BABA DOCHIA – LEGENDE ROMÂNEȘTI

Săndulescu Constantina
Grădinița Apele Vii


Primăvara reprezintă, în lumea satului românesc, prilej de mare bucurie și încântare,
deoarece natura revenită la viață oferă, pe lângă un spectacol sublim, speranța unui an nou bun și
roditor. De aceea, foarte multe legende și obiceiuri se întâlnesc în această perioadă.
Din moşi strămoşi, ziua de întâi martie aparţine Babei Dochia, străveche zeitate agrară.
Numele acesteia provine din calendarul bizantin, unde în prima zi a primăverii este celebrată Sfânta
Evdokia. Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai frumoase şi importante mituri autohtone,
cunoscând mai multe variante. Sunt considerate zile ale Babei Dochia zilele cuprinse între întâi
martie, început de an în vechiul calendar autohton, şi nouă martie, ziua echinocţiului de primăvară
în calendarul iulian.

Mitul lui Traian şi al Dochiei
Una din variantele legendei legate de numele Dochiei este mitul „Traian şi Dochia”. După
cum spunea criticul literar George Călinescu, acest mit este „rezultatul unei întregi experienţe de o
viaţă a poporului român”. Mitul povesteşte despre formarea poporului român, despre unirea dacilor
cu romanii. Despre Dochia, o fată extraordinar de frumoasă, se credea că este fiica geto-dacului
Decebal. După cucerirea Daciei, aşezându-se pe meleagurile dacice, Traian este vrăjit de farmecul
fetei şi doreşte să o ia de nevastă. Traian urmăreşte ca prin uniunea sa cu Dochia să dea un exemplu
celorlalţi romani, asigurându-se în felul acesta asimilarea populaţiei dacice. Pentru că fata este
foarte mândră şi refuză categoric să răspundă sentimentelor falnicului cuceritor, încearcă să fugă.
Este urmărită de Traian şi de trupele acestuia şi se ascunde printre stâncile sacre ale muntelui
Ceahlău. Este ajunsă din urmă de Traian. În acel moment, Dochia îi cere ajutor zeului Zamolxis şi îi
cere să o prefacă în stane de piatra decât să capituleze în fata cuceritorului poporului dac.
Ascultându-i ruga fierbinte, zeul o transformă împreună cu oile sale în stane de piatră.

Lepădarea de cojoace
O altă variantă a legendei spune că fiul Babei Dochia s-a căsătorit cu aleasa sa, neţinând
cont de dorinţa mamei sale. Cu intenţia de a o supăra, Baba Dochia îşi trimite nora într-o zi geroasă
de iarnă la rău. Îi dă acesteia un ghem de lână neagră şi îi spune să nu se întoarcă acasă până când,
după atâtea spălări, ghemul nu se va face alb. Oricât s-ar fi străduit fata, lâna neagră nu avea cum să
devină albă… Din cauza gerului năprasnic, picături de sânge au început să curgă din degetele fetei
şi s-au prelins în rău, înroşind apă. Odată cu ele, curgeau şi lacrimile fetei.

Cojoacele Dochiei
Văzând atâta durere, Iisus Hristos s-a înduioşat şi i-a dăruit o floare de culoarea roşie,
sfătuind-o să spele lâna cu ea. Ceea ce faţă a şi făcut, mulţumindu-i frumos. A constatat cu uimire
că lâna s-a albit şi s-a dus acasă cu inima uşoară, povestindu-i soacrei sale minunea. Baba Dochia
nu a crezut-o şi a învinuit-o că cel care a ajutat-o (fata îi pusese numele de Mărţişor pentru că nu
ştia cum îl cheamă) este iubitul ei. Mai târziu, Dochia îşi duce turmele la păscut sus pe munte,
crezând că a venit primăvara. Doar primăvara putea găsi flori roşii… Pentru că era foarte cald, Baba
Dochia, în urcuşul său, îşi scoate toate cele nouă cojoace pe care le purta. La un moment dat,
vremea se schimbă total. În loc de soare, se pornise o ninsoare care nu se mai oprea şi în loc de
căldură, s-a lăsat un frig de crăpau pietrele. De frig, Dochia şi turmele sale de oi s-au transformat în
stânci.

O altă variantă a legendei – întâlnită în Muntenia – introduce un personaj cunoscut nouă, și
anume pe Dragobete.
...„Zice că Baba Dochia era o babă bătrână și avea un fiu, care îl chema Dragobete Iovan.
Crescând, mamă-sa îl însură și-i dete nevastă. Însă Baba Dochia trăia foarte rău cu noru-sa și de
aceea o punea să facă lucru peste puterea ei.
Pe la sfârșitul lui făurar, a trimis-o sa-i aducă fragi coapte. Dumnezeu i-a dat fragi și a adus
soacrei sale. Baba când a văzut fragile coapte a chemat pe fiul său Iovan Dragobete sa meargă cu
oile și caprele la munte...
Sosind prima zi a lunii martie, Baba Dochia se îmbrăca cu nouă cojoace ...și luă pe fiul său
și ...plecă cu oile și caprele la munte. Abia ajunsă la munte ... un viscol geros se puse pe ei, si-i udă
toate cojoacele. Rabdă baba o zi și lepădă un cojoc. Răbdă două și lepădă al doilea cojoc. Și tot așa
în fiecare zi, până când în a noua zi lepădă și cojocul al nouălea. Atunci, cuprinsă de ger ...se uită la
fiul său Iovan să vadă ce face. Însa fiindcă Iovan Dragobete fusese mai rău îmbrăcat decât mama sa,
înghețase... și din gură îi atârna un sloi de gheață”.
Văzându-l, baba crezu că fiul cântă la caval... oile și caprele, asemenea înghețase de mult.
Iar în noaptea a noua a înghețat și baba Dochia, sleindu-se pe o piatră din care curge și astăzi apă...”

Zilele Babei…
Zilele cuprinse între întâi şi nouă martie corespund zilelor în care Dochia urca muntele, fugind de
Traian. Aceasta este semnificaţia zilelor, conform primei legende. Urmărind firul epic şi
semnificaţiile celeilalte variante, alternanţa zilelor ploioase cu cele călduroase din această perioadă
se datorează instabilităţii caracterului Babei Dochia. Zilele Babei sunt în număr de nouă. Pentru că
în aceste zile se face trecerea spirituală din frig în căldură, din iarnă în primăvară, s-a păstrat
obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om îşi alege o zi din intervalul întâi şi nouă martie sau
întâi şi doisprezece martie, în unele zone. În funcţie de evoluţia vremii din acea zi, zi frumoasă şi
însorită sau zi friguroasă şi ploioasă, ne putem anticipa norocul şi starea sufletească din acel an.
Dacă va fi vreme frumoasă, vom fi veseli şi binedispuși tot anul, dacă din contră va fi frig sau va
ninge, vom fi precum vremea: mohorâţi, fără viaţă şi fără noroc de-a lungul întregului an.

Cum se alege „Baba”
Modalitatea prin care ne alegem zilele de Babe diferă şi ea de la zonă la zona. Unii şi le aleg
aleatoriu, pur şi simplu optând pentru o zi din cele nouă, alţii şi le aleg în funcţie de ziua în care
sunt născuţi. Dacă sunt născuţi în oricare din cele nouă zile, îşi aleg Baba în ziua respectivă. Dacă
data naşterii este formată din două cifre, se face suma dintre acestea, iar rezultatul obţinut este Baba
persoanei născute în acea zi. Ce trebuie să mai ştim este faptul că de ziua Babei Dochia nu avem
voie să lucrăm. Se spune că cei care fac treaba în ziua de întâi martie atrag ghinionul şi zilele negre
asupra lor.


Bibliografie
1. Simion, Florea Marian, Sărbătorile la romani, vol. II, Editura Saeculum I.O, București,
2011
2. Niculita-Voronca, Elena, Datinile și credințele poporului român. Adunate și așezate în
ordine mitologică, Editura Saeculum Vizual, București, 2008