In secventa a treia se descrie urcușul (ascensiunea) celui eliberat din peșteră către lumea

exterioară acesteia, o lume dominată de prezența Soarelui , ce reprezinta adevarul. Cunoașterea
progresivă a realității solare arata ca atingerea adevărului se obține în etape, fiecare etapă fiind un
progres și un alt nivel de existenta . Astrele , luna simbolizeaza lumea ideilor ca fiind singura realitate,iar
soarele reprezinta , in primul rand, simbolul cunoasterii veritabile ,prin care se desemneaza ajungerea in
dimensiunea ideilor ,iar in al doilea rand, avestea are semnificatia de Ideea Binelui = cea care conferă
strălucire, puritate și perfecțiune celorlalte Idei.
In a patra secventa se impune intrebarea dacă insul eliberat, cu ochii „umpluţi de strălucire” ar
putea desluşi ceva din realitate ? În nici un caz, recunoaşte Glaucon. El va trebui, mai întâi, să se
obişnuiască . Prin urmare, orbirea e temporară. Pentru a se deprinde cu lumina, cel eliberat va trebui să
privească mai întâi umbrele, apoi „oglindirile” lucrurilor şi, abia în cele din urmă, lucrurile însele. Cu
timpul, el va putea privi reflexia soarelui în apă şi, în sfârşit, astrul solar, strălucind inflexibil în văzduh. În
consecinţa acestui moment, el va înţelege că soarele „determină anotimpurile şi anii”, fiind stăpânul
absolut al lumii sensibile. Soarele e, într-un fel, „răspunzător şi pentru toate imaginile acelea, văzute” de
om în peşteră.
In concluzie , în domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, din cauza că ea
este cu greu de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept şi
frumos; ea naste în domeniul vizibil lumina şi pe domnul acesteia, iar în domeniul inteligibil, chiar ea
domneşte, producând adevăr şi intelepciune.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful