REPORTAJUL SOCIAL: ASPECTE DEFINITORII

CUPRINS
Introducere.........................................................................................................1
I. Informaţa ! tratarea e "n
re#orta$.......................................................%
II. Ca&t'ţ&e defntor ! t#o&o(a
re#orta$u&u.........................................)
III. Locu& ! ro&u& $urna&*tu&u "n
re#orta$....................................................1+
I,. Pro-&ematca re#orta$u&u
*oca&.............................................................%%
,. Co&ectarea
nformaţ&or..............................................................................
V. 1. Documentarea..............................................................................................34
V. 2. Observaţia directă........................................................................................38
V. 3. Intervievarea.................................................................................................42
V. 4. Obstacole şi soluţii în procesul de colectare a inormaţiilor......................4!
,I. Un(/u& de a-ordare a
e0enmentu&u......................................................1+
,II. Per*ona$u& "n
re#orta$................................................................................2%
,III. Lm-a$u& re#orta$u&u
*oca&.....................................................................23
I4. Deta&u& "n re#orta$u&
*oca&.......................................................................31
4. 5e*a$u& ! m#actu& re#orta$u&u *oca& auto/ton 6*tudu de
ca78..........33
1
4I.
9-&o(rafe.................................................................................................+%
INTRODUCERE
Reportajul social ca gen informativ şi-a cucerit faima uneia din cele mai mobile
şi mai atractive specii ale jurnalismului contemporan. Or, astăzi reportajul social este
prezent aproape în orice publicaţie social-politică, indiferent de aria de răspîndire a
acesteia. a mai mult. !u sunt rare cazurile cînd ziarele de branşă şi revistele de
specialitate abordează realitatea prin intermediul reportajelor sociale. "i aceasta, pe
de o parte, graţie potenţialului reportajului de a reda profund şi multiaspectual
evenimentele în dinamica dezvoltării lor, pe de altă parte, datorită necesităţii
crescînde de socializare şi de #umanizare$ a realităţii, de personalizare a faptelor, în
fine, de încetăţenire a unei prese refle%ive, conştiente de importanţa obligaţiilor sale
sociale.
&ucrarea în cauză reprezintă un studiu teoretico-practic de definire şi prezentare
a reportajului social în presa scrisă şi este concepută, de asemenea, ca suport didactic
pentru cursul 'Reportajul social$. (a are în obiectiv aprofundarea cunoştinţelor în
domeniul te)nologiilor de realizare a reportajului social şi este destinată studenţilor
care au audiat cursurile '*e)nologii ale activităţii reportericeşti$ şi '+urnalismul
analitic$.
,
-copul lucrării este de a familiariza viitorii jurnalişti cu te)nicile, tacticele şi
etapele de producere a unui reportaj social . de la colectarea informaţiilor pînă la
forma finală a te%tului şi de a analiza locul şi rolul reporterului în conceperea şi
realizarea acestuia. (laborarea unui concept clar despre reportajul social face posibilă
semnalarea maladiilor ce afectează astăzi această specie jurnalistică.
-copul propus merită eforturile căutărilor, mai ales că e vorba despre un gen
prin intermediul căruia pot fi injectate în societatea maladivă a etapei de tranziţie noi
doze de optimism, atît de necesare individului social. !utrim speranţa că materialul
didactic respectiv va servi studenţilor drept sursă de completare şi, eventual, de
valorificare a informaţiei din domeniul vizat.
INFOR5A:IA ;I TRATAREA EI <N REPORTAJUL SOCIAL
Reportajul este cea mai spectaculoasă formă de jurnalism. De fapt, cu reportajul
începe şi se termină jurnalistica. Cei care scriu reportaje au parte mereu de cele mai
bune spaţii în ziar, de cel mai bun timp de emisie şi au cele mai multe şanse să cîştige un
Pulitzer. Probabil că pentru a învăţa să scrii reportaje bune merită să te faci ziarist
Don Ranl!, ziarist american.
Reportaj este un mod de comunicare ce descrie operativ, dinamic si veridic
spectacolul unui eveniment. (l este cel mai nobil, rafinat, eteric gen al presei care nu
admite distonări ale ritmului de e%punere şi nu tolerează false profunzimi, aşa-numitele
cvazifilozofări la temă. /impotrivă, suscită calmul, seninul, coerenţa împletită cu
propriile sentimente, indiferent de tema abordată. Reportajul c)ibzuit, calculat, ec)ilibrat
poate reduce din tensiune şi invers, poate face cititorul să desc)idă o fereastră a sufletului
prin care să pătrundă o rază de lumină şi speranţă. /e aceea, probabil, reportajul a şi fost
calificat drept genul optimal de reflectare a problemelor sociale.
*ermenul "reporta#"$ provine din franceză 0reportaje0 1engleză 0report02, ceea ce
în traducere înseamnă 0a informa0 şi apare la jumătatea secolului al 343-lea. /ar ce
este reportajul în contemporaneitate5
/icţionarul (%plicativ al &imbii Rom6ne 1/(32 propune pentru termenul de reportaj
următoarea definiţie7 'Reportaj 8 specie publicistică, apelînd adesea la modalităţile
9
literare de e%presie, care informează asupra unor situaţii, evenimente de interes general
sau ocazional, realităţi geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la fata
locului.
/in perspectiva cercetătorului francez +ean-/omini:ue ouc)er reportajul este7
; istorie povestită<
; un mod de a atribui semnificaţii unei poveşti reale<
; arta de a povesti şi a construi poveşti cu care suntem contemporani<
; forma în care este reprodus un eveniment<
; stare de spirit, o atitudine, un refle% al reporterului
1
care, pe lîngă funcţia
fundamentală de informare, caracteristică pentru toate genurile, are un şir de funcţii
,,majore0 orientate către7
- înţelegerea evenimentului,
- aducerea în atenţia publicului a unei informaţii personalizate,
- restituirea unei anumite realităţi într-o manieră originală,
- sensibilizarea publicului, complementară informării,
- semnificarea evenimentului relatat şi concretizarea semnificaţiei printr-o presupusă
legătură cu viaţa publicului,
- prezentarea unui element, considerat surpriză, faţă de un anumit nivel al
informaţiei, repetat de jurnalist ca fiind cunoscut de public,
- seducţia publicului,
- persuasiunea publicului.
-emnificativă, în această ordine de idei, pare să fie formula propusă de =ic)el
>oilor, conform căreia 'regula de aur într-un reportaj este rigoarea informaţiei şi scopul
redactării unui reportaj este acela de a-i face pe cititori să vadă, să audă şi să simtă ceea
ce jurnalistul însuşi a văzut, a auzit şi a simţit.$
,

/ar ce este reportajul social şi care ar fi elementele distinctive şi avantajele lui în
comparaţie cu alte tipuri de reportaje5
Reportajul social este specia jurnalistică ce apelează la mijloace stilistice cu scopul
1
ouc)er +ean-/omini:ue. &e reportaje. ?aris, 1@@A, p.BC.
,
Doman =i)ai. =anual de jurnalism. 4aşi7 ?olirom, 1@@C, p.AC.
E
de a informa asupra unor fapte şi evenimente sociale de actualitate, de interes pentru
public, informaţii culese de jurnalist de la faţa locului, în urma observaţiei directe.
/eşi reportajul social are o mulţime de avantaje în comparaţie cu alte tipuri de
reportaje 1economic, politic, artistic, etc.2, el nu poate fi folosit cu acelaşi succes în toate
împrejurările. Reportajul social poate fi e%ploatat cînd este vorba de un fenomen sau
eveniment din viaţa socială ce are început, dezvoltare a acţiunii şi sfîrşit. ?rin urmare,
reportajul social ne permite să zugrăvim realitatea ca proces de evoluţie, să arătăm
acţiunea în cursul dezvoltării ei.
4nformaţia care trezeşte interesul cititorului, impresionează şi care întregeşte
imaginea unui eveniment social reprezintă informaţia socială. 4nformaţia socială şi
calităţile ei deosebesc reportajul social de alte tipuri de reportaje. /acă în reportajul
economic sau în cel politic utilizarea mijloacelor stilistice şi a figurilor de stil este mai
puţin acceptabilă, în reportajul social acestea c)iar sunt recomandabile pentru a
sensibiliza publicul şi pentru a reda 'culoarea locală$ a evenimentului sau faptului tratat.
4nformaţia socială care poate fi tratată într-un reportaj trebuie să fie actuală, interesantă,
utilă şi să vizeze un eveniment, fenomen care s-a petrecut neapărat sub oc)ii jurnalistului.
4nformaţiile sociale care reprezintă subiecte potenţiale pentru un eventual reportaj
social pot fi simbolic divizate în patru categorii.
"n prima categorie se includ faptele diverse, evenimentele care interesează un număr
impunător de oameni din diferite categorii sociale, indiferent de ocupaţie, se%, nivel de
trai, studii, etc. (le trezesc curiozitatea şi interesul uman prin ceva neobişnuit, inedit.
# doua categorie o reprezintă informaţiile care se referă la diferite tipuri de conflicte
1greve, marşuri de protest, manifestaţii, războaie, etc.2 de interes naţional sau c)iar
internaţional. Fn momentul în care este tratată o astfel de informaţie socială, munca în
ec)ipă dintre jurnalist şi fotoreporter poate da rezultate performante.
# treia categorie o formează evenimentele care se produc într-o perioadă mai lungă
de timp sau care se succed în timp. 4nformaţiile respective cer ca jurnalistul să dea
dovadă de capacităţi investigatorii şi să depună eforturi sporite îndeosebi în procesul
documentării. Fn astfel de cazuri realizarea reportajului social poate dura mai mult timp,
însă rezultatul poate fi un reportaj de dimensiuni mai mari şi mai comple% sau poate fi
A
c)iar un ciclul de reportaje . contează valoarea informaţiei semnificative.
# patra categorie cuprinde informaţii sociale a%ate pe om, pe tipuri de oameni,
grupuri sau clase sociale. Gceste informaţii pot fi baza unor reportaje sociale care trag
semnalul de alarmă referitor la anumite probleme, tendinţe sau c)iar procese sociale
negative care au loc în societate şi de care nu se ocupă nimeni sau dacă o fac, atunci nu
îndeajuns şi nu cum s-ar cuveni.
?ractic, orice eveniment, fapt care se desfăşoară în prezenţa jurnalistului, care atrage
atenţia şi care poate trezi interesul uman poate fi reprodusă într-un reportaj social.
/epinde, pe de o parte, de măiestria jurnalistului7 să poată colecta cît mai multe
informaţii, să găsească cît mai multe surse şi detalii şi să stabilească ung)iul de abordare
cel mai potrivit pentru evenimentul dat. ?e de altă parte, depinde de valoarea, de calităţile
informaţiei semnificative, aşa cum7 pro$imitate temporală, pro$imitate spaţială,
neobişnuitul faptelor, conflictul, consecinţele, captarea interesului uman, etc.
?ro%imitatea temporală se prezintă ca o barieră ce ajută jurnalistului să plaseze
scrierea sa într-un conte%t al evenimentelor pe care le trăim. Gceastă gradaţie contribuie
la stabilirea în scrierile jurnalistice a unei legături logice între trecut şi prezent, prezent şi
viitor. -e ştie că o parte însemnată a volumului de date din carnetul jurnalistului îşi pierde
capacitatea sa informaţională de acum în stadiul iniţial de cercetare a materialului
factologic. +urnalistul este dator să ignoreze aceste informaţii 1de multe ori destul de
interesante2 în viitorul său reportaj din simplul motiv că ele s-au învec)it şi nu mai pot să
servească concepţiei şi scopului principal al cercetării întreprinse. Fn caz contrar, e%istă
pericolul că jurnalistul va realiza un reportaj 'atemporal$.
?ro%imitatea spaţială presupune ca informaţia dintr-un reportaj social să constituie un
fapt din realitatea apropiată cititorului. Or, valoarea evenimentului, de obicei, se
încadrează în anumiţi parametri spaţiali. /istanţarea crescîndă de la epicentrul
evenimentului este direct proporţională cu diminuarea valorii acestui eveniment şi
scăderea interesului auditoriului pentru ceea ce se petrece acolo. '&ocalizarea$
evenimentului în reportaj se face prin descrierea panoramică a locului, mediului în care
acesta s-a produs, precum şi prin îmbogăţirea te%tului cu cuvinte 'vii$ 1dialecte2 şi
e%presii frazeologice specifice graiului din zona respectivă.
H
!eobişnuitul faptelor este o caracteristică c)emată să atragă atenţia cititorului şi să
producă emoţii. Daracterul neobişnuit al informaţiilor descrise are un impact deosebit
asupra auditoriului. (l catalizează sensibilitatea de recepţionare a cititorului, provocîndu-
i diverse stări emotive vis-a-vis de faptele sau personajele descrise.
Daptarea interesului uman este o valoare absolut necesară pentru estimarea şi
ierar)izarea informaţiilor într-un reportaj. +urnaliştii reuşesc să capteze interesul uman şi
să producă anumite emoţii graţie detaliilor semnificative utilizate şi datorită limbajului
adecvat în care acestea au fost e%puse. /ar captarea interesului uman nu este o valoare
independentă şi nu apare nici odată de una singură. (a, mai întotdeauna, se îmbină cu
conflictul evenimentului, cu consecinţele acestuia sau cu notorietatea actorilor implicaţi
în eveniment.
=ai avem în circulaţie încă o noţiune din acest conte%t7 valoarea credibilităţii
informaţiei. Gceasta este un pas logic legat de asigurarea veridicităţii materialului selectat
din toate sursele posibile de informaţie jurnalistică şi c)iar colectat în procesul
observaţiei directe. Fn acelaşi timp, valoarea credibilităţii informaţiei constituie o
categorie pe care este foarte greu s-o determinăm în mod definitiv. Fn teoria şi în practica
jurnalistică curentă deocamdată nu e%istă criterii bine determinate de apreciere a valorii
credibilităţii informaţiei.
?rivitor la credibilitatea materialului colectat şi lansat pentru a fi publicat, redactorii,
cercetătorii jurnalismului ţin cont şi apelează de mai multe ori la intuiţia publicistului,
e%perienţa lui de viaţă şi de creaţie, fac trimiteri la creaţia lui anterioară, la aprecieri din
articole omagiale şi recenzii despre creaţia jurnalistului respectiv.
*oate elogiile şi meritele de cîndva şi de odinioară însă nu pot salva onoarea şi
prestigiul jurnalistului, dacă la un moment dat el promovează un neadevăr, vine în
contradicţie cu bunul simţ şi cu principiile sănătoase pe care le-a susţinut cu multă rîvnă
anterior.
Fn cadrul polemicilor desfăşurate în coloanele gazetelor şi revistelor se operează cu
argumente, fapte, surse documentare care contribuie la dezvăluirea adevărului obiectiv, la
triumful ec)ităţii sociale. =ajoritatea materialelor demonstrate în cursul polemicilor
mediatice au o sută de procente credibilitate7 acesta este c)ezăşia avantajului pe care îl
C
obţine învingătorul în polemică. Del învins se alege cu un asemenea rezultat pentru că a
utilizat informaţii iniţiale, valoarea credibilităţii cărora a fost îndoielnică.
4nformaţia socială tratată în reportaje poartă caracterul unei istorii confirmate, redată
în amănunte. Fn epoca informaţiei, a imaginii omniprezente, reportajul social vizualizează
informaţia, o autentifică, conferindu-i credibilitate. (lementele, mijlocele de realizare a
reportajului social sunt asemănătoare cu cele ale spectacolului. Gltfel spus, reportajul
redă şi subliniază spectaculos evenimentul. ?rin ce se e%primă spectaculozitatea lui5
?rima . recomandă utilizarea emotivă a e%presiilor selecte. O corespondenţă emotivă ar
descinde în dramă, în ceva departe de obiectivismul propus, deoarece ea implică şi se
fondează pe spiritul logic, pe analiză, sinteză, comparaţii, deducţii etc. Or, toate acestea
n-au nimic cu emoţia. Fn acelaşi timp este puţin spus că reportajul e un gen eminamente
senzual. -entimentele proprii sunt acceptate în doze restrînse, cît ar face bine
materialului. ?rea multe emoţii pot umbri sau c)iar ascunde detaliile semnificative.
*otuşi, graţie informaţiei semnificative, a valorii şi ponderii evenimentului, reportajul
este absolut diferit de scenariile întocmite în studiouri sau cabinete.
Dele mai multe evenimente demne de a fi e%puse în presă pot fi redate prin
intermediul reportajului. Fnsă despre orice n-ar scrie jurnalistul, el are nevoie numaidecît
de un prilej al evenimentului, de aşa-zisul prilej informativ. Fn avalanşa de fapte şi de
acţiuni din viaţa unui colectiv de producţie, a unei localităţi întotdeauna este un
eveniment mai proaspăt, mai recent, mai semnificativ care poate fi pus la baza
reportajului.
/esigur, nu fiecare prilej informativ este suficient pentru ca în ziare să apară un
reportaj şi nu fiecare eveniment sau fapt este demn de a fi descris. Driteriul aprecierii
constă în valoarea informaţiei semnificative, în particular şi în importanţa socială a
fenomenului sau faptului, în general.
>alorile informaţiei sociale dau semnificaţii unor funcţii ale reportajului social,
precum7
- reproducerea detaliată şi multiaspectuală a evenimentului într-un timp cît mai
restrîns<
- e%punerea faptelor în conte%tul în care s-au produs<
B
- utilizarea informaţiei personalizate, a detaliilor<
- prezentarea informaţiei într-o manieră originală şi interesantă<
- sensibilizarea publicului, etc.
/atorită valorilor semnificative ale informaţiei, reportajul social reprezintă un mod de
a atribui semnificaţii unei întîmplări reale. (l este o formulă în care e reprodus un
eveniment, o stare de spirit şi o atitudine de refle% al reporterului. Reportajul social nu e o
afacere de dimensiune, ci mai degrabă una de distanţă. Or, datorită activităţii mijloacelor
de informare în masă, evenimentul însuşi este transferat în diferite colţuri ale lumii, unde
şi este receptat, 'trăit$ de către auditoriu.
Reportajul este nu numai o formă de studiere şi de zugrăvire a realităţii, ci şi un
mijloc de luptă pentru transformarea ei. Fn faţa jurnalistului stă o sarcină grea . de a
observa totul ce este nou, atît pozitiv cît şi negativ, de a aprecia valoarea informaţiei
semnificative, precum şi importanţa fenomenului în ansamblu, perspectiva lui,
consecinţele posibile ale acestuia. ?rin scrierea sa jurnalistică, autorul de reportaje sociale
participă direct fie la propagarea idealurilor, valorilor sociale, fie la dezrădăcinarea şi
e%terminarea viciilor sociale. /e aici, importanţa majoră a reportajului social, mai ales
pentru societăţile în tranziţie.
@
CALIT=:ILE DEFINITORII ;I TIPOLO>IA REPORTAJULUI
Reportajul social ca gen informativ şi-a cucerit faima uneia din cele mai mobile şi
mai atractive specii ale jurnalismului contemporan. Or, astăzi reportajul social este
prezent aproape în orice publicaţie social-politică, indiferent de aria de răspîndire a
acesteia. a mai mult. !u sunt rare cazurile cînd ziarele de branşă şi revistele de
specialitate abordează realitatea prin intermediul reportajelor sociale. "i aceasta, pe de o
parte, graţie potenţialului reportajului de a reda profund şi multiaspectual evenimentele în
dinamica dezvoltării lor, pe de altă parte, datorită necesităţii crescînde de socializare şi de
#umanizare$ a realităţii, de personalizare a faptelor, în fine, de încetăţenirea a
jurnalismului civic.
Gfirmat în (uropa cu două secole în urmă, reportajul se utiliza iniţial ca o modalitate
de reflectare a diverselor recepţii politice, vizite oficiale, şedinţe guvernamentale şi
parlamentare, sărbători, etc. =ai tîrziu genul respectiv a început să fie folosit şi pentru
redarea evenimentelor ordinare din şi despre viaţa oamenilor simpli. Gctualmente
reportajul social urmăreşte ca în centrul atenţiei să fie, în e%clusivitate, omul . principalul
factor al deciziilor într-o societate democratică. Gdresat cetăţenilor, el este un mijloc de a
găsi răspunsuri la întrebările care frămîntă atît individul în particular, cît şi grupul social,
pătura socială sau c)iar societatea în ansamblu. Gstfel, reportajul social a devenit un
mijloc de comunicare prin care se pune în mişcare decorul vieţii reale şi cu ajutorul
căruia oamenii interacţionează, fac sc)imb de opinii şi oferă soluţii, contribuind, astfel, la
dezvoltarea generală a societăţii.
?rincipiul de bază al reportajului contemporan este păstrarea ec)ilibrului între o
1I
obiectivitate posibilă şi o inevitabilă subiectivitate. Gcesta este necesar pentru a
descoperi, a înţelege şi a transmite imparţial evenimentul. Jradul de obiectivitate poate
spori prin calm, sînge rece, prin capacitatea jurnalistului de a fi mai mult decît un simplu
martor la eveniment, precum şi prin responsabilitatea socială a lui.
(lementele distinctive ale reportajului, sub aspect structural, sunt7
- cuprinderea amplă, comple%ă şi din mai multe ung)iuri a subiectului abordat,
- plasarea evenimentul într-un conte%t larg,
- fi%area antecedentelor,
- e%punerea cauzelor producerii evenimentului,
- reflectarea desfăşurării,
- prefigurarea consecinţelor.
Reportajul social contemporan are scopul primordial de a relata operativ, detaliat şi
într-o formă pregnantă, despre cele mai importante şi interesante fenomene şi evenimente
sociale. Gstfel încît cititorul fără mari eforturi să-şi imagineze cum s-au produs lucrurile
în realitate. /e aici reiese particularitatea esenţială a reportajului social şi anume7
valoarea socială semnificativă a evenimentului, fenomenului, faptului descris.
O calitate însemnată a reportajului social ar fi şi caracterul lui documentar.
+urnalistul zugrăveşte în reportaj doar aceea ce a avut loc în realitate. &ocul, timpul,
datele reproduse în te%t trebuie să fie e%acte. Fn reportaj fantezia creatoare a jurnalistului
este pusă în anumite limite7 ea nu trebuie nici de cum să ducă la sc)imonosirea faptelor.
!ecesitatea de a asigura e%actitatea documentară a celor e%puse în reportaj creează
jurnalistului anumite dificultăţi. Fnsă anume ea, această necesitate, determină în mare
măsură avantajele reportajului care, prin caracterul său documentar, reprezintă o formă
deosebită de cercetare şi de zugrăvire a vieţii cotidiene.
-pecificul reportajului se manifestă şi în compoziţia lui. Dei mai mulţi jurnalişti
e%pun faptele în ordinea în care au avut loc în viaţă, pe ani, pe zile sau pe ore. Kneori
cronologia faptelor reprezintă cea mai buna soluţie de construcţie a unui reportaj. (%act
cum un dramaturg îşi construieşte piesa, străduindu-se ca pe măsura avansării în acţiune
interesul să crească, tot aşa reporterul este dator să-şi gîndească toată suita de secvenţe în
concordanţă cu cerinţele gradării în 'crescendo$ a acţiunii. Or, reportajul trebuie să
11
asigure trecerea lentă de la caracterul general relativ spre cel valorizator, să aprecieze
faptele, să le ierar)izeze valoric şi să acţioneze persuasiv asupra cititorului.
=etoda cronologică însă poate şi deranja cititorul, lăsîndu-i o impresie de orar de
muncă. /ar această metodă e argumentată7 cerinţa e%actităţii, a documentării reportajului
se referă şi la timpul în care s-au produs evenimentele descrie şi la cronologia zugrăvirii
lor.
Glteori reportajele pot fi construite după metoda piramidei inversate şi în acest caz
jurnaliştii intră în temă din primele rînduri. Gdică în primul alineat concentrează toată
esenţa reportajului, iar în cele ce urmează se opresc detaliat la aspectele generale.
O concepţie generală de realizare a reportajelor nu e%istă. -ingura condiţie este să
nu-l bagi pe cititor în ceată . să i le spui pe toate într-o anumită ordine, aleasă de tine, dar
suficient de clară pentru a-i menţine interesul. /eseori, însă, reflectarea faptului în c)iar
desfăşurarea sa reală nu este posibilă sau ocupă un procent scăzut în ansamblul unui
reportaj. "i atunci rămîne la atitudinea reporterului alegerea modalităţilor prin care
evenimentul în dinamica dezvoltării sale sa fie reconstituit şi povestit astfel încît să
devină o realitate şi pentru cititor.
O altă caracteristică definitorie a reportajului social este şi stilul lui. Daracterul narativ
al informaţiei, pe de o parte, şi tendinţa jurnalistului de a relata comple% evenimentul, pe
de alta, impun necesitatea utilizării procedeelor şi metodelor de descriere figurată a
realităţii. Fn reportajul social, întru reproducerea e%actă a situaţiei în care a avut loc
evenimentul, se admite e%ploatarea întregului arsenal al procedeelor artistice. Gstfel,
jurnaliştii aleg şi folosesc diverse mijloace stilistice precum7 epitetul, comparaţia,
metafora, etc.
Kn reportaj bine realizat, afirmă jurnalistul /umitru Doval, conţine, de regulă, nu
numai e%punerea ca atare, ci şi un dialog vioi, o digresiune lirică a autorului, descrierea
detaliată a unui episod, portretul şi caracteristica personajelor, etc. *oate aceste
componente îmbogăţesc esenţial reportajul, stimulează interesul cititorului faţă de
evenimentele descrise.
9
-pecificul reportajului social se manifestă şi în limbajul lui. /eosebirea unui reportaj
9
Doval /., Jorincioi J. Jenurile presei. D)işinău, 1@B9, p.AC.
1,
social de celelalte tipuri de reportaje constă în prezenţa unui limbaj simplu, nespecializat,
artistic, ce presupune un caracter emotiv. Kn te%t realizat într-o limbă rigidă, incoloră,
c)iar dacă şi relatează despre un fapt util şi important, niciodată nu va atrage atenţia
cititorului, nu îi va capta interesul. "i, în rezultat, impactul lui asupra auditoriului va fi
aproape nul. &imbajul reportajului social trebuie să fie unul cît mai asemănător cu
limbajul oamenilor pentru care scriem. -ă fie cît mai atractiv şi pe înţelesul tuturor . să
povestească nu să raporteze.
-tilul şi limbajul reportajului social sunt legate nemijlocit de caracterul emotiv al
acestuia. *e%tul reportajului trebuie să fie 'viu$, bazat pe emoţie, iar mesajul să se
adreseze sentimentelor. &ucrul respectiv poate fi realizat graţie limbajului artistic or,
acesta şi asigură reportajului un grad sporit de emotivitate. Reportajul social scris într-o
limbă cazonă şi plictisitoare denotă faptul că jurnalistul nu a 'trăit$ evenimentul, ci a
rămas indiferent la tot ce s-a produs acolo. "i nimic mai periculos pentru un jurnalist
începător nu este decît faptul de a apărea în faţa cititorilor în postura unui om indiferent.
/acă cititorul simte că pentru jurnalist evenimentul nu este altceva decît materie brută
pentru un nou articol, mai devreme sau mai tîrziu el va înceta să citească articolele
semnate de jurnalistul respectiv.
/eşi definitorii, caracteristicile respective nu au aceeaşi pondere într-un reportaj
social. 4ntensitatea cu care se manifestă o calitate sau alta depinde de ung)iul de abordare
şi de tipul reportajului realizat. Kng)iul de abordare este o modalitate specială de
studiere, analiză şi o formă anumită de e%punere, de reflectare a faptelor, determinate de
intenţiile jurnalistul şi de scopul propriu-zis al procesului de mediatizare a evenimentului.
*ipologia reprezintă clasificarea, în baza anumitor criterii, a produselor mediatice.
Dunoaşterea tipurilor de reportaje şi aplicarea consecutivă a ung)iului de abordare
facilitează întocmirea te%tului şi sporeşte gradul de receptarea a lui.
Da şi multe alte genuri ale presei, reportajul îşi are o tipologie aparte cu caracteristici
semnificative în abordare. Kn criteriu semnificativ de clasificare a reportajului social
poate fi concepţia retorică. Gcest criteriu este determinat, în temei, de intenţiile
jurnalistului de a scoate în prim plan fie elementele de decor, fie înlănţuirea faptelor.
Gstfel, deosebim7 reportaj de atmosferă şi reportaj de eveniment.
19
Reportajul de atmosferă este o relatare despre un eveniment în care prioritate
descriptivă se acordă nu faptelor propriu-zise, ci atmosferei, fondalului pe care acestea s-
au desfăşurat. =enirea unui astfel de reportaj este redarea detaliată a panoramei şi
crearea #culorii locale$ a evenimentului. Reportajul de atmosferă, graţie elementelor de
decor şi detaliilor descriptive, transferă, fie evenimentul în diferite colţuri ale lumii, fie pe
cititor la locul desfăşurării evenimentului. "i într-un caz şi în altul evenimentul este
receptat, 'trăit$ de către cititori, care devin martori virtuali ai acestuia. /etaliul de
atmosferă este elementul esenţial al acestui tip de reportaj.
Reportajul de eveniment este genul care scoate în prim plan faptul ziaristic în
dinamica dezvoltării sale, conjugarea lui cu alte fapte, înlănţuirea faptelor precum şi
impactul real şi potenţial al acestuia. Kn astfel de reportaj are menirea să urmărească
faptele, cu ajutorul elementelor descriptive să le e%pună şi să plaseze cititorul în mijlocul
lor. Fn reportajul de eveniment primordiale sunt faptele, dar nu detaliile. Fn acest conte%t
detaliile nu sunt decît mijloace secundare necesare pentru redarea profundă şi
multiaspectuală a esenţei faptelor propriu-zise. /eci, faptul ziaristic este pulsul
reportajului de eveniment.
Kn alt criteriu de tipologizare ar fi valoarea sau semnificaţia evenimentului. Driteriul
respectiv este determinat de importanţa faptelor şi comple%itatea informaţiei utilizate în
reportaj. Fn acest conte%t putem menţiona patru tipuri de reportaje7
- Reportaje ce reflectă fapte de actualitate 1întîmplări neprevăzute, crime,
accidente, evenimente mondene, etc.2. *ipul respectiv de reportaje e strîns legat de
actualitate, parametrul temporal fiind unul definitoriu. (l reflectă, în temei,
evenimente 'fierbinţi$, de aceea documentarea în prealabil a jurnalistului este
foarte dificilă, de multe ori c)iar imposibilă. Reportajele ce reflectă fapte de
actualitate prezintă un larg interes uman şi social<
- Reportaje centrate pe fapte diverse 1întîmplări simple a%ate pe profiluri general
umane, cazuri umoristice sau care evidenţiază destine semnificative, etc.2. Gcest
tip de reportaje este mai puţin supus parametrului temporal şi nu necesită o
documentare prealabilă minuţioasă. (l se bazează mai mult pe interesul uman şi
apelează la trăirile şi sentimentele cititorului. Gstfel, o caracteristică de bază a
1E
reportajului centrat pe un fapt divers este caracterul emotiv al acestuia<
- Reportaje ce se bazează pe fapte cu tentă de conflict 1conflicte armate, greve,
revoluţii, mitinguri de protest, manifestaţii, etc.2. /e menţionat că orice conflict,
fie social, politic sau economic, are o anumită preistorie. /e aceea, jurnalistul care
intenţionează să mediatizeze un astfel de eveniment este obligat să se
documenteze riguros asupra preistoriei evenimentului. Ktilizarea în reportaj a
informaţiilor colectate în timpul documentării pot înlătură multe incertitudini şi
simplifica receptarea opusului jurnalistic. Domple%itatea faptelor şi a panoramei
pe care se desfăşoară un eveniment cu tentă negativă, precum şi consecinţele
posibile ale acestuia prezintă un interes general sporit.
- Reportaje centrate pe fapte cu o desfăşurare de lungă durată în timp. Gcest tip de
reportaje, de altfel cel mai des întîlnit în presa auto)tonă, reflectă, în temei,
evenimente şi fenomene cu semnificaţie socială şi de larg interes uman, precum7
narcomania, traficul de fiinţe umane, fenomenul copiilor abandonaţi, a
cerşetorilor, bosc)etarilor, etc. >alorificarea acestor subiecte durează mai mult
timp şi necesită o documentare profundă şi multiaspectuală. (venimentele cu o
desfăşurare de lungă durată în timp, de obicei, sunt reflectate fie într-un reportaj
de dimensiuni, fie într-un ciclul de reportaje.
/rept criteriu de tipologizate a reportajelor sociale poate servi şi forma de e$punere a
evenimentului în pagina ziarului. Dunoaştem reportaje realizate în7
- formă te$tuală%
- formă fotografică%
- formă mi$tă sau te$tualo&fotografică.
Kn alt criteriu ar fi şi structura reportajului. Gcest criteriu deosebeşte două tipuri de
reportaje7 reportajul cu structură monolit şi reportajul cu structură pe blocuri.
-tructura monolit a unui reportaj presupune relatarea şi e%punerea evenimentului într-
un te%t indispersabil şi intact.
-tructura pe blocuri presupune despărţirea te%tului în mai multe compartimente. /e
obicei, fiecare compartiment poartă un subtitlu incitant7 fie autonom, fie o frază, o replică
sau afirmaţiile unui personaj din te%t. /eseori despărţirea te%tului se realizează prin
1A
intermediul aşa-numitelor 'ferestre$, în care reporterul concentrează informaţii
suplimentare, colectate în procesul documentării şi necunoscute publicului larg7 ceva din
istorie, un precedent, o curiozitate, etc. -e consideră că reportajul structurat pe blocuri
este mai atractiv şi mai uşor de lecturat.
'odalitatea în care este redat evenimentul, la fel poate fi considerat criteriu de
tipologizare a reportajelor. ?rin anumite modalităţi de redare a faptelor jurnalistul
reuşeşte ori să informeze publicul despre eveniment, ori să descrie anturajul în care a
decurs evenimentul, ori să facă cititorul să mediteze asupra evenimentului în cauză. *otul
depinde de scopul şi de intenţiile jurnalistului care, de fapt, şi sunt definitorii pentru
tipurile respective de reportaje. Donform modalităţii de redare a faptelor deosebim mai
multe tipuri de reportaje, între care7 reportaj&meditaţie, reportaj&tablou, reportaj
informativ, etc.
Reportajul de meditaţie este specia care, prin modalităţi filozofice de e%punere a
evenimentului, îl face pe cititor să cugete, să mediteze asupra celor întîmplate. /eseori,
întru realizarea acestui scop, se practică întreruperea temporară a e%punerii acţiunii în
punctul culminant, fapt ce permite cititorului să cîntărească şi să analizeze faptele
relatate. ?unctele de suspans ţine auditoriul în stare tensionată pînă în momentul
deznodămîntului acţiunii. Daracterul meditativ al reportajului presupune implicarea, fie şi
virtuală, a cititorului în eveniment or, aprecierile şi concluziile finale sunt în e%clusivitate
avantajele acestuia.
Reportajul&tablou este o descriere minuţioasă a conglomeratului de fapte ziaristice
care reprezintă însuşi evenimentul. *ipul respectiv de reportaje acordă prioritate esenţei
evenimentului şi atmosferei în care acesta s-a produs. ?ărerile, emoţiile, mărturiile şi
sentimentele participanţilor la eveniment nu sunt decît elemente au%iliare. /eci, utilizarea
lor într-un reportaj-tablou nu este obligatorie.
Reportajul informativ este specia care, prin intermediul datelor informative, e%pune
faptul ziaristic, evenimentul sau fenomenul. -pecific pentru reportajele din această
categorie este utilizarea din plin a informaţiilor statistice. Lolosirea cifrelor concrete, a
statisticii dau reportajelor prestigiu şi precizie. Reportajul informativ dă prioritate
elementelor informative, dar nu celor descriptive şi are tendinţa mai mult de a informa
1H
publicul despre eveniment, decît de a-l introduce în atmosfera creată acolo.
Gctualitatea evenimentulu, de asemenea, poate servi drept criteriu de tipologizare
a reportajelor. +ean /omini:ue ouc)er identifică şase tipuri de reportaje7
Reportajul cald" care conţine evenimente neprevăzute precum accidentele,
catastrofele, cataclismele etc.<
Reportajul rece care conţine evenimente prevăzute ce preced acelaşi tip de
evenimente. /rept e%emplu poate servi un reportaj de la o conferinţă de presă care
precede desc)iderea campionatului de fotbal<
Reportaju&magazin reflectă un fenomen care se desfăşoară într-un anumit mediu
social 1evenimente din viaţa minorităţilor naţionale, confesiunilor religioase, etc.2<
Reportajul&atemporal scoate în evidenţă un eveniment foarte cunoscut cu un
potenţial de interes permanent 1narcomanie, trafic uman, %enofobie, terorism, rasism,
inflaţie etc.2<
Reportajul de urmărire (ecou) care ajută la stabilirea anumitor concluzii asupra
unui eveniment produs recent, de e%emplu, concluziile alegerilor locale, parlamentare
sau anc)eta privind diverse catastrofe<
Reportajul relocalizat este consacrat unui eveniment de actualitate, în care
actorii sunt personaje implicate în alte evenimente de amploare din trecut 1veterani de
război, veterani ai muncii, campioni olimpici, etc.2.
Reportajele se mai deosebesc în funcţie de7
domeniul de activitate* social, economic, politic, sportiv, cultural<
areal geografic* internaţional, naţional, regional, local<
zonă de interes* turism, cultură, educaţie, ştiinţă, medicină, etc.
O altă clasificare mai comple%ă, este propusă de cercetătorii şcolii franceze de
jurnalism /aniel JarveM şi Nilliam Rivers. (i disting7
Reportajul de actualitate. Corespunde formei tradiţionale a reportajului, însă
limitele de timp în care se înscrie producerea lui sunt relativ mici. D)iar daca reporterul
are posibilitatea să reflecte preistoria unui eveniment, el se a%ează prioritar pe ceea
ce se petrece astăzi.
Reportajul de profunzime. Odată cu relatarea evenimentului, acest tip de
1C
reportaj îşi propune să analizeze cauzele şi consecinţele acestuia. ?e lîngă
întrebările absolut obligatorii el mai răspunde şi la întrebările7 de ce+, cum+, ce va
fi5
Report aj ul de i nt erpret are (anal i t i c). Gcest tip de reportaj se concentrează în
special pe analiza şi e%punerea cauzelor unui eveniment, iar prezent area propri u-
zi să a eveni ment ul ui est e însoţ i t ă de un comentariu. +urnalistului i se oferă
posibilitatea de a-şi e%pune propria opinie vis-a-vis de eveniment. Daracteristicile
unui reportaj analitic derivă dintr-o mai mare atenţie acordata documentarii din
surse istorice, enciclopedice, dar presupune o personalizare mai accentuata a
abordării, comparativ cu reportajul de profunzime.
Reportajul&anc,eta presupune o activitate jurnalistică specială ce implică anumite
riscuri. (ste un tip consacrat de reportaj ce presupune adoptarea unor te)nici de
abordare similare cu cele poliţieneşti. =unca de investigaţie a jurnalistului trebuie
să se finiseze cu găsirea dovezilor reale, a probelor prin care s-ar putea demonstra
adevărul celor afirmate în reportaj.
1B
LOCUL ŞI ROLUL REPORTERULUI ÎN REPORTAJ
Reporterul este martor profesionist sau un anc,etator, care asistă la evenimente
prevăzute sau neprevăzute, se străduieşte să restabilească succesiunea faptelor unui
eveniment. Pentru profesionismul său răspunde î n f aţ a publ i cul ui şi nu î n f aţ a
vreunei i nst anţ e. -n bun reporter nu&şi va permite niciodată să ofere
spectatorilor săi o simplă analiză a evenimentului, el va evidenţia semnificaţia faptelor
pentru societate.
P,ilippe .aillard
Gutorul de reportaje este un jurnalist venit la faţa locului, care are scopul să vadă, să
audă, să simtă, să înregistreze diverse fapte, care vor constitui baza eventualei relatări
despre un eveniment, fenomen. (l este cel care se interpune între întîmplare şi cititor şi,
în mod voit sau obligatoriu, devine un supraveg)etor al traseului informaţional sursă .
public. -arcina reporterului este de a descoperi evenimentul şi de a pătrunde în esenţa lui,
precum şi de a oferi răspunsuri bine argumentate la întrebările publicului.
+urnalistul însă nu este un simplu 'cărăuş$ de informaţie între cele două e%treme ale
traseului respectiv. /e datoria lui este să supună faptul ziaristic unui proces de cizelare,
verificare, adaptare ca, în fine, să-l prezinte în conformitate cu principiile, normele şi
regulile reportajului.
+urnalistul englez /avid Randall afirmă că obiectivele de care trebuie sa se
conducă un bun reporter sunt7
- a descoperi şi a publica informaţii care să înlocuiască zvonurile si
speculaţiile<
1@
- a linişti tulburările şi a tulbura liniştea, oferind posibilitatea de a se
pronunţa celor care, în mod normal, nu se pot face auziţi în public<
- a oferi constant societăţii o oglindă, reflectînd virtuţile şi viciile şi
demistificînd tabuurile.
E
Fn cazul cînd devine celebru, pentru că a reuşit să aducă în
atenţia statului şi a publicului larg afaceri ilegale, reporterul justifică definiţia presei ca
'a patra putere în stat0.
?e lîngă faptul că este cel mai spectaculos şi mai impresionant gen de presă,
reportajul este şi cel mai dificil de realizat. -unt puţini ziarişti care pot scrie reportaje şi
foarte puţini care le pot scrie bine. G scrie un reportaj este o adevărată artă. ?entru
aceasta nu este suficient ca reporterul doar să poată scrie bine, să fie obiectiv sau să fie un
profesionist. Reportajul, prin comple%itatea lui, cere anumite calităţi care trebuie să se
afirme concomitent dar şi să se controleze reciproc. ( vorba de cultură generală vastă,
cunoaştere esenţială a problemei, spirit de observaţie foarte fin, curiozitate, capacitate de
a stabili #contacte umane$, aptitudini de analiză şi de sinteză, spirit critic, rapiditate de
gîndire şi de decizie şi desigur )ar de povestitor deosebit. Dalităţile esenţiale ale unui
reporter sunt acelea care îi ajută să descopere cea mai bună versiune a adevărului. ?entru
a avea succes, el are nevoie de )otărîre, tenacitate, caracter ofensiv, ceea ce nu înseamnă
violenţă sau obrăznicie, ci efort continuu pentru a înfrînge împotrivirea pe care o
întîmpină în activitatea sa. *rebuie să ştie să recunoască informaţiile relevante şi utile
publicului, precum şi elementele disponibile care pot inspira reportajul, să poată
depista aspectele esenţiale care se ascund sub informaţii de suprafaţă. *rebuie să aibă
capacitatea de a descoperi cone%iunile dintre evenimente care, aparent, nu au nici o
legătură unele cu altele, dar care în realitate fac parte dintr-un întreg mai mare.
A

Lără aceste calităţi ziaristul poate realiza bine o ştire, un interviu, o tabletă, dar
nicidecum un reportaj. -criind un reportaj, ziaristul se transformă în regizor şi sarcina lui
este să demonstreze un film cît mai spectaculos. Kn reportaj bun nu este altceva decît un
scenariu pentru un film şi istoria cinematografiei ne-a demonstrat de nenumărate ori că s-
au turnat filme foarte bune pornind de la un reportaj din presa scrisă.
E
Randall /avid. +urnalistul universal. 4aşi7 ?olirom, 1@@C, p.1,H.
A
ac)mann ?)ilippe. Domuni:uer avec la presse ecrite et audiovisuelle. ?aris, 1@@H.
,I
Lrumuseţea reportajului constă în faptul că aici jurnalistul este o autoritate pentru
cititor. (l este oc)ii şi urec)ile publicului, care vrea, ca prin lecturarea reportajului, să
devină martor la evenimentul mediatizat. ?ublicul mizează pe jurnalist că acesta îi va
povesti totul şi nu va scăpa nimic. ?ărerea lui contează şi este importantă. /e aceea
jurnalistul niciodată nu trebuie sa facă presupuneri. /esigur, e%istă şanse ca reporterul să
aibă dreptate, dar pericolele sunt evidente. /avid Randall susţine că e mai bine ca
jurnalistul să vorbească despre ceea ce ştie, decît despre ceea ce crede că ştie. Gstfel, el
va evita lipsa de acurateţe, incorectitudinea, dezinformarea şi manipularea publicului.
(ste necesar ca jurnalistul, din moment ce purcede la realizarea unui reportaj, să
conştientizeze faptul că în afară de el nu este altcineva care să povestească, să redea
faptele. /eci, el trebuie să înţeleagă cît mai bine evenimentul, să fie martor sau c)iar
participant la manifestare, să-i simtă pulsul şi ritmul, pentru ca mai apoi să-l facă înţeles
auditoriului. Or, calitatea reportajelor se datorează mai multor factori, nu în ultimul rînd
profesionalismului, e%perienţei şi talentului jurnaliştilor, care ştiu să relateze un fapt
astfel încît să-l facă interesant nu doar 1şi nu atît2 pentru ei, cît pentru alţii. D)iar şi atunci
cînd faptul relatat poate fi unul minor.
?entru ca reportajul să fie o e%punere completă şi obiectivă, o sinteză a
evenimentului, dar nu un clişeu, jurnalistul trebuie să reconstituie elementele într-o
ordine ierar)ică, să le e%pună logic, să le structureze în raport cu punctele cele mai
importante, să le analizeze.
( important ca jurnalistul să-şi cunoască cititorii, telespectatorii or, în dependenţă de
interesul manifestat de aceştia, el, jurnalistul, nu doar e%pune ceea ce vede, ci mai caută
şi elemente complementare, care pot fi interesante şi utile anume acestui auditoriu.
?otenţialul analitic şi particularităţile specifice ale auditoriului sunt definitorii în
stabilirea tonului, ritmului, limbajului şi, în fine, a stilului în care jurnalistul urmează să
realizeze reportajul.
?rincipalul risc care cere o reacţie permanentă din partea reporterului, este de a se
lăsa captivat de ceea ce se produce în prim plan. (l trebuie să se comporte ca un
spectator activ, să-şi e%ercite fără întrerupere spiritul critic, să-şi pună o mulţime de
,1
întrebări şi să caute răspunsurile la ele. Or, într-un reportaj este foarte simplu să spui
prea multe sau, ce este şi mai grav, prea puţine. /e aceea, orice cuvînt trebuie cîntărit cu
grijă, analizat şi verificat de mai multe ori. -criind un reportaj, ziaristul se transformă în
regizor şi sarcina lui este să demonstreze un film cît mai spectaculos. Kn reportaj bun nu
este altceva decît un scenariu pentru un film şi istoria cinematografiei ne-a demonstrat de
nenumărate ori că s-au turnat filme foarte bune pornind de la un reportaj din presa scrisă.
Fn primul caz publicul îşi pierde interesul pentru că nu primeşte îndeajuns
informaţie, în al doilea caz, e iritat de avalanşa de detalii pentru că sunt e%cesiv de multe.
/e datoria reporterului este să stabilească un ec)ilibru optimal între 'prea mult şi prea
puţin$, lucru care, de fapt, constituie c)eia succesului unui reportaj.
Fntru realizarea unui reportaj social jurnalistul este obligat să-şi structureze activitatea
în următoarele etape7
- documentarea,
- observaţia directă,
- intervievarea surselor,
- verificarea surselor,
- scrierea.
(%cluderea sau diminuarea importanţei măcar a unei singure etape duce, în mod
inevitabil, la distorsionarea mesajului şi la informarea parţială, unilaterală, subiectivă a
auditoriului. Gstfel, pentru succesul unui reportaj social jurnalistul trebuie să depună o
muncă migăloasă identificare a evenimentului, de colectare a informaţiei, să aibă
insistenţă şi puţin noroc în descoperirea surselor, să observe şi să colecteze doar fapte
utile şi relevante, apoi, prin talent, să-şi structureze materialul într-un format armonios,
clar şi lizibil. "i astfel nu va da greş. ?entru că informaţiile oferite de el neapărat vor
sc)imba, într-un mod sau altul, starea de lucruri şi de spirit din societate.
PRO9LE5ATICA REPORTAJULUI SOCIAL
,,
?ilonii de bază ai unui reportaj social obiectiv, concis şi gradual sunt7 tematica,
sursele, investigaţiile şi persoanele implicate într-un eveniment. !ecesitatea realului, în
realizarea acestei specii jurnalistice, este dependentă de profesionalismul reporterului,
care trebuie să-şi trateze subiectul fără a face uz de trăiri sufleteşti sau de păreri proprii.
Kn jurnalist profesionist poate da naştere unui reportaj social reuşit doar dacă trăieşte
glaciar, deci obiectiv, firul evenimentului. Du toate acestea, tema reportajului trebuie să
prezinte interes pentru jurnalist. D)iar şi din motivul că acesta, fiind afectat, fie şi
tangenţial, şi dorind să afle răspuns la toate întrebările care îl frămîntă, se va strădui să
analizeze multiaspectual situaţia, să o e%pună detaliat şi să nu scape din vedere nici un
moment important. *ema trebuie să obsedeze jurnalistul, cel puţin, să-i trezească
curiozitatea. Or, jurnalistul este, în primul rînd, cetăţean.
-plendoarea reportajului constă în faptul că aici nu e%istă teme uzate sau despre care
s-a mai scris. *otul depinde de stilul şi detaliile folosite de reporter, de faptul cît de
interesant el e%pune situaţia şi de incertitudinile ce sunt înlăturate de noutăţile din
reportaj. ?ublicul poate să citească despre acelaşi eveniment de două ori, fără să se
plictisească, cu condiţia că în ambele cazuri el va descoperi ceva nou, fascinant, util
pentru sine şi apropiaţii săi. Donsumatorul mass media va fi cointeresat de reportajul
propus în cazul în care acesta va avea impact direct asupra lui, adică atunci cînd tema
acestuia îl va afecta direct. 4nteresul uman este un factor de bază al succesului produsului
mass media. 4nteresul provocat de un eveniment depinde de caracterul e%traordinar al
acestui eveniment, de notorietatea persoanelor implicate aici şi se află în funcţie inversă
de distanţă. /e asemenea, cititorii dau preferinţă şi acceptă mai uşor reportajele care
apelează la emotivitatea lor, dar acestea sunt, de cele mai multe ori, cele scrise pe teme
sociale. /e aici, necesitatea reală a reportajului social contemporan.
H
Fntru argumentarea tezelor e%puse vom aduce cîteva e%emple selectate din presa
auto)tonă. Oiarul Llu% publică la ,C.1I.,II, un reportaj cu titlul #4nvalizii din Republica
=oldova rămîn să aştepte mila străinilor$ care nu face altceva decît să apeleze la
emotivitatea cititorilor şi la sensibilitatea factorilor de decizie din ţară. Fn acest conte%t se
H
-tepanov Jeorgeta. Reportajul social . între real şi necesar. PPDonferinţa corpului didactico-ştiinţific. D)işinău7 K-=,
,II9, p.@E.
,9
încadrează perfect şi reportajele sociale7 #Fn cinematografele din Republica =oldova
rulează doar filme dublate în limba rusă$ 1Qara, 1@.11.,II,2< #!u era copil, era doar un
embrion$ 1-ens, 1B.11.,II,2< #?aro)iile care au aderat la =itropolia asarabiei sunt
persecutate$ 1Llu%, H.I@.,II,2< #-4-temul care ne ascultă$ 1+urnal de D)işinău,
C.I,.,II92 etc.
Daracterul ieşit din comun al evenimentului a servit drept bază pentru realizarea şi
punerea în circuitul informaţional a următoarelor materiale de presă7 #Fmi vînd un
rinic)i$ 1Gccente, A.I@.,II,2< #/in cauza părinţilor alcoolici şi amorali mii de copii
ajung în stradă, maltrataţi fizic şi psi)ic$ 1Llu%, 91.I1.,II92< #>om protesta pînă ne-o lua
-alvarea$ 1+urnal de D)işinău, 1E.I,.,II92 etc.
Reportajele #4urie =atei a împărţit premii$ 1Llu%, ,@.I1.,II92< #Kn #Ostap ender$
basarabean$ 1+urnal de D)işinău, ,1.I,.,II92< #-criitorii s-au desolidarizat de Ordinul
Republicii$ 1Llu%, ,B.I1.,II92 sunt un argument forte în favoarea ideii că dacă eroii
reportajului sunt persoane de notorietate, cunoscute de întreaga societate, interesul uman
se conjugă cu proeminenţa personajelor.
*ema reportajului social trebuie să corespundă doleanţelor publicului. &ucru absolut
necesar pentru o instituţie mass media care intenţionează nu doar să-şi menţină publicul-
ţintă, ci şi să-l e%tindă. /e menţionat însă, că orice încercare de a atrage cît mai mulţi
cititori trebuie să se încadreze în anumite limite. &ucru absolut necesar mai ales în
jurnalismul perioadei de tranziţie, în care a apărut şi a #prins$ rădăcini deja reportajul de
senzaţie. Gceastă specie publicistică uneori oferă publicului cititor subiecte mai puţin
acceptabile, ba c)iar discutabile, care necesită o e%aminare minuţioasă a detaliilor ce pot
fi sau nu publicate. "i aceasta pentru că dincolo de momentele subiective, sunt nişte
principii de etică profesională a jurnalistului, precum şi drepturile consumatorului de
informaţie care se cer a fi respectate.
C
Gşadar, temă pentru un reportaj poate deveni, practic, orice . de la o inundaţie, un
incendiu sau un omor, pînă la povestea unui conac, a unei fîntîni sau a unui vagabond.
-pectrul tematicii reportajului, inclusiv a celui social, este aproape infinită, din moment
C
-tepanov Jeorgeta. Reportajul social . între real şi necesar. PPDonferinţa corpului didactico-ştiinţific. D)işinău7 K-=,
,II9, p.@E.
,E
ce îmbrăţişează c)iar şi abstractul.
?roblema depistării şi alegerii temei nu este atît de complicată, pe cît pare la
prima vedere. 4nformaţia pentru un eventual reportaj trebuie să fie nouă, inedită,
neobişnuită şi interesantă. Fn lucrarea ,,/iscursul despre mass-media0 cercetătorul
american /ennis (verett face o trecere în revistă a temelor care prezintă interes sporit
pentru public7
%onlictul 1conflictul dintre interese, ţări, organizaţii, acte teroriste, mitinguri,
manifestaţii, acţiuni militare2<
1. %atastroa 1accidente, calamităţi naturale, alte evenimente neprevăzute cu
tentă de senzaţie2<
,. %onsecinţele unui eveniment de anvergură, fapte noi privind continuitatea unui
eveniment<
E. &outăţile politice şi economice%
A. &outăţile culturale şi sportive 1inaugurarea unei e%poziţii, întreceri sportive,
festivaluri de film2<
H. 'omente importante din viaţa unor personalităţi 1zile de naştere, căsătorii,
decese, divorţuri, jubilee etc.2.
?rincipiul de bază în alegea temei pentru un reportaj este interesul general pentru
informaţie. Du alte cuvinte, noutatea nu este numai ceea ce oamenii trebuie să ştie, ci mai
degrabă ceea ce le este interesant să ştie.
Fn această ordine de idei se cere menţionat, însă, că nu orice activitate poate servi
drept materie primă pentru un eventual reportaj. /in această categorie fac parte aşa-
numitele #evenimente înc)ise$ 1şedinţe, întruniri, seminare2, la care jurnaliştii nu au
acces< #evenimentele-fulger$, care se produc imprevizibil şi într-un ritm vertiginos, fapt
ce face imposibilă prezenţa jurnalistului la faţa locului< precum şi diverse realităţi de tipul
declaraţiilor oficiale, rapoartelor de stat, planuri de dezvoltate, etc.
-ubiectele bune apar atunci cînd jurnalistul este numai oc)i şi urec)i la cele ce se
întîmplă în jurul său. Or, ce presupune reportajul social dacă nu reflectarea realităţii în
centrul căreia se află omul cu bucuriile, grijile şi necazurile sale5 Fn acest conte%t putem
menţiona că reportajul social este genul care cel mai des abordează problemele omului
,A
simplu. ?oate anume din aceste considerente reportajul social a şi fost calificat drept
'genul persoanelor ce nu sunt auzite$.
-e ştie că atunci cînd omul are probleme de ordin social toate drumurile lui duc spre
instituţiile locale sau de stat. Fn cazul jurnaliştilor care scriu despre oameni şi problemele
lor, toate drumurile în investigaţie pornesc de la aceste instituţii. Gcestea sunt o sursă
e%trem de utilă pentru jurnaliştii care vor să fie alături de oameni.
/eciziile favorabile sau nefavorabile omului se adoptă în parlament, guvern,
preşedinţie, primărie, poliţie, justiţie, etc. Liecare instituţie este un domeniu reglementat
de Donstituţie care, la rîndul său, pun în ordine viaţa individului în particular şi a
societăţii în general. Gstfel că activitatea instituţiilor respective devine o prioritate pentru
autorii de reportaje sociale.
+urnalistul responsabil de reflectarea activităţii unei sau altei instituţii trebuie să
acorde o atenţie deosebită anume acelor teme care fie că prezintă interes pentru cititor, fie
că îi sunt necesare acestora. ( şi mai bine dacă se întrunesc ambele calităţi. ?entru a
reflecta eficient tema socială în reportaje, jurnalistul trebuie să aibă cunoştinţe suficiente
în acest domeniu7 să cunoască cum îl afectează pe cetăţean propunerile concrete în
problemele de ocrotire a sănătăţii, reglementările ce ţin de mediu, sporirea sau retragerea
subvenţiilor în agricultură sau industrie, acordurile multilaterale cu organizaţiile
internaţionale, etc. Or, conform politologului Donstantin =arin, reportajul social mai
integrează mesajele ce abordează în mod indirect problemele sociale sau dispun de
conotaţia respectivă. Fn conte%tul dat am putea vorbi, de e%emplu, despre mesajele
jurnalistice care au în vizor efectele sociale ale politicii e%terne sau, să zicem, impactul
societal al demonopolizării economice etc. Gstfel, urmîndu-şi vocaţia, mass media vor
articula orice discurs pe filiera socialului, adică vor promova interesele sociale ale
omului-cetăţean.
B
*emele sociale care generează pentru omul de rînd cele mai multe şi mai valoroase
subiecte sunt e%ploatate de instituţiile mediaţice cu regularitate. Knui jurnalist consacrat
nu-i este deloc dificil să găsească o problemă şi s-o valorifice într-un reportaj social. (l
are dezvoltat 'simţul$ informaţiei, are îndeajuns e%perienţă, stil determinat, reţea de surse
B
Reportajul social. D)işinău. D4+, ,II,, p.1I. >ocaţia socială a comunităţii mediatice.
,H
. toate atribute necesare pentru realizarea operativă a unui material de calitate. Gceste
atribute însă apar şi se cizelează doar în procesul activităţii jurnalistice. +urnalistul
începător este privat de aceste calităţi. +urnalista (lena Oamura afirmă că reporterul tînăr
care abordează reportajul social se ciocneşte de un parado%. ?e de o parte această
specializare i se pare uşoară7 ea îi permite să aleagă dintr-un spectru larg de teme,
cunoscute fiecărui ziarist din e%perienţă. (%istă însă şi cealaltă faţă a monedei7 tocmai în
această sferă 'uşoară$ a jurnalisticii, mai mult ca oriunde, unui novice îi este greu să
găsească o temă originală şi necercetată pînă atunci.
@
"i aceasta pentru că nu ştie ce să
caute şi unde să caute. 4niţial, important ar fi ca jurnalistul începător să se familiarizeze
cu instituţiile şi domeniile, impactul activităţii cărora asupra cetăţeanul este multiplu şi
comple%. Gici novicele va găsi întotdeauna subiecte potenţiale pentru un eventual
reportaj social. /omenii speciale din perspectiva acoperirii jurnalistice por fi7
#. Primăria

+urnalistul care 'monitorizează0 activitatea primăriei are de urmărit decurgerea
lucrurilor în următoarele domenii7 urbanism, ordine publica, salubritate, fondul de
locuinţe, drumuri, iluminare stradala, compensaţii, etc. Fn acest conte%t este important să
se acorde atenţie la7
- gradul, termenii şi modalităţile de respectare a angajamentelor asumate în timpul
campaniei electorale<
- problemele ce le rezolvă sau RS nu le rezolvă şi din ce cauză<
- folosirea bugetului7 lucrări edilitare, tranzacţii, investiţii<
- programe, dezbateri între persoanele instituţiei, instituţie şi alte instituţii<
- activităţi de caritate, culturale, etc.
b. "nvăţămînt
@
Reportajul social. D)işinău. D4+, ,II,, p.,9. Dum să-ţi faci un nume în reportajul social.
,C
-fera învăţămîntului face parte din aria de interes continuu a cititorilor. 4ată de ce
jurnaliştii, trebuie să fie pregătiţi pentru a prezenta cît mai multe aspecte din acest
domeniu. ?rioritar, ei vor acorda atenţie următoarelor aspecte7
- activitatea instituţiilor preşcolare, şcolare, de învăţămînt superior<
- funcţionarea &egii învăţămîntului<
- dezbateri asupra programelor de învăţămînt<
- atestarea şi acreditarea cadrelor didactice şi a instituţiilor de învăţămînt<
- evoluţia sistemului în raport cu comanda socială<
- evoluţia învăţămîntului de stat<
- dezvoltarea învăţămîntului privat<
- raporturi profesional-administrative<
- greve, conflicte, revendicări interne şi e%terne<
- relaţii dintre sistemul educaţional şi guvern, parlament<
- relaţii dintre sistemul de învăţămînt şi instituţiile culturalizatoare, inclusiv biserica<
- relaţii dintre sistemul de învăţămînt şi structurile economice. -ponsorizări<
- relaţii dintre părinţi şi instituţiile şcolarizatoare<
- învăţămîntul minorităţilor naţionale<
- dinamica profesoral-ştiinţifică7 congrese, conferinţe, simpozioane, etc.<
- dinamica administrativă<
- baza te)nico-materială a instituţiilor de învăţămînt<
- autonomia universitară.
Du e%cepţia unor cazuri deosebite, reportajele care vor aborda aspectele sus-numite
nu vor fi senzaţionale. 4mportanţa lor nu trebuie demonstrată, ci 1re2amintită. Gceastă
valoare profesională este un bun de cîştigat al reportajului social auto)ton.
c. /ănătate
Gici apar cel puţin trei ung)iuri de abordare7 instituţiile medicale, medicii şi
pacienţii. ?ersoanele implicate direct sau tangenţial în domeniu şi acţiunile lor constituie
subiecte potenţiale pentru un eventual reportaj social. Qintele de investigat7
,B
- instituţii medicale. Dondiţiile de activitate<
- dezvoltarea medicinii de stat<
- asigurarea medicală obligatorie<
- dezvoltarea medicinii private<
- spitalele de urgentă. *ipuri de accidente, cauze, persoane implicate.
- sistemul asigurărilor sociale.
- industria farmaceutica. /irecţii de dezvoltare<
- tratamente<
- intervenţii c)irurgicale spectaculoase 1precum in anii HI primul transplant de
cord2<
- acordarea ajutoarelor umanitare şi utilizarea corectăPincorectă a acestora<
- dinamica cercetărilor medicale7 congrese, conferinţe, simpozioane, etc.<
- greve, conflicte, revendicări interne şi e%terne<
- dinamica administrativă7 clădiri, ec)ipament, dotare, etc. 7
d. Religia. 0iserica
Kn timp îndelungat această temă a fost 'tabu$ pentru jurnaliştii auto)toni. (i au
început să o e%ploateze relativ nu demult . cu un deceniu şi jumătate în urmă. ?ura
curiozitate iniţială a consumatorului de informaţie s-a transformat într-un interes sporit
pentru transformările ce au loc în sfera respectivă. O temă în vogă, precum este acest
domeniu, ţine jurnaliştii cu faţa spre sine şi în alertă permanentă. ( necesar se nu fie
trecute cu vederea următoarele aspecte7
- instituţiile de cult<
- relaţiile dintre biserică şi instituţiile de stat<
- relaţiile dintre biserică şi instituţiile societăţii civile<
- relaţiile dintre biserica auto)tonă şi instituţii similare de peste )otare<
- relaţiile dintre biserică şi secte<
,@
- gradul de religiozitate al societăţii<
- gradul de pregătire al cadrelor bisericeşti din punct de vedere profesional<
- acţiunile cu impact puternic ale unor enoriaşi-slujitori<
- conflicte, revendicări interne şi e%terne.
+urnaliştii trebuie să fie e%trem de atenţi şi, ca în orice alt domeniu, să evite
generalizarea eronată7 acţiunea blamabilă a unei singure persoane nu indică participarea
întregii instituţii.
e. Problemele mediului
-tarea mediului, ca şi sănătatea populaţiei, sunt aspecte ce nu-şi vor pierde niciodată
actualitatea. =aterialele de presă ce reflectă starea de lucruri din acest domeniu sunt citite
cu un interes deosebit, pentru că aceste probleme vizează fiecare individ în parte,
indiferent de statutul lui social, starea materială, vîrstă sau studii. +urnaliştii vor 'prindeT0
în plasa lor publicul abordînd si direcţiile strategice de dezvoltare ale aspectelor esenţiale
din această sferă7
- activitatea organizaţiilor şi partidelor ecologice<
- activitatea organizaţiilor nonguvernamentale de mediu<
- colaborările cu instituţii internaţionale similare<
- relaţiile dintre organizaţiile ecologice şi guvern, parlament<
- dinamica cercetărilor în domeniu7 congrese, conferinţe, simpozioane, etc<
- e%pediţii ecologice. -arcini propuse şi rezultate obţinute<
- pericolele degradării mediului 1poluarea aerului, apei, solului2<
- pericolele accidentelor industriale şi ale folosirii e%cesive a îngrăşămintelor
c)imice.
f. "ntîmplări. Dezastre. Catastrofe
Reportajele sociale realizate la acest capitol întotdeauna sunt citite cu mult interes, ele
sunt aşteptate şi c)iar căutate, impactul lor fiind deosebit de mare. Gcest tip de reportaj
poate provoca auditoriului consumator de informaţie diverse reacţii şi poate avea
9I
repercusiuni atît constructive, cît şi distructive. /e aici, marea responsabilitate a
jurnalistului în reflectarea evenimentelor de acest gen.
Gmploarea acestui tip de eveniment - în genere neanticipat - impune mobilizarea
ma%imală a jurnalistului care trebuie să se concentreze la diverse momente7
- descriere7
- cauze<
- victime<
- pierderi materiale<
- organizaţii, instituţii implicate7 poliţie, pompieri, medici<
- supravieţuitori<
- investigaţii7 cauze previzibile, lucrări nefinisate 1drumuri, clădiri, diguri, poduri2,
defecţiuni în organizare şi impact redus al acţiunilor instituţiilor c)emate să
intervină<
- fenomene sociale ce pot apărea în consecinţă7 jafuri, spaimă colectivă, panică,
depresie, şoc<
- perspective.
g. .reve. 'itinguri ample
/upă mat mult de un deceniu de avînt spre domeniile ' elitare 0 credem că a sosit
timpul ca jurnaliştii să scrie despre oameni şi pentru oameni. Realitatea urmează să fie
reflectată nu din perspectiva politicianului sau a omului de afaceri, ci doar din
perspectiva omului-cetăţean. Jrevele, mitingurile prezintă un interes deosebit şi pentru
jurnalişti, şi pentru cititori. "i aceasta din cauza că ele ne mobilizează, într-o măsură mai
mare sau mai mică, şi ne afectează spiritul nostru civic. /e reţinut însă că nu numai
evenimentele clar spectaculoase fac obiectul sau întregesc reportajul, ci şi curentele de
idei sociale, politice, etnice, minoritare. Fn această ordine de idei jurnaliştii urmează să
acorde atenţie la7
- dinamica dezvoltării evenimentului<
- cauze<
91
- revendicări<
- pierderi care rezultă din încetarea activităţii de producţie<
- efectele revendicărilor asupra altor categorii socio-profesionale<
- bilanţul mişcărilor revendicative<
- perspectiva relaţiilor patronat . grevişti.
,. 1tiinţă. Cultură. /port.
Realizările din aceste domenii foarte uşor pot deveni spectacole sociale, iar relatarea
acestora . apropieri periculoase de publicitatea mascată. /e aici, marea responsabilitate a
jurnalistului în reflectarea evenimentelor de acest gen.
/irecţii prioritare7
- activitatea instituţiilor ştiinţifice, culturale, sportive<
- festivaluri, saloane, tîrguri<
- lansări de carte, de disc, premiere teatrale, cinematografice, de operă<
- întruniri, spartac)iade, campionate, olimpiade<
- sponsorizări, etc.
Donlucrarea oamenilor de ştiinţă, cultură, sport cu jurnaliştii răspunde unei
curiozităţi sporite din partea publicului. >alorificînd potenţialul acestor domenii,
jurnaliştii obţin numeroase fapte care, din iniţiativa lor, devin reportaje interesante şi
utile. 4mportanţa reportajelor de acest gen este incontestabilă. ?entru că evenimentele
care se derulează în aceste sfere ale e%istenţei umane vizează direct viaţa zilnică a
fiecărui individ în parte şi a comunităţii sociale în întregime.
Kn reportaj începe foarte simplu - cu o bănuială, un zvon, o bîrfă, o idee sau o
întrebare. O banală şi falsă informaţie, un detaliu sau c)iar un mit, o legendă poate naşte
o temă e%traordinară. *ema reportajului însă înseamnă aproape totul. Odată găsită tema
începe partea cea mai grea . investigaţia sau colectarea informaţiilor. Kneori, aceasta
durează săptămîni în şir, uneori pentru un detaliu trebuie să pierzi mai mult timp decît
pentru a scrie întreg materialul, dar atunci cînd îţi aduni toate elementele de care ai
9,
nevoie, realizezi marea satisfacţie a omului care a reuşit.
1I
COLECTAREA INFOR5A:ILOR
?înă a purcede la scrierea unui reportaj, reporterul are de înfăptuit o munca mai puţin
nobilă, obositoare şi c)iar periculoasă, dar foarte importantă. ( vorba de colectarea
informaţiilor, proces care se realizează în trei etape7
1. documentarea,
1I
-tepanov Jeorgeta. Reportajul social7 între real şi necesar. *e)nici de realizare. PPGnalele ştiinţifice ale K-=.
D)işinău7 K-=, ,II9, p. 99C.
99
,. observaţia directă,
9. intervievarea participanţilor şi martorilor la eveniment.
/eoarece nu toate răspunsurile pot fi obţinute la faţa locului, jurnalistul, pentru a nu fi
condus de aparenţe şi a nu-şi pierde potenţialul său informaţional şi analitic, trebuie să
caute toate mijloacele posibile care ar întregi şi completa materialul. Or, de aceasta
depinde succesul propriu-zis al reportajului. /acă pregătirea este insuficientă, jurnalistul
îşi asumă riscul de a trece 0pe lîngă subiect0, de a se lăsa condus de aparenţe, adesea
înşelătoare, de a nu înţelege importanţa, în particular, a detaliilor şi, în general, a
evenimentului. Fntru evitarea acestor deficienţe, jurnalistul, pînă a purcede la
documentare, urmează, pe cît e posibil, să se familiarizeze şi să localizeze evenimentul.
Lamiliarizarea cu subiectul presupune o rapidă evaluare a informaţiei din punct de
vedere al importanţei sale, al gradului de veridicitate şi al interesului potenţial al
publicului pentru subiectul respectiv.
&ocalizarea evenimentului este o fază pregătitoare în care jurnalistul stabileşte
contacte cu sursele potenţiale. -tabilirea legăturii cu martorii sau cu persoanele implicate
în eveniment presupune familiarizarea acestora cu intenţia jurnalistului de a realiza
reportajul şi de a le solicita ajutorul.
/ocumentarea reprezintă căutarea activă şi colectarea imediată a informaţiei necesare
pentru realizarea unui reportaj. =etodele de documentare sunt diferite şi depind, în
primul rînd, de parametrul temporar al evenimentului.
11
Fn cazul unui eveniment
întîmplător, documentarea se face în ritm rapid, jurnalistul utilizînd, în temei, sursele-
rezerve. (venimentele #fierbinţi$ necesită o operativitate sporită de reflectare şi nu lasă
timp pentru o documentare fundamentală. 4nsuficienţa documentării îl face pe jurnalist să
fie mai activ, mai insistent în timpul desfăşurării nemijlocite a evenimentului şi să
e%ploateze din plin metoda observării directe şi intervievarea, aplicate la faţa locului.
/ar e%istă evenimente, relatarea cărora permite realizarea unei documentări ample şi
multiaspectuale. /acă evenimentul este prevăzut şi jurnalistul dispune de timp,
documentarea trebuie să fie cît mai minuţioasă, să includă toate sursele posibile.
11
-tepanov Jeorgeta. Reportajul social7 între real şi necesar. *e)nici de realizare. PPGnalele ştiinţifice ale K-=.
D)işinău7 K-=, ,II9, p. 99H.
9E
Fn jurnalism, o metodă generală de colectare a informaţiilor, comună pentru toate
categoriile de reportaje nu e%istă or, formele de documentare, observaţia directă,
intervievarea diferă de la caz la caz şi depind de tipul evenimentului reflectat, dar şi de
pregătirea generală, iniţierea în problemă, stilul şi capacitatea profesională a jurnalistului.
/eterminînd tema şi localizînd evenimentul, jurnalistul trece la tratarea ei. *ratarea
temei începe în procesul pregătirii preventive către reportaj 1documentarea2.
Refuzul de la pregătirea preventivă duce la limitarea viziunii autorului şi la limitarea
posibilităţilor acestuia de a crea un reportaj într-adevăr interesant, combativ, bogat în
conţinut. Jraba în majoritatea cazurilor este în detrimentul calităţii reportajului şi n-
are, în fond, nimic comun cu operativitatea. Reporterul pregătit insuficient creează, de
multe ori, reportaje-fotografii fără nici un fel de generalizări sau concluzii serioase.
/in mulţimea de fapte şi materiale culese de jurnalist, el e dator să-şi aleagă pentru
reportaj numai ceea ce-i mai însemnat, mai pregnant, numai faptele, care în
comple%itatea lor vor putea transmite cititorului esenţa şi importanţa socială a
evenimentului redat.
Documentarea
/ocumentarea prealabilă începe cu identificarea surselor şi cu elaborarea unui
scenariu de c)estionare a acestora, numit ')arta cu idei$. Uarta cu idei este un fel de plan
sc)iţat de care jurnalistul se conduce pe tot parcursul desfăşurării procesului de
documentare. (a îl ajută să fie cît se poate de ordonat în colectarea informaţiilor.
+urnalistul singur îşi elaborează )arta cu idei, dar, bineînţeles, o discută şi cu superiorii
săi . lucru absolut necesar mai ales în cazul cînd documentarea presupune anumite
riscuri.
/e obicei, )arta cu idei stabilită iniţial nu suferă sc)imbări7 jurnalistul se conduce
doar de planul întocmit anterior, fără a devia de la el în procesul de colectare a
informaţiei. Fn unele cazuri însă jurnalistul e nevoit să-şi modifice scenariul. Gcest lucru
se întîmplă în situaţiile în care el, prin intermediul surselor c)estionate, află despre
9A
e%istenţa altor surse, neprimordiale, dar care pot conţine informaţii importante, referitoare
la subiect. Fn asemenea condiţii )arta cu idei se modifică, nu însă şi scopul final al
reporterului.
Uarta cu idei îl g)idează pe jurnalist, îi sugerează unde trebuie să meargă şi cu cine
trebuie să discute, ce întrebări să pună eventualei surse şi ce modalităţi de adresare a
acestor întrebări să aplice. Rolul ei, a întrebării, în procesul de documentare este
incontestabil.
/ocumentarea pentru un eventual reportaj presupune colectarea, verificarea şi
încrucişarea a unui număr cît mai mare de surse. /eosebim mai multe tipuri de surse. Fn
baza criteriului #credibilitatea informaţiei$, spre e%emplu, specificăm două feluri de
surse7 primare şi secundare.
Kn element de primă importanţă în procesul de documentare îl constituie sursele
primare. Gcestea sunt documentele care nu necesită să fie contestate sau verificate prin
alte surse. -ursele primare sunt7
- constituţia ţării,
- legile statului,
- rapoartele ministerelor, departamentelor,
- dosare de la procese judiciare,
- dări de seamă ale diferitor organizaţii, instituţii,
- rapoarte comerciale,
- tranzacţii bancare,
- burse de mărfuri,
- testamente, acte de identitate
- documentele de ar)ivă etc.
&ista poate fi continuată, astfel toate documentele oficiale reprezintă surse primare pe
care jurnalistul în procesul de documentare urmează să le e%amineze în primul rînd.
Orice )îrtie de valoare care furnizează anumite informaţii de interes pentru viitorul
reportaj reprezintă un document. /e multe ori unele documente se obţin foarte greu, cu
pierdere de timp, dar dacă subiectul merită efortul, jurnalistul trebuie să fie insistent şi să
nu uite faptul că în realitate pot e%ista mai multe documente decît a obţinut el.
9H
/ocumentele oficiale sunt sursele de bază la care, prin lege, jurnalistul are acces.
*ocmai din acest motiv ministerele, instituţiile, marile companii au creat departamente de
relaţii cu publicul, care au menirea să asigure o anumită transparenţă a informaţiei.
-ursele secundare reprezintă documentele neoficiale, care necesită să fie verificate
prin alte surse or, ele pot conţine şi unele ine%actităţi. -urse secundare pot fi7
- ziare şi reviste, emisiuni radiotelevizate,
- cărţi,
- rapoarte,
- publicaţii specializate,
- scrisori,
- buletine, etc.
O sursă importantă, relativ nu demult afirmată, dar e%ploatată deja din plin de către
jurnalişti este şi 4nternetul. 4nternetul a lărgit considerabil volumul informaţiilor uşor
accesibile, punînd la dispoziţia tuturor atît documente primare, cît şi informaţii de mina a
doua. (ste important ca reporterul să facă o delimitare între aceste surse, veridicitatea
celor secundare urmînd să fie verificată prin alte surse. &a capitolul #surse secundare$
putem menţiona, de asemenea7 persoane direct implicate în domeniul cercetat, persoane
afectate tangenţial de eveniment, angajaţi şi colaboratori ai instituţiilor mass media etc.
=odalitatea de furnizare a informaţiei, de asemenea, constituie un criteriu de
tipologizare a surselor. Gstfel, putem menţiona7
- surse oficiale,
- surse confidenţiale,
- surse anonime.
Fn categoria surselor oficiale putem include autorităţile publice locale şi centrale,
reprezentanţi ai puterii care e%ercită funcţii importante în aparatul public sau cel de stat şi
care sunt competenţi în a oferi informaţii despre un fapt, eveniment, comentarii cu privire
la desfăşurarea evenimentului, la cauzele şi efectele acestuia.
-e numesc confidenţiale sursele care sunt cunoscute doar jurnalistului, dar nu şi
auditoriului. /acă sursa decide să ofere informaţii ca fiind confidenţială, jurnalistul este
obligat să păstreze in taină identitatea ei. -ursele confidenţiale joacă un rol important în
9C
procesul documentării or, ele de obicei oferă aşa-numita #informaţie ascunsă$, pe care
sursele oficiale o deţin, dar nu se grăbesc s-o facă publică. Du toate acestea, jurnalistul,
întru evitarea riscului de a fi indus în eroare sau de a fi manipulat, este obligat să verifice
toată informaţia parvenită din sursele confidenţiale
-ursele anonime sunt cele mai controversate. (le, de obicei, pun la dispoziţia
jurnalistului informaţie cu caracter senzaţional, veridicitatea căreia, în cele mai multe
cazuri, dă de bănuit, iar calitatea lasă de dorit. /e reţinut însă că nici o sursă anonimă nu
oferă informaţii pur şi simplu. -copul lor este ca informaţia furnizată să devină cunoscută
unui public cît mai larg şi într-un termen cît mai restrîns. /e ce5 ?entru că deseori sursele
anonime urmăresc fie ponegrirea unor adversari, fie distorsionarea bunului mers al
lucrurilor într-un departament, instituţie etc. 4ată de ce jurnalistul trebuie să fie e%trem de
atent, cînd lucrează cu acest fel de surse. /esigur, sunt şi e%cepţii. -ursele îşi păstrează
anonimatul şi în cazul în care furnizarea informaţiilor le poate provoca neplăceri, pentru
că acest lucru a deranjat pe cineva sau ceva.
-ursele, de asemenea, mai pot fi7
- directe şi indirecte,
- interne şi e%terne,
- fizice şi umane.
-ursele directe se bazează pe relaţia furnizor-receptor, adică oferă informaţie direct
jurnalistului. (le sunt considerate mai credibile, deoarece provin din #prima mîină$.
-ursele indirecte sunt cele care nu intră în contact direct cu jurnalistul. Fn sc)ema relaţiei
furnizor-receptor întotdeauna e%istă un intermediar.
-ursele interne sunt înşişi membrii colectivului redacţional, sursele e%terne sunt toate
sursele din afara redacţiei.
-ursele fizice sunt7 înregistrările, cărţile, documentele, ziarele, revistele etc., iar
sursele umane . persoanele implicate în eveniment. Kltima categorie de surse e
considerată mai puţin credibilă, deoarece ea poate fi subiectivă şi deseori imparţială.
Fn mod ideal, jurnalistul ar trebui să cerceteze toate sursele posibile care pot furniza
informaţii asupra subiectului investigat. Fn realitate însă, jurnalistul, fiind constrîns de
factorul 'timp$, nu poate să contacteze şi să acorde atenţie tuturor surselor. Oricum,
9B
limitele temporale impuse de activitatea sa în cadrul unei redacţii, nu trebuie să fie o
piedică în descoperirea şi relatarea adevărului. +urnalistul totuşi, este obligat să
e%amineze cît mai multe surse posibile pentru a cuprinde cît mai multe laturi ale
subiectului cercetat. -arcina jurnalistului este de a-şi informa publicul asupra realităţii
înconjurătoare, iar realitatea nu este altceva decît o totalitate de nuanţe ale adevărului. Du
cit mai multe aspecte ale temei vor fi reflectate intr-un reportaj . prin detalii generale şi
particulare, date statistice, citate e%puse de vectorii implicaţi în subiect, observaţii
generale ale jurnalistului, concluzii ale e%perţilor şi ale subiecţilor unui eveniment sau
fenomen . cu atît mai autentic va fi reportajul.
O-*er0aţa drect'
Dea mai uşoara şi mai interesantă etapă de colectare a informaţiilor este observaţia
directă. (a obligă jurnalistul să fie într-o stare de alertă permanentă pentru a observa şi a
auzi totul, pentru a pătrunde în toate dedesubturile evenimentului.
Observaţia directă are o importanţă majoră îndeosebi atunci cînd reportajul este
realizat de la un eveniment 'fierbinte$. De ar implica observaţia directă5 Fn acest sens,
jurnalistul este prezent nemijlocit la faţa locului, pe teren, se află la momentul şi locul
desfăşurării evenimentului, de unde, prin intermediul detaliului îi oferă cititorului
posibilitatea să vadă şi să simtă cum se desfăşoară sau cum s-a desfăşurat evenimentul. Fn
procesul observaţiei directe autorul de reportaje poate să se afle în două ipostaze7 martor
şi participant. Fn primul caz jurnalistul reflectă evenimentul din e%terior, prin prisma unui
simplu observator. Gceastă stare permite jurnalistului să cerceteze, să analizeze, să
compare faptele la 'rece$, să c)ibzuiască asupra eficienţei evenimentului şi impactului
lui asupra societăţii. +urnalistul martor nu este implicat direct în eveniment şi, deci, nu
urmăreşte scopul promovării intereselor personale. /e aici, informaţia colectată de el este
veridică, prezentarea faptelor . obiectivă, iar reportajul în general . credibil. Gici însă
e%istă riscul 'nepătrunderii$ în eveniment. 4postaza de martor nu-i permite jurnalistului
să cerceteze evenimentul din interior, fapt ce poate cauza e%punerea unilaterală sau
9@
superficială a acestuia.
+urnalistul-participant nemijlocit la eveniment cunoaşte mai bine decît oricine toate
dedesubturile evenimentului. Relatarea lui este amplă, profundă şi multiaspectuală. Fn
plus, relatarea de la persoana 4 uşurează lecturarea, întregeşte reportajul şi îi oferă o doză
mai mare de credibilitate. /ar participarea nemijlocită la eveniment conduce la afectarea
jurnalistului şi la implicarea emoţională a lui. Fn acest caz, apare pericolul realizării unui
reportaj valid faptului trăit or, jurnalistul se conduce, prioritar, de emoţiile sale.
Observaţia directă este un procedeu, sau esenţial e%primat, un factor care poartă în
sine o serie de avantaje care nu sunt private de interdependenţă. ?rintre acestea putem
menţiona7
- reflectarea veridică a faptelor graţie impactului direct al evenimentului asupra
jurnalistului<
- reducerea subiectivismului în relatarea faptelor datorită opiniilor diverse sau
contrare cu privire la eveniment<
- posibilitatea de a contacta persoanele implicate şi de a intervieva martorii primari
la eveniment<
- cercetarea directă a locului desfăşurării evenimentului şi posibilitatea creării unei
panorame complete<
- credibilitatea sporită a e%punerii graţie decalajului ine%istent sau minim de la
desfăşurarea evenimentului<
- selectarea celor mai semnificative detalii necesare pentru redarea stării de spirit şi
a atmosferei în care a decurs evenimentul<
- 'îmbogăţirea$ reportajului cu cuvinte 'vii$ . e%presii lingvistice specifice
contingentului implicat în eveniment.
Observaţia directă are însă şi unele dezavantaje7
- obţinerea informaţiilor subiective, valide clipei şi situaţiei trăite de martorii sau
participanţii la eveniment<
- reflectarea unilaterală sau părtinitoare datorită simpatiilor de moment ale
jurnalistului pentru anumite persoane sau forţe implicate în eveniment<
EI
- riscul de a fi agresat fizic sau moral<
Gceste 'capcane$ ale observaţiei directe pot iniţial situa jurnalistul pe o poziţie
greşită şi, în rezultat, pot influenţa negativ, în particular, colectarea şi ierar)izarea
detaliilor, în general . însăşi modalitatea de mediatizare a evenimentului. Gtenţia sporită
în timpul observaţiei directe este un factor esenţial în profila%ia parţialităţii şi a
subiectivismului jurnalistului.
Observaţia directă poate prezenta pericol uneori şi în cazul în care jurnalistul se
implică direct şi activ în eveniment. !e referim la activitatea sub acoperire sau la agentul
provocator. !obila intenţie de a descoperi adevărul sau de a-l demonstra prin 'înscenări$
de evenimente poartă în sine o primejdie dublă. ?e de o parte ar fi presiunile din partea
persoanelor sau a grupurilor cointeresate în păstrarea anonimatului vectorilor implicaţi în
afacere sau cointeresaţi în susţinerea ritmului şi a modalităţilor obişnuite în care decurge
însăşi afacerea 1structuri, organizaţii criminale, grupuri de presiune latentă, etc.2, ?e de
altă parte . factorul de decizie din partea legii în cazul în care 'înscenarea$ în prealabil
nu a fost pusă de comun acord cu organele de resort. Fn acest conte%t, dacă nu este bine
documentat, bine informat, jurnalistul se poate pomeni în nişte situaţii, în cel mai bun caz
neplăcute, şi care pot afecta nu doar imaginea acestuia 1un e%emplu ar fi 'înscenarea$
comercializării narcoticelor, unde atît vînzătorul, cît şi cumpărătorul sunt jurnalişti sub
acoperire2.
Fn timpul observaţiei directe jurnalistul depistează faptul ziaristic, intervievează
martorii, participanţii la eveniment şi colectează detaliile necesare pentru realizarea
reportajul. Fn raport cu persoanele intervievate reporterul are trei obligaţii generale7
de susţinere, spijin 2 cînd cei intervievaţi sunt emoţionaţi, se jenează sau le este frică
să se e%pună,
de identificare 2 aflarea numelui, funcţiei intervievaţilor, raportarea acestora faţă de
eveniment, de aici rezultînd responsabilitatea afirmaţiilor şi credibilitatea
reportajului<
de selecţie 2 selectarea surselor care urmează să fie utilizate în reportaj conform
competenţei acestora.
Observaţia directă îi oferă jurnalistului posibilitatea de a opta în favoarea unui anumit
E1
fapt ziaristic din perspectiva căruia şi va fi abordată problema. Fn plus, procesul respectiv
permite colectarea şi e%ploatarea celor mai semnificative detalii care, de obicei, sporesc
impactul reportajului asupra publicului cititor şi provoacă reacţii imediate.
4mportanţa majoră a faptului ziaristic într-un reportaj social nu poate fi pusă la
îndoială or, faptul ziaristic7
- determină conţinutul mesajului general din reportaj, adică demonstrează
momentele de bază ale dezvoltării evenimentului sau fenomenului<
- serveşte drept mijloc de argumentare pentru anumite decizii, fapte sau acţiuni<
- asigură prestanţă concluziilor din reportaj.
Laptul ziaristic, calificat de jurnalistul =i)ai Juzun drept 'o formă, un instrument de
reflectare a proceselor care se produc în realitatea înconjurătoare, o modalitate de
e%teriorizare de scoatere în relief a tot ceea ce se întîmplă în viaţă$, poate provoca diverse
reacţii ale auditoriului consumator de informaţie şi poate avea repercusiuni atît
constructive, cît şi distructive7
- poate revolta publicul cititor, îi poate crea o atitudine neadecvată şi un
comportament nec)ibzuit<
- poate forma opinii individuale sau de grup eronate<
- poate demonstra justeţea anumitor ipoteze, decizii<
- poate convinge spre a-l mobiliza la o anumită acţiune, etc.
Fntr-un reportaj social faptul ziaristic trebuie, în primul rînd, să aibă semnificaţie
socială, apoi să fie actual, nou, interesant, util şi să presupună posibilitatea de a reflecta o
contradicţie.
Observaţia directă impune jurnalistului un anumit număr de calităţi care ar trebui să
se e%ercite simultan şi să se controleze reciproc şi anume7 cunoaştere a subiectului, spirit
de observaţie, spirit critic, curiozitate, aptitudini de analiză şi de sinteză imediate,
rapiditate de gîndire şi de decizie, uşurinţă în a stabili 0contacte umane0, fără a uita tactul,
care desc)ide multe uşi. Gceste aspecte sunt destul de necesare în procesul observaţiei
directe. Lără ele jurnalistul nu ar putea sesiza esenţialul, spiritul evenimentului şi ar rata
un material bun.
E,
Inter0e0area
4ntervievarea reprezintă ,,seva0 reportajului, deoarece oferă informaţia direct de la
sursă. +urnaliştii profesionişti afirmă că un interviu bun este o ştire în sine, pe cînd un
interviu prost, dar care este important, poate distruge un reportaj bun. -uccesul
interviului este e%clusiv în mîinile jurnalistului or, anume el decide cît de direct va fi cu
persoana pe care o intervievează şi ce întrebări îi va acorda. 4nterviul cere din partea
reporterului posedarea unei bune te)nici de intervievare, deşi este clar că un bun interviu
nu presupune numai formularea reuşită a întrebărilor. 4mportant pentru reporter este să
înţeleagă ce fel de interviu vrea să realizeze, care va fi tema, ung)iul de abordare şi
scopul reportajului.
Fn cazul evenimentelor anticipate se practică fi%area în prealabil a întrebărilor. &ista
în care sunt fi%ate întrebările trebuie să-i dea jurnalistului starea de siguranţă şi nu de
disconfort. Fn listă trebuie să fie cîteva întrebări de bază care, se presupune, vor
alcătui sc)eletul interviului şi, pe lîngă acestea, se vor pregăti şi întrebări au%iliare
şi de alternativă.
!u întotdeauna însă jurnalistul poate utiliza planul prestabilit al interviului. Or,
intervievarea dă naştere la întrebări spontane care reies din însuşi răspunsurile
interlocutorului. Gcestea constituie, probabil, cele mai dificile momente ale
intervievării şi presupun o reacţie spontană, neaşteptată din partea jurnalistului. Jraţie
întrebărilor spontane discuţia poate căpăta un caracter absolut neaşteptat şi poate
scoate în evidenţă unele aspecte latente ale evenimentului. Gcelaş lucru şi în cazul
evenimentelor 'fierbinţi$, cînd jurnalistul realizează reportajul doar în baza
observaţiei directe şi a intervievării.
+urnaliştii profesionişti consideră că baza unui interviu reuşit trebuie să fie constituită
din întrebări desc)ise, care l-ar obliga pe subiectul interviului să se gîndească la încărcătura
lor şi să găsească o modalitate optimă de a răspunde. Fn acest caz, reporterul are
posibilitatea să primească nu numai lămuriri asupra problemei, ci şi opinii ale
respondentului.
Fn formularea întrebărilor, reporterul va ţine cont, în primul rînd, de interesul şi de
E9
necesităţile informative ale publicului cititor. Liecare întrebare trebuie să se refere la
un singur aspect al problemei. Gdresînd două î ntrebări în una, reporterul oferă
intervievatului posibilitatea să ,,fuga0 de răspunsul la întrebarea care nu-i convine.
Fntrebările trebuie să fie imparţiale. Fntrebările-opinii sau întrebările-comentarii nu sunt
binevenite. (le lasă amprenta unui subiectivism vădit şi intenţionat manifestat de
jurnalist.
/e asemenea, întrebarea trebuie să fie la forma interogativă, nu la forma afirmativă.
?rin răspunsul la întrebare, interlocutorul poate să-şi e%prime gînduri, sentimente sau
momentele retrăite, de aceea, jurnalistul va evita întrebările la care se poate răspunde prin
,,da0 sau ,,nu0. Fntrebările adresate trebuie să fie scurte şi clare pentru a putea fi
evitată ambiguitatea sensului şi uitarea începutului întrebării. Opinia că jurnalistul
trebuie să adreseze întrebări spontane şi deoc)eate este greşită.
Fn urma cercetării modalităţilor de adresare a întrebărilor, reporterul canadian +an
-avatsVM face o listă a celor mai frecvente greşeli, comise de jurnalist în procesul
intervievării. ?rintre acestea menţionăm7
Fntrebări cu o singură variantă de răspuns, numite întrebări înc)ise 1,,da0, nu02<
?ropoziţii afirmative în locul propoziţiilor interogative<
/ouă întrebări în una singură<
Fntrebări prea încărcate<
Fntrebări din care reiese răspunsul<
Domentarii şi păreri proprii incluse în întrebare<
?resupuneri incluse în întrebare<
(%agerări în întrebare<
Fntrebări cu tentă de învinuire<
Fntrebări prea complicate.
!eglijarea acestor interdicţii creează bariere serioase în calea obţinerii unei
informaţii veridice şi complete şi conduce la ratarea discuţiilor productive.
Kn bun intervievator, cu siguranţă, trebuie să posede şi arta de a asculta.
Reporterul care posedă această artă trebuie, în dependenţă de situaţie, să poată şi să
improvizeze. O regulă foarte importantă ce trebuie respectată este evitarea
EE
întreruperii interlocutorului. Gstfel, se demonstrează respectul faţă de interlocutor .
(%ista însă situaţii cînd jurnalistul trebuie să întrerupă discursul intervievatului. O va
face, dar cu tact şi motivat.
Gvantajul unui interviu constă în faptul că informaţia survine direct de la sursă
şi creează iluzia contactului direct dintre participanţii la eveniment şi cititor .
Dercetătorii din domeniu afirmă că cele mai frecvente tipuri de interviu, utilizate în
reportaje, sunt7
& 3nterviul mărturie care are ca scop obţinerea informaţiilor de bază despre
eveniment<
& 3nterviul declaraţie este acela care e%primă punctul de vedere considerat relevant
de către jurnalist<
& 3nterviul e$plicaţie oferă cuvîntul e%pertului care aduce lămuriri asupra unor
aspecte importante în reproducerea evenimentului<
& 3nterviul document este pe larg utilizat în reportajele ce promovează
personalităţi. -copul lor fiind de a releva cele mai importante activităţi ale vieţii
acestor persoane.
?e de alta parte, nu sunt rare cazurile cînd în reportaje întîlnim elemente ale
următoarelor tipuri de interviuri7
3nterviul&opinie este o formă răspîndită de interviu. (%ponent al acestui tip de
interviu poate fi atît o personalitate politică cunoscută, cît şi un simplu trecător.
-copul interviului-opinie este de a afla atitudinea interlocutorului privitor la un
anumit aspect al problemei sau privitor la eveniment. +urnalistul acordă î ntrebări
pentru a afla poziţia şi argumentele intervievatului. Fntrebările adresate sunt de obicei
simple or, scopul lor este să scoată în evidenţă punctul de vedre al interlocutorului.
3nterviul cu un martor presupune o discuţie cu o persoană care voluntar sau
involuntar a devenit martor la un eveniment, fenomen, întîmplare. Fntrebările tipice
pentru un astfel de interviu e%primă rugămintea şi îndemnul jurnalistului ca intervievatul
să povestească ce s-a întîmplat, ce a văzut şi ce a auzit, cum a derulat evenimentul, ce
simte el acum etc.
3nterviul&confruntare este o discuţie ,,aprinsă0 dintre jurnalist şi intervievat
EA
care are drept scop provocarea interlocutorului întru obţinerea informaţiei latente
pe care acesta o deţine. Lorma respectivă de interviu este, de obicei, utilizată în
discuţii cu persoanele oficiale. Fntr-un interviu-confruntare, întrebările sunt
neaşteptate şi poartă un caracter agresiv. /ar nu întotdeauna întrebările agresive sunt
binevenite. Dele mai eficiente sunt întrebările adresate pe un ton binevoitor, dar calm şi
sigur.
O-*taco&e ! *o&uţ "n #roce*u& de co&ectare a nformaţ&or
/eseori în procesul de colectare a informaţiilor jurnaliştii întîmpină diverse obstacole
ce nu întotdeauna pot fi soluţionate uşor şi repede. Riscul de a se confrunta cu asemenea
obstacole creşte în cazul în care jurnalistul investig)ează un subiect ce presupune o
contradicţie sau c)iar un conflict. /in multitudinea de probleme care afectează şi
îngreunează colectarea informaţiilor, cele mai des întîlnite şi mai dezavantajoase sunt7
- refuzul surselor oficiale de a pune la dispoziţia jurnalistului actele, documentele ce
vizează evenimentul<
- refuzul martorilor de a opina asupra evenimentului<
- refuzul vectorilor implicaţi în eveniment de a colabora cu jurnalistul<
- insistenţa surselor de a rămîne în anonimat<
- furnizarea informaţiei 'off t)e record$<
- timp limitat pentru documentare<
- riscul de a porni pe o cale greşită<
- riscul de a fi agresat fizic sau moral.
Obstacolele respective nu pot şi nu trebuie să devină un 'tabu$ în procesul de
mediatizare a realităţii sociale. /acă tema este suficient de importantă, jurnalistul trebuie
să se persevereze şi să treacă peste toate obstacole posibile. (l trebuie să reflecte lucrurile
în profunzime, ceea ce înseamnă că trebuie să depună mult efort pentru a se documenta şi
să e%amineze informaţia cu suficientă atenţie pentru a pune reuşit lucrurile în conte%t.
(ste inadmisibil să fie trecute cu vederea subiectele interesante şi utile doar din
EH
motivul că acestea sunt complicate. Knui jurnalist adevărat nici odată nu-i va fi frică să
atace un asemenea caz. =ai mult decît atît, majoritatea jurnaliştilor îşi doreşte cu tot
dinadinsul tocmai astfel de subiecte. Or, mediatizarea reuşită a acestora înseamnă succes
şi recunoştinţă şi îi asigură jurnalistului un nume în domeniu.
Orice obstacol, dacă nu poate fi ocolit, cu siguranţă, poate fi soluţionat . în ritm mai
lent sau mai rapid, cu eforturi mai mari sau mai mici. Fn acest conte%t propunem cîteva
sfaturi care ar cataliza activitatea jurnalistului în procesul de colectare a informaţiilor
pentru un eventual reportaj social7
- fii insistent, contactează toate sursele potenţiale, c)iar şi cele tangenţial implicate
în eveniment<
- tratează sursele şi subiecţii ec)itabil. Dreează-le o imagine pozitivă despre tine şi
activitatea ta şi lasă-le cît mai mult posibil respect de sine<
- foloseşte întrebările 'capcană$. (le uneori asigură bunul mers şi succesul nu doar
al documentării, ci c)iar al întregului reportaj<
- găseşte cel puţin două surse care ţi-ar oferi informaţia 'on t)e record$ sau care ar
confirma spusele sursei anonime. 4deal ar fi să găseşti o sursă ca 'Jîtlej Gdînc$
din cazul Natergate, care să-ţi indice calea pe care trebuie să porneşti şi pista pe
care trebuie să decolezi<
- analizează cu precauţie cazul. /acă în spatele lui se ascunde ceva prea riscant e
necesar să pui la curent redactorul, colegii de serviciu sau membrii familiei cu
întîlnirea pe care o vei avea cu sursa 1apro%imativ cînd şi apro%imativ unde2.
- comportă-te cu sursele şi cu cei prezenţi la eveniment aşa cum ţi-ai dori să fii tratat
tu<
- alocă resurse suficiente pentru a găsi adevărul şi a scoate în evidenţă doar
problemele esenţiale, importante<
- fii atent să nu comiţi erori. (ste foarte complicat să repari post factum daunele
aduse de documentarea neglijentă<
- pune aceeaşi valoare pe coeziunea socială, ca şi pe drepturile individuale<
- fii imparţial şi tinde spre dreptate pentru toate părţile şi subiecţii implicaţi în
eveniment<
EC
- reflectă toate segmentele societăţii corect şi ec)itabil.
Fn principiu, pentru a colecta informaţii întru realizarea unui eventual reportaj social este
necesar ca jurnalistul să aibă tărie de caracter, un pic noroc, să ştie unde să caute şi ce să
caute, să fie ambiţios, să ştie cum şi cînd să rişte. Fntr-un cuvînt, să devină un adevărat
-)erlocV Uolms de moment.
UN>?IUL DE A9ORDARE A E,ENI5ENTULUI
Dolectarea şi analiza corectă a informaţiei constituie piatra de temelie sau centrul de
greutate al reportajului. -uccesul şi impactul acestuia depinde de selectarea informaţiei şi
de evaluarea potrivită a acesteia. Gnaliza . scindează informaţia, e%aminînd-o şi
clasificînd-o astfel încît să poată fi uşor utilizată de cititori . iată c)eia unui reportaj
EB
social eficient. O analiză profundă bazată pe o cantitate nu prea mare de informaţie este
mai utilă decît o analiză slabă bazată pe o cantitate impunătoare de informaţie. Gnaliza,
însă, trebuie să fie obiectivă şi să se bazeze pe informaţii veridice, dar nu pe opţiunile şi
simpatiile jurnalistului, redactorului, patronului sau pe atitudinile acestora faţă de
eveniment sau faţă de participanţii la eveniment.
4niţial jurnalistul trebuie să depisteze şi să localizeze evenimentul ce urmează a fi
mediatizat. ?entru aceasta el trebuie să poată să descopere subiectele care se ascund sub
informaţiile de suprafaţă, să găsească neobişnuitul în obişnuit, să realizeze o evaluare a
evenimentului, pe de o parte, din punct de vedere al importanţei sale sociale, pe de alta,
din punctul de vedere al interesului potenţial al publicului cititor. (venimentul urmează
să fie identificat şi analizat astfel încît jurnalistul să-l poată aborda corespunzător. /e
menţionat, însă, faptul că un eveniment apare datorită unui conglomerat de cauze, are mai
multe aspecte, faţete şi poate genera diverse consecinţe. Gdoptarea unui mod corect de
abordare a evenimentului depinde de abilitatea jurnalistului de a defini evenimentul astfel
încît cauzele şi consecinţele acestuia să fie identificate corect.
/in moment ce evenimentul a fost definit, urmează ca jurnalistul să-şi precizeze
obiectivele în procesul de colectare a informaţiilor. Lactorul decisiv în precizarea
obiectivelor este valoarea semnificativă a acestora care şi defineşte strategia de colectare
a informaţiei. Fnsă nu întotdeauna strategia elaborată în prealabil poate fi pusă în
funcţiune la faţa locului. /ezvoltarea evenimentului poate lua întorsături neaşteptate. Fn
asemenea cazuri, jurnalistul va face o evaluare rapidă a celor ce se produc la eveniment şi
se va strădui să contacteze cît mai multe şi mai diferite surse pentru a colecta o cantitate
ma%imal posibilă de informaţie.
Revenit de pe teren, jurnalistul urmează să iniţieze o nouă evaluare a informaţiilor
colectate. ?rocesul de evaluare şi de analiză a informaţiei este crucial la acest nivel or, el
permite stabilirea obiectivelor în procesul scrierii reportajului şi alegerea ung)iului de
abordare a evenimentului. Gplicarea consecutivă a ung)iului de abordare ales reuşit
uşurează, pe de o parte, scrierea reportajului, pe de alta, receptarea acestuia de către
cititori.
Kng)iul de abordare reprezintă perspectiva în care va fi prezentat evenimentul şi se
E@
conturează în dependenţă de intenţia jurnalistului7 de a informa, de a transmite opinii, de
a analiza cauzele sau potenţialele consecinţe ale evenimentului etc. /upă &uminiţa
Roşca, de stabilirea ung)iului de abordare depinde alegerea structurii informaţionale
1ierar)izarea informaţiilor2, construcţia te%tului şi utilizarea stilului potrivit conţinutului
abordat. Kng)iul de abordare defineşte intenţia de comunicare a jurnalistului în raport cu
unul din elementele importante ale evenimentului prezentat.
1,
(venimentele sociale, de obicei, oferă cîteva ung)iuri posibile de abordare, între
care7
- e%punerea faptului ziaristic din perspectiva organizatorilor şi participanţilor
nemijlociţi la eveniment<
- e%punerea evenimentului din perspectiva autorităţilor sau din perspectiva modului
în care acestea acţionează<
- prezentarea faptelor din perspectiva martorilor sau a persoanelor tangenţial
implicate în eveniment<
- prezentarea, în baza observaţiei directe, a faptului ziaristic din perspectiva realităţii
obiectuale 1jurnalistul poate fi atît martor, cît şi participant la eveniment2.
/efinind ung)iurile posibile de abordare, jurnalistul trebuie să aleagă unul singur
potrivit pentru e%punerea evenimentului respectiv. Kneori, această soluţie poate fi şi o
sinteză de obiective din cîterva ung)iuri de abordare.
Obiectivele şi ung)iul de abordare, de obicei, apar şi se constituie la începutul
reportajului, în primul alineat. /ar nu întotdeauna or, 'structura comple%ă a reportajului,
ce îmbină adeseori naraţiunea cu dialogul şi descrierea, oferă jurnalistului mai multă
libertate în ierar)izarea informaţiilor$
19
. Fn cazul cînd evenimentul este prezentat de către
jurnalist din perspectiva observaţiei sale directe, ung)iului de abordare poate să se
contureze atît în mijlocul relatării, cît şi la finele acesteia. Kneori jurnaliştii intenţionat
structurează informaţia astfel încît ung)iul de abordare să fie aproape invizibil. "i aceasta
pentru a-l face pe cititor singur să caute şi să depisteze perspectiva din care a fost abordat
evenimentul.
1,
Doman =i)ai. =anual de jurnalism. 4aşi7 ?olirom, 1@@C, p.H,.
19
Doman =i)ai. =anual de jurnalism. 4aşi7 ?olirom, 1@@C, p.H9.
AI
Reportajul social reprezintă o modalitate de urmărire şi de supraveg)ere a vieţii
sociale în dinamica dezvoltării sale. (l nu doar indică asupra problemelor e%istente, ci şi
facilitează soluţionarea publică a acestora. Reportajul social impune jurnalistului
obligaţiunea, datoria de a provoca şi de a conduce comunităţile la o căutare a unor soluţii
comune. /e aceea obiectivitatea şi angajamentul civic trebuie să devină calităţile de bază
a celui ce practică acest gen de presă.
/iversitatea şi fragmentarea actuală a societăţii impune necesitatea unor noi te)nici
de mediatizare a realităţii. Or, produsele jurnalistice trebuie să ajute şi să provoace
cetăţeanul să facă concluziile necesare despre viaţa sa personală, locul şi rolul lui în
comunitate, să contribuie la autodefinirea acestuia ca parte integrantă a societăţii. =ai
mult decît atît, jurnalismul contemporan trebuie să ajute oamenii să vadă lumea ca un tot
întreg şi să le formeze responsabilitate pentru orice faptă, orice activitate socială
întreprinsă. /in această perspectivă, reportajul este tratarea cu lu% de amănunte a unui
eveniment de orice factură, dar prin care să treacă, ca un fir roşu, latura comunitară,
socială a fenomenului.
4deea de contact social, care defineşte activitatea comunităţii, are o importanţă
majoră pentru conceptul de reportaj social. Gcest fapt primează responsabilitatea
jurnalistului de a produce te%te şi, prin acestea, de a socializa fiecare individ în particular
şi comunitatea în general. Kng)iul de vedere din care sunt privite faptele, selectarea şi
comentarea lor, impresiile şi opiniile celui care le relatează urmează să fie racordate, în
mod obligatoriu, la interesele şi necesităţile individului. 4ată de ce realitatea trebuie să fie
e%pusă, nu din punctul de vedere al funcţionarului, politicianului sau patronului, ci, în
primul rînd, din perspectiva omului cetăţean. Kng)iul de abordare a evenimentului într-
un reportaj social trebuie să asigure, pe de o parte, asimilarea şi înţelegerea de către
cititori a informaţiei relevante pentru clarificarea valorilor evenimentului, pe de alta,
descrierea clară a evenimentului, a valenţelor, priorităţilor lui, a impactului şi a
consecinţelor sociale posibile a acestuia. Fn acest conte%t, 'ung)iul de abordare, concept
specific te%tului jurnalistic, nu poate fi înţeles decît prin evidenţierea dublei
funcţionalităţi a acestuia7 a2 în relaţie cu jurnalistul 1organizează materialul informativ,
selectează şi ierar)izează informaţia în raport cu anumite surse şi cu anumite valori ale
A1
acestuia2< b2 în relaţie cu cititorulPreceptorul 1dirijează lectura, uşurează înţelegerea
mesajului2.
1E
+urnaliştii sunt persoanele care cunosc cel mai bine doleanţele şi aşteptările poporului
. de la un preşedinte, deputat, primar pînă la omul simplu or, ei se află în contact direct
zi de zi cu cititorii, radioascultătorii, telespectatorii. 4ată de ce susţinem că jurnalistul
trebuie să fie conştient de rolul său în societate atunci cînd apare ca oglindă a sferei
sociale în vizorul omului-cetăţean. !u ne referim doar la faptul că trebuie să-şi pună
mereu întrebarea dacă va fi binevenit sau nu reportajul social pe care îl realizează. =ult
mai important este să-şi pună o altă întrebare, mai comple%ă şi mai complicată dec6t cea
dintîi şi anume7 'Gm fost oare coerent din punct de vedere al logicii în afirmaţiile făcute,
am utilizat informaţii veridic depline, am trecut prin propria-mi fiinţă această stare de
lucruri sau aceste emoţii şi la urmă, dar nu în ultimul rînd, am ales ung)iul optimal de
abordare a evenimentului5$ Răspunsul afirmativ la această cascadă de întrebări nu este
altceva decît garantul succesului unui reportaj social.
PERSONAJUL <N REPORTAJ
Omul . personaj principal al jurnalismului
social . cea mai preţioasă avuţie a statului.
Orice om are anumite întrebări care vizează evenimentele şi fenomenele sociale şi la
care vrea să obţină răspunsuri. Reporterul are privilegiul să le afle, graţie activităţii sale
1E
Doman =i)ai. =anual de jurnalism. 4aşi7 ?olirom, 1@@@, p.H9.
A,
profesionale, şi să le povestească lumii întregi aşa cum le vede el. /e aici, marea
responsabilitate a jurnalistului în reflectarea şi tratarea problemelor sociale. Fntru
realizarea unui astfel de reportaj, catalogat de =ic)ael Nagner de la !eW XorV *imes
drept #un bun necesar, o bătaie de cap, un best-seller de o zi$, jurnaliştii trebuie
întotdeauna să pornească de la fapte concrete, bine documentate, de la actori concreţi,
totodată să apeleze la nenumărate surse, care să confirme sau să infirme realitatea
subiectului. 4ndiferent de tema abordată, reportajul trebuie să fie personalizat. ?ersonajul
poate să nu apară la începutul reportajului, poate să nu aibă nume, adresă, vîrstă sau
ocupaţie. (ste suficient ca el să e%iste şi prezenţa lui să se simtă. Lără un personaj
interesant, pitoresc sau tragic, nostim sau sublim reportajul este ca şi mort.
Omul este figura principală în realizarea unui reportaj social. +urnaliştii din toate
timpurile s-au interesat de soarta omului pentru a-l include în reportaj, a-l face erou. Fn
acest conte%t, persoana prezintă interes nu doar atunci cînd apare în calitate de e%pert,
martor sau sursă de informare, ci şi în rolul lui obişnuit de membru al societăţii, cu grijile
şi bucuriile sale. Omul devine automat personaj al reportajului social dacă poară în sine o
informaţie socială, un mod de diferenţiere de ceilalţi anume pentru ziua de astăzi. 4ar
pentru a depista la moment acest 'mod de diferenţiere$, jurnalistul are nevoie de oc)i
iscusiţi. (l trebuie să observe neobişnuitul în obişnuit.
Gşadar, printre oamenii cei mai căutaţi la un eveniment sunt personajele reportajului.
/upă +ean-/omini:ue ouc)er, jurnalistul trebuie să aprecieze care este locul şi rolul
personajelor în focarul evenimentului, capacitatea lui de a cugeta asupra
evenimentului, competenţa şi profesionismul acestuia în domeniul abordat.
1A

/eseori este dificil de a găsi într-un sfert de oră un bun personaj, îndeosebi în
cazul evenimentelor 'fierbinţi$. /ar aceasta nu înseamnă că jurnalistul trebuie să se
arunce în braţele primului venit. ?ersoana dată trebuie să aibă legătură, fie şi tangenţială,
cu evenimentul, să poate oferi informaţii veridice cu privire la derularea faptelor care
ar prevala asupra sentimentelor şi punctelor de vedere proprii, să fie iniţiat în
problemă şi să-şi poată argumenta logic opiniile şi obiecţiile.
Dele mai eficiente reportaje sociale, de obicei, sunt acelea ce au în postură de eroi
1A
ouc)er +ean-/omini:ue. &e reportaje. ?aris, 1@@A, p.9H.
A9
personaje tragice, caracteristice societăţii şi timpului în care trăim. "i aceasta pentru că
oamenii au compasiune pentru astfel de persoane şi mai întotdeauna doresc să îi ajute.
/acă personajul reportajului tău va fi un copil orfan, un bătrîn neajutorat, părăsit de toţi
sau o familie cu mulţi copii, şi dacă vei reuşi să fii convingător, să ajungi la inima
cititorului graţie unor detalii deosebite, cu siguranţă, acest material jurnalistic nu va fi
trecut cu vederea, ci citit cu mult interes. 4mpactul acestui gen de reportaje este destul de
mare. (le catalizează societatea spre a se pronunţa şi a lua o anumită atitudine, pozitivă
sau negativă, asupra evenimentelor sociale reflectate. /eseori ciclurile de reportaje devin
punctul de pornire pentru anumite acţiuni sociale de binefacere sau de susţinere a unor
persoane concrete sau c)iar a unor categorii sociale.
-e bucură de succes şi reportajele cu personaje 'pozitive$ . oameni deosebiţi care
au reuşit în viaţă, care au devenit lideri de opinie în mediul lor, optimişti, puternici, cu
idei, întreprinzători. Dititorii îndrăgesc aceste personaje, în primul rînd, pentru că tind să
semene cu ele, să le urmeze e%emplul, să devină şi ei deosebiţi. -uccesele acestora îi
bucură or, cititorul speră că va veni ziua cînd şi el se va realiza asemenea eroilor din
reportaje.
?ersonajele unui reportaj pot fi atît persoane influente, ce deţin funcţii înalte
1deputaţi, miniştri, directori, etc.2 cît şi oameni simpli. Fntr-un reportaj social personajele
simple cum ar fi7 pensionarii, studenţii, invalizii, muncitorii, etc. nu sunt mai puţin
interesante ca funcţionarii de stat. a din contra. 4maginea unui ţăran care munceşte zi de
zi pămîntul, deşi ştie că recolta va fi una mică, este mult mai reprezentativă decît cea a
ministrului agriculturii care face declaraţii că anul acesta roada este departe de a fi numită
bogată.
Fn reportaje e%istă, de asemenea, personaje principale şi personaje secundare.
+urnalistul este persoana care poate şi trebuie să stabilească gradul de importanţă al
vectorilor antrenaţi şi al actorilor participanţi la eveniment. Fn acest conte%t notorietatea
persoanelor implicate nu joacă, practic, nici un rol. 4mportante sunt acţiunile reale ale
eroilor, locul şi rolul lor în desfăşurarea evenimentului reflectat.
Fn cazul unui reportaj social despre familiile cu mulţi copii, personajul principal va
deveni o familie numeroasă, dar nici de cum ministrul muncii care, spre e%emplu, a
AE
refuzat să acorde facilităţi categoriei sociale în care se înscriu aceste tipuri de familii.
/esigur, funcţionarul va juca un rol important în sensul că el îşi va argumenta decizia,
poziţia. ?rioritate în reportaj însă va avea nu funcţionarul, ci una sau mai multe familii
care au avut minimumul necesar pentru viaţă doar graţie înlesnirilor oferite de stat.
Fn raport cu personajele potenţiale jurnaliştii comportă o serie de adaptări ale
procedeelor curente de abordare atît din perspectiva dialogului, cît şi din perspectivă
etică. Gstfel, jurnalistul trebuie7
- -ă fie amabil, prietenos, să aibă o atitudine prevenitoare.
- -ă pregătească moral interlocutorul, să-i creeze un climat favorabil în care acesta
ar putea să se dezvăluie. ?uţine sunt persoanele care nu au emoţii în faţa camerei
de luat vederi, a reportofonului sau c)iar în timp ce dialog)ează cu o persoană
necunoscută. /eci, odată găsit, personajul urmează imediat a fi dezin)ibat.
- -ă facă declaraţii sau să formuleze întrebări bazîndu-se pe fapte concrete, dar nu
pe ipoteze.
- -ă întregească sau să g)ideze discuţia cu întrebări de control or, deseori
personajele, îndeosebi cele secundare, au tendinţa de a transmite cu bună credinţă
informaţii ireale, neconfirmate.
- -ă nu întrerupă discursul personajului, c)iar dacă acesta e%pune la moment detalii
nesemnificative. =ulţi interlocutori păstrează cele mai picante detalii pentru
'desert$. O întrebare-capcană, cu siguranţă, poate cataliza dialogul.
- -ă susţină intervievatul prin priviri scurte, prin anumite gesturi sau aprobări cu
capul. (vitarea privirii indică un caracter ascuns, nesincer al intenţiilor
jurnalistului.
- -ă-şi adapteze limbajul la starea socială şi culturală a interlocutorului.
-uperioritatea, dacă e%istă, nu trebuie evidenţiată cu ostenitate or, ea poate
diminua eficienţa dialogului.
- -ă nu corecteze, mai ales în public, greşelile gramaticale sau pronunţia
intervievatului.
- -ă poată sc)imba uşor subiectul discuţiei în caz de 'blocare$ a persoanei.
- -ă facă şi să primească complemente cu eleganţă. &auda trebuie făcută cu
AA
sinceritate, fără e%agerare.
- -ă controleze prin alte surse informaţia obţinută de la personaj, indiferent de
categoria în care se încadrează acesta.
Reportajul social este materialul care dă viaţă, iar acest fapt se datorează, în mare
parte, personajului. !u întotdeauna personajul principal al unui reportaj social este o
fiinţă omenească. Kneori personaje pot fi animalele sau c)iar obiectele neînsufleţite. Fn
reportajele ecologice frecvent sunt utilizate drept personaje7 apa, pădurea, codrul, aerul,
etc. Kn personaj neînsufleţit, foarte des întîlnit în mass media auto)tone, îndeosebi la
finele fiecărei toamne, este vinul.
/e multe ori jurnaliştii, atunci cînd nu găsesc nici un prototip real care le-ar conveni
şi pe care ar putea să-şi construiască storM-ul, îşi fabulează singuri personajele. &ucru mai
mult sau mai puţin admisibil într-un reportaj artistic. -e întîmplă frecvent că tocmai
printr-un personaj ireal jurnalistul reuşeşte să povestească lucruri e%trem de actuale şi de
o importanţă majoră. a mai mult decît atît. /e multe ori se întîmplă că anume aceste
personaje ine%istente impresionează cel mai mult cititorii şi rămîn în amintirile lor or, ele
conferă reportajului o tentă de roman, de poveste. Du toate acestea, un jurnalist adevărat
va fi mereu în căutarea faptelor şi a personajelor reale. "i din moment ce le va găsi, va fi
capabil să despartă reacţiile emoţionale de elementele factuale.
LI59AJUL REPORTAJULUI SOCIAL
=odul în care jurnalistul relatează ceva contează tot atît de mult ca şi ceea ce el
relatează. /e multe ori se întîmplă ca cititorii să uite despre ce ai citit, în sc)imb să
memorizeze o e%presie sau o comparaţie care i-a impresionat. Knii jurnalişti şi-au cîştigat
faima doar prin felul în care scriu . limbajul pe care îl utilizează, epitetele sau analogiile
pe care le găsesc. /eşi nu la fel de mult ca sc)iţa sau croc)iul, reportajul permite
ziaristului să-şi etaleze cunoştinţele din diverse domenii. /esigur, cu condiţia ca el să le
aibă, să le structureze într-un conte%t potrivit şi să le redea printr-un limbaj accesibil
publicului. &ucru, care nu face decît să-l ridice pe ziarist în faţa cititorului şi să-i
sporească credibilitatea. Fn caz contrar, reportajul riscă să se transforme într-o înşiruire
AH
)aotică de lucruri mărunte, în fine, plictisitoare sau enervante.
Kn reportaj, ca să nu plictisească, e firesc că trebuie să fie interesant. /ar ca să nu
plictisească nu e suficient doar să e%pui nişte adevăruri sau lucruri care par a fi
interesante. (senţial e să le poţi spune, să utilizezi o modalitate de naraţiune facilă şi
incitantă, care să ia prin surprindere, să cointereseze şi să atragă. Kn limbaj e%presiv
atribuie reportajului nu numai noi valori, ci îi conferă şi o alură dinamică şi vioaie, ceea
ce nu plictiseşte cititorul.
Laptul că limbajul reportajului este deosebit de celelalte genuri informative ale
presei este confirmat prin însăşi definiţia acestuia. Or, reportajul este genul care, apelînd
la modalităţi artistice de e$presie, comunică despre un eveniment sau fenomen în baza
informaţiilor şi detaliilor culese la faţa locului. Gşadar, te%tul reportajului social trebuie
să fie 'viu$, bazat pe emoţie, iar mesajul să se adreseze sentimentelor. Fntru realizarea
acestui deziderat, e binevenită utilizarea metaforelor, epitetelor, comparaţiilor. Gnume
acestea şi asigură reportajului un grad sporit de emotivitate. Kn reportaj bine scris însă nu
are nevoie de multe adjective sau adverbe, ci numai de c6teva, dar bune şi folosite acolo
unde trebuie. D6nd substantivele şi verbele se împletesc armonios, frazele descriu de la
sine. Gdjectivele şi adverbele califică sau modifică. "i atunci c6nd sunt folosite, trebuie
să e%iste siguranţa că verbul sau substantivul au nevoie de calificare sau modificare.
?entru a conferi reportajului social o alură autentică, deseori jurnaliştii recurg la
tezaurul nostru lingvistic, la e%presiile populare, afective. Lorma alegorică, în care de
multe ori sunt îmbrăcate reportajele sociale auto)tone, nu reprezintă o matrice sau un
şablon, ci rezultatul perfecţionării cotidiene a jurnalistului, a unor studii şi lecturi
îndelungate. Ktilizarea comparaţiilor, metaforelor şi a altor procedee artistice şi
lingvistice conferă reportajelor sociale multe avantaje în r6ndurile cititorilor.
&imbajul reportajului social trebuie să fie unul c6t mai asemănător cu limbajul
oamenilor pentru care scriem. -ă fie c6t mai simplu 1nu şi simplist2, pe înţelesul tuturor .
să povestească nu să raporteze. '(%pune, nu spune$ este o regulă simplă pentru a scrie
bine reportaje sociale. ?referabile sunt e%presiile scurte, nu cele lungi< cuvintele
familiare, nu cele neobişnuite< cuv6ntul concret, nu cel abstract.
(ste inadmisibil ca reportajul să fie 'îmbibat$ cu termeni ştiinţifici, neologisme,
AC
cifre, etc. . abundenţa lor micşorează receptivitatea publicului. Fngrămădirile de termeni
ştiinţifici, cifre, îndeosebi la începutul reportajului, descurajează pe cei mai mulţi dintre
cititori să continue lectura. /at fiind faptul că abundenţa de date statistice zăpăceşte
consumatorul de informaţie, cifrele, datele urmează a fi folosite selectiv.
Fn sc)imb, pentru a spori potenţialul participativ al cititorului uneori se consideră
binevenite e%presiile de jargon ale participanţilor reali la eveniment. ?entru a întregi
atmosfera evenimentului, în reportaj pot fi folosite c)iar şi 'inovaţii$ lingvistice. ?ractica
arată că jurnaliştii au devenit de foarte multe ori inovatorii unor e%presii sau epitete, care
mai t6rziu au fost preluate şi de restul lumii.
Gutorii de reportaje sunt privilegiaţi prin faptul că ei pot face orice at6t timp c6t
respectă normele jurnalistice. Reportajul asigură o libertate de creaţie ma%imală
jurnalistului. Fn acest conte%t, anumite abateri de la regulile generale de realizare a
reportajului sunt admisibile. Fnsă orice abatere, oricare ar fi scopul său, trebuie să fie
justificată. Gstfel, jurnalistul poate să-şi realizeze reportajul la persoana înt6ia, a doua 1în
locul formei-standard . persoana a treia2, să folosească argoul, să facă rezumate,
concluzii la finele te%tului, să aleagă orice formă de structurare a reportajului, să
folosească orice te)nică a scrisului, etc. doar pentru efecte justificate. /e memorizat însă
că creativitatea de dragul creativităţii şi nu întru folosul cititorului de obicei rezultă din
te%te proaste.
Regula de aur a reportajului şi prima obligaţie a celui care scrie este să lase
cititorului senzaţia că el singur este la faţa locului şi vede lucrurile cu oc)ii proprii. /e
aceea, într-un reportaj nu se cer multe concluzii sau e%plicaţii. Liecare este liber să creadă
ce vrea el. /eşi trebuie să e%iste o logică şi o consecutivitate în ceea ce spune jurnalistul,
reportajul permite repetarea unuia şi aceluiaşi g6nd, dar, bineînţeles, în diferite feluri.
&imbajul reportajului trebuie 'curăţat$ de )iperbolizări, eufemisme şi tot felul de clişee.
Reportajul presupune un limbaj mai ar)aic, mai lejer, mai pitoresc. Redarea veridică
a realităţii într-o manieră originală poate fi posibilă graţie7
- utilizării atributelor cu valoare de epitet<
- folosirii tuturor timpurilor şi modurilor verbale, în special, a prezentului istoric,
care asigură efectul participării la cele relatate de jurnalist<
AB
- folosirii pe larg a figurilor de stil<
- folosirea citatelor.
Kn citat reuşit conferă dimensiuni suplimentare reportajului7 diversifică stilul,
întrerupe monotonia naraţiunii, aduce în prim-plan un personaj real şi îmbogăţeşte te%tul.
(l scoate la lumină informaţii cu valori semantice deosebite, trăsături de caracter, stări
spirituale, emoţionale sau calităţi ale personajului. Reporterul nu trebuie să se teamă să
utilizeze c)iar şi nişte devieri lingvistice pentru a descrie personajul. Gstfel de citate
conferă reportajului autenticitate. Ditatul care dezvăluie adevărul sau falsitatea unei
afirmaţii, constituie un argument puternic şi convingător în reportaj.
Fn reportajele sociale citatele au mai cur6nd un rol estetic decît de suport al
credibilităţii. (le au menirea să acorde te%tului un ritm cadenţat şi un caracter singular,
original,
>aloarea limbajului unui reportaj social este definită de7 claritate, precizie,
corectitudine, simplitate, naturaleţe, coerenţă, emotivitate.
Claritatea. -crierea clară este semnul unei gîndiri clare. -e obţine prin mesaje
e%plicite7 un limbaj clar, o topică nesc)imonosită, fraze nu prea e%tinse, cuvinte şi
e%presii clare.
Precizia. Reportajul social are ca scop clarificarea şi precizarea unui eveniment sau
fenomen în dinamica dezvoltării sale. /e aici, limbajul trebuie să fie precis, să nu dea
motiv publicului de a se îndoi de spusele autorului. ?recizia poate fi obţinută graţie
prezentării logice a întregului, fără abateri inutile de la ideea centrală şi fără repetări de
prisos.
Corectitudinea. Fn acest conte%t a fi corect înseamnă a respecta normelor limbii
literare.
/implitatea. &imbajul simplu 1dar nu simplist2 în care este redat un eveniment
uşurează substanţial receptarea mesajului şi asigură sporirea impactului reportajului
asupra cititorilor.
4aturaleţea. Kn limbaj artificial este foarte repede depistat de public şi atunci
lecturarea, cu siguranţă, îşi pierde farmecul. !aturaleţea presupune o relatare, o
comunicare firească. Gceasta poate fi realizată doar în cazul în care jurnalistul posedă la
A@
perfecţie limba în care îşi realizează reportajul, dar şi obiectul comunicării.
Coerenţa. Jîndurile autorului trebuie să fie e%puse coerent. Kneori abaterile
frecvente de la subiectul general sau abuzul de artistizm în formularea ideilor plasează
detaliile într-un conte%t ambiguu, fapt ce complică asimilarea de către cititor a mesajului
din reportaj.
5motivitatea. Kn reportaj social trebuie să fie în primul rînd emotiv. (l trebuie să
redea, dar şi să trezească emoţii. Gcest scop poate fi realizat graţie limbajului artistic.
&imbajul artistic este arma reportajului social.
&imbajul artistic, e%presiv este caracteristic şi pentru titlurile reportajelor sociale.
-pre deosebire de perioada totalitaristă, cînd în presă apăreau, de regulă, titluri nominale,
seci 1pentru a evita individualizarea şi plasarea evenimentului sau personajului în timp şi
spaţiu2, la moment paginile ziarelor auto)tone sunt împînzite de titluri verbale care au la
bază elemente artistice, literare. /eseori putem întîlni7
- titluri în care sunt utilizate nume proprii 1antroponime sau toponime2 prin asociere
cu nume comune ce au menirea să le dezvăluie etimologia7 '/orul lui /oru l-a
adus acasă$, '"i iarăşi Qopa ţopăeşte$, '4on ?opa a fost popit$, etc.<
- titluri care au la bază un picior de vers, o rimă7 '?e-un picior de plai, pe-o gură de
rai$, 'Dontor pentru decor$, 'ani cu ţîrîita . necazuri cu nemiluita$, etc.7
- titluri-calambur7 '*elefonia noastră mobilă funcţionează după urec)e$, '(c)ipa
noastră de basc)et a fost aruncată la coş$, 'Dine se scoală mai dimineaţă nu ajunge
nicăieri$, etc.<
- *itluri-proverbe, titluri-zicători, titluri-aforisme7 'Deasul pierdut nu-l întoarce
anul$, 'Dînd nu-i cap, vai de picioare$, 'uturuga mică răstoarnă carul mare$,
'Fnvăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi$, etc.
Kn reportaj reuşit presupune alegerea minuţioasă a cuvintelor, e%presiilor, fără ca
te%tul să-şi piardă din vigoare şi dinamică< el trebuie să fie viu, dar fără afecte şi
proli%itate. Ktilizarea în reportaje a clişeelor prăfuite este un lucru grav şi lipsit de sens.
+urnalistul trebuie să caute cuvinte cît mai proaspete şi noţiuni cît mai originale, termeni
noi şi formulări elegante. "i aceasta pentru a ajunge la scrisul de calitate, care înseamnă
profesionalism.
HI
DETALIUL <N REPORTAJ
5u am sentimentul că, dacă cineva vrea să scrie bine, trebuie să&şi creeze ceva
asemănător cu 6podul7 sau mansarda bunicii* trebuie să adune cuvinte, e$presii,
imagini% trebuie să adune culori, arome, sunete% să&şi cultive un acut simţ al banalului*
cauciucul spart, becul ars, dantela ruptă, nota falsă, a treia bătaie a ceasului, senzaţia
ciudată care&l cuprinde pe om cînd descoperă că nu mai are benzină... #m adunat
frînturile şi bucăţile, ştiind că vor fi de folos cîndva...
8ames 8. 9ilpatri:
?e lîngă faptul ziaristic şi stilul ziaristului, care înseamnă jumătate din succesul
H1
materialului, un reportaj social mai înseamnă şi multă atenţie, cultură generală, logică şi
ceea ce este mai important . detalii. Kn bun reporter trebuie să fie mereu cu oc)ii în patru
pentru a nu scăpa ceva din vedere.
G scrie un reportaj bun este la fel de greu ca şi a scrie o nuvelă. Dere la fel de multă
măiestrie şi organizare a g6ndurilor, suspans şi elemente impresionante şi, în plus, foarte
multă informaţie. ?rimul lucru pe care trebuie să-l însuşească un jurnalist începător este
că, spre deosebire de o ştire, un editorial sau un comentariu care pot fi scrise în birou, un
reportaj poate fi realizat doar pe teren. +urnalistul niciodată nu va putea reda cititorului
trăirile oamenilor cărora ploaia le-a distrus casa fără ca să se deplaseze la locul cu
pricina, fără să simtă şi să înţeleagă nevoile celor afectaţi. ?e scurt, un reportaj are nevoie
de cît mai multe detalii pentru a deveni 'viu$ şi credibil în oc)ii cititorului.
/etaliul este regele reportajului social. (l este cel mai important element constitutiv
al acestuia. Dolectarea reuşită a detaliilor asigură cea de-a doua jumătate din succesul
materialului. Fn acelaşi timp, detaliul este şi prima slugă într-un reportaj social, pentru că
anume lui îi revine misiunea cea mai importantă, dar şi cea mai grea . de a ajuta publicul
să înţeleagă evenimentul în dinamica dezvoltării sale. Gnume detaliul îi permite
cititorului să se plaseze în miezul evenimentului şi să se familiarizeze cu eroii şi
problemele acestora. "i tot detaliile fac ca cititorul să-şi creeze impresii despre fiecare
erou în particular şi să-şi formeze o anumită atitudine vis-a-vis de eveniment în general.
Dele mai neînsemnate detalii care au loc în mijlocul unui eveniment pot pînă la urmă
să constituie cele mai importante informaţii pentru public, dar şi pentru jurnalist. ?e teren
nu e%istă detalii neimportante sau care nu vor folosi la nimic, orice mărunţiş poate trezi o
bănuială sau transmite o emoţie. Kn lucru minor, dar semnificativ, folosit cu mult efect
poate crea impresii e%traordinare şi poate spori esenţial impactul reportajului asupra
cititorilor. Kn bun reporter este obligat să-şi formeze oc)iul pentru detaliu, să se
concentreze pe asemenea lucruri şi să facă descrierea lor simplu şi clar, pe înţelesul
tuturor. Gutorul de reportaje sociale trebuie să poată povesti detaliat cititorului ce a simţit
în momentul în care a dat m6na cu personajul, cum era amenajată casa şi curtea acestuia
sau cum miroseau florile din grădina lui. /eşi la prima vedere aceste lucruri par a fi
neînsemnate, ba c)iar banale, par să nu intereseze pe nimeni, practica arată că anume ele
H,
atrag cel mai mult atenţia cititorului şi sunt memorizate cel mai bine. "i aceasta pentru că
în timpul realizării reportajului social jurnalistul este nasul, urec)ile şi oc)ii auditoriului.
+urnaliştii care nu sunt în stare să povestească cum arătau )ainele victimei sau să
observe că singurul lucru rămas întreg după ce a ars o casă sunt medaliile stăpînului .
veteran de război, nu vor putea niciodată să scrie un reportaj bun. Dei care se apucă să
realizeze reportaje sociale trebuie să aibă oc)i de bîrfitor înrăit şi o intuiţie foarte bine
dezvoltată. /ar detaliile urmează a fi verificate minuţios pentru a le putea prezenta ca pe
nişte perle. Or, ele sunt frumoase şi benefice doar atunci cînd sunt adevărate. Gtunci însă
c6nd sunt introduse în te%t doar pentru a-l face mai copios, este un semn sigur că
jurnalistul nu a pătruns în esenţa evenimentului şi nu are ce spune auditoriului. Gşadar,
jurnalistul ce operează cu detalii trebuie să fie onest şi precis. Fn orice caz, atunci cînd se
utilizează detaliul, trebuie să e%iste asigurarea că el a fost folosite de către jurnalist
corect. Du siguranţă, un detaliu potrivit la un loc potrivit sporeşte receptivitatea întregului
reportaj.
Reportajul social cuprinde informaţia de interes larg pentru societate. (l trebuie să
relateze faptele într-o manieră precisă, detaliată, argumentată. /ar în lipsa detaliilor
jurnalistul nu poate suplini această funcţie majoră a reportajului. ?entru că ce este un
reportaj fără descrierea atmosferei ca7 culoare, gust, miros şi tensiune psi)ologică5
/etaliul în acest sens este considerat piatra de temelie a reportajului.
/etaliile construiesc imaginea întregului eveniment. >alorificarea lor eficientă
contribuie la dezvăluirea multiaspectuală a esenţialului în eveniment. /escrierea faptului
ziaristic prin utilizarea corectă a detaliilor conferă reportajului credibilitate. /etaliile
reprezintă elementele de specificitate ale faptului ziaristic, cum ar fi7
- calităţile spirituale, e%terioare, profesionale ale actorilor implicaţi direct sau
tangenţial în eveniment<
- circumstanţele în care se desfăşoară evenimentul, fenomenul<
- caracterul evenimentului, fenomenului<
- cauzele apariţiei evenimentului, fenomenului<
- consecinţele reale şi cele posibile, etc.
Fn baza semnificaţiei şi a valorii detaliilor deosebim7 detalii generale, detalii
H9
particulare, detalii primare şi detalii secundare.
/etaliile generale redau panorama, atmosfera în ansamblu. (le vin să formeze
impresia generală despre un eveniment, fenomen în amploarea dezvoltării sale.
/etaliile particulare oferă posibilitatea de a reda cele mai semnificative laturi ale
evenimentului şi pe cei mai importanţi subiecţi implicaţi prin descrierea lor în particular.
/etaliile primare ajută cititorul să conştientizeze c)intesen a evenimentului. (le sunt ț
utilizate pentru redarea personajelor majore, problemelor şi ideilor de bază ale
evenimentului.
/etaliile secundare sunt folosite pentru a completa, a întregi ideea de bază sau pentru
a evidenţia un anumit aspect al evenimentului, o anumită latură, la prima vedere mai
puţin importantă, dar care urmează să fie observată şi apreciată de cititor.
Kn bun reporter are nevoie de o serie de însuşiri şi competenţe care i-ar permite să
perceapă şi să selecteze întotdeauna ceea ce este mai important, mai relevant şi mai
interesant. /escoperirea faptului ziaristic, selectarea detaliilor, utilizarea acestora într-un
anumit conte%t şi un limbaj adecvat 1uneori plus opinia interpretativă a autorului2
formează individualitatea unui reportaj social.
(%istă părerea precum că jurnalistul, pentru a reda multiaspectual elementele faptice
şi umane de la eveniment, poate face uz de orice tip de detalii şi de orice combinaţie de
detalii. ( adevărat că relatarea trebuie să fie, pe cît posibil, completă şi detaliată, dar nici
de cum fantastică, fabuloasă. 4deea care trebuie, însă, reţinută este că detaliile pot
provoca reacţii şi atitudini atît distructive cît şi constructive. (%ploatarea abuzivă a
detaliilor violente au un efect negativ asupra cititorului. Fndeosebi detaliile din reportajele
ce oglindesc un fapt de crimă. Jravitatea situaţiei poate fi frumos şi estetic ilustrată fără a
apela la cele mai sîngeroase cadre sau te%te. 4lustrarea amănunţită a situaţiei, a faptului cu
efecte de tipul7 rîuri de sînge, creieri împrăştiaţi, etc. poate fi uşor evitată. Or, publicul
trebuie educat, dar nu molipsit de cruzime şi violenţă. /e aici, marea responsabilitate a
jurnalistului în procesul de colectare, ierar)izare, sistematizare şi utilizare a detaliilor.
/e multe ori, din prea mare zel de a prezenta veridic şi convingător faptele, jurnaliştii
uită că cititorul, îndeosebi tînăra generaţie, este precum sugativa. (l absoarbe totul din
ziare, apoi oferă societăţii ceea ce a preluat la rîndul său. +urnaliştii trebuie să-şi dea
HE
seama că, pe lîngă faptul că informează, ei mai şi formează publicul7 îi formează un
anumit comportament civic, îi creează anumite atitudini, în fine, îi altoieşte o cultură
socială care naşte tot felul de fapte sociale. /etaliile violente şi detaliile indecente
abuzive nasc fenomene deviante ca morală şi presupun nu atît actul propriu-zis de
violenţă, cît fenomenul 'violenţă de dragul violenţei$.
Liecare jurnalist trebuie să fie responsabil pentru reportajele sale şi pentru fotografiile
pe care le publică în ziar, să conştientizeze, în primul rînd, ce impact vor avea aceste
materiale asupra cititorului. Fn lipsa culturii generale, a cunoştinţelor de etică
profesională sau, pur şi simplu, a bunului simţ, dorinţa de afirmare profesională şi
tendinţa de a realiza reportaje cît mai şocante poate duce la situaţii penibile care
discreditează atît jurnalistul care a realizat reportajul, cît şi publicaţia periodică în care
acesta a apărut. Recent, la Lacultatea de +urnalism şi "tiinţe ale Domunicării a fost
organizată o masă rotundă la care au participat masteranzii facultăţii. /iscuţia s-a a%at pe
problema dacă sunt relevante sau nu detaliile violente într-un reportaj, mai ales care
oglindeşte un fapt de crimă. /upă mai multe discuţii, confruntări şi dezbateri, una din
masterande a concluzionat7 'G sosit timpul să ne întrebăm ce urmărim de fapt noi,
jurnaliştii5 (ste adevărat că publicul se află aproape de senzaţional şi preferă să citească
materiale de acest fel. /ar dacă scopul colegilor de breaslă se reduce la difuzarea sau
publicarea fotografiilor şi materialelor şocante doar pentru rating, atunci mie îmi este
ruşine că sunt jurnalist.$
Oiarul este în serviciul public. /eci, el trebuie să informeze cititorii despre toate
evenimentele şi fenomenele vieţii sociale. Fnsă este absolut inadmisibil ca fotografiile şi
detaliile violente despre omoruri, accidente, copii maltrataţi, femeii strangulate,
narcomani, etc. să devină o regulă, un atribut obligatoriu al oricărui număr de ziar. G
informa imparţial şi veridic auditoriul nu înseamnă neapărat a-l trauma psi)ic.
/intotdeauna punctul cel mai vulnerabil în jurnalism a fost etica profesională. Or,
tentaţia de a şoca publicul cu amănunte picante, şi, prin aceasta, de a-ţi ridica rating-ul
este destul de mare. (ste foarte uşor să distorsionezi realitatea cu ajutorul cîtorva
fotografii bine montate, suprapuse unui te%t bine întocmit. /ar a respecta anumite
principii de etică, înseamnă, în primul rînd, a fi obiectiv, e%act şi onest.
HA
+urnaliştii adesea se confruntă cu loialităţi, priorităţi şi valori care intră în contradicţie
unele cu altele. Fn asemenea situaţii apare întrebarea7 cum ar trebui de procedat şi care ar
fi varianta corectă5 O soluţie optimă ar fi ca jurnalistul să aprecieze valoarea şi impactul
potenţial al fiecărui detaliu în parte. Lactorii barometrici definitorii în procesul de
colectare a celor mai semnificative detalii ale unui fapt ziaristic sau în procesul de
selectarea a ceea ce este sau ce nu este demn de a fi e%pus într-un reportaj sunt7
responsabilitatea socială, bunul simţ şi etica profesională a jurnalistului.
Reportajul social este genul care necesită cele mai multe eforturi pentru a fi realizat7
şi timp pentru investigaţii, şi prezenţa jurnalistului la locul şi în momentul desfăşurării
evenimentului pentru a depista faptul ziaristic şi a culege detalii, şi un limbaj deosebit,
etc. /ar, pentru a transpune cititorul în ambianţa respectivă, autorul de reportaje sociale
trebuie să fie mereu cu urec)ile ciulite şi cu oc)ii în patru pentru a auzi sau a observa cu
uşurinţă detaliile care scot în evidenţă trăsătura esenţială a faptului ziaristic sau a
personajului. /e aici, importanţa majoră a detaliului la descrierea evenimentului sau
fenomenului într-un reportaj social.
5ESAJUL ;I I5PACTUL REPORTAJULUI SOCIAL
AUTO?TON
4mportanţa socială a reportajelor este enormă. ?e de o parte, pentru că ele
desc)id luminoase ferestre în domenii inedite, pe de alta, pentru că nu lasă indiferent
cugetul la lectura acestor materiale. --ar putea vorbi la nesfîrşit despre impactul
reportajului social asupra cititorului. Kna e cert . măiestria jurnalistului constă în găsirea
temei, în abordarea ei c6t mai interesantă şi în punerea la dispoziţia publicului a unei
bijuterii publicistice. Dititorul are nevoie de impulsuri pozitive, de invitaţii în lumi
miraculoase a ocupaţiilor interesante şi inedite. Gre nevoie de a-şi vindeca sufletul
c)inuit de at6tea probleme personale şi sociale şi obosit de rătăciri şi de căutări întru
HH
găsirea reperului moral al propriei e%istenţe. Kn reportaj bl6nd şi luminos ec)ivalează cu
tone de teorii sterile despre posibilitatea învingerii binelui în lupta cu răul.
?ornind de la ideea anunţată, oricine ar putea improviza variaţii la temă. /oar
oriunde şi-n orice condiţii se pot găsi domenii nee%plorate, domenii în care o fantezie
c6t de mică ar putea permite punerea monopolului la producere. *ot ca importanţă
socială a reportajelor este demonstrarea, prin e%emple concrete, mai precis,
e%emplificarea temeinică a reuşitei unei căutări. !imic nu apare din nimic, totul se obţine
prin sforţare, prin căutări, strădanii şi prin cuget sănătos. Gcum cînd masa de oameni
parvine din comunism, unde a gîndi nu era nevoie, iar spiritul creativ e stăpînit de inerţii
covîrşitoare, impulsionarea spre munca creativă poate deveni un remediu contra
indiferenţei, pasivităţii şi disperării generale. "i tot ca o importanţa socială a acestor
reportaje este redarea unei încrederi în forţele proprii a celor dotaţi de la natură cu puţin
talent şi scînteie dumnezeiască.
Gnaliza publicaţiilor periodice din ultimul timp face posibilă constatarea faptului că
în presa moldovenească, din ce în ce mai des, apar reportaje sociale e%trem de reuşite ca
intenţie şi realizare. Gceastă tendinţă benefică se manifestă, îndeosebi, în ziarele
republicane. &ucru îmbucurător or, după >al utnaru, un material bun de ziar poate
modifica nu numai starea de lucruri sau de spirit din societate, dar şi
1H
modul de a simţi şi
de a g6ndi al autorilor înşişi.
1C
Fn această categorie se înscriu, spre e%emplu, reportajele7
'Dăldura de peste ,II lei lunar$
1B
, YYLrumuseţe contra plată$
1@
, #?rofit din covrigi de un
leu bucata$
,I
, #=ănînci cît vrei de 19I de lei$
,1
, #?ateuri profitabile$
,,
, #=ini-ferma de
vaci şi oi$
,9
, etc. înserate la rubrica '-uccesul tău$ în ziarul '+urnal de D)işinău$, precum
şi '&a Diobalaccia e ca-n (uropa$
,E
, 'Knde investeşti acolo sărbătoreşti$
,A
, 'Oraşul
1H
1C
Reportajul social. D)işinău7 D4+, ,II,, p.1@. PReportajul din noiP.
1B
+urnal de D)işinău, H.I,.,IIE.
1@
+urnal de D)işinău, ,I.I,.,IIE.
,I
+urnal de D)işinău, ,E.I,.,IIE.
,1
+urnal de D)işinău, 1@.I9.,IIE.
,,
+urnal de D)işinău, 1H.IE.,IIE.
,9
+urnal de D)işinău, ,9.IE.,IIE.
,E
=oldova -uverană, @.I@.,II9.
,A
-ăptămîna, ,H-I9-,IIE.
HC
subteran$
,H
, 'Lermierul din centrul sudului$
,C
, etc. Du toate că conţin o doză sporită de
raţionalism, sunt e%puse într-un stil lejer, accesibil şi plăcut, de unde şi parvine
convingerea că aceste reportaje sunt un adevărat succes al autorilor şi a ziarelor în care
au fost publicate. /in ce considerente5 =ase de oameni, în virtutea perspectivei reduse de
g6ndire şi a fanteziei scăzute au căutat şi mai caută izvor de e%istenţă peste )otarele ţării. ?e
cînd cetăţenii neordinari în felul lor de a g6ndi şi a acţiona fac bani din ceea ce la prima
vedere pare ridicol. (%perienţa acestora poate fi preluată de cititori sau, cel puţin, le poate
sugera vreo idee în acest conte%t.
O reuşită a acestor reportaje o constituie îmbinarea armonioasă a materialului scris
cu fotografia, utilizarea diferitor caractere de litere, sublinierilor intenţionate a ideilor de
bază e%puse şi, nu în ultimul r6nd, acurateţea şi farmecul lingvistic. Gr fi bine dacă şi alţi
jurnalişti ar aborda în această c)eie realitatea. =ăcar şi pentru lărgirea ariei
informaţionale. (vident, aici apare de la sine momentul psi)ologic de a nu urma o cale
bătătorită. /ar a nu iuta că în goană după originalitate, o idee bună e cel mai lesne de
prăvălit.
Fn cele mai bune tradiţii ale reportajului a fost realizat şi materialele7 '=aria
Kngureanu va deveni în februarie mamă a 1@ copii$
,B
, '*ribut plătit părinţilor$
,@
, 'Dei
mai blajini dintre pămînteni$
9I
, '4nsenescenţa$
91
, '?opas la Vilometrui 1IA.C$
9,
, etc.
Reportajele sunt scrise cu toata căldura sufletească a unui ziarist şi reprezintă mostre
palpabile ce dezvăluie potenţialul creator al autorilor. !ici o concluzie grăbită, nici o
învinuire şi nici o lamentare banală n-a fost pusă în circuit. Gcest fapt dă posibilitate
cititorului să plutească în aura unui optimism total a unor eroi gata să înfrunte
multe dificultăţi, nu pe măsura oricui de înfruntat. G provoca sentimente pozitive prin
seninătatea redării unui te%t - iată cota ma%imZ a talentului pus la baza unui reportaj
social.
,H
*impul, 1H.IE.,IIE.
,C
+urnal de D)işinău, ,.IE.,IIE.
,B
*impul, H.1,.,II,.
,@
+urnal de D)işinău, 1,.I9.,IIE.
9I
-ăptămîna, ,9.IE.,IIE.
91
-ăptămîna, ,H.I9.,IIE.
9,
*impul, 1,.I9.,IIE.
HB
/e foarte multă luciditate şi măiestrie profesională dau dovadă, în reportajele lor,
jurnaliştii de la =oldova -uverană. /rept e%emplu ne pot servi mai multe materiale, între
care7 '-ub căciula lui Juguţă$
99
, 'O sută cincizeci de absolvenţi au obţinut cîte două
diplome$
9E
, 'ritanicul Drispin Nard promovează arta muzicală în =oldova$
9A
, '&iceul
moldo-turc a găzduit Olimpiada balcanică la ecologie$
9H
, etc. /upă introducerile de
rigoare sunt aduse detalii importante care dau o pondere deosebită materialelor.
?entru a sublinia c)itesenţa reportajelor respective s-au utilizat diverse caractere de
literă, inclusiv, cicero cursiv gras. ( un reportaj cald, simpatic, optimist, cu o doză
palpabilă de măiestrie ziaristică.
Knele din reportajele sociale, precum7 '/e ce primarul de Dălăraşi nu mai doreşte
să meargă la +udeţ$
9C
, 'Regele$ bosc)etarilor$
9B
, '&a /roc)ia autonomia locală şi-a dat
obştescul sfîrşit$
9@
, '+urnaliştii şi juriştii trebuie să activeze în pas conjugat$
EI
, etc. au
menirea să aducă limpezire în conştiinţa socială, să canalizeze energiile spirituale ale
demnitarilor sus-puşi spre armonizarea relaţiilor sociale.
Gceeaşi menire o are şi reportajul 'Reportaj accent din >ulcăneşti$,
E1
însăilat
totalmente din meditaţii profunde ale autorului şi conlocutorului său. /e parcă ar privi
într-o oglindă generală, cititorul este pus să consume nişte realităţi crude şi crunte.
Liecare frază a reportajului evocă un adevăr trist, dar e scris într-o asemenea manieră
încît nu poţi să nu crezi în capacitatea oamenilor de aici de a învinge dificultăţile.
?ersonajul reportajului respectiv apare în oc)ii cititorului ca un erou al vremurilor
noastre gata să se jertfească singur şi să ducă după sine pe toţi cei capabili sa sc)imbe
starea de lucruri spre bine. ?entru a reda mai multă prospeţime şi pondere reportajului,
autorul îl însoţeşte cu vederi generale care pot şi ele concura la rubrica '=ăiestrie
99
=oldova -uverană, ,@.IE.,IIE.
9E
=oldova -uverană, ,.IH.,II,.
9A
=oldova -uverană, ,,.IE.,IIE.
9H
=oldova -uverană, ,1.IE.,IIE.
9C
=oldova -uverană, ,I.IH.,II,.
9B
+urnal de D)işinău, ,I.I,.,IIE.
9@
*impul, @.IE.,IIE.
EI
=oldova -uverană, H.IE.,IIE.
E1
=oldova -uverană, 1,.IH.,II,.
H@
fotografică$. -enzaţia de ti)nă şi de tîngă din reportaj e numai iluzorie, căci, în fine,
autorul creează o atmosferă benefică, care seamănă optimism în inimile cititorilor. "i
acest lucru e salutabil or, menirea de bază a unui reportaj social este de a consolida
cititorul prin emoţia lui pozitivă.
Fnsă reportajul, totodată, reprezintă şi o modalitate eficientă de atenţionare a
opiniei publice asupra viciilor sociale. Gstfel, în presa auto)tonă apar cicluri întregi de
reportaje care au scopul să arunce lumină asupra conflictelor şi incidentelor sociale şi să
propună soluţii concrete pentru rezolvarea acestora. /in această categorie fac parte
reportajele7 '/reptatea e la fundul mării$
E,
, '*renule, maşină mică$
E9
, '=ărul
discordiei de la gimnaziul din Dupcin$
EE
, '!e-am săturat să mai e%istăm$
EA
etc.
/upă lectura acestor materiale ai impresia promtă că au fost descrise toate nevoile,
necazurile, nesăbuinţele, tot răul pe care-l poate produce o societate în tranziţie. =eritul
autorilor este că au găsit aceste răni sîngerînde şi le-au descris întru a nu da să se
transforme în gangrenă.
/in păcate, tendinţele benefice despre care vorbeam mai sus nu sunt nici
constante şi nici unice în presa noastră. Gsupra lor prevalează alte tendinţe, mai puţin
benefice şi optimiste. Laptul că marea majoritate a ziarelor cu acoperire naţională din
Republica =oldova e%primă interesele anumitor grupări sau partide politice nu pare să
mai jeneze pe nimeni, nimeni nu se arată a fi deranjat de informaţia tendenţioasă sau de
'jocurile murdare$. Gpariţia de la T@I încoace a unui şir de ziare este un moment pe cît
de pozitiv, pe atît de ambiguu pentru societatea noastră, săltata la repezeală într-o
tranziţie de durată. /iversificarea presei nu a adus cu sine şi libertatea acesteia 1în primul
rînd, libertatea economică2. Fn lipsa acestei libertăţi, presa s-a afiliat, desc)i sau camuflat,
diverselor structuri social-politice. Gstfel, ea a devenit, de fapt, un instrumentar în jocul
de interese şi a încetat să mai servească cititorul simplu.
Gceastă rătăcire ne-a costat scump şi acum ne-am pomenit cu ceea ce avem. Fntr-o
atare situaţie bietul cititor nu poate să nu fie bătut de gîndul că în spaţiul nostru geografic
E,
=oldova -uverană, 1E.IE.,IIE.
E9
=oldova -uverană, 11.1,.,II,.
EE
*impul, @.IE.,IIE.
EA
+urnal de D)işinău, ,C.I,.IE.
CI
mai multe publicaţii periodice, luptă, pe căi diferite, pentru o cauză comună. "i tot el nu
poate să nu constate ca această 'încăierare$ politică şi economică este un indice în
favoarea afilierii, desc)ise sau camuflate, a ziarelor la diverse partide politice sau
grupuri sociale. *olerată şi c)iar acceptată, în particular, în mediul jurnaliştilor şi în
societate, în general, această atitudine nu este de natură să favorizeze vreo sc)imbare
pentru a urni starea de lucruri spre bine.
Reportajul social suscită cele mai actuale şi mobilizatoare teme. /ar nu întotdeauna şi
nu toate evenimentele îşi găsesc reflectare în presa periodică. &ucru, în aparenţă, normal.
Fn aparenţă, pentru că selectarea subiectelor pentru eventualele reportaje sociale se face nu
atît în baza valorilor semnificative ale evenimentului, ci ţinîndu-se cont de simpatiile şi
opţiunile editorilor sau de politica redacţională a ziarelor. Gstfel, orice realizare socială
influenţată şi propulsată de conducerea ţării, oricît de valoroasă şi însemnată ar fi, nu-şi va
găsi locul cuvenit în aşa-zisele ziare 'democratice$. Or, un reportaj bine realizat şi mai
ales cu sîmburele evenimentului pozitiv are valoarea de paratrăsnet şi de calmant. D)iar
dacă şi se întîmplă să fie mediatizat un atare eveniment, el este e%pus din perspectiva
politicii redacţionale a ziarului, ung)iul de adordare fiind unui părtinitor şi subiectiv. Fn
asemenea reportaje precum7 '(. Ostapciuc o face pe "tefan cel =are$
EH
, '*arlev face
şedinţe de psi)oterapie la !isporeni$
EC
, 'Reportaj din =a)alaua gunoierilor$
EB
,
'Reportaj din noul sediu al =itropoliei =oldovei$
E@
, etc., se ignorează aspectele pozitive
în favoarea gafelor şi detaliilor picante ale evenimentului, oricît de important şi benefic
ar fi acesta pentru societate. /acă într-o localitate ori alta se dă în e%ploatare un drum,
o moară, un terminal, şi soarta face că tocmai aici să se fi născut un parlamentar
'stîngist$, faptul în sine nu mai prezintă nimic. -e ve)iculează doar ideea că evenimentul
a fost posibil graţie 'norocului$ pentru localitate de a fi avut în sînul ei pe cineva din
capitală. /in cele remarcate mai sus reiese că democraţia în jurnalismul auto)ton este
ec)ivalentă cu formula războiului informaţional. Gsemenea stereotipuri de gîndire au
generat eşecul total al intenţiilor de a canaliza jurnalismul moldovenesc şi de a-l pune în
EH
*impul, ,.IE.,IIE.
EC
*impul, ,H.I9.,IIE.
EB
+urnal de D)işinău, 9I.1I.,II1.
E@
*impul, ,@.11.,II,.
C1
serviciul întregii societăţi.
Gnaliza structurii factologice a reportajelor sociale auto)tone au scos în evidenţă
un şir de carenţe care a contribuit la deducerea unor concluzii departe de motivul
presupus benefic. Knele reportaje din presa auto)tonă, mai ales cele ancorate în
'ideologie subversivă$, au caracter cert de manipulare a conştiinţei sociale. =ai mult decît
atît, multe reportaje sociale deseori sunt substituite cu forme subtile de diversionism
informaţional. Fn acest conte%t putem menţiona reportajele ce aduc la cunoştinţa publicului
un eveniment, fenomen, fapt ieşit din comun de o rezonanţă socială deosebită, adică
reportajele de senzaţie. *endinţa spre senzaţional însă nu este cea mai vulnerabilă parte
a acestor opere gazetăreşti. Dălcîiul lui G)iles îl reprezintă modalitatea de abordare a
temei. Or, tot mai des evenimentele sociale sunt mediatizate astfel încît relatarea
problemei capătă nuanţe vădit ideologice. =enirea acestor reportaje este de a scoate în
evidenţă nu problema în sine, ci nişte fapte care ar compromite puterea. 4ntenţiile şi
scopul jurnalistului sau a colectivului redacţional nu este acel de a atenţiona opinia
publică întru soluţionarea problemelor reale, ci lupta şi răfuiala cu puterea. Reportajele
abordează formal tema or, ele urmăresc absolut un alt scop decît cel de socializare a
evenimentului.
Gstfel că aproape fiecare reportaj de alarmă trebuie citit printre rînduri. /ar ştie
cititorul nostru s-o facă5 Gfirmaţiile fără probe, constatările înrăite, tonul acuzatoriu
trezesc în conştiinţa cititorului credul o îngrijorare, o alarmă şi o împotrivire puterii, care,
c)ipurile, nu este în stare să i-a măsurile de rigoare. Ktilizarea informaţiei sociale
manipulatorii contra adevărului se face în scopul creării unui spirit de frondă tolerabil,
adică suficient ca să răstoarne puterea la alegerile ce vin. !u mai mult.
Fn circuit se pun afirmaţii făcute pe un ton angelic, dezinvolt sau indignat. !u sunt
străine etic)etările aduse eroilor reportajelor din tabăra adversă. (tic)etarile sunt un soi de
e%plozive cu efect întîrziat, care se sedimentează în conştiinţa cititorului bucuros că a
găsit o atitudine 'dîrză$. Gstfel se promovează falsul adevăr despre neadevăr. Fn acest
capitol pot fi incluse toate reportajele publicate în ziarul 'Llu%$ din perioada
revoluţionarismului stradal a orăşelului de corturi din piaţă. Fnsă astfel de atitudini pot fi
categorisite drept manipulatoare ale conştiinţei sociale.
C,
Gbordarea formală a temelor în presa scrisă prin intermediul reportajului social
îl scapătă în aprecieri derizorii şi, c)iar îl fac puţin important. Fn orice reportaj social
jurnalistul trebuie să scoată în prim-plan aspectul uman al evenimentului, astfel încît
cititorul să înţeleagă cum se reflectă asupra lui consecinţele acestuia. Reportajul este
respiraţia cea mai pură în presă şi doar numai din acest considerent s-ar cuveni de utilizat
cît mai frecvent întru soluţionarea problemelor sociale.
Gbordarea formală a temelor este posibilă deoarece nu se menţine o legitate a
pregătirii lui. Glegerea temei, tratarea ei, definitivarea ei literară . iată trei balene pe
care trebuie să se sprijine reportajul, iar imparţialitatea, obiectivismul, ec)idistanţa şi
c)iar pura omenie trebuie să constituie obiectivul moral al fiecărui autor de reportaje
sociale. /e menţionat, însă, că de fiecare dată cînd ziariştii se distanţează de politic şi
se ancorează în viaţa cotidiană cu enormă varietate de fapte demne să fie ilustrate,
obţin, în consecinţă, rezultate bune.
O problemă stringentă a jurnalismului auto)ton ar fi şi modalitatea de abordare a
subiectelor sociale. -unt frecvente cazurile cînd, prin mediatizarea evenimentului, se
urmăresc alte scopuri decît acelea de a informa obiectiv şi veridic societatea.
Reportajele sociale au devenit o unealtă destul de eficientă de luptă contra oponenţilor
sociali-politici. +urnaliştii, în aceste cazuri, de cele mai multe ori mizează pe
senzaţional, pe un polei efemer al aparenţelor. Dititorii de duzină aplaudă, dar cei ce
stau bine cu logica rămîn dezamăgiţi. Gcestea însă continuă aievea unui serial care
pune societatea la nedumeriri şi aşteptări c)inuitoare. Kng)iul de abordare în
reportajele de acest gen este conturat astfel încît să permită, mai devreme ori mai
tîrziu, reprezentarea unei imagini neplăcute, oribile c)iar, a rivalilor politici. Fn această
categorie se înscriu reportajele7 '>orbim cu pereţii$
AI
, '!imic nu este adevărat$
A1
,
'Ggrarienii au adus ţara la sapă de lemn$
A,
, 'De vor azi scriitorii5$
A9
, 'Roşca a sărbătorit
AI
+urnal de D)işinău, ,A.1I.,II1.
A1
+urnal de D)işinău, 1I.IE.,II1.
A,
*impul, ,I.IE.,II,.
A9
*impul, ,A.IE.,II,.
C9
ziua unirii$
AE
< 'Dopii devin infractori$
AA
, '=ii de ţărani au rămas fără de pămînt$
AH
,
'?refectul de Kng)eni l-a lovit pe un colaborator al Domitetului UelsinVi$
AC
, '/upă
război sunt mulţi eroi$
AB
, '+udecători vs judecători$
A@
, 'Jreva foamei$
HI
, '/e ziua lui,
&enin n-a avut de furcă cu poliţia$
H1
, etc.
(vident, temele acestor reportaje sunt e%trem de dureroase, dar realizarea
majorităţii materialelor suferă de emotivitate sporită. Reportajele sunt realizate cu
grave abateri de la obiectivismul solicitat în j urnalistică şi prezintă în sine mostre
de tratare unilaterală a realităţii. ?robabil, intenţia autorilor a şi fost să arunce numai o
singură lumină asupra problemei. =ai e%act, neconducîndu-se de principiile
obligativităţii ec)idistanţei, ei au muşumalizat, au spălat anumite faţete, le-au rupt din
conte%t şi nu le-au raportat, conform rigorilor genului, la alte aspecte ale
evenimentului. Doncluziile sunt atît de fragile încît provoacă nedumerirea. (ste cert că
reportajele nominalizate vor crea la lectura lor doar o reacţie emotivă unilaterală.
/esigur, nu poate fi neglijată definitiv valoarea încercării de a atrage atenţia publicului
asupra unor astfel de probleme, dar s-ar fi cuvenit sa se facă referiri la
necesitatea conştientizării de către societate a multiplelor consecinţe ce converg, în
ultima instanţă, asupra destinului fiecărui individ.
O altă tendinţă nefastă în evoluţia reportajelor sociale auto)tone ar fi şi
raţionalismul e%agerat al acestora. /e rînd cu speculaţiile politice s-a constituit şi a prins
rădăcini adînci o nouă formă de manipulare a conştiinţei sociale şi anume7 speculaţiile
economice. Reportajul a devenit o formă comodă de promovare a unor interese
economice, de creare de imagine pentru subiecţii economici, de propagare a unor
activităţi sau produse economice. (conomia noastră de piaţă, deviată ca formă şi
conţinut, nu a putut genera altceva decît un fenomen negativ, deviat şi el pe potriva
AE
=oldova -uverană, 9.1,.,II,.
AA
Llu%, ,@.11.,II,.
AH
Llu%, 1A.11.,II,.
AC
Llu%, ,I.1,.,II,.
AB
+urnal de D)işinău, A.I9.IE.
A@
+urnal de D)işinău, 1@.I9.,IIE.
HI
+urnal de D)işinău, ,.IE.,IIE.
H1
*impul, ,9.IE.,IIE.
CE
primei. Gceastă situaţie a dus la apariţia reportajelor la comandă sau a reportajelor ce
prezintă în sine publicitate camuflată. Lenomenul respectiv se manifestă prin punerea în
circuitul informaţional a reportajelor sociale care, de fapt, nu urmăresc scopul de a
informa despre un eveniment, ci de a face lobbM serviciilor prestate de reclamant sau
mărfurilor produse de el.
Kn model concludent de manipulare economică îl reprezintă reportajele '4gnassio
labarra este îndrăgostit de =oldova$
H,
, '4nvestitorul spaniol luptă cu întunericul$
H9
,
'>izită în şcoala din satul meu$
HE
. Gceste titluri ca nişte aşc)ii de soare pătrund în conştient.
-paniolul ne apare în faţă ca un e%traordinar om de suflet, gata să facă orice pentru ţara
îndrăgită. Ditind reportajele descoperim că el, filantrop pînă-n măduva oaselor, duce o
luptă crîncenă cu diverse instituţii de stat, inclusiv, G!R(. (vident, G!R( e copilul
guvernului, guvernul e gospodarul statului. Fnseamnă că gospodarul acesta nu ţine la
propriul popor dacă nu-i oferă şanse lui 4barra să se lupte cu întunericul. Fntunericul mai
poate fi asemuit cu G!R( de vreme ce spaniolul se luptă cu dînsul. 4ată un soi de
reportaje puse în serviciul unui servilism economic neacoperit, reportaje vîndute,
reportaje ce pot servi drept mostre a conjuncturizării unui ziarist. Gr fi fost bine şi
ec)itabil dacă ambele reportaje se publicau fără titluri, ca nişte constatări necomentate şi la
rubrica '?ublicitate$.
(%emplele prezentate mai sus nu sunt unice. Dercetările au demonstrat că
păcătuieşte, la acest capitol, şi presa oficială, şi cea de opoziţie, ba c)iar şi cea care se
proclamă independentă şi nepărtinitoare. -etea de a scrie şi de a critica este un talent
miraculos, dar insuficient pentru a realiza un reportaj de calitate. Gbordarea
superficială a temei conduce la apariţia reportajelor, deviate ca formă şi conţinut, în
care se atacă oponenţii social-politici pentru a ascunde capetele, se tulbură spiritele
pentru a nu se înc)ega un concept real al situaţiei, se ve)iculează cu consecinţele, dar
se lasă în umbră cauzele. Doncursul reportajelor de acest fel măreşte suveranitatea
criticii respective. Or, în cele mai dese cazuri ele survolează, zgîrie norii cu afirmaţii
neîntemeiate şi concluzii neargumentate. *rebuie să recunoaştem însă că criza actuală
H,
-ăptămîna, ,.IB.,II,.
H9
-ăptămîna, ,.IB.,II,.
HE
-ăptămîna, 9I.IE.,IIE.
CA
pe care o trece societatea noastră nu poate fi o scuză pentru tendenţiozitatea,
imparţialitatea şi sterilitatea e%presivă a unor autori. Reportajele de acest gen suferă de
un gîndirism încorsetat în intenţii de bravadă, de aceea perspectiva lor le este
trunc)iată din start.
Gnaliza reportajelor din presa auto)tonă scoate în evidenţă o serie de neadvertenţe
în structura reportajului. Gstfel, conform opiniei notorietăţilor asupra acestui gen, un
reportaj are o ar)itectonică lejeră, dar nu fără obligaţia autorului de a ţine cont de
unele componente ale reportajului cum ar fi7 desc)iderea atmosferei în care se produce
fenomenul şi nu în ultimul rînd, generalizarea faptelor şi concluzia personală. Du
alte cuvinte, un reportaj în ziar trebuie să fie o tabletă îndulcită gata de consumat, după
care nu mai rămîn nici întrebări, nici suspensii. /in acest punct de vedere reportajele
noastre suferă din plin.
-pre e%emplu, se face simţită tendinţa unor autori de a simbioza articolul şi
informaţia cu o uşoară trecere în spaţiul reportajului. (i îşi propun, se vede, un nou gen
gazetăresc . reportajul acefalic ori reportajul pivot. Fn majoritatea ziarelor republicane şi
absolut în toate cele de provincie se publică un soi de reportaje simplificate ori reportaje-
statistici7 'Dîinii vagabonzi fac publicitate$
HA
. 'Kcigaşii pensionarilor din ălţi .
arestaţi$
HH
, 'Liecare generaţie e cu războiul ei$
HC
, 'Knde investeşti acolo şi
sărbătoreşti$
HB
, 'Oiariştii transnistreni au vizitat D)işinăul$
H@
,$Dolaborarea
ştiinţifică Republica =oldova . Kniunea (uropeană trebuie consolidată$
CI
, etc.
/e obicei, ar)itectonica acestor reportaje include7 a2 partea constatatoare,
informativă [ b2 seria de orori ce-a precedat evenimentul. Dititorului îi este foarte greu
să găsească în astfel de reportaje ceva aparte despre anomalia întîmplată, cauzele,
motivaţia, orice referitor la anturaj, modalitate de evoluţie a evenimentului, impactul
social al acestuia, un învăţămînt, o legitate, etc. !imic nu urmează după e%punerea
datelor statistice. !ici un comentariu, nici o atitudine elementară, nici o frază în care
HA
+urnal de D)işinău, ,H.I9.,IIE.
HH
+urnal de D)işinău, ,I.1,.,II,.
HC
*impul, ,I.I,.,IIE.
HB
-ăptămîna, ,H.I9.,IIE.
H@
*impul, ,9.IE.,IIE.
CI
=oldova -uverană, ,@.IE.,IIE.
CH
să se strecoare un dram de meditaţie. Gstfel, în aceste reportaje lipseşte cu desăvîrşire
eu-l autorului, coloratura lui intelectuală, modul de gîndire şi subiectivismul pozitiv al
redării. Gceastă sc)emă sterilă de constatare a faptelor care, cît de cît, poate întregi
tabloul evenimentului, nu se încadrează în nici un alt gen ziaristic, deoarece pentru ştire
este prea voluminoasă, iar pentru articol . lipsit total de degresiuni specifice. "i numai
reportajul pivot ar putea cumva să-l determine. &imbajul searbăd şi steril nu este pe
potriva titlurilor incitante care intrigă cititorul şi-i provoacă dorinţa de a afla nişte atitudini
elementare. Guditoriul e lăsat singur să depene nişte emoţii, să şi le iniţieze cumva.
&unecarea pe fapte fie şi cu condensat serios de senzaţie, nu creează posibilităţi, ci,
din contra, barează calea evidenţierii reportajului social ca gen primordial de reflectare a
realităţii sociale. Or, menirea lui este de a formula din plin întreaga situaţie de la
eveniment, astfel încît cititorul să se familiarizeze concomitent şi cu oroarea flagelului
social şi cu încărcătura e%plozivă a momentului. -ă-şi poată crea c)iar în timpul lecturii
o atitudine personală care ar deveni formula umană a intoleranţei faţă de procesele
negative din societate.
Fn paginile presei moldoveneşti se atestată şi alte modalităţi imperfecte de
realizare a reportajelor sociale. Kna din ele ar fi e%punerea unui preambul restrîns ca
volum cu intrare în temă şi înserarea în continuare a cîtorva 1A-H2 interviuri
necomentate. ?entru a nu fi învinuiţi de imparţialitate şi pentru a se disculpa, autorii
preferă să specifice că, adică, acest material este un sondaj. >orbind pe şleau, acesta
nu este nici reportaj si nici sondaj. (ste o formă prin care se toarnă un conţinut dubios
pentru care ziaristul nu poartă nici o răspundere. Donstatînd alături de semnătura sa că
acesta este sondaj, jurnalistul se spală pe mîini, asigurîndu-şi drum 'verde$ în e%punerea
faptelor după bunul lui plac. /in cinci respondenţi, trei răspund cum ar dori autorul,
adică se contrapun ung)iului de vedere neacceptat de autor. Deilalţi sunt o
contrabalanţă efemeră şi uşoară. /acă acest material ar fi într-adevăr sondaj, atunci ar
trebui să conţină elementul esenţial - analiza şi sinteza /ar din moment ce acesta
lipseşte, materialul nu se poate încadra în standardele unui sondaj. Da reportaj, de
asemenea, nu poate fi acceptat deoarece nu respectă regulile de joc. (%istă temerea că
CC
asemenea materiale sunt o forma nouă de manipulare a publicului cititor. Or, atunci
cînd se intenţionează promovarea unei idei sau scandalizarea unei opinii într-o direcţie
anumită, nu se face altceva decît se sc)imbă, 'in crescendo$, raportul de respondenţi ai
acestei direcţii.
Gtunci cînd din cinci . trei au combătut o idee automat, cititorii nimeresc în
capcana iluziei că e mai acceptabilă ideea e%pusă de majoritatea respondenţilor şi că
orice cetăţean ce se stimează pe sine devine fidel majorităţii. Gceastă formă de e%punere
pe timpuri constituia baza mijloacelor de informare în masă şi propagandă.
/e menţionat, însă, ca orice răsturnare de legităţi, rigori, structuri înrădăcinate,
ar)itecturi clasice în orice domeniu, inclusiv şi în cel mediatic, duce la diminuare şi
la nonsens. Kn reportaj bine c)ibzuit ca formă şi conţinut, conduce conştiinţa
socială la necesitatea desprinderii unui adevăr ce poate fi de folos oricui, face
sufletul să întrevadă irizaţiile multicolore ale spiritului social.
=oralitatea mijloacelor şi a modalităţii de reflectare în cazul mediatizării
conflictelor sociale înseamnă foarte mult. Dontează, însă, şi nivelul de informare a
ziaristului asupra întregului eşafodaj factologic al evenimentului. /acă autorul a
cunoscut partea vicioasă şi-a tăinuit-o, atunci el a făcut-o din motive nefireşti, iar dacă n-
a cunoscut toate aspectele evenimentului atunci acest ziarist ori e iresponsabil, ori e
diletant. "i într-un caz şi în altul el a indus în eroare publicul, acesta nefiind în stare să-
şi facă o claritate netă asupra evenimentului. ?rin materiale de acest soi conştientul
cititorului se eclipsează, devine tulbur, pierde orientarea în timp şi spaţiu, devine derutat
şi dezec)ilibrat.
Kn neajuns al reportajelor contemporane este simpleţea, platitudinea redării
lor. Fn cele mai dese cazuri acesta e un tribut plătit grabei. Fn reportaje de acest gen nu se
formulează nici o idee, nu se lansează nici un gînd de generalizare, nu se fac degresiuni
lirice. Gstfel, ele sunt seci, uscate, cu un potenţial emoţional redus, fapt ce diminuează
considerabil impactul lor asupra societăţii.
Glte reportaje, din contra, sunt scrise în stil savant, stil pretins a da tonalitate
spiritului. +urnaliştilor la place să se impună în faţa cititorilor, crezînd că stilul savant îi
CB
va face să pară mai erudiţi, mai profesionişti. Fn realitate aceste reportaje se distanţează
mult de efectul scontat. -tilul savant poate fi acceptat în reportaje specializate, dar
nici de cum în cele sociale. /efinitivarea literara e o c)estiune de talent, dar nu trebuie
de uitat că munca asiduă îl înlocuieşte deseori. (vident la acest capitol practica arată că se
păcătuieşte mult. Knii scriu reportaje sterile, alţii savante, dar şi mai mulţi . un fapt cu
adevărat interesant îl ti%esc într-un tipar lingvistic sec.
!u ştiu dacă cititorul nostru ar putea fi prea mulţumit de producţiile jurnalistice ce
vizează alte domenii ale vieţii noastre decît politica. /in moment ce mai toată mulţimea
de ziare naţionale a fost făcută pentru servirea intereselor de grup sau partinice,
jurnaliştii de la aceste publicaţi nu prea se văd încurajaţi să facă, să zicem, nişte investigaţii
serioase în anumite probleme, nu numai de stringentă actualitate, dar şi de importanţă
vitală pentru societate.
4nformaţiile sociale, de care este avid publicul, nu se prea găsesc în paginile ziarelor,
fie din lipsă de interes a editorilor, fie din lipsă de bani. +urnalistul nu este stimulat să
facă investigaţii jurnalistice. O muncă atît de serioasă necesită accesul jurnalistului la
unele informaţii 'ascunse$, care, făcute public, pot deranja anumite interese. Fn acest caz
jurnalistul comportă c)iar un risc profesional.
Gctualmente se atestă o stringentă incompatibilitate între regulile de care se
conduce majoritatea editorilor de ziare şi regulile jurnalismului de calitate. Or,
ziarele tot mai des încearcă să atragă cititorul nu prin producţia lor de calitate, dar prin
tertipuri ieftine . pagini intens colorate, informaţii de scandal, titluri de-o şc)ioapă prin
care se savurează crima şi violul, fotografii senzaţionale, şi nu în ultimul rînd, prin
vulgaritatea interpretării faptelor. Gceastă situaţie impune riscul tabloidizării
publicaţiilor periodice şi decăderii prestigiului muncii de jurnalist. ?entru că ceea ce fac
jurnaliştii auto)toni nu este tocmai şi nu întotdeauna un efort 'de informare şi de
formare a opiniei publice$. Gşa, puţin cîte puţin, slăvita tactică a compromisului a
subminat credibilitatea presei, care astăzi este sub orice critică.
?ornind de la aceste constatări, s-ar putea de spus că reportajul social7
b2 ( folosit rar, fapt ce diminuează considerabil potenţialul şi valoarea lui ca
gen informativ şi îl plasează mai jos de nivelul lui, apreciat de practica mondială.
C@
=ajoritatea jurnaliştilor dau preponderenţă articolului, corespondenţei deoarece,
c)ipurile, prin ele se respiră mai lejer, mai plin de importanţă, mai filozofic c)iar. Fn toate
de vină e conceptul conform căruia reportajul e un gen minor, de )azard, de jucărie. Kn
gen neintegral, neserios, neimportant, c)iar dacă ilustrează un eveniment istoric.
?eregrinările şi teribilităţile prin care trece astăzi reportajul social îl poate duce cu
desăvîrşire la dispariţie.
c2 !u se utilizează în formulele apro%imative e%puse clar în literatura de
specialitate. Deea ce se publică în presă drept reportaj, îndeosebi în cea locală, este sub
orice critică. Fn multe cazuri, ar)itectonica reportajelor sociale reprezintă următoarele
combinaţii7
12 ştire [ fotografie [ , subtitluri<
,2 informaţie dimensionată [ fotografie<
92 informaţie [ interviu [ fotografie 1toate de proportii minime2<
E2 comentarii [ fotografie [ subtitlu de accentuare<
A2 informaţie restrînsă [ e%punere abundentă, dar nemotivată de date statistice<
H2 informaţie [ comentarii pozitive tendenţioase [ formula de mulţumire.
d2 Lace înclinare spre o ideologizare sporită, prin modalitatea de abordare a
subiectelor. O e%plicaţie a faptului s-ar ascunde în moralul timpului de tranziţie.
Fntreaga societate a trecut de la pasivitate totală a facultăţilor de spirit la căutarea unui loc
sub soare. !u sunt unice cazurile cînd instituţiile mediatice îşi obţin 'locul sub soare$ cu
sprijinul şi prin intermediul anumitor forţe social-politice. Klterior, drept răsplată,
factorii de decizie 1fondatori, directori, redactori2 modifică, parţial sau total, politica
informaţională a ziarelor şi o orientează spre propagarea, desc)isă sau camuflată, a
ideologiei forţelor 'salvatoare$ . Jravitatea timpului domină minţile. *oţi au devenit
serioşi, gravi, plini de materie dualistă -e confruntă în sine, dar caută ceva care să-i
convingă, să-i aranjeze. Gstfel că scotocirea prin lăzile cu gunoi sau furtul unei găini
foarte des devine motiv pentru informaţie, iar situaţia de facto din republică, stabilă şi cu
reale şanse de a contura o perspectivă bună . motiv pentru stilul zeflemitor a celor ce nu
se găsesc decît numai în marea dorinţă de a se revansa.
e2 Lace înclinaţie spre un raţionalism e%agerat. /e rînd cu speculaţiile politice s-a
BI
constituit şi a prins rădăcini adînci o nouă formă de manipulare a conştiinţei sociale şi
anume7 speculaţiile economice. Reportajul a devenit o formă comodă de promovare a
unor interese economice, de creare de imagine pentru subiecţii economici şi de propagare
a unor activităţi sau produse economice.
f2 -e transformă în instrument de răfuială cu forţele politice rivale şi de
manipulare foarte subtilă a conştiinţei sociale. Dît n-ar fi de straniu, contradicţiile
e%istente dintre forţele guvernatoare şi opoziţie se răsfrînge şi asupra acestui gen de presă.
Gstfel, că multe reportaje sociale sunt realizate nu dor în dependenţă de spiritul creativ şi
potenţialul corpului redacţional, ci şi de simpatiile şi opţiunile lor politice. Laptele
se prezintă neargumentat, sofisticat, banal, plat, somptuos, mozaical, ţipător, bîrfitor,
iar reportajul capătă vădite nuanţe manipulatorii. /e aceea reportajul n-are trecere.
Reportajul social prevede acceptarea faptului interesant ca un promotor al noilor relaţii
sociale, dar nici de cum ca unealtă contra puterii.
g2 -e atestă tendinţa de abordare formală a temelor, fapt ce scapătă reportajul
social în aprecieri derizorii şi, c)iar îl fac puţin important. /ar misiunea oricărui reportaj
social este să scoată la lumină aspectul uman al evenimentului, astfel încît cititorul să
înţeleagă cum se reflectă asupra lui consecinţele acestuia.
)2 Lace înclinaţie spre senzaţie. &unecarea pe fapte cu condensat serios de senzaţie
nu creează posibilităţi, ci, din contra, barează calea evidenţierii reportajului social ca gen
primordial de reflectare a realităţii sociale. Or, menirea lui este de a formula din plin
întreaga situaţie de la eveniment, astfel încît cititorul să se familiarizeze concomitent şi
cu oroarea flagelului social şi cu încărcătura e%plozivă a momentului. -ă-şi poată crea
c)iar în timpul lecturii o atitudine personală care ar deveni formula umană a intoleranţei
faţă de procesele negative din societate.
B1
9I9LIO>RAFIE

1. ertrand Dlaude-+ean 1coordonator2. O introducere în presa scrisă şi
vorbită. 4aşi7 ?olirom, ,II1.
,. ouc)er +ean. &e reportaje. ?aris, 1@@A.Doman =i)ai. Fntroducere în
sistemul mass media. 4aşi7 ?olirom, 1@@@.
9. rielmaier ?eter, Nolf, (ber)ard. J)id de te)noredactare< ?unerea în
pagină a ziarelor şi revistelor. 4aşi7 ?olirom, 1@@@.
E. Doman =i)ai. =anual de jumalism. *e)nici de redactare, vol. 4. 4aşi7
?olirom, 1@@C.
A. Doman Dristina. Relaţiile publice. ?rincipii şi strategii. 4aşi7 ?olirom,
,II1.
H. D)aritM, Grt)ur. /oing public journalism. !eW XorV. 1@@A.
C. Doman =i)ai. =anual de jumalism. *e)nici de redactare, vol. 44. 4aşi,
?olirom, ,III.
B,
B. Jaiallard ?)ilippe. *e)nica jurnalismului. ucureşti, ,III.
@. Uemp ?aul. -crierea reportajelor despre business şi economie în ţările în
curs de dezvoltare. -KG7 Reston, 1@@1.
1I. +urnalismul pentru omul de rînd. D)işinău7 D4+, ,II1.
11. =anual pentru ziariştii din (uropa Dentrală şi de (st. Norld ?ress
Lreedon Dommittee, 1@@,.
1,. =c:uail /enis. Domunicarea. 4nstitutul (uropean, 1@@@.
19. ?aul /obresu, Glina argaoanu. ?uterea fără contraputere. 4D G&&,
,II,.
1E. ?opescu Dristian Llorin. /ictionar e%plicativ de jurnalism, relaţii publice
şi publicitate. ucureşti7 *ritonic, ,II,.
1A. Reportajul social. D)işinau7 D4+, ,II,.
1H. -tepanov Jeorgeta. Reportajul social7 între real şi necesar. *e)nici de
realizare. PPGnalele ştiinţifice ale K-=. D)işinău, ,II9.
1C. -tepanov Jeorgeta. Reportajul social . între real şi necesar. PPDonferinţa
corpului didactico-ştiinţific. D)işinău7 K-=, ,II9.
1B. -ardar Oiauddin, &oon onn >an. Dîte ceva despre mass media. Durtea
>ec)e, ,II1.
1@. >alori mass media în epoca contemporană. D)işinău, K-=, ,II9.
,I. NendM JrisWold. Dultures and societies in c)anging. Norld. &ondon,
1@@E.
,1. \]^_`ab c. dSeafg fahijSke]lmka^a _RRlSfab]k_n b eSlSb_fSk_S7
oSlS`Spa`e]q. daRhb], 1@HB.
,,. ri`k]l_Re b pa_Rh]s _kta`j]u__. daRhb], 1@BB.
,9. ckfi`Rh_v w. x. y]zSe] bgsaf_e bS{S`aj. daRhb]7 dgRlm, 1@C@.
,E. di`]eab wS`^Sv. |Spa`e]q R l_k__ ^a`_zake]. daRhb]7 cRhiRReba,
1@CA.
,A. weSkl_ }al. oSlSb_z_akkgv `Spa`e]q. oSsk_{SRhaS paRa~_S fln
p`atSRR_ak]lab. daRhb], 1@@C.
,H. oSlSb_z_akkgv `Spa`eS`. daRhb], 1@@C.
B9
,C. •_seSl_iR €`_h. xSRnem z]pabSfSv qi`k]l_Re_h_. \•`k]ja, 1@@@.
BE

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful