuă creştere, %nsă continuăşi disputele privind %ncadrarea fiecăreia
%ntr-una sau alta dintre categorii$ #e asemenea, unele ştiine cu un grad mai mare de independenă pot fi incluse %n r-ndul
celor majore3 un exemplu %n acest sens este ar)eologia, considerată multă vreme ştiină minoră dar pe care /urelian
0acerdoeanu o introducea %n r-ndul ştiinelor majore %ncă din prima parte a secolului trecut$
Eru&area )tiin'elor auxiliare *n func'ie de &relucrarea informa'iilor
* altă propunere vine din partea lui 6icolae 7droiu, care propune clasificarea ştiinelor auxiliare din punctul de vedere al
prelucrării informaiilor oferite de izvoare$ /stfel, avem de-a face cu>
- ştiine care prelucrează primar informaia oferită de izvoare :bibliologia, epigrafia, paleografia, codicologia, diplomatica,
sigilografia, numismatica<3
- ştiine care se ocupă de modul de depozitare şi conservare, precum şi de analiza şi editarea unor izvoare :ar)ivistică,
ar)eografie<3
1=
- ştiine care au un specific aparte :genealogia, cronologia, metrologia<$
/r)iviştii rom-ni preferă să clasifice, de pildă, ştiinele auxiliare minore, după locul unde se păstrează mărturiile pe care le
studiază acestea$ Prin urmare, există>
- ştiine auxiliare grupate %n jurul ar1ivelor :ar)ivistica, paleografia, diplomatica, cronologia, sigilografia, filatelia,
)eraldica, genealogia, filigranologia, grafologia, miniaturistica<3
- ştiine auxiliare grupate %n jurul %i%liotecii :bibliologia, codicologia<3
- ştiine auxiliare grupate %n jurul mu2eelor :muzeologia, ar)eologia, epigrafia, metrologia, numismatica, medalistica,
vexilologia<$
7xistă totodată, ştiine speciale sau auxiliare care sunt proprii istoriei şi altele care sunt comune mai multor discipline
umaniste$ !ercetările interdisciplinare recente oferă rezultate interesante prin investigarea unor arii de interes foarte extinse,
astfel %nc-t s-au conturat ca ştiinţe de graniţă sau de frontieră; printre acestea, se numără geografia istorică, climatologia
istorică, ecologia istorică, demografia istorică, istoria tehnicii, şi numărul lor este %n continuă creştere$
P$est de autoevaluare 2(1(
I( &ăspundei la următoarele %ntrebări şi folosii spaiul de mai jos pentru formularea răspunsurilor$
a9 !-nd a fost introdus termenul de ştiine auxiliare şi de către cineT
%9 !e categorii de izvoare cunoaşteiT
c9 !e fel de ediii de documente este indicat să folosiiT
d9 !are este scopul principal al trimiterilor ştiinificeT
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
Răs&unsurile &ot fi consultate la sfAr it( ș
2(,( Cercetarea istorică( =etoda alcătuirii unei lucrări )tiin'ifice
7tapele cercetării
!ercetarea istorică presupune parcurgerea unor etape obligatorii, care ordoneazăşi, %n final, pun %n
valoare munca istoricului$ #e aceea, este necesar ca acele informaii care provin din cunoaşterea
acumulată deja să fie verificate şi raportate la izvoarele existente pentru perioada respectivă$ #e
asemenea, este necesară folosirea criticăşi a celorlalte informaii existente %n literatura de
specialitate, pentru ca %n final, lucrarea rezultată să aibă un coninut ştiinific adecvat şi să fie
originală$
#efinirea temei de cercetat
'ucrul %n vederea realizării unei cercetări istorice %ncepe %ntotdeauna cu alegerea domeniului de
interes şi a temei de studiat$ /legerea temei se face %n funcie de mai multe criterii$ Pentru
%nceput, ea trebuie să reflecte o anumită necesitate de cunoaştere existentă %n istoriografie, dar şi
dorina autorului de aprofundare a unei problematici$ 7xistăşi lucrări comandate, care reprezintă un
contract de cercetare, o lucrare de plan %ntr-o instituie sau una destinată obinerii unui grad sau titlu
ştiinific :licenă, masterat, doctorat<, %n cadrul cărora libertatea de alegere a temei este ceva mai
mică dar nu inexistentă$
Primul pas %n alegerea temei ine de dorina autorului de a afla mai multe despre o personalitate, un
eveniment sau c)iar o epocă istorică3 %n funcie de aceasta, se pot citi c-teva lucrări generale care să
reflecte ceea ce s-a scris %n problema respectivă$ Ideal ar fi să se pornească de la lucrările recent
apărute, care cuprind bibliografia la zi a temei noastre şi reflectă cel mai bine stadiul cunoaşterii %n
această problemă$ #acă prin consultarea acestor lucrări a apărut o problemă sau o %ntrebare pe care
autorul nu o soluionează, fie din lipsa informaiei, fie pentru că nu %l interesează, atunci se poate
1C
considera că am găsit deja zona asupra căreia putem să ne concentrăm$
Foarte important este ca %n acel moment să verificăm dacă problema găsită de noi este cu adevărat
semnificativă pentru cunoaşterea istorică sau dacă ea nu a fost deja soluionată de un alt autor$ #acă
există deja puncte de vedere exprimate %n legătură cu problema noastră, trebuie să ne g-ndim dacă
avem argumentele necesare pentru a le combate şi a realiza o lucrare polemică %n raport cu
cercetările anterioare$ 8n general, trebuie avut %n vedere modul %n care au fost interpretate izvoarele
temei care ne interesează, dacă s-au folosit toate izvoarele existente ori dacă, %ntre timp, au apărut
izvoare noi care sc)imbă percepia asupra unor aspecte importante$
#acă problema noastră corespunde unui stadiu nou al cunoaşterii ştiinifice, sau unei noi
metodologii de cercetare, trebuie apelat la modelele existente %n istoriografiile care au abordat
tematica respectivă sau la bagajul de cunoştine oferit de alte ştiine$
3ta%ilirea mi.loacelor
8n momentul %n care ne-am decis asupra temei de cercetat este necesar să verifică dacă dispunem de
mi.loacele necesare atingerii scopului propus$ 7ste vorba mai ales de nivelul cunoştinelor
prealabile pe care le avem şi de timpul pe care suntem dispuşi să-l alocăm studierii problemei
respective$ /ceasta %nseamnă că alegerea unei teme pentru care documentaia este abundentăşi se
găseşte %n ar)ive va necesita un timp %ndelungat de studiu$ 8n acest caz, se impune fie limitarea
zonei de interes asupra unui segment cronologic mai %ngust, fie la un spaiu mai restr-ns$ Un aspect
la fel de important este cel al competenei lingvistice, adică nevoia de cunoaştere a unei paleografii
şi a unei limbi vec)i, %n cazul documentelor medievale care se găsesc %n ar)ive$ 8n unele cazuri este
suficientă %nsăşi o ediie critică bună a textului care ne interesează$ /lteori, sunt necesare cunoştine
şi noiuni specifice unui domeniu distinct3 de pildă, o lucrare de istorie economică, de politici
financiare, presupune familiarizarea cu conceptele economice de bază, cel puin, după cum o
lucrare referitoare la problematici religioase impune cunoştine teologice$
Un aspect la fel de important al accesului la informaia primară este cel al locului %n care se găseşte
aceasta3 se ştie că anumite probleme ale istoriei contemporane rom-neşti şi de conexiune a acesteia
cu evenimentele din regiunile %nconjurătoare nu se găsesc %ntotdeauna %n ar)ivele rom-neşti, nici
măcar sub formă de microfilm$ 8n unele cazuri fericite, informaia privitoare la probleme de istorie
universală poate fi regăsită pe Internet, după cum pentru alte cazuri, o sursă de informaie o pot
constitui memoriile unor martori la evenimente sau documente din ar)ivele personale ale acestora$
#upă soluionarea tuturor acestor posibile probleme, este nevoie să ne stabilim un titlu, care să
reflecte %n mod concis tema noastră de studiu şi care să nu conducă la confuzii$ #esigur, titlul poate
fi ajustat pe parcurs, %n funcie de materialul pe care l-am str-ns, %nsă din acest moment, se poate
trece la etapa următoare a cercetării$
#ocumentarea$
Prima fază a documentării este alcătuirea %i%liorafiei, adică a unei liste de lucrări :cări, studii
din reviste şi volume colective, articole de presă, cataloage de expoziie sau ar)eologice etc$<
referitoare la tema noastră3 tot %n cadrul bibliografiei trebuie să fie incluse şi izvoarele ce urmează
să fie folosite :fonduri ar)ivistice, manuscrise, colecii numismatice etc$<$
Ideal ar fi ca această bibliografie să fie c-t mai completă %n momentul %nceperii cercetării3 pentru
aceasta se poate apela la o bibliografie cumulativă dar şi la una analitică care să ne scutească de
efortul de a mai citi lucrări discutabile din punct de vedere al coninutului şi concluziilor
Bi%liorafii
Pentru istoria rom-nească, bibliografia curentă cea mai valoroasă este cea realizată de /cademia
&om-nă sub numele 'ibliografia istorică a $omniei$
Pentru temele care aparin istoriei universale, cea mai bogată bibliografie curentă este (istorical
&bstracts : publicată %n 0tatele Unite, apare %n = serii a c-te D volume anual3 %n 0eria / sunt incluse
materialele referitoare la epoca modernă :1D@B-1I1D<, iar %n seria . cele referitoare la istoria lumii
după 1I1D<$ (istorical &bstracts cuprinde cări şi articole apărute %n toată lumea, iar %n cazul
materialelor publicate %n limbi de circulaie restr-nsă se indicăşi traducerea titlului %n engleză3
1D
(istorical &bstracts este %n acelaşi timp, şi o bibliografie analitică, %n care se indică pe scurt
problema tratată de fiecare lucrare şi felul izvoarelor istorice folosite$
Bucrul *n %i%liotecă
/ltă cale de alcătuire a bibliografiei este cea a consultării cataloagelor bibliotecilor, respectiv a
catalogului alfabetic şi a celui tematic$ #eşi %n multe dintre bibliotecile rom-neşti se păstrează %ncă
sistemul fişelor manuscrise sau tipărite, %n ultimul timp, procesul de informatizare a cuprins marile
biblioteci, astfel %nc-t, %n cazul acestora, catalogul poate fi consultat fie la terminalele de calculator
ale bibliotecii respective, fie prin Internet3 acestea permit găsirea mai uşoară a lucrărilor care ne
interesează$ #ar pe Internet pot fi găsite şi alte informaii, documente privind mai ales istoria
recentă, bibliografii, imagini de epocă, studii diverse$ #in păcate, bazele de date electronice cuprind
mai ales informaii despre ările %n care informatizarea s-a generalizat, şi mai puine date despre
celelalte spaii3 %n plus, pentru folosirea acestor date este necesară o atitudine critică, dat fiind faptul
că se pot pune pe Neb tot felul de texte, mai mult sau mai puin fundamentate ştiinific$
8n condiiile %n care o lucrare este cu at-t mai valoroasă cu c-t pune %n circulaie şi surse inedite, se
impune ca documentarea să se realizeze şi %n ar)ive$ /ici vom găsi nu numai informaii preioase
referitoare la istoria modernăşi contemporană, ci şi documente medievale %ncă nepublicate sau
publicate doar sub formă de regeşte :rezumat dezvoltat< %n cadrul cataloagelor editate de ar)ive$
I2voare &rimare )i secundare
8n cadrul documentării se vor studia at-t izvoare istorice primare c-t şi literatură secundară$ #e
pildă, izvor primar se consideră a fi un document, de orice natură, o monedă sau o piesă
ar)eologică, %n timp ce o lucrare referitoare la una din aceste probleme aparine literaturii secundare
de specialitate$ 'iteratura secundară ne oferă o imagine de ansamblu asupra problematicii noastre,
dar ea nu este suficientă fără apelul la sursa primară$ Istoricul are totuşi obligaia de a cunoaşte
toate lucrările care au fost consacrate temei studiate de el, orice eliminare a unuia sau mai multe
studii trebuind să fie argumentată$ Principalele categorii de izvoare sunt>
- izvoare scrise diplomatice şi narative :documente oficiale, acte şi %nsemnări personale,
scrisori, contracte, registre, lucrări de tot felul, fie ele manuscrise sau tipărite, inscripii, cronici,
biografii, memorii, %nsemnări de călătorie, culegeri de folclor, etc$<
- izvoare nescrise :piese ar)eologice de tot felul, dar şi siturile ar)eologice propriu-zise,
monumente, urme fosile ale unor plante cultivate, piese etnografice, fotografii sau diverse
reprezentări iconografice, %nregistrări audio şi video etc$<$
I2voare directe )i indirecte
#e asemenea, din punctul de vedere al provenienei, izvoarele istorice pot fi directe :c-nd sunt
consemnate de noi< şi indirecte :c-nd informaia ne-a fost transmisă prin tradiie orală sau scrisă<$
*ricare din aceste tipuri de izvoare ne pot fi folositoare %n măsura %n care ştim ce fel de %ntrebări să
le punem$ #acă consultarea izvoarelor edite :publicate deja< este mult mai uşoară, cea a izvoarelor
inedite necesită cunoştine de paleografie, diplomatică, sigilografie, numismatică, criptologie, etc$
8n cazul izvoarelor edite este necesar să folosim ediii de bună calitate, aşa-numitele ediii critice,
deoarece utilizarea unor ediii defectuoase poate fie să ne ascundă informaii care sunt prezente %n
izvoarele respective, fie să ne %ndrume %n direcii greşite3 de aceea, atunci c-nd vom avea %ndoieli
cu privire la calitatea anumitor ediii de izvoare, trebuie să avem pregătirea necesară pentru a le
confrunta cu textul original$ Pentru a ne orienta %n cadrul fondurilor unei ar)ive este necesară
studierea inventarelor sau a %ndrumătoarelor care cuprind referiri la fondurile de documente
existente$ Izvoarele inedite se găsesc nu numai %n ar)ive, ci şi %n muzee sau biblioteci $
8n condiiile %n care, pentru perioadele mai recente, documentele sunt foarte variate şi numeroase, o
soluie ar putea fi aceea a apelului la culegerea de informaie orală de la persoanele implicate %n
desfăşurarea anumitor evenimente sau procese istorice$
Fi)ele %i%liorafice
Parcurgerea bibliografiei selectate se va face şi ea pe baza anumitor reguli bibliografice$ #acă nu
1@
dispunem de un calculator portabil, %n care să %nmagazinăm toată informaia necesară, atunci este
bine să lucrăm pe fi)e %i%liorafice autonome de )-rtie sau de carton3 trebuie evitat să se scrie pe
caiete, %ntruc-t informaia va fi greu de găsit$ 'ucrul pe fişe are avantajul de a permite gruparea
fişelor conform intereselor noastre şi ne %ngăduie ordonarea mai rapidă a bibliografiei$
* fişă bibliografică :sau fişa de descriere a cării< trebuie să cuprindă datele referitoare la autor,
titlu, locul şi data publicării, numărul de pagini, toate aceste elemente fiind despărite prin virgulă$
#eşi există mai multe sisteme de redare a informaiei bibliografice este recomandat ca %n cazul
lucrărilor de licenă, masterat sau doctorat să luăm %n considerare faptul că Universitatea foloseşte
de regulă sistemul impus de /cademia &om-nă$ ,i mai important este %nsă faptul că trebuie să
utilizăm %n mod consecvent acelaşi sistem pe parcursul %ntregii cercetări, pentru a nu genera
confuzii$
Iată principalele modele de fişe bibliografice, %n funcie de tipul lucrări, pe baza normelor
/cademiei &om-ne>
U pentru volume> autorul :editorul<, titlul complet al cării :subliniat sau cu italice<, numărul
volumului :dacă lucrarea cuprinde mai multe volume<, localitatea publicării, :facultativ> 7ditura<,
anul publicării, urmat de punct$ 0e mai pot include şi alte informaii, precum cele referitoare la
prefaă sau studiul introductiv atunci c-nd autorii acestora sunt persoane de notorietate$ #e
asemenea, fişa poate include şi numărul de pagini al volumului :inclusiv cu redarea %n cifre romane
a paginilor cuprinz-nd prefaa sau postfaa3 exemplu> RJ V =BB V R p$<$ 8n cazul %n care anul
apariiei nu se cunoaşte dar poate fi dedus pe baza informaiilor oferite de caseta te)nică de la
sf-rşitul volumului, acesta se redă %ntre paranteze ascuite3 exemplu> W1IGBX$ #acă anul apariiei nu
se cunoaşte, se foloseşte sigla f$a$ iar pentru cazul %n care nici localitatea nu este prezentată explicit,
se foloseşte f$l$ #e asemenea, trebuie precizat că dacă %n cazul notelor de subsol, numele autorului
se redă %n ordinea prenume urmat de nume, %n bibliografia de la sf-rşitul lucrării :care este ordonată
alfabetic, după numele autorului< numele se redă %n ordinea nume, prenume, despărite prin virgulă$
7xemplu> 4ustafa /$ 4e)med, #ocumente turceşti privind istoria $omniei, vol$I, 1D@@-1GGD,
.ucureşti, 7ditura /cademiei, 1IGE$ )raşul medieval! *ulegere de texte, coord$ &$4anolescu,
.ucureşti, 1IGE, CBD p$
U pentru studiile &u%licate *n reviste> autorul, titlul studiului sau articolului :subliniat sau cu
italice<, formula Y%n", urmată de titlul periodicului :%ntre g)ilimele<, tomul :anul de la apariie<, anul
calendaristic, numărul, paginile %ntre care se află studiul respectiv$
7xemplu> 0amuel (oldenberg, (allerii! +n capitol din istoria comerţului şi a capitalului
comercial din ,ransilvania în secolul -.%, %n Y0tudii$ &evistă de istorie", 1I@H, nr$@, p$HI-11@$
U pentru studiile &u%licate *n diverse volume> autorul, titlul studiului :subliniat sau cu italice<,
Y%n", editorul volumului :dacă există<, titlul volumului :subliniat sau cu italice<, numărul volumului
:dacă lucrarea cuprinde mai multe volume<, localitatea publicării :facultativ> editura<, anul
publicării, paginile %ntre care se află studiul respectiv$
7xemplu> Iolanda Mig)iliu, #omeniul lui *onstantin 'rîncoveanu, %n Paul !ernovodeanu, Florin
!onstantiniu :red$<, *onstantin 'rîncoveanu, .ucureşti, 1IHI, p$GD-ID$
U pentru i2voarele inedite păstrate de diverse instituii se consemnează> deinătorul :ar)iva,
muzeul, colecia etc$<, fondul, dosarul$
7xemplu> #irecia Sudeeană .raşov a /r)ivelor 6aionale :se poate reda şi prescurtat<, fond
Primăria .raşov, dosarul DEZ1IDH$
U pentru microfilme> deinătorul, fondul :sau colecia, după caz<, rola [r(\, cadrul [c(\
7xemplu> #irecia /r)ivelor 6aionale Istorice !entrale, col$ 4icrofilme /ustria, r$1IH,
c$C1E$
U pentru %a2ele electronice de date de pe Internet> #enumirea ]gazdeiY, adresa de bază a acesteia
pe Internet :facultativ> alte elemente de identificare, data preluării informaiei<$
7xemplu> )ttp>ZZNNN$e)$netZ)mitZppoNerusdZ, C1$BH$=BB=$
U pentru %a2ele electronice de date preluate de pe alte forme de %nmagazinare electronică>
1E
deinătorul :emitentul<, numele bazei de date, elementul de identificare a %nregistrării :numărul
seciunii, pagina etc$<
7xemplu> ^orld .anQ, /001 2orld #evelopment %ndicators, tab$1$1$
U pentru i2voarele &reluate de &e teletext> numele postului emitent, data preluării informaiei,
numărul paginii, partea structurală, numărul subpaginii$
7xemplu> 2J&-2R2 :din B1$BH$1III<, p$C@1 5 ,tiri, 1Z1$
U pentru i2voarele &ăstrate *n colec'ii &articulare> colecia, tipul izvoarelor, eventual numărul
lor şi datele lor limită$
7xemplu> /r)iva particulară 4i)ai Ionescu :scrisori primite de Ion Ionescu<, G@ scrisori şi C=
ilustrate poştale din perioada 1I1H-1IC1$
Pe l-ngă aceste informaii bibliografice standard, fişele bibliografice mai pot cuprinde şi o serie de
informaii suplimentare, care ne vor ajuta pe parcurs> informaii referitoare la locul unde poate fi
găsită lucrarea cu pricina :biblioteca şi cota<, informaii sintetice cu privire la tipul lucrării
respective, precizarea existenei unor planşe, ilustraii sau )ări şi poate c)iar unele aprecieri sau
sigle proprii cu privire la subproblemele pentru care intenionăm să utilizăm lucrarea sau izvorul
respectiv$
!rdonarea %i%liorafiei
#upă ce am realizat fişe bibliografice pentru toate izvoarele primare şi literatura secundară ce
urmează a fi folosită %n lucrarea noastră, putem trece la ordonarea %i%liorafiei( Pentru aceasta,
vom ordona mai %nt-i izvoarele pe categorii, apoi literatura secundară$ 8n cazul %n care tema aleasă
este vastă, bibliografia poate fi %mpărită %n mai multe categorii, cum ar fi izvoarele :edite şi
inedite<, lucrările generale şi lucrările speciale :pe care consultăm doar cu privire la anumite
subaspecte ale problemei noastre<$
3umarul
Pasul următor este alcătuirea unui plan al lucrării proiectate, sub forma unui sumar &rovi2oriu( 7l
este o sc)emă care ne ordonează planul de cercetare şi ne direcionează eforturile3 cu această
ocazie, vom decide căror aspecte le vom aloca mai mult spaiu %n lucrarea noastră :capitole sau
subcapitole< şi care vor fi prezente doar sub forma unor note de subsol sau anexe$
Documentarea
/bia după aceasta, vom trece la documentarea propriu-zisă, av-nd grijă să nu depăşim bugetul de
timp alocat fiecărei pări din lucrare$ Iată ce sfaturi oferă Umberto 7co pentru structurarea acesteia>
%n principiu, ar trebui ca %n structurarea documentării> după formarea unei idei de ansamblu despre
problemă, realizată prin intermediul a =-C sinteze generale, să trecem la studiul izvoarelor de primă
m-nă, pentru a vedea exact care sunt elementele noi pe care le putem aduce3 apoi, după fişarea
izvoarelor :sau măcar a izvorului principal<, ar trebui să trecem la consultarea literaturii secundare,
urm-nd structura sumarului provizoriu :fie %n varianta elaborată iniial, fie %ntr-una modificată după
lectura izvoarelor<3 %n fine, dacă lectura literaturii secundare ne sugerează alte ung)iuri de abordare
a izvoarelor, şi dacă mai avem timp, putem să ne %ntoarcem la izvor şi să-l parcurgem din nou %n
lumina noilor %ntrebări$
Fi)ele de lucru
#ocumentarea propriu-zisă %nseamnă fişarea tuturor lucrărilor şi izvoarelor ce urmează a fi folosite3
ea se realizează cu ajutorul aşanumitelor fi)e de lucru$ 7le pot fi de mai multe tipuri, %n funcie de
interesele noastre şi de specificul informaiei coninute de lucrarea %n cauză> fişe de lectură
:rezumative<, fişe de citate, fişe regest :conin alături de rezumat şi un mic fragment de text
ilustrativ pentru noiuni mai deosebite sau ar)aisme<, fişe tematice, fişe de autori etc$ 7xistă c-teva
reguli care permit ca aceste fişe să fie cu adevărat utile %n munca noastră$ 7le trebuie să fie realizate
pe foi de )-rtie de aceeaşi dimensiuni :evident, %n cazul fişelor scrise de m-nă< şi să conină %n
colul de sus elementele de identificare ale lucrării sau izvorului consultat, astfel %nc-t să ne permită
realizarea unei trimiteri complete %n nota de subsol, %n momentul redactării lucrării :titlul poate fi
c)iar abreviat, pentru a ocupa c-t mai puin spaiu pe fişă<$ 8n colul opus al fişei este indicat să
1G
precizăm ideea principală sau temaZtemele la care poate fi folosită informaia din fişă$ 8n funcie de
tipurile de fişe enunate mai sus, fişa noastră mai conine fie idei principale, rezumate sau observaii
critice după anumite idei ale autorului citit$ Pentru a nu ne crea probleme ulterior, citatele trebuie
marcate prin g)ilimele iar observaiile critice printr-o siglă proprie :*bs$ eu sau iniialele proprii<$
Foarte important este de asemenea, ca pentru fiecare idee rezumată sau citat să se indice pagina
:sau fila din dosarul de ar)ivă< la care acestea se află, pentru a putea realiza trimiteri corecte %n
momentul redactării$ 8n cazul %n care apelăm la varianta mai comodă a fotocopierii sau scanării
documentelor, este neapărat necesar ca pe spatele acestora să fie trecute elementele de identificare
bibliografică, ca şi %n cazul fişelor manuscrise$ &espectarea acestor reguli %n procesul de cercetare şi
documentare %şi va dovedi eficacitatea %n momentul redactării lucrării, conduc-nd %n final la o
economie substanială de timp$
/naliza şi prezentarea rezultatelor cercetării$
Serz; 2opolsQi atrage atenia asupra faptului că procesul de analiză a surselor este condiionat de o
serie de cuno)tin'e &rovenite din afara i2voarelor$ /ceste cunoştine prealabile sunt de o mare
diversitate, incluz-nd> rezultatele propriilor observaii asupra lumii, rezultatele propriilor studii
despre trecut, cunoştinele asimilate pe baza cercetărilor istorice realizate de ali cercetători,
cunoştinele dob-ndite cu privire la cercetările din sfera altor ştiine$ 7le au rolul principal %n
formularea %ntrebărilor referitoare la problema aleasă spre cercetare, %n selecia şi valorificarea
izvoarelor cu ajutorul cărora stabilim faptele istorice ce ne interesează, %n explicarea proceselor şi
fenomenelor istorice, precum şi %n integrarea noilor cunoştine %n ansamblul general al cunoaşterii
istorice$ Prin urmare, ele se dovedesc eseniale pentru extragerea de informaii utile din izvoarele
istorice şi se pot realiza mai ales prin intermediul metodei criticii izvoarelor$ #e altfel, analiza
critică nu este at-t o etapă a cercetării istorice, c-t un principiu ce trebuie să %nsoească permanent
munca de cercetare a istoricului$
0tabilirea faptelor istorice$
Unul dintre scopurile activităii de cercetare istorică este stabilirea clară a faptelor istorice :care pot
fi individuale 5 de tipul _,tefan cel 4are a murit %n anul 1@BD_ 5 dar şi fenomene sau procese
istorice complexe, rezultate ale aciunii unor grupuri mari de oameni pe durate mai lungi de timp<$
#e regulă, stabilirea faptelor istorice se realizează prin valorificarea informaiilor dob-ndite din
studiul critic al izvoarelor istorice, dar şi prin studiul literaturii secundare şi pe baza altor categorii
de informaii din afara izvoarelor$ Uneori, izvoarele conin %n mod explicit informaiile pe care le
considerăm eseniale pentru faptul istoric ce ne interesează$ /lteori %nsă, informaiile din izvoare
sunt mai neclare ori nu tratează direct faptul ce ne intereseazăşi trebuie să ]citim printre r-nduri"$
#e aceea, ele trebuie completate cu ajutorul cunoştinelor pe care le avem deja$
#intre metodele indirecte de stabilire a faptelor istorice, Serz; 2opolsQi enumeră metoda filologică
:lexicală<, metoda geografică :spaială<, metoda genealogică, metoda regresivă, şi metoda
comparativă$
=etode
=etoda filoloică sau lexicală constă %n stabilirea unor fapte istorice pe baza datelor lingvistice$
#e exemplu, utilizarea pe o durată mai mare de timp a aceluiaşi toponim :sau a unor forme foarte
asemănătoare ale acestuia< este un argument %n favoarea unei continuităi de locuire %n regiunea
respectivă$ 'a fel, utilizarea unor termeni instituionali provenind dintr-o anume limbă străină poate
să ne indice şi filiera pe care s-a realizat importul instituional respectiv$
=etoda eorafică (sau cartorafică) presupune folosirea cunoştinelor geografice %n stabilirea şi
explicarea faptelor istorice$ /stfel, plasarea pe )artă a aşezărilor atestate %n documentele medievale
ale Mării &om-neşti a permis lui Ion #onat să ajungă la o concluzie care nu era coninută %n mod
direct de izvoarele respective, şi anume aceea că cea mai mare parte a aşezărilor şi a populaiei era
concentrată %n regiunile subcarpatice, %n timp ce pările sudice ale Mării &om-neşti, şi %ndeosebi
.ărăganul, erau slab locuite$
=etoda enealoică permite stabilirea unor fapte istorice şi evidenierea unor aspecte ale
1H
trecutului istoric pe baza cunoştinelor referitoare la legăturile de rudenie dintre diferitele personaje
istorice$ #eseori, informaiile genealogice pun %n evidenă modul %n care membrii aceleiaşi familii
se ajută reciproc %n competiia socială, după cum interesele legate de %mpărirea unor moşteniri
explică destule aciuni istorice altfel greu de %neles$
=etoda reresivă presupune reconstituirea succesivă a faptelor referitoare la epoci mai %ndepărtate
cu ajutorul informaiilor referitoare la perioadele de timp imediat următoare$ /şadar, se porneşte de
la o perioadă mai bine cunoscută, numită, de pildă, perioada 2, pentru a reconstitui fapte referitoare
la perioada anterioară acesteia iar pe baza informaiilor obinute, se poate %ncerca reconstituirea de
fapte istorice şi mai timpurii$ 7vident, gradul de certitudine a informaiilor astfel dob-ndite este mai
mare pentru perioadele mai apropiate de momentul pentru care avem informaii din izvoare, şi
scade pe măsură ce ne %ndepărtăm %n timp$ #incolo %nsă de aceste limite ale sale, metoda regresivă
este frecvent folosită %n studiile istorice, şi este c)iar indispensabilă pentru societăile istorice %n
cazul cărora nu dispunem de izvoare scrise$
=etoda com&arativă ]serveşte nu numai pentru a stabili fapte despre care nu există informaii
directe %n izvoare, ci şi pentru verificarea ipotezelor referitoare la explicaiile cauzale"$ !ompararea
a două sau mai multe cazuri istorice este menită să sugereze, cu ajutorul analogiei, forme de
desfăşurare a evenimentelor pentru care nu există %n izvoare suficiente informaii directe$ Pentru
aceasta %nsă, este esenial să eliminăm prejudecăile şi ca unităile de comparat să fie corect alese
ori să aibă suficient de multe trăsături comune, pentru a %ngădui o comparaie pertinentă3 dacă
deosebirile sunt mai importante dec-t asemănările, atunci şi validitatea raionamentului prin
analogie este mai slabă$
Indiferent de metoda folosită pentru stabilirea faptelor istorice, la sf-rşitul acestei etape vom
dispune de un set de informaii concrete cu privire la desfăşurarea evenimentului sau a procesului
istoric care ne interesează$ #acă, datorită insuficienei informaiilor din izvoare sau din alte motive,
%n legătură cu anumite fapte istorice continuă să persiste o serie de semne de %ntrebare este foarte
important ca incertitudinile să fie explicit distinse de cunoştinele ferme şi sigure$
7xplicaia %n istorie$
7xplicarea faptelor istorice ocupă un loc important %n cunoaşterea istorică$ Istoricul nu trebuie să
răspundă numai la %ntrebarea ]!e s-a %nt-mplatT", ci şi la %ntrebarea ]#e ceT"$
7xplicaia se poate realiza fie la nivel descri&tiv, istoricul consider-nd că prezentarea detaliată a
desfăşurării faptelor este suficientă pentru evidenierea mecanismului lor de desfăşurare$ * variantă
a acestui tip de explicaie este aşa-numita ex&lica'ie enetică@ prin care istoricul stabileşte faptele
istorice pe baza stadiilor succesive de dezvoltare, plec-nd de la geneza lor$ Pe l-ngă explicaiile
descriptive şi descriptiv-genetice, existăşi explicaii care se realizează prin definirea unui concept
sau termen istoric$ 2otuşi, forma de bază a explicaiei %n istorie este aceea care ia %n discuie
cau2ele unui eveniment, fenomen sau proces istoric$
/tunci c-nd analizează cauzele unui fapt istoric, istoricii fac o distincie %ntre cauzele efective
:directe şi indirecte< şi condiiile favorizante :sau defavorizante< care au contribuit la realizarea
respectivului fapt istoric$ 7xplicarea unor procese istorice complexe necesită deseori luarea %n
discuie a unui număr mai mare de cauze şi condiii de realizare a respectivului proces istoric$
7xplicaiile multicauzale ridică problema stabilirea unei ierar)ii :sau a ponderii relative< a
diferiilor factori implicai %n realizarea unui fapt istoric$
Una dintre problemele care apar atunci c-nd se %ncearcă explicarea diverselor fapte istorice este
stabilirea raportului dintre activitatea intenională a oamenilor şi efectele neintenionate ale
activităii umane$ /stfel, unul dintre c-ştigurile cele mai importante ale istoriografiei şi ştiinelor
sociale moderne este conştientizarea %nsemnătăii istorice a efectelor nepremeditate ale aciunilor
umane, precum şi a faptului că multe aciuni umane au efecte diferite de scopul lor iniial$
Pe de altă parte, trebuie inut cont de faptul că existăşi motivaii iraionale, dar mai ales, istoricul
trebuie să reziste tentaiei de a extinde asupra trecutului modul de a raiona al timpului prezent$ #e
aceea, trebuie să avem permanent %n minte faptul că oamenii din trecut aveau un alt nivel de
1I
cunoştine, acionau %n contexte diferite şi aveau alte priorităi sau preferine %n definirea elurilor
aciunilor lor$ 8n consecină, ceea ce nouă, %n lumina experienei noastre actuale, ni se poate părea
nonraional, s-ar putea să fi fost perfect raional, %n condiiile %n care oamenii din trecut s-au decis
pentru o aciune oarecare$ 8n acest context, c)iar şi aciunile pe care le considerăm aberante au o
raionalitate oarecare %n felul de a judeca al oamenilor care au participat la realizarea lor$
Prin urmare, vom avea nevoie de cunoştine generale despre felul de aciune al oamenilor atunci
c-nd formulăm explicaii ale diverselor fapte istorice$ Ideal ar fi să susinem toate argumentările
noastre cu informaii relevante din izvoare, care să probeze toate afirmaiile cu privire la diferitele
motivaii ale aciunilor istorice$ #in nefericire, izvoarele disponibile sunt rareori at-t de explicite,
de detaliate şi de clare pe c-t am dori noi$ Pentru a suplini lacunele informaiilor din izvoare,
istoricul recurge deseori la metoda com&arativăF %ndeosebi comparaia contrastivă :cuprinz-nd
cazuri istorice care au trăsături comune, dar care au evoluat diferit< contribuie la evidenierea
alternativelor istorice$
Prin procesul de stabilire a faptelor istorice şi de elaborare a unor explicaii pertinente pentru aceste
fapte, istoricul procedează de obicei şi la verificarea i&ote2elor de lucru cu care a %nceput
cercetarea$ #esigur, se poate %nt-mpla ca una sau alta dintre ipotezele iniiale să fie confirmată de
cercetarea izvoarelor, sau ca realitatea istorică să se dovedească diferită de felul cum ne-am
imaginat-o iniial$ 2otuşi, %n acest moment, mare parte dintre problemele incluse %n sumarul
provizoriu, incluz-nd aici şi problema centrală asupra căreia s-a axat demersul nostru trebuie să fie
rezolvate$ /cest %ilan' &rovi2oriu ne arată %n ce măsură scopul propus la debutul cercetării a fost
%ndeplinit, şi c-t s-a modificat planul iniial al lucrării$
Construc'iile istorice !onstrucia şi sinteza istorică$
Prin stabilirea faptelor şi a explicaiilor istorice, ca şi prin verificarea ipotezelor iniiale ale
cercetării, putem spune că ne aflăm %n plin proces de elaborare a răspunsurilor la problema
fundamentalăşi la %ntrebările adiacente acesteia$ Pasul următor este integrarea lor %ntr-un ansamblu
coerent, prin procesul de construcie istorică$
Potrivit clasificării lui Serz; 2opolsQi, construciile istorice sunt simple :adică structurate pe baza
unui criteriu cronologic, geografico-teritorial sau sistematic-factual< sau sintetice :atunci c-nd
criteriile sunt combinate conform viziunii proprii a istoricului pentru a răspunde unor %ntrebări
complexe cu privire la tema studiată<$ #incolo de aceste clasificări pur teoretice, ceea ce contează
este ca planul lucrării să fie logic, expunerea sobrăşi riguroasă, iar fiecare afirmaie să fie bazată pe
surse$
&edactarea$ Forma de prezentare a rezultatelor cercetării istorice$
'a capătul cercetării stă redactarea propriu-zisă a lucrării$ Forma concretă a lucrării finale poate fi
diversă, %n funcie de scopul său, ca şi %n funcie de modalitatea de prezentare aleasă$
'ucrările alcătuite sub forma unor texte scrise pot fi de dimensiuni variate$ 8n cazul lucrărilor de
seminar dimensiunea ]normală" este de c-teva pagini, %n timp ce o lucrare de licenă are %n jur de
1BB de pagini, iar o teză de doctorat sau o monografie ajunge lesne la CBB - DBB de pagini, sau c)iar
mai mult :aşa-numitele ]teze de stat" din Frana aveau frecvent peste 1$BBB de pagini, dar acest
model a fost abandonat %n ultimele decenii<$
Indiferent de forma aleasă sau de scopul lucrării, aceasta trebuie să fie clar structurată$ Prin urmare,
va trebui să cuprindă o introducere, o parte principală expozitivă :care %n cazul lucrărilor de mai
mari dimensiuni trebuie divizată %n mai multe pări şiZsau capitole<, concluzii şi anexe :bibliografie,
eventual ilustraii, extrase din izvoare, tabele, grafice, )ări etc$<$
3ementele lucrării
Introducerea trebuie să cuprindă o descriere succintă a problematicii lucrării, cu discutarea temei
centrale şi a problemelor colaterale pe care lucrarea %şi propune să le clarifice, precum şi
semnificaia problemei sau modul cum a fost tratată %n istoriografie$ 2ot %n cadrul introducerii este
bine să fie realizatăşi o scurtă trecere %n revistă a lucrărilor şi izvoarelor referitoare la tema aleasă$
7a nu trebuie să fie %nsă, o simplă enumerare insipidă de titluri bibliografice, cu unele mici
=B
comentarii laudative, ci o prezentare sintetică a felului cum a fost tratată de-a lungul timpului
problema care face obiectul cercetării, precum şi a lucrărilor sau momentelor care au marcat
sc)imbări majore de perspectivă %n această privină$
8n cadrul &ăr'ii ex&o2itive &rinci&ale@ coninutul trebuie circumscris dezbaterii temei principale a
cercetării$ #acă lucrarea este de mari dimensiuni şi o %mpărim %n mai multe pări, capitole şi
subcapitole, este important ca acestea să fie relativ ec)ilibrate %ntre ele
5 nu este normal ca un capitol să aibă @B de pagini şi altul C pagini, sau ca un subcapitol să fie mai
%ntins dec-t capitolul %nvecinat$ 2otodată, capitolele şi subcapitolele trebuie să aibă titluri clare, care
să reflecte fără ambiguităi coninutul$ #esigur, nu este interzis ca unele titluriZsubtitluri să aibăşi
valene metaforice, dar aceasta nu trebuie să fie %n dauna clarităii, ci dimpotrivă %n serviciul
acesteia$
7xpunerea propriu-zisă trebuie să fie adaptată %n funcie de publicul căreia i se adresează3 important
este %nsă ca expunerea şi argumentarea să fie clare şi susinute de exemple concrete$ 2ermenii
te)nici folosii trebuie definii şi eventual explicai, dar fără a cădea %n excesul de a explica şi
termeni sau concepte intrate de mult %n uzul curent, cum ar fi de exemplu ]vot universal"$ 2otodată,
argumentele şi exemplele nu trebuie să devină prea lungi, %ntruc-t %mpiedică urmărirea ideii
principale3 de aceea, %n cazul %n care există prea multe argumente sau exemple este mai bine să se
reină %n textul principal doar unul sau două, cele mai importante sau mai sugestive, iar restul să fie
str-ns %ntr-o frază sau enumerat %ntr-o notă de subsol sau %n anexe$
8ntr-o lucrare este uneori nevoie să fie citate pasaje din surse sau opinii aparin-nd altor istorici$
!onform lui Umberto 7co, citatul trebuie să reflecte %n mod onest părerea autorului citat şi să nu fie
extras din context$ #acă totuşi %ntrerupem textul acestuia, atunci trebuie să marcăm faptul acesta
prin trei puncte iar interveniile ori explicaiile lămuritoare proprii vor fi puse %ntre paranteze
drepte$ #e regulă, trimiterile la sursele primare se fac fie la ediia critică a izvorului, fie la cea mai
preioasă dintre ele$ !itatele trebuie date %n limba originală iar traducerea se va găsi fie %n
paranteză, fie %n nota de subsol, pentru a putea fi verificată de către cei care nu sunt de acord cu
interpretarea propusă$ /tunci c-nd se folosesc informaii succinte din lucrarea unui autor străin se
permite traducerea directă a fragmentului, fără a mai fi redat %n limba originală$ *rice citare a unei
idei sau informaii trebuie să fie %nsoită de trimiterea %n nota de subsol la autor şi titlul complet al
cării %nsoit de numărul paginii la care se găseşte aceasta$
A&aratul critic
$rimiterile )tiin'ifice reprezintă o caracteristică obligatorie a lucrărilor de cercetare istorică$ 7le
reprezintă laboratorul de lucru al istoricului, cu recunoaşterea datoriilor intelectuale faă de autorii
şi lucrările din care s-a informat, şi totodată o formă prin care se face posibilă verificarea
informaiei$ 2rimiterile se dau at-t după citate, c-t şi după ideile preluate din diverse surse :izvoare,
literatură secundară<$ 8n cazul ideilor comune, general acceptate şi intrate deja %n bagajul de
cunoştine al disciplinei istorice nu este necesar să se facă trimiteri %n subsolul paginii %n cultura
generală 3 de exemplu, nu este necesar să se facă o trimitere atunci c-nd se menionează că,tefan
cel 4are a murit %n anul 1@BD dar trebuie să se facă trimitere la informaiile mai deosebite preluate
din anumite surse :atunci c-nd se dau amănunte despre contextul %n care s-a petrecut aceasta<$
7xistăşi lucrări %n care nu se impune folosirea trimiterilor ştiinifice3 %n această situaie sunt
eseurile care nu au neapărat pretenia rigorii ştiinifice, sau sintezele şi manualele care utilizează
numai %n puine situaii informaii care să nu facă parte din cultura generală de specialitate, şi unde
bibliografia :deseori comentată< de la final oferă suficiente indicii pentru identificarea surselor
folosite$
2rimiterile ştiinifice din subsolul paginii :numite note de subsol, note la piciorul paginii sau note
infrapaginale< se redau %n mai multe feluri> sistemul academic clasic, şi sistemul autor-dată-pagină
:cunoscut şi ca sistemul !)icago sau american< sunt printre cele mai des folosite$ Uneori aceste
note sunt plasate şi la sf-rşitul unei lucrări sau a unui capitol, dar acest sistem este mai puin comod
pentru cititor şi nici nu mai este necesar %n epoca redactării computerizate, c-nd calculatorul poate
=1
aranja automat notele %n subsolul paginii$
0istemul clasic foloseşte acelaşi sistem de notare a surselor ca cel din fişele bibliografice, combinat
cu un set de abrevieri standard :indicative infra&ainale<$ 'a prima citare se foloseşte fişa
bibliografică completă, care reprezintă referin'a %i%liorafică de %a2ă( Principalele abrevieri sunt>
A%revierile s&eciale
Pe l-ngă acestea, sistemul clasic mai foloseşte şi alte a%revieri s&eciale :%ndeosebi %n cazul
numelor de publicaii periodice 5 de exemplu /46 pentru Y/cta 4usei 6apocensis"5 sau %n cel al
seriilor de volume de izvoare 5 de exemplu #&1 pentru ]#ocumenta &omaniae 1istorica"<,
precum şi unele formule prescurtate din limba latină, cum ar fi ]cf$" pentru ]confero" :compară cu<
sau ]apud", atunci c-nd se doreşte să se indice că citatul este preluat indirect după o altă lucrare
dec-t cea %n care a fost publicat iniial$ *rdinea elementelor referinei bibliografice %n acest din
urmă caz este> lucrarea iniială, cu toate informaiile privind autorul, titlul, locul şi anul apariiei,
pagina apud lucrarea din care s-a preluat indirect :de asemenea, cu autor, titlu, locul şi anul
apariiei, pagina<$ #e asemenea, pentru a face trimitere la o informaie coninută %n propria lucrare
şi a cărei discutare nu dorim să o reluăm, se folosesc indicativele supra şi infra, urmate de numărul
volumului :dacă este cazul< şi de cel al paginii la care se găseşte respectiva informaie$ /lte
abrevieri utile sunt> p$ :prescurtare pentru pagină<, vol$ :volum<, ed$ :ediie<, 7d$ :7ditură<, nr$
:număr<, t$ :tom<, v$:vezi<, fasc$ :fascicol<, fig$ :figură<, )$ :)artă<, il$:ilustraie<, pl$ :planşă<, r$
:r-nd< etc$
2rimiterile %n sistemul autor-dată-&aină pot fi incluse direct %n text, %ntre paranteze rotunde, sau
%n note de subsol$ 7le permit o mare economie de spaiu, deoarece %n locul unei trimiteri clasice de
tipul ]'ucian .oia, 3ocul cu trecutul! %storia între adevăr şi ficţiune, .ucureşti, 7d$ 1umanitas,
1IIH, p$11=" se va scrie numai ].oia, 1IIH> 11="$ 7vident, acest sistem poate funciona numai
dacă la sf-rşitul lucrării este inclusă o listă bibliografică cuprinz-nd absolut toate lucrările la care se
face trimitere pe parcurs3 totodată, %n cadrul acestei liste bibliografice, anul este de obicei indicat
imediat după numele autorului, tocmai pentru a uşura identificarea trimiterii complete$ ,i %n acest
sistem există unele reguli speciale pentru evitarea confuziilor$ #acă un autor are mai multe lucrări
din acelaşi an, după an se adaugă litera ]a" pentru prima lucrare din lista bibliografică, ]b" pentru a
doua ş$a$m$d$ 8n cazul volumelor colective care nu au un singur autor se indică fie numele
coordonatorului sau al editorului, fie 5 dacă nu există un coordonator sau editor- numele instituiei
==
editoare sau primul cuv-nt principal din titlu, după locul unde sa inclus lucrarea respectivă %n lista
bibliografică$
6otele de subsol nu sunt folosite %nsă numai pentru trimiteri$ 7le mai pot fi utilizate şi pentru alte
scopuri> pentru a face referire şi la ali autori care au discutat problema respectivă :introdusă prin
cf$, adică confero, compară<, pentru a trimite la propria lucrare, la capitole, pagini sau paragrafe ale
acesteia :introdusă prin formula supra sau infra< sau pentru a explica ori discuta pe larg o afirmaie
făcută %n text$ #e asemenea, un citat mai lung care ar deranja %n cadrul textului poate fi dat %n notele
de subsol$ /şa cum arătam mai sus, %n note se pot regăsi traduceri ale unor texte redate %n text %n
limba originală$ 2ot aici se pot regăsi datoriile de mulumire ale autorului pentru acele persoane
care au %ncurajat cercetarea respectivă sau ale căror observaii s-au dovedit a fi extrem de valoroase$
Conclu2iile sunt o parte esenială a oricărei lucrări de cercetare istorică$ Pot exista concluzii
pariale la sf-rşitul capitolelor sau a diferitelor pări %n care se %mparte lucrarea, dar aceasta nu
%nseamnă că nu vor mai exista concluzii generale la sf-rşitul lucrării$ !oncluziile trebuie să
răspundă explicit problemei centrale enunate %ncă din introducere, şi să evidenieze %nsemnătatea
răspunsurilor la care s-a ajuns %n urma cercetării, şi eventual să indice noi direcii de investigaie
ştiinifică$ &egula clarităii este esenială %n formularea concluziilor, dar fermitatea şi claritatea
trebuie să se %mbine cu grija pentru nuane şi cu o anumită prudenă ştiinifică$
8n fine, o lucrare ştiinifică poate include şi mai multe anexe(
#intre acestea, cea mai importantă este lista %i%liorafică! /ceasta poate fi selectivă, sau poate
avea un caracter ex)austiv3 după cum am amintit mai sus, dacă %n lucrare am utilizat sistemul
trimiterilor autor-dată-pagină, atunci este obligatoriu ca bibliografia să cuprindă toate lucrările
folosite$ #acă lista bibliografică este relativ scurtă, ea va fi ordonată strict alfabetic după numele
autorilor3 %n cazul lucrărilor de mai mari dimensiuni, unde şi lista bibliografică este mai lungă, se
pot introduce subdiviziuni, despărindu-se izvoarele de literatura secundară$
7xistă şi structurări mai detaliate, care disting la categoria izvoarelor %ntre izvoarele inedite şi
izvoarele edite, acord-nd eventual locuri separate pentru coleciile de presă, pentru izvoarele
ar)eologice şiZsau numismatice şi pentru bazele de date numismatice3 de asemenea, %n cadrul
literaturii secundare este posibil să se distingă %ntre lucrările generale :categorie %n care ar intra de
exemplu sintezele referitoare la o %ntreagă epocă sau la istoria generală a unei ări< şi lucrările
speciale referitoare la tema studiată sau la aspecte ale acesteia$ Poate să mai aparăşi o altă categorie,
cea a instrumentelor de lucru, dicionare, albume, atlase$ 8n fine, %n cazul lucrărilor cu scop
precumpănitor didactic, bibliografia poate fi divizată pe capitolele tematice ale lucrării, şi poate fi
%nsoită de scurte comentarii ale autorului3 %n acest caz se poate renuna la ordonarea alfabetică
după autori a lucrărilor %n favoarea ordonării logice sau după %nsemnătatea relativă %n cadrul
diferitelor diviziuni tematice$
#upă cum se poate vedea, nu există un singur sistem de alcătuire a listei bibliografice, ci mai multe
sisteme, iar fiecare autor este liber să opteze pentru unul sau altul dintre sisteme %n funcie de
scopul propus al lucrării sale$ Pe de altă parte, fiecare sistem are at-t avantaje, c-t şi inconveniente$
#e exemplu, o bibliografie comentatăşi ordonată tematic are evident o valoare formativă superioară
uneia ordonate strict alfabetic, dar este contraindicată atunci c-nd trimiterile s-au realizat după
sistemul autor-dată-pagină, deoarece regăsirea informaiei bibliografice este mult %ngreunată$ #e
aceea, pentru lucrările de strictă cercetare, destinate unui public restr-ns de specialişti, forma
preferată de ordonare a listei bibliografice este cea strict alfabetică, menion-nd separat la %nceput
doar izvoarele inedite utilizate pe parcursul cercetării$
'a categoria anexe mai pot fi incluşi a&endici cuprinz-nd discuii asupra unor subteme speciale
care nu şi-au găsit locul %n textul principal, ilustraii, facsimile, )ări, cataloage de descoperiri
ar)eologice, extrase din izvoare, tabele cronologice sau sinoptice, liste ale persoanelor care au
ocupat anumite demnităi sau funcii, liste ale tabelelor sau ale graficelor folosite pe parcursul
lucrării, tabele cu diverse ec)ivalene monetare sau unităi de măsurăşi greutate, indici :de
persoane, de locuri, de materii sau generali<, un glosar pentru explicarea anumitor termeni :mai
=C
ales a celor ieşii din uz< etc$3 lista eventualelor anexe este desc)isă, fiecare autor poate include aici
tot ceea ce consideră că ar ilustra mai bine subiectul tratat$
Pregătirea pentru tipar a unei lucrări mai solicită prezena şi a altor elemente care lipsesc din
lucrarea manuscrisă> o &refa'ă scrisă de altcineva dec-t autorul lucrării şi care se numerotează cu
cifre romane, pentru a arăta că este %n afara textului propriu-zis3 de asemenea, o &ostfa'ă, cu acelaşi
statut ca şi prefaa$
'ucrarea se scrie de regulă la două r-nduri şi se prezintă %n trei exemplare3 se scrie pe file
independente, pe o singură faă a filei$ 8n vederea pregătirii pentru tipar, trebuie respectate de
asemenea, o serie de norme> o pagină trebuie să aibă circa C1 r-nduri şi să cuprindă aproximativ
=$BBB de semne grafice$ 0emnele grafice pe care nu le avem %n calculator, pot fi trecute cu cerneală$
2itlurile şi subtitlurile se scriu cu majuscule dar nu se subliniază3 filele se numerotează cu cifre
arabe$ Pentru a indica culegerea cu caractere italice, se subliniază cu o linie cuv-ntulZcuvintele iar
pentru aldine :caractere %ngroşate< cu două linii$ #e asemenea, pentru a indica spaierea literelor sau
cuvintelor se foloseşte o linie %ntreruptă$ 8n general, editurile dau autorului două corecturi, pentru a
verifica dacă textul a fost bine cules şi doar %n cazul
%n care au existat multe greşeli, se dă o a treia corectură, cu pagini răzlee :cele la care au existat
probleme %n corectura anterioară<$ /bia după acest moment se poate trece sigla .2 :bun de tipar< şi
semnătura, semn că lucrarea poate lua drumul tipografiei$
P$est de autoevaluare 2(2(
&ăspundei la următoarele %ntrebări şi folosii spaiul de mai jos pentru formularea răspunsurilor$
I( /ranjai %n ordinea corectă următoarele elemente ale fişelor bibliografice>
a9 !ontribuii la studiul satelor devălmaşe rom-neşti, .ucureşti, 1$1$0ta)l, vol$I-III, , 1I@H1IE@$
%9 ,erban Papacostea, 0tat, 0ocietate, 6aiune$ Interpretări istorice, !luj-6apoca, %n, 1IH=,
2ratatele Mării &om-neşti şi 4oldovei cu Imperiul otoman %n secolele RIJ-RJI> ficiune politicăşi
realitate istorică, p$IC-1BE$
c9 4i)ai 4axim, &evista de istorie, p$1GC1-1GE@, &egimul economic al dominaiei otomane %n
4oldova şi Mara &om-nească %n a doua jumătate a secolului al RJI-lea, nr$I, 1IGI$
II( 6otai pe margine cu DA afirmaiile pe care le considerai exacte şi cu "U pe cele false> a9
.ibliografia istorică a &om-niei este o bibliografie curentă$
%9 +iarul Y#reptatea" din perioada interbelică constituie un izvor primar$
c9 8n cadrul bibliografiei, lucrările se ordonează %n funcie de titlul acestora$
III( Folosind informaiile de mai sus corectai greşelile strecurate %n următoarele note infrapaginale>
1$ 6$Iorga, )pere economice, .ucureşti, ed$(eorgeta Penelea, 1IH=, p$CB$
=$ Ibidem, #omnii romni după portrete şi fresce contemporane, 0ibiu, 1ICB, pl$1CB$
C$ )p!cit!, pl$II$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
=D
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
F
2(-( Bi%lioloie( Codicoloie( =iniaturistică
=$D$1$.ibliologia
.ibliologia se referă la studierea scrisului şi a cării3 mai exact, se ocupă cu istoricul scrisului,
)-rtia, te)nica de reproducere :scris, tipar<, legătura, punerea %n circulaie, organizarea bibliotecilor
şi alcătuirea cataloagelor$
2ermenul provine din grecescul Ybiblos" :papirus< şi Ylogos" :vorbire< şi a fost pus %n circulaie de
(abriel Peignot, la %nceputulsecolului al RIR-lea$ 8ntr-un sens mai larg, bibliologia se referă la
ştiina cării, şi s-a fundamentat ca atare %n a doua jumătate a secolului al RIR-lea, fiind introdusă
ca disciplină de studiu %n 1HHB la `cole des !)artes :Paris<$
.ibliologia are mai multe ramuri, %n funcie de diversele aspecte ale cării pe care le studiază>
- ramura teoretică, care se ocupă de istoria scrisului, tiparului, cării şi bibliotecii
- ramura practică care se referă la următoarele>
a$ producerea cării tipărite :%i%liote1nia<3
b$ organizarea te)nică, funcionarea şi conducerea bibliotecii :%i%lioteconomia<3
c$ descrierea cărilor după diverse criterii, %n vederea realizării cataloagelor şi repertoriilor
de cări :%i%liorafia<$
Principalele noiuni$
Cartea reprezintă modalitatea de păstrare a textelor şi este alcătuită din mai multe file@ care
constituie unitatea de bază a acesteia$ Filele sau foile sunt aşezate %n ordine şi numerotate după un
anumit sistem :cu cifre romane ori arabe %n ordine crescătoare sau cu literele alfabetului, ca şi prin
aşanumita reclamă :%n cazul manuscriselor<! 8n sc)imb, cartea-manuscris 8codicele9 constituie
obiect de studiu pentru o altăştiină auxiliară distinctă, codicoloia, iar cartea tipărită este studiată
de %i%lioloie(
Formatele cării depind de numărul de %ndoituri ale colii mari de )-rtie şi sunt următoarele> %n plan
:coala ne%ndoită<, %n folio :%ndoirea filei
o datăşi obinerea a = foi, adică D pagini<, in Luarto :prin %ndoirea de două ori a foii se obineau D
foi, adică H pagini<, in octavo :se obin H foi, adică 1E pagini<$ #in această cauză, dimensiunile
paginilor, respectiv ale cării sunt invers proporionale cu numărul de %ndoituri ale foii$
.ibliote)nia reprezintă te)nica producerii materiale a unei cări, care parcurge un traseu de
la manuscris la forma tipărită$ Factorii care asigură realizarea unei cări sunt următorii> autorul,
editorul sau redactorul de carte :decide condiiile te)nice, estetice şi materiale, tirajul şi ilustraiile<,
te)noredactorul :dă comanda Y.un de cules"<, tipografia :unde se realizează culegerea şi paginarea
textului, corecturile şi se decide Y.un de tipar"< şi librarul :asigură v-nzarea şi distribuirea cărilor<$
!ele mai des folosite corpuri de literă %n cadrul tipografiilor sunt cele de 1B puncte (corpus) pentru
corpul textului, de H puncte (petit) pentru notele explicative din subsolul paginii şi 1= puncte
(cicero) pentru titluri$ Pentru afişe se folosesc corpuri de litere ceva mai mari> =D-CE puncte$ Forma
literelor este dreaptă pentru corpul textului, cursivă pentru citate şi aldină pentru titluri, mai ales$
Foile tipărite sunt %mpăturite :procedeu numit făl'uire< sub forma fascicolelor, care sunt introduse
apoi %n copertă$ 'egătura dintre copertă şi colile tipărite se realizează prin intermediul unei file de
protecie, numită for2a' :uneori este tematic<, urmat de fila de ardăF urmează apoi foaia de titlu@
care cuprinde elementele bibliografice ale cării$ 'a sf-rşitul cării sau pe contrapagina copertei
interioare ori a foii de titlu se găseşte caseta ti&orafică, care conine o serie de informaii
referitoare la tipărire> numărul colilor, locul tipăririi, indicele de clasificare %n cadrul bibliotecii$ 2ot
la sf-rşitul cării se mai poate găsi erata@ adică o listă a greşelilor de tipar observate după %nc)eierea
=@
procesului tipografic şi care indică cum anume trebuie să fie citite acestea$
/lte noiuni legate de cartea tipărită sunt> edi'ie &rince&s@ care se referă la prima ediie a unei cări,
edi'ie %i%liofilă@ ca variantă a unei lucrări deosebite, tipărită %n condiii grafice şi artistice
superioare, pe )-rtie de calitate, cu legături şi ilustraii de excepie$ #e asemenea, edi'ia &ostumă
se referă la tipărirea pentru prima dată a unei opere după moartea autorului, %n timp ce edi'ia
antumă se referă la lucrarea realizată %n timpul vieii şi de care se %ngrijeşte autorul$
.iblioteconomia este disciplina din cadrul bibliologiei care studiază organizarea şi
funcionarea bibliotecii, a operaiilor te)nice de inventariere şi evideniere a cării, igiena cării,
precum şi localul %mpreună cu personalul bibliotecii 8%i%liotecari9( Prin urmare, termenul
bibliotecă care provine din grecescul Ybiblion" :carte< şi Yt)eQe" :dulap< %nseamnă prin extensie şi
localul %n care se păstrează cările, ca şi instituia av-nd rolul de a coleciona, organiza şi depozita
cările$
'a intrarea %n bibliotecă, cartea este %nregistratăşi catalogată :pe fişe mobile sau %n calculator<, %n
sensul notării datelor bibliografice şi a cotei@ care reprezintă numărul sau adresa la care poate fi
găsită cartea respectivă %n depozitul bibliotecii$ Pe baza fişelor mobile se alcătuiesc apoi cataloagele
şi fişierele bibliotecii, care sunt organizate pe principiul alfa%etic :adică %n ordinea alfabetică a
autorului sau titlului lucrării< sau tematic :pe materii<$ !ataloagele pot fi>
- generale, adică cuprind toate fişele aranjate alp)abetic3
- speciale, care cuprind fişele anumitor colecii3
- topografice, cu fişele aranjate %n ordinea situării cărilor %n depozit$
#e asemenea, există cataloage alcătuite %n funcie de categoriile de cititori, respectiv cercetători,
tineret sau copii$ Unele biblioteci au şi cataloage interne :de serviciu< şi externe :puse la dispoziia
publicului<$ #eşi %n multe dintre bibliotecile rom-neşti se păstrează %ncă sistemul fişelor manuscrise
sau tipărite, procesul de informatizare care a cuprins marile biblioteci a făcut ca un catalog să poată
fi consultat fie la terminalele de calculator ale bibliotecii respective, fie prin Internet$
#epozitul unde se păstrează cările dintr-o bibliotecă trebuie să %ndeplinească o serie de condiii de
izolare termică, dar şi contra umidităii sau razelor solare$ 8n clădirea bibliotecii trebuie să mai
existe> săli speciale pentru cataloage, săli de lectură cu raft liber, unde consultarea se face fără
%ntocmirea unui buletin de cerere, birouri de lucru pentru personalul bibliotecii, săli de conferine,
precum şi laboratoare de microfilmare, multiplicare, %ntreinere :recondiionare< a cării şi legătorie$
3istemul de clasificare a &u%lica'iilor reprezintă operaia prin care se determină clasa căreia %i
aparine o carte, %n funcie de coninutul său$ 7xistă mai multe sisteme de clasificare, %nsă cea mai
frecvent folosită este clasificarea 2ecimală@ proiectată %n 1HGE şi cunoscută astăzi sub denumirea
de clasificare zecimală universală (*#+)! /ceasta operează cu 1B clase mari, reprezent-nd c-te un
domeniu al cunoaşterii umane3 astfel, B$ se referă la generalităi, C$ la ştiine sociale, G$ la arte iar I$
la geografie, biografie şi istorie$ Fiecare dintre aceste clase se %mparte la r-ndul său %n mai multe
subdiviziuni, %n care prima cifră desemnează domeniul mare iar grupurile următoare de cifre indică
subdiviziunile tematice şi cronologice :de pildă, IDI$H reprezintă domeniul Istoria &om-nilor<$
Unele biblioteci, considerate a fi de interes naional beneficiază de aşa-numitul drept al de&o2itului
leal, %n sensul că primesc c-te un exemplar din fiecare produs al tiparului din &om-nia3 acestea
sunt> .iblioteca 6aională a &om-niei, .iblioteca /cademiei &om-ne, .iblioteca !entrală
Universitară, bibliotecile judeene :fiecare pentru cările tipărite %n cuprinsul respectivului jude<$
.ibliografia ca ramură a bibliologiei se ocupă cu realizarea unor liste de lucrări referitoare
la un anumit subiect sau domeniu, prin str-ngerea, descrierea şi clasarea cărilor$ 7lementele
bibliografice sunt> autorul, titlul %ntreg al cării, inclusiv subtitlul, locul de apariie, anul şi ele sunt
preluate de pe foaia de titlu$ 7xistă mai multe tipuri de bibliografii, %n funcie de coninutul
informaiei cuprinse %n acestea>
- bibliografie simplă :cuprinde autorul, titlul lucrării, locul şi data apariiei, numărul de pagini al
lucrării<
- bibliografie analitică :oferă %n plus informaii şi aprecieri sintetice referitoare la fiecare lucrare %n
=E
parte, care aparin-nd autorului bibliografiei<
- bibliografie curentă :include doar lucrările apărute %ntr-un interval limitat de timp3 de obicei, apar
la intervale periodice<
- bibliografie cumulativă :cuprinde toate lucrările apărute p-nă la data redactării bibliografiei<$
- bibliografie generală
- bibliografie specială
- bibliografie naională
- bibliografie tematică
- bibliografie selectivă
- bibliografie de recomandare
- bibliografie ascunsă :cuprinsă %ntr-o lucrare<
- bibliografie desc)ise :se completează pe măsura apariiei titlurilor<
- bibliografie retrospectivă
- bibliografia bibliografiilor$
Pentru istoria rom-nească, bibliografia curentă cea mai valoroasă este cea realizată de /cademia
&om-nă sub numele 'ibliografia istorică
a $omniei, care foloseşte şi normele academice %n privina redării fişei bibliografice$ P-nă acum
au fost publicate 1B volume>
I$ 1IDD-1IEI3 II$ 0ecolul RIR$ 2om I$ !adrul general$ Mara şi locuitorii, 2om II$ Jiaa economică3
III$ 0ecolul RIR$ 2om @$ .iografii3 IJ$ 1IEI-1IGD3 J$ 1IGD-1IGI3 JI$ 1IGI-1IHD3 JII$ 1IHD1IHI3
JIII$ 1IHI-1IID3 IR$ 1IID-1III$
'ucrările cuprinse %n 'ibliografia istorică a $omniei sunt numerotate şi ordonate tematic şi
cronologic, iar %n cadrul fiecărei subteme şi a fiecărui segment cronologic, după criteriul alfabetic,
ceea ce uşurează foarte mult consultarea$ Jolumele referitoare la anii 1IHI1IID şi 1IID-1III
conin şi o &ddenda cuprinznd studii despre istoria $omniei apărute în străinătate$
7xistăşi o serie de bibliografii specializate pe anumite domenii de interes3 de pildă, pentru a afla
care sunt toate cările tipărite %n spaiul nostru %ntre 1@BH-1HCB :adică, %ncep-nd cu momentul
introducerii tiparului< putem folosi 'ibliografia romnească veche! 1405"1560, alcătuită de
I$.ianu, 6erva 1odoş, #$0imionescu %n patru volume şi apărută %ntre 1IBC-1IDD3 lucrarea este
realizată pe criteriul cronologic$ Pentru cările tipărite %n perioada de după 1HCB şi p-nă la 1I1H
există 'ibliografia romnească modernă, lucrare %n D volume, organizate pe criteriul alfabetic şi
apărute %ntre 1IHD-1IIE$ #e asemenea, pentru periodicele rom-neşti există 'ibliografia analitică a
periodicelor romneşti, %ncep-nd cu anul 1H=H$ /lte bibliografii specializate sunt cele dedicate
monumentelor medievale aparin-nd lui 6icolae 0toicescu>
'ibliografia monumentelor şi localităţilor istorice din 7ara $omnească :care include şi #obrogea,
*ltenia<, 'ibliografia monumentelor şi localităţilor istorice din 8oldova, şi 'ibliografia
monumentelor şi localităţilor istorice din 'anat!
=$D$=$ !odicologia
!odicologia studiază manuscrisele vec)i sub formă de carte, %n vederea realizării de cataloage de
manuscrise$ !a disciplinăştiinifică distinctă, ea s-a desprins din paleografie %n deceniul @ al
secolului RR$ 2ermenul provine din Ycodex" :carte< şi Ylogos" :ştiină<$
7xistă o serie de dezbateri legate de obiectul acestei ştiine> conform lui /lp)onse #ain,
codicologia nu se ocupăşi de grafia manuscriselor, care revine paleografiei, %n timp ce ali
cercetători consideră că ea ar trebui să se ocupe de toate aspectele unui codex, de la materialul de
scris, format, grafie, liniatul filelor, filigrane, ornamente, signatura colilor, paginaie şi legătură,
p-nă la alcătuirea instrumentelor de lucru :cataloage, repertorii, inventare<$ Pe de altă parte, există
păreri conform cărora ar trebui fundamentată o nouă disciplină care să studieze toate aspectele
referitoare la păstrarea cării manuscrise şi care să se numească Ar1ivistica manuscriselor( 2otuşi,
ceea ce %i este cu adevărat specific este studiul legăturilor acestor manuscrise, precum şi %ntocmirea
=G
de inventare şi cataloage de manuscrise$
Pentru toate acestea se foloseşte de ajutorul oferit de o serie de alte discipline auxiliare, cum ar fi
bibliologia, paleografia, filigranologia, miniaturistica, cronologia, epigrafia :pentru descifrarea
inscripiilor de pe copertă<, criptologia sau ar)ivistica3 de asemenea se află %n str-nsă legătură cu
lingvistica, iconografia şi istoria artei :pentru descrierea ornamentelor< cu ramura lor,
miniaturistica$
8n general, textele din cuprinsul codicelor aparin literaturii liturgice, de cult, dar ulterior au apărut
şi texte juridice sau cronici sub formă de codexuri$
#imensiunile manuscriselor- codex variază %n funcie de coninutul textului şi de destinaia
acestuia$ /stfel, exemplarele de lux erau %n mod obligatoriu monumentale, av-nd formatul in folio,
caracteristică a 7vului mediu timpuriu, de altfel3 cu timpul, dimensiunile s-au micşorat, ceea ce a
permis şi o circulaie mai uşoară pe distane mari$ #e asemenea, legătura era realizată din plăcue
de metal preios, fildeş ori email pictat, spre deosebire de scoarele de lemn, %mbrăcate cu piele de
viel sau cele din piele simplă ori carton$
!ările-manuscris vec)i puteau avea la %nceputul lor un inci&it@ adică un text care %ncepea cu
formula ]1ic incipit liber", %n loc de titlu şi se terminau cu ex&licit@ adică cu o formulă care indica
sf-rşitul cării> ]7xplicitus est liber"$ 'a sf-rşitul textului, se mai putea găsi un colo&1on@ urmat de
titlul lucrării, numele autorului sau copistului, data scrierii ori copierii manuscrisului şi locul unde
s-a realizat aceasta$
0pecialiştii consideră că există patru categorii de manuscrise>
- manuscrise propriu-zise :texte narative, literare, istorice sau religioase<3
- manuscrise miscelanee, cuprinz-nd texte diverse din punct de vedere al autorului sau
genului3
- codexuri sau manuscrise diplomatice, care au forma condicelor sau registrelor3
- manuscrise coligate, formate din documente diplomatice sub formă de original :)risoave,
zapise legate %mpreună<$
Un catalog de manuscrise trebuie să conină următoarele elemente> cota sub care se păstrează
codexul :cota nouă dar şi cea vec)e<, numele autorului sau copiştilot, titlul codicelui :pe baza
incipitului şi finitului<, data, numărul de coloane, starea de conservare, particularităile grafiei,
materialul de scris, formatul şi dimensiunile codicelui, legătura, reclama, ornamentaia, circulaia
codexului, la care se adaugă indicaiile bibliografice :dacă textul a mai fost inventariat sau editat<$
=$D$C$4iniaturistica
#isciplină auxiliară a istoriei apărută relativ recent, miniaturistica studiază ornamentele textelor
:litere ornate, mici picturi, portrete<, culoarea, concepia, desenul, perspectiva, te)nica şi arta
acestora %n scopul determinării semnificaiilor şi valorii artistice3 de aceea, se află %n str-nsă
legătură cu istoria artei$ Prin portretele realizate %n cadrul unor manuscrise, miniaturistica oferă
informaii importante legate de veşmintele şi podoabele purtate de un domn sau de membrii
familiei domneşti$ 4iniatura reprezintă un desen sau o pictură de mici dimensiuni, realizate de
obicei %n culori, cu mare finee, av-nd rolul de a ilustra sau completa coninutul unui text, prin
%mpodobirea frontispiciului, titlului, %nceputului de capitol sau a iniialelor, %n cadrul cărilor
manuscrise$ #e la codice, aceste desene au trecut şi la actele de cancelarie, unde apar %n
frontispiciu, deasupra primului r-nd, cuprinz-nd reprezentarea stemei oraşului sau ării, precum şi
la iniiale$
8n spaiul nostru, cel mai vec)i manuscris miniat este 2etraevang)eliarul realizat de (avril Uric, la
mănăstirea 6eam, %n 1D=I, după un model de origine constantinopolitană$ 8n perioada
mitropolitului /nastasie !rimca, se dezvoltă o şcoală de miniaturistică la mănăstirea #ragomirna,
care ridică la rangul de artă această preocupare pentru %nfrumusearea manuscriselor$ #upă apariia
tiparului, miniatura a trecut %n grafica cărilor$
7lementele folosite pentru decor erau mai ales de origine vegetalăşi mai rar, elemente zoomorfe
=H
:şerpi %ncolăcii sau păsări< şi se realizau cu lic)ide %ntr-o cromatică vie$ 'a c)enar şi vignete se
realizau aşa-numitele miniaturi de margine sau de final, care foloseau mai ales culoarea roşie,
auriul şi argintiul$ Pentru frontispicii se foloseau crucea, potirele, c)ipurile de sfini, care %ncadrate
%ntr-un c)enar de formă dreptung)iulară av-nd lăimea egală cu cea a textului$
0e realizau şi miniaturi pe suprafee mai mari, care permit observarea artei compoziiei> cei patru
evang)elişti, scene de bătălie, %ncoronări de %mpărai şi regi, momente importante din timpul
domniei$
#ocumentele au %nceput să devină obiectul artei miniaturilor abia din secolul al RJII-lea3 la
%nceput, au fost realizate astfel de compoziii %n cadrul )risoavelor solemne emise de cancelaria
domnească$ !ancelaria munteană a fost cea dint-i care a dezvoltat miniaturistica de documente,
ajung-nd la forme şi compoziii artistice de mare finee, spre deosebire de 4oldova, unde
miniaturile se realizau mai ales %n cadrul manuscriselor$ 'a actele emise de cancelaria Mării
&om-neşti erau ornamentate invocaia simbolică :semnul crucii<, iniiala şi monograma, folosindu-
se o serie de elemente vegetale$ 0e mai realizau c)enare frumos ornamentate, frontispicii
cuprinz-nd stema ării sau portrete ale domnului şi familiei sale3 aceste desene foloseau cu
predilecie lic)idul de aur$
9rontispiciu miniat (evanghelistul %niţială ornată (litera :;<), liturghierul lui 8arcu),
tetraevangheliar, 1456 =ectarie, 1>61

=I
2(;( Bi%liorafie
/urelian 0acerdoeanu, ?ndrumări în cercetările istorice, W.ucureştiX, W1IDCX, CHD p$
Serz; 2opolsQi, 8etodologia istoriei, trad, /ura Mapu, .ucureşti, 1IHG, DGD p$
.ogdan Florin Popovici, *teva consideraţii privind metodica realizării unei lucrări ştiinţifice în domeniul istoriei
]1risovul$ .uletin al Facultăii de /r)ivistică", JI-JII, =BB1, p$=CH-=D=$
6$7droiu, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj, 1III, p$D@$
#icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei! &rhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie,
sigilografie, .ucureşti, 1IH=, =EH p$
Bi%lioloie
#-mboiu, /urel, #e la piatră la hrtie, .ucureşti, 1IED$
#uă, Jictor, *ălătorie în lumea scrierii şi tiparului, .ucureşti, 1IHH$
Flocon, /lbert, +niversul cărţilor, .ucureşti, 1IGE$
(ecQ, 7lisabet), @utenberg şi arta tiparului, .ucureşti, 1IGI$
%oachim *răciun şi bibliologia romnească$ 0tudiu şi bibliografia operei de 6$ 7droiu, !luj-6apoca, 1IID$
4atei, 1$ !$> *artea un călător milenar, .ucureşti, 1IED$
*lteanu, Jirgil, #in istoria şi arta cărţii! Aexicon, .ucureşti, 1II=$
2omescu, 4ircea, %storia cărţii romneşti de la începuturi, pnă la 1B15, .ucureşti, 1IEH$
#ima-#răgan, !orneliu, 'iblioteci umaniste romneşti! %storic! Cemnificaţii! )rganizare, .ucureşti, 1IGD$
Codicoloia
.ăluă, ()$, !raia, 0ultana, 8anuscrise miniate şi ornate din epoca lui 8atei 'asarab, .ucureşti, 1IHD$
.arbu, #aniel, 8anuscrise bizantine în colecţii din $omnia, .ucureşti, 1IHD$
!omşa, 6icolae, 8anuscrisele romneşti din 'iblioteca de la 'laD, .laj, 1IDD$
,trempel, ($, *opişti de manuscrise romneşti pnă la 1500, .ucureşti, 1I@I$
0imonescu, #an, *odex &ureus, .ucureşti, 1IG=$
0imonescu, #an, *odex 'urgundus, .ucureşti, 1IG@$
Flocon, /!, +niversul cărţilor, .ucureşti, 1IGE$
*lteanu, J$, #in istoria şi arta cărţii! Aexicon, .ucureşti, 1II=$
2(:( Bucrare de verificare 2
>e %a2a textului de mai sus@ alcătui'i un eseu li%er cu &rivire la eta&ele unei cercetări istorice( >e &arcursul eseului
identifica'i )i &lasa'i diferitele instrumente de lucru &re2entate *n această unitate de *nvă'are(
Instruc'iuni &rivind testul de evaluare0
a$ dacă este posibil, te)noredactat, /rial 1=, 1,@ r-nduri, max$ @ pagini
b$ se trimite prin poştă tutorelui$
c$ se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este necesară parcurgerea bibliografiei
indicate$
!riteriile de evaluare sunt>
-claritatea exprimării şi absena formulărilor nesigure,
-şirul logic al argumentelor,
-utilizarea bibliografiei
CB
Unitatea de *nvă'are "r( ,
/$II"#+B+ AUCIBIAR+ =AG!R+ /I /$II"#+B+ D+ ERA"I#D

!uprins Pagina
C$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$=I
C$=$ ,tiinele auxiliare majore şi ştiinele de graniăFFFFFFFFFFFFFFFFCB
C$C$ /r)eologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$CC
C$D$ (eografia istoricăFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$D1
C$@$ #emografia istorică$ 0tatistica istoricăFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFDE
C$E$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFDG
=$1$ *biectivele unităii
Familiarizarea cu vocabularul ştiinific specific
8nsuşirea metodelor de lucru %n ar)eologie3 interpretarea vestigiilor materiale
!orelarea informaiilor oferite de geografia şi demografia istorică %n reconstituirea trecutului istoric
#escoperirea rolului şi a limitelor surselor statistice
$im&ul alocat unită'ii de *nvă'are0 Pentru unitatea de %nvăare C timpul alocat este de C
ore$
C1
Con inutul unită ii de *nvă are ț ț ț
,(2( /tiin'ele auxiliare ma.ore )i )tiin'ele de rani'ă
,(2(1(/tiin'e auxiliare ma.ore
Eeorafia este ştiina păm-ntului3 istoricul se foloseşte mai ales de geografia istorică, de
antro&oeorafie :sau geografia umană< care urmăreşte răsp-ndirea oamenilor pe glob şi de
eo&olitică :care susine că politica unui stat este determinată de poziia geografică<$
Eeoloia este ştiina care studiază modul de formare a păm-ntului, compoziia şi structura acestuia,
at-t la suprafaă c-t şi %n interiorul său :unde sunt conservate urme ale trecerii omului<$ !a ştiină,
geologia este relativ nouă, ea %şi are %nceputurile prin secolul al RJII-lea$ Pentru istorie se dovedesc
foarte utile ramurile sale, stratirafia şi &aleontoloia :ştiina fosilelor<$ #e asemenea, zăcămintele
solului permit istoricului cunoaşterea sistemului ocupaional al diverselor grupuri umane, după cum
pot lămuri o serie de conflicte provocate de existena sau inexistena acestor tipuri de resurse$
(eologia conlucrează %ndeaproape cu ar)eologia, permi-ndu-i datarea straturilor de cultură care se
interferează cu straturile geologice$
Bioloia
Filoloia
Antro&oloia
3ocioloia
>si1oloia
Dre&tul
Bioloia cu ramurile sale >aleo%otanica şi >aleo2ooloia oferă o serie de concluzii utile
cercetărilor de istorie economică, referitoare la inventarul animalier, la culturile agricole, cu impact
asupra dezvoltării comunităilor umane respective$ 8n egală măsură, %i oferă ajutor ar)eologiei, prin
interpretarea materialului osteologic animalier sau a vec)ilor culturi de plante ce se găsesc %n
straturile de cultură$
Filoloia este ştiina care studiază limba şi literatura unui popor, ca instrument esenial al
comunicării$ #intre ramurile sale, linvistica :cu lingvistica istorică<, onomastica :studiază numele
proprii şi are C subramuri> to&onimia, care se ocupă cu studierea numelor de locuri, antro&onimia@
cu numele de persoane, 1idronimia, cu numele apelor< şi etimoloia :studiază originea şi sensul
cuvintelor< ajutăştiina istorică Istoria are nevoie de argumentul lingvistic pentru interpretarea
vec)ilor surse scrise$ 7voluia cunoscută de anumii termeni reprezintă un indiciu al transformărilor
apărute %n societate$ ,i istoria poate fi considerată o ştiină auxiliară filologiei, %ntruc-t aceasta se
foloseşte de istorie pentru a lămuri contextul elaborării unui text, după cum se foloseşte şi de
paleografie, diplomatică, cronologie, filosofie ş$a$ Filologia este o disciplină care s-a dezvoltat %ncă
din antic)itate, cunosc-nd o perioadă de dezvoltare %n timpul &enaşterii$
Antro&oloia este ştiina care se ocupă de om, de varietatea raselor şi răsp-ndirea acestora pe glob,
%n funcie de condiiile naturale şi cele socio-culturale3 ca disciplină, ea este destul de nouă, av-ndu-
şi %nceputurile prin secolul al RJIII-lea$
3ocioloia este disciplina care se ocupă de studierea vieii sociale, de fenomenele şi procesele
sociale, urmărind relaiile interumane3 investigaiile sale sunt foarte apropiate de cele ale istoriei, de
care sociologia se şi foloseşte, ca şi de etnologie :ştiina care urmăreşte formarea şi caracterele
fizice ale raselor< sau etnografie :studiază popoarele din punctul de vedere al activităii şi
manifestărilor lor materiale<$ * ramură a sociologiei este socioloia istorică@ rezultată din
conlucrarea celor douăştiine %n vederea reconstituirii societăii$
>si1oloia cu ramura sa, &si1oloia colectivă@ oferă informaii legate de comunităile umane, prin
analiza cadrului social de desfăşurare a evenimentelor şi fenomenelor istorice, precum şi a
mentalităilor individuale, de grup sau colective$
Dre&tul este ştiina care studiază regulile şi normele prin care este organizată o societate şi
instituiile acesteia$ !a disciplină auxiliară istoriei, dreptul serveşte la stabilirea valorii
documentelor şi a instituiilor emitente, folosindu-se astfel, de diplomatică$ #e asemenea, studiază
C=
obiceiurile şi practicile juridice ale diverselor comunităi umane$ Istoria oferăşi ea dreptului
informaii şi concluzii cu privire la evoluia instituiilor juridice şi la reconstituirea izvoarelor
dreptului contemporan$
>olitoloia >olitoloia este o ştiină relativ nouă %n grupul ştiinelor umaniste, care studiază
problemele complexe ale politicii, conducerii şi deciziei politice$ 7a pune la dispoziia istoricului o
serie de concluzii importante privind modelele de analiză politică3 pe de altă parte, istoria %i oferă
informaii şi date din trecutul politicii sau diverse modele politice$
Filosofia
Filosofia urmăreşte manifestările g-ndirii şi simirii omeneşti$
+tnoloia studiază structura şi evoluia popoarelor iar
+tnoloia etnorafia se ocupă de originea şi răsp-ndirea teritorială a acestora, cultura şi
particularităile de viaă materială$ 7tnografia foloseşte o serie de izvoare istorice, de tip ar)eologic,
documentar sau narativ pentru a reconstitui fenomenele culturii populare din trecut$
Folcloristica Folcloristica poate fi considerată ca o categorie de sursă istorică, din categoria celor
nescrise, orale3 ea contribuie, prin creaia populară orală, la reconstituirea unor aspecte ale
evenimentelor istorice, reinute de memoria colectivă prin mijloace artistice$ 'a r-ndul său,
folcloristica are nevoie de informaia istorică pentru a descoperi şi interpreta originile %n timp ale
creaiei folclorice$
8n ultimul timp, se consideră căşi statistica@ cu ramura sa, statistica istorică@ este o ştiină auxiliară
majoră a istoriei, ea fiind folosită de istoria economică, demografie, genealogie$ #e asemenea, se
folosesc metode matematice %n istorie, precum şi informatica(
,(2( /tiin'ele auxiliare ma.ore )i )tiin'ele de rani'ă
,(2(1(/tiin'e auxiliare ma.ore
Eeorafia este ştiina păm-ntului3 istoricul se foloseşte mai ales
Eeorafia
de geografia istorică, de antro&oeorafie :sau geografia umană< care urmăreşte răsp-ndirea
oamenilor pe glob şi de eo&olitică :care susine că politica unui stat este determinată de poziia
geografică<$
Eeoloia
Eeoloia este ştiina care studiază modul de formare a păm-ntului, compoziia şi structura acestuia,
at-t la suprafaă c-t şi %n interiorul său :unde sunt conservate urme ale trecerii omului<$ !a ştiină,
geologia este relativ nouă, ea %şi are %nceputurile prin secolul al RJII-lea$ Pentru istorie se dovedesc
foarte utile ramurile sale, stratirafia şi &aleontoloia :ştiina fosilelor<$ #e asemenea, zăcămintele
solului permit istoricului cunoaşterea sistemului ocupaional al diverselor grupuri umane, după cum
pot lămuri o serie de conflicte provocate de existena sau inexistena acestor tipuri de resurse$
(eologia conlucrează %ndeaproape cu ar)eologia, permi-ndu-i datarea straturilor de cultură care se
interferează cu straturile geologice$
Bioloia
Filoloia
Antro&oloia
3ocioloia
>si1oloia
Dre&tul
Bioloia cu ramurile sale >aleo%otanica şi >aleo2ooloia oferă
o serie de concluzii utile cercetărilor de istorie economică, referitoare la inventarul animalier, la
culturile agricole, cu impact asupra dezvoltării comunităilor umane respective$ 8n egală măsură, %i
oferă ajutor ar)eologiei, prin interpretarea materialului osteologic animalier sau a vec)ilor culturi de
plante ce se găsesc %n straturile de cultură$
Filoloia este ştiina care studiază limba şi literatura unui popor, ca instrument esenial al
comunicării$ #intre ramurile sale, linvistica :cu lingvistica istorică<, onomastica :studiază numele
CC
proprii şi are C subramuri> to&onimia, care se ocupă cu studierea numelor de locuri, antro&onimia@
cu numele de persoane, 1idronimia, cu numele apelor< şi etimoloia :studiază originea şi sensul
cuvintelor< ajutăştiina istorică Istoria are nevoie de argumentul lingvistic pentru interpretarea
vec)ilor surse scrise$ 7voluia cunoscută de anumii termeni reprezintă un indiciu al transformărilor
apărute %n societate$ ,i istoria poate fi considerată o ştiină auxiliară filologiei, %ntruc-t aceasta se
foloseşte de istorie pentru a lămuri contextul elaborării unui text, după cum se foloseşte şi de
paleografie, diplomatică, cronologie, filosofie ş$a$ Filologia este o disciplină care s-a dezvoltat %ncă
din antic)itate, cunosc-nd o perioadă de dezvoltare %n timpul &enaşterii$
Antro&oloia este ştiina care se ocupă de om, de varietatea raselor şi răsp-ndirea acestora pe glob,
%n funcie de condiiile naturale şi cele socio-culturale3 ca disciplină, ea este destul de nouă, av-ndu-
şi %nceputurile prin secolul al RJIII-lea$
3ocioloia este disciplina care se ocupă de studierea vieii sociale, de fenomenele şi procesele
sociale, urmărind relaiile interumane3 investigaiile sale sunt foarte apropiate de cele ale istoriei, de
care sociologia se şi foloseşte, ca şi de etnologie :ştiina care urmăreşte formarea şi caracterele
fizice ale raselor< sau etnografie :studiază popoarele din punctul de vedere al activităii şi
manifestărilor lor materiale<$ * ramură a sociologiei este socioloia istorică@ rezultată din
conlucrarea celor douăştiine %n vederea reconstituirii societăii$
>si1oloia cu ramura sa, &si1oloia colectivă@ oferă informaii legate de comunităile umane, prin
analiza cadrului social de desfăşurare a evenimentelor şi fenomenelor istorice, precum şi a
mentalităilor individuale, de grup sau colective$
Dre&tul este ştiina care studiază regulile şi normele prin care este organizată o societate şi
instituiile acesteia$ !a disciplină auxiliară istoriei, dreptul serveşte la stabilirea valorii
documentelor şi a instituiilor emitente, folosindu-se astfel, de diplomatică$ #e asemenea, studiază
obiceiurile şi practicile juridice ale diverselor comunităi umane$ Istoria oferăşi ea dreptului
informaii şi concluzii cu privire la evoluia instituiilor juridice şi la reconstituirea izvoarelor
dreptului contemporan$
>olitoloia >olitoloia este o ştiină relativ nouă %n grupul ştiinelor umaniste, care studiază
problemele complexe ale politicii, conducerii şi deciziei politice$ 7a pune la dispoziia istoricului o
serie de concluzii importante privind modelele de analiză politică3 pe de altă parte, istoria %i oferă
informaii şi date din trecutul politicii sau diverse modele politice$
Filosofia
Filosofia urmăreşte manifestările g-ndirii şi simirii omeneşti$
+tnoloia studiază structura şi evoluia popoarelor iar
+tnoloia etnorafia se ocupă de originea şi răsp-ndirea teritorială a acestora, cultura şi
particularităile de viaă materială$ 7tnografia foloseşte o serie de izvoare istorice, de tip ar)eologic,
documentar sau narativ pentru a reconstitui fenomenele culturii populare din trecut$
Folcloristica Folcloristica poate fi considerată ca o categorie de sursă istorică, din categoria celor
nescrise, orale3 ea contribuie, prin creaia populară orală, la reconstituirea unor aspecte ale
evenimentelor istorice, reinute de memoria colectivă prin mijloace artistice$ 'a r-ndul său,
folcloristica are nevoie de informaia istorică pentru a descoperi şi interpreta originile %n timp ale
creaiei folclorice$
8n ultimul timp, se consideră căşi statistica@ cu ramura sa, statistica istorică@ este o ştiină auxiliară
majoră a istoriei, ea fiind folosită de istoria economică, demografie, genealogie$ #e asemenea, se
folosesc metode matematice %n istorie, precum şi informatica(
P$est de autoevaluare 1
1$1$ &evedei %ntreaga listă a ştiinelor auxiliare majore şi observai elementul comun care leagă
toate aceste ştiine şi le oferă rolul de instrument pentru cercetarea istorică$ 7xplicai %n c-teva
propoziii
răspunsul$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $$$$$$$$$$$$$
CD
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
,(,( Ar1eoloia
Defini'ie /r)eologia este o disciplină cu un statut autonom şi metode proprii, care are ca scop
dob-ndirea, interpretarea şi sistematizarea datelor, precum şi valorificarea ştiinifică a vestigiilor
materiale descoperite %n păm-nt, la suprafaa acestuia, %n peşteri sau ape$ 7a constituie un element
esenial pentru reconstituirea culturilor preistorice, şi furnizează informaii importante pentru
perioadele istorice ulterioare, informaii ce sunt coroborate cu cele oferite de alte surse$
2ermenul ar)eologie provine din grecescul ]ar)aion" :vec)i< şi ]logos" :cuv-nt, ştiină< şi s-a
folosit %ncă din /ntic)itate pentru a desemna preocupările %n legătură cu obiectele vec)i$ 7a s-a
dezvoltat o dată cu săpăturile ar)eologice din Italia, (recia şi *rientul /propiat$ 7xistă actualmente
mai multe ramuri ale ar)eologiei> ar)eologia preistorică, clasică, medievală, submarină c)iar
contemporană, cu metode comune dar şi proprii de cercetare$
0copul ar)eologiei este de a identifica vestigiile ar)eologice, de a
le clasifica, ordona cronologic, compara, salva şi valorifica, prin
interpretare şi valorificare$
Jestigiile materiale formează inventarul mobil, cu ajutorul căruia
Hestiiile
materiale
putem reconstitui cultura umană, %n structura, te)nologia şi evoluia ei$ Jestigiile materiale
sunt at-t complexe fixe, adică resturi ale vieii umane %n contextul lor spaial şi originar, %n care au
fost folosite :aşezări, necropole, morminte, sanctuare, fortificaii, drumuri, poduri şi alte
monumente<, c-t şi inventare mobile, cuprinz-nd artefacte :ceramică, unelte, obiecte casnice, arme,
piese de podoabă, monede etc<$
/r)eologia colaborează cu o serie de alte discipline, cum ar fi> epigrafia, numismatica, sigilografia,
metrologia, cronologia, istoria artei şi ar)itecturii, lingvistica :cu ramura sa, toponimia<, etnografia,
etnologia, geografia, paleontologia, paleoantropologia, paleozoologia :studiază resturile de animale
găsite %n siturile ar)eologice<, ar)eobotanica :studiază grăunele de polen, resturile vegetale<,
informatica :pentru stocarea şi administrarea datelor< şi c)iar ar)ivistica :%i oferă informaii de
ar)ivă<$
C@
Culturile ar1eoloice
#in punctul de vedere al ar)eologiei există culturi vii şi culturi moarte$ !ultura vie este cultura
actuală a unei populaii, poate fi observatăşi e păstrată integral %n toate componentele sale$ !ultura
moartă este o cultură ar)eologicăşi se păstrează sub forma vestigiilor sau a resturilor materiale$
/cestei culturi nu i se poate stabili apartenena, pentru că a dispărut şi e cu at-t mai greu de
reconstituit cu c-t e mai %ndepărtată %n timp$ * cultură ar)eologică se reconstituie %n funcie de locul
şi %mprejurările %n care a fost descoperităşi nu %ntotdeauna se cunosc apartenena etnică, datarea sau
semnificaia unor obiecte$ * astfel de cultură reprezintă rezultatul unei selecii realizată %n timp3 este
vorba de o selecie naturalăşi obiectivă, determinată de perisabilitatea unor materii :lemn, piele, lut
nears< dar şi
o selecie subiectivă, determinată de comportamentul uman :distrugerea sau părăsirea unor aşezări,
ca tip de selecie negativăşi coninutul unui inventar funerar, ca tip de selecie pozitivă<$
6oiunea de cultură ar)eologică implică trei condiii>
să existe o anumită masă de vestigii materiale comune, descoperite %n mod repetat, %n aceleaşi situri
şi av-nd caracteristici comune3
răsp-ndirea acestui fenomen să fie limitată la un spaiu bine determinat3
U să existe un cadru cronologic bine delimitat$
#enumirea unei culturi se realizează %n funcie de o aşezare eponimă :sau c)iar a două localităi<,
după o atribuire etnică sau după anumite manifestări caracteristice :cultura amforelor sferice<$
8n general, %n cadrul unei culturi sunt mai bine cunoscute cimitirele dec-t aşezările, datorită faptului
că cele din urmă sunt mult mai greu de săpat, din cauza %ntinderii lor$
,(,(1( +ta&ele unei cercetări ar1eoloice
!ercetarea poate porni de la un cadru geografic, de la un sit, un tezaur, un morm-nt izolat, după
cum există cercetări care pornesc de la un singur obiect$
+ta&ele cercetării
prima etapă %n cadrul acestei cercetări o constituie adunarea documentaiei şi constituirea unei baze
de date, prin folosirea unor informaii publicate sau a celor existente %n cadrul muzeelor sau
coleciilor particulare şi care nu au fost publicate$
obinerea de date noi prin identificarea şi culegerea de materiale necunoscute$
%nceperea săpăturilor> prin activitatea de teren se dob-ndesc noi informaii despre tema cercetată
prelucrarea şi %nregistrarea noilor date sub forma listelor de inventar, analiza obiectelor,
CE
conservarea lor$ &aportul de săpătură este prima %nregistrare a obiectelor$
@$ publicarea detaliatăşi ilustrată a materialului ar)eologic$ /ceste instrumente de lucru ale
ar)eologilor pot lua diferite forme>
rapoarte preliminare merg-nd p-nă la monografia culturii respective sau a sitului$
cataloagele pe anumite criterii, care sunt folosite at-t de specialişti, c-t şi de publicul vizitator$
U repertoriile ar)eologice
analiza, sistematizarea şi determinarea acestor obiecte, prin care se %ncearcă recompunerea
tabloului cultural$ 0e realizează o clasificare tipologică, cu sesizarea evoluiei formelor, precum şi
un studiu al răsp-ndirii %n spaiu a obiectelor$
interpretarea istorică prin confruntarea concluziilor istorice cu rezultatele descoperirilor
ar)eologice$
>eriee2a
Alte metode de &ros&ec'iune
/ceste etape sunt obligatorii, %nsă trebuie spus că graniele dintre ele nu sunt %ntotdeauna foarte
ferme$ Pe de altă parte, existăşi o altă modalitate de lucru, %n funcie de operaiile realizate>
1$ cercetarea de teren, adică prospeciunea ar)eologică
=$ cercetarea de laborator, respectiv analiza, sistematizarea şi conservarea artefactelor descoperite$
,(,(2( >ros&ec'iunea
Prospeciunea este o operaiune care se desfăşoară la suprafaa solului şi care nu trebuie să aibă o
aciune distructivă$ 0copul ei este de a identifica şi localiza siturile, astfel> primul pas este acela al
localizării, urmat de cartare şi de punerea sub protecie$
Principala metodă de prospeciune este &eriee2a@ care reprezintă o deplasare %n teren %n scopul de
a culege informaii de la suprafaa solului$ !ercetătorul pleacă %ntotdeauna de la informaiile
precedente referitoare la zona respectivă, de la diverse descoperiri %nt-mplătoare care pot duce la
identificarea de situri importante$ #e asemenea, toponimia locului poate oferi indicii importante cu
privire la existena unor situri ascunse :!etăuia, 4ăgura, 2roian<, după cum fotorametria
:fotografiile aeriene< pot completa informaia prealabilă$
Uneori, periegeza este dictată de necesităi majore, cum ar fi diverse construcii ce trebuie realizate
pe locaia respectivă$ #in dotarea ec)ipei care realizează periegeza nu trebuie să lipsească )ările,
busola, şpaclul, săpăliga, aparatul de fotografia, sacul pentru adunarea obiectelor, resturilor,
fragmentelor$ 0e realizează de obicei după arătură sau după ploaie, primăvara sau toamna şi se vor
urmări pante luminate, zone neinundabile şi protejate de v-nt, zone cu ape curgătoare$ #upă
recunoaşterea sitului ar)eologic se realizează măsurători, marcarea pe )artăşi recoltarea de elemente
semnificative :cioburi, oase<$ /poi, după re%ntoarcerea de pe teren, acestea vor fi %nregistrate şi
etic)etate :data, locul şi condiiile de descoperire<$
2ot din categoria metodelor de prospeciune fac parte şi teledetec'ia, aerofotorametria *n
infraro)u, care permit o mai bună vizualizare dar sunt %n egală măsură, metode foarte costisitoare$
Pe scară largă se folosesc şi detectoarele de metale, ca şi metodele geofizice, care induc şocuri
electrice pentru a pune %n evidenă anomalii ale solului$
,(,(,( 3ă&ătura ar1eoloică
0ăpătura ar)eologică reprezintă un procedeu de a recupera artefacte şi de a dezveli structuri
funerare sau de locuire, ce au fost acoperite de depuneri ulterioare$ 7a trebuie să se realizeze
metodic şi ordonat, %n corelaie cu stratul %n care se desfăşoară, %ntruc-t un obiect recoltat fără
context are o valoare redusă$
CG
>rinci&iile să&ăturii
$i&uri de să&ături
=etode de investia'ie
Principiile şi regulile săpăturii sunt următoarele>
U săpătura realizată trebuie să permită dezvelirea completă a structurilor şi recoltarea obiectelor pe
categorii
U săpătura trebuie să permită %nregistrarea stratigraficăşi a obiectelor conform stratigrafiei
:claritatea %n plan vertical sau orizontal<$
,(,(-( Clasificarea să&ăturilor
8n funcie de scopul propus şi de mijloacele materiale şi umane folosite putem identifica
următoarele tipuri de săpături ar)eologice>
săpătura de salvare, care se realizează %n urma descoperirilor %nt-mplătoare şi are ca scop salvarea
obiectelor, reconstituirea condiiilor de descoperire şi luarea măsurilor de protecie3
săpătura preventivă, atunci c-nd există pericolul unei distrugeri prin construcia de locuine, şosele,
fabrici<3
sondajele de informare şi verificare, prin realizarea unor săpături de mici dimensiuni pentru a
determinarea grosimea stratului, culturile şi %ntinderea sitului3 aceasta poate constitui o etapă
preliminară a unei săpături complexe$
cercetarea ar)eologică sistematică sau săpătura %n scopul realizării unei cercetări este de lungă
duratăşi tinde să analizeze %n %ntregime monumentul sau situl respectiv$
Printre categoriile de descoperiri ar)eologice se găsesc şi descoperirile %nt-mplătoare$
0ăpătura este precedată de stabilirea finanării, a modului de valorificare a rezultatului şi alcătuirea
ec)ipei$ /r)eologul va trebui să inăşi un jurnal de săpăturăşi să realizeze fişe speciale$
/naliza descoperirilor ar)eologice presupune datarea aşezării şi analizarea obiectelor descoperite$
8n activitatea sa de investigaie, ar)eologul foloseşte o serie de metode>
metoda stratigrafică, care are %n vedere observarea succesiunii pe verticală a depunerilor de sol
vegetal şi a stratului de cultură :marcat de o prezenă umană<3 existăşi situaii %n care apare un strat
steril din punct de vedere ar)eologic, care face trecerea %ntre două culturi, reprezent-nd %ntreruperea
de locuire şi folosire a zonei$ Un strat de cultură poate avea mai multe nivele, care reprezintă etape
succesive ale aciunii umane$ 0tratigrafia poate fi uneori alterată de către aluviuni sau eroziunea
solului3
metoda tipologică se aplică %n cazul artefactelor, mormintelor, diverselor structuri sau monumente
fixe3 ea are ca scop realizarea unei clasificări a obiectelor pe tipuri, subtipuri sau variante ale
acestora$ !lasificarea se realizează %n funcie de criteriul funcional sau morfologic şi permite
observarea unei evoluii cronologice a tipurilor respective3
U metoda analizei combinatorii porneşte de la tipologie şi analizează frecvena cu care apar
anumite tipuri3
metoda comparativă3
metoda cartografică3
analiza polenului3
testul fluorului3
dendrologia3
metoda ar)eomagneticăşi radioactivă :carbon 1D<$
,(,(6(Cercetarea de la%orator
!ercetarea de laborator constituie o etapă importantă a activităii ar)eologului şi presupune
prelucrarea materialului descoperit$ /ceastă etapă %ncepe de altfel, %ncă de pe şantier, prin tratarea
pieselor descoperite, ca şi prin desenarea, fotografierea şi etic)etarea acestora$
CH
8n laborator se trece la realizarea unor operaiuni de curăare c)imică sau mecanică, stabilizarea
pieselor, completarea părilor lipsăşi conservarea$ 2ratarea pieselor este precedată de o investigaie
te)nică care are ca scop stabilirea unui tratament adecvat$
8n cadrul acestei investigaii se urmăresc şi te)nologia de fabricare sau structura materiei prime$ 8n
afară de conservare, laboratorul aplicăşi metode de datare>
!&era'iuni de U metoda carbon 1D care permite datarea cu o eroare de cella%orator
mult C$BBB de ani :plus-minus<3
U metoda potasiu-argon care poate stabili o vec)ime de p-nă la
=BB$BBB ani3
U dendrocronologia :%n funcie de numărul inelelor de creştere ale unui copac se poate stabili
v-rsta acestuia<, etc$
#e asemenea, %n laborator se realizează fişe pentru fiecare obiect %n parte, care cuprind descrierea
acestuia, din punct de vedere al tipului, folosinei :utilitate<, materialului, stării de conservare şi
tratamentului propus$ Fişa mai cuprinde datele de păstrare sau trimiterile bibliografice, %n cazul %n
care piesa a fost publicată$
P$est de autoevaluare 2
=$1$ Precizai diferena dintre culturile ar)eologice vii şi moarte$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
=$=$ Indicai tipurile de săpături ar)eologice$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
=$C$ !are sunt cele mai cunoscute metode de datare T
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
,(-( Eeorafia istorică
(eografia istorică a rezultat din legăturile str-nse dintre istorie şi geografie3 mai exact, ea preia
mediul de la geografie şi evoluia socială de la istorie, reprezent-nd ]studiul interdependenei, %n
timp, a mediului natural şi societăii umane"$ 8ntr-o oarecare măsură, ea este %nrudităşi cu
demografia istorică %ntruc-t răsp-ndirea populaiei o studiază ambele ştiine, fiecare %nsă cu
metodele şi obiectivele sale proprii$
*rice istorie globală trebuie să aibă %n vedere şi aspectele
CI
Eeoistoria
geografice ale evoluiei umanităii, adică cadrul geografic %n care s-a desfăşurat aceasta$ Fernand
Braudel arăta necesitatea unei eoistorii sau a unei eorafii umane retros&ective@ care să aibă %n
vedere
Istoricul )tiin'ei
mediul natural de dezvoltare şi spaiul, %n condiiile %n care trecutul trebuie analizat %n spirit
interdisciplinar$ Probleme de istorie locală, regională sau cele de istorie a civilizaiilor pot fi %nelese
şi prin apelul la aspectele geografice sau de raport cu mediul %nconjurător$ #e asemenea, istoricul
are nevoie să localizeze evenimentele istorice şi să identifice %n teren informaia$
#omeniile abordate de geografia istorică %n cadrul diferitelor şcoli istorice apar ca fiind foarte
diverse, de la geografia regională, evoluia oraşelor, căilor de comunicaie, transporturilor sau
economiei agrare, la dinamica populaiei sau problemele mediului %nconjurător$ Pentru că multă
vreme geografia s-a ocupat cu descrierea reliefului, )ările %ntocmite %n /ntic)itate şi 7vul mediu
constituie astăzi o categorie
8n principiu, se poate spune că geografia istorică, ca disciplină de graniă, preia discuiile despre
mediu de la geografie şi pe cele de evoluie socială, de la istorie, reprezent-nd studiul
interdependenei dintre mediul natural şi societatea umană, de-a lungul timpului$
8ncep-nd din antic)itate, istoria şi geografia s-au aflat %ntr-o str-nsă legătură, %ncerc-ndu-se a se da
explicaii de natură geografică unor fenomene istorice, sociale sau politice$ #e pildă, s-a considerat,
p-nă %n epoca modernă, că oamenii sunt influenai de climă, că variaiile de climat ar explica
varietatea civilizaiilor sau c)iar psi)ologia popoarelor$ 8n secolul al RJI-lea, o discuie despre rolul
factorilor geografici %n istorie a fost iniiată de Gean Bodin, care vorbea despre diferenele de
mentalitate ale popoarelor din emisfera nordicăşi sudică3 ulterior, %n secolul al RJIII-lea, s-a format
teoria factorilor care influenează istoria :factori geografici, demografici, economici<$
/poi, o dată cu progresul geografiei ca ştiină, prin depăşirea manierei strict descriptive, %n secolul
al RIR-lea se va %ncerca legarea fenomenelor naturale %ntr-o interpretare de ansamblu, prin
eforturile lui Alexander von Ium%oldt :1GEI-1H@I< şi Jarl Ritter :1GGI-1H@I<$ #espre răspunsul
societăii la stimulii de mediu discuta şi Fr(Rat2el, %ntemeietorul antropogeografiei şi geopoliticii$
'a noi, preocupări de geografie istorică au existat la 3imion =e1edin'i, E( HAlsan, E1( Brătianu,
"(Iora, H(=i1ăilescu, I(Conea etc$
=etoda cartorafică
Climatoloia istorică
!ert este că %ntre om şi mediu au existat şi există interdependene permanente, cu evoluii istorice
specifice, de la o perioadă la alta$ Pe de altă parte, nu numai natura exercită influene favorabile sau
nefavorabile, dar şi intervenia omului poate modifica factorii naturali$
Identificarea şi localizarea %n teren a informaiei istorice se realizeazăşi cu ajutorul geografiei
istorice$ #e pildă, există o serie de evenimente istorice care nu au fost plasate %ntr-o locaie precisă,
după cum observarea %n general a terenului slujeşte istoriei militare$
DB
#e asemenea, plasarea pe )artă a informaiei istorice permite, prin interpretarea )ărilor, o serie de
concluzii preioase istoricului, care poate sesiza iradierea fenomenelor culturale şi de civilizaie$ 8n
felul acesta, s-a constituit metoda cartorafică@ care alături de metoda comparativă, critică sau
statistică poate să ofere concluzii noi cercetătorului$
#intre domeniile de studiu privitoare la raporturile om-mediu, %n istoriografia ultimelor decenii de
un interes deosebit s-a bucurat climatoloia istorică( Interesul pentru acest domeniu se explică prin
preocupările actuale ale omenirii %n legătură cu mediul %nconjurător$ Investigaiile de climatologie
istorică au %n vedere stabilirea c-t mai precisăşi %n amănunt a variaiilor climatice, prin alcătuirea de
serii coerente şi degajarea unor modele sau cicluri climatice$
* primă sursă de informaie este cea oferită de izvoarele scrise, destul de puin consistente %n spaiul
rom-nesc %nsă, p-nă %n jurul secolului al RIR-lea$ Pentru perioadele istorice mai recente, o sursă de
bază o constituie observaiile meteorologice %nregistrate$ 4ecanismul care a funcionat p-nă %n
epoca modernă avea, %n esenă, următorul scenariu> dereglările climatice :ger, ploi< provocau
foamete, care ducea la slăbirea organismului, facilit-nd răsp-ndirea epidemiilor$
#e aceea, se consideră că fenomenele climatice au contribuit la procesul de autoreglare
demografică a societăilor preindustriale, care nu puteau depăşi un anumit nivel de populare,
datorită lipsei mijloacelor de subzistenă adecvate$ Prin urmare, avem de-a face cu o reacie %n lan,
rezultat al interaciunii dintre mediul natural 5 economie 5 demografie$ Pătrunderea acestui
mecanism este esenială %n %nelegerea societăilor preindustriale$ Pe de altă parte, nu se poate
discuta %n mod serios despre agricultură fără apelul la analiza climei şi meteorologiei, mai ales că
p-nă pe la 1HBB, civilizaia era precumpănitor agrară$ /ceste societăi rurale erau dependente de sol
şi, prin urmare, sensibile la variaiile climei$ 2otuşi, este abuziv să considerăm că istoria unui secol
a fost determinată doar de dificultăile climatice3 de aceea, se consideră, %n general, că variaiile
climatice pot explica mai bine unele evenimente aparin-nd tim&ului scurt al istoriei, dec-t
evoluiile istorice profunde şi de durată$
Dendroclimatolo ia
Fenoloia
=etoda lacioloică
>alinoloia
#e asemenea, un domeniu distinct de cercetare %l constituie dendroclimatoloia@ care pleacă de la
interpretarea aspectului inelelor de creştere concentrice ale arborilor$ 0e ştie că, %n fiecare an,
arborele %şi adaugă un nou inel, iar prin numărarea acestora se poate stabili cu exactitate v-rsta
fiecărui arbore$ * altă observaie importantăine de faptul că aceste inele nu sunt identice, grosimea
lor variind %n funcie de condiiile meteorologice ale anului respectiv> un inel ceva mai larg indică
un an favorabil, %n timp ce, subirimea inelului arborelui este indiciul pentru existena unor condiii
dificile$ 8n felul acesta, trunc)iurile vec)i descoperite %n complexe ar)eologice databile pot oferi
indicii despre fazele de umiditate sau secetă ale regiunii respective$
Un exemplu pentru modul %n care concluziile oferite de dendroclimatologie vin să %ntărească o serie
de informaii istorice este cel oferit de cercetătorii germani, care au analizat inelele largi :suger-nd
un climat ploios< ale trunc)iurilor unor stejari de la %nceputul secolului RIJ, perioadă %n care
7uropa apuseană a fost afectată de o foamete cronică3 aceştia au demonstrat faptul că umiditatea
excesivă existentă %n epocă a distrus recoltele$
#e asemenea, din aceeaşi sferă provine şi o altă metodă %nrudită cu dendroclimatologia, şi anume
metoda fenoloică( 7ste vorba, %n principal, despre observarea fenomenelor vegetale ca %nflorirea,
coacerea fructelor sau str-ngerea recoltelor, influenate de anotimpul călduros$ #in păcate, izvoarele
consemnează destul de rar astfel de fenomene vegetale$ 8n Frana, s-a reuşit totuşi observarea
acestor fenomene, %n funcie de momentul culesului viilor, care era o decizie oficială, regăsibilă %n
ar)ivele locale, %ncă de la sf-rşitul secolului RJI$
&ezultate interesante oferăşi metoda lacioloică@ care observă perioadele succesive de răcire şi
%ncălzire a vremii, cu influene asupra dimensiunii g)earilor$ 0ursele folosite sunt ceva mai diverse>
D1
izvoare scrise care semnalează, %n 7uropa apuseană, %naintarea maselor de g)eaă către unele oraşe,
sursele iconografice, precum şi analiza pe teren a morenelor şi datarea prin carbon 1D a resturilor
vegetale cuprinse %n acestea$
Pentru perioadele mai vec)i, istoricul poate face apel şi la &alinoloie@ adică la studierea resturilor
de polen păstrate %n sol, de-a lungul timpului$ /cestea oferă informaii cu privire la aspectul şi
evoluia vegetaiei, care era, la r-ndul ei, influenată de climă$ #e pildă, cercetarea palinologică a
indicat faptul că, %n neolitic zonele nordice au cunoscut un nivel termic ceva mai ridicat, prin
urmărea extinderii vegetaiei, mult mai la nord, %n raport cu perioada actuală$
Unele observaii interesante au fost rezultatul studierii sedimentelor depuse pe fundul mărilor,
oceanelor sau lacurilor$ Probele de sedimente :carote< reflectă, prin compoziia şi structura lor,
evoluia climei$ 4ult mai avantajoase de analizat sunt depunerile din lacuri, %ntruc-t aici straturile
se aşează mult mai repede %n raport cu oceanele, de pildă, iar precizia este mai mare$
Bic1enometria
Resursele naturale
Factorii micro%ieni
* altă metodă de cercetare climatologică este aceea care foloseşte datele oferite de studierea
ritmului de creştere a lic)enilor :lic1enometrie<$ 0e mai pot realiza determinări absolute, cu metode
fizice, de tip radio-carbon sau izotopi de oxigen$
#e asemenea, o observaie importantă este aceea că civilizaiile sunt marcate de raporturile multiple
dintre om şi profilul biologico-vegetal şi animal al regiunii respective$ #e pildă, nomadismul ca
trăsătură a unei populaii se explică prin faptul că turmele consumă repede iarba dintr-o regiune
limitatăşi de aceea ele trebuie deplasate continuu$ 2riburile crescătoare de animale se caracterizează
printr-o mare mobilitate, %n contrast cu civilizaiile sedentare3 există momente %n care cele două
tipuri de civilizaie s-au confruntat, atunci c-nd dificultăile climatice şi de aprovizionare au
determinat triburile nomade să-şi părăsească teritoriile şi să invadeze alte zone$
Pe de altă parte, această mobilitate specifică triburilor nomade a contribuit la asigurarea legăturilor
comerciale, dar şi la o serie de transformări politice, prin crearea de mari imperii, rezultat al
cuceririlor$
Probleme la fel de importante sunt cele legate de raportul dintre civilizaii şi agricultură, speciile de
animale sau insecte$ #intre acestea, ultimele marc)ează istoria medievală a 7uropei, datorită
efectelor grave ale invaziilor de lăcuste> distrugerea recoltelor conducea la foamete şi la creşterea
mortalităii$
!aracteristică pentru problema raportului dintre om şi mediu este şi problema resurselor minerale>
)idrosfera, atmosfera şi scoara păm-ntului$ 1idrosfera reprezintă apa, care acoperă circa GBO din
suprafaa păm-ntului, atmosfera presupune folosirea gazelor de tip oxigen, azot sau argon iar
scoara păm-ntului reprezintă cea mai importantă sursă de resurse naturale> sarea, aurul, petrolul$
#e pildă, afluxul de aur şi argint american a influenat economia europeană :fenomenul ]revoluiei
preurilor" din secolul RJI< şi a fost la r-ndul lui influenat de cerinele acesteia$ 8n acelaşi timp,
goana după aur a contribuit la colonizarea şi punerea %n valoare a continentului american$
Pe de altă parte, %n perioadele mai recente, goana după petrol :]aurul negru"< a reeditat %n condiii
noi, goana după aur, cu toate efectele economice, sociale şi politice ce decurg de aici$
Un aspect esenial al raporturilor dintre om şi mediu este cel referitor la rolul factorilor micro%ieni
şi al e&idemiilor, de-a lungul istoriei$ !ercetările recente au scos %n evidenă faptul că există un
fond microbian specific fiecărei zone de populaie, %mpotriva căruia, aceasta ajunge să capete treptat
imunitate$ #ezec)ilibre majore se produc %n momentul c-nd două civilizaii diferite, relativ sau
complet izolate unele de altele şi av-nd fiecare un ec)ilibru ecologic specific intră brusc %n contact$
Urmările sunt de-a dreptul dezastruoase, duc-nd la decimarea populaiei respective$
0e consideră că o dată cu %nceputul epocii moderne s-a petrecut treptat fenomenul de unificare
microbiană a lumii, proces %nsoit de o serie de epidemii distrugătoare, p-nă la momentul stabilirii
unui fel de ec)ilibru mondial$ 2otuşi, epidemiile nu au acionat singure, ci %n str-nsă legătură cu
D=
foametea, războaiele, dereglările climatice sau alte carene ale mecanismului ecologic, social ori
economic$
8n condiiile %n care orice civilizaie este dependentă de
3eismoloia
stabilitatea solului pe care se dezvoltă, şi cutremurele de &ămAnt influenează raporturile
complexe dintre om şi mediu$ 8nregistrarea intensităii cutremurelor şi clasificarea lor se realizează
cu ajutorul a două metode, numite şi ]scări">
scara &ic)ter, stabilită %n 1IDI, care ine seama de magnitudinea cutremurului, adică de energia
globală degajată de acesta şi este gradată de la 1 la 1B
scara 4ercali, care ine cont de intensitatea seismelor, adică de efectele reale ale unui cutremur şi
este gradată de la I la RII$
Istoria este interesată mai ales de urmările umane ale seismelor$ Pe l-ngăşocul seismic propriuzis,
gradul de mortalitate este influenat şi agravat de fenomene secundare> mareele seismice :tsunami),
%n cazul regiunilor de pe coastă, incendiile sau epidemiile, şi desigur, distrugerile materiale$ #e
asemenea, cutremurele pot deplasa izvoarele şi p-nzele freatice, duc-nd la prăbuşirea produciei
agricole a unei regiuni$
/lte dezec)ilibre %n raportul dintre om şi mediu sunt provocate de
o serie de factori, extrem de actuali> poluarea industrială, radioactivitatea sau defrişarea :junglă sau
pădure<$
Prin urmare, raportul dintre om şi natură a %nregistrat o evoluie istorică, marcată de interdependene
%ntre cei doi factori$ /supra societăii contemporane nu acionează factori naturali %n stare pură, ci
factori modificai %ntr-o măsură mai mare sau mai mică de către om, prin aciunile sale$
P$est de autoevaluare ,
C$1$ 7xplicai raportul dual %ntre ştiina geograficăşi cea istorică$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
C$=$ 7numerai sursele investigaiei istorice ce provin din c-mpul ştiinelor geografice$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
,(6( Demorafia istorică( 3tatistica istorică
Disci&linele de rani'ă
,(6(1(Demorafia istorică
Populaia a constituit un factor important al evoluiei istorice, aşa cum a reprezentat un domeniu de
cercetare şi pentru alte ştiine, ceea ce le deosebeşte fiind metodele şi interesele proprii$ #emografia
beneficiază de o metodologie specifică, dar se foloseşte, %n egală măsură de statisticăşi teoria
probabilităilor$
2ermenul demografie provine din grecescul ]demos" :popor< şi ]grap)ein" :descriere<, fiind aşadar,
ştiina care se ocupă de studiul populaiilor$ Pentru interpretarea epocilor trecute, demografia are
nevoie de ştiina istorică, din acest contact rezult-nd demografia istorică$ 7xistă şi o comisie
internaională specializată de demografie istorică, care s-a constituit pe l-ngă !omitetul
Internaional de ,tiine Istorice$
Populaia se află %n str-nsă legătură cu societatea, economia, mediul %nconjurător, )abitatul$ Pentru a
analiza aspectele demografice este necesară colaborarea sociologiei şi economiei3 de asemenea,
pentru a explica tendinele de lungă durată, se face apel la istorie, antropologie, etnografie,
folcloristică$ #in aceste colaborări au luat naştere o serie de discipline de graniă, cum ar fi
demografia istorică, paleodemografia sau etnografia demografică$
&olul demografiei este de a descrie şi analiza populaia :analiza familiei, structura pe v-rstă a
DC
populaiei, dinamica, fluxurile migratorii, urbanizarea< şi fenomenele demografice :natalitatea,
fertilitatea, nupialitatea, divorialitatea, mortalitatea<$ #e asemenea, demografia istorică are
menirea de a căuta cauzele unor fenomene demografice, pentru a ajunge la esena acestora$ 0tudiile
de demografie vizează %n egală măsurăşi politicile demografice, inclusiv legislaia %n domeniu,
politicile sociale cu impact demografic, metodele şi modelele de analiză şi estimare prospectivă a
populaiei, precum şi teoriile privind populaia şi fenomenele demografice :biopolitica, eugenia<$
3ursele demorafiei
Ca2ul romAnesc
0ursele demografiei istorice sunt inventarele, socotelile, urbariile, registrele de dijmă, acte de stare
civilă, anc)ete sau diverse lucrări cu caracter statistic, %ntocmite prin metoda recenzării locale,
precum şi recensămintele$ #esigur că istoricul trebuie săină seama de tendina de evaziune a
bunurilor şi c)iar a persoanelor, %n condiiile %n care posibilităile de %nregistrare ale conscriptorului
medieval erau limitate$ /ceastă evaziune poate conduce la concluzii viciate, adică la observarea
unor creşteri, stagnări sau involuii statistice anormale, care nu sunt indicate şi de alte surse$
8n spaiul nostru, p-nă %n secolul al RIR-lea, ne aflăm %n perioada prestatistică, pentru care nu se pot
realiza calcule demografice exacte$ 0e consideră că istoria statisticii rom-neşti %ncepe cu domnul
moldovean #imitrie !antemir, care foloseşte mai degrabă o statistică de tip descriptiv$ #e
asemenea, medicii din a doua jumătate a secolului al RJIII-lea au avut şi preocupări de demografie$
Printre explicaiile date fenomenelor demografice s-au aflat %n această perioadă mai ales, variabilele
ecologice, adică calitatea aerului, apei sau alimentelor folosite$ #e asemenea, variabile explicative
ale fenomenelor demografice sunt modelele culturale, comportamentul demografic şi mentalităile
epocii$
Reconstituirea familiilor
Istoria socială
Pentru a reconstitui seriile statistice, mai lungi sau mai scurte, demo-istoricul se izbeşte de
lacunaritatea surselor, fie sub aspectul teritorial, fie sub cel al categoriilor de populaie incluse$ #e
DD
asemenea, se poate confrunta cu o serie de dificultăi legate de unităi de măsură, al căror coninut %i
este necunoscut$
Un domeniu de activitate al demografiei istorice este acela al reconstituirii familiilor, pe baza
registrelor paro)iale şi ale vec)ilor evidene de stare civilă$ &econstituirea familiilor se realizează,
%n măsura posibilului, prin corelarea informaiilor referitoare la botez, căsătorie şi deces, pentru
fiecare so %n parte, apoi, prin unificarea datelor referitoare la cei doi soi şi adăugarea elementelor
referitoare la botezul, căsătoria şi, eventual, decesul copiilor$ 2oate aceste date sunt apoi prelucrate
sistematic, calculatorul ajut-nd la reconstituirea familiilor$ 'imitele acestui procedeu sunt date de
faptul că el se poate aplica mai ales familiilor care nu şi-au sc)imbat rezidena$ Pentru aflarea mai
multor informaii, demografia se %nt-lneşte %n acest punct cu genealogia, care permite urmărirea
indivizilor de la naştere p-nă la moarte, indiferent de )abitat$
Pe de altă parte, informaiile oferite de genealogie şi demografie permit concluzii de istorie socială$
#e pildă, se poate evidenia vec)imea unei familii şi ascensiunea ei socială, după cum, originea
souluiZsoiei pune %n evidenă strategiile matrimoniale$ !ercetarea demo-istorică a genealogiilor
permite investigarea evoluiei prenumelor, ajut-nd, %n felul acesta onomastica, ca ramură a
lingvisticii$ #e asemenea, se dovedeşte de ajutor şi antropologiei culturale, prin urmărirea
comportamentului social şi a mentalităilor$ 8n problemele legate de fertilitate sau mortalitate,
demografia se intersecteazăşi cu medicina, motiv pentru care s-a pus problema studierii ]medico-
demografice" a populaiei$
Pe baza datelor obinute statistic se realizează analiza mişcării populaiei, obin-ndu-se date privind
nu&'ialitatea :raportul dintre numărul de căsătorii şi numărul locuitorilor dintr-o regiune sau ară<,
natalitatea :raportul dintre numărul de naşteri şi numărul locuitorilor<, şi mortalitatea :raportul
dintre numărul deceselor şi numărul locuitorilor<$
Fertilitatea populaiei este urmărită %n nivelul şi dinamica ei, cu variaii %n funcie de caracteristicile
demografice, sociale, educaionale, raporturile cu structura demografică a populaiei, specificul
perioadei istorice, a zonei geografice sau a modelului cultural, precum şi cu alte fenomene
:nupialitatea, mortalitatea<, locul fertilităii %n cadrul ciclului de viaă familială$ /şadar, fertilitatea
este determinatăşi de o serie de factori extrademografici, de la cei genetici, p-nă la factorii culturali$
#e aceea, pentru a răspunde la %ntrebări privind fertilitatea este necesară conlucrarea mai multor
ştiine$
=ediul eorafic
=i)cările de &o&ula'ie
Revolu'ia demorafică
Interdependena dintre fenomenele demografice şi mediul ambiant, respectiv evoluia subzistenei a
dus la apariia tezelor referitoare la supra- sau subpopulate$ Un factor esenial %n evoluia populaiei
a fost mediul geografic, care a influenat densitatea demografică, constituind cadrul %n care
fenomenele demografice s-au desfăşurat$ 7pidemiile ca şi regimul climatic au influenat, de
asemenea, evoluia demografică$ Pe de altă parte, şi politica demografică a unui stat poate avea
profunde urmări asupra evoluiei populaiei$ #e pildă, politica natalistă forată a regimului comunist
din &om-nia, conjugată cu criza societăii din anii 1IHB au condus la o situaie demografică gravă$
0tudiile demografice actuale se bazează pe datele oferite de statisticăşi au ca unitate de timp, de
regulă, anul$ &ecensămintele populaiei sunt o analiză statisticăşi statică care furnizează acele date
necesare cunoaşterii structurilor demografice> numărul şi repartiia populaiei, %n funcie de sex,
v-rstă sau stare civilă, repartiia după nivelul de instruire, după profesie, venituri, domiciliu, loc al
naşterii$ #e asemenea, fertilitatea poate fi observată tot pe baza acestor recensăminte, care urmăresc
acest fenomen, pe generaii şi clase de v-rstă, pe mediu urban sau rural, %n funcie de nivelul de
educaie$ Un instrument modern care poate fi folosit ca sursă de informaie este cel oferit de
anc)etele demografice$
Unitatea de timp cu care se măsoară modificările demografice este durata unei generaii$
Populaia raportată la suprafaa geografică locuită de aceasta constituie densitatea &o&ula'iei@ care
D@
vizează analiza distribuirii %n teren :geograficăşi spaială< a populaiei, gradul de ocupare a
mediului, repartiia resurselor naturale şi a mijloacelor de subzistenă$
4işcarea populaiei reprezintă constatarea existenei unui spor de populaie sau a unei scăderi a
acesteia, ceea ce constituie mi)carea internă a populaiei$ 7xistăşi o mi)care externă a populaiei,
care se referă la emirare şi imirare! 7migrarea reprezintă deplasarea spre exterior a populaiei,
ceea ce conduce la micşorarea numărului acesteia3 ea poate fi temporară sau definitivă$ Imigraia
constituie venirea de populaie din altă regiune şi aşezarea ei %ntr-un spaiu nou, lent sau prin
colonizări %n proporii diferite$ Imigraia conduce la mărirea numărului de locuitori din noua regiune
unde s-au stabilit, precum şi la sc)imbarea parială a structurii acesteia$
$ran2i'ia &o&ula'iei sau revolu'ia demorafică este un fenomen care a apărut la nivel european %n
secolul al RJIII-lea şi a constat %n trecerea de la regimul demografic vec)i la cel modern$ &egimul
demografic vec)i s-a caracterizat prin nivelul %nalt al natalităii, dar şi al mortalităii, %n timp ce
regimul demografic modern presupune niveluri scăzute ale acestora$ 2ranziia populaiei se observă
mai %nt-i %n ările din nordul 7uropei :0uedia, 6orvegia, #anemarca, Finlanda<, apoi %n cele din
apusul 7uropei, ceva mai t-rzie fiind %n sudul şi estul 7uropei$
>iramida vArstelor
Demorafia familiei
8n cursul tranziiei demografice a unei populaii se produce şi sc)imbarea structurii pe v-rste, %n
sensul că se trece de la o populaie t-nără la una bătr-nă$ 8mbătr-nirea demografică a unei populaii
presupune creşterea ponderei :a frecvenei relative< persoanelor v-rstnice %n cadrul populaiei totale$
8n mod convenional, populaia se %mparte %n trei grupe>
t-nără> %ntre B-1D ani
adultă> %ntre 1@-@I ani
bătr-nă> de la EB de ani %n sus$
8n condiiile creşterii duratei medii de viaă, s-a ajuns c)iar şi la v-rsta a patra, de peste G@ de ani$
Piramida v-rstelor ne furnizează prima imagine despre aspectul unei populaii> o piramidă cu o bază
largăşi v-rful %ngustat caracterizează o populaie t-nără, %n timp ce o piramidă cu baza %ngustă şi
v-rful )ipertrofiat, caracterizează o populaie %mbătr-nită$
!auzele %mbătr-nirii demografice :sau a sc)imbării structurii populaiei pe v-rstă< sunt directe :de
ordin demografic< şi indirecte$ 'a o populaie %nc)ise :fără migraie<, %mbătr-nirea demografică este
determinată de scăderea fertilităii şi creşterea duratei medii de viaă3 primul dintre factorii
menionai duce la diminuarea proporiei populaiei tinere iar cel de-al doilea conduce la mărirea
numărului populaiei v-rstnice$ 2otuşi, de regulă, %mbătr-nirea populaiei se realizează mai ales
datorită scăderii fertilităii$
8n cazul unei populaii desc)ise :cu migraie<, un factor care afectează %mbătr-nirea, respectiv,
re%ntinerirea populaiei este migraia :internă sau internaională<$8mbătr-nirea demografică are
consecine pe multiple planuri> scade fertilitatea populaiei feminine, creşte mortalitatea, iar %n plan
economic se poate observa o %mbătr-nire a populaiei active$
!ăsătoria şi frecvena acesteia %n cadrul unei populaii :nupialitatea< face obiectul de studiu a mai
multor ştiine> sociologia, antropologia culturală, etnografia, demografia şi altele$ 6upialitatea
generează o serie de consecine şi implicaii pe mai multe planuri$ #intre multiplele aspecte ale
căsătoriei, demografia se apleacă mai ales asupra influenei nupialităii asupra fertilită'ii şi a
rolului ei %n demorafia familiei( 8n analiza nupialităii trebuie %nsă avute %n vedere şi aşa numitele
uniuni consensuale :concubinaj<, ca şi fertilitatea nelegitimă :matrimonială<$ !omportamentul
nupial este expresia unui model cultural$ 6upialitatea influenează fertilitatea prin>
v-rsta la căsătorie
ritmul de constituire a familiilor
U proporia persoanelor căsătorite, respectiv frecvena celibatului definitiv$
DE
3&orul natural
3tatistica socială )i statistica istorică
Indicii avui %n vedere pentru nupialitate sunt> proporia căsătoriilor, v-rsta medie la prima
căsătorie, frecvena populaiei căsătorite la v-rste tinere, frecvena populaiei necăsătorite la v-rste
de D@-DI ani, ca indice al celibatului definitiv, v-rsta medie a persoanelor celibatare la căsătorie,
etc$
!ăsătoria reprezintă %nceputul primei secvene a ciclului de via'ă familial3 ideea care stă la baza
acestuia este că din momentul constituirii familiei prin căsătorie şi p-nă la dizolvarea ei prin deces
sau divor, aceasta parcurge o serie de etape, marcate prin evenimente demografice, ca naşterea
primului, respectiv a ultimului copil, căsătoria ultimului copil, etc$ #e acest domeniu se ocupă mai
ales microdemografia, o orientare nouă %n cadrul demografiei contemporane, %n timp ce tipul
macrodemografic al analizei se referă la evenimentele demografice ale indivizilor, ca natalitate,
mortalitate, nupialitate$
!a şi celelalte fenomene demografice, şi mortalitatea se poate observa la mai multe niveluri> %n plan
biologic sau social, %n mediul urban sau rural, pe categorii profesionale, pe zone geografice$
Indicele obişnuit al mortalităii :reprezentat prin numărul de deceseZ1BBB locuitori< este puternic
influenat de repartiia pe sex şi v-rstă a populaiei$ #in jocul evoluiei natalităii şi mortalităii
rezultă excedentul 8s&orul9 natural(
/nalizele realizate de demografie sunt utile %n egală măsurăşi economiei politice, %ntruc-t pe baza
lor se pot urmări raporturile populaiei cu producia, repartiia şi consumul bunurilor şi bogăiilor
naturale existente %n acelaşi spaiu$ #e asemenea, istoria politică are de c-ştigat de pe urma
analizelor demografice, prin observarea raportului dintre populaie şi guvernare, impozite sau
capacitatea economicăşi militară$
,(6(2(3tatistica istorică
/ceastăştiină permite istoriei să obină concluzii cantitative %n legătură cu faptele şi evenimentele
istorice din prezent şi trecut$ 7xistă o statistică socială@ care se referă la realitatea socio-umanăşi o
statistică istorică care foloseşte instrumentele, te)nicile şi metodele statistice :matematice< pentru
a studia trecutul omenirii$
2ermenul de statistică a fost folosit pentru prima dată la 1GDE, de către (ottfried /c)enNall,
profesor din (attingen$ Ulterior vor apărea ramuri ale statisticii, ca 0tatistica demografică, 0tatistica
socială, 0tatistica economicăşi desigur, 0tatistica istorică, care studiază realităile trecute$
!onlucrarea dintre statisticăşi istorie s-a realizat graie folosirii metodei statice %n investigarea
fenomenelor istorice, pentru cuantificarea acestora$ Informaiile de tip statistic extrase din izvoarele
istorice sunt prelucrate după metode de calcul statistic, istoriei fiindu-i puse la dispoziie estimări de
natură cantitativă necesare interpretării istorice$
#ificultăile apar pentru perioada prestatistică, c-nd datele statistice lipsesc ori sunt incomplete3 de
aceea, istoricul trebuie să realizeze reconstituiri pariale pe baza prelucrării statistice a unor date
lacunare$
P$est de autoevaluare -
D$1$ !e %nseamnă demografia T
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
D$=$ Indicai domeniile istorice %n care demografia asistă cercetarea propriu-zisă
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
D$C$ Precizai care este unitatea de timp cu care se măsoară modificările demografice
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
D$D$ Indicai diferena dintre statistica socialăşi cea istorică$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
,(<($ Bucrarea de verificare ,
DG
>e %a2a textului unită'ii )i a %i%liorafiei@ construi'i un &lan de cercetare &e o temă li%er
aleasă utili2And fie instrumentele eorafiei istorice@ fie &e cele ale demorafiei )i statisticii
istorice( Indica'i eta&ele cercetării@ &reci2a'i instrumentele folosite )i imaina'i conclu2ii
arumentate(
3uestie0 &leca'i de la situa'ii@ evenimente@ fa&te@ fenomene a&ro&iate fie de loca'ia@ fie de
familia@ &rietenii@ cunoscu'ii dumneavoastră(
Instruc'iuni &rivind testul de evaluare0
dacă este posibil, te)noredactat, /rial 1=, 1,@ r-nduri, max$ @ pagini
se trimite prin poştă tutorelui$
se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este necesară
parcurgerea bibliografiei indicate$
!riteriile de evaluare sunt>
-claritatea exprimării şi absena formulărilor nesigure,
-şirul logic al argumentelor,
-utilizarea bibliografiei
2(;( Bi%liorafie
6icolae 7droiu, Introducere %n ştiinele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=$
#icionar al ştiinelor speciale ale istoriei, .ucureşti, 1IH@
DH
Unitatea de *nvă'are "r( -
!uprins Pagina
D$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFDG
D$=$ /r)ivisticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF DG
D$C$ PaleografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF@=
D$D$ Filigranologia$ !riptografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF@G
D$E$ .ibliografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFEB
=$1$ *biectivele unităii
Familiarizarea cu procedeele de editare a documentelor vec)i3 critica de text$
Familiarizarea cu analiza caracterelor interne şi externe ale documentelor
Folosirea grafiei, suportului şi lic)idelor scrisului pentru datarea documentelor şi pentru stabilirea
autenticităii acestora$
$im&ul alocat unită'ii de *nvă'are0 Pentru unitatea de %nvăare D timpul alocat este de C
ore$
Con inutul unită ii de *nvă are ț ț ț
-(2( Ar1ivistica(
-(2(1( Ar1ivistica
/r)ivistica este ştiina care se ocupă de crearea, conservarea şi
Ar1ivistica
folosirea ar)ivelor, at-t ca documente, c-t şi ca instituie şi loc de păstrare a acestora$ /r)ivistica
permite realizarea de cercetări fundamentale şi aplicative a documentelor scrise pe suport friabil
:perisabil<, %n vederea stabilirii celor mai bune soluii de ordonare, selecionare, inventariere,
conservare şi valorificare a acestora$ 8n plus, ar)ivele desfăşoarăşi o activitate de %ndrumare şi
control la factorii creatori de ar)ivă, %n vederea respectării normelor privind etapele şi operaiunile
necesare %n vederea constituirii ar)ivei instituiilor respective$
Istoricul )tiin'ei
2ermenul provine din grecescul ]arc)eion" :locul unde se păstrau actele scrise ale
ar)onul, ca %nalt magistrat<, preluat de romani sub forma ]arc)ivum"$ Primele lucrări de ar)ivistică
se datorează lui So)an Peter +Nengel :=eE @rosse 9ormular, 1@EH<, Iacob de &aemingen :.on der
$Fgestratur und %hren @ebGnEessen, 1@G1<, .onifaciu .altasar :1EC=< şi (eorge /ebltin :1EEI<3
aceştia au discutat despre modul de organizare al cancelariei şi registraturii :organizează intrarea şi
ieşirea
documentelor, precum şi pe cele elaborate pentru uz intern<$ 8n secolele RIR-RR, s-au formulat
regulile privitoare la păstrarea şi folosirea documentelor şi s-au făcut %ncercări de alcătuire a unei
terminologii adecvate$ /r)ivistica şi-a lărgit treptat c-mpul de cercetare şi a perfecionat metodele
DI
de cercetare$ /stăzi ea se %mparte %n două ramuri
Ramurile mari> teoria ar1ivistică sau ar1ivoloia :se ocupă de terminologie, ar1ivisticii
metodologie, istoricul ar)ivelor, dreptul ar)ivistic< şi &ractica ar1ivistică sau ar1ivote1nia :se
ocupă de probleme legate de registratură, evidenă, selecionare şi valorificare<$ #e asemenea,
existăşi o ar1ivoeconomie@ care se referă la conservarea documentelor şi fondurilor ar)ivistice$
!ele mai vec)i ar)ive datează din /ntic)itate şi au apărut %n *rient, la greci şi romani$ 8n 7vul
mediu, ar)ivele s-au diversificat şi şi-au constituit funcii ceva mai precise$ /lături de ar)iva puterii
centrale :pe l-ngă cancelarie, ca factor creator de ar)ivă< au apărut ar)ive ale instituiilor
administrative teritoriale şi locale, ale oraşelor, breslelor şi c)iar ale unor particulari$ 0pre sf-rşitul
7vului mediu, comunităile săteşti libere %şi creau şi ele ar)ive$ 8n secolele RJ-RJI, ar)ivele au
devenit secrete, accesul la ele fiind restricionat3 %mpotriva acestei practici s-au ridicat cărturarii şi
mai t-rziu iluminiştii francezi, care doreau să studieze materialul istoric$
Ca2ul romAnesc
Ar1ivele cancelariei domne)ti
Reistraturile
Istoria ar)ivelor rom-neşti este destul de vec)e, c)iar dacă nu există date certe privind %nceputurile
ar)ivelor pe teritoriul nostru$ 7xistă puncte de vedere care afirmă că %nceputul ar)ivelor la noi se
leagă de plăcuele de lut ars descoperite la 2ărtăria, jud$ 4ureş, %ntruc-t aceste plăcue conineau şi
%n *rient texte de tip ar)ivă$ 8n mod cert, istoria ar)ivelor din spaiul nostru %ncepe cu perioada
#aciei romane, timp din care s-au păstrat tăbliele cerate de la &oşia /brudului, reprezent-nd acte
de v-nzare-cumpărare$
8n 7vul mediu s-au constituit ar)ivele particulare, ale marilor familii, precum şi cele ale instituiilor,
inclusiv cele bisericeşti$ !onstituirea statelor a condus la organizarea cancelariilor şi la apariia
ar)ivelor organizate pe l-ngă acestea$ 8n 2ransilvania sunt atestate %ncă din sec$RIII aşa-numitele
loca credibilia, care aveau dreptul de a emite şi copii autentice, la capitolul de la /lba Iulia şi la
conventul din !luj4ănăştur$ 8n cancelariile munteanăşi moldoveană a existat o condică %n care erau
@B
trecute toate actele emise3 prezena sa este amintită de unele documente care menionează că Ys-au
trecut la condică" ori Ys-au scris %n condică"$ /ceste meniuni demonstrează existena unor ar)ive
organizate rudimentar, printre care, ar)iva la destinatar, %n secolele RIJRJ3 destinatarul
:aşezăm-nt ecleziastic, sfat orăşenesc, breaslă sau c)iar particular< păstra cu mare grijă toate
documentele primite, organiz-ndu-şi ar)ive$ 7le permiteau susinerea unei cauze %n faa justiiei şi
demonstrarea proprietăii$ / urmat apoi ar)iva la emitent sau ar)iva de registru :%n secolele RJ-
RJIII<, c-nd emitentul %şi făcea ar)ivă din copiile actelor trimise şi din originalele actelor intrate$
/r)ive au existat nu numai pe l-ngă cancelaria domnească, ci şi pe l-ngă principalele instituii sau
dregătorii$ 4are parte din ele au fost %nsă distruse de invaziile şi războaiele purtate %n acest spaiu$
8n perioada fanariotă, ar)ivele erau ceva mai bine organizate, prin grija statului$ !onstantin
4avrocordat )otăra, la 1GD1, ca prefecturile, judecătoriile şi consiliul domnesc să posede registre
cuprinz-nd copiile tuturor actelor emise de instituia respectivă$ 8n afară de instanele administrative
şi judecătoreşti, o organizare a ar)ivelor se poate constata şi la nivelul mitropoliilor la %nceputul
sec$RIR$
/ existat şi o ar)ivă de registratură, care se %nt-lneşte %n 2ransilvania de la sf-rşitul secolului al
RJIII-lea şi %n Mara &om-nească şi 4oldova, după 1HC1$ /bia prin &egulamentele *rganice, erau
%nfiinate ar)ivele de stat moderne ale Mării &om-neşti :1 mai 1HC1< şi 4oldovei :1 ianuarie 1HC=<$
8n 1HE=, după Unirea Principatelor s-au unit şi cele două ar)ive, rezult-nd #irecia generală a
/r)ivelor 0tatului, la .ucureşti, aflată %n subordinea #epartamentului cultelor şi instruciunii
publice3 %n 1I@1 ele vor fi puse %n subordinea 4inisterului de Interne$ /stăzi /r)ivele 6aionale
:denumire dată de legea 1EZ1IIE< cuprind at-t
o direcie generală %n .ucureşti, c-t şi filiale :direcii< la nivelul fiecărui judeşi a municipiului
.ucureşti$ !onducerea /r)ivelor a fost asigurată de o serie de valoroşi oameni de ştiină, care le-au
sporit prestigiul> ()$/sac)i %n 4oldova şi I$1eliade &ădulescu %n Mara &om-nească
Ar1iva
Fondul ar1ivistic
Colec'ia ar1ivistică
Unitatea ar1ivistică
Documentul
:p-nă la 1HE=<, .$P$1aşdeu, #$*nciul, !onstantin 4oisil, /urelian 0acerdoeanu$
8n fostele provincii ale /ustro-Ungariei ar)ivele erau organizate pe baza principiului centralist, %n
sensul că erau str-nse la Jiena şi .udapesta$ Ungaria nu a avut nici ea o ar)ivă a statului modern
p-nă la 1HG@, dată la care a %nceput str-ngerea unora dintre ar)ivele transilvănene$ /bia %n 1I=B,
!onsiliul #irigent a )otăr-t %nfiinarea unei ar)ive la !luj$ 2ot atunci, au fost %nfiinate direciile
regionale de la .ucureşti, Iaşi şi !)işinău$
-(2(2( "o'iuni ar1ivistice
Ar1iva are astăzi trei accepiuni> instituia care administrează ar)ivele, partea de clădire %n care se
păstrează documentele %n cadrul instituiilor, ansamblul de documente create de o instituie,
persoană, familie, destinate, prin natura lor a fi conservate$ Ar1iva curentă este reprezentată de
totalitatea documentelor aflate la compartimentele care le-au creat %ntr-o instituie, documente
folosite la rezolvarea unor probleme curente$ /ceastă ar)ivă se predă la doi ani de la crearea sa$
Ar1iva de de&o2it a instituiei> %n această ar)ivă de depozit documentele se păstrează CB ani, %n
&om-nia$ 8n perioada c-t stau %n ar)iva de depozit se realizează selec'ionarea documentelor, fiind
separate documentele cu valoare permanentă de cele cu valoare temporară, care vor fi eliminate$
#ocumentele cu valoare permanentă se vor depune apoi la /r)ivele 6aionale, devenind ar1ivă
istorică(
Fondul ar1ivistic reprezintă totalitatea documentelor create %n decursul activităii unei instituii,
persoane sau familii, structurate după criterii istorice sau logice3 limitele sale cronologice corespund
cu limitele existenei sau funcionării creatorului ar)ivei$ #enumirea fondului ar)ivistic este
identică cu cea a creatorului său3 %n cazul %n care numele instituiei s-a sc)imbat, se foloseşte fie cea
@1
mai recentă denumire, fie cea mai cunoscută$
Colec'ia ar1ivistică este o unitate artificială, alcătuită din documente de provenienă diferită, pe
diverse criterii> tematic, cronologic, %n funcie de suportul scrisului sau de limba documentului$
Fondul ar)ivistic şi colecia ar)ivistică pot fi %nc)ise, atunci c-nd creatorul şi-a %ncetat activitatea
sau desc)ise, c-nd creatorul varsă periodic documente la /r)ivele 6aionale$
Unitatea ar1ivistică reprezintă elementul component al unui fond sau colecie şi ocupă un loc
distinct %n inventarul de ar)ivă$ 7a poate fi compusă dintr-un dosar cu mai multe file, o condică de
documente, o fotografie, o stampă, o )artă, un document$
Documentul este elementul de bază al fondului şi el reprezintă un %nscris prin care se adevereşte, se
constată sau se precizează un anumit fapt de importană istorică$
Creare ar1ivelor
Beisla'ia
Ar1ivele "a'ionale
!rearea unei ar)ive %ncepe o dată cu %nregistrarea actelor la &egistratură sau la 0ecretariat, după
care acestea sunt trimise spre diferitele compartimente ale instituiei$ /poi, documentele se
grupează %n dosare, pe criteriu cronologic şi pe probleme sau %n funcie de termenele de păstrare$
Pentru a stabili termenul de păstrare specific fiecărui tip de document :=, @, 1B ani sau permanent<
se foloseşte 6omenclatorul dosarelor şi Indicatorul termenelor de păstrare$ #upă ce au stat = ani %n
diversele compartimente ale instituiei, documentele se inventariazăşi se depun la ar)iva de depozit$
/ici se realizează selecionarea documentelor, stabilindu-se care dintre ele vor fi păstrate permanent
şi care vor fi eliminate, ca nefolositoare$ 0elecionarea se face şi la /r)ivele 6aionale, de către o
comisie, pe baza criteriilor de vec)ime :nu se %nlătură nici un document mai vec)i de 1H=1, iar
pentru perioada 1H=1-1HG@, eliminarea se face doar cu aprobarea directorului general<, frecvenă
sau valoare practică$ /ltă operaiune este cea de ordonare a documentelor, adică a grupării pe
fonduri şi colecii$ *rdonarea se face pe criteriu structural-cronologic, strict cronologic sau
alfabetic$
0pecialiştii care lucrează %n cadrul ar)ivelor se numesc ar1ivi)ti@ iar cei care funcionează pe l-ngă
instituii, ar1ivari(
-(2(,( Beisla'ia ar1ivistică
/r)ivele publice conin o mare varietate de acte şi documente$ Potrivit legislaiei referitoare la
ar)ive, /r)ivele 6aionale au dreptul :şi obligaia< de a supraveg)ea felul cum diferitele instituii
publice şi private %şi păstrează ar)ivele curente, şi de a prelua după o perioadă de timp :CB ani<
ar)ivele instituiilor publice :doar documentele cu valoare permanentă care au fost selecionate< %n
cadrul /r)ivei istorice naionale$ 8n practică %nsă, multe instituii :inclusiv 4inisterul de 7xterne, de
exemplu< %şi păstrează ele %nsele ar)ivele c)iar şi după expirarea termenului legal$
Pe de altă parte %nsă, /r)ivele 6aionale oferă spre consultare şi un număr apreciabil de microfilme
după fonduri ar)ivistice aflate %n străinătate, dar conin-nd informaii relevante pentru istoria
rom-nească$ #acă bogăia izvoarelor accesibile %n ar)ivele publice este considerabilă, existăşi unele
restricii, dintre care cele mai importante au la origine prevederea legală că actele oficiale se oferă
spre consultare doar după un număr de ani de la constituirea lor, de obicei după CB de ani, dar %n
unele cazuri şi mai mult$ 'a aceasta se mai adaugă %ncetineala cu care se inventariază anumite
fonduri ar)ivistice, precum şi posibilitatea ca anumite izvoare să se fi distrus accidental, sau din
cauza unor reguli defectuoase de selecie a documentelor care se conservă %n ar)ivele istorice$
#reptul ar)ivistic vizează probleme legate de aspectele eseniale ale activităii ar)ivistice> normele
de creare a ar)ivelor, conservarea fondului ar)ivistic, etc$ Prima lege mai amplă cu privire la
organizarea şi funcionarea ar)ivelor a fost adoptată %n 1I=@, ocazie cu care se stabilea
Inventarierea
>u%lica'ii
reeaua ar)ivistică, crearea de depozite corespunzătoare şi se fixa termenul de depunere a
documentelor de tip ar)ivă la CB de ani$ #ecretul din 1I@G stipula juridic existena Fondului
@=
/r)ivistic 6aional, concept reafirmat prin 'egea /r)ivelor 6aionale adoptată %n 1II@$
-(2(-( >ractica ar1ivistică
Inventarierea reprezintă acea operaiune de luare %n evidenă a documentelor dintr-un fond sau
colecie şi %nregistrarea lor %ntr-uninventar$ 8nregistrarea se face pe baza fişei documentului de
ar)ivă care cuprinde următoarele elemente> data, genul documentului, emitentul :cu toate calităile
şi funciile<, aciunea, destinatarul :cu nume complet<, cota documentului :cuprinde denumirea
fondului, numărul de pac)et şi numărul de ordine al documentului %n pac)et<, caracteristicile
documentului :autenticitatea, forma sub care s-a transmis documentul, limba, suportul, %n afara
celui de )-rtie, semnele de validare, starea de conservare<$ Principalul instrument de cercetare la
sala de studiu este inventarul care cuprinde informaii despre coninutul documentelor şi de unde
se extrag cotele documentelor sau dosarelor care ne interesează$ #ocumentele de ar)ivă se folosesc
fie pentru eliberarea de certificate, copii, extrase, ca urmare a solicitării cetăenilor, fie pentru
cercetare, la sălile de studiu$
Unul dintre obiectivele actuale presante ale ar)ivote)niei este acela de prelucrare electronică a
informaiilor documentare, %n contextul informatizării folosite pe plan internaional$
-(2(6( >u%lica'iile s&ecifice Ar1ivelor
/r)ivele au o importantă funcie de cercetare ştiinifică3 ele publică inventarii, repertorii şi
cataloage cuprinz-nd fondurile de documente pe care le dein$ Informaii succinte despre toate
ar)ivele din ară se găsesc %n %nventarul general de arhivă, al cărui prim volum a apărut %n 1ICI3
ulterior, s-a renunat la el %n favoarea ?ndrumătorului arhivistic care cuprinde prezentarea fondurilor
şi coleciilor, cu un scurt istoric al creatorului, coninutul documentelor, bibliografie, indici,
facsimile, glosar$
7xistăşi un %ndice cronologic al documentelor, mai ales pentru ar)ivele medievale, alcătuit din =C
de volume$ !ataloagele documentelor de ar)ivă publicate prezintă toate documentele din ar)ivă,
grupate cronologic sau tematic, sub formă de regest :rezumat mai larg<$ /r)ivele mai publică
diverse ediii de documente, albume de documente, lucrări din domeniul ştiinelor auxiliare, diverse
bibliografii ar)ivistice sau periodice ar)ivistice :Y&evista ar)ivelor", %ncep-nd cu 1I=D, cu o
%ntrerupere %ntre 1IDG-1I@H<$ /r)ivele organizeazăşi expoziii pentru punerea %n valoare a
tezaurului ar)ivistic3 ele sunt organizate cu ocazia unor aniversări istorice sau manifestări ştiinifice$
#e asemenea, ele pot pune la dispoziia muzeelor o serie de facsimile după documente istorice
importante$
-(2(;( Ar1iveconomia
'ocalul unde sunt adăpostite ar)ivele trebuie să %ntrunească o
Reulile
ariveconomiei
serie de condiii, legate de amplasament, izolare de exterior, dotarea cu săli speciale pentru
depozitare, de cabinete de lucru ale ar)iviştilor, săli de studiu, pentru conferine, expoziii, săli ale
inventarelor şi fişierelor, laboratoare ş$a$ 8n depozite trebuie păstrate condiii speciale de
climatizare, respectiv temperatură, umiditate şi puritate a aerului la parametri optimi pentru
conservarea documentelor$ Factorii care pot cauza distrugerea unui fond de documente pot fi
naturali :intemperii, cataclisme< sau c)imico-biologici :flora şi fauna specifică ar)ivelor<$
#epozitele trebuie aerisite regulat, pentru a se evita acumularea de substane nocive rezultate din
%mbătr-nirea )-rtiei3 de asemenea, se pulverizează un lic)id sub formă de aerosoli, care se depun pe
documente şi le dezinfectează$ * altă problemă este legată de depozitarea şi manipularea fondurilor
ar)ivistice3 acestea trebuie să fie ordonate, verificate, numerotate :cotate< şi să se aplice ştampila de
depozit a instituiei ar)ivistice păstrătoare$ /poi, documentele sau dosarele sunt %mpac)etate cu
grijăşi aşezate la raftul destinat fondului ar)ivistic corespunzător$ 4anipularea fondurilor ar)ivistice
se realizează de către persoane autorizate$
'aboratoarele de restaurare folosesc %n cazul actelor deteriorate metoda adezivă :lipire< şi metoda
c)imică :pentru %nviorarea scrisului<$ 2ot aici, documentele sunt curăate de impurităi, sunt
netezite, pentru a se corecta eventualele %ndoiri, şifonări ori scorojiri sau sunt neutralizate, %n sensul
@C
corectării acidităii )-rtiei şi aducerii la valori slab alcaline, care asigură o păstrare de durată$
/r)ivele 6aionale, prin intermediul direciilor judeene sunt %mputernicite conform legii să
controleze starea de conservare a ar)ivelor private, păstrate de persoane particulare3 de asemenea,
pot să le ofere acestora un loc de păstrare$
P$est de autoevaluare 1
1$1$ #efinii ar)ivistica$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$=$ Precizai diferena dintre ar)iva curentăşi ar)iva de depozit$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$C$ !e presupune inventarierea documentelor T !e cuprinde fişa documentului T
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
-(,( >aleorafia
Ramurile &aleorafiei
Beăturile cu alte )tiin'e
Paleografia este acea ştiină auxiliară istoriei care pune la dispoziie mijloacele necesare descifrării
:citirii< scrierilor vec)i pe material organic :fragil<$ 'a %nceput, paleografia s-a ocupat de studierea
tuturor textelor scrise, dar treptat au apărut specializările şi discipline distincte ca epigrafia,
sigilografia, numismatica, codicologia$ 8ntre preocupările paleografiei a intrat şi scrierea rapidă,
numită ta1irafie, semioloia :se ocupă de semnele muzicale< sau Kumranica :studiază
manuscrisele descoperite la 4area 4oartă<$ #e asemenea, o ramură a paleografiei a constituit-o
cri&torafia, devenită ulterior disciplină aparte$ Paleografia studiază totodatăşi suportul
:materialul< pe care s-a scris, precum şi instrumentele sau lic)idele scrisului, după cum furnizează
informaii despre evoluia semnelor grafice #incolo de descifrarea propriuzisă a textelor :editate cu
ajutorul te)nicilor oferite de ar1eorafie<, paleograful recurge la ajutorul oferit de o serie de ştiine
auxiliare$
/stfel, paleografia se află %n str-nsă legătură cu codicoloia, care studiază manuscrisele sub formă
de codexuri, cu e&irafia@ care studiază inscripiile de pe materiale dure şi cu di&lomatica@
deoarece studiază aceleaşi categorii de documente, dar %n timp ce paleografia cercetează
particularităile externe ale documentelor, grafia şi materialele folosite la scriere, diplomatica
studiază particularităile interne ale acestora :formularul diplomatic şi elementele de validare<$
#iplomatica se foloseşte de paleografie %n cercetarea autenticităii unui document, la deosebirea
copiilor de original sau de concept :ciorna<, precum şi la localizarea şi datarea textelor
@D
neidentificate$
7xistă o legătură str-nsăşi cu alte ştiine auxiliare> sigilografia :legendele sigiliilor formează
obiectul cercetării paleografice<, cronologia :foloseşte grafia pentru a descifra datele şi de asemenea
evoluia scrierii ajută la stabilirea datării unui document<, criptologia :pune la dispoziia
paleografiei c)eia descifrării textelor cifrate<, papirologia :care studiază
Bim%ile &aleorafiei
documentele scrise pe papirus şi s-a desprins din paleografie<, genealogia, )eraldica, metrologia
filigranologia :ajută de asemenea, la datarea surselor paleografice<, bibliologia, iconografia,
lingvistica :studiul limbii permite o datare mai str-nsăşi ajută la stabilirea autenticităii<, onomastica
şi toponimia$ #e asemenea, paleografia este %nrudită cu rafoloia@ care este ştiina scrisului,
urmărind particularităile individuale ale acestuia, %n vederea stabilirii autenticităii unor documente,
precum şi ale trăsăturilor de caracter ale autorului documentului$ (rafologia permite identificarea
scrisului unei persoane şi se dovedeşte a fi de mare ajutor nu numai paleografiei, ci şi diplomaticii,
ajut-nd la datarea unor acte sau la stabilirea autenticităii acestora$
2ermenul paleografie este de origine greacă, fiind format din Ypalaios":vec)i< şi Ygrap)os"
:scriere<$ Prima lucrare ştiinifică din domeniul paleografiei %i aparine lui .ernard de 4ontfaucon,
care punea %n circulaie acest termen %n cadrul unei lucrări intitulate Halaeographia graeca :Paris,
1GBH<$ 4etoda folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate şi aplicarea
rezultatelor obinute asupra textelor nedatate$ /cest manual de paleografie discuta despre material şi
instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critica textelor şi datarea$
Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vec)i3 citirea
corectă a acestor izvoare permite %nelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade
istorice$ Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic şi falsul de original, să
poată identifica, localiza şi data textele, %n funcie de particularităile grafice ori de coninut, ca şi de
cele legate de formular$ 2rebuie avut %n vedere că manuscrisele au cunoscut o evoluie mai %nceată a
scrierii, aceasta fiind uneori foarte conservatoare %n cadrul mănăstirilor$
!a ştiină, adică prin metodă, principii şi scop, paleografia este una singură, %nsă ea este legată de
limba %n care sunt scrise textele ce urmează a fi citite$ #e aceea, %n practică avem de-a face cu
paleografia greacă, latină, neogreacă, slavă, rom-no-c)irilică, turco-osmană, etc$
-(,(1( 3u&ortul scrisului( =ateria su%iacentă
0-a scris de-a lungul timpului pe diverse materiale> papirus, lemn :bisericuele de lemn<, piatră
:pisanii, pietre votive, cruci, lespezi tombale<, tencuială :cu culoare sau prin zg-riere, adică grafitti<,
sticlă :icoane<, esături :cu fir de mătase, din metal preios sau imprimat cu cerneală pe mătase, %n
epoca modernă<, sidef, tăblie cerate, metal$ !el mai mult, %nsă s-a scris %n 7vul mediu pe pergament
şi )-rtie$
>eramentul era un suport de scris obinut din piele de oaie, capră, miel, ied, viel sau c)iar
căprioară$ Pentru a se putea scrie pe ea, trebuia preparată, %n sensul răzuirii de peri, pe una din pări
şi de carne ori grăsime, pe cealaltă parte, apoi era frecată cu piatra ponce, pentru a fi %ndepărtate
toate impurităile, apoi %nălbită cu praf de cretă$
$i&uri de &erament
8n funcie de modul %n care era pregătit pentru scriere, pergamentul era de două sortimente>
pergamentul sudic sau italian, folosit %n 7uropa meridionalăşi mai ales %n Italia, care se pregătea
pentru scris doar pe una dintre fee, cea dinspre carnea animalului, %n timp ce faa cealaltă se
@@
lustruia superficial şi răm-nea cu o culoare gălbuie, spre deosebire de prima, care avea o culoare
albă sau albă-gri3 erau folosite mai ales pielea de oaie şi capră3
pergamentul nordic sau german, specific ărilor de la nordul /lpilor, şi mai ales (ermaniei, care se
obinea prin pregătirea ambelor fee ale pielii3 se folosea %ndeosebi pielea de viel, din care cauză,
acest tip de pergament era mai gros, dar uneori se apela şi la pielea de oaie$
8n spaiul rom-nesc s-a folosit mai ales pergamentul de tip german, care presupunea pregătirea
pentru scris a ambelor fee$ !u c-t animalul sacrificat era mai t-năr, cu at-t pergamentul era mai
subire şi mai fin$ 'a %nceputurile cancelariei din spaiul extracarpatic, pergamentul se importa, din
2ransilvania sau Polonia3 ulterior, anumite tipuri de pergament, mai grosolane şi aspre la pipăit,
av-nd culoarea galbenă %nc)isă pe o faă şi gri pe cealaltă au fost considerate ca provenind din
producia internă$
6u a existat un format standard al pergamentelor, acesta fiind determinat de dimensiunea pieii
animalului sacrificat şi de calitatea acesteia3 totuşi, o evoluie se poate observa, şi anume că de la
formele relativ neregulate, pe măsura dezvoltării activităii cancelariei, se ajunge la forme regulate$
8n general, documentele moldoveneşti şi munteneşti sunt scrise pe pergamente de formă
dreptung)iulară$ 2otuşi, dacă p-nă la sf-rşitul secolului al RJII-lea, %n Mara &om-nească se scria pe
axul lung al pergamentului :pe lăime<, ulterior, şi mai ales %n timpul domniei lui !onstantin
.r%ncoveanu s-a preferat scrierea pe axa transversală$ 6u se scria %nsă, dec-t pe una dintre fee,
c)iar dacă erau pregătite ambele$
'a %nceputul secolului al RIR-lea se renuna treptat la pergament, care răm-nea a fi folosit mai ales
pentru diplome de ranguri civile sau ostăşeşti$ Pergamentul a cunoscut diverse denumiri> %n
paleografia latină s-a numit membrana, charta pergamena sau pergamenum iar %n cea rom-no-
c)irilică apare mai ales sub forma coaDnic$
>alim&sestul era un pergament răzuit a doua oară :prima oară fusese răzuit c-nd se pregătise pentru
scris<, %n condiiile %n care pergamentul era destul de scump şi uneori, putea c)iar să lipsească de pe
piaă$ /numite documente considerate ]netrebnice", adică fără valoare erau răzuite sau spălate
pentru a permite scrierea altui text$ Uneori, palimpsestul se folosea şi pentru actele falsificate,
pentru a conferi autenticitate documentului fabricat$
IArtia se fabrica din c-rpe de in şi c-nepăşi de la sf-rşitul secolului RJ devenise mai ieftină dec-t
pergamentul$ !ele mai vec)i texte scrise pe )-rtie datează din secolele RJ-RJI, printre ele
găsindu-
$i&uri de 1Artie
Cerneala
se manuscrisele rotacizante :Hsaltirea Ccheiană, Hsaltirea .oroneţeană, *odicele .oroneţean şi
Hsaltirea (urmuzaIi< sau scrisoarea lui 6eacşu din !-mpulung$ #e asemenea, %ncep-nd cu secolul
@E
al RJII-lea, cea mai mare parte a actelor emise de cancelaria domnească erau scrise pe )-rtie, după
cum şi actele cu caracter privat :scrisori, zapise, diate< foloseau acelaşi suport al scrisului$
1-rtia se importa mai ales %n 2ransilvania şi Polonia şi era prevăzută cu filigran, adică marca
fabricii :morii< de )-rtie era imprimată %n structura )-rtiei$ 8n secolul al RJII-lea se %nfiina şi %n
Mara &om-nească o moară de )-rtie la !ălimăneşti, din iniiativa domnului 4atei .asarab, urmată
de altele %n secolul următor$ Filigranul acestei )-rtii auto)tone de secol RJII coninea pasărea
cruciată a ării, stilizată )eraldic$ Folosirea, %n această perioadăşi a altor tipuri de )-rtie, indică
faptul că producia internă nu acoperea consumul$ #e asemenea, din a doua jumătate a secolului al
RJII-lea se foloseşte şi o )-rtie groasăşi lucioasă, av-nd ca filigran, trei semilune de dimensiuni
inegale, suprapuse3 este vorba despre aşa-numita 1Artie turcească@ fabricată %n nordul Italiei pentru
Imperiul otoman$ 8n secolul al RJIII-lea şi la %nceputul celui de-al RIR-lea veac s-a mai folosit %n
spaiul nostru şi o )-rtie albă numită trica&el@ de la filigranul său care reprezenta trei pălării$ 2ot o
)-rtie de origine italiană, dar ceva mai scumpă era aşanumita )-rtie leon@ av-nd o culoare albă
foarte pronunată$
-(,(2( Bic1idele scrierii
Cerneala( !ernelurile folosite pentru scriere erau de extracie vegetală, obinute din boabe de soc,
din coji de nucă, din fructe de boz$8n general s-a folosit pentru scriere o cerneală de culoare %nc)isă,
care %ncep-nd din a doua jumătate a secolului al RJII-lea era obinută din funingine, la care se
adăugau spirt şi clei vegetal$ 2otodată, %n secolele RJIII-RIR se folosea o cerneală pe bază de fier,
obinută din gumă arabică, sulfat de fier, gogoaşe de ristic şi vin pelin, conform unei reete din
prima jumătate a secolului al RIR-lea$
C1inovarul
Alte lic1ide
>unctorium
C1inovarul era cerneala de culoare roşie folosită %n cazul manuscriselor la scrierea titlurilor de
capitole, a iniialelor, numelor proprii, semne de punctuaie$ 8n cazul actelor, c)inovarul se folosea
doar la cele emise de cancelaria domnească, %ntruc-t culoarea roşie era un privilegiu domnesc3 se
scriau cu roşu titulatura domnului, monograma sau unele iniiale majuscule$ #e asemenea, cerneala
de culoare roşie se folosea la modificările aduse unui text, realizate prin aşa-numitul procedeu al
]ocolirii" :%ncercuirii< cu c)inovar3 scopul era de a se evita alcătuirea unui nou act domnesc,
respectiv a c)eltuielilor mari legate de emiterea acestuia$ !)inovarul se obinea din sulfura de
mercur, de culoare roşie, la care se adăugau diferite alte ingrediente$
Alte lic1ide folosite la scriere erau> lic1idul de aur, pentru unele pări din manuscrise, precum şi la
actele emise de cancelaria domnească :invocaia simbolică, titulatura şi monograma domnească,
majusculele iniiale, punctuaia şi unele elemente de decor< după secolul al RJII-lea sau lic1idul de
arint@ deşi pentru ultimul nu există %ncă texte propriuzise păstrate, ci doar reete care au circulat$
Culorile de a&ă@ un fel de acuarele erau folosite de asemenea, la monogramele domneşti,
@G
frontispicii, c)enare sau miniaturi, %n special la actele scrise pe )-rtie$
-(,(,( Instrumentele scrierii
Inventarul de instrumente necesare scrierii cuprindea, de regulă, următoarele> pene de scris, condei
de trestie, călimara cu cerneală, precum şi cea cu c)inovar, plaivazul sau plumbul :creionul<, burete,
linie, compas, foarfece, cuitaş, nisiparniă şi )aragul$
Jom discuta pentru %nceput despre instrumentele folosite la pregătirea pentru scriere$
/stfel, pentru liniatul foilor de manuscrise se folosea linia şi &er1elul :%n latină, punctorium,
adică un fel de compas), care aveau rolul de a trasa liniile prin stabilirea distanelor egale %ntre
r-nduri$ Uneori, liniile zg-riate cu un obiect ascuit din metal sau os reuneau nişte %nepături făcute
cu acul sau cu sula :care servea şi la legatul manuscriselor sau cărilor<$ 0e mai folosea şi plumbul,
pentru trasarea acestor linii pe spatelor manuscrisului$
Iaraul 2ot pentru liniatul foilor, %n general a manuscriselor cu mai multe file se utiliza un
instrument numit 1ara( /cesta era un fel de cadru din lemn, de mărimea formatului )-rtiei sau
pergamentului, pe care se fixau la distane egale fire de sfoară sau vine de bou de o anumită
grosime$ Prin apăsarea acestor fire pe suportul de scris se obinea un fel de liniatură indirectă sau
oarbă, fără zg-rieturi$
3cal&ellum
/poi, cu'ita)ul sau briceagul :%n latină scalpellum) era folosit la despicarea penelor pentru scris, %n
sensul obinerii unui v-rf ascuit$
#e asemenea, foarfecele se utiliza la tăierea marginilor pergamentului după dimensiunea şi forma
dorită$
'a scriere se folosea &ana@ obinută %n general din pene de
>ana
pasăre :penna, %n latină<, cea mai rezistentă dintre acestea fiind considerată pana de g-scă,
urmată de cea de curcă, găină, barză, cocor, lebădă$ Pana aleasă trebuia să fie nici prea tare, nici
prea moale, dreaptă, după care era prelucrată> se tăia %n partea din faă p-nă se obinea un fel de
v-rf, care să nu fie foarte lung şi se mai practica o despicătură pentru cerneală$
Pana sau condeiul trebuia inută drept şi nu se apăsa cu ea prea mult pe suportul de scris$ 0e mai
@H
folosea şi condeiul din trestie :calamus), mai ales la scrierea iniialelor majuscule, a titlurilor %n
cazul manuscriselor sau a titulaturilor, monogramelor domneşti, c)enarelor sau frontispiciilor, %n
general acolo unde era nevoie de scrierea unor slove de dimensiuni mai mari sau un contur mai
gros$
!ondeiul din metal a apărut %n apusul 7uropei %n secolul al RJIII-lea iar penia din oel, la 1HBC,
pentru ca folosina lor să se generalizeze după 1HCB$ 8n spaiul nostru, ele sunt atestate către
jumătatea secolului al RIR-lea, dar se răsp-ndesc relativ %ncet$
#e asemenea, se mai folosea şi &ensula@ care servea la realizarea desenelor şi miniaturilor din texte$
Călimara
Călimara :calamaria, %n latină< se purta fie la br-u, după moda orientalăşi %n acest caz se
realiza din alamă, fie se folosea călimara de masă, din sticlă, faiană sau argilă smăluită$ 2extele
fac referire şi la călimări mari sau călimări mici, după cum c)inovarul, care se folosea %n cantităi
mai mici, se păstra %n sticlue$ !ălimările se păstrau %mpreună cu penele, care la călimara de br-u
erau inute %ntr-un fel de teacă dreptung)iulară$
"isi&arni'a "isi&arni'a era un vas mic prevăzut cu găuri care avea rolul de a păstra cenuşa sau
nisipul special pregătit pentru a se presăra deasupra cernelii %n vederea uscării mai rapide a acesteia$
6isipul pregătit special era %nmuiat %ntr-o substană sicativă, de culoare %nc)isă, care dădea reflexe
metalice compoziiei$
P$est de autoevaluare 2
=$1$ #efinii paleografia şi indicai originea termenului$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
=$=$ Indicai diferite suporturi pentru scriere$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
=$C$ 7numerai instrumentele scrierii$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
-(-( Filiranoloia( Cri&torafia(
Defini'ie
-(-(1(Filiranoloia
Filigranologia sau filiranistica este privită de unii cercetători ca fiind o ramură specializată a
paleografiei şi studiază reprezentările :figuri, litere< şi liniile imprimate %n )-rtie, %n timpul fabricării
acesteia şi care pot fi observate prin expunerea la lumină$ #e asemenea, se ocupă cu realizarea
cataloagelor de filigrane$
!ercetările de filigranologie ajută la identificarea morilorZfabricilor de )-rtie, la realizarea
istoricului acestora, conduc-nd la concluzii importante privind circulaia )-rtiei sau contactele ce se
@I
stabileau %ntre diferite regiuni3 de asemenea, se constituie %ntr-un ajutor preios pentru diplomaticăşi
cronologie, ajut-nd la datarea documentelor fără dată sau la stabilirea autenticităii acestora$
Pe baza repertoriilor regionale şi locale s-a realizat la %nceputul secolului trecut marele dicionar al
lui !)$4$.riLuet, Aes filigranes! #ictionnaire historiJue des marJues du papier des leurs
apparition vers 1/5/ DusJuKen 1>00, Paris, 1IBG :cuprinde 1E$11= facsimile de filigrane<$ #e
asemenea, pentru spaiul răsăritean un catalog foarte util a fost alcătuit de 6$P$'i)acev$
8n spaiul nostru, morile de )-rtie au apărut mai %nt-i %n 2ransilvania, la .raşov şi 0ibiu, fiind
atestate %n secolul al RJI-lea$ 8n secolul următor se crea o moară de )-rtie şi %n Mara &om-nească,
la !ălimăneşti, %n timpul domniei lui 4atei .asarab$
-(-(2(Cri&torafia
!riptografia sau scrierea criptată cercetează textele vec)i cifrate, %n sensul că literelor, cifrelor şi
cuvintelor li se atribuie valori diferite de cele comune3 termenul provine din grecescul ]Qriptos"
:ascuns<$ 7xistăşi
o cri&tofonie@ adică o vorbire secretă care se realizează fie prin
Cri&torafia
pronunarea inversă a cuvintelor, fie prin introducerea de silabe parazitare$ #e asemenea, acrosti1ul
este considerat tot o modalitate de scriere cifrată sau ascunsă$ Primele tratate de criptare au apărut %n
secolul al RJI-lea3 printre acestea se numără ,raitL des chiffres ou secrLtes maniFres dKLcrire, scris
de .laise de Jigenbre, la 1@HE$
0crierile criptate se foloseau %n corespondena politică, %n cazul
unor mesaje ce puteau fi interceptate$ /stăzi, se foloseşte %ncă metoda
de criptare a mesajelor %n corespondena diplomaticăşi cea militară$
=etode de !riptografia foloseşte mai multe metode pentru criptarea textelor>cri&torafie
%nlocuirea literelor cu cifre a constituit cel mai vec)i principiu folosit3 alfabetul c)irilic a folosit
pentru acest sistem de criptare slovo-cifrele, care reprezintă valoarea numerică a slovelor
:criptograme aritmetice<3
%nlocuirea cu alte litere sau alfabetul decalat :fiecare literă aparin-nd scrierii obişnuite era %nlocuită
cu cea av-nd patru poziii anterioare, de pildă # c /3 %n paleografia c)irilică, acest sistem s-a
caracterizat prin folosirea de slove ale alfabetului c)irilic cărora li se atribuie alte valori dec-t cele
obişnuite, cu precizarea căşi cuvintele criptate pot fi prescurtate, după cum pot să primească spirite,
accente sau titlă3
folosirea aşa-numitelor ]note tironiene", compuse %n timpul lui !ezar de un scrib, pe nume 2iron,
pentru a %nlocui literele alfabetului$
folosirea unor litere provenind din alte alfabete
prin slove, litere, semne analfabetice sau cifre arabe amestecate %ntre ele, %ntr-o anumită proporie3
EB
utilizarea de semne convenionale
prin cuvinte obişnuite, care primesc sensuri convenionale %n baza unei %nelegeri prealabile$
Ca2ul romAnesc
8n scrierea c)irilică rom-nească, criptografia a fost %mprumutată din paleografia slavă, care la
r-ndul ei a preluat-o din cea greacă$ 8n spaiul nostru, ea s-a folosit mai ales %n texte de mică
%ntindere, %n cadrul unor %nsemnări de pe cări sau manuscrise sau c)iar la actele de cancelarie şi
mult mai rar %n zapise$ 0crierea criptată s-a numit filtă %n Mara &om-neascăşi 1iltă %n 4oldova$ 8n
secolul RIR s-a folosit şi termenul ţifră, pentru a denumi scrierea cifrată$
!riptogramele de la sf-rşitul actelor :din es)atocol< erau foarte scurte şi se refereau %n general la
numele grămăticului care a scris actul, %nsoit de pronumele personal ]eu" :%n forma slavă def< sau
de un epitet de umilină călugărească> gdhd :nevrednicul, smeritul, păcătosul<$ 8n manuscrise,
inscripii sau diverse %nsemnări se putea cripta şi data cronologică$
!ea mai vec)e şi celebră criptogramă dintr-un text c)irilic se găseşte %n Psaltirea 0c)eiană, pentru
care s-au propus o serie de dezlegări, unele dintre ele neconvingătoare$
8n cadrul actelor, cea mai vec)e criptogramă păstrată se găseşte %ntr-un )risov %n limba slavă, dat de
&adu cel 4are, domnul Mării &om-neşti, la =@ ianuarie 1DII$ !riptarea %n cadrul actelor s-a folosit
p-nă către a doua jumătate a secolului al RJII-lea, %n timp ce %n cazul manuscriselor sau a
diverselor %nsemnări se păstrează p-nă la jumătatea secolului RIR$
Un text criptat care foloseşte cuvinte cu valoare convenională s-a păstrat de la domnul moldovean,
Petru ,c)iopul, dar acest sistem de criptare s-a folosit p-nă după jumătatea secolului RIR$
#e asemenea, %n corespondena lui !onstantin .r%ncoveanu cu Petru cel 4are sau cu generalul
imperial Jeterani, precum şi %n %nsemnările sale personale apar fragmente criptate$ /stfel de
fragmente criptate s-au folosit şi de către domnii fanarioi %n cadrul corespondenei
purtate cu agenii de pe l-ngă 8nalta Poartă :capuc)e)aie<, precum şi de membrii societăii secrete
7teria, %n preajma anului 1H=1$ 4embrii societăii revoluionare ]#reptate 5 Frăie" foloseau şi ei o
scriere secretă alfabeticăşi analfabetică, aşa cum se vede %n sc)imbul de scrisori dintre 6icolae
.ălcescu şi Ion ()ica$
P$est de autoevaluare ,
C$1$ Precizai %n ce mod asistă filigranologia cercetarea istorică$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
C$=$ 4enionai unul dintre primele tratate de criptare apărute %n Frana şi %n Mările &om-ne$
E1
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
-(;( Bi%liorafie
6$7droiu, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj, 1III, p$D@$
#icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei! &rhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie,
heraldică, paleografie, sigilografie, .ucureşti, 1IH=, =EH p$
Ar1ivistica>
4ocanu, 4arin &adu, &rhivele naţionale şi societatea romnească, 1IIG, p$ G-CE$
6icula, J$, #osarul"unitate de bază în constituirea arhivei curente, ]&evista /r)ivelor", 1IGC, @B, vol$ C@,
nr$D, p$ EC1-EC@$
0acerdoeanu, /urelian, &rhivistica, .ucureşti, 1IG1$
Ungureanu, ()eorg)e, Hrobleme de terminologie arhivistice, %n ]&evista /r)ivelor", JIII, 1IE@, nr$ 1, p$ C-
==$
'aurentiu 4era, ?ndreptar arhivistic, !luj 6apoca, =BB1
'egea 1EZ1IIE privind /r)ivele 6aionale, publicată %n _4onitorul *ficial al &om-niei_, partea I, anul JIII,
nr$ G1, .ucureşti, I aprilie1IIE, p$ 1-H$
>aleorafia
.ogdan, #amian P$, #in paleografia slavo"romnă, %n #ocumente privind istoria $omniei! %ntroducere, I,
.ucureşti, 1I@E, p$H1-1EH$
SaQi, 0igismund, 4anolescu, &adu, Ccrierea latină în evul mediu, .ucureşti, 1IG1$
SaQi, 0igismund, Haleografia latină cu referire la ,ransilvania (sec! -%%"-.), %n vol$ #ocumente privind
istoria $omniei! %ntroducere, I, .ucureşti, 1I@E, p$ 1G1-=HB$
Puia, #aniel, 9onturile true tMpe! #e la hieroglife la scrierile digitale, .ucureşti, 1IIE, p$1E-@I$
J-rtosu, 7mil, Haleografia romno"chirilică, .ucureşti, 1IEH :partea introductivă<$
-(:( Bucrare de verificare ,
Bua'i@ la aleere@ , &asa.e de minimum 10 rAnduri din textul de mai sus )i *ncerca'i să le
cri&torafia'i du&ă trei din metodele ex&use( +x&lica'i a&oi te1nicile folosite(
Instruc'iuni &rivind testul de evaluare0
dacă este posibil, te)noredactat, /rial 1=, 1,@ r-nduri, max$ C pagini
se trimite prin poştă tutorelui$
se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este necesară
parcurgerea bibliografiei indicate$
E=
!riteriile de evaluare sunt>
- claritatea exprimării şi absena formulărilor nesigure,
-şirul logic al argumentelor,
EC
Unitatea de *nvă'are "r( 6
!uprins Pagina
@$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFE1
@$=$ #iplomaticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF E1
@$C$ /r)eografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$EI
@$D$ !ronologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$ G1
@$@$ 0igilografiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$ GD
@$E$ (enealogiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$GG
@$G$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF H=
=$1$ *biectivele unităii
Familiarizarea cu bagajul conceptual specific$
Identificarea te)nicilor şi procedeelor de autentificare a documentelor
&ealizarea de calcule cronologice :transformarea văleatului şi )egirei %n era creştină<$ #atarea
documentelor fără dată$
#escrierea unor sigilii şi datareaZplasarea %n spaiu a unor documente pe baza lor$
#escoperirea metodelor necesare pentru %ntocmirea arborelui genealogic şi a spielor de neam$
$im&ul alocat unită'ii de *nvă'are0 Pentru unitatea de %nvăare = timpul alocat este de =
ore$
Con inutul unită ii de *nvă are ț ț ț
6(2( Di&lomatica
#iplomatica studiază structura şi cuprinsul documentelor scrise, de natură juridică, %n vederea
stabilirii autenticităii acestora$ 2ot %n sarcina diplomatistului intrăşi studierea locului unde s-a creat
şi s-a păstrat documentul :ajută la stabilirea autenticităii<$ 2ermenul provine din latinescul
diploma, care reprezenta o foaie %ndoită %n două sau un paşaport emis de o autoritate publică care
permitea libera circulaie %n Imperiu$ şi, %n egală măsură, %nsemna actul dat soldailor romani o dată
cu lăsarea la vatră$
Istoricul )tiin'ei #iplomatica a apărut %n secolul al RJII-lea, deşi primele reguli precise cu privire
la verificarea autenticităii actelor au fost stabilite de papa Inoceniu al III-lea :11IH-1=1E<$ 'a baza
diplomaticii ca ştiină s-au aflat lucrările lui Sean de 4abillon şi #aniel van PapenbroecQ :sf-rşitul
secolului al RJII-lea şi %nceputul celui următor<$ #iplomatica se află %n str-nsă legătură cu
paleografia, cronologia şi sigilografia$
3arcinile di&lomaticii
Documentele medievale
Prin urmare, după ce, prin folosirea paleografiei, istoricul descifrează un document, pasul următor
ED
este de a studia izvorul respectiv, %ntruc-t punerea sa %n circulaie reprezintă o mare responsabilitate$
#acă izvoarele narative impun stabilirea gradului de adevăr cuprins %n text prin analizarea
autoruluiZautorilor, a mediului %n care a trăit şi a scris, precum şi a surselor folosite %n redactarea
lucrării sale :critica textelor<, izvoarele diplomatice impun folosirea criticii de autenticitate@ care
se realizează cu ajutorul diplomaticii şi %n urma căreia se stabileşte dacă un document este adevărat
:autentic<, fals sau %ndoielnic :ori suspect<$
Pentru a realiza critica documentelor, diplomatistul sau istoricul au nevoie de cunoştine generale şi
de cunoştine speciale$ #e aceea, s-au conturat două puncte de vedere %n ceea ce priveşte sarcina
diplomaticii> una, care se ocupă de studierea documentului %n sine, adică analiza formalăşi de
coninut :di&lomatica enerală< şi alta care studiază mediul %n care a fost creat şi s-a păstrat
documentul :di&lomatica s&ecială<$
Prin urmare, cea de-a doua ramură urmăreşte documentul din momentul creării sale$ #e aceea,
diplomatistul trebuie să aibă cunoştine speciale despre modul %n care emitentul obişnuia să scrie
actele, despre variantele de formulare diplomatice folosite de cancelaria respectivă de-a lungul
timpului$ ,i depozitul sau ar)iva %n care s-a păstrat ne poate furniza informaii importante care să
ajute la stabilirea gradului de autenticitate a documentului3 acestea pot fi locuri de %ncredere, despre
care se ştie că nu au avut %ncercări de falsificare a actelor, după cum sunt persoane despre care se
ştie că au procedat uneori la realizarea de modificări %n texte sau c)iar la realizarea %n %ntregime a
unor falsuri, cu anumite scopuri, desigur$ 4ajoritatea acestor fonduri, care ridică semne de %ntrebare
asupra autenticităii documentelor păstrate, sunt deja cunoscute, şi orice piesă provenind din acestea
trebuie tratată cu rezerva necesarăşi cercetată cu multă atenie$
!ele mai multe dintre documentele medievale au fost create %n cancelaria domnească, fiind scrise
at-t pe pergament, c-t şi pe )-rtie$ !ancelaria avea două categorii de slujbaşi> pe de o parte, cei cu
rol de conducere şi supraveg)ere, printre care se găseau marele logofăt :şeful cancelariei< şi
ulterior, logofătul al doilea :vitori logofăt<, logofătul al treilea :treti logofăt< iar pe de altă parte,
executanii, printre care şi scriitorii cancelariei> dieci, pisari, grămătici, condicari, etc$
8n cancelaria moldovenească de secol RIJ, cel care primea de la domn porunca să scrie actul nu era
desemnat iniial cu nici un titlu, ci este menionat doar nominal, pentru ca din secolul următor, el să
apară la sf-rşitul actului ca fiind logofătul$
8n Mara &om-nească, cel %nsărcinat de domn cu %ntocmirea actului era ispravnicul de document,
care de obicei era marele logofăt$ 6u %ntotdeauna %nsă marele logofăt era şi scriitorul propriu-zis al
actului,
Boofătul
Alte cancelarii
ci el răspundea de realizarea acestuia$ /tunci c-nd marele logofăt lipsea sau postul era vacant,
documentul putea indica ca ispravnic un alt boier din divan, care putea fi logofătul al doilea sau alt
dregător$
8n documentele scrise %n limba latină, termenul sub care apare desemnat logofătul era cel de
cancellarius! 'a locurile de adeverire din 2ransilvania şi .anat :/lba Iulia, *radea, !enad, !luj-
4ănăştur, 0ibiu, Igriş< conducătorul cancelariei era lectorul, care conducea şi şcoala capitulară ce
funciona acolo3 el era ajutat de notari şi dieci$
#regătoria de loofăt era exercitată de un laic, at-t %n Mara &om-nească, c-t şi %n 4oldova3 acesta
purta la g-t un lan de aur prevăzut cu o bulă, ca simbol al sigiliului, al cărui păstrător era$
'ogofătul trebuia să deină cunoştine speciale de natură juridică, să cunoască formularul diplomatic
al actelor şi săştie o serie de limbi străine$ 7l se recruta uneori dintre grămăticii cancelariei domneşti
şi există situaii %n care acesta s-a meninut sub mai muli domni consecutivi$ 'ogofătul răspundea
%n faa domnului pentru scrierea actelor %n conformitate cu voina acestuia şi )otăr-rea sfatului
domnesc$ !)iar dacă nu scria toate actele din cancelaria domnească, logofătul organizează
redactarea şi emiterea acestora3 totodată, el verifica, prin colaionare, conformitatea dintre
coninutul actului şi )otăr-rea domnului şi a sfatului domnesc$
E@
'ogofătul păstra sigiliul mare domnesc, cu care valida documentele solemne, după cum putea să
%ncredineze acest sigiliu şi unui dregător din subordine pentru a-l aplica la act$ P-nă %n secolul
RJIII, logofătul primea şi expedia corespondena domnului, după acest moment, atribuiile
respective revenind marelui postelnic$ 8n actele moldoveneşti de după secolul al RJI-lea, semnătura
logofătului apărea la mijlocul spaiului alb rămas după %nc)eierea actului, %n timp ce %n Mara
&om-nească numele grămăticului şi a ispravnicului de document apăreau %n redactarea actului, %n
coroboratio$
* dată cu apariia logofeilor doi şi trei a apărut şi o specializare, %n sensul că logofătul al doilea se
ocupa mai ales cu pricinile legate de moşii iar logofătul al treilea coordona activitatea grămăticilor,
%ndeplinea rolul de secretar domnesc şi era păstrătorul sigiliului mic domnesc$
2otuşi, cancelaria domnească nu a fost singurul loc unde s-au creat documente3 existau şi cancelarii
ale t-rgurilor şi oraşelor, cele ale mitropoliilor, episcopiilor, paro)iilor sau mănăstirilor, ca şi
cancelarii ale marilor boieri, necesare pentru administrarea averii şi %ndeplinirea funciilor oficiale
cu care erau %nsărcinai de domnie$ 'a acestea se adaugă grupul de mici ştiutori de carte din t-rguri
şi sate, a scriitorilor măruni :grămătici, negustoraşi, preoi, logofeei, dascăli< care realizau diverse
%nscrisuri private$
+ta&ele reali2ării documentului
Clasificarea documentelor
+ta&ele reali2ării documentului erau următoarele> %n momentul c-nd se primea o cerere de
eliberare a unui act, instituia căreia %i era adresată cererea lua act şi apoi trecea la informare, %n
sensul că o anumită persoană era delegată să se ocupe de cercetarea cazului, prin deplasarea la faa
locului şi interogarea martorilor$ /bia după ce se cunoştea cazul sub toate aspectele sale, se constata
că cererea era justificatăşi se stabilea voina emitentului de eliberare a actului ce fusese solicitat$
#upă luarea deciziei, actul era redactat sub formă de ciornă %n cancelarie şi apoi transcris sub forma
unui document original3 după ce se verifica coninutul actului era aplicată semnătura emitentului şi
a martorilor, %mpreună cu sigiliul sau cosigiliile, iar %n epoca modernă se aplica ştampila$
6(2(1(Clasificarea documentelor
#in punct de vedere di&lomatic, actele se %mpart %n>
U acte juridice :testimonia<3
U scrisori, fără scop juridic :litterae<3
U %nscrisuri diverse, ca %nsemnătate şi cuprins :scripturae<$
#in punct de vedere al &rovenien'ei, deosebim>
U acte publice, care emană de la autorităi şi pot fi imperiale, regale, princiare, ecleziastice3 la
r-ndul lor, aceste acte publice pot fi acte solemne sau scrisori3
U acte private, care provin de la o persoană particulară$
8n funcie de sco&ul pentru care au fost emise>
U probatorii, atunci c-nd au rolul de a dovedi ceva3 %n această categorie intră toate actele private a
căror aciune juridică se desăv-rşea %n faa domnului, prin )otăr-re domnească
U dispozitive, adică acele acte care ajută la săv-rşirea aciunii juridice :actele domnilor de danie
sau de confirmare<$
EE
#upă modul de &re2entare, actele se %mpart %n>
U acte desc)ise :de obicei, actele solemne erau documente desc)ise<3
U acte %nc)ise
#upă forma %n care s-a redactat documentul>
U subiective3 %n 7vul mediu, forma subiectivă era %nt-lnită mai ales %n cazul actelor dispozitive
:diplome, scrisori<3 U obiective, specifice mai ales actelor probatorii :notiele, de pildă< introduse
prin formula Ya dat domnia lui" :emitentul este la persoana a treia<$
#upă con'inut, actele se %mpart %n>
U privilegii
U donaii
U acte de v-nzare cumpărare :zapise<
U testamente
Conce&tul
!riinalul
Co&iile
/ctele s-au transmis sub diverse forme>
ciornă sau concept U original
copie
Conce&tul reprezintă forma premergătoare a originalului3 se mai numea minuta sau im%reviatura$
0-au păstrat astfel de concepte abia din secolul al RJIII-lea, uneori ele apăr-nd c)iar pe spatele
documentului, pentru a se face economie de suport de scris :mai ales din 2ransilvania provin aceste
exemplare<$
!riinalul reprezintă forma completă a actului, care respectă formularul diplomatic şi conine
semnele de validare :semnături, sigilii<$ 7xistă mai multe feluri de originale>
U originale multiple care se foloseau at-t %n cancelarie c-t şi de către persoanele particulare3 acest
procedeu era determinat de natura actelor, care puteau fi unilaterale sau bilaterale3
U duplicate, adică acele acte identice ca formă cu originalul, dar la care data eliberării este
posterioară3
U neooriginale care sunt documente cu forma identică cu a originalului, dar a căror dată este
posterioară, %ntruc-t le %nlocuiesc pe cele pierdute3
U documente originale re%nnoite sau confirmate de acelaşi domn %ntr-o altă domnie sau c)iar de
către urmaşii respectivului domn$
Co&iile sunt documentele realizate după un original3 şi %n cadrul acestora se pot distinge mai multe
tipuri>
EG
U copii autentice sau autentificate, adică acele copii certificate de o autoritate publică, pe baza
actelor originale sau a altor copii cu valoare de original :care se găsesc %n condicile unor instituii<3
U copiile din ocolnice, care transcriu integral sau sub formă de rezumat acte mai vec)i privind
stăp-nirea asupra unei moşii$ 8n 2ransilvania, copii asemănătoare cu cele din ocolnice sunt aşa-
numitele transumpturi :copii autentice sau transcrieri<3
U copii păstrate %n diverse registre oficiale sau condici de documente, transcrise %n extenso sau %n
rezumat$ /stfel de copii au valoare de original, %ntruc-t pe baza condicilor se eliberau documente
oficiale, după cum, ele puteau servi la verificarea unor documente %n caz de litigiu$ 8n 2ransilvania
existau registrele locurilor de adeverire, care erau !onventurile şi capitlurile cu dreptul de a elibera
acte autentice$ 8n aceeaşi situaie se află transcrierile din registrele tribunalelor pentru conformitate
sau registrele agricole de la primării3
U copii din registrele particularilor :mănăstiri sau persoane particulare<3 pentru a avea valoare de
autenticitate, copiile din aceste condici se confruntau cu originalul de către o persoană oficială :de
regulă, subaltern al marelui logofăt< şi erau sigilate la fiecare pagină iar la sf-rşitul textului se
autentifica, astfel %nc-t să aibă putere probatorie %n justiie3
U copii figurate, adică acele copii care reproduceau actul %n aspectul său exterior, dar care nefiind
autentificate de o instituie publică nu aveau valoare de original :asemănătoare cu facsimilele de
azi<3
Denumirea documentelor
Anali2a externă
copii libere de documente, realizate de diferite persoane, %n scopuri diverse, dar care nefiind
autentificate de o instituie publică nu au valoare originală3
traduceri sau copii %n altă limbă3 acestea se numeau surete %n 4oldova şi izvoade %n Mara
&om-nească3 rezumate %n inventare vec)i de ar)ivă care dau informaii preioase despre unele
documente care nu s-au păstrat3
reproduceri moderne de documente> fotocopie, microfilm, xerox$
6(2(2( "omenclatura documentelor
#ocumentele poartă diverse denumiri %n funcie de coninut :adresă, diplomă, zapis, jalbă, petiie,
anafora, raport etc<, forma de expediere :telegramă, mandat poştal, carte poştală< sau formatul
suportului :registru, caiet, dosar<$ 8n secolul al RIR-lea, ca urmare a reorganizării pe principii
moderne a cancelariei domneşti, vec)ile denumiri :)risov, carte, poruncă, pitac< %ncepeau să
dispară, fiind %nlocuite cu denumiri noi, multe dintre ele de provenienă franceză> ofis, ordin etc$
6(2(,(Critica di&lomatică( +lementele externe )i interne
+lementele externe ale documentului sunt cele care atrag atenia c)iar din momentul %n care %l
privim pentru prima oară$ 8n primul r-nd, materia su%iacentă@ adică materialul pe care s-a scris şi
care sunt, de regulă, papirusul, pergamentul sau )-rtia$ 8n cazul acestora trebuie observate cu atenie
culoarea, modul de fabricare şi calitatea iar %n cazul )-rtiei, trebuie urmărit şi filigranul, care este
marca fabricii de )-rtie şi constituie %ntotdeauna un element de datare post-Luem :dincolo de care se
poate face datarea<$
/poi, cerneala sau culoarea lic)idelor cu care a fost scris documentul ne pot oferi indicii
importante asupra autenticităii actului$ 3crisul poate indica originea actului, proveniena sa dintr-o
cancelarie sau de la o persoană particulară :%n funcie şi de aspectul său<, după cum ne poate ajuta %n
stabilirea datei de emitere a unui document$ Formatul@ %nsemn-nd at-t forma c-t şi mărimea
exprimăşi el caracteristici ale epocii %n care a fost creat documentul$
EH
7xtrem de interesante sunt şi semnele distinctive> crucea, iniialele, monograma precum şi orice
adnotări ulterioare :marginale sau tergale<, toate oferind informaii valoroase$ #e asemenea,
corecturile, ştersăturile sau răzuirea unor litereZslove sau cuvinte, suprascrierile, ocolirea cu
c)inovar, inciziile, dintre care unele provin c)iar din momentul elaborării actului %n cancelarie iar
altele sunt posterioare, pot conduce la stabilirea autenticităii actului$ 0paiile rămase nescrise %n
documente şi completate cu altă cerneală pot sugera şi ele falsitatea actului$
Anali2a internă
>rotocolul ini'ial
$extul
3emnele de validare@ adică semnăturile şi sigiliile dau şi ele indicii preioase despre emitent şi pot
ajuta c)iar la o datare mai str-nsă a documentului$ Uneori, se poate dovedi foarte util şi interesant
de urmărit şi modul de %mpăturire al documentului, care poate fi specific unei cancelarii sau unei
persoane particulare$
+lementele interne( Un act trebuie să fie bine cercetat şi prin prisma elementelor sale interne, al
coninutului său, care conduc la stabilirea autenticităii$ 8n primul r-nd ne interesează formularul
documentului, ştiut fiind că fiecare cancelarie avea norme specifice de elaborare a documentului, fie
create de sine, fie %mprumutate dintr-un alt formular existent$ #e asemenea, se au %n vedere lexicul
sau ortografia$
8n general, formularul documentului se compune din două pări> &rotocolul@ care reprezintă o formă
convenională, specifică cancelariei sau persoanei şi textul sau textul, care este partea specifică
fiecărui document$ 'a r-ndul său, protocolul se %mparte %n &rotocol ini'ial şi &rotocol final(
Protocolul iniial se compune din>
U invocaia, care poate fi simbolică, monogramatică sau verbală :semnul crucii, monograma lui
1ristos sau formula %n nomina #ei, ?n numele ,atălui, al 9iului şi al Cfntului #uh;
U intitulaia sau suscripia %n care apare numele emitentului, compus din numele de botez cu Io %n
faă, titlu, formula devoiunii :#in mila lui #umnezeu<, calitatea de domn3
U adresa, care cuprinde numele destinatarului, titlul şi calitatea acestuia3
U salutaia :Y4ultă sănătate"<$
2extul sau contextul este alcătuit din şase elemente>
U preambulul, prologul sau arenga care este interesant pentru spiritul epocii şi conine motivaia de
ordin general a emiterii documentului3 el poate conine consideraii filosofice, religioase, citate din
literatura patristicăşi se scria de obicei, %n limba slavă3
U promulgaia sau notificaia, publicaia avea rolul de a aduce la cunoştina celor interesai ceea ce
va urma3 ea apare sub forma YFac cunoscutF", Y0ă se ştieF"3
U expoziia sau narai cuprinde motivele care au determinat emiterea actului :răsplătirea vreunei
fapte de vitejie sau răspuns la o cerere<3
U dispoziia sau )otăr-rea :Y#ă domnia meaF"<3
U sanciunea sau clauzele finale, care cuprinde acele formule ce asigură executarea stipulaiilor
actului$ !lauzele finale penale erau fie de natură pro)ibitivă :Y,i altul să nu se amesteceF"<, fie de
natură obligatorie :prin stabilirea unei sanciuni penale %n cazul nerespectării )otăr-rilor<$ !lauzele
EI
finale cominatorii erau şi ele de natură materială :ameninarea cu pedeapsa domnească, ceartă,
bătaie, tăierea capului sau cu o pedeapsă materială propriu-zisă, de tipul amenzilor< şi de natură
spirituală :invocarea puterii divine pentru respectarea deciziilor din document, diverse blesteme şi
afurisenii<3 de asemenea, existau
>rotocolul final
Bim%a documentului
clauze derogative :de aplicare a dispoziiei şi %n cazul c-nd ar fi contrară unor acte emise anterior<,
rezervative :prin păstrarea unor drepturi ale emitentului<, renuniative, etc$
U coroboratio, %n care se face cunoscut modul %n care a fost realizat şi legalizat documentul pentru
a avea putere probatorie> %nşirarea martorilor sau măcar precizarea că martorii vor semna mai jos,
numele ispravnicului de document :cel care alcătuia şi dicta documentul<, numele celui care a scris
documentul :introdus prin formula Ya scrisF"<, anunarea semnelor de validare :semnăturile,
peceile< prin formula Yam poruncit să se lege peceteaF"$
Protocolul final cuprinde şi el patru elemente>
U data, adică locul unde s-a scris documentul şi timpul :elementul topografic şi elementul
cronologic<, care pot apărea %mpreună, separat sau lipsesc3
U aprecaia care apare doar %n actele particulare, de regulă sub formula Yamin"3
U urarea finală, de asemenea, doar %n actele particulare :Y,i #umnezeu să te bucure"<3
U subscrierile, adică semnăturile şi peceile emitentului, părilor contractante sau ale martorilor,
care pot fi autografe :făcute cu m-na proprie< sau neautografe :scrise de grămătic<3 %n )risoavele
domneşti sa folosit iniial subscrierea neautografăşi abia din secolul al RJI-lea, domnii au %nceput
să semneze cu propria m-nă, o perioadă de timp, cele două forme coexist-nd$ #upă secolul al
RJIII-lea se generaliza folosirea subscrierii autografe a domnului$ /utograful cuprindea semnul
crucii, formula Io, numele de botez al domnului, titlul de voievod, formula devoiunii, calitatea de
domn$ /bia după acesta urmau sigiliile3 uneori, pe actele particulare, %n loc de sigilii şi c)iar de
iscălitură apar degetele :Y%n loc de pecei, ne-am pus degetele"<$
6u %ntotdeauna actele conin toate aceste elemente sau %n ordinea menionată mai sus, iar lipsa
unuia nu %nseamnă neapărat că documentul este un fals$ 4ulte dintre formule pot lipsi, %n funcie şi
de importana actului sau de scopul %n care a fost elaborat$
/lt element al criticii interne este lim%a documentului :fonetica, lexicul, sintaxa, ortografia< care
poate fi specifică cancelariei sau poate cuprinde regionalisme ori tot felul de influene3 ea ne poate
oferi informaii importante despre cel care a scris actului, după cum tot limba ne ajută să depistăm
mult mai uşor un fals$ #e asemenea, con'inutul de idei al documentului, prezena unor sfetnici
domneşti, numele is&ravnicilor de document şi ale scriitorilor din cancelarie, anii de domnie şi
diverse alte nume sunt tot at-tea elemente care pot sluji la stabilirea autenticităii unui document,
după cum pot fi folosite de cronologie pentru a data documentele fără dată$
Falsurile
$i&uri de falsuri
Falsurile totale
6(2(-( Falsurile documentare romAne)ti
8n unele )risoave medievale sunt amintite acele acte Y%nşelătoare" sau Ycări rele şi %nşelătoare",
Ydirese :acte< cu meşteşug", pe care domnul le analiza %mpreună cu sfatul său iar acelea dintre
GB
documente care se dovedeau a fi false erau rupte :sau Ysparte"<$ 8n ciuda faptului că pedeapsa
pentru plastografiere era foarte aspră, merg-nd de la @ ani de ocnă pentru fals parial, la tăierea
m-inii, tăierea capului, confiscarea averii, surg)iun sau ardere pe rug pentru falsuri totale, astfel de
fapte nu sunt deloc puin numeroase %n epocă$ 6u se cunoaşte %nsă metoda prin care sfatul domnesc,
de pildă, dovedea falsul, fie el total sau parial$
Falsurile se pot realiza sub formă de original sau copie$ Falsurile sub formă de original sunt fie cele
provenind din cancelaria domnească şi care au temeiul fals :adică martorii au minit<, fie cele
falsificate la anumite elemente, aşa-numitele Yfalsuri pariale" :au modificate data, numele
emitentului sau al beneficiarului, numele ori suprafaa moşiilor cumpărate, precizarea )otarelor sau
suma cu care s-a plătit< sau c)iar falsuri create ulterior, dar care sunt uşor de depistat pe baza
analizei suportului, grafiei, semnelor de validare, limbii şi coninutului de idei$ Falsurile pariale se
realizau fie prin răzuire, fie prin ştersătură, mai ales %n cazul pergamentului$
Falsurile realizate sub formă de copie sunt mult mai dificil de dovedit şi ele sunt create de
falsificatori instruii$ Pentru astfel de falsuri nu este nevoie de )-rtia sau de limba epocii :%ntruc-t
este vorba de o copie, adică de un document ulterior<, astfel %nc-t critica externă ne ajută doar %n
foarte mică măsură$ #e mare ajutor la astfel de documente este critica internă, care presupune
cunoaşterea %n amănunime a epocii, a instituiilor şi persoanelor implicate %n documentul respectiv$
#e asemenea, falsurile se pot %mpări %n falsuri pariale, totale sau formale$ Ultima categorie pare să
fi fost destul de numeroasă, %n condiiile %n care %n decursul timpului, unele documente %şi pierdeau
sigiliul iar posesorii acestora %nlocuiau sigiliul lipsă cu un altul, din altă epocă, provenind de la
documente pe care le considerau de o importană mai mică, operaiune realizată cu destulă
st-ngăcie, de altfel$
Falsurile totale se puteau realiza %n diverse moduri$ #e pildă, existau acte cu coninut fals dar a
căror formă era %n linii mari autentică, deoarece documentul respectiv era scris de un grămătic care
lucrase %n cancelaria domnească, şi prin urmare cunoştea regulile formularului diplomatic$ Uneori,
aceste acte erau %ntărite c)iar cu sigiliul domnesc, pe care acelaşi grămătic %l sustrăsese %n prealabil
din cancelarie$ /lteori, se procura din cancelaria domnească un pergament nescris dar prevăzut cu
un sigiliu autentic, şi era scris un text care reprezenta un fals$ 2ot falsuri totale sunt şi acele
documente scrise pe palimpsest :suport de scris răzuit de textul iniial< care era spălat şi se scria
deasupra alt text, falsificat$
Falsuri romAne)ti
Falsurile erau realizate mai ales de grămătici, popi, logofei, care aveau ştiină de carte şi cunoşteau
deopotrivă formularul cancelariei sau al diverselor forme de acte particulare$ 6umeroase falsificări
de documente s-au realizat %n secolul RJIII şi la %nceputul secolului al RIR-lea$
Falsurile au fost realizate din diverse motive> pentru obinerea de avantaje materiale sau poziie
socială, din dorina de răzbunare, din motive genealogice :pentru a demonstra vec)imea şi nobleea
unei familii, aşa cum procedează #imitrie !antemir %n #escriptio 8oldaviae< sau din motive
patriotice$
8n spaiul rom-nesc, cele mai cunoscute falsuri patriotice sunt cele două diplome create de
.$P$1asdeu şi publicate %n 1HEB> #iploma brlădeană, datată 11CD şi (risovul lui %urg *oriatovici,
datat 1CGD$ #iploma b-rlădeană are ca emitent pe cneazul Ivanco &ostislavovici din 1alici şi
.-rlad, care acorda negustorilor din 4esembria o serie de scutiri vamale şi are rolul de a demonstra
existena unor structuri bine dezvoltate din punct de vedere politic şi economic, %n 4oldova sudică,
la %nceputul secolului al RII-lea$ 1risovul lui Iurg !oriatovici, prin care acesta, %n calitate de domn
al 4oldovei dăruia un sat slugii sale credincioase, boierul IaQşa 'itavor, distins %n luptele cu tătarii,
avea rolul de a confirma prezena acestui domn pe tronul 4oldovei, prezenă susinută de 1asdeu
dar neconfirmată de documentele interne$
Un alt fals, %n egală măsură patriotic şi genealogic, este %zvodul lui *lănău, tipărit %n 1H@E la
tipografia Institutului /lbina$ 2extul narativ se vrea a fi o cronică a evenimentelor petrecute %n
#acia, %n perioada cuprinsă %ntre retragerea aurelianăşi descălecatul lui #ragoş, adică %ntr
G1
o perioadă de 1$BBB de ani, cuprinsă %ntre două date ipotetice> =GD şi 1=GD, perioadă din care lipsesc
izvoarele narative, şi nu numai$ 7a ar fi fost scrisă, conform textului editat, de 1uru, cancelarul lui
#ragoş, %n latină, pe baza unui text mai vec)i provenit de la /rbore !ampodux$ 8n vremea lui
,tefan cel 4are, continuă textul, el ar fi fost transcris %n rom-nă, cu caractere c)irilice de către
Petru !lănău, marele spătar al domnului$ 2extul editat a fost %nsoit de un facsimil după manuscrisul
lui !lănău, pe care se regăseşte sigiliu acestuia :sicj<> %n c-mp, o suliă dextra şi o sabie senestra,
%nsoite de textul ]Jel spătar Petru !lănău EIHC :1DG@<"$ 8n text apar strămoşii familiei .oldur-
!ostac)i şi 0ion, cei cărora le este atribuit falsul şi care %ncercau %n felul acesta să-şi demonstreze
vec)imea %n 4oldova$ (rafia actului %nsă, era caracteristică veacului al RJIII-lea moldovenesc, şi
nu secolului al RJ-lea, c-nd se pretindea a fi scrisă, ceea ce a condus la concluzia că este vorba
despre un fals grosolan$ 8n contextul polemicii iscate %n legătură cu acest manuscris, originalul a
dispărut, conform celor care %l avuseseră %n posesie$
P$est de autoevaluare 1
1$1$ 7xplicai diferena dintre diplomatica generalăşi cea specială$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$=$ 4enionai alte cancelarii %n afara celei domneşti$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$C$ Indicai criteriile de clasificare ale documentelor
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$D$ Prezentai pările componente ale formularului documentului$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
6(,( Ar1eorafia
Defini'ia
/bia după stabilirea autenticităii actului putem trece la editarea acestuia3 ea trebuie să se facă %n
mod uniform, pe baza unor norme generale, pentru a putea fi cu adevărat utilă$ 6ormele acestea
sunt date de Ar1eorafie, ştiina editării textelor vec)i$ !ondiia de bază %n vederea editării de
documente este %nsă cunoaşterea materialului documentar al epocii sau al problematicii respective$
!ele mai mari probleme le ridică faptul că multe din materialele publicate deja sunt răsp-ndite prin
diverse publicaii sau periodice, mai greu sau mai uşor accesibile, unele dintre ele nefiind editate
ştiinific, %n sensul că nu conin indici care să permită o parcurgere mai uşoară a materialului$
$ranslitera'ia
Una dintre cele mai dificile probleme %n munca de editare a izvoarelor este cea ridicată de
transliteraia cu caractere latine a documentelor rom-neşti scrise cu caractere c)irilice$ #e aceea,
documentele prezintă multe inconsecvene %n folosirea unui semn sau al altuia dintre cele av-nd
valori fonetice asemănătoare$ /ceastă situaie se %nt-lneşte mai ales %n cazul zapiselor, a scurtelor
notie ale particularilor, %n general, %n documentele neoficiale, %ntruc-t cel care scria nu avea o
experienă importantă %n materie de scriere$
6u %ntotdeauna acelaşi semn a avut o valoare fonetică identică$ !ele care ridică probleme din punct
de vedere al transliteraiei sunt cele care %şi sc)imbă valoarea %n funcie de poziia pe care o au %n
cadrul cuv-ntului$ !ea mai dificilă transcriere o au diftongii$ #e aceea, ar trebui ca fiecare
document editat să precizeze valoarea ce s-a dat acestor diftongi3 acelaşi lucru este valabil şi %n
cazul unei colecii$ 7ste greşit %nsă a %ncerca să dăm o valoare precisăşi unică tuturor semnelor,
Ere)eli@ &rescurtări@ omisiuni
Reuli
$ăieturi@ )tersături@ ru&turi *n text
$extele cifrate
%ntruc-t riscăm să %ngreunăm transcrierea acestora$ !opistul a fost influenat fie de grafia slavonă,
G=
fie de anumite obiceiuri personale, de a folosi toate semnele c)irilice pentru a %nflori textul şi a-şi
dovedi priceperea$ /lii, dimpotrivă nu aveau o bună cunoaştere a %ntregului alfabet c)irilic şi
foloseau imprecis unele semne$
(reşelile de copist trebuie %nsă corectate, cu precizarea acestei intervenii %ntr-o notă de subsol$
Prescurtările sunt %ntregite prin intermediul parantezelor ascuite>WX, slovele suprascrise sunt
cobor-te %n r-nd, fără a se semnala prescurtarea$ #e asemenea, monogramele şi semnăturile trebuie
descifrate şi %ntregite$ *misiunile sunt completate, tot cu ajutorul parantezelor ascuite, se introduce
majuscula, acolo unde există un antroponim sau toponim, precum şi la %nceputul unei propoziii$
2rebuie apoi identificate, transcrise c-t mai corect şi traduse, dacă este cazul, toate numele
persoanelor menionate %n document3 astfel, personalităile cunoscute sau domnii trebuie trecui %n
rezumat cu numele %ntreg sau %nsoit de diminutivele sau poreclele care %i individualizează$ 0e mai
precizează care este numele actual al satului, inutului menionat %n document, %n măsura %n care se
poate face această reconstituire$ Pentru aceasta, un editor de documente trebuie să deină un set de
noiuni elementare privind evoluia numelor de locuri şi dincolo de cunoştinele de geografie să
cunoască care sunt instrumentele necesare pentru a le putea identifica$ 0e aplică regulile actuale de
ortografie şi punctuaie, astfel %nc-t să se evite confuziile şi să poată fi %neles c-t mai bine textul$ 8n
plus, textul se %mparte %n alienate, %n conformitate cu formularul diplomatic al actului şi cu sensul
logic al compoziiei$ 'ocurile albe din texte sunt semnalate printr-o linie dreaptă orizontalăşi
explicate prin notă de subsol$ 0căpările de condei ale grămăticului %n scrierea unui cuv-nt sau a unei
expresii nu se completează direct %n scris, ci se semnaleazăşi se corectează %n cadrul notelor de
subsol$ #e asemenea, formele neobişnuite, evident greşite vor fi corectate tot %n aceste note$
2ot %n note sunt traduse fragmentele de text din alte limbi şi se fac diverse aprecieri %nsoite de
informaii istorice sau bibliografice$ Pentru tăieturi şi ştersături, textul păstrează ultima variantă iar
partea care a fost ştearsă, dacă poate fi descifrată, se trece %n notă$ &upturile din text se %ntregesc 5
%n măsura posibilului 5 %n cadrul parantezelor ascuite, cu explicaii %n notă$ 2ot %n aceste note
trebuie reproduse şi %nsemnările marginale sau cele de pe faa ori dosul documentului, %ntruc-t ele
conin informaii importante pentru circulaia textului$ 8n cazul manuscriselor, ediiile critice trebuie
să prezinte toate variantele de redacie sau conceptele acestora$
7ditorul de text are şi sarcina de a decripta textele cifrate, cu precizarea %n note a sistemului de
prescurtare folosit şi cu traducerea3 absolut obligatorie este %n cazul acestor texte şi redarea lor sub
formă de facsimile$ 8n faa transcrierii textului este plasat apoi un rezumat succint, precedat de un
număr de ordine eventual şi de dată :%ntruc-t
documentele se ordonează cronologic< astfel> anul erei noastre urmat %ntre paranteze rotunde de
anul %n care se face datarea %n cadrul textului :văleat, )egiră, etc<, luna, ziua, locul emiterii$ /tunci
c-nd documentul cuprinde ambele datări, ele se redau legate prin liniuă de unire, astfel> GC1H 5
1H1B$ &ezumatul propriu-zis cuprinde următoarele elemente> genul actului3 emitentul actului3
aciunea actului3 beneficiarul actului3 obiectul actului$
'a sf-rşitul textului editat se mai precizează> depozitul unde se păstrează documentul şi cota
acestuia3 descrierea documentului :forma sub care s-a păstrat, dacă este autentic sau este un fals,
limba documentului, suportul scrierii, modalităile de validare, starea de conservare<3 dacă
documentul nu are dată, se justifică datarea propusă de editor3 editările anterioare ale documentului
şi bibliografia acestuia$
Identificarea 2oate documentele publicate trebuie să fie perfect identificate, textelor
pentru a nu fi obligat cercetătorul să facăşi alte demersuri, ulterior$ 8n vederea editării, trebuie
specificată proveniena documentului3 de asemenea, un act nedatat de editor nu este folositor,
%ntruc-t cercetătorul trebuie să reia parte din activitatea editorului3 dacă data lipseşte, datoria
editorului este de a propune o datare documentului care să fie explicatăşi argumentată$ 7ditorul
trebuie să cunoască toate discuiile existente %n legătură cu un document controversat care a mai fost
editat, prin urmare să stăp-nească bine bibliografia problemei$ 0e vor meniona şi actele mai vec)i
inserate %n cuprinsul documentului sau care au servit la redactarea lui$ 8n general, se vor face acele
GC
observaii care să %ntregească imaginea de ansamblu asupra documentului şi a epocii %n care a fost
emis$ * culegere de documente editată %n mod ştiinific trebuie să cuprindă neapărat o prefaă
explicativă, o listă a rezumatelor actelor, ilustraii şi facsimile, liste bibliografice şi indici$
Critica textelor
'egată str-ns de editarea textelor este şi critica textelor@ care are ca sarcină identificarea scrisului,
stabilirea paternităii :prin metoda comparativă< şi autenticităii, precum şi identificarea
interpolărilor din cadrul textelor şi refacerea lecturii acestora$
6(-( Cronoloia
!ronologia studiază diferitele unităi vec)i de măsurare a timpului %n scopul de a le transforma %n
sistemul actual$ /şadar, pentru a putea studia şi ordona materialul descifrat cu ajutorul paleografiei,
avem nevoie de cronologie, care ne oferă posibilitatea corelării datelor din sisteme cronologice
diferite şi care se află %n str-nsă legătură cu astronomia$ !ronologia are două ramuri mari, şi anume,
cronoloia te1nică@ care realizează măsurători ale timpului pe baza observaiilor astronomice şi
cronoloia istorică(
Liua
3ă&tămAna
Buna
Anul
4ultă vreme omul nu a putut măsura cu exactitate scurgerea timpului3 el a folosit la %nceputuri
metode empirice bazate pe observarea fenomenelor naturale$ !eea ce i-a atras atenia au fost 2iua şi
noaptea, rezultat al apariieiZdispariiei soarelui, %n funcie de care %şi desfăşura activitatea$ +iua-
lumină a fost %mpărită la %nceput %n şase segmente de timp egale, pentru măsurarea cărora se
foloseau cadrane solare, ceasornice cu nisip sau apă :clepsidre<$ &omanii au %mpărit apoi ziua %n =D
de pări egale, numite horae! Pentru măsurarea orelor s-a folosit %ncep-nd cu secolul RII, pendula şi
apoi ceasornicul$ 8n 1HHD, un inginer american a %mpărit ecuatorul %n =D de zone egale, prin trasarea
imaginară a =D de meridiane care unesc Polul nord şi Polul sud, la distană de 1@ grade longitudine,
astfel %nc-t fiecărui meridian %i corespunde un fus orar3 fusul zero reprezintă meridianul care trece
prin localitatea (reenNic), l-ngă 'ondra, unde a existat din vec)ime un observator astronomic$
4ai multe zile au alcătuit apoi să&tămAna@ care la romani era, la %nceput, un ciclu de H zile, numite
nundinae şi notate cu litere de la / la
1$ 'a evrei, săptăm-na era de G zile, ea fiind preluată de greci şi apoi de romani$ !iclul de zile care
formau săptăm-na a rezultat din observarea evoluiei 'unii trec-nd prin cele D pătrare ale sale$
#enumirile zilelor săptăm-nii au fost %mprumutate de la corpurile cereşti> #ies 0olis :duminica<,
#ies 'une, 4artis, 4ercurii, Sovis :de la Supiter<, Jeneris, 0aturni :sau ebraicul 0abbati<$ #upă
adoptarea creştinismului, #ies 0olis a devenit #ies #ominica$ Populaiile germanice au preluat de
la romani ciclul de G zile şi le-au dat acestora nume provenind de la divinităile germane3 la slavi,
denumirile zilelor provin de la numărul din cadrul ciclului iar duminica era zi de t-rg (nedelia)!
/poi, pentru că zilele şi nopile s-au dovedit a nu fi asemănătoare, punctul de apariieZdispariie la
orizont al soarelui şi lunii nefiind aceleaşi mereu iar zilele călduroase fiind urmate de altele mai
răcoroase, oamenii au adăugat ca element de socotire a timpului fazele lunii$ Primul element
empiric de calculare a plecat de la timpul scurs %ntre două faze de lună plină$ 0-au fixat apoi
anotimpurile şi %n final s-a ajuns la apariia anului$ 0ăptăm-na este amintită de 4oise :fără numele
zilelor< dar nu era cunoscută de egipteni, greci şi romani, fiind %mprumutată abia de către creştini de
la aceştia3 creştinismul a stabilit %mpărirea săptăm-nii %n zile lucrătoare şi ziua #omnului
:duminica<$ 8n această fază de %nceput, omul nu a putut măsura foarte exact anul solar :durata
rotaiei complete a Păm-ntului %n jurul 0oarelui<$ #eşi nu cunoaştem prea multe date privitoare la
primele observaii calendaristice, se ştie totuşi că cel mai vec)i calendar aparine egiptenilor, care
au constatat că perioadele %n care apele 6ilului creşteau coincideau cu răsăritul planetei 0irius
:0ot)is<$ Prin urmare, egiptenii au alcătuit un calendar de CE@ zile3 anul acesta era %nsă cu circa E
ore mai mic dec-t anul solar, ceea ce producea neconcordane$ #e aceea, s-au format 1= luni a CB de
GD
zile, la sf-rşit adăug-ndu-se %ncă @ zile, iar din patru %n patru ani, c-te E zile$
Istoria calendarului
+rele
8n Imperiul roman, tradiia atribuie introducerea calendarului lui &omulus, el fiind se pare, preluat
de la egipteni şi greci3 acest calendar avea 1B luni cu un total de CBD zile, la care se adăugau mai
multe zile intercalate3 prima lună era martius iar a zecea december$ * primă reformare intervine %n
timpul lui 6uma Pompiliu, care adăuga la sf-rşitul anului %ncă = luni :Ianuarius şi Fevruarius<, dar
reducea cele şase luni cu CB de zile :aprilis, iunius, sextilis, september, november< la =I de zile,
ajung-nd la un total de C@@ zile pe an$ 7ra un an lunar, care răm-nea %n urmă cu 11 zile faă de anul
solar, zilele lipsă adăug-ndu-se %ntre =C-=D februarie, la fiecare = ani, printr-o lună specială
(8ercedonius) care avea alternativ == şi =C zile$ 8n general, %n această fază, calendarul roman era
plin de confuzii$ #e aceea, %n D@ %nainte de 1r$ s-a produs o nouă reformare a calendarului realizată
de un grup de astronomi conduşi de astronomul 0osigene din /lexandria$ 6oul calendar, numit
Iulian :după dinastia din care făcea parte !ezar< %şi sc)imba ordinea lunilor, pun-nd la %nceput pe
Ianuarie şi Februarie3 se adăugau 1B zile la vec)iul calendar, anul ajung-nd la CE@ zile plus %ncă o zi
care era intercalată la fiecare D ani %n locul unde se aflase luna mercedonius introdusă de 6uma
Pompiliu şi desfiinată prin reforma lui !ezar$ /ceastă zi era a şasea calendă bis a lui 4artie :dies
bis sextilis<$ #upă adoptarea creştinismului, această zi a fost trecută la sf-rşitul lunii februarie ca
ziua a =I-a$ &eforma calendarului numit iulian a mai constat %n %nlocuirea numelui lunii kuintilis cu
Iulius iar al lunii 0extilis cu /ugustus$ !alendarul iulian a fost adoptat de majoritatea popoarelor
europene3 el s-a folosit %n 2ransilvania p-nă %n secolele RIII-RIJ iar %n 4oldova doar %n cazul
corespondenei cu 2ransilvania şi Polonia$
#iferena de E ore faă de calendarul solar care nu a fost rezolvată de 0osigene s-a acumulat treptat,
d-nd naştere la probleme3 după mai multe %ncercări de reformare, %n timpul papei (rigore RIII
:1@H=<, această diferenă a fost corectată$ 6oul calendar, numit reorian@ de la numele papei, a
%nsemnat punerea de acord a calendarului civil cu cel solar prin reducerea celui civil cu 1B zile$ 7l a
fost adoptat imediat de 0tatul papal, 0pania, Portugalia şi abia un secol mai t-rziu de către
reformai$ !alendarul iulian s-a folosit %n 2ransilvania %ncă de la sf-rşitul secolului al RJI-lea, dar
ortodocşii de aici au păstrat calendarul iulian$ 8n &om-nia, calendarul gregorian s-a introdus
definitiv la 1 octombrie 1I=D, astfel> după luni, 1 octombrie 1I=D a urmat mari 1@ octombrie 1I=D,
aşadar, o reducere a calendarului cu 1C zile$
#atarea documentelor medievale aduce %n discuie şi o serie de ali termeni> ere, cicluri sau perioade
etc$
7rele reprezintă sisteme de măsurare succesivă a anilor plec-nd de la o dată considerată fixă$ 7xistă
un număr foarte mare de ere care se pot clasifica %n mai multe categorii>
U ere social politice, cum ar fi era olimpiadelor care %ncepea numărarea anilor de la GGE a$1r, c-nd
s-a organizat prima *limpiadă :%n cadrul ei existau cicluri de D ani, fiecare an din ciclu fiind la
r-ndul lui
3tilurile cronoloice
Ca2ul romAnesc
3isteme de calcul
numerotat< sau era fondării &omei :ab Urbe condita< care %ncepea de la G@D sau G@C a$1r$3 s-a mai
folosit %n Frana aşa-numita ]7ră a libertăii" :1GI=-1HB@<
ere universale puse %n legătură cu momentul facerii lumii şi care sunt foarte numeroase :peste 1BB<>
era alexandrină :@@B1 a$1r$<, era evreiască :CGE1 a$1r<, era antio)iană :@DI= sau @DIC a$1r<, era
seleucidă :C1= a$1r$<, era armeană :se adaugă @@1 ani<, era bizantină :constantinopolitană sau
ecleziastică3 @@BI a$1r< şa$
ere religioase care pornesc de la date considerate importante %n sistemul de credină respectiv> era
creştină sau de la naşterea lui 1ristos ori era noastră, plec-nd de la G@D sau G@C de ani de la
fondarea &omei şi 1egira sau era musulmană ori ma)omedană care pleacă de la E==, anul refugierii
G@
lui 4a)omed din 4ecca la 4edina$
8n documentele scrise %n slavonă, c)irilicăşi greacă, din spaiul rom-nesc, s-a folosit iniial era
bizantină sau văleatul; %n paralel %nsă, %ncep-nd cu a doua jumătate a secolului al RJI-lea s-a
folosit şi era creştină$ #ocumentele scrise %n latină, mag)iară sau germană din 2ransilvania au
folosit %n 7vul mediu doar era creştină pentru calcularea anilor$ 0-a mai folosit şi datarea
documentelor prin sărbători religioase ori prin anii pontificatului$
#ar anul nu %ncepea la aceeaşi dată peste tot, de aceea este necesar să cunoaştem şi stilurile
cronoloice@ adică data %nceputului de an> stilul circumciziei :anul %ncepea la 1 ianuarie<, stilul
veneian :1 martie<, stilul ec)inociului de primăvară :=1 sau == martie<3 stilul .unei Jestiri sau
florentin :=@ martie<, stilul de Paşti :care era variabil<, stilul bizantin :1 septembrie<, stilul nativităii
:=@ decembrie<$ 8n Mările &om-ne, documentele scrise %n slavonăşi c)irilică au folosit stilurile
bizantin şi al circumciziei, cu unele particularităi de la o regiune la alta$
/stfel, %n Mara &om-nească, %n tot 7vul mediu s-a folosit era bizantină %mpreună cu stilul bizantin
iar %n 4oldova, sub influena cancelariei polone s-a folosit era bizantină cu stilul circumciziei, p-nă
la 1@G=, după această dată folosindu-se acelaşi sistem ca %n Mara &om-nească :era bizantină cu
stilul bizantin<$ 8n 2ransilvania, sub influena cancelariei apusene, documentele scrise de rom-ni %n
slavonă şi c)irilică au folosit era bizantină cu stilul circumciziei p-nă la 1EBC1E1=, pentru ca
ulterior să se folosească era bizantină cu stilul bizantin$ 8n sc)imb, documentele scrise %n latină,
mag)iară sau germană au folosit era creştină cu stilul circumciziei$
Prin urmare, pentru a transforma data unui document din Mara &om-nească, datat cu era bizantinăşi
stilul bizantin %n era creştinăşi stilul circumciziei :folosit de noi astăzi< vom scădea din anul
exprimat %n document :văleatul< @@BH ani, pentru perioada cuprinsă %ntre 1 ianuarie şi C1 august şi
@@BI ani, pentru perioada dintre 1 septembrie şi C1 decembrie$ Pentru documentele din 4oldova,
in-nd cont de faptul că la 1@G= s-a produs o modificare %n privina folosirii stilului, adică a datei
%nceputului de an, vom calcula %n mod difereniat> pentru documentele
scrise p-nă %n 1@G=, vom scădea din văleat :numele sub care era cunoscut anul %n era bizantină<
@@BH ani, indiferent de data din lună :de la 1 ianuarie la C1 decembrie< %ntruc-t %n această perioadă,
4oldova a folosit stilul circumciziei, adică anul %ncepea la 1 ianuarie ca şi acum$ #upă 1@G=, c-nd
4oldova a %nceput să folosească stilul bizantin, calculul se face ca %n Mara &om-nească :vezi
supra<$
'a documentele rom-neşti din 2ransilvania, pentru a transforma văleatul %n anii erei noastre vom
proceda astfel> p-nă la 1EBC -1E1= se scad @@BH ani pentru documentele datate %n intervalul 1
ianuarie 5 C1 august şi @@BI ani, pentru documentele datate %n intervalul 1 septembrie
-C1 decembrie$ #upă 1EBC -1E1=, se va proceda la fel ca %n Mara &om-nească, %ntruc-t s-a trecut la
folosirea stilului bizantin, adică a anului %ncep-nd la 1 septembrie$
#acă, din diverse motive, data documentului nu cuprinde şi luna %n care s-a scris, vom scădea @@BH
ani din văleat, %ntruc-t este mai mare probabilitatea ca documentul să fi fost scris %n cele H luni ale
anului %n care se scad @@BH ani, dec-t %n cele D luni, pentru care se scad @@BI ani$
#eşi documentele scrise %n latină, mag)iară sau germană nu ridică dificultăi legate de
transformarea anului, %ntruc-t ele au folosit anul erei noastre şi stilul cu 1 ianuarie, problemele apar
%n legătură cu lunile sau zilele, %ntruc-t acestea sunt redate mai ales %n legătură cu sărbătorile
creştine catolice$ Uneori, lunile apar redate cu cifre> G-bris :septembrie<, H-bris :octombrie<, I-bris
:noiembrie<, 1B-bris :decembrie<$
8n cazul documentelor de secol RJIII-RIR, din spaiul rom-nesc scrise %n turceşte sau bilingv şi
datate prin )egiră :era musulmană, vezi supra<, se va calcula %n felul următor> anul din documentul
datat prin )egiră :ex> 1$ HBB< se adună cu momentul considerat ca %nceputul erei ma)omedane
:E==<, din care se scade un procent de CO din anul )egirei :HBB<, %ntruc-t anul musulman este mai
mic dec-t cel creştin :cu C ani la 1BB de ani<$ /dică> HBB V E== c 1D== 5 =D :CO din HBB< c 1CIH$
8n cazul documentelor a căror dată nu s-a păstrat, din diverse motive :cel care a scris documentul a
GE
omis să o treacă sau documentul este rupt %n zona datei<, pentru determinarea c-t mai exactă a datei
se foloseşte critica diplomatică, pe baza elementelor interne şi externe ale documentului$
P$est de autoevaluare 2
=$1$ !itii cu atenie paragrafele de mai sus şi calculai data contemporană :data la care parcurgei
acest curs< %n diferite stiluri cronologice practicate %n Mările &om-ne, 2ransilvania precum şi pentru
documentele datate prin )egiră$
6(6( 3iilorafia
3iiliul
$i&arul
Am&renta
Beenda
0igilografia sau sfragistica este ştiina auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea peceilor, a
sigiliilor3 ea analizează at-t impresiunea lăsată de tiparul sigilar c-t şi tiparul sigilar :matricea<
%nsuşi$ #e asemenea, studiază, din punct de vedere istoric, artistic, te)nic, juridic şi diplomatic,
dimensiunile sigiliului, forma, culoarea, emblema, legenda, modalităile de aplicare la suport şi
valoarea probatorie a unui sigiliu$
0igiliul reprezintă un mijloc de a păstra secretul corespondenei, de a garanta autenticitatea unui act
dar indicăşi participarea celui căruia %i aparine, ca emitent sau martor la ceea ce se relatează %n
document$ 0igilografia ca ştiină auxiliară se află %n str-nsă legătură cu )eraldica :pentru
reprezentări şi simbolistică< şi genealogia$ #in sigilografie s-a desprins )tam&ilorafia( Filatelia
este şi ea apropiată de sigilografie şi are ca obiect de studiu mărcile poştale şi timbrele, ca dovezi
ale faptului că s-a plătit taxa de expediie$
$i&arul cu care se realizează impresiunea sigilară poate fi din metal :aur, argint, fier, alamă, oel<,
pietre preioase :de regulă, cele dure, rubin, safir<, lemn sau os$ &ezultatul aplicării acestui tipar
sigilar %n metal, tuş, ceară sau fum se numeşte im&resiune siilară! 2iparul sigilar se putea grava %n
ad-ncime :reprezentarea ieşea %n relief, mai ales la ceară< sau %n relief :reprezentare %n ad-ncime,
mai ales la tuşşi fum<$
Am&renta siilară este formată din stemă :emblemă<, legendă, ornamente şi alte elemente$ 3tema
se găseşte %n mijlocul c-mpului sigilar :adică %n centrul sigiliului< şi are reprezentări care diferă de
la ară la ară sau de la o perioadă istorică la alta$ 0tema este alcătuită din scut şi mo%ile :arme< dar
existăşi sigilii fără scut, la care mobilele sunt plasate direct %n c-mpul sigilar$ 0cutul prezintă
diverse forme> triung)iular, dreptung)iular, oval, rotund, cu v-rfuri rotunjite sau arcuite,
&enaissance, &ococo, .aroc etc$
Beenda reprezintă un text scris fie la marginea c-mpului sigilar, %ntr-o zonă numită exeră, fie
direct %n c-mpul sigilar$ 0igiliile care nu au legendă se numesc ane&irafice( !-nd se află %n
exergă, legenda se află %ntre două sau trei cercuri concentrice, dintre care unul spre margine şi unul-
două spre interior3 aceste cercuri pot fi perlate :redate sub forma unor mici puncte< sau şnurate
:imităşnurul<$ 'egenda %ncepe cu invocaia simbolică :de regulă, sub formă de cruce<, urmată de
cuv-ntul sigillum sau peceati :adică, sigiliu<, fie redat %n %ntregime fie sub formă de siglă :iniială<,
formula teocratică :%o<, numele domnului :format din nume, titlu şi filiaie<, numele ării şi eventual
anul realizării sigiliului$ !-teodată apar şi formula devoiunii :#ei gratia, 8ilostieiu 'oDieiu<$
!rnamentele se găsesc %n spaiul dintre scut şi legendăşi se redau sub forma unor motive florale,
vegetale sau diverşi lobi$ 2ot %n acest spaiu mai pot apărea diverse iniiale sau ani$
*rnamentele
!lasificarea sigiliilor
$i&uri siilare
Alte elemente care apar pe impresiunea sigilară sunt>
U semnul crucii
coroana care poate fi %nc)isă, cu număr variabil de arcuri, simple sau perlate, desc)isă, cu fleuroane
şi murală3 coroana se termină c-teodată cu un glob cruciger :sau crucifer< şi tim%rea2ă scutul :se
GG
află aşezată peste scut< sau planează scutul :se află deasupra scutul dar la o oarecare distană<
tenan'ii :supori< scutului sunt cei care sprijină scutul3 pot fi doi lei rampani :ridicai pe picioarele
de dinapoi< sau afrontai :faă %n faă<, doi delfini afrontai, două persoane din profil sau din faă,
diverse fiine fantastice :grifoni sau lei %naripai, şerpi %naripai, zgripori sau vulturi bicefali<
&avilionul peste care este plasat scutul şi care are forma unei mantii de purpură, căptuşită cu
)erminăşi brodată cu franjuri şi ciucuri din fir de aur$
0igiliile se clasifică %n funcie de mai multe criterii>
lmdupă mărime 5 pot fi sigilii mari :cu diametru de G-1C cm<, mijlocii :D-G cm<, mici :C-D,@ cm< sau
inelare :=,@-C cm<$ Fiecare din aceste tipuri are semnificaia sa, de regulă, sigiliul mare fiind doar
sigiliul ării,
m după formă 5 pot fi rotunde :mai ales sigiliile mai vec)i şi cele de dimensiuni mari<, ovale sau
oval 5 culcate, octogonale3
m după ti&ul siilar@ adică %n funcie de mobilele sau armele reprezentate %n c-mpul sigilar sau pe
scut$ 2ipurile sigilare cele mai des %nt-lnite sunt>
tipul 1eraldic sau armorial reprezentat %n 4oldova de capul de bour şi %n Mara &om-nească de o
pasăre :acvilă sau corb<$ .ourul este reprezentat cu o stea %ntre coarne, cu coarnele %ntoarse spre
interior şi apoi recurbate :%ntoarse din nou, spre exterior< iar uneori cu barbă3 tipul acesta nu a
suferit mari modificări de-a lungul evului mediu$ Pasărea Mării &om-neşti este reprezentată din faă
sau conturnată :cu capul %ntors dextra ori senestra<, cu zborul str-ns :cu aripile pe l-ngă corp< sau
desc)is :aripile %ntinse<3 la %nceput, alături de pasăre se afla o cruce care ulterior va fi reprezentată
%n ciocul acesteia$ 2ransilvania nu a beneficiat de o stemă proprie p-nă la 1E@I, ci se folosea la
sigilarea documentelor emise de cancelarie stema familiei din care făcea parte voievodul sau
principele, eventual cu o serie de alte elemente )eraldice3
tipul iconorafic este specific doar Mării &om-neşti şi se compune din două personaje av-nd %ntre
ele un arbore$ 'a %nceput, s-au redat doar capetele afrontate ale celor două personaje, cu un puiet
%ntre ele pentru ca ulterior, să aparăşi trupurile iar puietul să se transforme %n arbore :brad,
c)iparos<$ #acă iniial cele două personaje reprezintă pe domnul şi doamna ării ori pe domnul cu
urmaşul la tron, din secolul al RJIII-lea apar frecvent reprezentai 0finii !onstantin şi 7lena :ceea
ce %i
>rocedee de folosire
deosebeşte de personajele domneşti sunt nimburile specifice sfinilor care %nlocuiesc coroanele<3
tipul com%inat este rezultatul combinării celor două tipuri menionate anterior pentru Mara
&om-nească, %n sensul că arborele este %nsoit dextra şi senestra de domn şi doamnăşi are %n v-rf
pasărea )eraldică$ * variantă a acestui tip este sigiliul lui ,erban !antacuzino care prezintă %n locul
arborelui un vultur bicefal :simbolul familiei !antacuzino şi al aspiraiilor sale imperiale<$ #e
asemenea, %n locul personajelor domneşti pot să apară un arcaş :%n dextra< şi o femeie din profil :%n
senestra< iar pe v-rful arborelui o pasăre cu un inel %n cioc :aluzie la legenda !orvineştilor<$ 2ot o
variantă de combinare sunt şi acele scuturi pe care apar stema ării :de regulă, %n mijloc< %mpreună
cu stemele judeelor sau inuturilor :%n general, %n exergă<$ 2ipul unit este tot o variantă a tipul
combinat şi apare %n cazul sigiliului lui 4i)ai Jiteazul :cu stemele celor trei provincii rom-neşti
unite la 1EBB< sau %n secolul al RJIII-lea, la sigiliile unora dintre domnii fanarioi$ /ceştia din urmă
foloseau stemele unite ale Mării &om-neşti şi 4oldovei, fie pentru a arăta faptul că au domnit şi
%ntr-o arăşi %n cealaltă, fie ca simple steme de pretenie :%şi doreau să domnească %n ambele ări<$
Unirea scuturilor se făcea prin acolare, adică prin lipirea celor două scuturi pe flancuri$ #e regulă,
scutul din dextra sau cel de deasupra avea poziia principală, reprezent-nd ara %n care se afla %n
scaun la momentul realizării sigiliului<3
tipul 1aiorafic este cel care prezintă scene religioase :figura unui sf-nt, )ramul unei mănăstiri<
%n corpul sigiliului3
GH
tipul monumental are %n c-mpul sigilar turnuri, biserici, castele etc$ şi era folosit mai ales de
comunităile orăşeneşti sau rurale3
tipul de maiestate %l redă pe suveran cu mantie, coroană pe cap şi %nsemnele puterii dar nu a fost
specific Mărilor &om-ne3
tipul sacerdotal care prezintă personaje ecleziastice3
tipul de vAnătoareF
tipul ecvestru@ etc$
m după &rocedeul de folosire la document există sigilii at-rnate, aplicate şi timbrate$
U 3iiliile atArnate reprezintă cel mai vec)i tip de sigiliu cunoscut %n spaiul rom-nesc şi se
compun din trei pări> am&renta siilară :din ceară de diverse culori<, cău)ul şi leătura( !ăuşul
se mai numea şi covăică, capsulă, %nvelişşi reprezintă un obiect de formă semisferică, realizat
manual sau %n forme din ceară naturală, lemn sau metal, av-nd %n partea superioară o scobitură %n
care era aşezată ceara peste care se aplica tiparul sigilar$ 'a %nceputul secolului al RIR-lea, ca
urmare a reorganizării cancelariei pe principii moderne, sigiliul at-rnat dispărea cu totul$ !uloarea
roşie a cerii sigilare şi a tuşului nu mai constituiau un privilegiu exclusiv domnesc, astfel %nc-t vom
%nt-lni
Alte elemente
3iiliile a&licate
şi ceară albă pentru sigiliul domnesc, dar şi documente administrative, de uz comun, sigilate cu
ceară roşie$
U 0-au păstrat din perioada medievalăşi c-teva bule sigilare de formă rotundă sau globulară, la care
tiparul sigilar se aplica pe ambele fee, motiv pentru care ele au fost numite siilii du%le sau cu
revers$ Pe avers era reprezentat sigiliul ării iar pe revers, simbolurile lăcaşurilor sfinte cărora le
erau destinate documentele la care at-rnau bulele respective$ .ulele se realizau din argint suflat cu
aur, alamă suflată cu aur şi plumb :mai ales celeecleziastice<$ 8n secolul al RJII-lea au existat şi
aşa-numitele bule sigilare lamelare, un fel de cutiue rotunde, %nc)ise, din metal, cu spaiul din
interior umplut cu ceară$ #e asemenea, s-au folosit şi capsule sigilare realizate din metal, av-nd
capac detaşabil care lăsa să se vadă ceara roşie din interior, pe care se afla impresiunea sigilară$
Beătura sigiliului de act se făcea prin intermediul picaturii, şnurului sau ăncuşelor! >licatura se
realiza %n cazul pergamentului şi era o %ndoitură a pării de jos a documentului, lată de c-iva
centimetri, de care se prindea şnurul ce lega sigiliul$ Pentru prinderea şnurului se făceau pe plicatură
patru orificii prin care se trecea acesta$ /nurul era din mătase, fie de
o singură culoare, fie obinut prin %mpletirea mai multor fire colorate3 la documentele solemne, se
%mpleteau şi fire de aur sau argint printre cele textile$ ,nurul intra %n capsula sigilară prin partea de
sus şi ieşea prin două orificii %n partea inferioară$ #ăncu)a era o f%şie de pergament care asigura, ca
şi şnurul, prinderea sigiliului la document$
8n afara sigilării simple :cu un singur sigiliu< se realiza şi sigilarea multiplă sau cosiilarea@ %n
special %n cazul documentelor externe, unde aplicarea sigiliilor membrilor sfatului domnesc avea
rolul de a da mai multă tărie actului şi a garanta respectarea prevederilor acestuia$ /pariia mai
multor sigilii pe un act poate indica şi lipsa puterii domnului respectiv, care avea nevoie de %ntărirea
dată de membrii sfatului domnesc pentru aplicarea prevederilor cuprinse %n document$ 0e mai
folosea şi su%siilarea@ respectiv prinderea pe acelaşi şnur a mai multor sigilii, dintre care cel al
emitentului este de dimensiuni mai mari$ Pentru garantarea autenticităii unui document se aplica
uneori şi contrasiiliul sau sigiliul secret, de mici dimensiuni şi plasat pe spatele capsulei$ /lteori,
mai multe documente erau sigilate cu un singur sigiliu, caz %n care şnurul trecea prin toate aceste
documente, d-nd naştere siiliilor de transfix(
3iiliile a&licate sunt cele la care amprenta sigilară se aplica direct pe suport, fie %n ceară, fie %n
lic)ide :c)inovar, c)inoros< sau %n fum$ 8n cazul %n care se folosea ceara, aceasta era topităşi se
aplica %n partea inferioară a actului, sub text3 peste ea se punea tiparul sigilar care realiza %ntipărirea
GI
sau impresiunea$ 8n condiiile %n care multe dintre documente răm-neau fără sigiliu destul de
repede, pierz-ndu-şi %n felul acesta şi valoarea de autenticitate, sa găsit soluia practicării unor
orificii cu un obiect ascuit, dintre faa suportului de scris spre spatele suportului, prin care se
scurgea ceara topită realiz-nd o mai bună aderenă la pergament$ 'ic)idele folosite pentru sigilare
aveau culoarea roşie, %n cazul documentelor domneşti, verde, %n cazul celor ecleziastice şi neagră la
sigiliile boiereşti sau aparin-nd unor dregători$ 'a actele particulare, tiparul sigilar era de regulă
%nnegrit cu o lum-nare stinsă după care se aplica pe document$
U 3iiliile tim%rate reprezintă o variantă a celor aplicate, %n3iiliile tim%rate
sensul că peste ceara fierbinte se aşeza o foiă de )-rtie şi apoi se aplica tiparul sigilar, impresiunea
răm-n-nd impregnată pe foia de )-rtie$ /stfel, c)iar dacă ceara din interior se spărgea %n bucăi şi
se pierdea, imaginea sigilară se păstra pe foia timbru$ 0ub influena cancelariei mag)iare, marginile
foiei care depăşeau conturul sigiliului erau tăiate %n diverse forme, d-nd naştere aşa-numitelor
tim%re *nstelate! Pentru o şi mai bună prindere a sigiliului timbrat la document s-a folosit şi metoda
coaserii cu mătase a foiei timbru %n jurul amprentei sigilare$ /ceasta era sigilarea cu timbru mobil
dar se folosea şi sigilarea cu timbru fix, la documentele alcătuite din două foi, la care locul foiei
timbru era luat de prima pagină a documentului, %n timp ce ceara era aplicată pe pagina a doua$ ,i %n
acest caz se practica, uneori, coaserea celor două file %n jurul tiparului sigilar, pentru a evitas
pierderea acestuia$
m după locul unde erau aplicate pe document, există siilii de text@ care se aplicau pe suport,
imediat după textul documentului şi siilii de *nc1idere@ care se foloseau la actele %nc)ise :după
plierea %n trei a suportului, se mai pliau %ncă o datăşi apoi se aplica sigiliul pe zona de %nc)idere
pentru a garanta inviolabiliatea documentului<$ 0-au păstrat şi documente la care s-au folosit ambele
tipuri de sigilare3
m după culoare@ sigiliile se %mpart %n> sigilii roşii :cele domneşti<, negre :aparin-nd marilor
dregători sau instituiilor< ori verzi :ale clerului<3
m după &rovenien'ă@ sigiliile pot fi domneşti, princiare, boiereşti :fie personale, fie ale boierului cu
dregătorie<, ecleziastice, ale t-rgurilor şi oraşelor, ale instituiilor sau sigiliul deget :c-nd cel care
semna nu era ştiutor de carte<$
P$est de autoevaluare ,
C$1$ Precizai elementele şi subelementele componente ale amprentei sigilare$
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
C$=$ 7numerai criteriile de clasificare a sigiliilor$
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
6(;( Eenealoia
Defini'ie
Ramuri ale enealoiei
Im&ortan'ă
Rolul *n )tiin'ele istorice
(enealogia se ocupă de originea şi evoluia familiilor şi a neamurilor %nrudite, de ascendena,
descendena şi structura acestora, precum şi de rolul pe aceste %nrudiri l-au jucat %n desfăşurarea
unor evenimente istorice$ Familiile aristocratice şi-au alcătuit un arbore genealogic, pentru a păstra
evidena descendenei şi %nrudirilor lor3 astfel de genealogii se păstrează din secolul al RJ-lea, %nsă
practica %ntocmirii lor era mai vec)e$
Ulterior, genealogiile acestea vor fi cuprinde %n diverse repertorii, %nsoite şi de blazonul familie$ /u
existat şi genealogii confecionate %n scopul de a demonstra o apartenenă nobilă sau vec)imea
familiei şi care cuprind o serie de informaii inventate, care pot trimite cercetătorul pe o pistă falsă$
#upă organizarea modernă a ar)ivelor s-au putut realiza pe baze sigure genealogii ale familiilor,
plec-nd de la informaiile oferite de fondurile documentare provenind de la aceste familii$
(enealogia se ocupă nu numai de familii sau personalităi individuale, ci şi de grupuri sociale,
HB
%ncerc-nd să reconstituie evoluia acestor grupuri sau locul lor %n structura socială a statului, precum
şi rolul jucat %n evoluia istorică a acestuia$ (enealogia nu trebuie %nsă studiată %n afara contextului
social-economic şi politic, %n care se desfăşoară evoluia familiei sau grupului cercetat$
(enealogia este importantă pentru studiile de istorie socială, fix-nd succesiunile sau ajut-nd la
explicarea unor fenomene de ereditate, biologice sau psi)ologice ale indivizilor3 de asemenea, poate
oferi explicaii privind stingerea unor familii sau neamuri$ 7a %şi extrage informaiile din orice tip
de document, dar %n special din registrele de stare civilă :mitrice<, registrele de v-nzare-cumpărare,
testamente etc$
Informaiile puse %n circulaie de genealogie oferă explicaii altor ştiine, ca biologia, patologia
ereditară, psi)ologia şi %n general, toate ştiinele care au legătură cu individul, investig-nd
comunităile umane şi societatea, %n general$ #e asemenea, permite cunoaşterea succesiunilor, deci
ajută cronologiei şi se consideră că poate ajuta la realizarea unor portrete prin cunoaşterea
ascendenei cuiva$ Prin informaiile oferite, genealogia poate ajuta şi la depistarea falsurilor
diplomatice$ ,i statistica sau demografia se pot folosi de datele furnizate de genealogie pentru a
determina numărul locuitorilor unui sat, de exemplu$
!ercetarea genealogică poate ajuta istoria şi din perspectiva informaiile referitoare la datarea unui
eveniment sau %ncadrarea cronologică a unei persoaneZpersonalităi, precum şi la rolul jucat de
aceasta %n viaa politică, economică sau culturală$ Pe baza analizelor genealogice se mai pot stabili>
vec)imea unei familii şi rolul jucat de aceasta, originea comună a unor familii, stabilirea unor filiaii
domneşti ilegitime prin identificarea mamelor, după cum permit lămurirea
Datele necesare
Informa'iile necesare
$radi'ia orală
mecanismelor unor revolte boiereşti sau %nlăturarea unor legende privitoare la unele familii$ Prin
urmare, genealogia oferă informaii importante pentru studierea istoriei politice, a fenomenelor
sociale, precum şi a unor fenomene economice$ 8n plus, istoria artei, studiile legate de istoria
localităilor, dar şi cele de istorie cotidiană datorează parte din informaii genealogiei$
#atele necesare pentru alcătuirea unei genealogii sunt> originea persoanei, părinii din care se trage,
timpul şi locul naşterii, situaia, funcia şi demnitatea avute %n timpul vieii3 momentul, locul şi felul
morii3 căsătoria, cu aceleaşi indicaii privind originea, naşterea, situaia, funcia şi decesul
souluiZsoiei3 copiii, at-t cei din ramura bărbătească, c-t şi din cea femeiască :cu excluderea celor
din partea feminină, care sunt urmării %n ramura bărbătească<$ Pentru genealogiile medievale, o
dificultate %n plus o constituie 5 %n spaiul nostru 5 lipsa numelui de familie, motiv pentru care
persoanele trebuie identificate pe baza informaiilor referitoare la porecle sau la locul unde trăiesc$
/lte informaii oferite de surse se referă la dregătoriile deinute, %nrudirile menionate, ocinaZocinele
deinute3 pe baza acestora se pot alcătui fişe de neamuri sau familii$ 8n plus, trebuie avut %n vedere
faptul că cei aşezai pe o moşie erau %n general rude$ #e asemenea, obiceiul ca prenumele bunicilor
să reapară la nepoii de fiu ori fiică permite trasarea descendenei unei familii$
Pentru a obine aceste date avem nevoie de informaii precise, care pot fi oferite de registrele
paro)iale :naştere, botez, cununie, moarte<, dar şi de izvoarele diplomatice sau cele narative
:)otărnicii, acte de danie ori de %ntărire, zapise, foi de zestre, diate sau testamente, corespondena,
cronici<, inscripiile, lespezile funerare şi portretele murale de fondatori$ 7xistăşi iniiative oficiale
de alcătuire a unor astfel de situaii, de care ne putem ajuta %n studiile genealogice$
#in păcate, pentru spaiul extracarpatic, registrele paro)iale au apărut abia %n sec$RIR,
&egulamentele organice fiind cele care au impus %n mod oficial folosirea registrului de stare civilă
:mitrice<$ #estul de rar, c-te cineva %nsemna pe vreo carte bisericească data naşterii sau morii
cuiva, de regulă a copiilor$ #in păcate, nu toi născuii erau %nscrişi la biserica locală iar unii boieri
apelau la vreun episcop sau mitropolit pentru săv-rşirea botezului$ Pe de altă parte, nu s-au păstrat
nici toate registrele de sec$RIR, mai ales cele ale altor confesiuni dec-t cea ortodoxă$ !eva mai
multe informaii avem după 1HE@, %n urma reformelor lui /lexandru Ioan !uza$
H1
8n privina tradiiei orale, trebuie spus căşi aceasta constituie o sursă de informare pentru genealogie
%nsă trebuie folosită cu discernăm-nt$ #in păcate, pentru spaiul nostru lipsesc titlurile sau
dregătoriile ereditare, transmise %n interiorul aceleaşi familii, după cum lipsesc şi documentele
oficiale de %nnobilare, blazoanele de familie, privilegiile de primogenitură, şi %n general, informaii
care să lege numele de familie de anumite domenii$ Pentru timpurile mai apropiate se
Istoricul )tiin'ei
Ca2ul romAnesc
apelează la memoria urmaşilor aflai %n viaă şi se merge ascendent p-nă la momentul pentru care
există %ncă informaia necesară$
!ea mai vec)e lucrare cu caracter genealogic se consideră că este un incunabul anonim, apărut la
0trassburg, %n 1DHE, şi %n care se găseau informaii cu privire la istoria familiilor şi a persoanelor3 %n
secolul următor, lucrările de genealogie s-au %nmulit$ (enealogia a %nceput să se contureze ca o
ştiină, cu principii şi norme bine stabilite, din secolul al RJII-lea, pentru ca bazele ei ştiinifice să
fie puse %n secolul următor, c-nd a fost introdusă ca disciplină universitară$ * contribuie %nsemnată
a avut-o Go1ann C1risto&1e Eatterer, cel care alcătuia primul manual de genealogie, pentru ca, %n
1HHE, genealogia să se constituie ca ştiină de sine stătătoare, graie strădaniilor lui !ttoMar
Boren2$ #upă cel de-al doilea război mondial s-a creat şi un organism ştiinific specializat, !omisia
Internaională de ,tiine (enealogice şi 1eraldice, afiliată la !omitetul Internaional de ,tiine
Istorice$
8nceputurile genealogiei Yculte" rom-neşti pot fi fixate la %nceputul secolului al RJIII-lea, o dată cu
#imitrie !antemir, care %ntocmea genealogia familiei sale, după cum, %n #escrierea 8oldovei
dădea o listă a familiilor boiereşti$ 8n general, %n 7vul mediu, preocupările privind strămoşii se
legau de necesitatea demonstrării drepturilor funciare3 prin urmare, se %ncerca alcătuirea cu mare
precizie a unor spie de neam, inclusiv pentru familiile de ărani liberi din secolele RJIII-RIR,
dintre care unele s-au păstrat %n ar)ive$ ,i cancelaria domnească putea să realizeze cercetări de
natură genealogică, atunci c-nd verifica coninutul unor acte vec)i de stăp-nire$
.anul 4i)ai !antacuzino s-a ocupat şi el cu studierea spielor de neam, alcătuind @enealogia
*antacuzinilor, cea mai vec)e lucrare de genealogie boierească păstrată, care conine informaii
preioase şi despre familiile %nrudite cu !antacuzinii$ !ontactul mai str-ns cu *ccidentul, din
secolul al RJIII-lea, a făcut ca %n spaiul rom-nesc să pătrundă modelul nobilimii apusene, cu
blazoane şi genealogii minuios %ntocmite$ /stfel, un arbore genealogic, cuprinz-nd spia familiei
.alş, era emis de cancelaria domnească a 4oldovei, la %nceputul secolului al RIR-lea$
Preocupări de genealogie au avut şi Ion ()ica, !onstantin 0ion :alcătuieşte &rhondologia
8oldovei, adică condica de ranguri boiereşti<, .$P$1aşdeu :preocupări legate de familia
.asarabilor, %ntemeietorii Mării &om-neşti<, *ctav (eorge 'ecca, care a publicat primul dicionar
genealogic rom-nesc :astăzi, depăşit<, (rigore 2ocilescu, /$#$Renopol,
6$ Iorga$ Pentru 2ransilvania, lucrarea lui Ioan, cavaler de Puşcariu, #ate istorice privitoare la
familiile nobile romne, 0ibiu, 1HI=-1HI@, poate fi consultată cu folos şi astăzi$ 8n 4oldova, prin
eforturile directorului /r)ivelor de la Iaşi apărea revista Y/r)iva genealogică", %n 1I1=$
+xem&le
/li reprezentani ai genealogiei rom-neşti au fost> 6$#ocan, ()$()ibănescu, ()$.ezviconi :a
militat c)iar pentru %nfiinarea unui Institut genealogic rom-nesc, %n perioada interbelică<,
,t$#$(recianu, P$J$6ăsturel, !$I$naradja, Ioan !$Filitti, 7manoil 1agi 4oscu, (eorge #$Florescu,
0toica 6icolaescu$ 8n 1IDC se %nfiina o asociaie de specialitate, numită Y!ercul (enealogic
&om-n" care a reuşit editarea unui singur număr al revistei Y/r)iva (enealogică &om-nă" :%n
1IDD<$ 8n 1IDI s-a creat &cademia %nternaţională de (eraldică, cu sediul %n 7lveia iar &om-nia a
fost membru al acesteia %ncă de la %nceput$
(enealogia poate conduce istoricul spre o serie de explicaii ale unor procese şi fenomene care
altfel ar putea fi mai greu de %neles$ 7ste adevărat, fiecare individ reprezintă o personalitate
originală, dar el este influenat de mediul %n care se dezvoltă :moral, social<, de elementele vieii
H=
materiale dar şi de ereditatea sa$ 0ă luăm un exemplu din istoria universală> magnificena lui
'udovic al RIJ-lea şi etic)eta !urii sale, care sunt departe de tradiia franceză anterioară se poate
explica şi prin faptul că mama sa, /na de /ustria, era fiica regelui 0paniei, Filip al III-lea,
descinz-nd aşadar din orgolioşii regi de la 7scorial$ /şadar, precizarea filiaiunilor unui individ
poate conduce spre explicaii interesante$
/lteori, un arbore genealogic reprezintă %nsăşi sc)ema de dezvoltare a unui stat3 imperiul lui !arol
kuintul reprezintă rezultatul politicii matrimoniale a 1absburgilor %n secolul al RJI-lea şi era
alcătuit din posesiuni moştenite de acesta, astfel> domeniile ereditare ale 1absburgilor le moşteneşte
de la bunicul său dinspre tată, 4aximilian, fiul %mpăratului Frederic al III-lea, Mările de Sos şi
provincia Franc)e !omptb provin de la bunica sa dinspre tată, 4aria de .urgundia, fiica lui !arol
2emerarul, /ragonul vine de la bunicul său dinspre mamă, Ferdinand !atolicul iar !astilia era
moştenită de la bunica dinspre mamă, Isabella$
#incolo de explicaiile de natură socialăşi de cercetarea caracterului, originii, modalităilor de
formare, evoluiei şi dispariiei unor categorii sociale, genealogia poate furniza şi importante
explicaii pentru istoria economică3 astfel, un tabel genealogic, riguros %ntocmit, al unei familii
burg)eze poate să ilustreze, %n acelaşi timp, şi evoluia unei mari averi$
&ezultatele cercetărilor genealogice pot fi folosite şi %n istoria politică din spaiul nostru, explic-nd
anumite aciuni politice comune, fie ale unor boieri, fie ale unor domni %nrudii3 de asemenea,
permite studierea din aceeaşi perspectivăşi a relaiilor internaionale$ /stăzi, există tendina de a
extinde domeniul genealogiei şi la cercetarea familiilor de orăşeni şi ărani, nu numai a celor
boiereşti sau domneşti$ ,i istoria culturală se foloseşte de informaiile furnizate de genealogist, după
cum interesante analize se pot realiza %n problema imigrărilor şi a amalgamărilor interetnice$
>rinci&ii
=etode
Ar%orele
3&i'a
(enealogia are c-teva &rinci&ii s&ecifice de care se foloseşte %n analiza sa>
U principiul numelui, adică urmărirea filiaiilor, %n funcie de perpetuarea unui nume de familie3
U principiul prenumelui, %n sensul că un anumit prenume poate fi transmis de la o familie la alta,
prin aliane matrimoniale3
principiul proprietăii
principiul generaiilor genealogice$
#e asemenea, se foloseşte de două metode de cercetare>
metoda analitică@ care are ca scop %ntocmirea tablei ascendenilor3
metoda sintetică@ prin care se poate stabili tabla descendenilor$
(enealogia analizează> spiele de neam sau arborele genealogic, tabla descendenilor şi tabla
ascendenilor$ 7le se realizează pe baza %nrudirilor, adică a legăturilor de s-nge şi a alianei realizată
%n urma căsătoriei$
Ar%orele enealoic reprezintă o parte a tablei descendenilor, cuprinz-nd numai urmaşii, pe linie
bărbătească, a unui strămoş comun$ &eprezentarea grafică a acestuia are, de obicei, forma unui
arbore, cu ramuri pornind de la un trunc)i comun şi care redau filiaiunea membrilor unei familii,
precum şi gradul de %nrudire %ntre aceştia$
3&i'a enealoică reprezintă o %nşiruire :listă< a persoanelor care descind dintr-un personaj comun
:succesiunea poate fi at-t după tată, c-t şi după mamă, directă sau lăturalnică< şi care, datorită
acestui fapt, au drepturi asupra unor bunuri, respectiv asupra acelei pări care ar fi revenit
personajului comun, dacă acesta ar fi fost %n viaă$ 0pre deosebire de arborele genealogic nu se redă
HC
sub forma unui copac, ci a unei liste şi are un scop, de regulă, practic, acela de a rezolva anumite
probleme$ 8n funcie de direcia investigaiei se realizează ta%la ascenden'ilor :se pleacă de la o
anumită persoană %n sus, către strămoşi< sau descendenilor persoanei respective :care cuprinde pe
toi descendenii unei persoane, bărbai sau femei, la care se adaugă soii şi soiile acestora<$
Fiecare fiină umană are = părini, D bunici, H străbunici, 1E străstrăbunici etc, progresia fiind una
geometrică3 numerotarea ascendenilor se face de la 1 %n sus, bărbaii av-nd număr par şi femeile
număr impar$ /scendenii pot fi prezentai vertical sau orizontal3 %n cazul reprezentării verticale,
generaiile vor fi despărite prin linii orizontale şi se pleacă de jos %n sus$ 4etoda orizontală
porneşte de la st-nga la dreapta, liniile verticale av-nd rolul de a despări generaiile3 %n prima
coloană apare subiectul cercetat, %n coloana a doua sunt redai părinii, %n cea de-a treia, bunicii, etc$
Eenealoia Eenealoia descendentă se %ntocmeşte pentru urmaşii unui descendentă
individ considerat strămoş comun şi care este analizat3 %n acest tip de analiză nu mai este valabilă
progresia geometrică folosită la genealogia ascendentă, %ntruc-t descedena unei persoane poate
%nregistra la un moment dat descedenă pe linie masculină sau totală$ !a procedeu de numerotare se
folosesc cifrele romane pentru generaii şi cele arabe pentru indivizii din cadrul aceleaşi generaii,
număr-ndu-se %ntotdeauna de la st-nga la dreapta$
* enera'ie :totalitatea indivizilor av-nd aceeaşi v-rstăşi aflai la
aceeaşi distană de un strămoş comun< din punct de vedere genealogic
şi cronologic se formează la fiecare CB de ani şi durează E@ de ani$
0pia de neam este o variantă a tablei descendenilor, ea indic-nd succesiunea generaiilor pe linie
masculină$
P$est de autoevaluare -
D$1$ 4enionai care este cea mai vec)e lucrare cu caracter genealogic$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$
D$=$ Precizai principiile specifice analizei genealogice$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
D$C$ 7xplicai diferena dintre arborele genealogic şi spia genealogică$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
HD
6(;( Bi%liorafie
6$7droiu, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj, 1III, p$D@$
#icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei! &rhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie,
heraldică, paleografie, sigilografie, .ucureşti, 1IH=, =EH p$
Di&lomatica>
.ogdan, #amian P$, #iplomatica slavo"romnă, %n #ocumente privind istoria $omniei! %ntroducere, II,
.ucureşti, 1I@E, p$ C-==D$
Pall, Francisc, #iplomatica latină cu referire la ,ransilvania (sec! -%"-.), %n #ocumente privind istoria
$omniei! %ntroducere, II, .ucureşti, 1I@E, p$ ==G-C=B$
3iilorafia 4 sfraistica0
#ogaru, 4aria, *olecţia de sigilii a #irecţiei @enerale a &rhivelor Ctatului 'ucureşti, %n ]&evista
/r)ivelor", =Z1IEI, p$ 1@@-1G1$
#ogaru, 4aria, *olecţiile de matrice sigilare ale &rhivelor Ctatului, .ucureşti, 1IHD$
#ogaru, 4aria, Cigiliile, mărturii ale trecutului istoric! &lbum sigilografic, .ucureşti, 1IGE$
SaQi, 0igismund, 0igilografia cu referire la ,ransilvania (pnă la sfrşitul secolului al -."lea<, %n
#ocumente privind istoria $omniei, %ntroducere, II, .ucureşti, 1I@E, p$@E1-E1I$
J-rtosu, 7mil, #in sigilografia 8oldovei şi 7ării $omneşti, %n #ocumente privind istoria $omniei,
%ntroducere, II, .ucureşti, 1I@E, p$CCC-@CG$
Eenealoia
7droiu, 6$, Introducere %n ştiinele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=$
/ndreescu, ,tefan, 9amilia lui 8ihai .iteazul, %n vol$ 8ihai .iteazul! *ulegere de studii! !oordonatori Paul
!ernovodeanu, !onstantin &ezac)evici, .ucureşti, 1IG@, p$ ==@-=D1$
.erza, 4i)ai, @enealogia N disciplină auxiliară a istoriei, %n ]1risovul", DZ1IDD$
!iocan, 6istor, &l! %! *uza! =ote genealogice %n vol$ *uza .odă! %n memoriam, Iaşi, 1IGC, p$ C@-@B$
(orovei, ,tefan, *ontribuţii la genealogia familiei domnitoare ,omşa, %n ]&evista /r)ivelor", CZ1IG1, p$
CG@-CIB$
(orovei, ,tefan, Ctrămoşii principelui &l! %! *uza, %n vol$ *uza .odă! %n memoriam, Iaşi, 1IGC, p$ =@-CD$
6(7( Bucrare de verificare -
>e %a2a textului de mai sus@ alcătui'i un &lan de cercetare cu su%iect enealoic &lecAnd de la
datele anarafice ale &ro&riei familii( 3uestie0 reali2a'i *ntAi o serie de interviuri cu mem%rii
familiei dumneavoastră@ consulta'i a&oi ar1ive familiei )i alte acte din ar1ivele &u%lice sau
&rivate(
Instruc'iuni &rivind testul de evaluare0
dacă este posibil, te)noredactat, /rial 1=, 1,@ r-nduri, max$ C pagini
se trimite prin poştă tutorelui$
se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este necesară
parcurgerea bibliografiei indicate$
!riteriile de evaluare sunt>
- claritatea exprimării şi absena formulărilor nesigure,
-şirul logic al argumentelor,
H@
Unitatea de *nvă'are "r( ;
!uprins Pagina
E$1$ *biectivele unităiiFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFHC
E$=$ 4uzeologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$HC
E$C$ 7pigrafiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$ IB
E$D$ 1eraldicaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFI1
E$@$ 6umismaticaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$IE
E$E$ 4etrologiaFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF1BB
E$G$ JexilologieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$1BC
E$H$ .ibliografieFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF$$1BD
=$1$ *biectivele unităii
Familiarizarea cu bagajul conceptual specific ştiinelor auxiliare respective
&ealizarea tematicii şi scenografiei unei expoziii$
#escifrarea unui blazon, atribuirea şi datarea lui$
&ecunoaşterea tipurilor monetare$
2ransformarea unor unităi de măsurăşi greutate din trecut %n sistemul actual$
$im&ul alocat unită'ii de *nvă'are0 Pentru unitatea de %nvăare = timpul alocat este de =
ore$
Con inutul unită ii de *nvă are ț ț ț
;(2 =u2eoloia
2ermenul muzeologie %n sens extensiv reprezintă te)nica muzeografică$ 4uzeologia :ştiina
muzeului< se difereniază de muzeografie, care reprezintă punerea %n aplicare a principiilor de ordin
general %n realizarea concretă a unei muzeu sau expoziie$ /zi distingem %ntre mu2eoloia
o%iectului :%n care modul de funcionare şi prezentare a muzeului este bazat pe obiect< şi
mu2eoloia ideii :care se bazează pe cunoaştere, obiective, pe concepte<$
!ea de-a doua formă a fost posibilă o dată cu intrarea muzeului %n era comunicării şi a media,
aşadar este rezultatul progresului muzeologic$ 4uzeologia ideii nu elimină obiectul dar %l pune %n
serviciul ideii, al unui mesaj :de cunoaştere sau un principiu de prezentare<3 forma sa de prezentare
este interactivitatea$ #ezvoltarea muzeologiei contemporane a impus o nouă formă te)nologică,
mu2eoloia &unctului de vedereF aceasta are ca obiectiv principal vizitatorul, căruia i se oferă mai
multe puncte de vedere, scopul fiind ca acesta să evolueze$ 8n muzeologia punctului de vedere,
expoziia face din vizitator actorul principal$ 6oile tendine %n muzeografia universală se referă la
Istoricul )tiin'ei
Antic1itate
HE
două paliere> concepia teoretică de selecie tematică a expunerii şi forma ambientală de prezentare
a obiectelor :ar)itectură, mobilier, sisteme de iluminare<$ /u apărut, de asemenea, noiuni ca
Yindustrie muzeală" şi Ybusiness muzeal"$ 2otuşi, deşi a crescut numărul muzeelor şi rolul acestora
%n societatea contemporană, se consideră că muzeologia a intrat %ntr-o criză de concepte$
2ermenul de muzeografie este atestat %ncă din 1G=G, c-nd a apărut la 1amburg o lucrare, %n limba
latină, destinată %n special iubitorilor de artăşi care se numea 8uzeografie! /utorul era (aspar
6eicQel şi el dădea o serie de sugestii privind organizarea unui muzeu> alegerea clădirii, climatul
adecvat pentru depozitarea coleciilor, cu respectarea unor condiii minimale de conservare$
*biectele expuse %n muzee erau %mpărite %n = categorii> naturalia şi curiosa artificialia :%n această
categorie intrau operele de artă<$ 8n acel moment, noiunea de muzeu se referea doar la clădirea care
adăpostea o colecie destul de eterogenă :floră, faună ale diferitelor regiuni şi mărturii
contemporane<$ /şadar, muzeul era un fel de depozit care organiza expoziii după criterii subiective
şi aleatorii, şi nu ca rezultat al muncii de cercetare$ /bia din 1HHC muzeologia se impunea ca o
ştiină de sine-stătătoare$
8n spaiul nostru, termenul mu2eu este folosit pentru prima dată de către #imitrie !antemir %n
(ronicul vechimii $omano"8oldo".lahilor, cu sensul de Ycămări unde stau la citeală sau la
%nvăătură", aşadar, ca locuri de studiu, aşa cum erau %n acel moment şi %n 7uropa$
;(2(1 Istoricul mu2eelor
/cumulările de obiecte preioase sunt atestate %ncă din preistorie, c)iar din neolitic, după cum o
dovedesc tezaurele descoperite3 aceste acumulări de piese erau legate şi de temple, după cum
ulterior, vor apărea %n jurul bisericilor creştine$ 2ermenii Ymuseion" :%n limba greacă< şi Ymuseum"
:%n limba latină< erau folosii %n /ntic)itate pentru acele locuri %n care se adunau filosofii şi %nvăai3
ele cuprindeau şi colecii, săli de anatomie, parcuri zoologice şi botanice şi constituiau, %n egală
măsură locuri unde se putea face cercetare$ !el mai cunoscut exemplu de astfel de clădire este
museionul din /lexandria %ntemeiat de Ptolemeu 0oter :coleciile artistice ale dinastiei Ptolemeilor
erau %nsă păstrate %n palate<$
8n antic)itatea greacă au existat depozite de opere de artă, aşanumitele thesaurus care reprezentau
mici monumente :capele< %n %mprejurimile templelor, unde erau păstrate şi protejate acele daruri
care nu erau expuse %n templu$ #e asemenea, au existat, tot %n antic)itatea greacă, galerii de pictură,
numite pinacoteci, termen care s-a păstrat p-nă azi şi provine din grecescul pinas$ * astfel de
pinacotecă a existat la /tena, pe /cropole :%n aripa nordică a Propileelor<, unde %n secolul J %$1r$ se
expuneau picturile celebre$
+vul =ediu
Rena)terea
8n lumea antică, muzeul coexistă cu biblioteca, %n sensul că bibliotecile erau decorate cu statui ale
personajelor celebre3 un exemplu %n acest sens %l constituie celebrul palat al %mpăratului 1adrian,
construit la 2ivoli :=@ Qm de &oma<, unde cele două biblioteci :una cu manuscrise greceşti, cealaltă
cu latine< conineau şi statui numeroase cu scurte inscri&'ii de caracterizare a personajului$
'a &oma au existat şi colecii ale unor patricieni sau c)iar ale statului3 %n epoca Imperiului, marile
colecii :cuprinz-nd capodopere ale artei greceşti şi romane< erau uneori expuse %n piee şi grădini,
teatre, temple, şi alte locuri publice pentru a demonstra puterea %mpărailor şi a st-rni admiraia
:multe erau prăzi de război<$ 2emplul !oncordiei, de la poalele !apitoliului, unde exista o colecie
importantă de statui, tablouri, geme, bijuterii, era supraveg)eat de custozi, care erau şi g)izi pentru
public$ Intelectualii şi oamenii de artă vor cere ca tezaurele imperiale să devină locuri publice,
pentru a putea fi admirate de public, pun-ndu-se, astfel, bazele muzeului-colecie$
2ezaurizarea a continuat şi %n 7vul mediu, la nivel laic şi ecleziastic, &enaşterea contribuind
esenial la preuirea valorilor /ntic)ităii$ 4arile catedrale %şi construiesc săli de mici dimensiuni
pentru păstrarea tezaurului iar mănăstirile str-ng %n aşa numitele clisiarni'e o serie de piese
valoroase, multe dintre ele %mpodobite cu camee antice$
8n 7uropa occidentalăşi mai ales %n Italia apar acum şi colecii particulare3 se pare că cea mai vec)e
HG
astfel de colecie datează de la sf-rşitul sec$RII, c-nd cardinalul (iordano *rsini crea la &oma, un
cabinet de antic)ităi, transformat apoi %n muzeu public$
8n această perioadă, termenul mu2eu este folosit pentru a defini o colecie de obiecte rare şi
preioase adunate de principii &enaşterii, mai %nt-i %n Italia şi apoi %n restul 7uropei$ /stfel, colecia
de manuscrise şi geme a lui 'orenzo 4agnificul purta numele de 8useo dei codici e cimeli
artistici! /lături de aceste bunuri, %n secolul RJ %ncep să aparăşi tapiserii şi picturi flamande,
fildeşuri, covoare orientale, stampe, instrumente muzicale, sculpturi antice sau %n spiritul
antic)ităii$
8ncep-nd cu secolul al RJI-lea, cadrul coleciilor muzeale %ncepea să se lărgească prin includerea şi
a altor domenii, %n afara operelor antice3 coleciile au acum un caracter universal şi eterogen %n
Italia, Frana, (ermania şi se generalizează gustul pentru astfel de colecii erudite dar şi eclectice,
pentru cercetarea preiosului, rarităilor dar şi monstruosului$ /par, prin urmare, cabinetele de
curiozităi, %n care alături de statui romane se găseau obiecte preistorice sau etnografice, unele
dintre ele de pe alte continente, după cum %n jurul acestor cabinete %şi fac loc preocupările de ştiine
ale naturii, cu pavilioane pentru observaii astronomice, experiene şi cercetări de alc)imie,
colecionare de fosile ori de roci deosebite$ 2ot acum lua naştere =u2eul istoric@ care acorda
atenie personalităilor şi cuprindea efigii monetare ale %mpărailor, portrete ale poeilor, filosofilor3
acest tip de muzeu apare %n Italia, ca şi mu2eul de antic1ită'i(
+&oca modernă
=u2eul &u%lic
3&a'iul romAnesc
Unele muzee, organizate pe l-ngă universităi, vor deveni laboratoare de studiu, aşa cum se
%nt-mpla %n 7lveia, *landa, /nglia$ 'a *xford se crează /s)molean 4useum cuprinz-nd colecii
de ştiinele naturii, geologie, ar)eologie3 muzeul era desc)is oficial %n 1EHC :%n 1G1D se tipărea
primul regulament de vizitare<$ Prima mare institu'ie mu2eală modernă a fost creată tot %n /nglia>
.ritis) 4useum, %n 1G@C, prin reunirea mai multor colecii$ 0tatutele sale arătau că este o instituie
naională, destinată savanilor şi studenilor britanici sau străini, %n scopul cercetării :institu'ie de
cercetare )tiin'ifică<$
.azele muzeografiei moderne se vor pune %nsă %n Frana, ca urmare a activităii enciclopediştilor, a
spiritului 'uminilor şi a &evoluiei franceze, trec-ndu-se la organizarea sistematică a coleciilor,
conservarea şi restaurarea lor$ 6oua formulă muzeistică era cea a mu2eului &u%lic, ca reacie la
caracterul secret şi privilegiat al coleciilor particulare de p-nă atunci3 urmare a acestei orientări de
desc)idea, %n 1GI1, 4uzeul 'uvru$ /pariia conceptului de muzeu public a avut drept consecină
proiectarea unor clădiri şi spaii care să poată adăposti un public numeros$ #e asemenea, se g-ndesc
spaii speciale pentru tipurile de obiecte expuse şi se modernizează iluminatul sălilor$
4uzeul este o parte importantă din expresia culturală europeană modernă, de aceea, %n prima parte a
secolului al RIR-lea, numărul muzeelor de istorie, artă, etnografie şi a muzeelor naionale a fost %n
continuă creştere$
!el mai vec)i muzeu constituit %n spaiul rom-nesc se datorează baronului .ruQent)al, care şi-a
constituit, %n 1GIE, o galerie %n palatul său de la 0ibiu, unde %şi prezenta coleciile$ 8n 1H1G, această
HH
colecie era desc)isă publicului sub forma unui muzeu ce reprezenta expresia epocii :barocul<,
av-nd un aspect eterogen> tablouri, monede, argintărie, manuscrise, piese ar)eologice şi
mineralogice$ !am %n aceeaşi perioadă, episcopul de *radea %şi construia un palat, %n stil baroc, care
adăpostea o galerie de tablouri şi o bibliotecă$ /poi, %n perioada 1HBB1HED, %n Principate, sunt
atestate 11 muzee, pentru ca p-nă la 1IBB să mai apară alte 1C muzee noi$
=u2eul na'ional
Func'iile mu2eului
4uzeul .rucQ)ental - 0ibiu
8n a doua jumătate a secolului al RIR-lea se va constitui şi %n spaiul rom-nesc un mu2eu na'ional@
din iniiativa lui /l$*dobescu şi cu sprijinul domnitorului /l$I$!uza3 el se numea 8uzeul naţional
de antichităţi şi grupa coleciile existente la .ucureşti din vremea lui ()ica, plus alte piese, totul
sub o nouă formă de expunere$ 0copul muzeului era de a ilustra cultura din spaiul rom-nesc
%ncep-nd cu preistoria, prin piese ar)eologice, opere de artă, stampe, desene, copii după picturi$
4uzeul :care cuprindea %n prima fază mai ales colecii de ştiinele naturii< era adăpostit la !olegiul
0f$0ava şi se afla sub %ngrijirea 7foriei ,coalelor$
Ulterior, vor apărea şi muzeele etnografice %n aer liber :4uzeul 0atului apare %n 1ICE<, apoi,
galeriile de artă naională, primele muzee memoriale şi cele cu profil de istorie a ştiinei şi te)nicii$
8n perioada 1IDB-1ID@, existau %n &om-nia @B de unităi muzeale, a căror evoluie a continuat şi
după război, c-nd numărul lor a crescut şi s-a diversificat tipologia acestora$
4uzeul 0atului - .ucureşti
4uzeele reprezintă instituii majore %n cultura contemporană3 ele sunt un subsistem al culturii
naionale, simboliz-nd identitatea culturală a unei comunităi, un spaiu al discursului public$
2otuşi, muzeul şi-a păstrat şi rolul de tezaurizare, conserv-nd obiecte rare şi valoroase$
Prin urmare, muzeul actual este o instituie ştiinifică cu caracter pluridisciplinar care cercetează
conservăşi valorifică, pentru un public larg, patrimoniul :documentar, cultural< aflat %n păstrare$
Funcia ştiinifică a muzeului se concretizează %n cercetarea realizată asupra propriului patrimoniu,
referitoare la datarea şi interpretarea acestuia3 totodată muzeele realizează săpături ar)eologice,
contribuind la sporirea acestui patriomoniu$ 0e %ntreprind cercetări şi %n domeniul teoriei şi practicii
muzeale, puse %n circulaie %n cadrul publicaiilor specifice muzeelor$
!ranisme interna'ionale
+x&o2i'iile
#e asemenea, muzeul are şi o funcie instructiv-educativă, prin urmare, trebuie avut %n vedere faptul
că el devine astfel, o instituie cu o mare responsabilitate socialăşi istorică :poate deforma adevărul
şi minile sau poate deteriora piesele p-nă la distrugerea sau dispariia lor<$ 2otodată, muzeul
HI
trebuie să fie o instituie vie şi %n permanenă mişcare :raportare al gustul publicului, la
experimentele altor muzee, colecionare de noi obiecte, permanentă cercetare şi restaurare<, %n caz
contrar, el devenind o simplă colecie fără un mesaj de transmis$
8n secolul RR s-a pus tot mai mult accentul pe conservarea şi restaurarea bunurilor de cultură,
av-ndu-se %n vedere at-t artefactele din muzee c-t şi monumentele$
7xistă organisme internaionale specializate care se ocupă de această problemă, organisme
nonguvernamentale ale U670!*> I!*4 :!onsiliul Internaional al 4uzeelor, cu sediul la Paris şi
care cuprinde comitete specializate pe muzee de istorie, de artă3 &om-nia a aderat %n 1I@H la acest
organism, fondat %n 1IDG<, I!*4*0 :!onsiliul Internaional al 4onumentelor şi 0iturilor, cu
sediul la Paris<, I!!&*4 :!entrul Internaional pentru conservarea şi restaurarea bunurilor
culturale cu sediul la &oma<3 scopul acestora este de a opri procesul de distrugere a patrimoniul
cultural artistic precum şi valorificarea acestuia %n vederea atragerii unui public tot mai numeros şi
mai diversificat :ca gust, educaie, v-rstă etc<$ !onservarea pieselor muzeale şi a monumentelor
presupune protejarea %n faa unor factori naturali care pot avea efecte distrugătoare> lumină,
umiditate, sc)imbările bruşte de temperatură, v-nt, compoziia c)imică a aerului, adică poluarea$
Imaginea muzeului pentru public are două componente> ex&o2i'ia de %a2ă :ca formă tranzitorie de
prezentare a coleciilor< şi ex&o2i'iile tem&orare :care valorificăşi mare parte din acele obiecte de
rezervă, păstrate %n depozite special amenajate, unde acestea se pot şi studia<$ #e asemenea, muzeul
cuprinde spaii cu funcionalitate diversă> spaii de expunere, depozitare, ateliere de restaurare, săli
destinate studiului, cercetării :biblioteca, de pildă<, săli de spectacol sau audiii, săli de conferine şi
de proiecii pentru filme, ateliere experimentale, restaurant, magazin de suveniruri, de cataloage şi
diverse publicaii$ 8n general, se consideră că cel puin @BO din volumul general al clădirii trebuie
acordat serviciilor interne ale muzeului :patrimoniu-evidenă, ar)ivă de fotografii şi clişee,
cercetare, bibliotecă, restaurareconservare, administrativ, te)nic<$ /telierele şi depozitele trebuie
grupate %n funcie de natura obiectelor> metale, textile, ceramică, )-rtie, lemn$ 7xistăşi spaii
destinate serviciilor administrative interne, cum ar fi birourile cercetătorilor, muzeografilor,
serviciul evidenă, femeile de serviciu, dar şi spaii pentru servicii administrative externe
:garderobă, restaurant, cofetărie, grup sanitar, loc pentru fumat<$
#e asemenea, azi, muzeele nu expun numai propriul patrimoniu dar participăşi la organizarea de
expoziii alături de alte muzee, găzduieşte expoziii itinerante, după cum organizeazăşi ele astfel de
+viden'a mu2eală
Clasificarea mu2eelor
Reulile ex&o2i'iilor
expoziii itinerante$ 8n plus, muzeele organizează conferine-şcoală cu elevi, studeni sau aduli
precum şi ateliere experimentale :care sunt şi cele mai spectaculoase, din punctul de vedere al
publicului<$
4uzeele şi-au creat şi mijloacele necesare inerii evidenei bunurilor culturale3 fiecare obiect de
muzeu sau monument trebuie să posede o fişă ştiinifică ce cuprinde informaii privind materialul,
datarea, stilul, tipologia, dimensiunile, autorul, numărul de inventar, forma juridică de păstrare %n
cadrul muzeului :aparine muzeului sau este doar %n custodia acestuia<, locul de păstrare %n muzeu,
precum şi starea de conservare$ Fişele sunt apoi grupate pe criteriu istoric, cronologic, artistic,
topografic sau al provenienei$
;(2(2( Clasificarea mu2eelor
4uzeele sunt structurate tipologic %n funcie de domeniul pe care %l ilustrează exponatele sale3 prin
urmare, avem de-a face cu muzee de istorie, de artă, ştiine şi te)nică, ştiinele naturii sau
etnografice$ #e asemenea, %n ultimul timp, sunt tot mai numeroase muzeele organizate %n aer liber,
ca şi casele memoriale$ 4uzeele de istorie sunt şi ele foarte diversificate> muzeul naional, muzeul
regional sau al unui oraş, muzee organizate pe l-ngă cetăi, castele, diverse instituii$ 7xistăşi muzee
militare, de istorie a culturii sau de istoria agriculturii$
;(2(,( 3&a'iul mu2eal( !rani2area ex&onatelor
IB
4uzeul actual trebuie să fie o construcie funcională care să corespundă scopurilor propuse şi
specificului obiectelor expuse$ Principiile de bază ale unei astfel de construcii sunt> simplificarea la
maximum a decoraiei interioare şi exterioare3 interzicerea folosirii la construcie a materialelor
inflamabile :mai ales, lemnul<, realizarea de desc)ideri largi care să faciliteze trecerea de la o sală la
alta, spaii mobile şi funcionale, care să aibă %n vedere posibilitatea extinderii muzeului, sisteme de
alarmă contra incendiilor, aşezarea construciei la distană de surse de poluare$ 7xistăşi muzee care
sunt %nconjurate de un spaiu exterior destul de larg, care să le permită expunerea %n aer liber a
acelor piese la care aceasta este posibilă> sculpturi şi fragmente de ar)itectură, construcii ărăneşti$
7xpoziia de bază a unui muzeu se realizează ca urmare a unei selecii riguroase, determinată de
tematica şi patrimoniul muzeal$ 7xpoziia de bază reprezintă o formă de expunere permanentă, cu o
durată care depinde de dinamica cercetării şi a personalului muzeal, de cerinele publicului precum
şi de cantitatea de piese din depozitul muzeului3 %n principiu, ea ar trebui să aibă o durată de viaă
de circa 1B=B ani :%ntr-un sistem economic activ<$ 7xpoziia de bază prezintă %nsă doar o mică parte
din patrimoniul unui muzeu$ 8n multe muzee expunerile sunt cele numite de tip sandNic), adică cu
scopul de a prezenta c-t mai mult material, ceea ce duce la %ng)esuire şi, %n final, la
$ematica
+ta&ele reali2ării tematicii
probleme de conservare sau de percepere fidelă din partea publicului$ 2rebuie de asemenea, avut %n
vedere că fiecare sală are unul sau mai multe spaii de interes major, care trebuie stabilite din
momentul proiectării expoziiei, c)iar dacă ele se pot modifica pe parcursul amenajării$ /ceste
centre se definesc prin anumite obiecte simbol, %n jurul cărora gravitează celelalte$
8n cazul expoziiei temporare, trebuie avut %n vedere că nu există un spaiu creat dinainte şi că
acesta trebuie amenajat şi adaptat nevoilor specifice$ 2otuşi, acest spaiu condiionează %n ultimă
instană c)iar reuşita expoziiei, ajut-nd sau obtur-nd mesajul ei$ Un obiect privit din cel mai bun
ung)i, cu cea mai bună lumină, fundal sau ambient se recomandă singur iar privitorul nu are nevoie
de eforturi speciale pentru a %nelege mesajul$ 7xpoziiile temporare sunt cele mai frecvente, ele au
rolul de a menine treaz interesul publicului, prin scoaterea la vedere şi a unor piese aflate %n
depozite$ 7le se bazeazăşi pe politica de permanentă sporire a coleciilor muzeale, prin diverse
ac)iziii$ #e asemenea, se bazează pe intuirea aşteptărilor publicului, prin folosirea sondajelor de
opinie sau a c)estionarelor$
Primul pas %n realizarea unei expoziii este alcătuirea tematicii, adică organizarea teoretică a
materialului după o anumită idee, care va fi demonstratăşi ilustrată prin obiectele alese$ 7xpoziiile
permanente pot expune mai multe astfel de teme sau idei, pe c-nd cele temporare, sunt axate, de
obicei, pe o singură temă, legată de o comemorare, eveniment cultural sau stabilită funcie de
materialul din depozit, ori de o descoperire ar)eologică$ 7xpoziia de bază atrage interesul
publicului o perioadă limitată de timp, după care vizitatorii vor fi doar turiştii$ #e aceea, a apărut
formula expoziiei temporare, care %nviorează activitatea muzeului şi trezeşte interesul publicului$
#urata unei expoziii temporare este de 1-E luni, %n funcie de importana temei, caracterul pieselor
expuse, spaiul rezervat expoziiei$ 7xpoziiile temporare au rolul de a stimula cercetarea %ntr-un
muzeu şi de a pune %n circuitul ştiinific un număr c-t mai mare de obiecte existente %n depozite :de
multe ori prea puin sau deloc cunoscute< sau oferă publicului posibilitatea de a cunoaşte sub toate
aspectele o problemă, o personalitate etc$ !ataloagele elaborate cu ocazia acestor expoziii devin
instrumente de lucru valoroase pentru specialişti$ #e asemenea, cu ocazia organizării acestor
expoziii se pot experimenta noi idei de expunere$
;(2(-( +ta&ele reali2ării tematicii unei ex&o2i'ii
culegerea %ntregului material informativ privind tema pe care dorii să o ilustrai %n expoziie
:obiecte din patrimoniul muzeului ori din alte colecii şi informaii documentare<$
gruparea %ntr-un sistem coerent a tuturor materialelor, după anumite criterii sau idei, subordonate
temei centrale3 stabilirea problemelor mai importante :care vor fi accentuate< şi a celor secundare
:mai estompate<$
I1
selecionarea obiectelor şi documentelor realiz-nd sc)ema
Iluminatul
Conservarea
+lemente com&lementare
generalăşi planul de expunere$
adaptarea la spaiul existent a planului ideal %ntocmit3 de multe ori, aceasta necesită o revizuire şi
selecionare a obiectelor$
%ntocmirea planului definitiv de expunere, %n cele mai mici detalii, eventual realizarea de mac)ete
cu fotografiile exponatelor$
stabilirea exactă a tuturor elementelor auxiliare :fotografii, diapozitive, )ări, desene, texte<3
amplasarea lor exactă, dimensionarea %n raport cu obiectele
* problemă a expunerii %n muzee ine de contradicia dintre nevoia de lumină %n prezentarea
exponatelor şi efectele ei dăunătoare asupra lor$ 8n general, se preferă folosirea luminii artificiale,
mai puin dăunătoare dec-t cea naturalăşi care poate prelungi programul de vizitare a muzeului3 %n
plus, ea poate fi dirijatăşi dozată pentru a accentua anumite piese sau pentru a estompa altele ori
pentru a izola piesele spectaculoase$ Izvorul luminos nu trebuie aşezat la o distană mai mică de
sfertul %nălimii peretelui, pentru ca punctele supraluminate să apară pe suprafaă iar umbra să cadă
pe partea de jos$ 0uprafaa pereilor de sticlă ai vitrinelor reflectă lumina, de aceea se recomandă
dispunerea lor pe un plan %nclinat, evit-nd ca lumina să-l orbească pe vizitator$ 7xistă un iluminat
general, din plafon şi iluminat pentru fiecare vitrină sau piesă$ 8n ultimul timp s-a renunat la
folosirea becurilor care dau o lumină caldăşi destul de galbenă %n favoarea lămpilor sau spoturilor
cu neon şi )alogen care dau o lumină rece, mult mai propice pieselor$ 0e folosesc spoturi reglabile
şi ec)ipate cu geam filtrant$
/ltă problemă a expunerii este legată de conservarea pieselor3 mijloacele de suspendare, prindere şi
fixare cu suporturi de metal, plexiglas sau alte materiale rezistente trebuie să aibă %n vedere ca piesa
să fie bine fixată, să nu alunece, să nu se deterioreze datorită %ndoirii sau prinderii forate$
*biectele expuse trebui să se armonizeze %ntre ele, sub raportul formei, coloritului, stilului, a
folosirii fondului adecvat3 culoarea poate pune %n valoare sau estompa obiectul$
#e asemenea, obiectele dintr-o expoziie trebuie legate %ntre ele cu ajutorul elementelor
complementare> copii, facsimile, diapozitive, desene, texte explicative, )ări, diorame$ Integrarea
materialului auxiliar %ntr-o expoziie este o problemă de măsură, bun gust dar şi de cunoaştere a
unor reguli$ Folosirea %n exces a materialului documentar prezintă riscul de a pune %n umbră
obiectele originale, mai ales %n cadrul muzeelor de istorie, unde există tentaia de a explica
amănunit unele evenimente$ Prezena %n număr prea mare a acestui material documentar poate
obosi vizitatorul, pierz-nd din vedere ansamblul din cauza detaliilor$ 8n general, trebuie avut %n
vedere ca designul expoziiei să sugereze traseul logic şi circuitul vizitatorului, să expliciteaze
mesajul şi să pună %n valoare exponatele$
$exte )i etic1ete 2extele şi etic)etele explicative sunt de mai multe feluri>
texte care prezintă ideea fundamentală a expoziiei3
texte referitoare la un eveniment, personalitate, monument, stil, etapă3
text explicativ pentru o grupă de obiecte din aceeaşi familie, care %nlocuieşte etic)etele individuale3
etic)eta pentru un singur obiect$
&epartiia şi dispunerea, proporia, modul %n care sunt scrise, materialul şi culoarea se discută cu
ar)itectul şi graficianul şi se raportează permanent la tipul obiectelor expuse şi la ansamblul
expoziiei$ /ceste etic)ete trebuie să fie clare, concise, citee, discrete, să nu intre %n concurenă cu
obiectul sau să %l acopere$ 7le se realizează pe materiale transparente :plexi, sticlă< folosind o
culoare contrastantă sau pe )-rtie$ 0e pot aşeza alături de obiect, fie direct pe suprafaa vitrinei, fie
I=
pe un mic suport tot din plexi3 etic)etele nu se lipesc şi nu se sprijină pe obiect$ 0e pot fixa pe
fundalul vitrinei, pe un panou sau perete$ 2extele trebuie %nsoite şi de o traducere %ntr-o limbă de
circulaie sau c)iar două$ 8n locul etic)etelor explicative largi se pot folosi şi monitoare care să
prezinte figuri, explicaii, filme diverse$
'a intrarea %n muzeu mai există etic)ete care prezintă planul expunerii, circuitul, %mpărirea pe
colecii, departamente sau galerii$ /ltele se referă la locul sălilor de proiecie şi conferină sau la
expoziii temporare3 de asemenea, se indică casa de bilete, garderoba, standul de cări, restaurantul$
Afi)ul
* expoziie are nevoie şi de un afiş> culoarea, textul şi ilustraia trebuie să atragă atenia
vizitatorului %ncă din stradă, de la mare distană$ 0e folosesc unul sau mai multe panouri de mari
dimensiuni, cu afişele expo şi cu litere mari colorate, contrast-nd cu fondul$ 2extul trebuie să
cuprindă titlul, durata şi programul de vizitare$
P$est de autoevaluare 1
1$1$Precizai c-nd şi %n ce context este atestat pentru prima oară termenul de muzeu %n *ccident $
#ar %n spaiul
rom-nesc T $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$$$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
1$=$ 4enionai factorii naturali care pot avea efecte distrugătoare asupra pieselor muzeale$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
1$C$ Indicai elementele complementare pentru obiectele dintr-o expoziie$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
;(,( +&irafia
Defini'ie
Istoricul )tiin'ei
=odalită'i de reali2are
3emne rafice
2ermenul epigrafie provine din grecescul YKpi" :deasupra< şi Ygrap)i" :scriere< şi se referă la
studierea inscripiilor de pe material dur, precum piatra, metalul, ceramica, cărămida, osul, lemnul$
2otuşi, nu include şi studiul monedelor, medaliilor şi sigiliilor, %ntruc-t acestea sunt analizate de
discipline auxiliare distincte$ 7xistă autori care consideră că epigrafia ar trebui să cuprindă %n aria sa
de analizăşi textele brodate pe textile sau cele de pe ziduri :graffiti, picturi<$ 8n sc)imb, epigrafia
interpretează din punct de vedere istoric şi artistic monumentele pe care s-a realizat scrierea$ 7a se
află %n str-nsă legătură cu paleografia, din care s-a şi desprins, şi cu bibliologia :pentru partea de
istorie a scrisului<$
!ele mai vec)i atestări ale preocupărilor de epigrafie sunt destul de vec)i şi %ncep cu 1erodot
:secolul J %nainte de 1ristos<$ 7pigrafia s-a constituit ca ştiină %n secolul al RIR-lea, c-nd au
apărut şi marile colecii :corpusuri< de inscripii antice greceşti şi latine> *orpus %nscriptionum
@raecarum :!I(< cuprinz-nd II=E de inscripii cu un studiu introductiv şi *orpus %nscriptionum
Aatinarum :!I'<, publicat sub egida /cademiei din .erlin şi la care s-a lucrat circa un secol$ .azele
teoretice ale epigrafiei au fost puse %n lucrarea lui 0olomon &einac), ,raitL dKLpigraphie grecJue,
Paris, 1HH@ iar publicaia internaională specializată %n domeniul epigrafiei este AnnNe
O&ira&1iKue@ care apare la Paris$
4odalităile de realizare a textului epigrafic erau>
pentru piatră, prin săpare şi excizie :realizare %n relief<, mai ales %n /ntic)itate
pentru metal, prin incizie, excizie şi gravare
pentru lemn, prin pictare şi sculptare
pentru textile, prin esere şi brodare3 ultimele trei categorii de suporturi pentru scriere fiind folosite
%n 7vul mediu şi ulterior$
Inscripiile se realizau pe suportul dur cu ajutorul dălii, punctoriumului, pensulei, cuitaşului sau
IC
acului, %n funcie de tipul suportului de scris$ Pentru scriere s-au folosit mai multe tipuri de semne
grafice>
capitală, la care ductul literelor este drept, cu coluri ascuite
minusculăşi gotică, %n 7vul mediu$
7pigrafia c)irilică urmează tipul de scriere specific epocii, adică uncial, semi-uncial sau cursiv$
8n funcie de alfabet, limbăşi epoca istorică %n care s-au realizat textele, epigrafia cunoaşte trei
ramuri principale> epigrafie greacă, latină şi medievală$ /ceasta din urmă se studiază cu ajutorul
mai multor alfabete> grec, latin, c)irilic, arab, turco-osman, etc$
7xistă mai multe categorii de texte care puteau fi săpate pe
material dur> legi, decrete, )otăr-ri, acte administrative, %nelegeri,
contracte, acte de interes particular, texte funerare$
Clasificare Inscripiile antice pot fi clasificate astfel> inscri&'iilor U acte publice :legi, decrete,
diplome militare<
acte private
inscripii onorifice
inscripii funerare
inscripii gravate pe edificii
borne miliare
7pigrafistul are %n vedere abrevierile, forma scrisului şi limba, %n scopul datării inscripiilor şi a
stabilirii autenticităii lor$ #e asemenea, are nevoie de cunoştine cu privire la epocă, situaia socio-
economică, politico-instituională, culturală, istoria scrisului, istoria artei, pentru a %ncadra
informaia istorică oferită de monumente %n contextul a ceea ce se cunoştea deja$
Informa'ii !orpusurile realizate de epigrafişti cuprind inscripiile ordonate pe
necesare criteriul cronologic şi geografico-topografic$ Pentru fiecare inscripie trebuie date o
serie de informaii> anul, luna, ziua, clasa din care face parte inscripia, cine a ridicat monumentul şi
alte date existente despre acesta :materialul, dimensiunile lui şi ale suprafeei pe care s-a redat
inscripia, te)nica de realizare<, dimensiunea literelor, te)nicile de redare a acestora :relief, gravare,
săpare< şi instrumentele folosite, interpretarea scenelor figurative, condiiile descoperirii şi starea %n
care a fost aflat, locul unde se păstrează inscripia, reproduceri foto, urmate de transcrierea %n limba
şi cu alfabetul din text, apoi de traducerea rom-neascăşi de comentarea şi inserarea bibliografiei
inscripiei :publicări anterioare, traduceri, referiri<$ 8n cazul metalelor sau textilelor, se pot realiza şi
analize privind compoziia c)imicăşi proprietăile fizice ale suportului scrierii$ 7pigrafistul trebuie
să colecteze şi o serie de texte epigrafice copiate de cercetători mai vec)i şi care nu se mai păstrează
p-nă astăzi, pe care să le analizeze critic$
P$est de autoevaluare 2
=$1$ /sociai următoarele modalităi de realizare a textului epigrafic cu materialul respectiv>
a$ săpare - $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$3 b$ excizie - $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$3 c$ gravare -$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$3 d$ pictare
- $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$3 e$ brodare - $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$3
=$=$ 7numerai tipurile de inscripii
antice$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
;(-( Ieraldica
Com&onente
/tiin'e conexe
3urse
3curt istoric
1eraldica este acea ştiină auxiliară a istoriei care se ocupă cu compunerea şi explicarea stemelor
inuturilor, oraşelor, familiilor nobile, feelor bisericeşti, ale unui stat sau unitate administrativă,
adică cu explicarea figurilor )eraldice de pe scut şi a caracteristicilor acestora, prin studierea şi
ID
descifrarea simbolurilor şi devizelor de pe scut$ #e asemenea, se ocupă cu descrierea şi %mpărirea
scutului, cu interpretarea culorilor sau smalurilor, precum şi cu istoricul şi terminologia
emblemelor şi studiază normele de drept cu privire la folosirea stemelor sau blazoanelor$
1eraldica se compune din două mari pări>
)tiin'a 1eraldică care cuprinde principiile teoretice conform cărora se poate %ntocmi o stemă cu
toate elementelor ce o compun, şi istoricul alcătuirii acestei steme3
arta 1eraldică care reprezintă realizarea practică a unui armorial, prin transpunerea principiilor
teoretice3 de asemenea, studiază evoluia iconografică a respectivei steme$ /rta )eraldică a
cunoscut o mare dezvoltare %n timpul !ruciadelor
şi a perioadei clasice a turnirurilor, deşi a existat, se pare, %ncă din preistorie, %n timp ce ştiina
)eraldică s-a afirmat %n secolele RIR-RR$
1eraldica se află %n str-nsă legătură cu sigilografia, căreia %i %mprumută principiile şi terminologia
:armele de pe scut sau din c-mpul sigilar sunt descrise cu ajutorul )eraldicii< şi cu genealogia$ #e
asemenea, se foloseşte la r-ndul său de paleografie şi numismatică, istoria artei :iconografie<$
0ursele de informare pentru )eraldică sunt sigiliile, monedele, monumentele, pietrele tombale,
piesele de mobilier, scrisorile de %nnobilare, diplomele şi atlasele cu reprezentări ale armoriilor
alcătuite %n 7vul 4ediu$
!ele mai vec)i informaii despre blazoane datează din secolul R, cu ocazia concursurilor organizate
la (attingen de către 1enric Păsărarul, duce de 0axa :devenit ulterior %mpărat al (ermaniei<3 la
acestea turniruri se foloseau bucăi de stofă av-nd rolul de blazon sau stemă$ 8n timpul cruciadelor,
obiceiul folosirii acestor bucăi de stofe distinctive se va generaliza şi se va dezvolta după reguli
precise$ /cum, se pare că s-au folosit şi primele simboluri )eraldice> lei, vulturi, cruci, mierle, şerpi,
monştri$ 8ntr-o primă etapă, cuprinz-nd secolele RI-RII, reprezentările s-au aflat direct pe scut,
apoi, %n secolele RIII-RJ :perioada de apogeu %n evoluia stemelor şi a blazoanelor<, se vor adăuga
la scut ornamentele şi coiful, pentru ca după secolul al RJI-lea să %nceapă decăderea, %n paralel %nsă
cu primele preocupări de teorie a )eraldicii$ 8n epoca modernăşi cea contemporană, blazonul
personal :de familie< decade, %nsă se răsp-ndeau stemele, ca urmare a formării statelor naionale şi a
apariiei asociaiilor ori societăilor$
>rimul tratat de 1eraldică
3&a'iul romAnesc
2ermenul de )eraldică provine de la acele persoane cu atribuii de crainic la turniruri, care
cunoşteau foarte bine stemele$ 1eraldica a luat naştere din contopirea, %ntr-un sistem bine %nc)egat,
a diferitelor elemente emblematice preexistente, şi care se găseau pe sigilii, scuturi de luptă sau
steaguri ale unor persoane ori grupuri$ 8ntre secolele RIIIRJ, oricine a putut să-şi adopte armorii
:blazoane< proprii, după bunul plac, cu singura condiie de a nu uzurpa o altă stemă, constituită
anterior3 legislaii restrictive %n acest sens apar abia de la sf-rşitul secolului RJ$
Primul tratat de )eraldic s-a alcătuit la 1D1E şi %i aparine lui !lement Prinsault, %nsăştiina )eraldicii
s-a consolidat prin contribuiile teologului Filip Iacob 0pener :1EEH<, care stau la baza )eraldicii
moderne$
7xistă blazoane ale conducătorilor de state, instituiilor laice şi ecleziastice :mitropolie, episcopie,
comunitate mona)ală<, comunităilor orăşeneşti, săteşti sau breslelor :de meşteşugari sau negustori<$
#e asemenea, foarte numeroase sunt blazoanele particulare, tot mai individualizate pe măsura
trecerii timpului, şi ornamentate cu simboluri foarte variate care să permită diferenierea lor$
8n spaiul nostru, stemele au fost de tipul armelor de autoconferire, adică alcătuite de posesorii lor,
unele dintre ele fiind ulterior confirmate de domn şi devenind arme de concesiune$ 'a sf-rşitul
secolului al RJIII-lea şi %n prima jumătate a secolului următor, marile familii boiereşti %şi vor
realiza arborii genealogici, recunoscui %n mod oficial şi dotai cu stema familiei$
'egile )eraldicii şi folosirea elementelor sale nu au constituit obiectul unei preocupări ştiinifice
p-nă %n secolul al RIR-lea, deşi a existat un cert interes al domnilor şi boierilor noştri faă de
I@
%nsemnele armoriale$ Unele descrieri de steme au apărut %ntr-o serie de tipărituri ecleziastice sau
laice, %ncep-nd cu secolul al RJII-lea3 de asemenea, o serie de cronicari, ca 4iron !ostin, 6icolae
!ostin, #imitrie !antemir, #ionisie Fotino, au adus %n discuie o serie de subiecte legate de ştiina
blazonului$ 2otuşi, aceste descrieri aveau un caracter profan şi nu respectau regulile ştiinei
)eraldice$
0tudiul concret al acestei ştiine a %nceput o dată cu necesitatea creării stemei statului modern
rom-n, la 1H@I$ Preocupări faă de )eraldică au avut ()$0eulescu, 4i)ail nogălniceanu :el
participă la crearea stemei .ucureştilor şi a Principatelor Unite<, !ezar .olliac, ,t$#$(recianu,
.$P$1aşdeu, J$/$Urec)ia, #$/$0turdza, (eorge *ctav 'ecca, P$J$6ăsturel$ 8n 1I1H a apărut
singura lucrare care poate fi considerată un armorial rom-nesc, Cteme boiereşti din $omnia,
aparin-nd lui 7manuel 1agi-4osco şi care cuprindea IB blazoane %n culori, dar fără text explicativ,
din păcate$
3cutul
Formă
CAm&ul scutului
Reuli
'a ,coala practică de ar)ivişti, creată pe l-ngă #irecia generală a /r)ivelor 0tatului din .ucureşti,
exista şi un curs de )eraldică generală şi naională$ /ceste cursuri au fost susinute de mari
personalităi, cum ar fi> !onstantin 4oisil :de formaie numismat<, /urelian 0acerdoeanu, 4i)ai
.erza, 7$J-rtosu, 7$!ondurac)i, #an !ernovodeanu$ #e asemenea, preocupări de )eraldică au avut
şi ()$.rătianu, !onstantin naradja, ()$.ezviconi, *ctavian Iliescu, Sean 6$4ănescu, 0igismund
SaQi :pentru 2ransilvania<, 4arcel 0turdza-0ăuceşti ş$a$
;(-(1( Descifrarea %la2oanelorPstemelor
0tema este acea reprezentare grafică sau plastică a armelor unui cavaler şi se compune din scut, coif
şi alte elemente>
1$ 3cutul@ iniial cu rol de protecie, devine scut de stemăşi are rolul de anuna faptele de arme ale
posesorului3 el poate fi simplu :fără nici o reprezentare<, compus :cu mai multe smaluri şi cartiere<,
unit :scuturi alăturate<, scut-ecuson :plasat %n cadrul altui scut, ca urmare a unei concesiuni primite
de nobil<, scut peste scut, scut răsturnat :se punea, de regulă, pe morm-ntul decedatului care %nc)eia
arborele genealogic al familiei<$
#e asemenea, poate fi de formă circulară, ovală, triung)iulară, pătrată, rombică, patrulateră, av-nd
baza ascuită sau rotunjită :curbată<, %n formă de inimă, după cum există c-te un scut specific
&enaşterii sau .arocului$
!-mpul scutului poate fi %mpărit sau nu %n cartiere sau cantoane, rezultate din divizarea scutului
prin linii drepte sau curbe3 numărul maxim de cartiere este de C=$ Partiiunile sau %mpăririle
scutului sunt următoarele> despicat :tăiat cu o linie verticală la jumătatea sa<, tăiat :cu
o linie orizontală la jumătate<, tăiat %n bandă :%n diagonală, de la st-nga la dreapta<, tăiat %n bară :%n
diagonală de la dreapta la st-nga<, scartelat :linie verticalăşi orizontală %ntretăiate la mijloc<,
scartelat %n curmeziş :diagonale %ntretăiate la mijloc<, gironat :combinare %ntre scartelat şi scartelat
%n curmeziş, rezult-nd H cartiere<, tripartit %n pal :%mpărit %n trei cartiere, pe verticală<, tripartit %n
fascie :%mpărit %n trei cartiere, pe orizontală<$
7xistă o serie de reguli care trebuie respectate %n alcătuirea unui scut> scutul familiei principale se
aşează %ntotdeauna %n centru3 %n stemă se pot folosi doar roşul, albastrul, verdele şi negru, care sunt
culori )eraldice3 fiecare figură trebuie să se deosebească pe c-mpul scutului3 nici un coif nu poate
exista fără creştet :sau cimier< iar rolul coifului este de a proteja scutul$
IE
3im%olistica
3mal'urile
=o%ilele
Forme ale scutului )eraldic Partiiuni ale scutului 0cartelarea scutului
3im%olistica 1eraldică( &eprezentările de pe steme şi blazoane au o serie de semnificaii, ale căror
%nelesuri pot fi căutate %ntr-o serie de mituri şi practici %ncă din /ntic)itate, c-nd unele animale sau
obiecte erau considerate sacre$ 8n special, animalele şi păsările au devenit simboluri )eraldice, cu
rolul de a reprezenta anumite calităi ori trăsături ale persoanelor, familiilor, dinastiilor domnitoare,
şi ulterior a entităilor statale$
3mal'urile sunt reprezentări grafice ale metalelor, culorilor sau blănurilor şi %şi au originea %n
obiceiul zugrăvirii %n culori a stemelor pe mobile sau pe arme$ /urul sau galbenul simboliza
mărirea, fora, dreptatea, bogăia şi se reda prin puncte mărunte la distană egală, argintul sau albul
suger-nd inocena şi corectitudinea se reda printr-un c-mp neted, roşul :simbol al curajului,
dragostei şi sacrificiului<, prin linii mici verticale, albastrul :simbol al speranei, sincerităii şi
credinei< prin linii subiri orizontale, negrul :simbol al ştiinei, modestiei şi durerii< prin linii
%ncrucişate :orizontal şi vertical<, verdele :simbol al tinereii, frumuseii, libertăii şi dragostei< prin
linii diagonale, de la dreapta la st-nga, violetul, prin diagonale de la st-nga la dreapta iar
portocaliul, prin linii %ncrucişate, pe diagonală$ .lănurile erau reprezentate de s-ngeap :singipie<
care se reda sub forma unor mici clopoei de argint şi azur, aşezai alternativ, )ermină care se reda
ca un c-mp de argint semănat cu un fel de trifoi cu trei lobi, la care se adăugau, contrasingipia şi
contra-)ermina, unde reprezentările se redau răsturnat$
2ot pe scut se află mo%ilele sau figurile )eraldice3 ele pot fi>
fiuri naturale@ care sunt de obicei, %mprumutate de la astre, elemente ale corpului omenesc sau
elemente preluate din lumea animalelor, insectelor, păsărilor, plantelor3 exemplu> soarele, luna,
globul terestru, stele, focul, apa, v-ntul, oameni %n diverse ipostaze, sau doar anumite membre, leul,
calul, berbecul, bourul, elefantul, cămila, vulturul, cocoşul, păunul, cioara sau corbul, albine, muşte,
fluturi, flori de crin, trandafiri, lauri, trifoiul, via-de-vie, fiecare av-nd o semnificaie aparte care
trimitea la trăsăturile de caracter ale posesorului3
fiuri artificiale@ reprezentate de produse ale muncii omeneşti,
Coiful )i alte elemente
respectiv cruci, buzdugane, săgei, arbalete, cornuri, turnuri, castele, poduri, coroane, vapoare, c)ei,
inele, oglinzi3
U fiuri 1imerice@ adică figuri fantastice, mitologice, de fantezie3 de pildă, zgriporul :%n jumătatea
superioară vultur, iar %n cealaltă, leu<, pasărea P)oenix, salamandra, licornul, dracul, sfinxul,
balauri$
Piesele de pe scut pot fi onorabile şi mai puin onorabile3 cele onorabile ocupau de regulă, %ntre un
IG
sfert şi o jumătate din suprafaa scutului$
0cutul din stema )eraldică este %nsoit de> coif, coroană, lambrec)ini, creştet, supori, susinători
:sau tenani<, pavilion sau manta3 %n secolul al RIJ-lea vor apărea şi devizele sau maximele$
=$ Coiful reprezenta cea mai nobilă piesă, se aşeza deasupra scutului cu rolul de a-l proteja3 din
secolul al RJ-lea apar o serie de reguli legate de modalităile de reprezentare ale acestuia, fiecare
av-nd
o semnificaie$ /cesta putea fi plasat din faă, trei sferturi sau profil, putea fi %ncoronat sau nu, cu
viziera %nc)isă sau desc)isă, cu sau fără gratii$
C$ Cimierul era un ornament aşezat %n partea cea mai ridicată a unei steme, de obicei, deasupra
coifului$
D$ Coroana indica rangul personajului respectiv şi era de tipuri şi forme variate> imperială, regală,
de principi, duci, marc)izi, coni, viconi, baroni, cavaleri$
@$ Bam%rec1inii reprezentau nişte f-şii de stofă fixate %n partea superioară a armurii şi care cobora
de pe coif, apoi %mbrăişa scutul3 aceştia puteau fi reprezentai şi sub forma unor vrejuri de plante$
E$ Devi2a 1eraldică coninea, de regulă, o cugetare de natură filosofică sau umoristică scrisă pe
panglică, care se aşeza sub scut$
G$ 3u&or'ii sau tenan'ii erau reprezentai prin diferite animale :lei, vulturi, etc<, altele dec-t cele
redate %n c-mpul scutului, care sprijineau de o parte şi de alta scutul$
'a ornarea şi susinerea scutului se mai foloseau şi alte elemente simbolice, cum ar fi steagurile,
tunurile, tobele şa$ 2oate aceste elemente )eraldice din stemă erau protejate de manta sau baldac)in
:ori pavilion< care era de purpură sau de postav şi, %n funcie de rangul posesorului, se căptuşea cu
)ermină brodată cu aur sau c)iar aurită %n %ntregime$
#upă constituire, blazoanele de familie au evoluat şi au cunoscut transferuri de piese )eraldice %n
blazoanele descendenilor3 acest transfer se numea %ri2ură :spargere< pentru blazonul mamăşi
com&unere pentru noul blazon$ 6oul blazon ilustra descendena posesorului, prin %mprumutul de
piese$
Cateorii * categorie aparte era reprezentată de armoariile vor%itoare :armes parlantes<,
blazoane la care piesa principală arăta numele familiei3 de pildă, o familie cu numele !orbu avea ca
piesă )eraldică principală un corb, familia 'upu, un lup, etc$ /cestea sunt armoariile vorbitoare de
tip fizic, %nsă existau şi de tip abstract, sub forma unor jocuri de cuvinte sau proverbe care trimiteau
la numele familiei$
7xistau şi steme de &reten'ie sau de revendicare, aparin-nd unor suverani care păstrau pe stemele
lor simboluri )eraldice ale unor feude sau provincii pe care nu le mai stăp-neau sau nu le
stăp-niseră niciodată$ #e asemenea, stemele de concesie erau rezultatul concedării unor piese
)eraldice din stema unor suverani către nobili sau familii care aduseseră servicii importante$
/semănătoare cu ele erau stemele de &atrona. concedate de un principe sau rege către steme
ducale sau orăşeneşti, marc-nd %n felul acesta protecia acordată$ 3temele de demnitate se refereau
la anumite %nsărcinări obinute de posesorii lor, care trebuiau să le poarte, c)iar dacă aveau stemă
proprie cu reprezentări diferite$
3temele de cor&ora'ii@ comunită'i şi asocia'ii@ inclusiv ordine reliioase au apărut %n 7vul mediu
şi s-au multiplicat pe parcursul timpului$ 7le constituie %nsemne de recunoaştere a membrilor
acestora, %n str-nsă legătură cu preocupările ori ocupaiile lor$
3temele de &rovincii )i unită'i administrativ-teritoriale
conineau %nsemne legate de un anumit specific al zonei :bogăii naturale, ocupaii, etc<$
IH
3temele de ora)e semnificau libertatea comunităilor medievale,
conin-nd de asemenea, piese care reflectau realitatea topografică a
localităii sau unele aspiraii$
;(-(2( $erminoloia 1eraldică
/colat c poziie a două scuturi %nclinate unul spre celălalt$
/ftontare c aşezarea a două personaje sau animale faă %n faă$
.lazon curat, adevărat sau legitim c blazonul original al familiei, care se transmite doar primilor fii
născui :primogenii<$
.lazon spart sau crăpat c blazon rezultat prin transferul de piese )eraldice către blazoanele fiilor
mai mici$
!abrat c reprezentarea calului ridicat pe picioarele din spate$
!artierc compartiment al scutului rezultat %n urma %mpăririi acestuia$
!opacc arbore )eraldic simboliz-nd aciunea de colonizare$
!redinăc figură )eraldică %nfăiş-nd două brae str-ng-ndu-şi m-inile$
!renelc zid sau turn %n formă dinată$
!ununa de lauri :sau stejar<c simbolul victoriei3 se aşeza pe fruntea %nvingătorului$
#ecapitatc reprezentarea unui animal fără cap$
#extrac poziia la dreapta :văzută %n oglindă< a unei mobile pe scut$
7cusonc ansamblul %nsemnelor unei persoane$
7mblemăc totalitatea elementelor dintr-o stemă$
7şarfăc panglică redată ondulat care coninea deviza$
1erbc stemă$
'imbatc imaginea unui animal cu limba scoasă$
4obilăc piesă din compunerea blazoanelor şi stemelor$
Panopliec arme şi steaguri dispuse simetric sub scut$
Pavilionc ornament exterior scutului, de forma unui mantou care pleacă dintr-un baldac)in$
Plinc %ntreaga suprafaă a scutului sau a unui cartier al său care nu conine nici o piesă )eraldică$
&ampantc poziia leilor sau altor animale redai %n poziie ridicată pe labele de dinapoi$
0upori, sprijinitori sau tenanic personaje umane, animale sau plante care sprijină scutul$
+borc figură )eraldică av-nd două aripi de pasăre3 c-nd apare doar o aripă, se numeşte semi-zbor$
P$est de autoevaluare ,
C$1$ !e reprezintă stema şi care sunt elementele componente T
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
C$=$ Indicai locul figurilor )eraldice şi tipurile
cunoscute$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
$$
;(6( "umismatica
Defini'ie 6umismatica este acea ştiină auxiliară a istoriei care are ca obiect de studiu moneda$ 7a
are %n vedere descrierea tipurilor monetare, descifrarea legendelor, analizarea materialului din care
sunt confecionate şi a te)nicii de batere, stabilirea unor raporturi şi ec)ivalene %ntre diferitele
monede, precum şi studierea circulaiei monetare de ansamblu3 munca numismailor se
concretizează %n realizarea unor cataloage sau corpusuri de monede$ #enumirea acestei ştiine
provine din grecescul Ynomisma" sau latinescul Ynumisma" :monedă<$
Im&ortan'ă 4oneda constituie o sursă importantă de cunoaştere istorică, pentru analizarea
aspectelor economice, sociale, politice sau culturale ale societăii$ 7a poate fi, uneori, singura
dovadă a existenei unui monar) sau oraş sau ajută la reconstituirea unor monumente istorice azi
II
Istoricul )tiin'ei
>reocu&ări romAne)ti
dispărute :forul lui 2raian, podul de la #robeta<3 alteori poate furniza informaii despre fapte
istorice care nu apar menionate %n alte surse$ #e asemenea, poate contribui la stabilirea unor datări
foarte str-nse :de 1B=@ ani sau c)iar mai puin< ale unor aşezări, poduri, arme sau veşminte
descoperite %n săpătură, după cum poate constitui un barometru al situaiei politico-sociale$
4onedele descoperite pot oferi indicii cu privire la puterea economică a persoanei care le
%ngropase$
8n cazul monedei se urmăresc următoarele aspecte> condiiile %n care s-a exercitat dreptul monetar,
iconografia monedei :reprezentări, simboluri, titulatură, limba inscripiei<, stabilirea monetăriile şi a
duratei lor de funcionare, numele dat de contemporani unor monede, emblemele )eraldice,
portretul anumitor persoane, reflectarea curentelor artistice existente %n epocă$ 0tructura tezaurelor
descoperite reflectă destul de bine şi circulaia monetară, la nivel urban şi rural, orientarea
economică a regiunii sau statului respectiv, raportul dintre monedele mari şi mici sau dintre
monedele provenind din spaiile %nvecinate$ Imaginea reprezentată pe monede ilustrează la fel de
bine şi mentalităile epocii %n care au circulat, aspecte artistice sau instituionale$ 4oneda antică
reprezintă, de pildă, o sursă de informare pentru cunoaşterea sistemului religios, a mitologiei, dar şi
a figurilor suveranilor ori familiilor imperiale, după cum oferă informaii de natură artistică$
!a ştiină, numismatica este %n str-nsă legătură cu ar)eologia, sigilografia, epigrafia, filologia,
)eraldica, metrologia$
Preocupări de numismatică au existat %ncă din /ntic)itate3 /ristotel, Plinius cel .ătr-n şi 2acitus
arătau că este necesară cercetarea acestora, %mprejurările %n care au apărut monedele$ /cum se
petrecea şi despărirea dintre colecionari şi cei preocupai de analiza monedelor şi %nelegerea
rostului lor$ * dată cu &enaşterea, studiul monedelor antice a luat av-nt, preocupările de
numismatică extinz-nduse %n secolele RJI-RJII, o dată cu apariia a numeroşi colecionari$ 8n
secolele RJII-RJIII luau fiină cabinete şi societăi numismatice pe l-ngă marile biblioteci de la
Paris, 'ondra, &oma, .erlin, Jiena sau 0anQt Petersburg$ Primele lucrări dedicate %n mod special
acesteia datează din secolul al RJI-lea iar regulile şi sistemul său de lucru au fost puse la punct de
către S$1$7cQel, %n 1GI=3 numismatica se va dezvolta ulterior pe baza clasificărilor făcute de acesta$
8n secolul al RIR-lea, numismatica se preda la unele universităi europene, %n calitate de disciplină
auxiliară a istoriei$ 2ot acum, se adăugau studiului numismatic şi medaliile( 8ncep-nd cu 1HI1 se
organiza şi primul congres internaional de numismatică$
8n spaiul nostru, preocupările ştiinifice de numismatică se %nt-lnesc de pe la mijlocul secolului al
RIR-lea$ !ezar .olliac, care era nu numai publicist, ci şi ar)eolog şi colecionar de monede şi de
antic)ităi, este considerat a fi cel care a pus bazele numismaticii rom-neşti$ /ctivitatea sa a fost
continuată de #$/$0turdza, 6$#ocan, I$6istor, ()$+ane, 6$Iorga, 1$#j$0iruni, !onstantin 4oisil,
!ostin
Antic1itate
+vul =ediu
niriescu, *ctavian Iliescu, 4i)ai 4axim, 7ugen 6icolae$ 8n 1IBC s-a %nfiinat 0ocietatea
6umismatică &om-nă iar %ncep-nd din 1I@C funcionează !omisia Internaională de 6umismatică,
afiliată la !omitetul Internaional de ,tiine Istorice$
;(6(1( Istoricul monedei
4oneda este acea piesă de metal folosită %n cadrul sc)imburilor de produse şi a tezaurizărilor$
7xistă trei mari etape sau perioade %n istoria monedei> antică, medievalăşi modernă, care ine cont
de periodizările specifice fiecărei ări$
4oneda metalică a %nlocuit trocul primitiv3 ea a apărut la jumătatea secolului al JII-lea %$1r$, %n
';dia, ulterior răsp-ndindu-se %n (recia continentală, astfel %nc-t %n secolul J toate cetăile şi
statele greceşti ajunseseră să emită monedă$ #e asemenea, se bate monedă %n Imperiul persan şi de
către c-teva triburi traco-illirice, aflate %n contact cu civilizaia grecească$ 'a %nceputul secolului IJ
1BB
%$1r$, procesul se extindea şi la nordul #unării, la populaiile celtice şi daco-getice$ Primele monede
emise au avut forma unor lingouri pe care se aplica un sigiliu, pentru a avea caracter oficial3 apariia
lor a fost favorizatăşi de existena unor zăcăminte de metale preioase$
#in secolul JI %$1r, moneda a devenit monopol al suveranului, care %şi imprima efigia sa %n metal$
(recii antici denumeau monedele după greutatea lor ec)ivalentă %n metal preios> dra)ma, de pildă,
era o monedă de argint iar staterul era din aur şi ec)ivala cu D dra)me3 cea mai preioasă monedă,
talantul era ec)ivalentul a E$BBB dra)me$ Primele monede romane :din secolul J %$1r$< s-au numit
librăşi uncie şi erau realizate din aramă3 %n epoca Imperiului s-au bătut dinarii de argint şi monedele
de aur 5 aureus, %n timp ce sestertul era o monedă de aramă$
8ncep-nd cu 7vul mediu, tipurile monetare s-au diversificat şi s-au %nmulit$ .izantinii au folosit
monede de bronz :follis şi jumătate de follis<, argint :miliarense, siliLua< şi aur :solidus, numit din
secolul R, nomisma şi apoi perperul<$ Unitatea de referină ponderală medievală a fost marca, cu o
greutate care varia de la un stat, oraş sau provincie la alta$ Printre cele mai răsp-ndite monede mici
şi mijlocii din argint care au circulat %n acest timp s-au numărat> dinarul, pfenigul :%n statele
germane<, penn; :/nglia<, sc)illingul, creiarul, obolul, asprul, groşul$
8n condiiile deprecierii masive a monedelor de argint, s-a simit nevoia baterii unor monede de
argint, cu valoare mai mare şi greutate corespunzătoare3 aceştia au fost talerii, care s-au emis at-t de
către Mările de Sos, /ustria, Polonia, c-t şi de Imperiul otoman :sub numele de guruş<$ 4oneda de
aur cu cea mai mare circulaie %n 7vul mediu a fost florinul sau ducatul :ec)inul bătut de Jeneia<,
căruia %i corespundea %n spaiul german, guldenul iar %n cel otoman, sultaninul$ 8n secolul RJII se
bate %n Frana ludovicul de aur iar %n secolul următor, %n (ermania se băteau friedericii$
#ările RomAne
Denumirea monedelor
Ramurile numismaticii
8n Mările &om-ne, primele emisiuni monetare datează din a doua jumătate a secolului al RIJ-lea, şi
ele făceau parte din categoria groşilor şi ducailor din argint, av-nd subdiviziuni din bronz şi aramă$
/ceste emisiuni %ncetează destul de repede> la 1DH=, %n Mara &om-neascăşi la sf-rşitul secolului al
RJI-lea, %n 4oldova, după ce activitatea monetară fusese relativă discontinuă %n cursul acestui
secol3 2ransilvania, %n sc)imb, va continua să bată monedă p-nă la sf-rşitul secolului al RJII-lea$
8n rest, vor circula monede turceşti, poloneze, germane sau austriece, precum şi unele monede
venite dinspre 7uropa apuseanăşi mediteraneană$ 8n epoca modernă s-au generalizat bancnotele şi
biletele de bancă$
P-nă %n secolul RJII, monedele s-au confecionat manual, folosindu-se cleştele, ciocanul şi
nicovala> o bucată de metal era bătută p-nă la grosimea necesarăşi din ea se decupau apoi discurile3
acestea se %ncălzeau pe foc, se aşezau %n tiparul aflat pe nicovală :alcătuit din doi cilindri de bronz<
şi apoi se aplica o lovitură de ciocan deasupra$ 4etalul folosit pentru monede era aurul, argintul sau
arama$ 4onetăriile erau supraveg)eate de autoritatea politică emitentă iar dreptul monetar
reprezenta un apanaj al puterii centrale$
#enumirea monedelor medievale avea la bază mai multe criterii>
culoarea> asprul are sensul de monedă albă :aspron %n .izanşi aI, %n Imperiul otoman< iar moneda
de aur, adică de culoare galbenă se numea aureus;
corespondena %n sistemul ponderal> dra)mă, liră etc$>
după numele emitentului> ludovici, napoleoni3
după titlul emitentului> imperiali, reali :emişi de rege<, ducai :emişi de duce<3
după o localitate> taler :de la localitatea Soac)imsta)l<, Qremnizeri :nremnitz<$
/naliza monedelor este realizată prin intermediul a două ramuri ale numismaticii> numismatica
descriptivăşi metrologia numismatică$
"umismatica descri&tivă este acea ramură care se ocupă de descrierea detaliată a monezii>
dimensiuni, formă, greutate, metalul din care este confecionatăşi titlul, imaginile aflate pe cele
1B1
două fee ale monedei :avers şi revers<, imagini care cuprind legenda, numele sau imaginea
suveranului, denumirea statului precum şi valoarea monedei :%n perioada modernă<$ #in punct de
vedere al reprezentărilor de pe monede, acestea pot fi monofaciale :cu reprezentări pe o singură
faă< şi bifaciale :cu reprezentări pe ambele pări<$
Imaginile reprezentate pe monede aparin la două categorii>
tipul )eraldic, %n sensul că redau stema ării, oraşului sau blazonul suveranului unde a fost emisă
moneda3 acest tip este specific epocilor medievalăşi modernă3
tipul iconografic, %n care accentul cade pe imaginea suveranului şi care este specific perioadei
antice$
=edalistica
Forma monedelor era %n general rotundă, cu o circumferină şi grosime variabilă, %n funcie de
valoarea sa$ * excepie o constituie monedele sc1ifate :brac)teate<, de formă concavă, bătute mai
ales %n .izan$ Inscripiile erau redate circular pe monedă sau %n cadrul legendei şi cuprind
informaii cu privire la denumirea oraşuluiZării, la numele şi titlul conducătorului$ 8n perioada
modernă, textul cuprinde şi valoarea monedei$
=etroloia numismatică are ca obiect de studiu sistemul de măsuri şi cel valoric al monedelor,
etalonul monetar şi acoperirea %n aur a valorii acestora$ 4oneda emisă depinde de posibilităile
economice ale emitentului, ceea ce determină variaii ale titlului şi a valorii intrinseci ale acesteia$
7xistena unor sisteme monetare foarte diverse a creat dificultăi %n privina operaiilor de sc)imb$
#acă la %nceput valoarea de sc)imb a monedei era dată de coninutul intrinsec de metal preios,
ulterior s-a procedat la marcarea acestei valori pe una din fee iar %n cazul bancnotelor, acestea nu
mai au o valoare intrinsecă, ci doar una convenională %nscrisă pe ele$ 8n afara monedelor cu valori
reale au circulat şi monede cu valoare nominală sau teoretică :numite monede de cont), la care se
raporta sistemul monetar al unui stat şi serveau ca unitate de calcul$
4etrologia numismatică se află %n str-nsă legătură cu instrumentele de măsură folosite la
determinarea greutăii metalelor preioase folosite la baterea monedelor$ Unităile ponderale folosite
au fost> talantul şi mina babiloniene, dra)ma grecească, livra şi uncia romane, solidus %n .izan3 %n
7vul mediu au existat sisteme metrologice monetare foarte diverse$
0tudiul circulaiei monetare se află %n str-nsă legătură cu istoria economică3 descoperirile
ar)eologice de monede sau tezaure monetare oferă indicii cu privire la circulaia acestora av-nd
impact asupra sc)imbului de produse şi legăturile economice$
#in numismatică s-a desprins medalistica@ care studiază medaliile sau plac)etele comemorative,
sub aspectul efigiei şi inscripiei3 ea se constituie %ntr-un izvor important pentru cunoaşterea
concepiilor oamenilor dintr-o epocă istorică, a evenimentelor, ideilor, mentalităilor, precum şi
pentru evoluia artei gravării, păstr-nd imagini din trecut ale unor personalităi$ #e altfel, medaliile
cunoşteau o realizare artistică deosebită la care arta gravurii atinge realizări de excepie %n raport cu
monedele$ 2ermenul medalie provine din latinescul ]metallum" şi se referă la piese de metal
asemănătoare monedelor, cu reprezentări bifaciale, confecionate prin turnare sau batere, dar av-nd
naturăşi valoare diferită de cea a monedelor3 ele erau folosite pentru a marca un eveniment, %n
memoria unei persoane şi nu aveau putere de sc)imb şi valoare circulatorie$ 4edalistica se află %n
str-nsă legătură cu istoria artei, iconografie şi )eraldică$
#ările RomAne
Insinorafia
8n perioada &enaşterii, medaliile aveau şi ele o valoare monetară, %ncorpor-nd o anumită cantitate
de metal preios ce putea fi sc)imbată %n monedă curentă$ /poi, %n secolul RIR apar şi numeroase
monede comemorative, destinate a marca anumite evenimente importante :aniversări, comemorări,
jubilee<$
P-nă %n secolul al RJI-lea, medaliile erau turnate, apoi vor %ncepe să fie realizate prin batere$ 8n
cazul monedelor turnate, modelul se realiza %n ceară după o sc)iă, apoi se turna %ntr-un tipar
metalul3 după turnare, medalia era verificatăşi cizelată$ 4edaliile realizate prin batere foloseau
1B=
maşini speciale, cu matrie reprezent-nd negativul medaliei3 una din matrie era fixăşi la ea se ataşa
metalul %ncălzit apoi era acionat berbecul presei care %mpingea a doua jumătate a matriei peste
materialul medaliei$ /vantajul conferit de ultimul tip de realizare a medaliilor era legat de
posibilitatea confecionării mai multor exemplare cu ajutorul aceleaşi matrie$
!ea mai vec)e medalie referitoare la Mările &om-ne, %n afara celor romane bătute pe teritoriul
#aciei, a fost bătută la 1EBB şi %l reprezintă pe 4i)ai Jiteazul :avers< cu o scurtă inscripie, care
continuă %n legendă$ /lte medalii au fost bătute %n vremea lui !onstantin .r%ncoveanu, la 1G1C, %n
timpul revoluiei de la 1HDH, %n memoria unirii Principatelor &om-ne :1H@I< sau %n onoarea victoriei
din &ăzboiul pentru independenă :1HGG-1HGH<$ * serie de medalii au fost dedicate unor
personalităi ale vieii politice şi cultural-ştiinifice rom-neşti$
!ataloagele şi corpusurile de medalii cuprind astfel de piese %n ordinea cronologică a emiterii lor şi
după zona de provenienă$ #escrierea medaliilor urmăreşte c-teva elemente> mărime, formă,
greutate, dimensiuni, compoziia metalului, reprezentările şi inscripiile de pe avers şi revers, data şi
locul emiterii, ocazia cu care au fost emise$
Insinorafia se ocupă de problematica insignelor, tot mai numeroase %n ultimul timp$ Insignele
sunt obiecte de mici dimensiuni, fixate pe pieptul purtătorului, av-nd imprimate sau gravate pe una
din fee un simbol sau o reprezentare %nsoită de o inscripie ce indică apartenena la o organizaie
politică sau asociaieZsocietate cultural ştiinifică$ Insigna se poate purta şi cu ocazia unor
manifestări ştiinifice, de către participani, ca şi cu ocazia aniversării sau comemorării unor
evenimente sau personalităi$
0arcinile specialistului %n insignografie sunt următoarele> colecionarea de insigne şi ordonarea lor
pe criterii cronologice, topografice şi tematice3 %ntocmirea cataloagelor de insigne3 alcătuirea
corpusurilor de insigne$ Informaiile oferite de insigne se referă la instituii şi organizaii politice ori
culturale, la mentalităile epocii, pun-nd această disciplină %n legătură cu )eraldica, istoria artei şi
iconografia$
P$est de autoevaluare -
D$1$Precizai criteriile de denumire ale monedelor medievale$ 7xemplificai$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
D$=$ #efinii metrologia numismatică$
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF
;(;( =etroloia
Defini'ie 4etrologia se ocupă cu studierea sistemelor de măsură din trecut, care se regăsesc at-t %n
documente, c-t şi %n muzee3 de asemenea, analizează evoluia lor şi adaptarea la sistemul de măsură
modern$ 4ai poate servi la localizarea sau c)iar datarea unui document care cuprinde referiri la o
anumită unitate de măsură specifică unei zone şi perioade istorice bine definite$ 2ermenul
metrologie provine din grecescul Ymetron" :măsură< şi Ylogos" :vorbire despre<$ 4etrologia ca
ştiină %i este indispensabilă istoriei economice$
3isteme de 0istemele de măsură propriu-zise s-au definitivat %n /ntic)itatea
măsură antice clasică$ !etăile antice greceşti au avut un sistem bine organizat de măsuri şi
greutăi despre care avem mai multe informaii3 aceste unităi de măsură erau exprimate prin
dimensiuni ale corpului omenesc$ #e
Erecia
altfel, degetul, cotul, pasul, au existat ca unităi de măsurare at-t la civilizaiile orientale, c-t şi la
cele mediteraneene$ 8n esenă, acest sistem este următorul>
1 deget :dact;los< c 1I,C mm
= degete :Qond;los< c CH,@ mm
1 palmă :palaistK< c D degete c GG,1 mm
= palme :palaistai< c H degete c 1@D,= mm
1BC
D palme :palaistai< c 1E degete c 1 picior :pous< c CBH,D mm
1 cot c 1,@ picioare c DEB mm
1 pas c =,@ picioare c GGB mm3 Piciorul era unitatea de măsură itinerantă, %n sc)imb, suprafaa se
măsura %n picioare pătrate> 1BB picioare pătrate :podes< c I,@B m$ pătrai
2otuşi, %n unele pări ale lumii greceşti, aceste unităi au avut valori diferite$ 8n privina sistemului
de greutăi, trebuie spus că s-au păstrat un număr mare de ponduri, de diferite unităi şi subunităi,
cu ajutorul cărora se poate reconstitui sistemul ponderal folosit>
*bolul c B,G= g
#ra)ma c E oboli c D,CE g
4ina c 1BB dra)me c DCE g
2alantul c EB mine c =E$1EB g
4ăsurile pentru capacitate erau următoarele>
Roma
3&a'iul romAnesc
$ransilvania
pentru lic)ide> ulcica :cotil< c B,=G l
pentru solide> D cotili c 1,BI l
0istemul roman a preluat o parte din vec)ile sisteme :degetul, palma, piciorul, cotul, pasul, mila<,
cărora le-a dat denumiri latine3 el are la bază un sistem duodecimal, a cărui unitate de măsură era
asul, %mpărit %n 1= uncii$
1 libra :as< c 1= uncii c C=G,D@ g
1 uncia c D silici c =G,=H g
1 siliLua c B,1H g etc$
8n spaiul rom-nesc a existat un sistem propriu de măsuri, ale căror denumiri erau de origine latină>
pas, palmă, deget, cot, funie, falce, iugăr, c-blă, c-ntar etc$ Un alt grup de denumiri ale măsurilor
este de provenienă slavă> st-njen, pogon, vadră, meră, după cum existăşi o serie de măsuri de
greutate şi capacitate turceşti, care s-au folosit %n spaiul nostru :ocaua, c)ila, cotul şi c-ntarul, care
aveau greutăi diferite %n sistemul turcesc faă de cel folosit %n Principate<$
2rebuie totuşi precizat că metrologia medievală era destul de aproximativă, o serie de măsuri
variind de la o regiune la alta$ Pe de altă parte, nu exista un etalon unic folosit la măsurat, unităile
de măsură :mai ales cele legate de pări ale corpului omenesc, cum erau palma sau cotul< variind %n
funcie de persoana care făcea măsurătorile3 erau totuşi stabilite nişte limite %ntre care variau
unităile de măsură respective$ #omnia a %ncercat să reglementeze această situaie, fiind cunoscute
%n acest sens măsura de fixare a capacităii merei, luată de Jasile 'upu, domnul 4oldovei şi
stabilirea de către ,erban !antacuzino, domnul Mării &om-neşti, a lungimii st-njenului :care-i
poartăşi numele< şi a palmei, submultiplul st-njenului$
8n a doua jumătate a secolului RJIII şi %nceputului celui următor, documentele menionează faptul
că se trimiteau din capitala ării către oraşele şi judeele din ară, măsurile etalon de lungime,
greutate şi capacitate, av-nd pecetea visteriei, semn că măsurile erau puse subcontrolul domniei$ 8n
perioada &egulamentului *rganic sunt atestate %ncercări de uniformizare a măsurilor, pentru ca %n
1HEE să se introducă %n Principate sistemul metric :cu multiplii şi submultiplii săi<, care devenise
obligatoriu %n Frana, %ncă de la 1HDB$
8n 2ransilvania, terminologia unităilor de măsură a fost de origine latină3 regii mag)iari au
%ncercat, %ncă din secolul RJ să unifice măsurile pe teritoriul %ntregului regat, aşadar şi %n
2ransilvania, folosind sistemul de .uda$ #upă ce 2ransilvania a devenit principat autonom, dieta a
)otăr-t ca principalele măsuri utilizate %n comer :c-ntarul, libra, cotul, găleata< să se raporteze la
1BD
măsurile folosite de oraşul !luj$ 8n secolul al RJII-lea, s-a decis %mpărirea 2ransilvaniei %n patru
zone, care să folosească etaloane specifice pentru principalele unităi de măsură3 cele patru regiuni
erau> 0ibiul, pentru zonele locuite de saşi, 2g$4ureş, pentru zonele secuieşti, *radea pentru
comitatele .i)or, +arand,
4aramureş iar restul 2ransilvaniei continua să se raporteze la măsurile oraşului !luj$ 4ăsurile
etalon erau marcate de autorităi şi se găseau %n piaa publică din oraşe, la dispoziia celor care
doreau să măsoare$ /bia la 1HGE se ajungea la un sistem unic de măsuri şi %n 2ransilvania, pentru ca
%n 1I1H să se adopte un sistem naional unic de măsură$
=ăsurile
4ăsurile cele mai folosite %n spaiul nostru erau>
1$ măsuri de lungime> pasul
1
, st-njenul, cu sistemul său de submultipli :palma, degetul, linia,
piciorul, şc)ioapa, olul<
=
, prăjina
C
, funia
D
, cotul cu submultiplii săi
@
3 %n epoca modernă s-a folosit
metrul care reprezintă a 1Z1B$BBB$BBB parte din meridianul de la ecuator la pol al globului3
=$ măsuri pentru distane mari> ceasul de mers
E
, poşta
G
, mila
H
, leg)ea
I
etc3
C$ măsuri de suprafaă> delnia, ziua de arătură, ziua de coasă, c-t aruncă omul cu
toporulZsecureaZbăulZmăciuca, c-t trage omul cu săgeataZpuşca, plugul, iugărul
1B
, pogonul
11
, falcea
cu submultiplii lor
1=
etc3 %n epoca modernă s-au folosit arul :egal cu 1BB m pătrai< şi )ectarul :egal
cu 1BB de ari sau cu 1B$BBB m pătrai<3
D$ măsuri de capacitate> pentru lic)ide :butea, polobocul, berbenia, ciubărul, vadra
1C
, cupa, ocaua
1D
,
cofa< şi pentru materii uscate :găleata sau c-bla, mera, c)ila
1@
, obrocul, bania, ferdela, claia
1E
,
stogul, carul, st-njenul cubic, etc3
@$ măsuri de greutate> maja, carul
1G
, povara
1H
, c-ntarul, piatra
1I
, ocaua
=B
, fontul :mai ales pentru
alimente<, marca şi piseta :pentru măsurarea metalelor preioase<3 %n epoca modernă, s-a folosit
gramul, ca unitate de măsură$
E$ astăzi se măsoarăşi căldura, %n unităi calorice, viteza, presiunea, electricitatea, radioactivitatea$
1
Pasul are D-E palme c B,IHB m 5 1,@1@ m, %n Mara &om-neascăşi E palme c 1,EG= m, %n 4oldova$
=
0t-njenul lui ,erban !antacuzino avea 1,IE= m şi acest etalon a fost fixat %n coloanele de la
mănăstirea !otroceni, ctitoria sa3 %n secolul RIR a fost fixat la = m$ Un st-njen avea H palme$
C
*
prăjină avea circa C st-njeni c @,HHE m :Mara &om-nească< 5 E,EI m :4oldova<$
D
1 funie c 1B
st-njeni$
@
8n 2ransilvania, cotul avea B,E= m, iar %n Mara &om-neascăşi 4oldova, %n jur de B,E@ m$
E
8n secolul RIR era de circa D,@ Qm$
G
1@-=B Qm$
H
1$CGI,HE m$
I
D$BBB paşi$
1B
B,@GG@ )a %n 7vul mediu
11
@GE st-njeni pătrai$
1=
Pogonul a fost principala unitate
pentru măsurat suprafeele %n Mara &om-nească iar falcea s-a folosit %n 4oldova$ 8n mărime
modernă, pogonul are @$B1= m pătrai sau jumătate de )ectar iar falcea, 1D$C=C m pătrai$
1C
Jadra
avea 1B ocale, adică 1=,HH l$
1D
1,C 5 1,@ l$
1@
/u existat mai multe c)ile, de .răila, de (iurgiu3 c)ila
mare de DBB ocale avea %n secolul RIR, EGI,=EH l$
1E
1H-C= snopi, %n medie circa =@ de snopi$
1G
8ntre
@BB 5 1$BBB ocale$
1H
11B-1=@ ocale$
1I
11-1= Qg$
=B
8n măsură modernă, ocaua avea 1,=G1 Qg iar litra
C1G,IH g$
P$est de autoevaluare 6
@$1$ 7xplicai contribuia metrologiei la cercetarea
istorică$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
;(:( Hexiloloia
1B@
Defini'ie
3curt istoric
>ăr'ile com&onente
Jexilologia este o ştiină relativ nouă, care se ocupă cu studierea culorilor şi %nsemnelor de pe
steaguri, drapele şi stindarde$ #enumirea acestei ştiine provine din latinescul ]vexillum" :steag,
drapel<$
0teagurile au apărut %ncă din /ntic)itate, ca %nsemn de recunoaştere a unui grup umane, %n special
pe c-mpul de luptă$ 8n 7vul mediu, fiecare domeniu feudale putea ridica un efectiv militar care
beneficia de un steag ca semn de recunoaştere$ Pe suprafaa de p-nză a steagului erau reprezentate
simbolurile )eraldice ale seniorului sau entităii politice respective$ Pe măsura sporirii efectivelor
militare şi a organizării armatelor permanente, a crescut şi numărul steagurilor, %n paralel cu fixarea
regulilor de compunere şi purtare a lor$ 8n epoca modernă, steagurile sunt folosite de state ca simbol
naional dar şi de către asociaii, cluburi sau partide politice$ #rapelul naional incorpora simboluri
mai vec)i ale provinciilor istorice reunite %n plan politico-statal$ 7le erau confecionate din material
textil, de regulă, fiind arborate sau purtate %n mişcare3 steaguri medievale sau moderne sunt păstrate
%n muzee, dar le găsim reproduse şi %n desene, picturi, fotografii sau c)iar descrise %n unele
documente$
/u fost de asemenea, instituite reguli cu privire la arborarea steagurilor pe teritoriul naional sau la
sediile misiunilor diplomatice ori a oficiilor consulare, precum şi cu ocazia unor vizite de stat, a
festivităilor sau reuniunilor internaionale$ 2otodată, s-au stabilit regulile privind comportamentul
la ceremoniile de arborare a drapelului$
Pările componente ale unui drapel sunt> flamura, cu sau fără reprezentare )eraldică, )ampa :m-ner
de lemn sau metal pe care se fixează flamura<, v-rful sau creştetul :extremitatea de sus a )ampei, de
care se prinde drapelul, sub forma unui v-rf de lance sau panglică<, talpa, franjurii :bordură din fire
de mătase sau metal de culoare galbenă care se găseşte sub formă de ornament pe marginile
steagurilor de gală, mai ales< şi ciucurii$
;(:(1( $erminoloie vexiloloică
.anieră c flamura drapelului a cărei parte inferioară flutură %n v-nt$
!ocardă c obiect din material textil sau metal, de mici dimensiuni, pe care este redată o anumită
reprezentare$
!ocardă de avion c marcă naională care se găseşte pe anumite
Im&ortan'ă
3tudii romAne)ti
pări ale avionului :aripi sau fuselaj<$
!ravata steagului c eşarfă %n culorile naionale care este ataşată la extremitatea de sus a m-nerului
drapelului$
Fanion c steag de dimensiuni mici reprezent-nd o societate, un club, etc$
Pavilion de carantină c drapel care indică existena unei maladii contagioase la bordul navei$
Portdrapel c persoana care poartă steagul$
0teag de masă c versiune miniaturală a steagului plasată %n %ncăperi oficiale, de regulă$
Jexilologia reprezintă o sursă de informaie pentru simbolistica epocii şi colaborează str-ns cu
)eraldica, sigilografia, numismatica şi medalistica$ #e asemenea, beneficiază de un set de norme şi
reguli cu privire la alcătuirea şi folosirea drapelelor, la descifrarea şi interpretarea simbolurilor
)eraldice imprimate sau brodate$ #atorită nevoii de analizare a simbolisticii reprezentărilor de pe
steaguri, %n cadrul vexilologiei s-a conturat şi existena unui sub-domeniu, cel al vexiloloiei
1eraldice( #e asemenea, există o serie de contribuii legate de problemele de conservare şi
restaurare a steagurilor$
Jexilologia analizeazăşi mentalităile epocii, de grup sau individuale, %n legătură cu adoptarea uneia
1BE
sau alteia dintre culorile )eraldice sau simbolurile de reprezentare$
8n istoriografia rom-nească, a existat un interes pentru studiile de acest gen %ncă de la %nceputul
secolului al RR-lea, prin persoana lui P$J$6ăsturel, care discuta problematica steagului tricolor %n
spaiul rom-nesc3 ulterior, contribuiile cu privire la steagurile domneşti, ostăşeşti, de bresle, ale
asociaiilor şi instituiilor :partide, cluburi sportive, formaiuni de pompieri, societăi muzicale,
diverse instituii ale statului< se vor %nmuli$ / existat de asemenea, un interes pentru steagurile
folosite %n timpul revoluiilor de la 1H=1 şi 1HDH, precum şi cele folosite la 4area /dunare din 1
decembrie 1I1H$
/sociaia Internaională de Jexilologie a luat fiină după cel de-al doilea război mondial şi are
sediul la .ruxelles$ 8n sc)imb, 0ocietatea &om-nă de Jexilologie s-a constituit %n anul 1IIH3 printre
scopurile sale se numără următoarele> acordarea de consultaii %n vederea alcătuirii steagurilor,
conform exigenelor actuale$
;(7( Bi%liorafie
#icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, .ucureşti, 1IH@$
6icolae 7droiu, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=$
Puri, (er)ard, 8etrologie generala, 2imişoara, 1IHC
'uc)ian, *ctavian, *prescu, !onstantin !$, 8onede şi bancnote romneşti, 7d$ 0port-2urism,
.ucureşti, 1IGG
6icolescu, !orina, 8uzeologie generala, 7d$ #idactica şi Pedagogica, .ucureşti, 1IG@
+&irafia>
7droiu, 6icolae, =ote de epigrafie romno"chirilică, I-II, %n /cta 46, 1IG@, RII, p$=@I-=EC3 1IGE, RIII,
p$CIC-CIG$
7lian, /lexandru, %ntroducere la %nscripţiile medievale ale $omniei! % )raşul 'ucureşti! 16B4"1500,
.ucureşti, 1IE@, p$ 11-DD$
Pippidi, /ndrei, &lţi anticari şi epigrafişti romni din secolul -%-"leaO de la Pogălniceanu la 'ălcescu, %n
]0tudii clasice", RII, 1IGB, p$=D1-=DE$
&ussu, I$ I$, ?nsemnătatea şi dezvoltarea epigrafiei în #acia! (Hăstrarea, descoperirea, valorificarea
inscripţiilor), %n vol$ %nscripţiile #aciei $omane, I, .ucureşti, 1IG@, p$CC-EC$
Ieraldica0
ooo, #icţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, .ucureşti, 1IH=$
!ernovodeanu, #$, 'ibliografia heraldicii romneşti, .ucureşti, 1IGG$
!ernovodeanu, #$, 4ănescu, I$ 6$, =oi steme ale Dudeţelor şi municipiilor din $omnia! Ctudiu
asupra dezvoltării istorice a heraldicii districtuale şi municipale romneşti, %n ]&evista /r)ivelor",
1-=Z1IGD$
!ernovodeanu, #$, Qtiinţa şi arta heraldică în $omnia, .ucureşti, 1IGH$
1BG
#ogaru, 4aria, (eraldica $omniei, .ucureşti, 1IIC$
7droiu, 6$, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=$
0turdza-0ăuleşti, 4$, (eraldica N ,ratat tehnic, .ucureşti, 1IGD$
"umismatica>
#ogaru, Ion, ;misiuni de monede şi bancnote romneşti din perioada 1546"1B50, .ucureşti, 1IH1$
(olimas, !ostin 1$, !ristac)e, ()eorg)e !$, 'ibliografia numismatică romnească, 1IHD$
Iliescu, *ctavian, 8onede în $omnia! RB1"15>R, .ucureşti, 1IGB$
niriescu, !$!!, Cistemul bănesc al leului şi precursorii lui, .ucureşti, 1IED$
Pavel, Jiorica, *atalogul monedelor romane republicane din colecţia 8uzeului din &lba %ulia, %n ]/pulum",
1C, 1IG@$
Preda, !onstantin, 8onedele geto"dacilor, .ucureşti, 1IGC$
=etroloia>
4ioc, #$, 0toicescu, 6$, 8esures et instruments mLdiLvaux de mesure en .alachie et en 8oldavie, %n ]&evue
&oumaine dp1istoire", CZ1IEG$
Puri, (er)ard, 8etrologie generală, 2imişoara, 1IHC$
0toicescu, 6icolae, *um măsurau strămoşii! 8etrologia medievală pe teritoriul $omniei$ !u o introducere
despre metrologia antică de 7m$ !ondurac)i, .ucureşti, 1IG1$
Jaleriu, &uxandra, 8etrologie, I, .ucureşti, 1IHC$
Cronoloia>
ooo, %storia $omniei în date, .ucureşti, 1IG1$
#r%mba, !onstantin, ,impul şi măsurarea lui, .ucureşti, 1I@=$
7droiu, 6icolae, %ntroducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, !luj-6apoca, 1II=, p$ =B1-=1I$
()eorg)iu, Jasile, =oţiuni de cronologie calendaristică şi calcul pascal, .ucureşti, 1ICE$
(uboglu, 4$, ,abele sincronice! #atele hegirei şi datele erei noastre, .ucureşti, 1I@@$
Ionaşcu, Ion, Pqll, Francisc, ;lemente de cronologie, %n #ocumente privind istoria $omniei,
%ntroducere I, .ucureşti, 1I@E p$CHG-EEC$
;(10( Bucrare de verificare
>e %a2a textului de mai sus@ alcătui'i un eseu li%er cu &rivire la &ro&ria dumneavoastră
ex&erien'ă *ntr-un mu2eu( >entru aceasta reali2a'i o vi2ită *n cel mai a&ro&iat mu2eu@
descrie'i )i anali2a'i ex&o2i'iile vă2ute@ identificAnd )i &lasAnd diferitele instrumente de lucru
&re2entate *n această unitate de *nvă'are(
Instruc'iuni &rivind testul de evaluare0
dacă este posibil, te)noredactat, /rial 1=, 1,@ r-nduri, max$ @ pagini
se trimite prin poştă tutorelui$
se foloseşte %n primul r-nd cursul dar pentru obinerea unui punctaj ridicat este necesară
parcurgerea bibliografiei indicate$
!riteriile de evaluare sunt>
-claritatea exprimării şi absena formulărilor nesigure,
-şirul logic al argumentelor,
-utilizarea bibliografiei
1BH
RD3>U"3URI BA $+3$+B+ D+ +HABUAR+
$estul 2(1(
I(a( istoricul şi paleograful vienez 2eodor 0icQel, a doua jumătate a secolului al RIR-lea3
I(%( scrise şi nescrise3
I(c( ediii critice3
I(d( 8ngăduie verificarea informaiei folosite :citate şi idei<
$estul 2(2(
I(a( 1$1$0ta)l, *ontribuţii la studiul satelor devălmaşe romneşti, vol$I-III, .ucureşti, 1I@H-
1IE@3
I(%( ,erban Papacostea, ,ratatele 7ării $omneşti şi 8oldovei cu %mperiul otoman în
secolele -%."-.%O ficţiune politicăşi realitate istorică, %n Ctat, Cocietate, =aţiune!
%nterpretări istorice, !luj-6apoca, 1IH=, p$IC-1BE3
I(c( 4i)ai 4axim, $egimul economic al dominaţiei otomane în 8oldova şi 7ara
$omnească în a doua Dumătate a secolului al -.%"lea, Y&evista de istorie", 1IGI, nr$I,
p$1GC1-1GE@$
II(
a( #/3 II(%( #/3 II(c( 6U
III>
1$ 6$Iorga, )pere economice, ed$(eorgeta Penelea, .ucureşti, 1IH=, p$CB$
=$ Idem, #omnii romni după portrete şi fresce contemporane, 0ibiu, 1ICB, pl$1CB$
C$ %bidem, pl$II$ 6ota bene> dacă trimiterea C se referea la )pere economice, ceea ce este
improbabil deoarece planşele indicate de prescurtarea _pl_ sugerează deja că este vorba de
cealaltă lucrare citată, atunci s-ar fi notat> C$ Idem, )pere economiceS, pl$II$
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la două dintre aceste întrebări, re studiaţi
capitolul 2.3 şi notaţi pe margine ideile principale ale fiecărui paragraf.
,(;( Răs&unsuri )i comentarii la testele de autoevaluare $est 1
1$1$ 7ste vorba de elementul central al cercetării şi studierii istoriei şi anume anc)etarea
aciunilor, gesturilor umane :ale indivizilor sau ale grupurilor< a factorilor care le
influeneazăşi a consecinelor acestora asupra mediului natural, social, politic, mental etc$
$est 2
=$1$ !ultura vie este cultura actuală a unei populaii, poate fi observatăşi e păstrată integral %n
toate componentele sale$ !ultura moartă este o cultură ar)eologicăşi se păstrează sub forma
vestigiilor sau a resturilor materiale
=$=$ săpătura de salvare, săpătura preventivă, sondajele de informare şi verificare, cercetarea
ar)eologică sistematică
=$C$ metoda carbon 1D, metoda potasiu-argon, dendrocronologia
$est ,
C$1$ Istoricul anc)etează evoluiile comunităilor umane %n mediul lor geografic urmărind
factorii de mediu, localiz-nd geografic evenimentele şi faptele istorice, %n timp ce geograful
observa modificările %n timp şi spaiu produse de către om asupra mediului %nconjurător$
C$=$ cartografia, climatologia istorică, dendroclimatologia, fenologia, metoda glaciologică,
palinologia, studierea sedimentelor, lic)enometria, studierea resurselor minerale, a factorilor
microbieni, seismologia
$est -
D$1$ 2ermenul demografie provine din grecescul ]demos" :popor< şi ]grap)ein" :descriere<,
fiind aşadar, ştiina care se ocupă de studiul populaiilor$
D$=$ genealogia, istoria socială, politică, culturală, economicăşi militară
1BI
D$C$ durata unei generaii
D$D$ statistică socială se referă la realitatea socio-umană iar statistica istorică foloseşte
instrumentele, te)nicile şi metodele statistice pentru a studia trecutul omenirii
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la două dintre aceste întrebări, restudiaţi
capitolul 3.5. şi notaţi pe margine ideile principale ale fiecărui paragraf
-(6( Răs&unsuri )i comentarii la testele de autoevaluare
$est 1
1$1$ /r)ivistica este ştiina care se ocupă de crearea, conservarea şi folosirea ar)ivelor, at-t ca
documente, c-t şi ca instituie şi loc de păstrare a acestora
1$=$ /r)iva curentă se predă la doi ani de la crearea sa$ /r)iva de depozit se păstrează CB ani$
1$C$ Inventarierea reprezintă acea operaiune de luare %n evidenă a documentelor dintr-un
fond sau colecie şi %nregistrarea lor %ntr-un inventar$ Fişei documentului de ar)ivă cuprinde>
data, genul documentului, emitentul, aciunea, destinatarul, cota documentului,
caracteristicile documentului$
$est 2
=$1$ Paleografia este acea ştiină auxiliară istoriei care pune la dispoziie mijloacele necesare
descifrării scrierilor vec)i pe material organic$ 2ermenul paleografie este de origine greacă,
fiind format din Ypalaios":vec)i< şi Ygrap)os" :scriere<$
=$=$ Papirus, lemn, piatră, tencuială, sticlă, esături, sidef, tăblie cerate, metal, pergament şi
palimpsest@ )-rtie$
=$C$ Pene de scris, condei de trestie, călimara cu cerneală, precum şi cea cu c)inovar,
plaivazul sau plumbul :creionul<, burete, linie, compas, foarfece, cuitaş, nisiparniă şi
)aragul$
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la două dintre aceste întrebări, restudiaţi
capitolul 4.3 şi notaţi pe margine ideile principale ale fiecărui paragraf
$est ,
C$1$ !ercetările de filigranologie ajută la identificarea morilorZfabricilor de )-rtie, la
realizarea istoricului acestora, conduc-nd la concluzii importante privind circulaia )-rtiei sau
contactele ce se stabileau %ntre diferite regiuni3 se constituie %ntr-un ajutor preios pentru
diplomaticăşi cronologie, ajut-nd la datarea documentelor fără dată sau la stabilirea
autenticităii acestora$
C$=$ ,raitL des chiffres ou secrLtes maniFres dKLcrire, scris de .laise de Jigenbre, la
1@HE$!ea mai vec)e şi celebră criptogramă dintr-un text c)irilic se găseşte %n Psaltirea
0c)eiană$ 8n cadrul actelor, cea mai vec)e criptogramă păstrată se găseşte %ntr-un )risov %n
limba slavă, dat de &adu cel 4are, domnul Mării &om-neşti, la =@ ianuarie 1DII$
6(:( Răs&unsuri )i comentarii la testele de autoevaluare
$est 1
1$1$ #iplomatica generală se ocupă de studierea documentului %n sine, adică analiza formalăşi
de coninut iar diplomatica specială studiază mediul %n care a fost creat şi s-a păstrat
documentul$
1$=$ !ancelarii ale t-rgurilor şi oraşelor, ale mitropoliilor, episcopiilor, paro)iilor sau
mănăstirilor, ale marilor boieri$
1$C$ diplomatic, provenienă, scop, mod de prezentare, forma de redactare, coninut, forma de
transmitere
1$D$ protocolul :iniial şi final< şi textul sau contextul
$est ,
C$1$ 0tema formată din scut şi mobile :arme<3 'egenda3 *rnamentele3 /lte elemente semnul
crucii, coroana, pavilionul , tenanii :supori<
11B
C$=$ 4ărime, formă, tipul sigilar, procedeul de folosire, locul unde erau aplicate, culoare,
provenienă$
$est -
D$1$ Un incunabul anonim apărut %n 1DHE la 0trassburg
D$=$ Principiul numelui, principiul prenumelui, principiul generaiilor genealogice, principiul
proprietăii
D$C$ /rborele genealogic reprezintă o parte a tablei descendenilor, cuprinz-nd numai urmaşii,
pe linie bărbătească, a unui strămoş comun %n timp ce spia genealogică reprezintă o %nşiruire<
a tuturor persoanelor care descind dintr-un personaj comun şi care au drepturi asupra
bunurilor care ar fi revenit personajului comun$ 0pre deosebire de arborele genealogic nu se
redă sub forma unui copac, ci a unei liste şi are un scop, de regulă, practic, acela de a rezolva
anumite probleme$
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la două dintre aceste întrebări restudiaţi
capitolul 5.6. şi bibliografia indicată.
$est 1(
1$1$ 1amburg, 1G=G %n lucrarea 8uzeografie a lui (aspar 6eicQel$ 8n spaiul nostru, termenul
muzeu este folosit pentru prima dată de către #imitrie !antemir %n (ronicul vechimii
$omano"8oldo".lahilor$
1$=$ lumină, umiditate, sc)imbările bruşte de temperatură, v-nt, compoziia c)imică a aerului
1$C$ copii, facsimile, diapozitive, desene, texte explicative, )ări, diorame
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la două dintre aceste întrebări restudiaţi
capitolul 6.2. şi bibliografia indicată.
$est 2(
=$1$ a$ Piatră3 b$ Piatrăşi metal3 c$ 4etal3 d$ 'emn3 e$ 2extile3
=$=$ acte publice :legi, decrete, diplome militare<, acte private, inscripii onorifice, inscripii
funerare, inscripii gravate pe edificii, borne miliare
$est ,(
C$1$0tema este acea reprezentare grafică sau plastică a armelor unui cavaler şi se compune din
scut, coif, cimier, coroană, lambrec)ini, deviza )eraldică, supori sau tenani$
C$=$ 4obilele sau figurile )eraldice se află pe scut şi pot fi figuri )imerice, figuri naturale sau
figuri artificiale
$est -
D$1$ culoarea 5 asprul, corespondena %n sistemul ponderal 5 dra)mă, după numele
emitentului 5 napoleoni, după titlul emitentului 5 ducai, după o localitate 5 taler$
D$=$ metrologia numismatică are ca obiect de studiu sistemul de măsuri şi cel valoric al
monedelor, etalonul monetar şi acoperirea %n aur a valorii acestora$
$est 6(
@$1$ 4etrologia studiază sistemelor de măsură din trecut, analizează evoluia lor şi adaptarea
la sistemul de măsură modern$ 0erveşte la localizarea sau c)iar datarea unui document care
cuprinde referiri la o anumită unitate de măsură specifică unei zone şi perioade istorice bine
definite$ 4etrologia ca ştiină este indispensabilă istoriei economice$
"otă0 În cazul în care nu aţi răspuns corect la ultima întrebare restudiaţi capitolul
6.6. şi bibliografia indicată.
111
&*4/6I/ - bancnote
1$
=$
C$
D$ @$
E G H$
11=
I$ $
11$ 1=$
1C$
1D$
1@$
11C
1E$

1G$
1H$ 1I$
=B-=D$
=@-=H$
=I-CC$
11D
C=-CH$
CI-D1$
D=-DE$
DG$
DH$
DI$
11@
@B$
@1-@=$
@C$
@D$
@@$
@E$
@G$
11E
@H$
@I$
EB$
E1$
E=$
EC$
ED$
11G
E@$
EE$
EG$
EH-GB$
11H
G1$
G=$
GC$
GD$
11I
G@$
GE$
GG$
GH$
GI$
1=B
HB$
H1$
H=$
HC$
HD$
1=1
1$ = lei, 1= martie 1I1@
=$ @B bani, 1I1G
C$ 1 leu, 1I1G
D$ = lei, 1I1G, 1C1 x H= mm$
@$ @ lei, 1I1G
E$ 1B bani, 1I1G, C1 x DD mm$
G$ =@ bani, 1I1G, DB x @1 mm$
H$ @B bani, 1I1G, D@ x @H mm$
I$ 1 leu, 1G iulie 1I=B, GG x @@ mm$
1B$ 1 leu, =1 decemvrie 1ICH, GI x @@ mm$
11$ = lei, 1G iulie 1I=B, 11E x G= mm$
1=$ @ lei, == noembrie 1I=H
1C$ @ lei, I sept$ 1I=I, 1C= x H1 mm$
1D$ =B lei, 1B iunie 1I=E, 1ED x 1BB mm$
1@$ 1BB lei, 1C mai 1IC=
1E$ 1$BBB lei, =@ iunie 1ICE
1G$ @$BBB lei, C1 feb$ 1IC1, 1GI x 11D mm$
1H$ =B lei, 1ID@, EI x DI mm$
1I$ 1BB lei, 1ID@, I1 x E@ mm$
=B$ @BB lei, 1 nov$ 1IDB, 1@I x HE mm$
=1$ similar, = apr$ 1ID1$
==$ similar, == iul$ 1ID1$
=C$ similar, =B apr$ 1ID=$
=D$ similar, =E ian, 1IDC$
=@$ 1$BBB lei, 1B sept$ 1ID1, 1HD x 1B@ mm$
=E$ similar, = mai 1IDD$
=G$ similar, 1B oct$ 1IDD$
=H$ similar, =B mai 1ID@$
=I$ =BBB lei, 1H nov 1ID1, =B1 x11= mm
CB$ =BBB lei, =C martie 1IDC, =B1 x11= mm
C1$ =BBB lei, 1 sept 1IDC, =B1 x 11= mm
C=$ =$BBB lei, = mai 1IDD, =B1 x 11= mm$
CC$ =BBB lei, 1B octomvrie 1IDD, =B1 x 11= mm$
CD$ @$BBB lei, =H sept$ 1IDC, 1E@ x IB mm$
C@$ similar, = mai 1IDD$
CE$ similar, =B oct$ 1IDD$
CG$ similar, 1@ dec$ 1IDD$
CH$ similar, =B martie 1ID@$
CI$ similar, =1 aug$ 1ID@$
DB$ similar, =B dec$ 1ID@$
D1$ 1B$BBB lei, 1H mai 1ID@, 1ID x 11E mm$
D=$ similar, =B dec$ 1ID@$
DC$ similar, =H mai 1IDE$
DD$ 1BB$BBB lei, 1 aug$ 1ID@, 1H@ x I1 mm$
D@$ similar, 1 apr$ 1IDE$
DE$ similar, =H mai 1IDE
DG$ similar, =1 oct$ 1IDE$
DH$ similar, =B dec$ 1IDE$
DI$ 1BB$BBB lei, =@ ian$ 1IDG, 1HB x HI$
1==
@B$ 1$BBB$BBB lei, 1E apr$ 1IDG, 1IB x IB mm$
@1$ 1$BBB$BBBB lei :fals epoca<, 1I1 x IB mm$
@=$ @$BBB$BBB lei, =@ iun 1IDG, =BD x 1B@ mm$
@C$ 1BB lei, =G aug$ 1IDG, 1D1 x E1$
@D$ similar, @ dec$ 1IDG$
@@$ 1$BBB lei, 1H iunie 1IDH, 1EC x G@ mm$
@E$ 1$BBB lei, =B sept$ 1I@B, 1G1 x HB mm$
@G$ =B lei, 1@ iunie 1I@B, 1DB x EC mm$
@H$ 1 leu, 1I@=, 11@ x @E mm$
@I$ C lei, 1I@=, 1=B x E1 mm$
EB$ @ lei, 1I@=, 1=E x EE mm$
E1$ =@ lei, 1I@=, 1DG x HB mm$
E=$ 1 leu, 1IEE, 1BC x @= mm$
EC$ @ lei, 1IEE, 1=C x EB mm$
ED$ 1B lei, 1IEE, 1C= x E@ mm$
E@$ =@ lei, 1IEE, 1D1 x EI mm$
EE$ @B lei, 1IEE, 1DH x G= mm$
EG$ 1BB lei, 1IEE, 1@D x G@ mm$
EH$ =BB lei, dec$ 1II=, 1@D x G= mm$
EI$ @BB lei, april$ 1II1, 1@H x G@ mm$
GB$ @BB lei, dec$ 1II=, 1EB x GG mm$ :fil$ Frontal, fir subtire<
G1$ similar, fil$ 'ateral, fir subtire$
G=$ similar, filigr$ 'ateral, fir gros$
GC$ 1BBB lei, sept$ 1II1, 1EG x GE mm$
GD$ 1BBB lei, mai 1II1, 1EG x GG mm$
G@$ @BBB lei, mart$ 1II=, 1G@ x GE mm$
GE$ @BBB lei, mai 1IIC, 1GD x GE mm$
GG$ 1B$BBB lei, feb 1IID, 1H= x GH mm$
GH$ 1BBB lei, 1IIH, 1D1 x EB mm$
GI$ =BBB lei, 1III, 1DD x ED :polimer<
HB$ @BBB lei, 1IIH, 1D@ x EI mm$
H1$ 1B$BBB lei, 1III, 1@B x EE mm$
H=$ 1B$ BBB lei, =BBB, 1@1 x EH mm :polimer<
HC$ @BB$BBB lei, =BBB, 1EG x GE mm :polimer<
HD$ @ lei, 1 iul =BB@, 1=G x EG mm :polimer<
H@$ 1BB lei !oop de !onsum, 1IE=, 11= x GI mm$
HE$ @B centi, 6avrom (iurgiu, 1BH x @@ mm$
1=C
&*4/6I/ - monede
1=D
1=@
1=E
1=G
1=H
1=I
1CB
1C1
1C=
1CC
&*4/6I/ 4I'70I4 J/' 6*4 472/'
1GG= = paraZC Qop 5 0adagura /7
!arol I domn 1HEG 1 banZ^att r !o /7
1HEG @ baniZ^att r !o /7
1HEG 1B baniZ^att r !o /7
1HEG 1B baniZ
17/2*6
/7
1HHB = bani /7
1HGC @B bani /&
1HGC 1 '7U /&
1HGD 1 '7U /&
1B 1HG= = '7I /&
!arol I rege 1IBB 1 ban /7
1HH= = bani /7
1IBB = bani /7
1HH= @ bani /7
1HHD @ bani /7
1CD
1IBB @ bani 6I
1IB@ @ bani 6I
1IBE @ bani 6I
1IB@ 1B bani 6I
1IBE 1B bani 6I
1IBE 1B bani 6I
1IB@ =B bani 6I
1IBE =B bani 6I
1IBE =B bani 6I
1IBB @B bani /r
1I11 @B bani /r
1I1= @B bani /r
1I1D @B bani /r
1IBE 1 '7U /r
1I11 1 '7U /r
1I1= 1 '7U /r
1I1D 1 '7U /r
CC 1I1D = '7I /r
Ferdinand I 1I=1 =@ bani /l
1I=1 @B bani /l
1I=D 1 '7U 6I
1I=D 1 '7UZ0I($ 6I
1I=D = '7I 6I
1I=D = '7IZ0I($ 6I
&egenta 1ICB @ '7IZ1 !+6
1ICB @ '7IZn$6$ !+6
1ICB =B '7I !+6
!arol II 1ICH 1 '7U !+6
1ICI 1 '7U !+6
1IDB 1 '7U !+6
1ICB 1B '7IZn$6 !+6
1ICB 1B '7IZ!orn /bund$ !+6
1ICB 1B '7IZsuprastantat 1IC= !+6
DI 1ICB =B '7IZ!orn abund !+6
1ICE 1BB '7I 6I
4i)ai I 1ID1 1 '7U !+6
1ID1 = '7I +6
1ID= @ '7I +6
1ID= =B '7I +6
1IDC =B '7I +6
1IDD =B '7I +6
1IDC 1BB '7I Fe
1IDD 1BB '7I Fe
1ID@ =BB '7I !+6
EB 1ID1 @BB '7I /r
1IDD @BB '7I /r
1ID@ @BB '7I !+6
1IDE @BB '7I /'
1IDE =$BBB '7I !+6
1IDG 1B$BBB '7I !+6
1IDE =@$BBB '7I /&
1IDG @B bani !+6
1IDG 1 '7U !+6
1IDG = '7I !+6
1IDG @ '7I /'
1C@
&$P$&Z1IDH-
1I@1
1IDI 1 '7U !+6
1I@B 1 '7U !+6
1I@1 1 '7U /'
1I@1 = '7I !+6
GD 1I@1 = '7I /'
1IDH @ '7I /'
1IDI @ '7I /'
1I@B @ '7I /'
1I@1 =B '7I /'
&P&-@=Z@G 1I@= 1 ./6 !+6
1I@C 1 ./6 !+6
H1 1I@D 1 ./6 !+6
H= 1I@= C bani !+6
1I@C C bani !+6
1I@= @ bani !+6
1I@C @ bani !+6
1I@D @ bani !+6
1I@@ @ bani !+6
1I@E @ bani !+6
1I@G @ bani !+6
1I@= 1B bani 6I
1I@D 1B bani 6I
1I@@ 1B bani 6I
1I@E 1B bani 6I
1I@= =@ bani 6I
1I@C =@ bani 6I
1I@D =@ bani 6I
1I@@ @B bani 6I
1I@E @B bani 6I
&$P$& EBZEC 1IEC @ bani 6I
1IEB 1@ bani 6I
1B1 1IEB =@ bani 6I
1IEC 1 '7U 6I
1IEC C '7I 6I
&0& 1IEE @ bani 6I
1IG@ @ bani /'
1IEE 1@ bani 6I
1IG@ 1@ bani /'
1IEE =@ bani 6I
1IH= =@ bani /'
1IEE 1 '7U 6I
1IEE C '7I 6I
1IGH @ '7I /'
1IIB- 1II= 1 '7U !+6
1IIC 1 '7U !+6
1IID 1 '7U !+6
1II@ 1 '7U !+6
1IIE 1 '7U !+6
1II= @ '7I 6I
1IIC @ '7I 6I
1IID @ '7I 6I
1=1 1II@ @ '7I 6I
1IIB 1B '7I 6I
1II1 1B '7I 6I
1CE
1II= 1B '7I 6I
1IID 1B '7I 6I
1II@ 1B '7IZF/* 1ID@-1II@ 6I
1IIE 1B '7I Z^orld Food 6I
1IIE 1B '7I Z/tlantaU0/ 6I
1II1 =B '7I Fe-!+6
1II= =B '7I F7Z!+6
1IIC =B '7I Fe-!+6
1IID =B '7I FeZ!+6
1CC 1II@ =B '7I FeZ!+6
1II1 @B '7I FeZ!+6
1II= @B '7I FeZ!+6
1IIC @B '7I FeZ!+6
1IID @B '7I FeZ!+6
1II@ @B '7I FeZ!+6
1IIE @B '7I FeZ!+6
1II1 1BB '7I
1
F7
1II= 1BB '7I F7
1II= 1BB '7I F7
1II= 1BB '7I F7
1II= 1BB '7I F7
1IIC 1BB '7I F7
1IIC 1BB '7I F7
1IID 1BB '7I F7
1IID 1BB '7I F7
1II@ 1BB '7I F7
1II@ 1BB '7I F7
1IIE 1BB '7I F7
1III @BB '7I
=
/'
1III @BB '7I /'
=BBB @BB '7I /'
=BBB @BB '7I /'
1@E 1III @BB '7IZ eclipsa /'
=BBB 1BBB '7I /'
=BB1 1BBB '7I /'
=BBC /'
=BBD 1BBB '7I /'
=BB1 @BBB '7I /'
=BB= @BBB '7I /'
=BBC @BBB '7I /'
=BB@ 1 ban !+6
=BBE 1 ban !+6
=BBG 1 ban !+6
=BBH 1 ban !+6
=B1B 1 ban !+6
=B11 1 ban !+6
=BB@ @ bani !+6
=BBH @ bani !+6
=B1B @ bani !+6
=B11 @ bani !+6
=BB@ 1B bani 6I
=BBE 1B bani 6I
=BBG 1B bani 6I
=BBH 1B bani 6I
1
Jariante codite I drepte sau rotunjite, &*4/6I/ pe muc)ie spre av sau rv$
=
/ceesi situatie ca mai sus
1CG
=B11 1B bani 6I
1GI =BB@ @B bani czn
1HB =BBH @B bani czn
1H1 =B1B @B ./6I /urel Jlaicu !+6
1H= =B11 @B bani comemorativaZE=@ ani de la urcarea
pe tron a lui 4ircea cel .atran
alama
1HC =B11 proof 1 ban *tel placat cu
alama
1HD =B11 proof @ bani *tel placat cu
cupru
1H@ =B11 proof 1B bani *tel placat cu
nic)el
1HE =B11 proof @B bani comemorativaZE=@ ani de la urcarea
pe tron a lui 4ircea cel .atran
alama
4edalii 1IEI !amp$ 7urop$ EI !+6
1HH 4ed$!omunist !+6
1HI 4ed$ 4aternit$ !+6
1IB 4ed$&P& pt merite deoseb$ %n munca !+6
1I1 1IGD RRR ani =C aug 1IDD !+6
1I= 4ed cerb !+6
1IC .arbăie şi credină !arol I /7
1ID 1IBE 7xpoziiunea generală rom-nă din bucureşti
1IBE
/7
1I@ Pentru merit la concursul general al anului /7
1IE 1ICI 4edalia ,colii 0up de &ăzboi !+6
1IG 1I@1 4edalia comitetului pt educaie fizică şi sport
!amp &P& 1I@1
/7
jetoane 1 '7U .erăria 'ut)er Y'a doi căpitani" !+6
1II 1III FI0/ I#4 6I
=BB 0*! /nonimă de telef !+6
=B1 0*! /nonimă de telef !+6
=B= 4ax$ 1IEG P22& !ontrol #irecia P22& a capitalei &eg$
.ucureşti
6I
=BC 0igilar$ /v$ BIC@H /0/
=BD = /v-&ev /l
=B@ Pn -/J-&J 6I
=BE U6I!*4 0s02740 6I
1CH