You are on page 1of 15

Romanitatea romnilor.

ETNOGENEZA ROMNEASCA.GETO-DACII.
1.LIMBA GETO-DACILOR .De origine geto-dac sunt considerate cca. 160-170 de cuvinte ale limbii
romne.Etimologia lor nu este insa explicata.Conventional,geto-daca este considerata o limba indo-europeana din grupa
satem.Ea se inrudeste astfel cu limba tracilor,cu cea a ilirilor,cu limba vechilor locuitori baltici si cu idiomurile slave;mai mult,cu
limba persana si cu cea iraniano-scitica,precum si cu sanscrita.Cuvinte de origine geto
daca:aprig,barza,balta,brad,vatra,numele apelor importante.

2.SINTEZA POLITICA:FORMAREA STATULUI GETO-DAC.Popor de origine indo-europeana,geto-dacii au
reprezentat ramura nordica a tracilor.Stramosii nostri s-au individualizat in cadrul marii familii a tracilor in epoca fierului.
Tracilor le apartinea civilizatia bronzului,atestata prin vestigii remarcabile pe ambele laturi ale Carpatilor).Numele culturii de
care se leaga individualizarea daco-getilor in cadrul populatiei tracice este Basarabi.
Asezati la interferenta unor mari civilizatii occidentala si bizantina - ,romnii si-au faurit o cultura si o civilizatie
trainice,puternic ancorate in traditiile obiceiurile si felul lor de a gandi.
Contactele directe cu civilizatiile antice au grabit procesul crearii unei entitati politice geto-dacice in spatiul nord-
dunarean.Prin urmare,in epoca fierului,geto-dacii s-au constituit intr-o puternica entitate entica,lingvistica,economica si de
civilizatie care in vremea lui Burebista(82-44 .Hr) va da nastere unei vaste unitati politice ce se intindea de la Muntii Haemus
la Carpatii Padurosi si de la Dunarea Mijlocie la Gurile Bugului si litoralul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagra). Geto-
dacii(numiti geti de greci si daci de romani) au intrat in contact cu lumea roman inca inainte de instaurarea stapanirii
imperiale in zona dunareana in secolul al 2-lea . Hr.,in lumea geto-daca patrunzand primele elemente de civilizatie roman(e
foarte important de stiut ca dacii sunt mentionati indeosebi in izboarele latine).Romanii urmareau sa isi impuna controlul
asupra coloniilor grecesti vest-pontice pentru a avea acces la resursele zonei nord-dunarene(aur,argint,grane) si sa
beneficieze de pozitia strategica avantajoasa.Amenintarea roman directa a inceput sa se manifeste din timpul regelui
Burebista(acesta a beneficiat de sprijinul direct acordat de marele preot al cultului zalmoxian,Deceneu),intemeietorul statului
geto-dac.Monarhie militara intinsa,statul lui Burebista se dovedeste efemer.
Statul lui Burebista era,totusi,o forta,fapt dovedit de amestecul su in lupta dintre Pompei si Cezar,Burebista sustinandu-l pe
Pompei,care va pierde in fata lui Cezar.In anul 44 .Hr,Cezar este insa asasinat in Senat.Atenuarea pericolului roman la
Dunarea de Jos,determinata de razboiul civil izbucnit la Roma dupa asasinarea lui Cezar,influenteaza serios situatia din statul
geto-dac:nemultumita de politica de mana forte a lui Burebista,o parte a nobilimii geto-dace il asasineaza.Dupa moartea
conducatorului ,statul acestuia se destrama in 4 si apoi in 5 formatiuni politice.
Primele campanii militare ale statului roman la Dunarea de Jos s-au realizat in a doua jumatate a secolului I-II .Hr. si
demonstrau intentia de a ii cuceri pe geto-daci.Contactele cu civilizatia roman s-au accentuat in conditiile in care Roma isi
fixeaza hotarul pe malul drept al Dunarii.La sfarsitul sec. I-II d.Hr.,regele dac Decebal(87-106 d.Hr)a refacut unitatea statului
dac(statul,ca forma de organizare politica,se mentine in Dacia pana in 106).In jurul nucleului din zona Muntilor Sureanu,cu
capitala la Sarmizegetusa Basileion,Decebal reuneste celelalte formatiuni politice din teritoriile neocupate inca de
romani.Dacia,desi cu un teritoriu restrans devine un stat mai puternic d.p.d.v economic,militar si administrativ.Domnia lui
Decebal reprezinta perioada de apogeu(civ. geto-daca atinge apogeul in sec. I d.Hr -II d.Hr.) a procesului istoric pe care
Nicolae Iorga il considera prima sinteza autohtona - Regatul Dacilor.
Actiunile militare si politice dovedesc faptul ca geto-dacii din acea vreme erau o forta care putea da o anumita
turnura situatiei din aceasta partea a Europei.Atacurile neincetate ale geto-dacilor peste Dunare,in vremea imparatilor
Vespasian(69-79 d.Hr.) si Domitian (81-96 d.Hr.) incercau sa elibereze statul geto-dac din incorsetarea pe care Roma o
exercita dupa terminarea cuceririi Panoniei in vest si a Dobrogei,in est.In aceste conditii,asa cum afirma istoricul roman Di o
Cassius,Duras,regele Daciei,i-a cedat domnia lui Decebal(86 d.Hr).In confruntarile cu armatele trimise de Domitian in anii 87 si
88 d.Hr.,dupa unele victorii,Decebal a fost nevoit sa incheie pace in anul 89.Conform prevederilor tratatului incheiat in
89,Dacia devenea regat clientelar Romei.Situatia s-a schimbat dupa ce la Roma,imparat a devenit Traian(98-117),statul dac
fiind considerat ca o amenintare la adresa securitatii imperiului roman.Razboaiele daco-romane desfasurate in anii 101-102 si
105-106 d.Hr si incheiate cu victoria romanilor,au dus la transformarea unei parti a Daciei(106 d.Hr).Dacia ocupa un loc
special intre provinciile europene ale Imp. Roman,ea fiind ultima cucerita,dar prima abandonata.

PREMISELE SI DESFASURAREA PROCESULUI DE ROMANIZARE A GETO-DACILOR.
Romanizarea este procesul istoric indelungat prin care civilizatia roman patrunde in toate compartimentele vietii unui popor
cucerit de romani,proces ce se considera incheiat in momentul in care populatia cucerita si-a insusit limba latina.(momentul
principal al romanizarii=adoptarea limbii latine.
Ideea romanitatii romanilor este una din ideile fundamentale care privesc istoria romnilor.Aceasta implica mai multe
elemente:
1) Ideea descendentei romane a romnilor;
2) Ideea continuitatii daco-romanilor si romnilor in teritoriul fostei Dacii;
3) Ideea unitatii de neam si limba a romnilor din teritoriile locuite de ei;
4) Ideea latinitatii romnilor etc.

Izvoarele narative(izvoarele care,printre altele,se refera la denumirile regionale ale geto-dacilor) si arheologice demonstreaza
ca intregul spatiu carpato-danubiano-pontic este locuit inainte si dupa cucerirea roman de o numeroasa populatie
autohtona,geto-dacii.Prima informatie scrisa despre getii dunareni ii apartine lui Herodot,in secolul V i.hr.Exista numeroase
dovezi ale continuitatii dacice in timpul stapanirii romane oferite de izvoarele arheologice,epigrafice,de toponimie si
hidronimie(numele majoritatii raurilor fac parte din substratul traco-dacic:Tisa-Tisia,Somes-Samus,Cris-Crisia,Mures-
Maris,Timis-Tibiscum,Olt-Alutus,Dunare-Dunaris; de asemenea,numele dacice ale multor localitati,toponime,sunt preluate de
romani: Apulum,Drobeta,Napoca,Potaissa,Porolissum).
Elementele fundamentale ale etnogenezei romanesti sunt:componenta dacica(substratul),componenta roman(stratul)
si mai tarziu componenta slava(adstratul).Sintezele daco-roman si romanic pot fi urmarite in evolutia lor in cadrul a 3 faze:
a)faza preliminara, b)romanizarea propriu-zisa,care cuprinde si dacii liberi(106-275 pentru Dacia,pana in sec. VII in Dobrogea)
, c) generalizarea procesului de romanizare dupa retragerea aureliana,in conditiile marilor migratii(acum apare adstratul
slav).
I . Prima etapa(FAZA PRELIMINARA : sec. I .Hr. mijlocul sec I d.Hr)
Inceputul romanizarii corespunde contactelor dintre geto-daci si romani si consta in familiarizarea acestora cu
elementele civilizatiei romane.Predomina imprumuturile din creatia materiala si spirituala roman,reflectate in
arhitectura,armament ,ceramica,obiecte de podoaba,monede,ritualuri,si mod de viata.Intr-o prima etapa,aspecte materiale
romane patrund in Dacia pe o cale neoficiala,in general pasnica.Alte obiecte de provenienta roman sunt preluate de localnici
pe cale violenta.
II . A 2-a etapa (ROMANIZAREA PROPRIU ZISA OFICIALA ,mijlocul sec. I d.Hr(46) 275)
A doua etapa a lungului proces istoric de patrundere a elementelor civilizatiei romane in spatiul daco-moesian incepe la
mijlocul secolului I
d.Hr (in 46 d.Hr Dobrogea intra sub stapanire romana,facand parte din Moesia).Alaturi de relatiile pasnice,de colaborarea
economica,se extind cele politice si militare.Acestea din urma sunt uneori de cooperare,alteori de confruntare.Pentru
autohtonii din dreapta Dunarii(la mijlocul sec. I d.Hr.,spatiul istro-pontic este integrat lumii romane),aceasta etapa se
suprapune primelor decenii din opera de romanizare oficiala (N.Iorga), in cadrul careia getii din Dacia scitica invata limba
latina si se fac romani , cum scrie Vasile Parvan.Noi elemente din viata materiala si spirituala roman patrund concomitent in
stanga Dunarii.Astfel,in timpul lui Decebal,incepe utilizarea scrierii cu alfabet latin de catre o minoritate foarte firava a societatii
dacice.
In anul 106,aceasta a doua etapa se extinde din dreapta Dunarii in stanga fluviului,prin transformarea unei parti din
Dacia in provincie roman.Procesul de romanizare a dacilor este elementul fundamental pentru formarea limbii si a poporului
romn.Acest proces a avut in Dacia un caracter organizat si dirijat prin interventia statului roman,datorita importantei de care
se bucura provincia(potential economic,strategic,militar).Factorii romanizarii
sunt:armata,administratia,colonistii,veteranii,urbanizarea(una dintre trasaturile fundamentale ale vietii romane in spatiul daco-
moesian),economia,dreptul,viata religioasa si culturala.
Colonizarea masiva a Daciei,multimea militarilor,aparitia si dezvoltarea oraselor sunt aspecte hotaratoare pentru
romanizare.Afirmarea oraselor dovedeste cresterea numarului de cetateni romani.Dinspre orase,elementele civilizatorii ale
confortului urban migreaza spre lumea rurala.Numeroasele trupe cantonate in Dacia sunt un factor de romanizare si
indeplinesc o actiune similara celei datorate colonistilor.Militarii activi si veteranii care se stabileau in Dacia erau propagatori ai
civilizatiei romane.Prin functiile municipale si administrative pe care le exercitau,prin pozitia si prestigiul de care se
bucurau,veteranii au transmis pana in indepartate asezari rurale,modul de viata roman si au imprastiat samanta roditoare a
limbii latine.
Normele juridice introduse in vremea administratiei romane confera anumite drepturi si responsabilitati comunitatilor
urbane si rurale.Normele romane se vor regasi in modul de a gandi si de a actiona al daco-romanilor si vor sta la baza
dreptului romanesc de mai tarziu.
Viata religioasa si culturala a contribuit la romanizare prin folosirea limbii latine si preluarea zeitatilor romane de catre
autohtoni.Viata spirituala in Dacia se caracterizeaza prin varietatea cultelor(in Dacia romana erau adorati zei daci,zei romani si
zei orientali).In conditiile prezentei colonistilor latinofoni si a trupelor romane,predomina zeitatile romane.Sincretismul religios si
fenomenul cunoscut sub numele de interpretatio romana(zeii autohtoni primesc nume romane,latine) prezinta premise reale
ale romanizarii dacilor.
Viata economica a Daciei Traiane a cunoscut o deosebita dezvoltare fiind un important factor al continuitatii daco-
romane.
Orasul focar al romanizarii care concentreaza toate aspectele esentiale ale civilizatiei romane.Spre deosebire de
Moesia,unde traditia urbana e anterioara cuceririi romane(coloniile grecesti vest-pontice),in Dacia,civilizatia orasului incepe
numai datorita romanilor.
In procesul de romanizare a intervenit si ACULTURATIA(adoptarea de catre daci a culturii romane pe fondul renuntarii
la propria cultura.)

III . A treia etapa(DEZAVARSIEREA PROCESULUI DE ROMANIZARE:275 SEC.VII/VIII)

A treia etapa constituie generalizarea procesului de romanizare in conditiile marilor migratii si in special romanizarea dacilor
liberi patrunsi pe teritoriul fostei provincii Dacia.
Gotii(vizigotii si ostrogotii) prezenti in sec. III-IV in Moldova si Muntenia,si in sec. IV in Transilvania.
Hunii stabiliti in Panonia in sec. IV de unde au controlat Dacia.Dupa moartea lui Atilla,statul lor se destrama.
Gepizii (germanici) se stabilesc in sec. V peste huni,in Panonia,apoi in Transilvania si Oltenia.
Avarii in 567 ii infrang pe gepizi si vor fi asimilati apoi de daco-romani.
Salvii in sec. VI trec prin Moldova si Muntenia,in sec. VII trec prin Transilvania,apoi banat si Oltenia,apoi in sudul
Dunarii si asimileaza romanitatea sud Dunareana.Cei ramasi la nord de Dunare vor fi asimilati de romanitatea nord-
dunareana.Acest lucru va da o nota de particularitate romnilor in cadrul popoarelor neolatine.
Bulgarii in sec. VII creeaza un stat in sudul Dunarii.
Migratorii au creat nesiguranta,jafuri,involutia societatii,dar au contribuit la etnogeneza romaneasca.

CONTINUITATEA DACO ROMAN DUPA RETRAGEREA AURELIAN.

Retragerea armatei si a administratiei romane din Dacia in vremea imparatului Aurelian(271-275) a constituit un
eveniment cu implicatii deosebite,provocand unele modificari de ordin economic,demografic si social-politic.S-a desfasurat cea
de-a treia faza a procesului de romanizare,in conditiile marilor migratii.Teritoriul fostei provincii a continuat sa fie locuit si dupa
275 de o numeroasa populatie puternic romanizata,daco romanii si colonistii adusi in timpul administratiei
romane.Intensitatea si puternicul impact al romanizarii asupra autohtonilor au asigurat caracterul ireversibil al acestui proces.
Continuitatea populatiei este atestata si de permanentele legaturi cu romanitatea sud-dunareana.Relatiile autohtonilor
de la nordul Dunarii de Jos cu lumea roman si lumea romano-bizantina au fost atat de intense,incat nu au putut fi intrerupte
nici de marile migratii.Aceste legaturi au fost stimulate de mentinerea stapanirii romane in Dobrogea pana la inceputul sec. VII
si de reinstaurarea partiala si vremelnica a administratiei Imperiului la nord de Dunare in timpul imparatilor C-tin cel Mare(306-
337) si Iustinian(527-565).

CRESTINISMUL FACTOR AL ROMANIZARII.CRESTINISMUL LA DACO-ROMANI.

Inca din primele ei etape,sinteza romaneasca cuprinde un aspect spiritual semnificativ:trecerea de la credinta in vechile
divinitati la o noua religie:CRESTINISMUL(patruns masiv la N de Dunare in sec. IV).
Din pacate,pentru inceputul acestei treceri,izvoarele arheologice,epigrafice si literare sunt putin concludente.Astfel,atat in
Dacia,cat si in Moesia,ca de altfel in majoritatea provinciilor romane,obiectele paleo-crestine din sec. 2-3 d.Hr sunt rare.Inca
numeroase sunt monumentele pagane.Explicatia este simpla:pentru a evita persecutiile puse la cale de autoritatile
impreiale,crestinii din perioada respectiva isi manifesta credinta cu precautie,apeland la simboluri din mitologia greco-
roman.Asemenea simboluri datate in sec. III al erei crestine apar pe un coronament de altar funerar de la Potaissa si pe alte
monumente asemanatoare semnalate la Appulum,Micia,precum si pe stela funerara de la Ceiu(jud. Cluj,sec.III).
In anul 313,imparatii C-tin cel Mare si Licinius acorda libertate de cult crestinismului(Edictul de la
Milano/Mediolanum),dar accepta mai departe practicile pagane.Odata cu acceptarea crestinismului ca si religie
licita(legala,tolerata),vestigiile crestine au devenit tot mai numeroase.Interzicerea cultelor pagane(391),in vremea imparatului
Theodosiu/Teodosie cel Mare(379-395) este urmata de organizarea Bisericii Crestine,la Dunarea de Jos(Teodosie cel Mare
declara crestinismul religie de stat).Chiar daca arianismul(erezie crestina care nega dumnezeirea lui Hristos,considerandu-l o
fiinta umana;isi are numele de la preotul Arie; este condamnat de sinodul de la Niceea din 325) a avut un succes deosebit in
randul pop. germanice,la daco-romani s-a dezvoltat un crestinism de factura populara si de orientare
niceeana(ortodoxa)Acesta a fost probabil influentat de misionari proveniti din Dobrogea,cunoscut bastion al confesiunii
niceene,inca din timpul imparatului Valens.Ortodoxia e situata in aria spiritualitatii bizantine.
Raspandirea crestinismului in limba latina in Dobrogea si la N Dunarii constituie o dovada a contactelor permanente ale
populatiei din aceste regiuni cu romanitatea orientala,increstinarea daco-romanilor facandu-se prin misionari veniti de la S de
Dunare.Aceasta realitate este atestata de descoperirea unor obiecte paleo-crestine in mai multe zone ale tarii
noastre(Donariul de la Biertan sec. IV-V d.Hr.,un fragment dintr-un candelabru cu inscriptia Ego Zenovius votum posui)
Increstinarea masiva a daco-romanilor s-a facut in secolele IV-V d.Hr.Rolul crestinismului ca factor de romanizare este
demonstrat de terminologia bisericeasca de limb romn.Cel mai semnificativ in aceasta privinta este termenul
BISERICA.Numai in limba romna si in retoroman acest cuvant s-a pastrat din latinescul Basilica.In celelalte limbi romanice
el deriva din termenul grecesc Ecclesia.Propagarea crestinismului la populatia romanica este sustinuta de episcopiile care
existau la sud de Dunare si de locasurile de cult descoperite la nord de fluviu (basilica de la Slaveni-sec.IV , basilica de la
Sucidava(sit. la gura Oltului)-sec.V si,probabil,basilica de la Drobeta-sec.V-VI).Raspandirea noii religii in spatiul daco-
moesian,indeosebi dupa secolul al III-lea si care a continuat pana tarziu,in sec. VI-VIII,a contribuit intr-o mare masura la
difuzarea culturii romane.

AUTOHTONI SI MIGRATORI

Dupa retragerea aureliana,in afara hotarelor imperiului ramane un prim grup de populatie romanica,locuitorii fostei
provncii Dacia.Acestia sunt fauritorii unei entitati lingvistice si culturale romanitatea nord-dunareana.In stanga
fluviului,asadar,viata roman continua dupa incetarea autoritatii imperiale.Ruptura de intreg este numai de natura politico-
administrativa,fiscala si,partial,militara.Legaturile,indeosebi comerciale,dar si cele spirituale cu locuitorii romanizati din dreapta
Dunarii sunt dovedite arheologic,epigrafic,numismatic,istoric si literar.Desavarsirea romanizarii are loc in conditiile incet arii
autoritatii imperiale,fapt petrecut si in cazul Daciei romane in intervalul cuprins intre sec. III/IV VIII,atunci cand au loc marile
migratii.Trecerea sau asezarea temporara a unor migratori in Dacia nu a insemnat distrugerea romanitatii.Noii veniti ramaneau
separati de bastinasi prin limba,norme juridice,uneori si prin religie.Pe de alta parte,insa,raidurile de prada ale acestora,care
vizau in special orasele,vor determina,inca din sec. IV d.Hr. retragerea populatiei urbane in zone mai ferite si stingerea vi etii
urbane la nord de Dunare(fenomenul demografic de reconversie rurala).Practic,pana in sec. XI,la N de Dunare nu vor mai
exista orase,asa explicandu-se de ce,in limba romn,terminologia referitoare la viata urbana nu este de origine latina,ci,in
special,de origine slava.Dupa retragerea aureliana din 271/275,pe teritoriul fostei provincii vin si se asaza grupuri de daci
liberi(sf. Sec. III inceputul sec. IV).Procesul de romanizare s-a exercitat si asupra acestora,ramasi in afara stapanirii
romane,dar care,acum,pot patrunde in fosta provincie Dacia,unde vin in contact cu daco-romanii.Astfel,se produce
treptat,inainte de venirea slavilor,o anumita uniformizare a culturii materiale de factura romanic,deosebita de cea a
migratorilor (sec. IV-V)
E important de stiut ca au existat 2 sinteze in procesul de formare a poporului nostru:
1 - intre daci si romani(baza formarii pop. romn);
2 - intre daco romani si noii veniti.
Astfel,in sec. VI are loc migratia slavilor care trec prin Moldova,ajungand in Campia Romana(Vlaca - tara romnilor),patrund
in sud estul Transilvaniei,iar in veacul urmator ,in restul spatiului intracarpatic,apoi in Banat si Oltenia.Pretutindeni intalnesc o
cultura materiala de factura romanica realtiv uniformizata.Pe acest temei sunt asimilati de catre romanici,mult mai numerosi.In
schimb,slavii imbogatesc vocabularul bastinasilor cu termeni referitori la institutii,viata religioasa,hidronimie,toponimie,forme de
habitat,viata economica.Cuvinte de origine slava: Bistrita, Dambovita, Prahova, Ialomita, cneaz, jude, plug, gasca, secera,
staret, targ, vama.
In anul 602,limesul Dunarean(granita) al Imperiului este definitiv strapuns si slavii trec masiv la S de Dunare,ceea ce
provoaca ruperea romanitatii balcano-carpatice.Populatia sedentara moeso-romanica din dreapta Dunarii a fost asimilata de
slavi.Romnii din Pen.Balcanica au fost dislocati si s-au regrupat in zone montane,sub numele de vlahi sau aromni,vorbind o
limba romna arhaica.Asadar,prin patrunderea slavilor in balcani,romanitatea nord dunareana devine o insula in marele ocean
slav.Prezenta slavilor n-a putut schimba insa caracterul romanic al populatiei autohtone din spatiul carpato-danubiano-pontic.
In perioada migratiilor,pe zone intinse ale fostului Imperiu Roman se formeaza popoare care mostenesc numai
civilizatia romana,fara a vorbi limba latina.Pe alte teritorii,cu toate suprapunerile de populatii,latinitatea rezista,dovada
graitoare fiind formarea popoarelor si limbilor neolatine europene: franceza,spaniola,italiana,portugheza,romna etc.Marile
migratii au avut consecinte insemnate provocand prabusirea Romei,separarea romanitatii occidentale de cea orientala si
constituirea adstratului lingvistic in etnogeneza popoarelor neolatine(germanic in cazul celor occidentale si slav in cazul
limbii romne).Dumitru Protase afirma ca etnogeneza noastra prezinta un paralelism aproape perfect cu celelalte popoare
romanice din Occident.Aceasta a avut drept componente etnice fundamentale pe daci(ca trunchi viguros),si pe romani(ca altoi
binefacator) si ca element adaugat tardiv pe slavi.Pe de alta parte,in cazul civilizatiilor occidentale,unde, alaturi de
componenta autohtona si romana,sta elementul germanic corespunzator,intr-o anumita masura,elementului slav de la noi.

FORMAREA POPORULUI SI A LIMBII ROMNE

Poporul romn si limba romn s-au format la N si la S de Dunare.
ROMANITATEA este elementul esential al identitatii lingvistice si culturale a poporului romn,asemenea altor popoare
ale Europei,italienii,francezii,spaniolii,portughezii romnii vorbesc o limba romanica formata pe baza latinei vorbite in Imp.
Roman.Pe plan lingvistic,romna se individualizeaza intre celelalte limbi neo-latine,in primul rand ,prin adstrat.
Procesul de romanizare lingvistica si culturala din sec. II-III d.Hr. cand o mare parte a teritoriului Romaniei de azi era
cuprins in provinciile romane Moesia si Dacia,a avut o mare intensitate,astfel ca limba latina a patruns foarte repede nu numai
in zonele urbane,ci si la sate,in viata comunitatilor de agricultori si de pastori care ocupau cea mai mare parte a teritoriului.
Constituirea la nordul Dunarii,cu precadere incepand cu sec. VIII si in cursul sec. IX, a unei civilizatii specifice,ilustreaza
incheierea indelungatului si complexului proces istoric,etno-lingvistic si cultural de formare a poporului romn.El oglindeste in
planul culturii materiale si al vietii spirituale,cristalizarea unei civilizatii originale,proprii populatiei romanesti,ale carei puternice
radacini daco-romane ii evidentiaza pe deplin vechimea si caracterul specific.
Transformarea limbii latine,vorbite in provinciile orientale ale Imperiului,in limba romn,a fost,de asemenea,un proces
complex si indelungat,desfasurat concomitent si in directa legatura cu cel etnic.Un mic numar de cuvinte(c. 160) din limba
traco-daca s-au transmis,formand substratul limbii romne.Este interesant insa de observat ca multe dintre aceste cuvinte
desemneaza elemente fundamentale ale civilizatiei de exemplu :vatra,copil,mos,a mosteni dar se declina sau se conjuca
asemenea cuvintelor de origine latina :branza ca osanza,a mosteni ca a fi,mosie ca si campie.
Gramatica latina reprezinta structura fundamentala a limbii romne,declinam si conjugam ca in latina,alcatuim propozitii
si fraze ca in latina.Aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte al limbii romne,inclusiv vocabularul crestin de baza,provin
din latina vorbita.
Cand,in sec. III d.Hr.,imparatul Aurelian a fost nevoit sa renunte la administratia provinciei Dacia,idiomul latin era
predominant.Acesta a continuat sa evolueze in contact cu provinciile latinofone de la S de Dunare.Foarte important de stiut
este faptul ca ,in limba romn,notiunile fundamentale de credinta si de viata religioasa provin din latina primelor secole
crestine.Dupa instalarea slavilor in nordul Pen.Balcanice,complicatele relatii dintre Imp.Bizantin unde limba greaca
devine,din sec. VII d.Hr. limba oficiala si formatiunile politico-militare din Pen. Balcanica au avut drept consecinta,intre
altele,fragmentarea comunitatilor locale vorbitoare de latina si despartirea lor de romanitatea nord dunareana,astfel
incat,fiacare a dezvoltat in mod diferentiat fondul originar latin.
Si in prezent exista diferite dialecte ale limbii romne:dialectul daco-romn vorbit pe intreg teritoriul Romaniei,in
Rep.Moldova,precum si in comunitatile romanesti din tarile vecine(Ucraina,Servia,Bulgaria,Ungaria) si dialectele sud
dunarene:dialectul aromn,istro-romn si megleno-romn.Diferentele locale de mai mica importanta caracterizeaza diferite
graiuri:oltenesc,maramuresan,moldovenesc etc.Pe baza graiului din Muntenia,dar cu aport important al operelor literare create
in Moldova,se constituie,in prima jumatate a sec. XIX limba romn literara,pe care o vorbim si o scriem azi.
Ca si in cazul celorlalte limbi romanice,in perioada de formare a limbii romne,fondului latin si s-au adaugat cuvinte
imprumutate din limbile pop. migratoare.Avem motive sa consideram ca ,asa cum se intampla si in cazul celorlalte limbi
romanice,acest proces de evolutie este incheiat in linii generale in sec. VIII.Cele mai multe influente in lexicul limbii romne
provin din limba slava(limba slava fiind considerata o influenta,la fel ca lb. maghiara,greaca=> deci,latina nu e influenta,ea este
stratul lb. romane),mai ales cu cea sud-slava,care a devenit,in sec. IX-X limba liturgica(bisericeasca) si mai tarziu si limba de
cancelarie.Slavona a jucat pentru regiunile balcano-dunarene un rol apropiat cu cel pe care latina l-a jucat in Occidentul
mediaval.
In limba romn nu s-au pastrat decat putine cuvinte din slava veche(sec. VI-VII) cea mai mare parte a elementelor
slave patrunzand tarziu,in sec. IX-X,acum formandu-se adstratul slav.
Intrucat cuvintele si influentele slave tarzii din limba romn sunt de origine meridionala si formate de abia la sfarsitul
primului mileniu,reiese clar ca limba romn era formata in momentul in care adaosurile lingvistice slave de sud au putut fi
receptate.Prin urmare,nu se poate vorbi despre o a treia componenta etnica si lingvistica slava in etnogeneza
romaneasca.Totusi,individualitatea limbii romne in cadrul limbilor neolatine e datorata tocmai adstratului slav.
Teritroiul de formare a limbii romne este spatiul Daciei,rasaritul Moesiei superioare,Moesia inferioara,precum si Tracia
de Nord-Vest.Deoarece exista asemanari in privinta cuvintelor de origine slava prezente in unele dialecte,se presupune ca
despartirea acestora din trunchiul limbii romne comune nu s-a produs mai devreme de secolul X.Separatia limbii romne s-a
facut in doua grupuri : nord si sud-dunarean,respectiv daco-romn si aromn(sec.X s-a produs separarea ).Dialectul
megleno-romn este o varianta a celui aromn,iar cel istro-romn a celui daco-romn.
Componentele de baza ale limbii romne sunt:
Substratul lingvistic traco-dacic(mai poate fi intalnit si dacic sau daco-moesic),cca 160-170 de cuvinte cu peste
1400 de derivate,ceea ce reprezinta 10% din lexicul romanesc.
Stratul lingvistic latin,70% din lexicul limbii romne.
Adstratul slav meridional,20% din vocabularul limbii romne.
Intre sec. IV-VIII,limba latina vulgara,vorbita de daco-romani,s-a transformat in limba protoromana,asa cum dovedeste
prima mentiune privitoare la limba romana,gasita in Chronografia lui Theofanes Confesor.Autorul povesteste un episod al
conflictelor militare dintre avari si bizantini.In timpul unui mars de noapte al ostilor bizantine,un sac de provizii de pe spinarea
unui catar statea sa cada.Un tovaras de drum i-a strigat stapanului catarului torna,torna,fratre.
Limba latina vorbita evolueaza spre o limba romanica unitara de factura orientala denumita de lingvisti limba romna
comuna(strromna sau protoromna) Deci,in sec. VII-VIII procesul de formare a limbii romne era,in linii generale incheiat.
Caracterul latin al limbii vorbite pe ambele maluri ale Dunarii si in teritoriul arcului carpatic a fost de timpuriu recunoscut
de popoarele vecine.Uitandu-ne in urma,la originea denumirii de vlah se afla numele unui trib celt (volcae),amintit de Cezar in
De bello Gallico.De aici,termenul a trecut la germani,care il foloseau pentru a-i desemna pe vecinii din sud si
apus.Apoi,germanii l-au folosit doar cu referire la locuitorii din Peninsula Italica.Venind in contact cu lumea germana,slavii au
preluat acest termen incepand cu sec. IX.In biografia apostolului slavilor,Metodie,este folosit termenul de wlach pentru a-i
denumi pe italieni.Deci,vlah are sensul de neslav de limba romanica.De la acest nume deriva etnonimele
vlah,olah,blach,valachus(de catre latino-catolicii apuseni),volohi(numiti de catre slavii rasariteni) etc.La randul lor, vlahii isi
spuneau probabil romni,adica romani,nume pe care l-au transmis din generatie in generatie,fie pentru a se desemna ca
locuitori ai tinuturilor carpato-dunarene,vorbitori ai aceleiasi limbi,fie pentru a se referi la anumite categorii sociale (de ex.
Rumni = tarani dependenti).Aparitia numelui de vlah,dat de catre straini romnilor in evul mediu,marcheaza sfarsitul
etnogenezei noastre.
Memoria populara a pastrat de-a lungul secolelor constiinta ascendentei romane a romnilor - dovada,de
pilda,datinile,traditiile care il amintesc pe badica Traian - imparatul Traian in legatura cu momentele importante ale
sarbatorilor solstitiului de iarna:Anul Nou.




ROMANITATEA ROMNILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR.

Romnii in sursele medievale tarzii.
Pe masura ce valul milenar datort dominatiei migratorilor rasariteni asupra spatiului carpatic se destrama,incep sa
apara primele marturii despre romni.Documentele istorice scrise in primul mileniu al erei crestine sunt relativ putine,dar sunt
suplinite de numeroase descoperiri arheologice.Dintre acesetea se remarca cele datand din perioada sec. VII IX,diverse
vase,unelte,podoabe,arme si alte obiecte apartinand comunitatilor autohtone fiind descoperite in asezari precum
Barteiu(Sibiu),Poian(Covasna),Alba Iulia.In sec. VIII actele de la manastirea Costa Monitu care ii atesta pe vlahii
rinchini.Acestea dovedesc continuitatea de locuire a romnilor pe teritoriul pe care ei s-au format.
Incepand cu sec. VII,autohtonii incep sa fie mentionati in izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct
constituit.Romanitatea romnilor este mentionata pentru prima data de catre cronicarii bizantini,slavi,maghiari.Astfel,in lumea
bizantina identitatea etnica a romnilor este binecunoscuta,prima mentiune gasindu-se intr-un tratat militar din sec. VII,
STRATEGIKON,scris de imparatul bizandin Mauricius.Datorita limbii,acestia erau numiti romani,termen intalnit mai tarziu la
imparatul C-tin VII Porfirogenetul(912-959),care,in lucrarea sa, Despre Administratia Imperiului,preciza ca : acestia se mai
numesc si romani pentru ca au venit de la Roma si poarta acest nume pana azi.Acest aspect a fost confirmat in cronica sa si
de Ioan Kynnamos(XII) care a strabatut teritoriile nord-dunarene: Se zice ca sunt veniti demult din Italia.Informatii in acelasi
sens se gasesc si in corespondenta imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(X-XI). Alti autori
bizantini,armeni,arabi,germani au scris despre prezenta romnilor pe acest teritoriu.Ulterior,dovezile scrise despre romni au
deevnit din ce in ce mai numeroase,ei fiind numiti in documentele vremii vlahi,blachi,valahi(scrie cronicarul Kekaumenos in
sec. XI, dar si cronica lui Ioan Kynnamos).
La fel ca si la bizantini,ungurii au intretinut un contact permanent cu romnii,romanitatea acestora fiindu-le
cunoscuta.Notarul anonim(Annonymus) al regelui Bela al III-lea afirma in cronica sa, Gesta Hungarorum(cea mai bogata si
completa relatare medievala despre starile gasite de unguri la patrunderea lor in teritoriile locuite de romni) ca,la sosirea
lor,ungurii au gasit in Pannonia slavi,bulgari si blachi,adica pastorii romanilor.Un secol mai tarziu,Simon de Keza nota in
Gesta Hunnorum et Hungarorum(sec.XIII),ca romnii erau in Pannonia la venirea hunilor,iar la vremea lui
Attila,romanii,locuitori ai oraselor(civitates) s-au inapoiat in Italia,doar vlahii,care au fost pastorii si agricultorii acestora,au
ramas de buna voie in Pannonia.Serban Papacostea,in Romnii in secolul al XII-lea(1993) sugereaza ca textul lui Keza nu
doar recunoaste legatura dintre romani si vlahi,dar si evidentiaza continuitatea romanitatii in acest spatiu.Mai mult,textul
reflecta si faptul ca Dacia a fost parasita doar de patura ei suprapusa,citadina -romanii- ,care s-au retras in Italia, masa
populatiei romanice -elementele agricole-pastorale pe care le cuprinde in denumirea de blacki a ramas locului.



PREOCUPARI ALE CRONICARILOR DIN SEC. XV-XVIII PRIVIND ORIGINEA ROMANILOR.

Odata ce spatiul romanesc a intrat in sfera de interes a Romei si a misionarilor ei,papalitatea a luat la cunostinta despre
existenta romnilor si apartenenta acestora la ritul grecilor(ortodox),nelegitim in viziunea curiei papale.Mai tarziu,odata cu
desfasurarea luptei antiotomane a Tarilor Romne din sec. XV,interesul european fata de romni a sporit,manifestandu-se in
preocuparile umanistilor fata de originea si istoria acestora.Preocuparile acestora s-au datorat atat interesului occidentalilor de
a stavili ofensiva otomana cat si inclinatiei catre antichitatea clasica,pentru materialele sau limbile antice.
Poggio Bracciolini a fost printre primii umanisti italieni care au afirmat originea roman a pop. Romn.Pe langa numeroase
elemente coumne limbii latine si romne,el a constatat existenta la romnii nord-dunareni a unei traditii referitoare la
descendenta lor dintr-o colonie fondata de Traian.
Conteporanul sau,Flavio Biondo,afirma despre romnii cu care se intalnise la Roma ca, invocau cu mandrie originea lor
roman , iar cu Enea Silvio Piccolomini,devenit papa Pius al II-lea,ideea originii romane a acestora a intrat in circuitul stiintific
european(culegand informatii de la misionarii dominicani si franciscani).In preajma caderii Constantinopolului,Laonic
Chalcocondil,grec stabilit in Italia,cunostea originea comuna a romnilor,numindu-i daci pe cei din nordul Dunarii si vlahi pe cei
din sudul fluviului.Ideile umanistilor italieni s-au raspandit si la curtile europene.
Antonio Bonfini,traind la curtea regelui Ungariei,preciza ca din legiunile si din coloniile duse in Dacia de Traian si
ceilalti imparati s-au tras romnii , exprimandu-si totodata admiratia pentru modul cum a supravietuit vehcea limba a Romei
printre romni.
Filippo Buonaccorsi,consilier la curtea iagellona,a calatorit in Moldova,unde,cunoscandu-i pe localnici,afla despre ,
descendenta romnilor din colonisti romani.In secolul al XVI-lea,Jan Laski,episcop de Gnezno,vorbind in Consiliul din
Lateran din 1514 despre Moldova,a semnalat originea roman a populatiei, caci ei spun ca sunt ostenii de odinioara ai
romanilor.
Tot acum,Nicolaus Olahus,umanist transilvanean de faima europeana,el insusi de origine romn,in lucrarea Hungaria din
1536,este primul romn care sustine unitatea de neam,limba,obiceiuri si religie a romnilor,iar Johannes Honterus originar
din Brasov,inscrie pe harta sa din 1542,Dacia pentru intreg teritoriul locuit de romni.
Sec. XVII marcheaza apogeul culturii edievale romnesti scrise,atunci cand au aparut primele cronici de limba romn.
Grigore Ureche,in Letopisetul Tarii Moldovei, vorbeste despre originea noastra latina: de la Rm ne tragem si cu a lor
cuvinte ni-i amestecat graiul.
Miron Costin(format in scolile din Polonia),afirma in De neamul moldovenilor ca numele cel mai adevarat,autentic,de
la primul descalecat prin Traian este rumn sau romanus,nume dat si celor din Moldova,si celor din Tara Romaneasca
si celor din Transilvania ,dar strainii ii numesc in chip felurit;rumn vine de la roman.De asemenea,sustine ca,dupa
cucerirea Daciei de catre romani,acestia au populat-o cu colonisti originari din Italia.Provincia nu a fost parasita de
catre toti locuitorii odata cu abandonarea ei.Romanii ramasi au dat nastere poporului romn,a carui origine latina este
devedita de limba,de numele pe care si-l dau ei si strainii etc.
Stolnicul Constantin Cantacuzino(format la scolile din Italia),figura dominanta a istoriografiei muntene,in Istoria Tarii
Romanesti ,a subliniat continuitatea de viata a dacilor sub stapanirea roman,unitatea si continuitatea romnilor.
Dimitrie Cantemir,marele savant romn,este unul dintre cei care sustin si argumenteaza fara dubii romanitatea
romanilor.Pana la Cantemir,lumea savanta romneasca apela la productiile stiintifice externe pentru a dovedi romanitatea
romnilor.Dupa ce apar operele lui Cantemir,savantii europeni apeleaza la argumentatiile si dovezile emise de acesta pentru a
afla dovezile romanitatii.Lucrarea destinata exclusiv problemei romanitatii romanilor este Hronicul romano-moldo-vlahilor,care
avea 343 foi in manuscris.Fata de cronicarii anteriori,Dimitrie Cantemir inaugureaza prestigiosul efort al istoriografiei romne
de a determina si fixa locul romnilor in istoria universala.Elementele de baza ale conceptiei lui Cantemir despre originea
romnilor sunt:
Descendenta pur roman din Traian(saditorul si rasaditorul nostru)
Extirparea totala a dacilor din provincia cucerita si colonizarea completa cu romani
Dainuirea elementului roman in Dacia si dupa retragerea aureliana si unitatea romano-moldo-vlahilor in spatiul
carpato-dunarean.
Revenind la Traian,Cantemir sustinea extirparea totala a dacilor din provincia cucerita si colonizarea completa cu
romani.Cantemir sustinea insa cu tarie dainuirea elementului roman in Dacia si dupa retragerea aureliana.Hronicul lui
Cantemir ramane si azi cea mai intinsa lucrare istorica de analiza a originii romnilor,ea fiind depasita in detaliu,dar inca nu si
in ansamblul ei.Totodata,originea pur roman a romnilor a fost sustinuta pentru prima data de Cantemir.
Efervescenta cu care au aparut scrierile cronicarilor romni a fost dublata de cronicarii sasi din Transilvania,care,in a
doua jumatate a sec. XVII,au adoptat teoria umanista germana cu scopul de a demonstra originea lor daca.Corolarul necesar
al acestei ipoteze a fost afirmarea de catre ei a originii pur romane a romnilor.Confuzia cronicarilor sasi a venit de la
identificarea dacilor cu gotii.Aceasta teorie a fost desfiintata cu argumente de comitele sasilor Valentin Frank von
Frankenstein,in sec. XVII,dupa care a disparut cu totul in sec. XVIII.Cu toate acestea,istoricii sasi au continuat sa afirme in
lucrarile lor originea latina a romanilor.Istoricul sas care a contribuit poate cel mai mult la raspandirea in afara mediului
romanesc a teoriei originii romane a romnilor a fost brasoveanul Martin Schmeitzel.El a predat ani de-a randul la
Universitatea din Halle un curs despre istoria Transilvaniei si a difuzat opiniile despre romanitatea romnilor prin lucraril e
tiparite in strainatate.Tot in sec. XVIII,intr-o scriere iezuita despre secui se afirma in doua randuri ca toti romnii din cele trei
tari romanesti nu sunt altceva decat urmasii romanilor.
In concluzie,se poate spune ca originea roman le era cunoscuta romnilor de multa vreme.Mai tarziu,cronicari
moldoveni,munteni,cunoscatori ai scrierii umaniste,vor transfera chestiunea romanitatii din sfera de traditie in cea a
istoriografiei,pentru ca Scoala Ardeleana sa faca din aceasta o arma in lupta pentru emanciparea nationala si sociala a
romnilor transilvaneni.Acestia,pe langa revendicarile lor,au combatut teoriile lui Sulzer si Eder,sustinand originea pur romana
a poporului nostru.



POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR.

In cadrul istoriei vechi,problema etnogenezei romanesti ocupa un loc aparte prin complexitatea si importanta sa,nu
numai pentru cunoasterea destinului istoric al stravechii Dacii,ci si pentru cel al romanitatii orientale in general.Cucerirea
dacilor de catre romani in urma razboiului din 105-106,ilustrata de scenele de pe Columna lui Traian si intrarea unei parti a
Daciei in componenta statului roman,au produs radicale schimbari de ordin demografic,politic si cultural.Ele au avut drept
consecinta sinteza daco-romana si crearea poporului romn.Etnogeneza romanilor a devenit o problema politica din sec.
XVIII,odata cu afirmarea miscarii de emancipare nationala a romanilor din Transilvania.
Totusi,in sec. XVI se manifesta ousoara tendinta de politizare a ideii romanitatii romanilor.In acest secol,romanitatea
noastra devine parte componenta a ideologiei politice fie a papalitatii,fie a unor monarhi,pentru a-si sustine pretentiile politico-
spirituale.Cei care se considerau mostenitorii politici ai Romei(papa sau Imparatul romano-german)puneau accent pe
apartententa antica a Daciei la Imperiul Roman,pretentiile lor asupra Tarilor Romane fiind infatisate ca un fel de recucerire.
Atunci cand,spre sf. Sec. XVII si in secolul urmator,primele semne ale unei constiinte nationale moderne apar in
intreaga Europa,problema originii popoarelor se transforma pretutindeni din problema istorica in problema
politica(Totusi,secolul considerat semnificativ pentru transformarea chestiunii originii romanilor din problema istorica in
problema politica a fost sec. XVIII).Conflictul acut intre Europa imperiilor si Europa natiunilor se complica in Transilvania din
cauza tensiunii dintre interesele dominatiei austriece si revendicarile nationale maghiare,ambele in contradictie cu aspiratiile
de emancipare ale romnilor.Batalia politica si simbolica pentru intaietate in Transilvania devine acerba,cu atat mai mult cu
cat,dupa lupta de la Mohacs(1526),Principatul Transilvaniei ramasese ultima reduta a Regatului Ungar,ocupand astfel un loc
deosebit de important in imaginarul politic si istoric al natiunii maghiare.Pe de alta parte,in pofida faptului ca romnii
reprezentau peste 60% din populatia Transilvaniei,ei continuau sa fie considerati natiune tolerata . Acest statut inferior al
romnilor era justificat de beneficiarul cele 3 natiuni privilegiate: maghiarii,sasii si secuii prin argumente confesionale(spre
deosebire de ceilalti locuitori ai Transilvaniei,romanii erau ortodocsi) si prin argumentul pretinsei intaietati a celor 3 natiuni
privilegiate pe pamantul Transilvaniei.Or,unirea unei parti a clerului si a romnilor ortodocsi cu Biserica Catolica(in urma unirii
din 1699,a aparut Biserica Greco-Catolica),realizata de casa de Habsburg in 1699-1701,afecta ordinea traditionala favorabila
natiunilor privilegiate,iar acceptarea originii romane a romnilor ar fi insemnat ca acestia,departe de a fi nou veniti,i -au
precedat pe cuceritorii maghiari in tinuturile de dincolo de munti,conferind populatiei de origine latina o superioritate de
civilizatie si traditie greu de impacat cu conditia lor de natiune tolerata.
Pana in sec. XVIII,continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost pusa la indoiala,fiind
considerata un fapt normal si logic.Insusi imparatul Austriei,Iosif al II-lea(1780-1790),ii socotea pe romani incontestabil,cei mai
vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei.De asemenea,contele Teleki,presedinte al Cancelariei Aulice a
Transilvaniei,recunostea in 1791 ca romnii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei , iar istoricul Andras Huszti afirma in
acelasi an (1791) ca nicio natiune nu are limba atat de apropiata de acea veche roman ca natiunea valahilor,ceea ce este un
semn sigur si care nu poate insela ca ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonii romane.
Dar pentru populatia majoritara a Transilvaniei,sec. XVIII a reprezentat momentul luptei pentru drepturile politice
refuzate secole de-a randul de natiunile privilegiate.De aceea,multi eruditi,mai ales germani,din sec. XVIII s-au convins ei insisi
si s-au straduit sa dovedeasca intregii lumi savante si politice a vremii,ca este cu neputinta ca romanii din Transilvania sa fie
urmasii directi ai populatiei romanizate din Dacia. Unirea cu Roma da,in schimb,un nou imbold aspiratiei romnilor pentru
drepturi egale cu celelalte natiuni si confesiuni crestine din tinuturile transcarpatice.Inceputa de episcopul Inochentie Micu
Klein(de numele sau se leaga debutul luptei de emancipare nationala a romanilor ardeleni;s-a inspirat din ideile voievodului
carturar de la inceputurile sec. XVIII,Dimitrie Cantemir) si continuata de grupul de intelectuali din Scoala Ardeleana
Gheorghe Sincai,Petru Maior,Samuil Micu,Ion Budai-Deleanu - ,lupta de emancipare a romnilor are drept principala directie
afirmarea legitimitatii revendicarilor populatiei romnesti din imperiu in calitatea sa de mostenitoare directa a Romei Antice.In
1744 Ioan Inochentie Micu a fost primul care a elaborat un program complex de emancipare politica si sociala a natiunii
romane din Transilvania,aducand ca argumente romanitatea neamului,vechimea si continuitatea romnilor. Savantii din
Scoala Ardeleana au dovedit latinitatea limbii romne si a pop.romn,ceea ce argumenta existenta sa neintrerupta ca
populatie autohtona in Transilvania,ca si in celelalte tinuturi locuite de romni.Iluministii Scolii Ardelene considerau ca romnii
aveau o origine nobila,pur roman,si erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei.Pentru a demonstra aceasta origine,ei au
scos in evidenta faptul ca dacii ar fi fost exterminati in urma razboaielor dintre Traian si Decebal.Istoricii Scolii Ardelene s-au
folosit de aceste teorii pentru a-si manifesta revendicarile sintetizate intr-un lung memoriu, Supplex Libellus Valachorum
redactat de Iosif Mehesi la Cluj si adresat in 1791 Curtii de la Viena(imparatului Leopold II). Supplex aducea ca argumente
vechimea,continuitatea,originea si numarul romanilor in provincie.In plus,este cel dintai program politic modern al romanilor
ardeleni.Odata cu el,ideea romanitatii romnilor s-a transformat intr-o veritabila arma politica.Aceasta evolutie se va mentine si
in anii urmatori,cand afirmarea romanitatii va deveni o permanenta politica activa.Daco-romnismul s-a manifestat in
momentele cruciale ale intregii natiuni romne:1848,1859,1877 si 1918.
Sec. XVIII ramane secolul in care este declansata efectiv lupta impotriva romanitatii romanilor,desi ea a inceput in sec.
XVII,dar nu a fost vizibila.In a doua jumatate a sec. XVII intervine si rivalitatea austro-otomana,reflectata si in marturiile despre
romni nu numai in aspiratiile expansioniste.In acest context apare si Cronica lui Ioan Lucius in 1666 la Amsterdam.Autorul a
urmarit istoria Croatiei si a Dalmatiei,dar a facut consideratii si asupra vecinilor.Astfel,ultimul capitol a fost destinat discutarii
originii romane a poporului romn.Cronicarul si-a exprimat anumite dubii si rezerve cu privire la romnii nord-dunareni.El nu a
negat continuitatea elementului roman in Dacia traiana ,dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre
bulgari de la sud la nord de Dunare.Teoria lui Lucius a trecut neobservata timp de un secol.Abia in a doua jumatate a sec.
XVIII s-a descoperit valoarea ei documentara pentru sustinerea unor teorii care reprezentau arme ideologice in combaterea
revendicarilor politice ale romnilor.Istoricul I.C. Engel a turnat teoria lui Lucius in tipare noi,falsificand-o insa,in buna parte,prin
eliminarea afirmarii staruintei elementului roman in Dacia postaureliana,printr-o deplasare cronologica a amintitei implantari
romane din initiativa bulgara.El i-a adaugat si nuanta peiorativa din Teoria exilatilor si raufacatorilor lansata de istoriografia
umanista poloneza.
Tot in aceasta perioada,reprezentatntii Scolii Ardelene sustin ideea originii latine a romnilor,aparand insa si asa
numitele exagerari latiniste,care neaga complet rolul componentei dacice in formarea pop. Romn,afirmand originea pur
roman a romnilor.(purismul)
In aceasta atmosfera a fost lansata teoria imigrationista de catre Franz Jozsef Sulzer.Teoria sa a politizat problema
continuitatii istorice din Transilvania.Ea servea interesele Imperiului Habsburgic in provincie,bazate pe colaborarea cu
minoritatile privilegiate locale.Potrivit teoriei, romnii nu se trag din colonistii romani din Dacia,aceasta fiind parasita de toata
populatia odata cu retragerea roman.(prima teorie care sfideaza parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana din
sec. XVIII)
Prin urmare,romnii s-au nascut ca popor la S de Dunare,intr-un spatiu neprecizat,undeva intre bulgari si albanezi,de la
care au preluat influente in limba,precum si credinta ortodoxa.De aici,au emigrat catre mijlocul sec. XIII in nordul Dunarii si
Transilvania,unde ii vor gasi stabiliti pe unguri si sasi.Prin teoria sa,Sulzer sfida parerea unanima din cultura si stiinta istorica
europeana,care-i considera pe romni cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei,urmasi ai romanilor lui Traian.
Scopul lansarii acestei teorii era limpede:anularea argumentelor istorice ale romnilor in lupta politica din Transilvania si
justificarea privilegiilor detinute de maghiari,sasi si secui,precum si a statutului de tolerati atribuit romnilor.In felul
acesta,chestiunea continuitatilor istorice va capata un pronuntat caracter politic.
Dupa realizarea dualismului austro-ungar(1867),imigrationismul este readus cu si mai multa tarie in dezbaterile
istoricilor.Teoria lui Sulzer este reluata si imbogatita printr-o lucrare ce va deveni fundamentala pentru adversarii
continuitatii,iar teoria imigrationista va fi denumita roesleriana.Formularea categorica a teoriei imigrationiste baza ideologica
a dominatiei maghiare asupra Transilvaniei s-a datorat geografului si istoricului austriac din a doua jumatate a sec.
XIX,Robert Roesler.Folosind izvoare istorice latine tarzii si nesigure,el afirma in lucrarea sa,Studii Romanesti.Cercetari asupra
istoriei vechi a romnilor , aparuta la Leipzig si distribuita la Viena in 1871 (in acelasi an cu Sarbatorile de la Putna si cu
afirmatia tanarului Xenopol cum ca marea unire era un fapt inevitabil):
Dacii ar fi fost exterminati in razboaiele cu romanii(este invocata o afirmatie a scriitorului roman Eutropius (Hadrianus
ar fi dorit sa renunte si la Dacia,dar amicii il impiedicara spunandu-i ca ar fi dat prada barbarilor o multime de cetateni
romani,caci Traian,dupa cucerire,adusese aici colonisti din toate partile imperiului pentru a cultiva pamanturile si a
locui orasele,depopulate de lungile razboaie ale lui Decebalus. ...caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma
lungului razboi al lui Decibalul)
Imparatul Aurelian ar fi retras intreaga populatie romanizata din Provincia Dacia la sud de Dunare,unde s-ar fi format
limba romn si poporul romn;
Daca in Gallia,Spania,Britannia,Pannonia,etc,romanii au reusit sa isi puna amprenta asupra populatiilor mai
numeroase existente modificandu-le felul de a gandi si de a vorbi(realizandu-se astfel romanizarea),in Dacia,insa,a
fost creata o adevarata tara de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit si inconjurat de o populatie dusmanoasa,in care
romanitatea nu si-a infipt radacini atat de adanci,nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei nationalitati cucerite si
spiritual.De aici si usurinta cu care mai tarziu a putut sa fie indepartata si a disparut,fara a lasa atat de multe urme ca
in Britannia sau in Noricum,fiind stearsa ca o simpla poleiala.
La venirea maghiarilor in Europa,Transilvania ar fi fost un tinut pustiu pe care coroana ungara l-ar fi anexat si
populat,instaland apoi si colonisti germani pentru a-i apara granitele.Abia dupa marea ciuma din sec. XIV(1348-
1351),tinuturile de dincolo de Carpati,pustiite de molima,ar fi fost colonizate cu pastori vlahi de la sud de Carpati si de
Dunare.
Invoca existenta unor asemanari lexicale intre limba romna si cea albaneza.
Toponimia dacica ar fi disparut ca urmare a acestei exterminari.
Perioada de 165 de ani(foarte scurta la scara istorica),cat a durat administratia imperiala in Dacia,nu ar fi fost
suficienta pentru romanizarea provinciei;
Deoarece dacii ramasi in viata traiau izolati,la retragerea aureliana din 271/275,Dacia a ramas pustie;
Poporul romn si limba romn s-au format in sudul Dunarii,in centrul sau vestul Peninsulei Balcanice,de unde au
trecut in stanga Dunarii;
Romanii ar fi un popor de pastori nomazi;
Nu exista izvoare istorice care sa ateste prezenta romnilor la nord de Dunare in mileniul intunecat/inainte de sec XIII
;

In asa zisa argumentare a faptului ca romnii s-ar fi format ca popor la sud de Dunare,Roesler se refera la existenta unor
elemente lexicale comune in limbile romn si alabenz,la lipsa elementelor germanice din limba romna,la asemanarea
dintre dialectul daco-romn si macedo-romn(aromn).Varietatea izvoarelor istorice demonstreaza netemeinicia teoriei
imigrationiste.
Teoriile roesleriene , criticate in mediile academice contemporane,au fost preluate nu numai de alte lucrari savante,ci si
de manualele scolare din Ungaria sec. XIX-XX,alimentand imaginarul nationalist maghiar.
Teoria lui Roesler a fost demontata cu dovezi arheologice si epigrafice ale prezentei dacilor sub stapanirea roman si a
ramanerii populatiei daco-romane in fosta provincie,stiinta istorica romaneasca si straina aducand argumente si dovezi
incontestabile privind latinitatea si continuitatea romanilor.
Istoricii si lingvistii romni din sec. XIX,Kogalniceanu,A.D Xenopol(adept al modelului occidental bazat pe industrializare
si urbanizare),B.P.Hasdeu,Gr.Tocilescu,au adunat un mare numar de dovezi referitoare atat la vechile populatii getice si
dacice din spatiul carpato-danubian,cat si la continuitatea populatiei romanizate pe teritoriul fostelor provincii Dacia si
Moesia,demonstrand subrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficiala maghiara.Hasdeu este primul
istoric roman care a luat atitudine fata de teoria imigrationista si fata de exagerarile latiniste ale Scolii Ardelene.A afirmat in
Pierit-au dacii? ca,odata cu formarea statului national roman,teza originii pur latine a pop. roman a inceput sa fie considerata o
eroare.Hasdeu a demonstrat ca substratul dacic nu poate fi contestat. La nivelul reprezentarilor identitare compune,renuntarea
la scrierea slavona(chirilica) si generalizarea alfabetului latin,precum si predarea limbii romne si a istoriei nationale in scolile
organizate odata cu reformele initiate de Al.I.Cuza,au generalizat constiinta romanitatii poporului nostru,a limbii si a civi lizatiei
acestuia.
Hasdeu a formulat si teoria circulatiei cuvintelor,aratand ca structura unei limbi nu e data de numarul brut al cuvintelor ci
de circulatia acestora,deoarece sunt cuvinte aproape uitate depozitate in dictionare,altele insa folosite de nenumarate ori.El a
demonstrat ca slavismele din limba romana in circulatia lor se pierd aproape cu desavarsire fata de latinisme.

In mod direct si foarte argumentat doar prin apelul la autori creditati stiintific-,impotriva teoriei lui Roesler a scris A.D
Xenopol,care publica in 1884 lucrarea Teoria lui Roesler.Studii asupra staruintei romnilor in Dacia Traiana in care sustine
urmatoarele:
Chiar daca am lua drept adevarate cuvintele lui Eutropius,inseamna ca femeile si copiii dacilor nu suferisera soarta
barbatilor,fiind o buna temelie pentru reconstruirea populatiei.
Popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri,cele asezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste
ele.
Poporul roman intelegea a lipi de imperiul sau provinciile cucerite intr-un cu totul alt chip de cum au facut-o ungurii sau
nemtii.Departe de a alcatui o casta despartita de poporul cucerit,romanii se legau cu el prin casatorii,ii inlesneau
intrarea in cetatenia romana.
Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului romn.
Suprapunerea elementului roman peste cel dac.
Daco-romanii s-au retras in munti din calea migratorilor ,fapt pentru care nu au fost asimilati.
Dupa retragerea aureliana,procesul de romanizare continua prin crestinism si prin legaturile comerciale,politice si
culturale cu Imperiul Roman de la sud de Dunare.
Dovezile arheologice,toponimia,hidronimia atesta continuitatea dacilor si daco-romanilor pe teritoriul Daciei.Xenopol
afirma,in acest sens,ca ar fi fost cu neputinta ca ungurii si nemtii,asezandu-se intr-o tara cu totul pustine,sa nu fi dat ei
numele muntilor,apelor,si sa fi asteptat ca romanii sa ii invete cum sa le numeasca.De aici reiese ca,daca ungurii ar fi
fost aici inaintea noastra,macar numele muntilor si ale apelor mai importante ar fi fost de origine maghiara.Ele
sunt,insa,de origine romneasca sau dac.
Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi intre populatia romanizata din
dreapta Dunarii cu cea din stanga ei;
Contribuita elementului slav la formarea poporului si limbii romne.
Caracterul fundamental romanic al poporului romn.

Un an mai tarziu, in 1885,in Scrieri istorice,Dimitrie Onciul afirma ca pe baza indiciilor istorice,nu putem sustine
romanizarea acestei tari decat pe partea de V a Ardealului cu Banatul timisan si Oltenia,pe care teritoriu se marginise
colonizarea roman.In Moldova si in Valahia rasariteana,precum si in regiunea dintre Tisa superioara si Ardeal,lipsea
aceasta temelie.Aici,populatia era curat dac.
De asemenea,pentru a respinge unele argumente greu de combatut ale teoriei roesleriene(cum ar fi asemanarile dintre
limba romana si cea albaneza,ceea ce ar insemna ca poporul romn s-a format la S de Dunare) considera ca poporul
nostru s-a format si la S si la N de Dunare.

La cumpana sec. XVIII-XIX,istoriografia din principate ,intrata odata cu domniile fanariote in etapa influentei
grecesti,aborda ca pe un fenomen natural fuziunea daco-roman.Aceste puncte de vedere se regasesc la istoricii greci stabiliti
in Principate: Daniel Philliphide,Dionisie Fotino,dar si la romnii Ienachita Vacarescu sau Naum Ramniceanu.Istoriografia
romaneasca a secolului XIX a evoluat insa pe coordonatele nationale trasate de Scoala Ardeleana.
Scoala latinista s-a extins si in Principate,deoarece multi ardeleni ocupau pozitii importante in sistemul cultural de
aici.Corifeul curentului latinist a fost August Treboniu Laurian,care considera ca istoria romnilor incepe cu fondarea Romei si
care urmarea sa purifice limba romn pentru a o apropia cat mai mult de latina originara.Intre 1871-1876 a aparut Dictionarul
limbii romne,care a constituit apogeul acestei tendinde.A.T. Laurian a scos din dictionar elementele nelatine si a adoptat un
sistem ortografic etimologic ,care nu mai semana decat vag cu limba romn autentica.Tentativa de a crea o limba artificiala a
discreditat definitiv scoala latinista.Totusi,pana la mijlocul sec. XIX a continuat sa existe o unanimitate cu privire la ori ginea
roman a romnilor.
Dupa Marea Unire din 1918,negarea continuitatii romanesti in tinuturile de dincolo de Carpati si teoretizarea pretinsei
inferioritati a lumii rurale romanesti in raport cu ierarhiile nobiliare maghiare si cu cultura aulica si urbana a acestora au
alimentat masiv resentimentele pe care le-a provocat destramarea monarhiei austro-ungare si politica revizionista maghiara.In
aceiasi ani,scoala istorica si lingvistica romaneasca produce opere stiintifice importante pentru intelegerea etnogenezei
romnilor: Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii. si Getica ale lui Vasile Parvan,primele volume ale monumentalei Istoria
Romanilor a lui Nicolae Iorga, Istoria Limbii Romne de Al.Rosseti.
Nicolae Densusianu,in lucrarea aparuta postum in 1913, Dacia Preistorica de 1200 de pagini,reconstituia isotira unui
presupus imperiu
pelsagic,care,pornind din Dacia cu 6000 de ani i.Hr.,s-ar fi intins pe o mare parte a globului,Densusianu sustinea ca de la
Dunare la Carpati s-a revarsat civilizatia asupra celorlalte parti ale lumii.De aici ar fi pornit spre Italia si stramosii romanilor,iar
limba daca si latina nu sunt decat dialecte ale aceleiasi limbi.
C.C.Giurescu afirma in Formarea poporului romn ca,asa cum nimeni nu s-a gandit sa conteste continuitatea
francezilor in Galia,sau a
spaniolilor si a portughezilor in Pen.Iberica(a admis oare vreun istoric ca galo-romanii si-au parasit locuintele plecand din
Galia peste Alpi sau Pirinei,pentru a se intoarce mai tarziu,dupa secole,indarat acasa?Sau ca spaniolii au trecut stramtoarea
Gibraltar,in Africa,pentru a reveni,dupa sute de ani,in vechiul teritoriu?),nici continuiteatea dacilor nu poate fi pusa la i ndoiala.
Acesta mai sustine si ca dacii alcatuiesc baza etnica a poporului roman[...]fiindca dacii erau locuitorii satelor si,oricat de
numeroase au fost orasele in noua provincie,totusi satele le intreceau cu mult...Daca romanismul a prins radacini atat de
puternice si de stabile in stanga Dunaii,e fiindca au castigat pe acesti daci,pe bastinasi.
Gh.I.Bratianu,in O enigma si un miracol istoric:poporul romn(1937) , afirma ca ,intr-o epoca in care izvoarele istorice
se ocupa de
conducatori,capetenii ale locurilor,era normal ca populatia aservita sa fie ignorata,chiar daca aceasta era mai numeroasa
si,precis,mai evoluata,in unele regiuni cel putin,decat nomazii care au navalit peste ea si o exploatau. Continuitatea si
romanitatea au fost sustinute si de alti filologi si istorici romni:Aurelian Sacerdoteanu,David Prodan,C-tin Daicoviciu,Sextil
Puscariu,N.Dragan Emil Petrovici.
Pe de alta parte,insa,miscarile de extrema dreapta dezvoltau asemenea extremei drepte germane,fascinata de
trecutul legendar al indo-germanilor si al gotilor un discurs autohtonist,care supraevalua importanta elementului dacic in
contrast cu civilizatia mediteraneana,pe care o considera decadenta.

DISPUTA IN JURUL CONTINUITATII

Dupa felul in care istoricii au cautat sa prezinte evolutia romanitatii de la nordul Dunarii si din Carpati,s-au conturat doua
opinii diferite cu privire la formarea romanilor ca popor:
1-continuitatea lor in Dacia 2-imigrarea tarzie din sudul Dunarii.
Servind anumite interese politice,unii istorici au elaborat teorii proprii,pseudo-stiintifice,potrivit carora romanii nu s-ar fi
format in tara lor de azi.Astfel,un caz evident de inconsecventa il reprezinta Szamaskosy Istvan,care initiaza o prima incercare
de politizare a ideii romanitatii romnilor printr-o lucrare din 1593, in care sustinea ca romnii sunt urmasii colonistilor
romani,fapt dovedit de limba noastra,care s-a desprins din cea latina..Dupa domnia lui Mihai Viteazu si-a schimbat radical
parerea,afirmand ca romanii nu pot fi urmasii colonistilor romani deoarece acestia au fost mutati la S de Dunare in vremea
imparatului Gallienus(despre Gallienus,mentioneaza si Iordanes,in Getica,afirmand ca,dupa ce Traian prefacuse Dacia in
provincie romana,Gallienus a pierdut aceste tinuturi in timpul domniei sale.Iar imparatul Aurelian,rechemand de acolo
legiunile,le-a asezat in Moesia si acolo,intr-o parte a acesteia,a intemeiat Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis).El a fost
combatut de carturarii sasi L.Toppeltinus si J.Troster,ultimul fiind autorul unei lucrari despre Dacia in care si -a afirmat
convingerea ca romanii de azi,ce traiesc in Tara Romaneasca,Moldova si muntii Transilvaniei nu sunt decat urmasii legiunilor
romane , prin urmare cei mai vechi locuitori ai acestei tari.Mai obiectivi erau autorii maghiari din afara Transilvaniei,precum
Nicolae Istvanffy,istoric si diplomat al imparatului Rudolf al II-lea,care considera ca romanii nu puneau in pericol privilegiile
traditionale ale natiunii maghiare.Mai tarziu,Benko Jozsef,in cartea Transilvania,sive magnus Transilvaniae Principatus
(1778),arata ca la abandonarea provinciei traiane multi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc .
Asa cum am aratat,odata cu miscarea de emancipare a romnilor transilvaneni din secolul al XVIII-lea a fost lansata si
teoria imigrationista dezvoltata de Franz Sulzer in lucrarea Istoria Dacilor transalpini(1781),la care vor adera si istoricii
:I.C.Eder(reia ideile lui Sulzer:romnii nu au origine romana;ei emigreaza de la sud de Dunare in sec. XIII si nu au niciun drept
in Transilvania),Bolla Marton(profesor maghiar din Cluj,incearca sa demonstreze ca romnii sunt de origine bulgara si de
aceea li se spune volohi) si I.Ch.Engel(romnii vin in Transilvania in sec. IX).Acestia identificau absenta surselor scrise
asupra romnilor in mileniul marilor migratii cu absenta insasi a romnilor.In replica,invatatul sas Michael Lebrecht scria,chiar
in timpul rascoalei lui Horea(1784) ca romnii,ca urmasi ai romanilor,sunt cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni.
In 1787,istoricul englez E.Gibbon,autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman,arata ca in Dacia,dupa retragerea
aureliana,a ramas o parte insemnata din locuitorii ei,care mai mare groaza aveau de migrare decat de stapanitorul got.De la
acesti locuitori vor deprinde migratorii agricultura si placerile lumii civilizate.
Netemeinicia afirmatiilor lui Sulzer a fost reliefata si de reprezentantii Scolii Ardelene(Samui Micu,Gheorghe Sincai
Hronica romnilor si a mai multor neamuri(1808),Petru Maior,Ion budai Deleanu),dar si de marele slavist Paul Ioseph
Schafaric,care sustinea la 1844 ca vlahii de la nord si de la sud de fluviu au toti aceeasi origine ,evoluand din amestecul
tracilor si geto-dacilor cu romanii.
Dupa realizarea dualismului austro-ungar,Roesler redacteaza Dacien und Romanen(1868) si Romanische Studien
(Viena,1871) unde reia,pe baza informatiilor dimpului sau,toate tezele formulate timp de un secol in sensul contestarii
permanentei romnilor in vatra stramoseasca.Raspunsul avea sa vina din partea lui Xenopol,reprezentant de seama a
istoriografiei romnesti,in lucrarea Teoria lui Roesler.Studii asupra staruintei romnilor in Dacia Traiana(1884).Lucrarea este o
adevarata monografie a subiectului tratat si abordeaza argumentele contestatoare ale istoricului austriac de etnie germana
Robert Roesler si le raspunde apeland la toate sursele fundamentale,precum si la comentariile autorilor creditati stiintific de-a
lungul timpului.
In legatura cu chestiunea parasirii Daciei,Xenopol a emis un principiu convingator: popoarele nomade se stramuta
inaintea unei navaliri,pe cand cele asezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ei.In acelasi sens este
combatuta teoria golirii de populatie a Daciei la retragerea aureliana.
In finalul lucrarii atrage atentia analiza despre rolul traditiilor popoarelor in ce priveste obarsia acestora,cu referiri la asa
zisul descalecat ,evocat in legendele romnilor.
Daca la inceput A.D Xenopol(1884) si D.Onciul, sustinand continuitatea daco-roman,se bazau pe argumente de ordin
logic,mai tarziu,investigatiile stiintifice conduse de marii nostri istorici,cat si
lingvisti(Iorga,Parvan,C.Daicoviciu,Gh.I.Bratianu,Al.Rosseti,C.C.Giurescu etc),alaturi de cercetarea arheologica,au facut
progrese remarcabile.Aceste investigatii se vor finaliza prin dovezile concrete,din ce in ce mai numeroase,care afirma teoria
imigrationista.C.C.Giurescu afirma in Formarea poporului romn ca,asa cum nimeni nu s-a gandit sa conteste continuitatea
francezilor in Galia,sau a spaniolilor si a portughezilor in Pen.Iberica(a admis oare vreun istoric ca galo-romanii si-au parasit
locuintele plecand din Galia peste Alpi sau Pirinei,pentru a se intoarce mai tarziu,dupa secole,indarat acasa?Sau ca spaniolii
au trecut stramtoarea Gibraltar,in Africa,pentru a reveni,dupa sute de ani,in vechiul teritoriu?),nici continuiteatea dacilor nu
poate fi pusa la indoiala.
Acesta mai sustine si ca dacii alcatuiesc baza etnica a poporului roman[...]fiindca dacii erau locuitorii satelor si,oricat de
numeroase au fost orasele in noua provincie,totusi satele le intreceau cu mult...Daca romanismul a prins radacini atat de
puternice si de stabile in stanga Dunaii,e fiindca au castigat pe acesti daci,pe bastinasi.
Pe aceeasi pozitie s-a situat si un numar important de istorici straini : Th.Mommsen,I.Jung,C.Patsch,L.Homo,Paul
Mackendrick,care considera ca romnii sunt urmasii daco-romanilor si ca s-au format ca popor in Dacia Traiana.

ISTORIOGRAFIA COMUNISTA

Dupa al II-lea Razboi Mondial,cand,atat Ungaria cat si Romania au devenit state satelit ale URSS,teoriile staliniste
despre caracterul imperialist al stapanirii sclavagiste romane si despre importanta civilizatoare a slavilor in istoria Europei au
modificat dramatic intregul context istoriografic(deceniile 5 si 6).(In 1947,istoricul Romaniei,Mihail Roller, conducand
redactarea manualului scolar de istorie a romanilor,exagereaza importanta elementul slav in formarea poporului roman.Pentru
a-si sustine conceptia,acesta subliniaza netemeinicia afirmatiilor istoricilor burghezi care considerau transformarea Daciei in
provincie romana ca fiind una din minunile pe care le-a cunoscut istoria noastra.El atrage atentia,insa,asupra cruzimii cu care
tratau romanii popoarele subjugate(inclusiv dacii).De asemenea,isi intareste convingerile scotand in evidenta eroismul si
implicarea cu care dacii au luptat impotriva romanilor,tocmai pentru ca nu doreau sa cada in sclavia Imperiului Roman.
Exagerarea tendentioasa a latinitatii are drept obiectiv a evita studierea si cunoasterea popoarelor vecine,in absoluta lor
majoritate slave,si a influentei pe care aceste popoare au exercitat-o asupra formarii si dezvoltarii poporului romn.
In actiunea sa de consolidare a puterii obtinute in 1965,Ceausescu a declansat o mare operatiune de reinviere a
sentimentului national al romnilor.In acest context,a putut fi reevaluata si contributia limbii latine si a civilizatiei romane la
cristalizarea civilizatiei romnesti.
Numai ca,destul de repede,ideologia si istoriografia oficiala au ajuns sa fie dominate de teorii care minimalizau aportul
factorului roman,din nou denuntat ca asupritor,de data aceasta in favoarea civilizatiei locale a geto-dacilor.Continuitatea si
unitatea acestei civilizatii erau obsesiv afirmate,trecandu-se sub tacere particularitatile locale;diferiti diletanti sustineau ca
limba dac,nu latina,reprezinta matricea limbii romne;lucrari oficiale se straduiau sa probeze ca romnii erau deja formati ca
popor cu mult inainte de cucerirea roman,deosebindu-se astfel de toate celelalte popoare germanice.
O polemica tot mai acerba cu istoricii maghiari si bulgari traducea,in anii 1980 ai secolului trecut,tendinta regimurilor
comuniste in declin de a folosi instrumentele nationalismului agresiv pentru salvarea dominatiei exercitate de partidele
comuniste.
In aceasta disputa,arheologia a dobandit un loc tot mai important,cu atat mai mult cu cat sursele istorice scrise pentru
sec. IV-X sunt aproape absente.Din pacate,elementele de cultura materiala nu pot raspunde prin ele insele unor intrebari
referitoare la originea etnica ori la limba vorbita de purtatorii lor,astfel incat pot fi invocate ca argument de ambele parti.
Privind retrospectiv,putem constata ca afirmarea romanitatii romnilor a depasit mereu cadrul strict stiintific,in masura in care a
reprezentat si un semn al asumarii unei identitati europene,in vreme ce absolutizarea traditiei traco-getice a reflectat mai
degraba tendinta contrara,de inchidere intr-o identitate istorica izolata si autarhica.
Istoriografia postcomunista de dupa 1989 a readus echilibrul in problemele romanitatii romnilor.Importante sinteze de
istorie publicate indeosebi dupa 1996 au evidentiat cu argumente solide romanitatea romnilor.O analiza extrem de
interesanta a fost realizata de istoricul Lucian Boia in lucrarea Istorie si mit in constiinta romneasc.Aceasta sustine ca
singura raportare incontestabila a originii este oferita pana la urma de limba.Esenta romanica a limbii romne,la care se
adauga numele de romn, inclina intr-un sens balanta spre romani.O viziune similara este sustinuta si de Adolf
Armbruster,istoric originar din Transilvania,in lucrarea sa Romanitatea romnilor.
In conditiile actuale,cand Romania,ca si statele vecine Ungaria si Bulgaria,fac parte din Uniunea Europeana,argumentul
intaietatii istorice nu mai are valoare politica,iar reconstituirea trecutului mai are consecinte pentru drepturile inalienabile ale
cetatenilor si comunitatilor acestei regiuni.Romanitatea romnilor nu mai are a fi demonstrata si cu atat mai putin
contestata;poate fi recunoscuta acum ca fapt istoric cert.

Afirmatii:

Am ramas romni pentru ca nu ne-am putut desparti de amintirea Romei. (Nicolae Iorga)

Romnii se trag de la romanii pre care imparatul romanilor ,Traian,invingandu-l pe Decheval,craiul dachilor,i-au trimis in
Dachia spre mostenirea ei. (Petre Maior)

Statul dac pierise si pe ruinele lui era sa se inalte unul roman.Daca insa elemenul nou care venea sa se altoiasca pe vechea
stirpe tracica din poalele muntilor Carpati era superior acesteia in cultura si inteligenta,in caracter,nu putea sa o intreaca,incat
radacina poporului romn e prinsa in paturile istorice prin doua vite tot atat de energice,de trainice si pline de virtute.Sa nu ne
fie deci sila,daca sangele dacilor se va gasi amestecat in nationalitatea noastra. (A.D.Xenopol,Istoria
romnilor din Dacia Traian)

Afirmatiile cuprinse in scrierile savantilor straini din sec. XV dovedesc din plin ca nu cronicarii moldoveni au afirmat cei
dintai,intre romni,descendenta romana a poporului nostru.El admite ca savantii straini isi intemeiaza opiniile nu atat pe
propriile cercetari,cat ,in primul rand,chiar pe marturiile romnilor,cu care au avut, sau nu, contact direct.
(Serban Papacostea,Geneza statului in Evul Mediu romanesc(1988)

Cercetarile arheologice confirma de altfel prezenta populatiei daco-romane pe vechiul teritoriu al provinciei.La
Sarmizegetusa,amfiteatrul si alte cladiri publice sunt folosite ca locuine de o populatie nevoiasa inca cel putin un secol dupa
parasire;urme asemanatoare au fost identificate si la Napoca,Porolissum,Apulum,precum si in numeroase asezari de tip
rural.O altfel de asezare a fost sapata la Bratei(Medias),dand la lumina cel mai mare cimitir cunoscut in Dacia,cca 500 de
morminte din secolele IV-V.Descoperiri asemanatoare au fost facute si in alte regiuni ale Daciei
(Vlad Georgescu,Istoria romnilor,1992)

Drama istoriei romanesti este ca aceasta se gaseste confruntata cu istoria maghiara.Drama celor doua istorii e ca ambele isi
revendica acelasi spatiu originar,Transilvania.Maghiarii sunt cuceritorii bazinului carpatic la sf. sec.IX.Istoriografia romna nu
contesta asezarea aici a maghiarilor,dar se ridica impotriva tezei maghiare dupa care Dacia fusese abandonata de Aurelian si
deci maghiarii ar fi fost primii ocupanti ai Transilvaniei. (C.Durandin,Istoria
romnilor,1998)

Dar oare ce s-ar intampla daca s-ar dovedi,sa zicem,ca romnii au venit intr-adevar mai tarziu,de undeva din Balcani?Nu s-
ar intampla nimic!O asemenea concluze nu ar afecta cu nimic configuratiile nationale prezente.Nu cred ca cineva s-ar gandi sa
ii reintoarca pe romni la sud de Dunare(evacuandu-i de aici pe sarbi si pe bulgari!).Atunci ar trebui si ungurii sa porneasca
indarat spre Urali,iar americanii sa revina in Europa,lasand continentul indienilor autohtoni. (Lucian Boia, Romania,tara
de frontiera a Europei)

DICTIONAR

Colonie = oras construit dupa modelul Romei,ai carui cetateni se bucura de privilegii depline.
Municipiu = oras de dimensiuni mai mici,cu larga autonomie administrativa,ai carui cetateni se bucura de majoritatea
privilegiilor romane.
Pagus = comuna rurala in Imperiul Roman.
Vicus = asezare cu caracter oficial ce lua fiinta in imediata apropiere a unei garnizoane militare.
Scoala Ardeleana = curent cultural iluminist care sustinea latinitatea si continuitatea de locuire a romnilor pe teritoriul vechii
Dacii.
Teorie Istoriografica = ansamblu de idei care explica desfasurarea unor evenimente si procese istorice.