Argumentarea în comunicare

“Oamenii ar muri, mai curând decât
să gândească – şi mulţi chiar mor”.
Bertrand Russell (1872 – 1970)
2
Argumentare şi raţionare
Argumentarea = proces mental care are
ca scop găsirea unor temeiuri în
favoarea unei concluzii.
Raţionarea = proces mental care are ca
scop ajungerea la o concluzie, pe baza
unor temeiuri date.
Ambele procese au drept rezultat
argumente sau raţionamente.
3
Propoziţii cognitive
Propoziţie cognitivă = unitate de discurs care
poate fi calificată ca adevărată sau falsă.
Calificativele adevărat şi fals se numesc “valori
logice”.
Prin “adevărat” sau “fals” nu trebuie să
înţelegem cunoscut ca adevărat, respectiv
cunoscut ca fals.
Într-o propoziţie cognitivă, adevărată sau falsă
este informaţia redată de propoziţia
respectivă, iar nu formularea sa lingvistică.
4
Propoziţii cognitive
Două propoziţii sunt reciproc contradictorii, dacă nu
pot fi împreună adevărate şi nici împreună false.
“Psihanaliza este o teorie ştiinţifică.”
“Psihanaliza nu este o teorie ştiinţifică.”
Două propoziţii sunt reciproc contrare, dacă nu pot fi
împreună adevărate, dar pot fi împreună false.
“Dan este mai vârstnic decât Mihai.”
“Dan este mai tânăr decât Mihai.”
Două propoziţii sunt reciproc inconsistente, dacă nu
pot fi împreună adevărate (sunt reciproc contradictorii
sau reciproc contrare).
5
Argumentul
Argument = o mulţime de propoziţii cognitive, în care
despre unele, numite “premise”, se pretinde că
întemeiază (sprijină, justifică) o altă propoziţie, numită
“concluzie”.
Argument = o mulţime de propoziţii cognitive, în care
despre una, numită “concluzie”, se pretinde că
decurge din celelalte propoziţii, numite “premise”.
Premisele unui argument se referă la fapte cunoscute
celui căruia i se adresează argumentul (sau pe care
acesta le poate lua ca atare), iar concluzia se referă la
un fapt necunoscut respectivului interlocutor.
Despre premise se pretinde că sunt adevărate.
6
Indicatori logici
“În gândirea vizuală devine conştient numai
materialul concret al ideii. Relaţiile, specifice
ideilor, nu pot dobândi o expresie vizuală. Prin
urmare, imaginile constituie un mijloc cât se
poate de imperfect pentru a conştientiza
gândirea.”
Sigmund Freud, Eul şi sinele
Indicatori de concluzie: “deci”, “prin urmare”,
“aşadar”, “astfel”, “rezultă că” ş.a.
7
Indicatori logici
“Aritmetica, geometria şi altele de acest fel
închid în sânul lor ceva sigur şi temeinic,
deoarece, fie că sunt treaz, fie că dorm, doi şi
trei adunate fac cinci, iar pătratul nu are mai
multe laturi decât patru.”
René Descartes, Meditaţii despre filosofia primă
Indicatori de premisă: “deoarece”, “întrucât”,
“căci”, “fiindcă”, “pentru că” ş.a.
8
Indicatori logici
“Libertatea presei este una dintre cele
mai importante libertăţi garantate de
ordinea noastră constituţională. Fără
această libertate, celelalte libertăţi ar fi
imediat ameninţate. În plus, libertatea
presei este o sursă pentru alte libertăţi.”
Apariţia unui indicator logic nu este o
condiţie necesară pentru prezenţa unui
argument.
9
Explicaţii şi ilustrări
“Am întârziat, deoarece am pierdut trenul.”
Într-o explicaţie se formulează propoziţii,
numite “explanans”, referitoare la fapte
necunoscute cuiva, cu intenţia de a arăta de
ce lucrurile stau aşa cum sunt descrise de o
altă propoziţie, numită “explanandum”,
referitoare la un fapt cunoscut de cel căruia i
se adresează explicaţia.
10
Explicaţii şi ilustrări
“În cazul unei infracţiuni proprii, legea cere ca autorul
infracţiunii să aibă o anumită calitate. Astfel, în cazul
infracţiunii de luare de mită, autorul trebuie să aibă
calitatea de funcţionar, iar în cazul infracţiunii de
călcare de consemn, autorul trebuie să aibă calitatea
de militar.”
O ilustrare constă dintr-un enunţ general, de obicei cu
caracter de regulă, şi una sau mai multe propoziţii prin
care se evidenţiază aplicarea regulii la câteva cazuri.
Apariţia unui cuvânt folosit în mod obişnuit ca
indicator logic nu este nici condiţie suficientă pentru
prezenţa unui argument.
11
Propoziţii condiţionale
“Dacă rata inflaţiei creşte, atunci puterea de
cumpărare a populaţiei scade.”
Antecedent = propoziţia care urmează imediat
după “dacă”.
Consecvent = propoziţia care urmează imediat
după “atunci”.
“Dacă rata inflaţiei creşte, atunci puterea de
cumpărare a populaţiei scade. Rata inflaţiei
creşte. Deci puterea de cumpărare a populaţiei
scade.”
12
Argumente eliptice
“Acest medicament este un antiacid, deci
reduce aciditatea gastrică.”
“Ce te aştepţi de la el? Marius este
contabil şi toţi contabilii au obiceiul de a
fi foarte atenţi la cifre.”
Un argument din care lipseşte cel puţin o
premisă sau chiar concluzia se numeşte
argument eliptic sau entimemă.
13
Argumente deductive
Într-un argument deductiv, despre
concluzie se pretinde că decurge în mod
necesar din premise.
Cu alte cuvinte, despre premisele unui
argument deductiv se pretinde că sprijină
concluzia în aşa fel încât dacă premisele
sunt adevărate, concluzia este cu
necesitate adevărată.
14
Argumente nedeductive
Într-un argument nedeductiv, despre concluzie
se pretinde că decurge doar în mod probabil
din premise.
Cu alte cuvinte, despre premisele unui
argument nedeductiv se pretinde că sprijină
concluzia în aşa fel încât, dacă premisele sunt
adevărate, concluzia este cu probabilitate
adevărată.
“Luminile din casă erau stinse şi în faţa casei
nu era nici o maşină, aşa încât am tras
concluzia că nu era nimeni acasă.”
15
Corectitudinea logică
Un argument deductiv este valid, dacă nu există nici o situație
logic posibilă în care toate premisele să fie adevărate și concluzia
să fie falsă. Dacă există cel puțin o astfel de situație, argumentul
este nevalid.
Într-un argument deductiv nevalid se poate ca premisele să fie
adevărate şi concluzia falsă.
Premisele și concluzia unui argument valid pot fi toate false.
„Ziua de 1 ianuarie cade întotdeauna într-o luni. Prin urmare, a
doua zi după 1 ianuarie este întotdeauna marți.”
Premisele și concluzia unui argument nevalid pot fi toate
adevărate.
„Monica este prietenă cu Anca și Anca este prietenă cu Ioana.
Prin urmare, Monica este prietenă cu Ioana.”
Corectitudinea logică
Un contraexemplu invalidant la un argument
deductiv este o situație logic posibilă în care
toate premisele sunt adevărate și concluzia
este falsă.
„Monica este fiica lui Popescu. Prin urmare,
Popescu este tatăl Monicăi.”
Putem defini un argument valid ca fiind un
argument pentru care nu există nici un
contraexemplu invalidant.
16
17
Corectitudinea logică
Argument tare = argument nedeductiv în care,
dacă premisele sunt adevărate, atunci
concluzia este cu mare probabilitate
adevărată.
Într-un argument nedeductiv slab, dacă
premisele sunt adevărate, atunci concluzia nu
este cu mare probabilitate adevărată (este cu
mare probabilitate falsă).
Argument logic corect = argument deductiv
valid sau nedeductiv tare.
18
Concludenţă şi confirmabilitate
Argument concludent = argument
deductiv valid cu premise adevărate.
Prin definiţie, orice argument concludent
are concluzia adevărată.
Argument confirmator = argument
nedeductiv tare cu premise adevărate.
Prin definiţie, orice argument
confirmator are concluzia cu mare
probabilitate adevărată.
19
Utilitatea argumentelor
deductive
Pentru a fi util, un argument deductiv trebuie
să fie valid.
“Anul 2009 are 365 de zile. Anul 2009 este
bisect. Prin urmare, toate planetele din
constelaţia Orion sunt lipsite de viaţă.”
Pentru ca un argument valid să fie util, trebuie
ca premisele sale să poată fi împreună
adevărate şi, în plus, să fie împreună
adevărate (argumentul să fie concludent).
20
Utilitatea argumentelor
deductive
Premisele unui argument sunt relevante
pentru concluzie sau un argument este
relevant, dacă între informaţia redată de
premise şi informaţia redată de concluzie
există o legătură.
“Municipiul Bucureşti este capitala României.
Prin urmare, toate pisicile sunt pisici.”
Pentru ca un argument concludent să fie util,
trebuie ca argumentul respectiv să fie
relevant.
21
Utilitatea argumentelor
deductive
“Municipiul Bucureşti este capitala României.
Prin urmare, municipiul Bucureşti este capitala
României.”
Pentru ca un argument concludent şi relevant
să fie util, trebuie ca premisele sale să poată fi
acceptate ca adevărate independent de
concluzie.
Argument deductiv util = valid + concludent +
relevant + adevărul premiselor sale poate fi
acceptat independent de concluzie.
22
Argumente plauzibile
“Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci a plouat.”
“Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci nu a plouat.”
“Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada
este udă. Deci este mai plauzibil că a plouat.”
Argument plauzibil = argument deductiv
nevalid, dar a cărui concluzie dobândeşte un
anumit grad de plauzibilitate în raport cu
premisele, fiind astfel acceptabil într-o discuţie
raţională.
23
Formă logică
“Toţi sconcşii sunt mamifere.”
“Toate metalele sunt solide.”
“Toţi F sunt G.”
“Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela.”
“Dacă mi-e foame, atunci mănânc.”
“Dacă p, atunci q.”
Constante logice: “toţi … sunt”, “unii … sunt”, “nici un
… nu este …”, “este fals că …”, “nu este adevărat că
…”, “şi”, “sau”, “dacă …, atunci …”, “orice”, “există cel
puţin un …” …
Forma logică a unei propoziţii este dată de constantele
logice care apar în propoziţia respectivă.
24
Erori formale şi erori neformale
în argumente deductive valide
“Întrucât unele flori sunt narcise şi unele flori
sunt galbene, rezultă că unele flori sunt
narcise galbene.”
“Întrucât unele vertebrate sunt balene şi unele
vertebrate sunt zburătoare, rezultă că unele
vertebrate sunt balene zburătoare.”
Unii F sunt G. Unii F sunt H. Prin urmare, unii
F sunt GH.
Eroare formală = eroare care ţine de forma
argumentului respectiv.
25
Erori formale şi erori neformale
în argumente deductive valide
“Radu este sfios, deoarece este timid.”
În acest argument valid (care poate fi şi concludent)
nu se face nici un progres logic în stabilirea adevărului
concluziei pe baza premisei.
“Mulţi oameni susţin că au văzut OZN-uri de origine
extraterestră. Prin urmare, există OZN-uri de origine
extraterestră.”
“Mulţi oameni susţin că au văzut OZN-uri de origine
extraterestră. Tot ceea ce mulţi oameni susţin că au
văzut există. Prin urmare, există OZN-uri de origine
extraterestră.”
Acest argument este valid, dar este neconcludent,
întrucât are o premisă (o supoziţie) falsă.
26
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
“Democraţia este ocrotită, deoarece asigură afirmarea
şi dezvoltarea individului. Motivul pentru care este
asigurată afirmarea şi dezvoltarea individului este că
principii cum ar fi libertatea individuală şi siguranţa
persoanei sunt garantate prin Constituţie. Evident,
astfel de principii sunt garantate prin Constituţie,
deoarece statul democratic şi valorile sale sunt
ocrotite.”
p, deoarece q. q, deoarece r. r, deoarece p.
Eroarea argumentului circular = concluzia reprezintă o
reformulare a uneia dintre premise.
Este imposibil ca toate premisele să fie adevărate şi
concluzia finală să fie falsă, întrucât concluzia finală
este una dintre premise.
27
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
“Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să
fure. Mai întâi, cei care ajung să fure provin din familii
dezorganizate. În al doilea rând, nu există o tendinţă înnăscută
pentru furt.”
Premisa “nu există o tendinţă înnăscută pentru furt” se sprijină
implicit pe concluzia “mediul social este factorul care îi determină
pe uni oameni să fure”.
“Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să
fure. Prin urmare, nu există o tendinţă înnăscută pentru furt.”
Eroarea evitării problemei = concluzia sprijină implicit una dintre
premise, fără a fi o reformulare a acesteia.
Problema pusă de o premisă nu este rezolvată, ci evitată:
“De unde ştii că nu există o tendinţă înnăscută pentru furt?”
“Din aceea că mediul social este factorul care îi determină pe unii
oameni să fure.”
28
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
“Acuzaţiile formulate la adresa Chinei sunt false,
deoarece statul chinez, prin definiţie, este un stat
iubitor de pace.”
Generalul Wu, 1951
Eroarea ignorării deliberate = argumentatorul nu ţine
cont de cerinţa de a prezenta temeiuri în favoarea
unei opinii, susţinând că adevărul acesteia trebuie
acceptat din capul locului, fiind mai presus de orice
îndoială.
Aceeaşi eroare se comite în cazul în care cineva
respinge o opinie a unui interlocutor, susţinând că
falsitatea acesteia este stabilită de la bun început,
astfel că orice eventuale temeiuri ale interlocutorului
ar fi irelevante pentru subiectul în discuţie.
29
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
“Avorturile trebuie să fie interzise, deoarece
reprezintă o formă de crimă.”
Utilizând expresia “o formă de crimă”,
argumentatorul presupune ca fiind deja stabilit
ceea ce urmează a fi dovedit: aici, problema
era dacă avortul este sau nu o formă de crimă.
Eroarea expresiei circulare = într-o propoziţie
aparent descriptivă este folosită o expresie
care implică o luare de poziţie cu privire la
ceea ce abia urmează a fi dovedit.
30
Erori ale lipsei de progres logic
1. Erori de circularitate
“În activitatea dvs. rezistaţi încercărilor de a fi
corupt?”.
“Mai obişnuieşti să copiezi la examene?”
Întrebare complexă = propoziţie interogativă
la care orice răspuns dat implică o unică
supoziţie pe care respondentul este forţat să o
accepte.
(1) “In activitatea dvs. există încercări de a fi
corupt?”
(2) “Rezistaţi acestor încercări?”
31
Erori ale lipsei de progres logic
2. Eroarea premiselor inconsistente
Argument cu premise inconsistente = argument în
care apare cel puţin o pereche de premise
inconsistente sau un argument ale cărui premise
implică propoziţii reciproc inconsistente.
“(1) Inculpatul cunoştea fiecare detaliu al planului
afacerii, el participând la fiecare întâlnire la care a fost
discutat acest plan. (2) Oricine ar fi cunoscut cât de
puţin despre acest plan, ar fi devenit suspicios. (3)
Inculpatul nu a devenit nici un moment suspicios, aşa
cum a declarat el însuşi. Prin urmare, inculpatul a
săvârşit cu vinovăţie fapta pentru care a fost acuzat.”
Din (2) şi (3) rezultă că inculpatul nu cunoştea planul
afacerii, dar, conform (1), inculpatul cunoştea planul
afacerii.
32
Erori ale supoziţiei false
1. Apelul la ignoranţă
“Nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de origine
extraterestră. Prin urmare, OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră.”
“Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de
origine extraterestră, atunci OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră.”
“Nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de origine
extraterestră. Prin urmare, OZN-urile sunt de origine
extraterestră.”
“Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de
origine extraterestră, atunci OZN-urile sunt de origine
extraterestră.”
33
Erori ale supoziţiei false
1. Apelul la ignoranţă
Eroarea apelului la ignoranţă = eroare comisă în
argumentele în care legătura dintre premise şi
concluzie se bazează fie pe supoziţia că, dacă nu s-a
dovedit adevărul unei propoziţii, atunci acea propoziţie
este falsă, fie pe supoziţia că dacă nu s-a dovedit
falsitatea unei propoziţii, atunci acea propoziţie este
adevărată.
Absenţa dovezilor în favoarea sau împotriva
informaţiei exprimate de o propoziţie nu arată decât
că până la un moment dat nu s-a reuşit confirmarea
sau infirmarea acelei propoziţii şi nu că acea propoziţie
este falsă sau, respectiv, adevărată.
34
Erori ale supoziţiei false
2. Alternativa falsă
Eroarea alternativei false = (1) argumentatorul presupune în mod
nejustificat că există numai două variante reciproc exclusive de
soluţionare a unei situaţii problematice, ignorând posibilitatea de
a găsi o a treia variantă sau de a realiza un compromis între
variantele prezentate, (2) îşi exprimă explicit sau sugerează
dezacordul cu una dintre variante şi (3) trage concluzia că este
de acceptat cealaltă variantă.
“Domnilor, sau cedăm la presiunile sindicatelor, satisfăcându-le
toate pretenţiile, sau ne menţinem fermi pe poziţie, continuând
să aplicăm măsurile de disponibilizare a forţei de muncă şi de
politică salarială asupra cărora am convenit. Nu am cheltuit atâta
timp şi efort în şedinţele de guvern şi în negocierile cu
reprezentanţii FMI, pentru ca acum să anulăm aceste măsuri. Prin
urmare, nu trebuie să cedăm în faţa presiunilor sindicatelor.”
35
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Erori de relevanţă = erori produse în
argumente în care premisele enunţate
explicit sunt irelevante pentru concluzie,
legătura dintre aceste premise şi
concluzie realizându-se printr-o premisă
falsă, subînţeleasă.
Aceste erori se mai numesc şi “apeluri
irelevante”.
36
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Atacul la persoană (Argumentum ad Hominem) =
încercare de a respinge concluzia unui argument
formulat de un interlocutor, ignorându-se prezentate
de interlocutor şi atrăgându-se atenţia asupra
interlocutorului însuşi.
ad Hominem abuziv = se argumentează că ceea ce
susţine o anumită persoană trebuie respins, făcându-
se un apel irelevant la unele defecte morale, de
caracter etc. ale persoanei respective.
“Argumentele senatorului X în favoarea renunţării la
cota unică de impozitare nu trebuie luate în seamă. Dl
X este un individ complexat şi ranchiunos, căruia îi
place să se audă vorbind.”
37
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
ad hominem circumstanţial = se argumentează că
ceea ce susţine o anumită persoană trebuie respins,
făcându-se un apel irelevant la unele împrejurări
(circumstanţe) în care se află persoana respectivă.
“Senatorul x a argumentat în favoarea creşterii
salariilor profesorilor, dar x este el însuşi profesor, aşa
încât argumentele sale nu au nici o valoare.”
tu quoque = un argumentator căruia i se reproşează
ceva răspunde că reproşul nu este întemeiat, deoarece
poate fi adresat chiar celui care l-a făcut.
Răspunsul ia, de obicei, forma “Reproşul tău nu poate
fi luat în seamă, deoarece şi tu eşti la fel ca mine.
38
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Apelul la autoritate = eroare comisă atunci când se
recurge la opinia unei autorităţi într-un anumit
domeniu pentru a sprijini o concluzie care nu aparţine
domeniului de competenţă al autorităţii respective.
“Cunoscutul filosof x a susţinut că accesul la dosarele
fostei Securităţi trebuie să fie liber. Aşadar, trebuie să
acceptăm accesul liber la aceste dosare.”
Apelul la tradiţie = invocarea experienţei trecutului, a
felului cum au avut loc lucrurile altădată, pentru a a
justifica opinii despre ceea ce trebuie făcut sau să nu
fie făcut în prezent sau în viitor.
“Reforma învăţământului nu este necesară, deoarece
învăţământul a funcţionat destul de bine şi până
acum.”
39
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Eroarea “pantei alunecoase” = se argumentează că,
odată ce a avut loc un anumit fapt, evenimentele vor
evolua inevitabil către un final indezirabil, dacă nu
cumva dezastruos.
“Difuzarea filmelor erotice pe posturile de televiziune
trebuie să fie interzisă. Dacă se va continua difuzarea
acestor filme, se va ajunge la o creştere a numărului
de infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, cea ce va
eroda treptat eşafodajul moral al societăţii. Efectul pe
termen lung ar putea fi dezintegrarea ordinii de drept
şi poate chiar colapsul societăţii.”
40
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Abaterea atenţiei = argumentatorul schimbă
complet subiectul aflat în discuţie, după care
trage o concluzie despre noul subiect sau
sugerează că a fost deja stabilită o concluzie.
“Jocul de întrajutorare Caritas este acuzat de
şarlatanie. Acest joc este foarte important
pentru oraşul nostru şi pentru toată ţara. Mii
de oameni îşi îmbunătăţesc nivelul de trai, iar
statul încasează impozite uriaşe, care sprijină
învăţământul şi sănătatea. Se pare că cei care
ne acuză ignoră aceste fapte.”
41
Erori ale supoziţiei false
3. Erori de relevanţă
Adversarul fictiv = argumentatorul deformează
argumentul unui interlocutor, respinge argumentul
deformat şi pretinde că a respins argumentul iniţial al
interlocutorului.
“Am ascultat cu atenţie argumentele dlui senator x în
favoarea propunerii ca Logica să fie introdusă în Planul
de Învăţământ al DPPD. Ce doreşte în fond dl x ?
Evident, domnia sa doreşte raţionalizarea excesivă a
tinerilor noştri, înăbuşirea creativităţii acestora şi
transformarea lor în nişte “roboţi joviali”. Nu putem fi
de acord cu aşa ceva, deci propunerea menţionată
trebuie respinsă.”
42
Erori ale supoziţiei false
4. Erori ale apelului la emoţii
În anumite situaţii se apelează la emoţii şi
sentimente precum teama, mila, admiraţia,
simpatia etc. pentru a îndemna o persoană
sau un grup de persoane să facă sau să se
abţină de la a face ceva.
Apelurile la emoţii nu se produc în argumente
propriu-zise, deoarece nu intenţionează să
dovedească adevărul unei propoziţii, ci să
provoace un anumit comportament.
Erorile apelului la emoţii se comit atunci când
invocarea acestora este irelevantă pentru
comportamentul care se doreşte a fi provocat.
43
Erori ale supoziţiei false
4. Erori ale apelului la emoţii
Apelul la teamă (“Argumentum ad Baculum”) = cineva
este îndemnat să facă sau să se abţină de la a face
ceva, atrăgându-i-se atenţia asupra efectelor
neplăcute pe care le va avea nerespectarea acelui
îndemn pentru persoana în cauză sau pentru cei
apropiaţi acesteia.
“Sunt sigur că veţi aproba cererea prin care clientul
meu solicită liberarea provizorie pe cauţiune. În caz
contrar, prietenii influenţi ai clientului meu s-ar supăra
foarte tare şi apoi gândiţi-vă că oricând se poate
petrece un accident stupid, nu?”.
44
Erori ale supoziţiei false
4. Erori ale apelului la emoţii
Apelul la orgoliu = cineva este îndemnat să
facă un anumit lucru sau să împărtăşească o
opinie, sugerându-i-se că dacă va respecta
îndemnul, va fi considerat ca aparţinând unui
grup “de elită” sau că prin nerespectarea
acelui îndemn se pune singur în afara unui
astfel de grup.
“Nu te-ai înscris încă în partidul nostru?
Ciudat! Cei mai distinşi intelectuali au făcut-o
deja.”
45
Erori ale supoziţiei false
4. Erori ale apelului la emoţii
Eroarea Apelului la popor (“Argumentum ad Populum”)
se poate comite în două forme.
Forma directă = se încearcă provocarea unui anumit
comportament din partea unei persoane sau a unui
grup, prin invocarea unor atribute măgulitoare pentru
acea persoană sau acel grup.
“Votaţi candidatul partidului nostru! El este, ca şi voi,
un bun român şi un om cinstit.”
Forma indirectă = cineva este îndemnat să facă un
anumit lucru sau să împărtăşească o opinie printr-un
apel la împrejurarea că majoritatea (“mulţimea”) se
conformează deja acelui îndemn.
46
Erori ale supoziţiei false
4. Erori ale apelului la emoţii
Apelul la milă (“Argumentum ad Mizericordiam”) = se
solicită clemenţă, invocându-se mila pentru o situaţie
fără legătură cu faptul pentru care se solicită
clemenţa.
“Onorată instanţă, solicit pentru clientul meu minimum
de pedeapsă pentru fapta pe care a săvârşit-o. Clientul
meu este singurul întreţinător al unei familii
numeroase. Dacă veţi stabili maximum de pedeapsă,
copii săi vor ajunge pe drumuri, iar soţia sa, care este
foarte bolnavă, nu-şi va putea procura medicamentele
de care atâta nevoie.”
47
Erori ale supoziţiei false
5. Insinuarea
DEX: A insinua = a strecura cu dibăcie o aluzie, de regulă
răutăcioasă.
A: Acest individ mi se pare suspect.
B: Tu vezi prea multe filme poliţiste!
“(1) Toţi cei care văd prea multe filme poliţiste au adesea
impresia că în jurul lor sunt persoane suspecte. (2) Tu vezi prea
multe filme poliţiste. Prin urmare, tu ai adesea impresia că în jurul
tău sunt persoane suspecte.”
Argumentul este valid, dar neconcludent: premisa tacită (1) este
cel puţin discutabilă, dacă nu chiar falsă.
Insinuarea = enunţarea unei premise, de regulă adevărată, a unui
argument valid şi neconcludent, completarea argumentului şi
deducerea concluziei fiind lăsate pe seama interlocutorului.
48
Erori ale supoziţiei false
6. Sloganul publicitar.
“Mixtus: cea mai bună hrană pentru câini! Mixtus:
apreciată de crescătorii de elită!” (apelul la orgoliu).
“Denim: pentru bărbaţi puternici, pentru bărbaţi plini de
succes!”
“(1) Toţi bărbaţii care doresc să fie puternici şi plini de
succes aleg after shave-ul Denim. (2) Tu eşti un
bărbat care doreşte să fie puternic şi plin de succes.
Prin urmare, tu alegi after shave-ul Denim.”
Acest argument este valid, dar neconcludent: premisa
(1) este falsă.
De notat că premisa (2) poate fi lesne aceptată de
eventualii cumpărători.
49
Eroarea accidentului
Accidentul = în premisele unui argument este
enunţată o regulă care este greşit aplicată în
concluzie unui caz particular, neîncadrabil în
regula respectivă, datorită trăsăturilor sale
“accidentale”.
“Dl senator x nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru discursul său de săptămâna
trecută, în care a incitat la ură naţională,
discriminare şi violenţă publică. După cum se
ştie, Constituţia arată că parlamentarii nu pot
fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului.”
50
Concluzia greşită
În sens restrâns, eroarea concluziei greşite se comite
atunci când un argumentator formulează premise care
antrenează în mod vădit o anumită concluzie, dar
trage o concluzie total diferită de aceasta.
“În acest sistem al economiei de piaţă, corupţia a
devenit un fenomen omniprezent. De aceea, acest
sistem trebuie să fie înlăturat.”
În cazul în care o eroare de relevanţă nu poate fi
încadrată clar într-una dintre categoriile menţionate
mai sus, se spune că s-a comis eroarea concluziei
greşite în sens larg.
“Domnişoara x va fi cu siguranţă un manager capabil
şi eficient. Este foarte frumoasă, are o ţinută superbă
şi se îmbracă cu mult gust.”
51
Erori ale vaguităţii şi
ambiguităţii
Un termen este precis, dacă despre orice obiect se
poate decide în principiu că aparţine sau nu
extensiunii sale şi este vag, dacă există obiecte
despre care, principial, nu se poate decide această
apartenenţă.
Termeni ca “pătrat” şi “moleculă” sunt precişi, iar
termeni ca “tânăr” şi “departe” sunt vagi.
Extensiunea unui termen vag se compune dintr-u
nucleu, care conţine cazurile decise ca aparţinând
extensiunii sale şi o margine, care conţine cazurile
indecidabile.
Termenii vagi admit nuanţări, cei precişi nu.
52
Erori ale vaguităţii şi
ambiguităţii
O propoziţie este ambiguă dacă poate fi interpretată în
cel puţin două moduri diferite.
Un cuvânt este polisemantic dacă are mai mult de un
înţeles şi este monosemantic dacă are un singur
înţeles.
O formulare este semantic ambiguă în cazul în care
conţine cel puţin un cuvânt polisemantic şi nu oferă
nici un indiciu care să permită stabilirea înţelesului cu
care acel cuvânt este luat în formularea respectivă.
O formulare este sintactic ambiguă în cazul în care
poate fi interpretată în cel puţin două moduri diferite,
dar nu datorită apariţiei unui cuvânt polisemantic, ci
datorită unui defect de construcţie (de structură).
53
Vaguităţi
“Trebuie să se treacă imediat la interzicerea
avorturilor. Senatorul x a susţinut că avorturile
trebuie să rămână libere, pe temeiul că nu
vede ce rău s-ar comite prin curmarea vieţii
unor fiinţe incapabile de a înţelege ce se
petrece cu ele. Dar, dacă se acceptă acest
punct de vedere, atunci se va ajunge curând la
legalizarea uciderii celor foarte bătrâni, a
bolnavilor psihic şi a retardaţilor. La urma
urmelor, aceştia sunt incapabili de a înţelege
ceea ce se petrece cu ei.”
54
Vaguităţi
“Refuzând sistematic orice cooperare cu Asociaţia
Coşarilor Profesionişti, Guvernul nesocoteşte
Constituţia României, întrucât la Art. 101, alin. 2,
aceasta dispune că “În îndeplinirea atribuţiilor sale,
Guvernul cooperează cu organismele sociale
interesate.”
“Oricine dă dovadă de egoism. La urma urmelor,
oricare dintre noi este preocupat la un moment dat de
anumite interese proprii. Chiar psihologia ne învaţă că
interesele sunt incluse în structura personalităţii, deci
şi în structura personalităţii aşa-zişilor “altruişti”. Prin
urmare, altruismul nu există.”
55
Ambiguităţi
Erorile ambiguităţii se comit atunci când în
premisele unui argument apare o propoziţie
ambiguă, concluzia argumentului fiind
sprijinită de premise doar dacă se consideră
un anumit înţeles al propoziţiei respective, de
regulă cel convenabil argumentatorului.
Dacă o premisă este semantic ambiguă, se
spune că s-a comis eroarea echivocaţiei.
Dacă o premisă este sintactic ambiguă, se
spune că s-a comis eroarea amfiboliei.
56
Eroarea echivocaţiei
“În România cultele religioase sunt libere. Prin urmare,
organele statului nu au dreptul să impună vreo
restricţie asupra organizării şi activităţii cultelor
religioase.”
“În România cultele religioase sunt libere de orice
constrângere legală. Prin urmare, organele statului nu
au dreptul să impună vreo restricţie asupra organizării
şi activităţii cultelor religioase.”
“În România cultele religioase sunt libere în cadrul
anumitor constrângeri legale. Prin urmare, organele
statului nu au dreptul să impună vreo restricţie asupra
organizării şi activităţii cultelor religioase.”
57
Eroarea amfiboliei
“Medicul Ionescu i-a spus medicului Popescu
că a pus unele diagnostice greşite. Rezultă că
medicul Ionescu are cel puţin curajul să-şi
recunoască propriile greşeli.”
“Cartea de bucate recomandă servirea cu raci
a mesenilor atunci când sunt bine făcuţi. Se
pare că aroma delicată a racilor este sporită de
starea de beţie a comesenilor.”
58
Argumente nedeductive
Generalizarea inductivă = argument nedeductiv în care
premisele se referă la membrii unui grup, numit
“eşantion”, iar concluzia se referă la toţi membrii unui
grup mai larg din care a fost alcătuit eşantionul, numit
“populaţie”.
Inducţie enumerativă: generalizare inductivă în care
premisele enunţă că membrii unui eşantion au o
anumită proprietate, iar concluzia enunţă că toţi
membrii populaţiei respective au acea proprietate.
Inducţie statistică: generalizare inductivă în care
premisele enunţă că n% dintre membrii unui eşantion
au o anumită proprietate, iar concluzia enunţă că
acelaşi procent de n% dintre membrii populaţiei
respective au acea proprietate.
59
Argumente nedeductive
“Antonia, Rodica şi Ioana sunt câteva
secretare din universitatea noastră şi
fiecare dintre ele este vorbăreaţă. Prin
urmare, probabil că toate secretarele din
universitatea noastră sunt vorbăreţe.”
“Toate secretarele pe care le-am întâlnit
până acum erau vorbăreţe. Prin urmare,
probabil că următoarea secretară pe
care o voi întâlni este vorbăreaţă.”
60
Argumente nedeductive
Tăria unei generalizări inductive depinde de dimensiunea
eşantionului considerat şi de reprezentativitatea sa pentru
populaţia de referinţă.
O generalizare inductivă este cu atât mai tare, cu cât
dimensiunea eşantionului considerat este mai mare, în ipoteza că
toţi ceilalţi parametri se menţin constanţi.
Mărirea dimensiunii eşantionului nu asigură automat creşterea
tăriei unei generalizări inductive.
Cu cât membrii unui eşantion au mai multe proprietăţi în comun,
altele decât cea care interesează în generalizare, cu atât este mai
mare similitudinea pozitivă dintre aceştia.
Cu cât membrii unui eşantion diferă mai mult între ei, având
totuşi în comun proprietatea de interes în generalizare, cu atât
este mai mare similitudinea negativă dintre aceştia.
61
Argumente nedeductive
Cu cât este mai mare similitudinea negativă dintre membrii
eşantionului considerat într-o generalizare inductivă, cu atât
argumentul respectiv este mai tare, eşantionul fiind mai
reprezentativ, şi cu cât este mai mare similitudinea pozitivă dintre
membrii eşantionului, cu atât argumentul este mai slab,
eşantionul fiind mai puţin reprezentativ sau chiar nereprezentativ.
Tăria unei generalizări inductive este direct proporţională cu
similitudinea negativă dintre membrii eşantionului considerat şi
este invers proporţională cu similitudinea pozitivă dintre aceştia.
Dacă similitudinea pozitivă dintre membrii eşantionului este mare,
atunci este foarte probabil ca ei să aibă proprietatea de interes
datorită faptului că au alte proprietăţi în comun.
62
Argumente nedeductive
Argumentul prin analogie = argument nedeductiv în
care se trage concluzia că un obiect are o anumită
proprietate neobservată, deoarece seamănă cu un alt
obiect la care s-a constatat prezenţa acelei proprietăţi.
“Animalele şi oamenii au unele caracteristici în comun:
ciclul somn-veghe, plăcerea şi durerea, anumite
trebuinţe etc. Oamenii au dreptul de a nu fi supuşi la
tratamente crude. De aici putem să tragem concluzia
că şi animalele au acest drept.”
Proprietăţi comune = proprietăţile în virtutea cărora
obiectele respective seamănă.
Proprietate transferabilă = proprietatea pe care o are
obiectul mai bine cunoscut şi care este “transferată” în
concluzie obiectului mai puţin cunoscut.
63
Argumente nedeductive
Proprietăţile comune sunt relevante pentru proprietatea
transferabilă, dacă legătura dintre primele, pe de o parte, şi cea
din urmă, pe de altă parte, este sistematică sau măcar relativ
constantă. Dacă această legătură este foarte slabă, accidentală
sau chiar inexistentă, atunci proprietăţile comune sunt irelevante
pentru proprietatea transferabilă.
Cu cât proprietăţile comune obiectelor între care se face analogia
sunt mai importante pentru acestea aţă de proprietăţile care le
deosebesc, cu atât asemănarea este mai profundă. Cu cât
proprietăţile comune sunt mai puţin importante faţă de cele care
diferenţiază, cu atât asemănarea este mai superficială.
Un argument prin analogie este cu atât mai tare, cu cât
proprietăţile comune sunt mai relevante pentru proprietatea
transferabilă şi cu cât asemănarea dintre obiectele între care se
face analogia este mai profundă.
64
Eroarea generalizării pripite
Generalizarea pripită = se trage o concluzie
printr-o generalizare inductivă, în condiţiile în
care numărul de cazuri din eşantionul
considerat este neînsemnat sau/şi eşantionul
este nereprezentativ pentru populaţia din care
a fost alcătuit.
“Toţi stângacii sunt persoane cu abilităţi
artistice înnăscute. De unde ştiu? Leonardo da
Vinci şi Pablo Picasso erau stângaci.”
65
Eroarea generalizării pripite
Generalizările inductive bazate pe un singur caz pot fi
apreciate ca fiind tari, cu condiţia ca proprietatea de
interes în generalizare să fie tipică pentru populaţia
din care face parte cazul respectiv.
“Mamutul de la Berezovka avea conuri de brad în
stomac. Prin urmare, toţi mamuţii se hrăneau şi cu
conuri de brad.”
“Mamutul de la Berezovka avea un şold fracturat. Prin
urmare, toţi mamuţii aveau un şold fracturat.”
Generalizările inductive bazate pe eşantioane mari şi
reprezentative pot avea concluzia falsă.
“Toate lebedele sunt albe.”
66
Eroarea analogiei slabe
Analogia slabă = proprietăţile comune sunt
irelevante pentru proprietatea transferabilă
sau/şi asemănarea dintre obiectele respective
este superficială.
“Dacă un copil primeşte o jucărie nouă, atunci
va dori să se joace cu ea, iar dacă un elev
primeşte un stilou nou, atunci va dori să scrie
cu el. Aşadar, dacă poliţiştii vor fi dotaţi cu un
nou tip de armă, atunci vor dori să folosească
acea armă.”
67
Condiţii şi cauze
Condiţie = stare de fapt (fenomen, eveniment etc.) la care se
face referire prin relaţia pe care o are cu o altă stare de fapt pe
care o implică sau de care este implicată.
A este o condiţie suficientă pentru B = nu se poate să aibă loc A
şi să nu aibă loc B.
O umiditate relativă a aerului de 100% este o condiţie suficientă
pentru ploaie.
A este o condiţie necesară pentru B = B nu poate să aibă loc fără
să aibă loc A.
A avea combustibil este o condiţie necesară pentru funcţionarea
unui automobil.
A este o condiţie suficientă şi necesară pentru B = nu se poate să
aibă loc A şi să nu aibă loc B şi B nu poate să aibă loc fără să
aibă loc A.
“Infectarea cu tulpina virală V este cauza gripei G.”
68
Condiţii şi cauze
Cauză = orice stare de fapt care produce (provoacă,
generează) altă stare de fapt, numită efect.
În cel mai puternic sens al termenului, A este cauză
pentru B, dacă A este cel puţin o condiţie suficientă
pentru B.
Cauzalitatea este ireflexivă: nici un fenomen nu este
propria sa cauză.
Cauzalitatea este asimetrică : dacă un fenomen A este
cauză a unui fenomen B, atunci B nu este cauza lui A.
Cauzalitatea este tranzitivă: dacă A este cauza lui B şi
B este cauza lui C, atunci A este cauza lui C.
69
Erori ale cauzei false
Dacă A este cauza lui B, atunci A precede pe B, cel
puţin în privinţa momentelor iniţiale ale apariţiilor celor
două fenomene, reciproca nefiind întotdeauna
valabilă.
Eroarea confundării succesiunii temporale cu relaţia de
cauzalitate poate să apară atunci când se consideră că
un fenomen A este cauză a unui fenomen B numai
pentru că s-a constatat că A a apărut înaintea lui B.
“Ieri am rămas blocat în lift şi s-a stins lumina. După
ce am aprins bricheta pentru a căuta butonul de
alarmă, lumina s-a aprins şi liftul a pornit. Aşadar,
deblocarea liftului s-a datorat aprinderii brichetei.”
70
Erori ale cauzei false
Dacă A este cauza lui B, atunci între A şi B
există o corelaţie, reciproca nefiind
întotdeauna valabilă.
Eroarea confundării corelaţiei cu relaţia de
cauzalitate poate să apară atunci când se
consideră că un fenomen A este cauză a unui
fenomen B numai pentru că s-a constatat
existenţa unei corelaţii între cele două
fenomene.
“An apple a day keeps the doctor away.”
71
Erori ale cauzei false
Eroarea confundării efectului cu cauza se
comite atunci când, pe baza unei corelaţii
dintre două fenomene A şi B care antrenează
concluzia că probabil A este cauza lui B, se
trage concluzia că B este cauza lui A.
“În ultimii ani, deficitul bugetar şi rata inflaţiei
au crescut continuu. Prin urmare, creşterea
ratei inflaţiei este cauza sporirii deficitului
bugetar.”

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful