1

*1. Debutul cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete are loc la nivelul:
A. pantelor cuspidiene;
B. bazei şanţurilor ocluzale;
C. orificiului şi pereţilor verticali ai şanţurilor ;
D. pereţilor vestibulari ai şanţurilor;
E. pereţilor orali ai şanţurilor.
C (9 ,pag. 7-8)

*2. Îmbunătăţirea adusă materialelor de sigilare pe bază de răşini bis-GMA constă în:
A. introducerea de bis fenol A;
B. microgranule de dioxid de siliciu sau cuarţ;
C. introducerea de metacrilat;
D. grupărilor epoxidice din structură răşinii;
E. folosirea drept catalizator a unui sistem peroxid amină.
B (9 ,pag. 21)

*3. Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii permanenţi este:
A. 60 secunde;
B. 120 secunde;
C. 15 secunde;
D. 100 secunde;
E. 45 secunde.
A (9 ,pag. 37)

* 4. Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii temporari este:
A. 30 secunde;
B. 60 secunde;
C. 100 secunde;
D. 120 secunde;
E. 150 secunde.
D (9 ,pag. 37)

*5. Vârstă optimă indicată pentru efectuarea sigilarilor la dinţii temporari este:
A. 2-3 ani;
B. 3-4 ani;
C. 4-5 ani;
D. 5-6 ani;
E. 6 ani.
B (9 ,pag. 58)

*6. Vârstă optimă indicată pentru efectuarea sigilarilor la molării de 12 ani şi premolari
este:
A. 9-10 ani;
B. 10-11 ani;
C. 11-12 ani;
D. 11-13 ani;

2

E. 12-14 ani.
D (9 ,pag. 58)

*7. Dezavantajele odontomiei profilactice sunt:
A. se intervine pe dinţi sănătoşi;
B. se tratează cariile denatre;
C. eset o metodă foarte scumpă de tratament;
D. este o tehnică non-invaziva;
E. necesită mai multe şedinţe.
A (9 ,pag. 11)

*8. Efectele sigilantilor sunt:
A. blochează"locusul"preferat al streptococului mutans şi al altor microorganisme cariogene;
B. favorizează apariţia marmoratiilor ocluzale;
C. oferă o protecţie minima faţă de caria dentară,
D. eliberează ionii de calciu;
E. opresc evoluţia în profunzime a unui proces carios deja iniţiat.
A (9 ,pag. 15)

*9. în tehnica sigilării nu se execută următorii timpi operatori:
A. controlul relaţiilor ocluzale;
B. spălarea şi uscarea;
C. izolarea;
D. verificarea sigilării;
E. extensia preventivă.
E (9 ,pag. 33)

*10. Care din următoarele afirmaţii despre materialele de sigilare negranulare nu este
adevărată:
A. Sunt mai puţin rezistente la uzură şi abraziune decât sigilantii granulari
B. Au aceeaşi rezistentă de legătură că şi sigilantii granulari
C. Au acelaşi timp de priză că sigilantii granulari
D. Au aceeaşi rată de retenţie că sigilantii granulari
E. Conţin microgranule de dioxid de siliciu sau chiar cuarţ
E (9 ,pag. 21)

*11. La care din următoarele materiale folosite pentru sigilare, retenţia sigilării este mai
slabă:
A. Delton
B. Concise White Sealant
C. Helioseal
D. Fuji Ionomer Type III
E. Visio-Seal
D (9 ,pag. 28, 30, 31)


3

*12. La copiii cu dentiţie temporară îndemnă , Societatea Britanică de Stomatologie
Pediatrică
recomandă adoptarea următoarei atitudini faţă de molării de 6 ani:
A. Control periodic
B. Sigilare
C. Sigilare lărgită
D. Aplicare de lacuri fluorate
E. Aplicare de lacuri fluorate
A (9 ,pag. 66)

* 13. La indivizii cu carioactivitate scăzută, care prezintă suprafeţe ocluzale cu şanţuri
lărgi, Şcoala Scandinavă recomandă:
A. Sigilare
B. Sigilare lărgită
C. Expectativă
D. Aplicaţii de lacuri fluorate
E. Nici una dintre acestea
D (9 ,pag. 58)

*14. Obturaţiile preventive cu răşini tip B se realizează:
A. când leziunea a ajuns la joncţiunea smalţ-dentină
B. când leziunea de carie a progresat în dentină dar este încă mică
C. când leiunea are o extindere mare în dentină
D. în cazul eşecului unei sigilări
E. în cazul contraindicaţiei odontotomiei profilactice
B (9 ,pag. 63)

*15. Obturaţiile preventive cu răşini tip C sunt indicate:
A. când leziunea are o extindere mai mare în dentină
B. când leziunea a deschis cameră pulpară
C. când seziunea a traversat joncţiunea smalţ-dentină
D. în cazul eşecului unei obturaţii preventive cu răşini tip A
E. în cazul contraindicaţiilor sigilării
A (9 ,pag. 63)

*16. În cazul obturaţiei preventive cu răşini tip 3:
A. sigilantul trebuie să se aplice imediat după introducerea compozitului
B. sigilantul trebuie să se aplice imediat după fotopolimerizarea compozitului
C. sigilantul se aplică după ce peste compozit a fost aplicat agentul de legătură
D. nu se aplică sigilant
E. sigilantul se aplică strict peste compozit
A (9 ,pag. 66)

*17. O sigilare efectuată corect durează:
A. şase luni
B. câţiva ani.

4

C. aproximativ un an
D. până la atritia dinţilor
E. variabil în funcţie de materialul utilizat
B (9 ,pag. 42)

*18. Obturaţiile preventive cu răşini
A. se realizează pe dinţi permanenţi
B. se realizează pe dinţi temporari
C. se realizează pe dinţi temporari şi permanenţi
D. se realizează pe dinţi integri
E. se realizează imediat după erupţia dinţilor
A (9 ,pag. 62)

*19. Controalele periodice ale sigilării se fac:
A. Odată pe an
B. După 2 ani
C. Odată la 6 luni
D. După o luna
E. După 3 luni
C (9 ,pag. 41)

*20. Perioadă optimă de sigilare a premolarilor este:
A. 6-7 ani
B. 10-11 ani
C. 11-13 ani
D. 8-9 ani
E. 13-15 ani
C (9 ,pag. 58)

*21. Cimenturile ionomere de sticlă sunt indicate că sigilanti:
A. În şanţurile greu accesibile
B. În şanţurile în formă de I
C. În şanţurile accesibile pe cel puţin 100 mm
D. În şanţurile inaccesibile sondei
E. Nici un răspuns nu este corect.
C (9 ,pag. 31)

22. Calităţile unui material de sigilare (9 ,după Bratu) sunt:
A. biocompatibilitate
B. aderenţă bună la suprafeţele negravate
C. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale
D. nu necesită calităţi fizionomice
E. fluiditate
ACE (9 ,pag. 15)

23. Cimenturile glass-ionomer în comparaţie cu răşinile compozite folosite pentru sigilări:

5

A. au rezistentă mică la uzură
B. au rezistentă mai mare la uzură
C. au aceeaşi rezistentă la uzură
D. au capacitate mai redusă de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal
E. au capacitate mai mare de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal
AD (9 ,pag. 31)

24. Controalele periodice după sigilări cu răşini compozite:
A. sunt necesare odată la 3 luni
B. sunt necesare odată la 6 luni
C. verifică închiderea etanşă, clinic, prin examen cu sondă dentară
D. verifică închiderea etanşă numai prin inspecţie
E. verifică închiderea etanşă folosind fuxină bazica 0,25%
BCE (9 ,pag. 41)

25. Enameloplastia se recomandă în cazul:
A. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci
B. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri în formă de"V"
C. şanţurilor adânci şi înguste
D. şanţurilor care prezintă modificări de culoare
E. cariilor superficiale
ACD (9 ,pag. 44)

26. în mod clasic timpul de demineralizare în cazul folosirii răşinilor compozite pentru
sigilări
este de:
A. 60 secunde pentru dinţii permanenţi
B. 120 secunde pentru dinţii permanenţi
C. 60 secunde pentru dinţii temporari
D. 120 secunde pentru dinţii temporari
E. nu necesită demineralizare
AD (9 ,pag. 35)

27. Incidenţă crescută a cariei ocluzale se datorează interacţiunii mai multor factori:
A. capacităţii de retenţie a microorganismelor şi alimentelor în fosetele şi şanţurile adânci
B. existenţa unei cantităţi mai mari de smalţ între suprafaţa dintelui şi joncţiunea smalţ-dentină
la nivelul şanţurilor ocluzale
C. imposibilitatea realizării unei curăţiri foarte bune
D. existenţa unor şanţuri ocluzale lărgi în formă de "V"
E. concentraţiei mai mici de fluor în smalţul ocluzal decât cel proximal
ACE (9 ,pag. 8)

28. Materialul de sigilare denumit SIGILAR are următoarele proprietăţi:
A. timp de lucru de foarte
B. adeziune
C. rezistenţa

6

D. hidrofilie redusă
E. vâscozitate
CD (9 ,pag. 26)

29. Mecanismul de producere a cariei ocluzale din şanţuri fosete
A. iniţial debutul leziunii carioase are loc adâncimea şanţului
B. iniţial debutul se produce la orificiul şanţului, în smalţul pantelor cuspidiene opuse
C. leziunea carioasă se produce concomitent la nivelul orificiului smalţului, adâncimea
acestuia
D. ulterior leziunea carioasă cuprinde pereţii şanţului
E. baza şanţului se demineralizează după ce orificiul şi pereţii acestuia au fost afectate
BDE (9 ,pag. 8)

30. Metodele de prevenire a cariei dentare :
A. fluorizarea
B. obturaţii cu galss-ionomeri
C. sigilarea şanţurilor fosetelor
D. igiena alimentaţiei
E. igiena buco-dentară
ACDE (9 ,pag. 14)

31. Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei de pe:
A. suprafeţele ocluzale ale molarilor premolarilor
B. suprafeţele proximale ale dinţilor laterali
C. suprafeţele orale ale incisivilor superiori
D. suprafeţele orale ale incisivilor inferiori
E. suprafeţele vestibulare orale ale molarilor
ACE (9 ,pag. 14)

32. Sigilarile se recomandă în următoarele situaţii clinice:
A. şanţuri şi fosete în formă de"i", amforă, picătură
B. şanţuri în formă de"V"
C. când sondă agăţă, dar nu sunt alte semne de carie dentară
D. dinţii sunt erupţi suficient pentru a se obţine o suprafaţa uscată
E. dinţi parţial acoperiţi de un capuşon de mucoasă
ACD (9 ,pag. 56)


33. Tehnică sigilării cu ciment glass-ionomer cuprinde următoarele etape:
A. curăţirea suprafeţei dentare
B. izolare
C. demineralizare
D. aplicarea materialului
E. aplicarea unui lac protector
ABDE (9 ,pag. 42)


7

34. Timpii operatori în cazul sigilarilor cu răşini compozite sunt:
A. curăţirea suprafeţei dentare
B. fluorizare locală
C. izolare
D. pregătirea suprafeţelor de smalţ
E. aplicarea materialului de sigilare
ACDE (9 ,pag. 33)

35. Zonele cele mai vulnerabile la apariţia proceselor carioase sunt:
A. faţa meziala
B. faţa distala
C. la colet
D. şanţurile ocluzale
E. fosetele ocluzale
DE(9 ,pag. 5)

36. Avantajele obturaţiilor preventive cu glass ionomeri (9, după Garcia Godoy):
A. rezistentă crescută la forţele masticatorii;
B. adeziune excelentă la smalţ şi dentină;
C. aplicare în doi timpi;
D. posibilă acţiune cariostatica prin eliberare de fluor;
E. stimularea neodentinogenezei.
BD (9 ,pag. 68)

37. Cimenturile glassionomere pentru sigilarea şanţurilor şi fosetelor, au următoarele
avantaje:
A. adeziunea la smalţ fără o pregătire prealabilă
B. eliberare de ioni de fluor
C. culoare acceptabilă
D. timp de priză prelungit
E. se păstrează aproximativ timp de 1 an
ABC (9 ,pag. 28)

38. Dezavantajele folosirii sigilantilor pe bază de cimenturi ionomere de sticlă
autoplimerizabile:
A. timp de priză scurt;
B. sensibilitate în mediul umed;
C. finisare slabă din cauza rugozităţii superficiale;
D. aplicare greoaie;
E. rezistentă medie în zonele supuse direct solicitării masticatorii.
BCD (9 ,pag. 31-32)

39. În funcţie de extinderea şi adâncimea procesului carios, Simonsen clasifica obturaţiile
preventive cu răşină în:
A. tipul A, când leziunea de carie a progresat în dentină;
B. tipul B, când leziunea de carie a progresat în dentină, dar este încă mică;

8

C. tipul D, când leziunea are o extindere mai mare în dentină;
D. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în smalţ;
E. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în dentină.
BE (9 ,pag. 63)

40. Indicaţia majoră a sigilării o constituie:
A. şanţurile şi fosetele molarilor;
B. şanţurile şi fosetele premolarilor;
C. şanţuri şi fosete în formă de "U";
D. şanţuri şi fosete aberante;
E. şanţuri şi fosete neretentive.
ABD (9 ,pag. 61)

41. La controlul clinic al sigilării, sunt posibile următoarele situaţii:
A. sigilarea este intactă - se controlează cu radiografii bite-wing;
B. sigilantul este pierdut în totalitate - se repetă sigilarea;
C. sigilarea este parţial pierdută - se completează cu un nou sigilant;
D. sigilarea are microneadaptari - se repetă sigilarea;
E. sigilarea are microneadaptari - se controlează cu radiografii bitewing.
BCE (9 ,pag. 42)

42. Materialele folosite pentru sigilare au următoarele efecte importante:
A. umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile cu o răşină acido-rezistentă;
B. uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor fosetelor;
C. blochează locusul preferat Streptococului mutans şi al altor microorganisme cariogene;
D. prezintă o rezistentă mecanică crescută la forţele masticatorii;
E. expansiune termică crescută.
ABC (9 ,pag. 15-16)

43. Perioadele potrivite pentru sigilare(9 ,după Simonsen):
A. de 3-4 ani pentru molării temporari;
B. de 10-12 ani pentru molării permanenţi;
C. de 11-13 ani pentru molării doi permanenţi;
D. de 6-7 ani pentru molării primi permanenţi;
E. de 11-13 ani pentru premolari.
ACDE (9 ,pag. 58)

44. Sigilarea şanţurilor fosetelor are următoarele caracteristici:
A. împiedică progresia cariei;
B. suprafeţele de smalț demineralizate anterior şi sigilate, sunt mai rezistente la atacul acid
ulterior decât smalţul sănătos;
C. interfața smalț – răşină creează o barieră de protecţie împotriva colonizării
microorganismelor;
D. maturarea smalţului continuă;
E. nu permit trecerea în şantul ocluzal al substratului nutritiv.
ABCE (9 ,pag. 54)

9


45. Tehnica odontomiei profilactice este utilă în următoarele cazuri:
A. copii cu policarii;
B. imposibilitatea efectuării unor controale periodice;
C. copii indemni de carii;
D. copii handicapaţi;
E. dinţi temporari.
ABD (9 ,pag. 11)

46. Timpul clasic de demineralizare în vederea sigilării este de:
A. 60 de secunde la dinţii temporari;
B. 60 de secunde la dinţii permanenţi;
C. 120 de secunde la dinţii temporari;
D. 120 de secunde la dinţii permanenţi;
E. 15 secunde la dinţii permanenţi.
BC (9 ,pag. 37)

47. Acţiunea materialelor de sigilare constă:
A. blochează "locusul" preferat streptococului mutans;
B. stimulează eliberarea de fluor;
C. umple în mod mecanic fosetele şi şanţurile cu o răşină acido-rezistentă;
D. manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor nu mai sunt necesare;
E. . penetrantă redusă
AC (9 ,pag. 15)

48. Eficiența redusă a materialelor de sigilare activate de ultraviolete se datorează:
A. inconstanţei fasciculului provenit de la sursă de raze UV;
B. polimerizarea necorespunzătoare a benzilor de material pătrunse în spaţiile create prin
demineralizarea smalţului;
C. radicalilor liberi care inactivează benzoil-metil-eterul;
D. deficienţelor de tehnică propriu-zisă a sigilanților;
E. incapacităţii luminii UV de a penetra în profunzimea zonelor de smalţ demineralizate.
ABE (9 ,pag. 18)

49. Metodele de prevenire ale cariei dentare conform OMS sunt:
A. laserul cu inversare acustico-optică şi cu transmitere de energie de intensitate mică;
B. igiena buco-dentară;
C. sigilarea şanţurilor şi fosetelor;
D. fluorizarea generală şi locală;
E. igiena alimentaţiei.
BCDE (9 ,pag. 14)

50. Prevalenţă şi incidenţă crescută a cariei ocluzale se datoreză următorilor factori:
A. capacităţii de reţinere a microorganismelor şi alimentelor în fosetele sau şanţurile adânci ca
într-o nişă retentivă;
B. concentraţiei mai mici a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal;

10

C. orientării prismelor de smalţ la nivelul şanţurilor;
D. imposibilităţii realizării unei curăţiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat;
E. concentraţiei mai mari a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal.
ABD (9 ,pag. 5-6)

51. Sigilarea este indicată la:
A. pacienţi carioactivi cu nivel crescut de streptococ mutans;
B. pacienţi care consumă zilnic cantităţi mari de dulciuri;
C. carii ocluzale superficiale;
D. pacienţi cu handicap fizic sau psihic care nu îşi pot efectua igiena bucală;
E. numai pe suprafeţele ocluzale ale molarilor de 6 ani.
ABD (9 ,pag. 62)

52. Situaţiile clinice în care se recomandă odontotomia profilactică sunt:
A. copii cu policarii care prezintă o igienă bucală defectuoasă;
B. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de V cu diametru mare şi puţin adânci;
C. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de I adânci, înguste;
D. copiii a căror sănătate generală necesită efectuarea tratamentelor stomatologice sub anestezie
generală;
E. imposibilitatea efectuării unor controale periodice regulate.
ADE (9 ,pag. 11)

53. Avantajele enameloplastiei sunt:
A. împiedică pătrunderea profundă a sigilantului;
B. permite pătrunderea profundă a sigilantului;
C. creşte rezistența la uzură a materialului aplicat;
D. asigură o adaptare deficitară la smalţ;
E. asigură o adaptare mai bună la smalț.
BCE (9 ,pag. 48)

54. Calităţile unui material de sigilare sunt:
A. fluiditate;
B. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale;
C. biocompatibilitate;
D. să înalțe ocluzia;
E. să nu perturbe ocluzia.
ABCE (9 ,pag. 15)

55. Indicaţiile odontomiei profilactice sunt:
A. copii cu policarii şi igienă orală foarte bună;
B. copii cu policarii şi igienă precară;
C. existența unor dubii cu privire la prezența/absența unei carii;
D. marmoraţii pe suprafeţele ocluzale;
E. imposibilitatea efectuării unor controale periodice regulate.
BCE (9 ,pag. 11)


11

56. Sigilarea are următoarele indicaţii:
A. şanţuri şi fosete adânci în formă de "i", amforă, picătură;
B. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescență;
C. vârsta copilului;
D. țanțuri de adâncime medie;
E. sonda agață, dar fără semne de carie dentară.
ABE (9 ,pag. 56)

57. Succesul sigilării depinde de:
A. rigurozitatea cu care practicantul respectă instrucţiunile de lucru;
B. rigurozitatea cu care practicantul respectă instrucţiunile firmei producătoare;
C. vârsta copilului;
D. profunzimea procesului carios;
E. mărimea suprafeţei ocluzale.
AB (9 ,pag. 45)

58. Timpii operatori ai sigilării cu răşini compozite:
A. izolarea;
B. bizotarea;
C. extensia;
D. spălarea uscarea;
E. controlul relaţiilor de ocluzie.
ADE (9 ,pag. 33)

59. Care din afirmaţiile următoare despre răşinile de sigilare care eliberează fluor sunt
corecte:
A. sunt răşini schimbătoare de ioni;
B. eliberarea ionilor de fluor se face printr-un mecanism de difuziune/substituire;
C. cantitatea cea mai mare de fluor se eliberează în prima săptămână după aplicare;
D. în cazul desprinderii materialului de sigilare suprafața de smalţ rămâne rezistentă la carie;
E. nu există variaţii ale cantităţii de fluor eliberate în funcţie de materialul utilizat.
ABD (9 ,pag. 22-24)

60. Care din următoarele manopere se efectuează în cazul sigilării şanţurilor şi fosetelor cu
un ciment glass ionomer:
A. Izolarea câmpului operator;
B. Aplicarea agentului de demineralizare;
C. Spălarea zonei demineralizate sub izolare;
D. Uscarea aplicarea glass ionomerului;
E. Controlul retenţiei materialului după ce a făcut priză.
ADE (9 ,pag. 46)

61. Care din următorii timpi operatori corespund tehnicii corecte de sigilare a şanţurilor şi
fosetelor ocluzale cu materiale de compozit:
A. Curăţarea suprafeţei ocluzale cu paste care conţin fluor
B. Izolarea şi uscarea câmpului operator;

12

C. Demineralizarea şanţurilor şi fosetelor;
D. Spălarea cu jet continuu de a suprafeţei demineralizate fără menţinerea izolării câmpului
operator;
E. Aplicarea materialului de sigilare.
BCE (9 ,pag. 36-41)

62. Despre enameloplastie sunt corecte următoarele:
A. Este o metodă “invazivă” de prevenire a cariei ocluzale;
B. Este indicată în cazul suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci şi înguste care prezintă
modificări de culoare suspectate ar fi cariate;
C. Constă în pregătirea unei cavităţi superficiale;
D. După schiţarea conturului cavității se face exereza dentinei alterate;
E. Obturarea se face cu amalgam de argint.
AB (9 ,pag. 43)

63. Despre obturaţiile preventive cu răşini sunt corecte următoarele:
A. conservă la maximum structura dură dentară;
B. se descriu 3 tipuri de obturaţii preventive;
C. toate cele 3 tipuri de obturaţie de
D. prepararea unei cavităţi ocluzale minime cu sigilarea şanţurilor şi fosetelor din vecinătate;
E. sunt utile în cazul dinţilor permanenţi tineri.
ABDE (9 ,pag. 62-63)

64. În cazul sigilării cu răşini compozite, agentul demineralizant sub formă de soluţie se
aplică:
A. Prin frecarea suprafeţei de smalţ;
B. Prin atingerea suprafeţei de smalţ;
C. Strict pe suprafaţa care va fi acoperită cu materialul de sigilare;
D. Pe o suprafaţă mai mare decât cea care va fi acoperită cu materialul de sigilare;
E. Cu pensula, minibureți, bulete mici de vată sau aplicator furnizat de producător.
BDE (9 ,pag. 35)

65. Sigilările trebuie efectuate:
A. între 6 şi 15 ani;
B. între 3 şi 4 ani pentru molarii temporari;
C. între 6 şi 7 ani pentru molarii permanenţi;
D. între 4 şi 12 ani;
E. între 11 şi 13 ani pentru molarii 2 permanenţi şi premolari.
ABCE (9 ,pag. 58)

66. Obturaţiile preventive cu răşini tip A se realizează:
A. când leziunea de carie în şanţ şi fosetă este minimă;
B. când leziunea de carie în şanţ şi fosetă este cantonată numai în smalţ;
C. atât pe suprafeţe ocluzale cât şi pe cele proximale ale molarilor;
D. când există dubii în privinţa existenţei cariei;
E. când leziunea a traversat joncţiunea amelo-dentinară.

13

ABD (9 ,pag. 63)

67. Tehnica obturaţiei preventive cu răşini constă în:
A. periaj profesional cu pastă cu fluor;
B. îndepărtarea ţesutului alterat;
C. aplicarea obturaţiei de bază când procesul carios a ajuns la dentină;
D. demineralizarea smalţului şi a dentinei;
E. obturarea cavităţii şi sigilarea şanţurilor şi fosetelor ocluzale.
BCE (9 ,pag. 63)

68. Tipul 1 de obturaţie preventivă cu răşini constă în:
A. îndepărtarea cât mai conservatoare a ţesutului alterat (9, cu o freză sferică)
B. palparea exploratorie
C. demineralizarea în vederea aplicării sigilantului
D. aplicarea bondingului (9, agentului de legătură)
E. aplicarea sigilantului
ABCE (9 ,pag. 65)

69. Tipul 2 de obturaţie preventivă cu răşini presupune următoarele etape:
A. îndepărtarea dentinei alterate
B. aplicarea obturaţiei de bază cu hidroxid de calciu sau zinc oxid eugenol
C. demineralizarea smalţului
D. aplicarea agentului de legătură
E. aplicarea răşinii compozite granulare
ACDE (9 ,pag. 65)

70. Cerinţele obturaţiilor preventive cu răşini sunt:
A. diagnostic corect
B. experienţă clinică
C. instrumentar de explorare adecvat
D. vizibilitate foarte bună
E. sursă de iluminare naturală
ABCD (9 ,pag. 68)

71. Prevalenţa şi incidenţa crescută a cariei ocluzale se datorează interacţiunii următorilor
factori:
A. imposibilităţii realizării unei curăţiri foarte bune
B. poziţiei posterioare a dintelui pe arcadă dentară
C. capacităţii de reţinere a microorganismelor şi alimentelor (9, în fosetele şi şanţurile adânci)
D. concentraţiei mai mici a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal
E. cantităţii de smalţ mai mici între suprafaţa dintelui şi joncţiunea smalț/dentină în cazul
şanţurilor (9, comparativ cu cantitatea de la celelalte suprafeţe)
ACDE (9 ,pag. 8)

72. Tehnica odontotomiei profilactice:

14

A. prepararea tuturor şanţurilor şi fosetelor dinţilor nou erupţi şi obturaţia lor cu amalgam de
argint
B. pregătirea unor cavităţi superficiale
C. realizarea unui sacrificiu foarte mic de substanță dură dentară
D. crearea unei cavităţi minime imediat după apariţia unui proces carios
E. lărgirea şanţurilor şi fosetelor cu instrumentar rotativ
ABC (9 ,pag. 11)

73. Indicaţiile odontomiei profilactice:
A. copii cu policarii care au o igienă orală proastă
B. copii cu handicap psihic
C. existența unor dubii în legătură cu prezenţa/absenţa unei carii
D. imposibilitatea efectuării unor controale regulate
E. pe dinţi ce prezintă carie superficială de smalţ
ABCD (9 ,pag. 11)

74. Calităţile unui material de sigilare:
A. fizionomice
B. fluiditate
C. aderență bună la suprafeţele gravate
D. expansiune
E. să nu perturbe ocluzia
ABCE (9 ,pag. 15)

75. Avantajele sigilanților din categoria cementurilor glass-ionomere:
A. eliberarea de ioni de fluor
B. efect fizionomic foarte bun
C. duritate foarte
D. timp de priză convenabil
E. adeziunea la smalț fără o pregătire prealabilă
ADE (9 ,pag. 13)

76. Dintre timpii operatori ai sigilării fac parte:
A. curăţirea suprafeţelor dentare cu paste ce conţin fluor
B. izolarea
C. gravajul acid suprafeţei cu H3PO4 20-30%
D. controlul relaţiilor ocluzale după efectuarea sigilării
E. controale periodice
BDE (9 ,pag. 33)

77. Timpul de spălare a acidului folosit pentru gravaj este de:
A. 60 secunde dacă acidul a fost sub formă de soluţie
B. 90 secunde dacă acidul a fost sub formă de gel
C. 30 secunde indiferent de de acid fosfat (9, gel/soluţie)
D. 60 secunde pentru dinţii permanenţi
E. 120 secunde pentru dinţii temporari

15

ABDE (9 ,pag. 39)

78. Verificarea sigilării se poate face:
A. prin examen cu sonda
B. prin colorare cu fuxină 0,25%
C. prin inspecţie
D. utilizând izotopi radioactivi
E. utilizând raze X
ABDE (9 ,pag. 41)

80. Indicaţiile sigilării:
A. şanţurile şi fosetele ocluzale ale molarilor
B. când sonda"agață”, dar nu sunt alte semne de carie
C. şanţuri şi fosete aberante
D. persoane care prezintă semne de activitate carioasă
E. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescență
ABCE (9 ,pag. 56)

81. Indicaţia majoră a sigilării o constituie:
A. şanţurile şi fosetele ocluzale ale molarilor
B. şanţurile şi fosetele vestibulare şi orale ale molarilor
C. şanţurile şi fosetele premolarilor
D. fosetele de pe faţă palatinala a caninilor permanenţi
E. fosetele de pe faţă palatinala a incisivilor permanenţi
ABCE (9 ,pag. 56)

82. Sigilarea se recomandă în următoarele situaţii clinice:
A. şanţuri şi fosete adânci în formă de I”, amfora, picătură
B. sonda agăţă, dar nu sunt alte semne de carie dentară
C. sonda agăţă şi există semne de carie dentară incipientă
D. dinţii sunt erupţi suficient pentru a se obţine o suprafaţă uscată
E. dinţii sunt erupţi doar parţial, iar suprafaţa ocluzală nu poate fi uscată corespunzător
ABD (9 ,pag. 56)

83. Cele patru metode de prevenire a cariei dentare acceptate de OMS sunt:
A. fluorizarea generală şi locală
B. igiena alimentaţiei
C. igiena buco-dentară
D. sigilarea şanţurilor şi fosetelor
E. obturaţie preventivă cu răşini
ABCD (9 ,pag. 14)

84. Cimenturile glassionomere folosite în sigilare:
A. sunt materiale de elecţie
B. prezintă adeziune chimică la structurile dure dentare
C. nu prezintă adeziune chimică la structurile dure dentare

16

D. nu eliberează ioni de fluor
E. eliberează ioni de fluor
ABE (9 ,pag. 28)

85. Avantajele oferite de cimenturile ionomere de sticlă în sigilare sunt:
A. au o retenţie mai mare la suprafaţa de smalţ
B. asigură o protecţie anticarie mai eficientă
C. sunt mai rezistente în timp la uzură
D. simplifică tehnica de lucru prin eliminarea fazei de demineralizare a suprafeţei de smalţ
E. se pot folosi în cazul molarilor permanenţi parţial erupţi când condiţiile de izolare sunt
precare
ABDE (9 ,pag. 28,32)

86. Tehnica sigilării cu răşini compozite presupune următorii timpi operatori:
A. curăţirea suprafeţei dentare prin periaj profesional cu pastă ce conţine fluor
B. izolarea riguroasă pe tot timpul aplicării tehnicii de sigilare
C. demineralizarea se face de obicei cu H3PO4 în concentraţie de 30-50%
D. demineralizarea se face de obicei cu H3PO4 în concentraţie de 10-20%
E. timpul de aplicare a agentului demineralizant este de 10-15 secunde
BC (9 ,pag. 34)

87. Demineralizarea folosită în cadrul tehnicii cu răşini compozite presupune:
A. folosirea că agent de demineralizare a HNO3 în concentraţie de 37%
B. folosirea că agent de demineralizare a H3PO4 în concentraţie de 37%
C. agentul demineralizant poate fi sub formă de gel sau soluţie
D. timpul de demineralizare este de 60 secunde pentru dinţii permanenţi şi 120 secunde pentru
dinţii temporari
E. timpul de demineralizare este de 120 secunde pentru dinţii permanenţi şi 60 secunde pentru
dinţii temporari
BCD (9 ,pag. 34,35)

88. Tehnica sigilării cu ciment glassionomer presupune:
A. curăţirea riguroasă a suprafeţei cu o perie conică rotativă
B. izolarea cu rulouri de vată
C. demineralizarea timp de 60 secunde
D. demineralizarea timp de 120 secunde
E. aplicarea materialului de sigilare
ABE (9 ,pag. 42)

89. Enameloplastia este:
A. o tehnică de lucru neinvazivă
B. o tehnică de lucru invazivă
C. presupune o îndepărtare minimă de ţesut dentar
D. presupune îndepărtarea în totalitate a smalţului şi dentinei alterate
E. este indicată mai ales când se foloseşte pentru sigilări glassionomer
BCE (9 ,pag. 43,44)

17


90. Indicaţiile majore de sigilare:
A. copii cu carii multiple la dinţii temporari
B. copii cu dentatie
C. pacienţi cu handicap general la care necesitatea prevenirii este foarte importantă
D. sigilarea molarilor de 12 ani imediat ce au erupt dacă molarii de 6 ani prezintă procese
carioase extinse, simple complicate
E. sigilările deteriorate vor fi controlate, se aplică din nou materialul de sigilare
ACDE (9 ,pag. 66)

91. Cimenturile glass ionomere folosite la sigilare:
A. sunt materiale de elecţie;
B. prezintă adeziune chimică la ţesuturile dure dentare;
C. au retenţie superioară răşinilor compozite;
D. au capacitate de a elibera ioni de fluor;
E. necesită demineralizarea suprafeţei înaintea aplicării.
BD (9 ,pag. 30)

92. Următoarele faze reprezintă timpi operatori ai sigilării cu răşini compozite:
A. Controale periodice;
B. Prepararea materialului de sigilare;
C. Curăţirea suprafeţelor dentare cu solutie fluorurata;
D. Pregătirea suprafeţei dentare prin demineralizare timp de 30 de secunde;
E. Izolarea.
ABE (9 ,pag. 33)

*93. Debutul cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete are loc la nivelul:
A. pantelor cuspidiene;
B. bazei şanţurilor ocluzale;
C. orificiului pereţilor verticali ai şanţurilor;
D. pereţilor vestibulari ai şanţurilor;
E. pereţilor orali ai şanţurilor.
C (9 ,pag. 7-8)

*94. Îmbunătățirea materialelor de sigilare pe bază de răşini bis-GMA se realizează
prin:
A. introducerea de bis fenol A;
B. microgranule de dioxid de siliciu;
C. introducerea de metacrilat;
D. grupările epoxidice din structura răşinii;
E. folosirea drept catalizator a unui sistem peroxid.
B (9 ,pag. 20)

*95. Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii permanenţi este:
A. 60 secunde;
B. 120 secunde;

18

C. 15 secunde;
D. 100 secunde;
E. 45 secunde.
A (9 ,pag. 35)

*96. Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii temporari este:
A. 30 secunde;
B. 60 secunde;
C. 100 secunde;
D. 120 secunde;
E. 150 secunde.
D (9 ,pag. 35)

*97. Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la dinţii temporari este:
A. 2-3 ani;
B. 3-4 ani;
C. 4-5 ani;
D. 5-6 ani;
E. 6 ani.
B (9 ,pag. 58)

*98. Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la molarii de 12 ani şi premolari
este:
A. 9-10 ani;
B. 10-11 ani;
C. 11-12 ani;
D. 11-13 ani;
E. 12-14 ani.
D (9 ,pag. 58)

*99. Dezavantajele odontomiei profilactice sunt:
A. se intervine pe dinţi sănătoşi;
B. se tratează cariile denatre;
C. este o metodă foarte scumpă de tratament;
D. este o tehnică non-invazivă;
E. necesită mai multe şedinţe.
A (9 ,pag. 11)

*101. Efectele sigilanților sunt:
A. blochează "locusul" preferat al streptococului mutans şi al altor microorganisme cariogene;
B. favorizează apariţia marmorațiilor ocluzale;
C. oferă o protecţie minimă faţă de caria dentară;
D. eliberează ionii de calciu;
E. opresc evoluţia în profunzime a unui proces carios deja iniţiat.
A (9 ,pag. 15)


19

*102. În tehnica sigilării nu se execută următorii timpi operatori:
A. controlul relaţiilor ocluzale;
B. spălarea şi uscarea;
C. izolarea;
D. verificarea sigilării;
E. extensia preventivă.
E (9 ,pag. 33)

*103. Care din următoarele afirmaţii despre materialele de sigilare negranulare nu este
adevărată:
A. Sunt mai puţin rezistente la uzură şi abraziune decât sigilanții granulari
B. Au aceeaşi rezistentă de legătură ca şi sigilanții granulari
C. Au acelaşi timp de priză că sigilanții granulari
D. Au aceeaşi rată de retenţie că sigilanții granulari
E. Conţin microgranule de dioxid de siliciu sau chiar cuarţ
E (9 ,pag. 21)

*104. La care din următoarele materiale folosite pentru sigilare, retenţia sigilării este mai
slabă:
A. Delton
B. Concise White Sealant
C. Helioseal
D. Fuji Ionomer Type III
E. Visio-Seal
D (Boboc, pag. 30)

*105. Obiceiurile vicioase de supt degetul pot determina:
A. anomalii la toţi subiecţii care practică acest obicei
B. anomalii la unii subiecţi care practică obiceiul
C. forma arcadei în ocluzia acoperită
D. ameliorarea ocluziilor deschise
E. dispariţia parafuncțiilor
B (10, pag. 444)

*106. Reeducarea deglutiţiei anormale poate fi făcută prin:
A. exerciţii care stimulează interpunerea limbii între arcade
B. exerciţii de respiraţie nazală
C. scut lingual
D. plăcuță vestibulară parţială
E. exerciţii de propulsie a mandibulei
C (10, pag. 368)

*107. Timpul bucal al deglutiţiei se termină prin:
A. mişcări ale limbii în regiunea faringiană
B. mişcări ale limbii în regiunea laringiană
C. trecerea bolului în laringe

20

D. oprirea bolului în cavitatea bucală
E. pătrunderea bolului în esofag
A (10, pag. 355)

*108. Ciclul de timp în care funcţiile sunt repetate constant este de:
A. 18 ore
B. 12 ore
C. 1 minut
D. 24 ore
E. 30 minute
D (10, pag. 406)

*109. Echilibrul dintre morfologia scheletală şi cea musculară este:
A. imobil
B. temporar
C. absolut
D. relativ
E. permanent
D (10, pag. 411)

*110. Terapia deglutiţiei anormale se realizează prin:
A. placă palatină cu şurub ortodontic
B. scut vestibular
C. speculim labial
D. reeducare prin exerciţii
E. kineziterapie generală
D (10, pag. 366)

*111. În producerea unor anomalii dentomaxilare îşi pot da concursul unele ticuri. Pot fi
adevărate următoarele afirmaţii:
A. deprinderea unor copii de a muşca buza inferioară poate duce la modificări de ax ale
incisivilor
B. în muşcarea buzei inferioare forţă este aplicată de contracţia muşchilor coborâtori ai
mandibulei
C. pentru ticul de muşcare a buzei superioare sensul deplasării dentare şi al tulburărilor de
ocluzie consecutive este, desigur, acelaşi
D. la copiii care strâng ambele buze şi le aplică pe dinţi se poate instala o ocluzie adâncă
E. Rheinwald şi Becker admit obiceiul unor copii de a retruda mandibulă în timpul mirării
A (10, pag. 407)

*113. Eficiența masticatorie poate fi micşorată prin:
A. reducerea suprafeţei de contact ocluzal;
B. amploarea mişcărilor masticatorii;
C. reeducarea funcţiei masticatorii;
D. introducerea unei alimentaţii raţionale;
E. corectarea anomaliilor dento-maxilare.

21

A (10, pag. 344-346)

*114. În interpoziția cu succiune intensă are loc o scădere a:
A. presiunii intraorale;
B. presiunii exoorale;
C. presiunii intraorale şi exoorale;
D. presiunii muşchilor ridicători ai mandibulei;
E. presiunii orbicularului intern superior.
A (10, pag. 437)

*115. Interpoziția obrajilor în zonele laterale are ca efect:
A. supraocluzia incisivă accentuată;
B. ocluzie minimă în zonă frontală;
C. ocluzie deschisă frontală;
D. inocluzie transversală;
E. ocluzie inversă.
A (10, pag. 443)

*116. Electromiografia este o metoda care apreciază:
A. funcţia după potenţialele de acţiune;
B. forţele de la nivelul arcadelor dentare;
C. modificări de poziţie ale organelor cărora muşchii;
D. modificări de formă şi dimensiuni ale organelor pe care le înseră muşchii;
E. forţele de presiune exercitate pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor.
A (10, pag. 412)

*117. În cadrul funcţiei fonatorii tulburările de ritm cuprind:
A. dislalia;
B. sigmatismul;
C. rotacismul;
D. rinolalia;
E. tahilalia.
E (10, pag. 384)

*118. În mod normal în deglutiţia de tip "adult":
A. limba are o poziţie posterioară;
B. vârful limbii este aşezat la nivelul sau imediat sub nivelul planului incisivilor inferiori;
C. arcadele sunt în contact;
D. limba vine în contact cu incisivii superiori;
E. limba vine în contact cu treimea ocluzală a suprafeţelor orale ale dinţilor laterali.
B (10, pag. 354)

*119. În timpul articulării fonetice normale se poate observa:
A. sprijinul limbii pe suprafaţa palatinală a incisivilor superiori;
B. interpoziția limbii către incisivi;
C. interpoziția limbii către premolari;

22

D. vârful limbii în contact cu papila incisivă;
E. sprijinul limbii pe faţa linguală a incisivilor inferiori.
D (10, pag. 381)

*120. Prelungirea stadiului de deglutiţie infantilă se datorează:
A. maturităţii neuromusculare;
B. înclinării palatinale a incisivilor superiori şi a proceselor alveolare;
C. maxilarului superior lărgit transversal;
D. factorului genetic ereditar;
E. macroglosiei.
E (10, pag. 360)

* 121. Raportul dintre deglutiţie şi dezvoltarea ap. DM:
A. forţele cele mai puternice se declanşează în stadiul II al deglutiţiei (10, stadiul faringian);
B. timpul I al deglutiţiei (10, stadiul bucal) rămâne acelaşi în cursul vieţii;
C. după erupţia dinţilor permanenţi limba pătrunde între arcade în timpul deglutiţiei;
D. dacă după erupţia dinţilor temporari persistă deglutiţia infantilă, situaţia se consideră
anormală;
E. într-o deglutiţie normală buzele vin în contracţie puternică.
D (10, pag. 365)

*122. Alimentarea artificială prezintă unele avantaje faţă de alimentarea la sân, care
constau în:
A. copilul evită să facă mişcări de propulsie;
B. ingestia, împreună cu laptele, a unei cantităţi de aer, deci aerofagie;
C. se reduce secreţia salivară;
D. absenţa stimulilor funcţionali de propulsie a mandibulei;
E. toate răspunsurile sunt greşite.
E (10, pag. 332)

*123. Deplasarea bolului alimentar în faringe este asigurată prin:
A. contracţia muşchiului milohioidian şi buccinator;
B. contracţia muşchiului milohioidian şi pterigoidian lateral;
C. contracţia muşchiului milohioidian şi unda peristaltică a limbii;
D. unda peristaltică a limbii şi contracţia muşchilor latero-faringieni;
E. greutatea bolului alimentar.
C (10, pag. 355)

*124. Examenul clinic al musculaturii:
A. pune în evidenţă poziţia buzelor;
B. volumul limbii;
C. interpoziția limbii;
D. forţa limbii în corelaţie cu dimensiunea acesteia;
E. evidenţiază simetria facială.
B (10, pag. 414)


23

*125. Forţa musculară poate fi utilizată de către aparatele funcţionale în următoarele
situaţii, cu excepţia:
A. pentru a exercita forţe corectoare;
B. pentru a declanşa în mod reflex contracţii musculare;
C. pentru a declanşa în mod voluntar contracţii musculare;
D. pentru a genera forţe intermaxilare;
E. pentru a stabiliza efectele terapiei ortodontice.
C (10, pag. 416)

*126. În A.T.M, timpul masticaţiei, se produc următoarele mişcări, cu excepţia:
A. mişcări balama;
B. mişcări de propulsie;
C. mişcări de lateralitate;
D. mişcări de lateropulsie;
E. mişcări de retropulsie.
D (10, pag. 334)

*127. În sistemul matematic folosit în patologia neuro-musculară, cifra 2 corespunde la:
A. nu este posibilă contracţia musculară ;
B. efectul motor e posibil cu greutate, contra gravitaţiei;
C. efectul motor e posibil în condiţiile eliminării gravitaţiei;
D. este vizibilă contracţia, dar lipseşte efectul motor;
E. efectul motor este complet contra unei rezistențe.
D (10, pag. 415)

*128. În timpul deglutiţiei de tip adult presiunile cele mai ridicate se exercită:
A. în regiunea anterioară şi pe pereţii laterali ai bolții ;
B. sublingual pe pereţii laterali ai proceselor alveolare inferioare;
C. în regiunea anterioară şi pe fețele palatinale ale dinţilor laterali;
D. regiunea centrală a bolții ;
E. la nivelul coroanelor dinţilor frontali.
A (10, pag. 357)

*129. În timpul deglutiţiei de tip adult, osul hioid se deplasează:
A. înainte şi în jos
B. înapoi şi în sus
C. inainte şi în sus
D. înapoi şi în jos;
E. în lateral şi în sus
C (10, pag. 355)

*130. În timpul deglutiţiei normale, muşchii buzelor şi obrajilor:
A. se contractă cu o forță importantă;
B. se contractă foarte puțin, cu o forță mică;
C. se interpun între arcade;
D. exercită forțe importante pe fața vestibulară a apofizelor alveolare şi a dinţilor;

24

E. nu dezvoltă nici un fel de forță pe apofizele dento-alveolare.
B (10, pag. 357)

*131. Încheierea stadiului bucal al deglutiţiei se face prin:
A. mişcări ale limbii pe zonele laterale ale arcadei;
B. mişcări ale limbii pe palatul dur;
C. mişcări ale limbii interarcadice;
D. mişcări ale limbii în regiunea faringiană;
E. mişcări ale vârfului limbii în zonă incisivă.
D (10, pag. 355)

*132. Între interpozițiile autotrope nu se regăseşte:
A. interpoziția buzei inferioare;
B. interpoziția limbii;
C. interpoziția obrajilor;
D. interpoziția degetului;
E. interpoziția buzei superioare.
D (10, pag. 442-443)

*133. Mişcarea de circumducţie rezultă din combinarea:
A. mişcării de lateralitate cu mişcarea de propulsie şi retropulsie;
B. mişcării de lateralitate cu mişcarea în balama;
C. mişcării în balama cu mişcarea de propulsie şi retropulsie;
D. mişcării în balama cu mişcarea de lateropulsie;
E. mişcării în balama cu mişcarea de propulsie, retropulsie şi cu mişcarea de lateralitate.
E (10, pag. 334)

*134. Numărul de deglutiţii efectuate în 24 de ore poate varia, după diverşi autori, între:
A. 600-1600;
B. 200-600;
C. 200-400;
D. 1200-1600;
E. 600-2000.
A (10, pag. 357)

*135. Printre consecinţele glosoptozei putem enumera următoarele, cu excepţia:
A. întârziere în dezvoltarea generală a copilului;
B. aspect palid şi suferind al pacientului;
C. ingestia de apă şi aer, pentru a uşura coborârea bolului alimentar;
D. ritm masticator rapid, pentru a degaja orificiul bucal în vederea respiraţiei;
E. participarea coloanei cervicale, a cărei scolioză este foarte accentuată.
E (10, pag. 326)

*136. Reabilitarea funcţiei masticatorii vizează următoarele aspecte, cu excepţia:
A. înlăturarea fenomenelor dureroase;
B. corectarea anomaliei dentomaxilare;

25

C. reeducarea funcţională;
D. introducerea unei alimentaţii de consistenţă crescută;
E. introducerea unei alimentaţii raţionale.
D (10, pag. 347)

*137. Repercusiunile pe care le are respiraţia orală depind de următorii factori, cu
excepţia:
A. momentul instalării;
B. durată;
C. dacă pasajul nazal este exclus în totalitate;
D. dacă pasajul nazal este exclus parţial;
E. dacă respiraţia este sau nu independență de alimentarea nou-născutului.
E (10, pag. 321)

*138. Sistemul de notare matematică folosit în patologia neuro-musculară utilizează cifre
de la:
A. 0-3;
B. 0-4;
C. 0-5;
D. 0-6;
E. 1-6.
C (10, pag. 415)

*139. Timpul bucal:
A. este involuntar;
B. constă din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucală în faringe;
C. constă din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucală în esofag;
D. la începutul lui are loc o expiraţie (10, expiraţia deglutiţiei);
E. toate răspunsurile sunt corecte.
B (10, pag. 350)

*140. Timpul faringian:
A. este scurt şi autonom;
B. progresiunea bolului în faringe este asigurată de contracţia voluntară a constrictorului
superior al faringelui;
C. faringele este coborât prin contracţia muşchilor palato-faringian şi stilo-faringian;
D. pătrunderea alimentelor în cavitatea nazală este prevenită prin acolarea palatului dur la
peretele posterior al faringelui;
E. pătrunderea alimentelor în laringe este prevenită prin ridicarea epiglotei, care astfel închide
glota.
A (10, pag. 351)

*141. Pentru activitatea clinico a terapeutică se poate considera că o deglutiţie se
desfăşoară normal atunci când:
A. dinţii posteriori nu sunt în contact
B. limba se interpune între dinţii posteriori

26

C. buzele rămân în repaus sau prezintă o contracţie foarte uşoară
D. mandibula este propulsată spre anterior
E. vârful limbii se sprijină pe marginea alveolară inferioară
C (10, pag. 336)

*142. Muşchii aparatului dentomaxilar au o influenţă complexă asupra oaselor maxilare,
prin jocul forţelor ce le exercită asupra lor, prin următoarele modalităţi:
A. prin aplicarea indirectă a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase
B. prin aplicarea directă a forţelor musculare prin intermediul sistemului dentar
C. prin intermediul inserţiilor pieloase
D. prin intermediul inserţiilor osoase
E. prin aplicarea indirectă a forţelor musculare prin intermediul ATM
D (10, pag. 377)

*143. Principiile comune ale aparatelor ortodontice care facilitează contracţia musculară
ca sursă de energie sunt:
A. prezenţa lor în cavitatea bucală nu declanşează în mod reflex contracţia musculară
B. sunt active în absenţa oricăror contracţii musculare
C. aparatul descompune forţele orizontale
D. aparatul descompune forţele verticale
E. normalizarea funcţiilor perturbate ( respiraţie şi deglutiţie) nu se realizează cu aparate
funcţionale
D (10, pag. 416)

144. Deprinderea unor copii de a muşca buza inferioară poate determină:
A. modificări de ax ale incisivilor superiori spre oral
B. modificări de ax ale incisivilor superiori spre vestibular
C. modificări de ax ale incisivilor inferiori spre lingual
D. modificări de ax ale incisivilor inferiori spre vestibular
E. prognatism mandibular
B,C (10, pag. 407)

145. În cadrul obiceiurilor vicioase de supt degetul se pot produce:
A. contracţii puternice ale musculaturii labiale
B. forţe concentrice la nivelul arcadelor dentare
C. forţe excentrice la nivelul arcadelor dentare
D. efect modelant favorabil asupra maxilarelor
E. efect favorabil asupra arcadelor dento-alveolare
A,B (10, pag. 437)

146. în dezvoltarea unei masticaţii riguroase au rol:
A. alimentele de consistenţă crescută
B. alimentele moi
C. fructele proaspete
D. crudităţile
E. alimentele lipicioase

27

A,C,D (10, pag. 334)

147. în mecanismul masticaţiei dinţii au următoarele funcţii:
A. incisivii au rol în mişcările de propulsie
B. caninii au rol în incizia alimentelor
C. premolarii au rol în sfâşierea alimentelor
D. molării au rol în triturarea alimentelor
E. premolarii au rol în zdrobirea alimentelor
A,D,E (10, pag. 336-337)

148. în situaţia coexistentei anomaliilor dento-maxilare şi respiraţiei orale se pune în
evidenţa că:
A. respiraţia orală a precedat anomalia dento-maxilară
B. respiraţia orală este o cauza a anomaliilor dento-maxilare
C. anomalia dento-maxilară a favorizat respiraţia orală
D. respiraţia orală a favorizat anomalia dento-maxilară
E. respiraţia orală nu influenţează dezvoltarea aparatului dento-maxilar
A,B,C,D (10, pag. 329)

149. Inconvenientele alimentaţiei artificiale la sugar sunt:
A. stimularea mişcării de propulsie
B. aerofagie
C. stimularea secreţiei salivare
D. diminuarea activităţii glandelor salivare
E. perturbări în dezvoltarea mandibulei
B,D,E (10, pag. 332)

150. Mecanismul sugerii în alăptarea la sân comportă următoarele:
A. retropulsia mandibulei
B. succiune
C. realizarea unui vid în cavitatea bucală
D. presiune
E. exprimarea laptelui matern din mamelon
B,C,D,E (10, pag. 331)

151. Obiectivele terapeutice în anomaliile dento-maxilare sunt:
A. corectarea modificărilor morfologice
B. echilibrarea tonusului grupelor musculare antagoniste
C. modificarea comportamentului grupelor musculare deficitare
D. folosirea contracţiei musculare pentru corectarea modificărilor morfologice
E. menţinerea comportamentului neuromuscular al grupelor musculare deficitare
A,B,C,D (10, pag. 415)

152. Se consideră deglutiţie anormală:
A. deglutiţia cu arcadele în contact
B. sprijinirea vârfului limbii pe papilă retroincisiva superioară

28

C. deglutiţie cu arcadele depărtate
D. deplasarea limbii între arcade
E. contactul limbii cu buzele
C,D,E (10, pag. 358)

153. Terapia maxilotoracica determină:
A. mărirea lumenului faringian
B. deplasarea stabilă înainte a mandibulei
C. creşterea capacităţii toracice
D. coordonarea ritmului respirator
E. distalizarea mandibulei
A,B,C,D (10, pag. 329)

154. Timpii deglutiţiei:
A. timpul bucal - voluntar
B. timpul bucal -involuntar
C. timpul faringian
D. timpul laringian
E. timpul esofagian
A,C,E (10, pag. 351)

155. Activitatea tonică a unui muşchi poate fi de:
A. somn
B. veghe
C. repaus
D. postură
E. efort
C,D,E (10, pag. 408)

156. Alimentaţia artificială prezintă următoarele inconveniente:
A. mezializarea mandibulei
B. aerofagia
C. evitarea mişcărilor de propulsie
D. reducerea secreţiei salivare
E. absenţa stimulilor funcţionali
B,C,D,E (10, pag. 332)

157. Influenţa activităţii musculare asupra oaselor maxilare se realizează prin:
A. acţiunile compensatorii ale limbii
B. intermediul inserţiilor osoase
C. aplicarea indirectă a forţelor musculare prin intermediul sistemului dentar
D. asigurarea echilibrului capului
E. aplicarea directă a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase
B,C,E (10, pag. 405)

158. Interpozitia obrajilor între părţile laterale ale arcadelor poate produce:

29

A. oprirea în dezvoltarea verticală a arcadelor în sectoarele laterale
B. apariţia unei supraocluzii incisive accentuate
C. prognatia mandibulară funcţională
D. laterodeviatia mandibulara
E. respiraţia orală
A,B (10, pag. 443)

159. Modificările care se produc în perioadă sugerii degetelo
A. contracţii puternice ale musculaturii labiale
B. creşterea pronunţată a presiunii intraorale
C. existenţa unor şanţuri juxtacomisurale
D. existenţa depresiunilor jugale
E. mişcarea de propulsie a mandibulei
A,C,D (10, pag. 437)

160. Producerea unei anomalii dento-maxilare prin obiceiuri vicioase depinde de mai
multe
condiţii:
A. intensitatea cu care este practicat obiceiul
B. durată fiecărei şedinţe
C. frecvenţă obiceiului
D. erupţia întîrziată a dinţilor
E. inhibarea dezvoltării mandibulei
A,B,C (10, pag. 444)

161. Sugerea în timpul alăptării este legată de:
A. ingestia hranei
B. satisfacerea foamei
C. nevoia de somn
D. asigurarea respiraţiei orale
E. prognatia mandibulară
A,B,C (10, pag. 440)

162. Tulburările de pronunţie care însoţesc anomaliile dento-maxilare sunt:
A. bîlbîială
B. sigmatismul
C. dislalia
D. rinolalia
E. rotacismul
B,C,E (10, pag. 384)

163. Acţiunea muşchilor prin intermediul inserţiilor are următoarele aspecte adevărate:
A. este mult mai evidenţa la maxilar
B. este mai puţin evidenţa la mandibulă
C. mandibulă reprezintă sediul unor inserţii musculare numeroase şi puternice
D. subiecţii care fac mişcări masticatorii susţinute au o dezvoltare robustă a mandibulei

30

E. sub influenţa dominantă a fasciculului anterior se produce hipertrofia părţii anterioare a
ramurii ascendenţe a mandibulei
C,D (10, pag. 405)

164. Aplicarea indirectă a forţelor musculare prin intermediul sistemului dentar are
următoarele aspecte:
A. generatorul de forţe este aparatul muscular; direcţia principală verticală şi sensul ei, în sus,
sunt date de contracţia muşchilor ridicători
B. în timpul masticaţiei forţă musculară are două sensuri: unul către maxilar şi altul către
mandibulă
C. şocurile mandibulei transmit o cantitate mică de forţă la nivelul maxilarului superior, la
nivelul oaselor faciale şi chiar craniene
D. forţele de masticaţie, având tot o origine musculară, se transmit direct de la muşchi la os
E. se poate consideră deci parodonţiul dentar că alcătuind un "imens teritoriu de inserţie
funcţională"a muşchilor mobilizatori la teritoriul oaselor maxilare
A,B,E (10, pag. 408)

165. Când vorbim de interpozitia heterotropa cu succiune intensă, avem în vedere
următoarele:
A. se produc contracţii puternice ale musculaturii labiale a muşchiului moţului bărbiei
B. succiunea determină o creştere pronunţată a presiunii intraorale
C. presiunea atmosferica necontracarata va avea un efect deformant asupra maxilarelor şi
arcadelor dentare
D. absenţa şanţurilor juxtacomisurale şi a depresiunilor jugale
E. apăr modificări ale degetului interpus, unghia fiind mai netedă şi mai lucioasă decât celelalte
A,C,E (10, pag. 437)

166. În cazul obiceiurilor de interpunere a unor părţi moi ale aparatului dentomaxilar
arcadele dentare următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. interpozitia buzei superioare se poate însoţi de prodenţie inferioara şi retrodentie superioară
B. interpozitia buzei inferioare are efecte inverse: prodenţie superioara şi retodentie inferioara
C. interpozitia obrajilor părţile laterale ale arcadelor dentare sindromul Cauhepe, caracterizat
prin ocluzie deschisa şi ocluzie inversa laterala
D. interpozitia părţilor moi se face de obicei momente de concentrare, de tensiune psihica
E. interpozitiile limbii au loc cel mai adesea cu desfăşurarea paranormala a deglutiţiei şi
fonatiei
A,B,D,E (10, pag. 443)

167. în ceea ce priveşte influesnta presiunii musculare aplicate pe suprafeţele osoase
putem afirma următoarele:
A. constituie aspectul cel mai uşor de sesizat
B. se acorda o importanta antagonismului deforte generate de grupa muschilor interni (limba
şi planşeu ) şi grupa muschilor externi
C. se considera ca direcţia de creştere a arcadelor şi apofizelor alveolare se face în exteriorul
unui culoar, în care forţele izvorâte din acţiunea celor doua grupe musculare antagoniste se
echilibrează

31

D. exercitarea partial a funcţiilor se face cu apariţia unor rezultante spre vestibular sau oral fata
de aceasta linie a arcadelor
E. ciclul de timp în care diversele funcţii sunt repetate cu o constanţa mai mare sau mai mică
este de 18 ore
A,B,D (10, pag. 406)

168. în comportamentele articulatorii anormale se poate observă:
A. sprijinul limbii pe suprafaţa palatinala a molarilor în articularea labio-dentalelor
B. sprijinul limbii pe suprafaţa palatinala a incisivilor superiori
C. interpozitia limbii către incisivi
D. interpozitia limbii către premolari
E. sprijinul limbii pe faţă linguală a incisivilor inferiori în articularea dentalelor
B,C,D,E (10, pag. 381)

169. în ocluziile adânci acoperite:
A. apare o activitate crescută a fasciculului anterior al temporalului
B. apare o activitate crescută a maseterului
C. limbă ocupă o poziţie mai posterioară
D. când pleacă de la poziţia de repaus la cea de contact mandibula face o mişcare în sus şi
înainte
E. când pleacă de la poziţia de repaus la cea de contact face o mişcare în sus şi înapoi
B,C,E (10, pag. 364)

170. Reducerea considerabilă a suprafeţei de contact ocluzal apare în următoarele
anomalii dento-maxilare:
A. ocluzie distalizata
B. ocluzie adâncă
C. ocluzie deschisă
D. ocluzie progena cu inocluzie sagitală
E. ocluzie progena fără inocluzie sagitală
A,C,D (10, pag. 345-346)

171. Timpii deglutiţie sunt:
A. timpul I faringian
B. timpul ÎI bucal
C. timpul III esofagian
D. primul timp, timpul bucal
E. timpul ÎI faringian
C,D,E (10, pag. 350-351)

172. Tulburările dezvoltării aparatului dentomaxilar care au influenţe asupra respiraţiei
sunt:
A. prognatismul maxilar
B. îngustarea maxilarului superior
C. prognatismul mandibular
D. retropozitia mandibulei

32

E. ocluzia deschisă
B,D,E (10, pag. 326)

173. Aspectele decelabile pe o electromiogramă sunt:
A. amplitudinea potenţialului electric;
B. intensitatea contracţiei musculare;
C. frecvenţă impulsurilor nervoase care ajung la muşchi;
D. viteză de transmitere a impulsului nervos;
E. durată şi cronologia apariţiei potenţialelor de acţiune.
A,C,E (10, pag. 412)

174. Caracteristicile tipului constituţional leptosomatic sunt:
A. etajul inferior micşorat;
B. profil drept;
C. gnation situat anterior de planul Simon;
D. compresie de maxilar;
E. fantă labială deschisă.
D,E (10, pag. 327)

175. Echilibrarea acţiunilor musculare ca parte componenta a terapiei anomaliilor dento-
maxilare presupune:
A. modificarea comportamentului neuro-muscular a grupelor musculare deficitare;
B. stabilirea unui echilibru adecvat de tonus între grupele musculare antagoniste;
C. folosirea contracţiei musculare că sursă de energie în vedere corectării modificărilor
morfologice;
D. stimularea neuro-musculară a grupelor musculare cu tonicitate redusă;
E. inhibarea neuro-musculară a grupelor musculare cu tonicitate crescută.
A,B,C (10, pag. 415)

176. Factorii principali care determină retrognatia mandibulei sunt:
A. cauze congenitale;
B. alimentaţia artificială;
C. obiceiurile vicioase;
D. respiraţia orală;
E. interpozitia limbii între arcadele dentare.
A,B,C (10, pag. 326)

177. Partea statică a comportamentului muscular se referă la:
A. tonusul de repaus;
B. tonusul de efort;
C. tonusul de postură;
D. tonusul de repaus şi de postură;
E. variantele a,b,c sunt corecte.
A,C,D (10, pag. 414)

178. Perioadele principale ale variaţiilor funcţionale masticatorii sunt;

33

A. perioada prenatală:schiţa funcţională;
B. perioada primei dentiţii neabrazate care cere o presiune funcţională maximă;
C. perioada primei dentiţii abrazate;
D. a II-a dentiţie neabrazata;
E. a II-a dentiţie abrazata care cere o presiune funcţională minima.
A,C,D (10, pag. 333)

179. Principalele tulburări de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar care determină
respiraţia
orală sunt:
A. îngustarea maxilarului superior;
B. retropozitia mandibulei;
C. ocluzia deschisă;
D. angrenajul invers;
E. ocluzia inversă încrucişata.
A,B,C (10, pag. 326)

180. Terapia cu aparate funcţionale se bazează pe:
A. declanşarea în mod reflex a contracţiilor musculare;
B. inhibarea contracţiilor grupelor musculare hipertone;
C. normalizarea funcţiilor perturbate;
D. volum redus care nu incomodează acţiunea limbii;
E. rezultate stabile postterapeutice.
A,C,E (10, pag. 416-417)

181. Anomaliile care influenţează în mod special respiraţia sunt:
A. îngustarea maxilarului superior;
B. retropozitia mandibulei;
C. ocluzia adâncă acoperită;
D. ocluzia deschisă;
E. prognatie mandibulara.
A,B,D (10, pag. 326)

182. După modul de articulare consoanele sunt clasificate în:
A. semiocluzive;
B. bilabiale;
C. ocluzive;
D. labio-dentale;
E. linguale.
A,C (10, pag. 377)

183. în cadrul atitudinilor anormale de postură, zonele faciale de sprijin mai des interesate
sunt:
A. mentonul în zonă centrală;
B. zonele laterale ale părţii superioare a feţei;
C. zonele laterale ale părţii inferioare a feţei;

34

D. mentonul în zonă inferioară;
E. regiunea bilabiala.
A,C,E (10, pag. 436)

184. în tratamentul deglutiţiei infantile:
A. corectarea anomaliilor morfologice atrage după şine şi reeducarea funcţională;
B. aparatele ortodontice vor înlătură forţele anormale exercitate de buzele inferioare;
C. după îndepărtarea aparatului componentul funcţional poate fii identic cu cel dinainte în 6%
din cazuri;
D. se va îmbină reeducarea funcţională cu corectarea anomaliilor morfologice;
E. după îndepărtarea scutului lingual se produc schimbări imediate în secvenţele înghiţirii.
D,E (10, pag. 366)

185. Inconvenientele alimentaţiei artificiale constau în special în:
A. copilul evită să facă mişcări de propulsie;
B. ingestia de aer ( aerofagie);
C. creşte secreţia salivara;
D. absenţa stimulilor funcţionali;
E. influenţe de ordin general.
A,B,D,E (10, pag. 332)

186. Interpozitia cu succiune intensă se caracterizează prin:
A. nu există decât teoretic;
B. este modalitatea principală de producere a interpozitiilor;
C. apăr contracţii ritmice ale musculaturii labiale în jurul elementului interpus;
D. forţele declanşate de aceste mişcări sunt minime;
E. scăderea pronunţată a presiunii intraorale.
B,C,E (10, pag. 437)

187. Mecanismele prin care anomaliile dento maxilare influenţează masticaţia sunt:
A. reducerea suprafeţei de contact ocluzal;
B. dificultatea efectuării unor mişcări masticatorii,
C. lezarea directă a mucoasei de pe maxilarul antagonist;
D. limitarea mişcărilor masticatorii prin blocaje;
E. cariile dentare în perioadă dureroasă.
A,B,C,D (10, pag. 345)

188. Al patrulea timp al deglutiţiei, după unii autori, constă în:
A. relaxarea sfincterului cardial;
B. trecerea bolului alimentar în stomac;
C. contracţia sfinterului piloric;
D. declanşarea secreţiei gastrice;
E. inhibarea secreţiei salivare.
A,B (10, pag. 352)

189. Alimentaţia artificială prezintă unele inconveniente ce constau în:

35

A. absenţa stimulilor funcţionali de propulsie a mandibulei;
B. creşterea secreţiei salivare;
C. ingestia, împreună cu laptele, a unei cantităţi de aer ( aerofagie);
D. reducerea calităţilor nutritive şi imunologice ale substituentului ( lapte artificial), cu
repercusiuni de ordin general;
E. scăderea travaliului muscular.
A,C,D,E (10, pag. 332)

190. Alimentele de consistenţă crescută oferă cele mai bune condiţii pentru:
A. efectuarea unor mişcări masticatorii susţinute;
B. creşterea secreţiei salivare;
C. creşterea secreţiei gastrice;
D. scăderea secreţiei salivare;
E. efectuarea unor mişcări masticatorii lente.
A,B (10, pag. 343)

191. Anomaliile dentomaxilare, odată instalate, pot micşora eficientă masticatorie prin mai
multe mecanisme:
A. mărirea suprafeţei de contact ocluzal;
B. reducerea suprafeţei de contact ocluzal;
C. absenţa sau dificultatea în efectuarea unor mişcări masticatorii;
D. lezarea directă a mucoasei de pe maxilarul antagonist;
E. exacerbarea mişcărilor masticatorii.
B,C,D (10, pag. 345-347)

192. Bilanţul forţelor cuprinde:
A. tonicitatea musculară;
B. masticaţia;
C. fonatia;
D. deglutiţia;
E. respiraţia.
A,B,C,D (10, pag. 406)

193. Deglutiţia la nou-născut:
A. buzele asigură închiderea etanşă a cavităţii bucale;
B. în repaus, crestele maxilare fiind dezvoltate, părţile laterale ale limbii pătrund între cele două
maxilare, menţinându-le depărtate;
C. maxilarele sunt menţinute depărtate prin interpozitia limbii în zonă frontala;
D. maxilarele sunt menţinute depărtate prin interpozitia, în zonele laterale, a mucoasei jugale şi
a musculaturii obrazului;
E. deglutiţia cu arcadele depărtate se numeşte deglutiţie de tip infantil.
A,C,D,E (10, pag. 353)

194. După Ackermann, perioadele principalelor variaţii funcţionale masticatorii sunt:
A. perioadă prenatală: succiune labioalveololinguala;
B. perioadă postnatala: schiţa funcţională;

36

C. perioadă primei dentiţii abrazate;
D. a doua dentiţie neabrazata;
E. a doua dentiţie abrazata.
C,D,E (10, pag. 334)

195. După Costa, stereotipurile dinamice de masticaţie sunt:
A. stereotipul dinamic masticator tocător;
B. stereotipul dinamic masticator frecator;
C. stereotipul dinamic masticator intermediar;
D. stereotipul dinamic masticator masseterin;
E. stereotipul dinamic masticator pterigoidian.
A,B,C (10, pag. 335)

196. După Korkhaus, retrognatia mandibulară se poate datora:
A. unei lipse de închidere a fantei labiale în repaus;
B. unor cauze congenitale;
C. unei proeminente anterioare a arcadei superioare;
D. unei alăptări artificiale;
E. unor obiceiuri vicioase.
B,D,E (10, pag. 326)

197. Echilibrarea tonusului muscular se realizează în practică prin:
A. reducerea tonusului muscular al unei grupe;
B. mărirea tonusului muscular al altei grupe;
C. efectuarea ritmică a unor exerciţii de gimnastică musculară;
D. micşorarea masei musculare prin metode chirurgicale;
E. reinsertii musculare.
B,C (10, pag. 416)

198. Efectul aplicării directe a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase este rezultatul:
A. forţei muşchiului;
B. comportamentului muscular în desfăşurarea diferitelor funcţii;
C. antagonismului dintre forţele generate;
D. timpului cât se exercită aceste forţe:
E. nu e semnificativ.
A,B,C,D (10, pag. 406)

199. Electromiografia:
A. este o metodă care apreciaza funcţia după potenţialele de acţiune;
B. este o care apreciaza funcţia după pragul de sensibilitate ;
C. se realizează perioadele de repaus muscular;
D. se realizează perioadele de acţiune a muşchiului;
E. potenţialele de acţiune se materializează prin apariţia unui platou izoelectric.
A,C,D (10, pag. 412)

200. În digestie, cavitatea bucală are rol în:

37

A. prehensiunea alimentelor;
B. deglutiţie;
C. impregnarea gastrică;
D. fragmentareă alimentelor în vederea deglutiţiei;
E. digestia propriu-zisă.
A,B,D (10, pag. 331)

201. În situaţia coexistentei anomaliilor dento-maxilare şi a respiraţiei orale, se poate pune
în evidenţa, de la caz la caz:
A. că respiraţia orală a precedat şi este una din cauzele anomaliei dento-maxilare;
B. că anomalia dento-maxilară a favorizat instalarea respiraţiei orale;
C. că amândouă s-au instalat şi evoluează paralel că manifestări ale aceluiaşi teren predispozant;
D. nu se poate stabili o corelaţie între respiraţia orală şi anomalia dento-maxilară;
E. nici una din cele de mai sus.
A,B,C (10, pag. 329)

202 În timpul deglutiţiei de tip adult, mişcarea dorsumului limbii:
A. ondulează către anterior;
B. ondulează către posterior;
C. este asemănătoare peristaltismului;
D. separă cavitatea bucală de cea nazală;
E. face contact cu peretele posterior al faringelui.
B,C,D,E (10, pag. 354)

203. În timpul deglutiţiei de tip adult, vârful limbii:
A. se mişcă în sus şi înainte, şi face contact cu faţă palatinala a incisivilor;
B. se mişcă în sus şi înainte, şi face contact cu mucoasă palatinala, imediat în spatele incisivilor;
C. se mişcă în jos şi înainte şi ia contact cu faţă orală a incisivilor inferiori;
D. se mişcă înainte şi ia contact cu feţele orale ale incisivilor;
E. se interpune între arcade.
A,B (10, pag. 354)

204. În timpul erupţiei caninilor şi molarilor temporari:
A. limbă pătrunde între arcadele dentare în zonă anterioară, contribuind la fixarea unei poziţii
mandibulare;
B. limba determină fixarea spaţiului de inocluzie fiziologică;
C. iniţial, limba rămâne între arcadele dentare în timpul deglutiţiei;
D. ulterior, limba este cuprinsă în interiorul arcadelor, care vin în contact una cu cealaltă şi se
trece la deglutiţia somatica;
E. toate răspunsurile sunt corecte;
C,D (10, pag. 353)

205. Influenţa muşchilor aparatului dento-maxilar asupra oaselor maxilare se realizează
prin următoarele modalităţi:
A. prin aplicarea directă a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase;
B. prin intermediul inserţiilor osoase;

38

C. prin aplicarea directă a forţelor musculare;
D. prin poziţia pe care o ocupă în contextul aparatului dento-maxilar;
E. prin intermediul sistemului dentar (10, aplicare indirectă a forţelor musculare).
A,B,E (10, pag. 405)

206. Intensitatea forţei masticatorii depinde de:
A. puterea de contracţie a muşchilor;
B. pragul de tolerantă;
C. sensibilitatea musculară;
D. sensibilitatea dentară;
E. suportul osos maxilar.
A,B (10, pag. 341)

207. Interpunerea cu muşcare a buzei inferioare poate produce:
A. înclinarea palatinala a dinţilor superiori;
B. înclinarea vestibulară a dinţilor inferiori;
C. înclinarea vestibulară a dinţilor superiori;
D. înclinarea orală a dinţilor inferiori;
E. vestibularizarea dinţilor superiori inferiori.
C,D (10, pag. 407)

208. Particularităţile stadiului bucal la adult de deglutiţie :
A. vârful limbii este situat la nivelul sau imediat sub nivelul planului incisivilor inferiori;
B. sagital, între vârful limbii şi faţa linguală a incisivilor inferiori, rămâne un spaţiu de 5-7 mm;
C. părţile laterale ale limbii în contact cu coletul dinţilor laterali superiori;
D. palatul moale atinge dorsumul lingual;
E. toate răspunsurile greşite.
A,B,C,D (10, pag. 354)

209. Reflexul masticator iniţial:
A. este tactilogustavokinestezic;
B. este tactilokinestezic;
C. este caracterizat prin mişcări de sugere;
D. este caracterizat prin secreţie salivare ;
E. este precedat de schiţe de mişcări masticatorii pentru alimentele păstoase, concomitent cu
erupţia dinţilor.
B,C,D (10, pag. 333)

210. Respiraţia orală intervine în cadrul dezvoltării aparatului dento-maxilar prin:
A. acţiune directa asupra boltii;
B. compresiune pereţilor laterali maxilarului superior prin intermediul muschilor obrazului;
C. împiedicarea acţiunii de compresie a limbii la nivelul pereţilor laterali ai boltii;
D. modificări comportamentul complexului hioidian, ce favorizează o retropoziţie a mandibulei
şi limbii, cu tulburări în dezvoltarea transversala;
E. dezechilibru intre presiunea negativă a inspiraţiei nazale şi hipertensiunea expiraţiei bucale.
A,B,C,E (10, pag. 324-325)

39


211. Susţinătorii teoriilor care admit influenta negativa a anomaliilor dento-maxilare
asupra respiraţiei aduc în sprijin următoarele argumente şi observaţii:
A. în legatura stransa intre scheletul nazal facial participarea scheletului nazal deformaţiile
maxilarelor;
B. predispoziţie la inflamaţii în mod frecvent, de îngustimea pasajului nazal;
C. fenomene de staza limfatica şi circulatorie, datorate îngustimii pasajului nazal;
D. variaţiile de poziţie ale limbii unele anomalii dento-maxilare;
E. toate răspunsurile corecte.
B,C,D (10, pag. 326)

212. Timpii deglutiţiei sunt următorii, cu excepţia:
A. timpul bucal;
B. timpul faringian;
C. timpul epiglotic;
D. timpul esofagian;
E. timpul gastric.
A,B,D (10, pag. 350-351) C, E

213. Tipul leptosomatic a lui Evans se caracterizează prin:
A. fata prelungita;
B. fanta labial inchisa ;
C. compresiune de maxilar;
D. lipsa vegetaţiilor adenoide;
E.tendinta alergica .
A,C,E (10, pag. 327)

214. Tonicitatea buzelor se apreciază:
A. in funcţie de rezistenta pe care o opune la deget;
B. în funcţie derezistenta pe care o opune la doua degete;
C. în funcţie de rezistenta pe care o opune la police;
D. în funcţie de rezistenta pe care o opune la aplicarea palmei;
E. în funcţie de rezistenta pe care o opune la tractionarea cu oglinda .
A,B (10, pag. 415)

215. Triturarea alimentelor, după Maronneaud, comportă următoarele faze:
A. faza de atac;
B. faza de orientare;
C. faza periocluzala;
D. faza juxtaocluzala;
E. faza de ocluzie.
A,B,D,E (10, pag. 337)

216. Tulburările masticatorii, ca factori predispozanţi în producerea anomaliilor dento-
maxilare, intervin pe mai multe căi:

40

A. datorită activităţii insuficiente, musculatură masticatorie şi oasele maxilare sunt mai puţin
dezvoltate;
B. abraziunea fiziologică în ultima perioadă a dentiţiei temporare lipseşte sau este foarte redusă;
C. secreţia salivară este mai crescută;
D. migrarea orizontală şi verticală a dinţilor;
E. cariile dentare în perioadă dureroasă.
A,B,D,E (10, pag. 344)

217. Pasajul aerian nazo-faringian poate realiză adaptarea curentului de aer datorită
A. arhitectonicii speciale
B. structurii osului maxilar
C. funcţiilor glandulare
D. ţesutului venos erectil
E. poziţiei mandibulare
A,C,D (10, pag. 318)

218. Trecerea coloanei de aer prin cavitatea orală se soldează cu deficiente în ceea ce
priveşte
A. reglarea cantităţii de aer
B. umectarea şi sterilizarea aerului
C. reducerea globală a debitului de aer la nivel pulmonar
D. structură osului alveolar
E. tulburări de erupţie dentară
A,B,C (10, pag. 321)

219. Aerul inspirat pe gură are ca efect:
A. o acţiune directă asupra bolţii palatine
B. lipsă de eficientă a buzei superioare
C. retroalveolodontia superioară ???? prodenţie
D. ocluzia adâncă acoperită
E. efectul de tiraj asupra aerului aflat în cavităţile nazale şi sinusale
A,B,C, E (10, pag. 323)

220. Alimentarea artificială a sugarului prezintă unele inconveniente
A. copilul execută mişcări de retropulsie
B. ingestia unei cantităţi de aer (10, aerofagie)
C. creşterea secreţiei salivare
D. absenţa stimulilor funcţionali de propulsie a mandibulei
E. prezenţa deformaţiei rahitice a maxilarelor
A,B,D,E (10, pag. 332)

221. Intensitatea forţei masticatorii că factori predispozanţi pentru producerea
anomaliilor dentomaxilare intervin prin mai multe căi
A. musculatură masticatorie şi oasele maxilare sunt dezvoltate mai puţin
B. abraziunea fiziologică lipseşte sau este foarte redusă
C. apariţia ocluziei adânci acoperite

41

D. apariţia hipersecreţiei salivare
E. migrări verticale şi orizontale ale dinţilor cu apariţia blocajelor în mişcările mandibulei
A,B,E (10, pag. 344)

222. Anomaliile dento-maxilare pot micşora eficianta masticatorie prin mai multe
mecanisme
A. reducerea suprafeţei de contact ocluzal
B. absenţa sau dificultatea de efectuare a unor mişcări masticatorii
C. limitarea mişcărilor masticatorii prin blocaje
D. dinţii pot leza direct mucoasă de pe maxilarul antagonist
E. prezenţa ocluziei echilibrate
A,B,C,D (10, pag. 345)

223. Ipoteze pentru a explică transportul bolului de pe dorsum-ul lingual în faringe sunt
A. coborârea limbii în planşeul bucal
B. deplasarea bolului este asigurată prin contracţia muşchiului milohiodian
C. deschiderea epiglotei
D. undă peristaltica a limbii
E. undă peristaltica faringiană
B,D,E (10, pag. 355)

224. Prelungirea şi permanentizarea stadiului de deglutiţie infantilă s-ar datora
A. întârzieri în maturizarea musculară şi nervoasă
B. prezenţa tulburărilor rino-faringiene
C. un potenţial de creştere normal
D. prezenţa echilibrului între musculatura extra-orala şi a limbii
E. obiceiul vicios de sugere a degetului
A,B,E (10, pag. 360)

225. Metodele de explorare a corzilor vocale
A. laringoscopia
B. cinematografia lenta a corzilor vocale
C. ortopantomografia
D. glotografia electrica
E. linguopalatograma
A,B,D (10, pag. 370)

226. O mişcare a corzilor vocale(10, ciclu) se compune din următoarele faze
A. faza de depărtare a corzilor vocale( abducţie)
B. faza de neutralitate
C. faza de elongaţie
D. faza de apropire( adductie)
E. faza de acolare
A,C,D,E (10, pag. 373)

227. Dislalia poate avea forme variate:

42

A. sigmatismul
B. rotacismul
C. dislalia labialelor
D. rinolalia
E. disritmiile
A,B,C (10, pag. 384)

228. Muşchii aparatului dento-maxilar au o influenţă asupra oaselor maxilare prin
următoarele modalităţi:
A. prin intermediul inserţiilor osoase
B. prin inremediul articulaţiei temporo-mandibulare
C. prin aplicarea a presiunilor musculare pe suprafeţele osoase
D. prin poziţia de echilibru a mandibulei
E. prin aplicarea a forţelor musculare prin intermediul sistemului dentar
A,C,E (10, pag. 405)

229. Pe o electromiogramă se poate aprecia:
A. amplitudinea potenţialului electric
B. modificările de poziţie a organelor componente
C. energia cinetica
D. frecventa impulsurilor nervoase care ajung la muşchi
E. durata şi cronologia apariţiei potenţialelor de acţiune la diferiţi muşchi
A,D,E (10, pag. 412)

230. Obiectivele terapeutice urmărite în echilibrarea acţiunilor musculare:
A. stabilirea unui echilibru adecvat privind tonusul grupelor musculare antagoniste
B. utilizarea aparatelor ortodontice activ mobilizabile
C. modificarea comportamentului neuro-muscular grupelor musculare deficitare
D. utilizarea aparatelor ortodontice fixe
E. folosirea contracţiei musculare ca sursă de energie în vederea corectării modificărilor
morfologice
A,C,E (10, pag. 415)

231. Principiile comune tuturor tipurilor de aparate funcţionale:
A. declanşează în mod reflex contracţii musculare
B. descompune forţele verticale
C. contribuie la normalizarea funcţiilor perturbate
D. stimulerea erupţiei dentare
E. expansiunea activă a maxilarelor
A,B,C (10, pag. 416)

232. Consecinţele obiceiului de sugere a policelui:
A. tonusul labial scăzut
B. modificarea ariei de acţiune( incompetentă labială)
C. retrodentia superioară
D. tip anormal de deglutiţie( sindrom protruziv anterior)

43

E. prognatia mandibulara funcţională
A,B,D (10, pag. 439)

233. Efectul interpozitiei obrajilor între părţile laterale ale arcadelor determină
A. proalveolodentie superioară
B. oprire în dezvoltarea verticală a arcadelor în sectoarele laterale
C. retrognatie mandibulare funcţională
D. apariţia unei supraocluzii incisive accentuate
E. ocluzie inversă laterală
B,D,E (10, pag. 443)

234. Pentru producerea unei anomalii dento-maxilare prin obiceiuri vicioase trebuie
întrunite mai multe condiţii
A. intensitatea şi durată cu care este practicat
B. factor teren, plasticitatea oaselor maxilare
C. poziţia de echilibru a mandibulei
D. bilanţul forţelor oro-faciale
E. modelarea funcţională a articulaţiei temporo-mandibulare
A,B,D (10, pag. 444)

235. Prezenţa vegetaţiilor limfo-epiteliale ce împiedică funcţia respiratorie poate
determină
A. o deplasare înainte a mandibulei
B. întârziere în erupţia dentară
C. prezenţa tulburărilor de fonaţie
D. o extensie a capului
E. o deplasare distala a mandibulei
A,D,E (10, pag. 325)

236. Mecanisme prin care respiraţia orală intervine în dezvoltarea Ap.DM şi a feţei:
A. acţiune directă asupra bolţii care se deplasează în sus
B. musculatură obrazului are rol de compresiune asupra maxilarului superior
C. limbă apăsa pe pereţii laterali ai bolţii
D. apăr modificări în comportamentul complexului hioidian
E. lipsesc stimulii naturali de creştere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe
A,B,D,E (10, pag. 322-325)

237. Adaptarea aerului inspirat la condiţiile cerute de respiraţia pulmonară este realizată
de pasajul aerian nazo-faringian prin:
A. reglarea cantităţii şi schimbările de direcţie ale fluxului aerian
B. purificarea aerului
C. umectarea aerului
D. răcirea aerului
E. activitatea reflexă şi senzorială
A,B,C,E (10, pag. 318-319)


44

238. Căile prin care tulburările masticatorii devin factori predispozanţi pentru producerea
adm sunt:
A. dezvoltarea mai redusă a musculaturii masticatorii şi oaselor maxilare
B. abraziunea fiziologică a dinţilor temporari este crescută
C. se produc devieri ale mandibulei în drumul de închidere
D. apar migrări verticale şi orizontale ale dinţilor
E. creşterea secreţiei salivare
A,C,D (10, pag. 344)

239. Mecanisme prin care andm influenţează masticaţia:
A. reducerea suprafeţei de contact ocluzal
B. absenţa sau dificultatea în efectuarea unor mişcări masticatorii
C. limitarea mişcărilor masticatorii
D. durere
E. creşterea suprafeţei de contact ocluzal
A,B,C,D (10, pag. 345)

240. Deglutiţia cu interpoziţie linguală în zonă anterioară a arcadelor poate produce
A. ocluzie deschisă, dacă tonusul labial este scăzut
B. ocluzie deschisă, dacă tonusul labial este crescut
C. vestibularizarea incisivilor, când se asociază cu tonusul labial scăzut
D. diastemă şi treme
E. prognatism mandibular
B,C,D (10, pag. 358)

241. Deglutiţia infantilă are următoarele consecinţe:
A. vestibularizarea incisivilor superiori
B. instalarea ocluziei deschise
C. micşorarea spaţiului de inocluzie fiziologică
D. îngustarea arcadei superioare
E. lărgirea arcadei superioare
A,B,C,D (10, pag. 362)

242. Tulburările de fonaţie:
A. apar la toţi pacienţii cu AnDM
B. se pot produce chiar dacă dezvoltarea ApDM este normală
C. apar doar în unele AnDM
D. apar datorită unor comportamente musculare anormale
E. nu sunt influenţate de tratamentele ortodontice
B,C,D (10, pag. 382)

243. Influenţa acţiunii musculare asupra mandibulei se poate manifestă prin:
A. hipertrofia părţii anterioare a ramurii ascendente
B. hiperdezvoltarea regiunii unghiului mandibulei
C. oblicizarea în sens transversal a ramurii orizontale
D. curbarea marginii bazilare

45

E. hipotrofia părţii anterioare a ramurii ascendente
A,B,C,D (10, pag. 405)

244. Principiile terapiei cu aparate funcţionale
A. aparatele funcţionale declanşează contracţii musculare
B. forţele declanşate de muşchii ridicători se transmit prin intermediul aparatului direct asupra
oaselor maxilare
C. aparatul descompune forţele verticale generate de contracţia musculară, cu apariţia unor
orizontale
D. aparatul descompune forţele orizontale generate de contracţia , cu apariţia unor verticale
E. recidivele se produc frecvent după tratamentul cu funcţionale
A,B,C (10, pag. 416)

245. Influenţa obiceiurilor vicioase asupra dezvoltării apdm:
A. dormitul cu hiperextensie poate produce prognatii mandibulare
B. dormitul cu hiperflexie poate produce retrognatii mandibulare
C. sugerea degetului prodenţie
D. sugerea degetului retrodentie
E. interpozitia produce inocluzie regiunea a arcadelor
C,D,E (10, pag. 439-440)

246. Efectele interpozitiei obrajilor părţile laterale ale arcadelor :
A. ocluzie cap la cap
B. supraocluzie incisivă accentuata
C. ocluzie adâncă şi ocluzie inversă laterală
D. modificări ale mucoasei jugale
E. modificări ale mucoasei linguale
B,C,D (10, pag. 443)

247. Clasificarea consoanelor după nivelul la care se face întreruperea coloanei de aer
duce la împărţirea lor în:
A. labiale
B. labio -palatale
C. labio - dentale
D. linguo - dentale
E. linguo -palatale
A,C,D,E (10, pag. 376)

*248. Care din urmatoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al cariei:
A. sensibilitatea la agentii chimici
B. durere spontana
C. prezenta petelor cretoase şi a marmoratiilor
D. sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda
E. teste de vitalitate positive.
B (4, pag. 153)


46

*249. În ce situatii caria la nivelul smaltului are diametrul mai mare la jonctiunea smalt
dentina decat la suprafata smaltului?
A. caria radiculara
B. caria suprafetelor netede
C. caria în santuri
D. caria pe varful cuspizilor
E. caria de cement
C(4, pag. 140)

*250. Caria acuta se caracterizeaza prin:
A. Umiditate crescuta
B. Frecventa crescuta la adulti
C. Duritate la palpare
D. Evolutie lenta
E. Dentina alterata de consistenta crescuta
A(4, pag. 143)

*251. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele elemente:
A. Prezenta petelor cretoase şi marmoratiilor
B. Teste de vitalitate negative
C. Durere la agenti termici (cald) care persista cateva minute
D. Imagine radiologica cu aspect caracterictic
E. Sensibilitate la percutia transversala
A(4, pag. 150)

*252. La palpare sonda dentara poate agata din urmatoarele motive:
A. Forma fisurilor
B. Sonda foarte ascutita
C. Forta de aplicare asupra sondei
D. Prezenta cariei dentare
E. Toate de mai sus
E(4, pag. 148)

*253. Leziunile incipiente de la nivelul smaltului pot fi:
A. Detectate usor prin palpare cu sonda
B. Regresate la stadiile histologice anterioare în prezenta fluorului
C. insotite de dureri acute
D. insotite de dentina alterata
E. Depistate prin aplicarea testelor de vitalitate
B(4,pag. 146)

*254. Radiografia bite-wing este eficienta pentru evaluarea:
A. Suprafetelor ocluzale
B. Suprafetelor vestibulare
C. Suprafetelor netede aproximale
D. Muchiilor incizale

47

E. Zonei cervicale
C(4, pag. 149)

*255. caria acuta
A. durerile intense ce o caracterizeaza duc la mortificarea pulpei
B. apar izolat, la un numar mic de dinti
C. contrar denumirii, au o evolutie lenta insa afecteaza intreaga coroana
D. este mai frecventa la copii şi tineri
E. se mai numeste şi carie "imploziva"sau "fondanta"
D(4, pag. 143)

*256. Caria incipienta pe suprafetele dentare netede
A. daca este oprita în evolutie se prezinta sub forma unei pete albe cretoase
B. daca este colorata în brun sau negru insemneaza ca este oprita în evolutie
C. poate fi detectata cu sonda deoarece suprafata nu este intacta
D. se prezinta ca o pata cu transparenţa crescuta datorita reprecipitarii sarurilor minerale
E. poate fi evidentiata mai usor daca umezim smaltul
B(4, pag. 146)

*257. Caria radiculara
A. lipsa smaltului (susceptibil la atacul acid) ii confera o evolutie mai lenta
B. este usor de reconstituit
C. este la distanta mare de pulpa de aceea este, de obicei, asimptomatica
D. în faza iniţiala se prezinta ca o pata cretoasa pe suprafaţa smalţului
E. nu intereseaza cementul, acesta ramanand intact deasupra dentinei cariate
D(4, pag. 140)

*258. Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei
A. abfractia este o lipsa de substanta produsa prin frictiunea smaltului cu diferite obiecte externe
B. atritia este o linie de fractura fara dentina alterata
C. eroziunea este o pierdere de substanta ca rezultat al miscarilor functionale mandibulare
D. abrazia este o atriţie mai erodata
E. miloliza este o lipsa de substanta aparuta prin microfracturi cervicale ca urmare a flectarii
dintilor sub actiunea unor forte excentrice intense
E(4, pag. 151)

*259. Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei
A. amelosinteza perfecta este caracterizata prin geneza deficitara a dentinei
B. ameloforeza indirecta este o afectiune ereditara a smaltului
C. dentinogeneza imperfecta este ereditara şi se caracterizeaza prin smalt deficitar ca forma sau
calcefiere
D. hipotrofia amelara cronica dentinara apare cand ameloblastele sunt afectate în timpul formarii
smalţului, rezultand un smalţ deficitar
E. Displazia cronica primara se prezinta sub forma de eroziune, gropite în santuri, lipsa de
substanta cu aspect de fagure de miere
E(4, pag. 151)

48


*260. În ce constă testul Fosdick de activitate a cariei:
A. Măsurarea vitezei de formare a acidului
B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ
C. Numărarea lactobacililor
D. Screeningul streptococului mutans
E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei
B(4, pag. 153)

*261. În ce constă testul Rickles de activitate a cariei :
A. Măsurarea vitezei de formare a acidului
B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ
C. Numărarea lactobacililor
D. Screeningul streptococului mutans
E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei
A(4, pag. 153)

*262. Radiografia bite-wing este cea mai eficienta metoda de evaluare a cariilor de pe:
A. suprafetele ocluzale
B. suprafetele radiculare
C. suprafetele proximale
D. la nivelul coletului
E. pe suprafetele orale şi vestibulare
C(4, pag. 148)

*263. Caria din santuri şi gropite "forma necavitara" se caracterizeaza prin:
A. smalt cretos pe perete şi la baza gropitelor
B. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal
C. radiotransparenta sub smaltul ocluzal
D. sonda nu agata
E. coloratie brun-cenusie sub smaltul subiacent
B(4, pag. 149)

*264. Nivelurile de reactie dentinara la procesul carios sunt:
A. reactia la un atac de intensitate medie
B. reactia pe termen scurt, cu demineralizarea acida crescuta
C. reactia la un atac de intensitate scazuta
D. reactia la un atac de intensitate crescuta
E. reactia la carii oprite în evolutie, caracterizata prin niveluri acide scazute
A(4, pag. 148)

*265. Semnele subiective ale cariei dentinare sunt:
A. consistenta smaltului şi dentinei
B. sonda agata
C. aspectul rugos al suprafetei canvitatii carioase
D. sensibilitate la agenti fizici (rece) şi chimici (dulce, acru)

49

E. coloratia brun-cenusie
D(4, pag. 145)

*266. Caria radiculara are urmatoarele caracteristici:
A. începe la distanta de jonctiunea smalt-cement
B. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare, apoi pe cele proximale
C. de obicei afecteaza smaltul
D. cel mai frecvent afectati sunt molarii maxilari, caninii mandibulari, incisivii maxilari
E. este mai putin frecventa odata cu înaintarea în vârsta
B(4, pag. 141)

*267. Abrazia se produce prin:
A. Masticaţia de glucide
B. Masticaţia proteinelor
C. Depuneri tartrice
D. Periaj impropriu
E. Lucrări protetice incorecte
D(4, pag. 151)

*268. Factorii favorizanti în producerea cariilor dentare la nivelul suprafetelor netede din
zona coletului sunt:
A. Orientarea radiala a prismelor de smalt
B. Deficitul de mineralizare de la acest nivel
C. Grosimea redusa a smaltului de la acest nivel
D. Convexitatiile exagerate care duc la retentia resturilor alimentare
E. Accesul dificil al salivei la acest nivel
D(4, pag. 139)

*269. Diafannoscopia este un examen complementar indicat pentru:
A. Evidentierea cariilor incipiente
B. Evidentierea cariilor secundare marginale
C. Evidentierea cariilor radiculare
D. Evidentierea cariilor de pe fetele proximale ale dintilor frontali în faza incipienta
E. Evidentierea cariilor complicate
D(4, pag. 146)

*270. Diagnosticul pozitiv al carieie dentare simple se bazaeaza pe urmatoarele semne
subiective şi obiective:
A. durere pulsatila calmata la rece
B. debut acut cu durere spontana exacerbata de agenti chimici şi termici
C. sensibilitate mai mult sau mai putin dureroasa provocata de agenti fizici şi chimici
D. deschidere punctiforma a cariei pulpare
E. deschidere punctiforma a cariei pulpare
C(4, pag. 145)

271. Caria primara poate fi localizata la nivelul;

50

A. fisurilor
B. fosetelor
C. fetelor proximale
D. fetelor vestibulara şi orala
E. marginii gingivale
A,B,C,D(4, pag. 139)

272. Cariile radiculare prezinta urmatoarele caracteristici:
A. afecteaza smaltul
B. incepe la distanta de jonctiunea smalt-cement
C. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare
D. afecteaza frecvent molarii mandibulari
E. afecteaza frecvent caninii maxilari
C,D,E(4, pag. 142)

273. Caria de suprafata radiculara este denumita
A. "carie de cement"
B. "carie senila"
C. "carie radiculara"
D. "carie în coronara"
E. "carie serpiginoasa"
A,B,C,E(4, pag. 141)

274. Caria în santuri şi fosete se caracterizeaza prin;
A. deschidere mica la suprafata
B. progresie în suprafata
C. forma de triunghi cu varful spre suprafata dentara
D. forma de 2 triunghiuri unul cu varful spre suprafata dentara şi altul în profunzime cu varful
spre camera pulpara
E. evolutia cariei este asimptomatica clinic
A,D,E(4, pag. 140)

275. Caria suprafetelor netede se caracterizeaza prin;
A. sunt extinse în suprafata
B. au forma de U
C. sunt extinse în profunzime
D. evolueaza paralel cu lamele smaltului din zona
E. au evolutie rapida în dentina
A,B,D,E(4, pag. 140)

276. Cariile cu manifestare clinica"necavitara"se carcterizeaza prin:
A. prezenta de gropite adanci
B. smalt cretos la nivelul gropitelor
C. coloratie brun-cenusie a smaltului subiacent
D. sonda poate agata
E. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal

51

A,D,E(4, pag. 149)

277. Cariile radiculare pot fi localizate;
A. pe fetele proximale în 1/3 cervicala
B. vestibular
C. oral
D. pe fetele proximale în 1/3 mijlocie
E. circular
A,B,C,E,(4, pag. 141)

278. Cariile radiculare se caracterizeaza prin
A. au margini bine conturate
B. tind sa aiba forma de U
C. evolueaza rapid
D. sunt asimptomatice
E. nu sunt aproape de pulpa
B,C,D(4, pag. 140-141)

279. Descrierea leziunilor carioase se face dupa urmatoarele criterii
A. localizarea cariei
B. extinderea cariei
C. afectarea pulpei
D. rata de evolutie a cariei
E. viteza de evolutie
A,B,D,E(4, pag. 139)

280. Diagnosticul diferential al carie dentare simple se face cu:
A. gingivita marginala cronica
B. papilita
C. displaziile dentare
D. leziunile cuneiforme
E. caria complicata
C,D,E(4, pag. 151)

281.

282. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:
A. fracturile
B. atritia
C. abrazia
D. parodontita marginala cronica
E. amelogenaza imperfecta
A,B,C,E(4, pag. 151)

283. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe urmatoarele elemente:
A. sensibilitate la agenti chimici şi termici, care inceteaza odata cu indepartarea excitantului

52

B. prezenta petelor cretoase şi marmoratiilor smaltului
C. prezenta dentinei alterate
D. integritatea camerei pulpare
E. teste de vitalitate negative
A,B,C,D(4, pag. 150)

284. Microorganismele implicate în caria de radacina sunt:
A. Actinomyces viscosus
B. Streptococus mutans
C. Streptococus viridans
D. Microorganisme difteroide aerobe
E. Lactobacili
A,B,D,E(4, pag. 142-143)

285. Caria acuta (exploziva), se caracterizeaza clinic:
A. Aspect decolorat al smaltului, dentinei sau cementului cu dedurizare progresiva a tesuturilor
afectate
B. Aspect inchis maroniu al cementului
C. Dureri atenuate sau absente
D. Dureri intense cu perioade de remisiune
E. Umiditate scazuta
A,C(4, pag. 144)

286. Caria secundara şi recidiva de carie apar:
A. La nivelul cuspizilor vestibulari
B. La nivelul fetelor palatinale ale frontalilor
C. La marginea unei obturatii
D. La obturaţiile din compozite
E. La baza obturatiei
C,E(4, pag. 141)

287. Cariile de pe suprafetele dentare proximale sunt mai frecvente la:
A. Molari
B. Premolari
C. Frontali
D. Premolari temporari
E. Frontali mandibulari
A,B,C(4, pag. 140)

288. Criteriile suplimentare stabilite de Serviciul de Sanatate Publica din SUA pentru
diagnosticul cariilor din santuri şi gropite sunt:
A. Prezenta de tesut moale la baza fisurii şi gropitei
B. Prezenta smaltului de consistenta redusa care poate fi indepartat cu sonda
C. Prezenta de dentina moale şi smalt de consistenta dura
D. Prezenţa unei opacitaţi ce indica demineralizarea
E. Sensibilitate la palpare cu sonda

53

A,B,D(4, pag. 148)

289. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:
A. Leziuni dentare necarioase
B. Displaziile şi distrofiile dentare
C. Necroza pulpara
D. Hiperestezia dentinara
E. Complicatiile cariei dentare
A,B,E(4, pag. 151)

290. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele elemente:
A. Sensibilitate la agenti mecanici şi la percutia cu sonda
B. Pierderea de substanta dura dentinara sau prezenta petelor cretoase şi marmoratiilor smaltului
C. Sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda şi integritatea camerei pulpare
D. Teste de vitalitate negative
E. Teste de vitalitate pozitive
B,C,E(4, pag. 150)

291. în cazul existentei unei cavitati palparea cu sonda da o prima orientare asupra:
A. Vitalitatii dentare
B. Inflamatiei pulpare
C. Formei, adancimii şi continutului cavitatii
D. Extinderii în suprafaţa a cariei
E. Zonelor retentive
C,D(4, pag. 145)

292. Leziunile cavitare de pe suprafetele netede sunt caracterizate prin:
A. Zona opaca în dentina vizibila prin transiluminare
B. Suprafata smaltului intrerupta
C. Separarea temporara a dintelui nu usureaza diagnosticul
D. Separarea temporara a dintelui poate usura diagnosticul
E. Exista radiotransparenta
A,B,D,E(4, pag. 149)

293. Semnele subiective în diagnosticul cariei dentare sunt:
A. Tulburari fizionomice şi fonetice
B. Sensibilitate dureroasa la cald cu modificari de culoare a papilelor interdentare
C. Tulburari masticatorii şi de deglutitie
D. Sensibilitate mai mult sau mai puţin dureroasa la agenţi fizici (rece) şi chimici (dulce, acru)
E. Modificari de volum şi culoare a papilelor interdentare şi retentionarea de resturi alimentare
D,E(4, pag. 145)

294. Simptomatologia subiectiva şi obiectiva a cariei dentare este determinata de unele
aspecte morfoclinice ce sunt în functie numai de:
A. Localizarea cariei
B. Extinderea cariei

54

C. Contactul strans intre dinti
D. Rata şi viteza de evolutie a cariei
E. Marimea cariei
A,B,D(4, pag. 139)

295. Caracteristicile cariei acute sunt:
A. frecventa la adulti şi varstnici
B. evolutie rapida
C. umiditate crescuta
D. deschisa la culoare
E. dentina alterata de consistenta dura
B,C,D(4, pag. 143-144)

296. Care sunt tipurile morfologice de carie primara ?
A. cariile recidivante
B. cariile de pe suprafetele radiculare
C. cariile de la nivelul fetelor netede
D. cariile secundare marginale
E. cariile de la nivelul fisurilor şi fosetelor
B,C,E(4, pag. 139)

297. Caria profunda este:
A. carie reversibila
B. carie ireversibila
C. carie care se intinde pana la jonctiunea smalt-dentina
D. carie ce intenseaza smaltul şi dentina aproape în totalitate, ramanand doar un strat de dentina
deasupra camerei pulpare
E. carie în care se realizeaza comunicarea cu camera pulpara
B,D(4, pag. 143)

298. Colorarea cariilor radiculare este:
A. datorata expunerii suprafetelor radiculare la mediui oral
B. asociata cu remineralizarea
C. coloratie mai intensa, remineralizare mai puternica
D. coloraţie mai intensa, carie evolutiva
E. indica prezenta de dentina alterata
B,C(4, pag. 150)

299. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt:
A. capacitatea de tamponare a salivei
B. palparea
C. inspectie
D. radiografie
E. testari bacteriologice
A,C,D,E(4, pag. 152)


55

300. Mucoasele rosii, uscate, lucioase indica:
A. flux salivar redus
B. inflamatie
C. sunt asociate riscului crescut de carie
D. igiena orala necorespunzatoare
E. pacient febril
A,C(4, pag. 153)

301. Pe ce suprafete ale dintelui apare caria dentara?
A. meziale
B. distale
C. ocluzale
D. vestibulare
E. apicale
A,B,C,D(4, pag. 139)

302. Caracteristicile cariei radiculare sunt urmatoarele:
A. Progresie foarte rapida
B. Deschidere limitata
C. Extindere în suprafata
D. Extindere paralela cu lamelele smaltului
E. Sunt asimtomatice
A,C,E(4, pag. 141)

303. Care din urmatorii termeni defineste caria radiculara:
A. Carie serpiginoasa
B. Carie în croset
C. Carie senila
D. Atritie
E. Caria de biberon
A,B,C(4, pag. 141)

304. Caria în dentina prezinta urmatoarele caracteristici:
A. Este asimptomatica
B. Debuteaza cu dureri acute
C. Evolutie mai rapida
D. Produce raspunsuri care includ durerea, demineralizarea şi remineralizarea dentinei
E. Are forma de V, cu baza larga la nivelul JAD şi varful spre pulpa
C,D,E(4, pag. 147)

305. Caria în santuri şi fosete se caracterizeaza prin:
A. Evolutie în adancime
B. Extindere în suprafata
C. Deschidere mare la suprafata
D. Deschidere mica la suprafata
E. Manifestari minime în smalt

56

A,D,E(4, pag. 140)

306. Caria primara este situata la nivelul:
A. Fetelor dentare netede
B. Fisurilor şi fosetelor
C. Suprafetelor radiculare
D. Cementului
E. Marginilor incizale
A,B,C(4, pag. 140)

307. Leziunile carioase de pe suprafetele netede se caracterizeaza prin:
A. Extindere în suprafata
B. Extindere în adancime
C. Extindere paralela cu lamelele smaltului
D. Evolutie rapida
E. Deschidere mica la suprafata
A,C(4, pag. 140)

308. Caracterele clinice ale cariei dentare:
A. poate sa apara aproape pe orice suprafata a dintelui
B. cel mai des apare pe suprafetele meziale, distale şi ocluzale
C. apare pe suprafetele pe care autocuratirea este insuficienta, chiar daca curatirea artificiala este
eficienta
D. apare uneori chiar şi pe suprafeţe netede, aparent usor curaţabile (vestibulare şi orale)
E. simptomatologia cariei este determinata de localizare, extindere, rata şi viteza de evolutie
B,D,E(4, pag. 139)

309. Caria radiculara:
A. are o incidenta crescuta în ultimii ani
B. daca placa este prezenta, caria apare chiar daca radacina nu este expusa mediului bucal
C. au progresie atat de lenta incat ridica probleme de diagnostic diferential
D. poate avea ca punct de plecare suprafaţa proximala în 1/3 cervicala, de unde se extinde spre
gingie
E. uneori poate evolua circular
A,D,E(4, pag. 140)

310. Localizarea cariei:
A. din punct de vedere morfologic exista trei localizari: santuri/fosete, suprafete netede şi
suprafete radiculare
B. caria din santuri şi fosete prezinta de obicei o deschidere mica în suprafata
C. caria din santuri şi fosete se caracterizeaza prin progresia în suprafata
D. caria din sanţuri şi fosete are aspectul a doua triunghiuri suprapuse
E. caria din santuri şi fosete are o evolutie asimptomatica
A,B,E(4, pag. 140)

311. Localizarea cariei:

57

A. la nivelul dintilor frontali, cariile proximale sunt situate în centrul şi nu la marginea fetei
proximale
B. pe suprafata dintelui, caria din santuri şi fosete duce la o modificare de culoare galben-bruna
sau
albicioasa
C. caria suprafetelor netede nu apare în defecte de smalt ci acolo unde conturul dintilor impiedica
autocuratirea sau curatirea artificiala
D. cariile de pe suprafeţele proximale situate deasupra punctului de contact nu intrerup niciodata
creasta marginala
E. evolutia cariei pe suprafetele netede este, în mare, paralela cu lamele smaltului din zona
B,C,E(4, pag. 140)

312. Localizarea cariei
A. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei M
B. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei V, cu o zona larga de deschidere şi cu
apexul în forma de U
C. dupa depasirea jonctiunii amelo-dentinare, cariei de pe suprafetele netede evolueaza rapid în
dentina, extinzandu-se lateral şi pulpar
D. cariile vestibulare sau linguale tradeaza o carioactivitate mare
E. cariile proximale apar la molari şi premolari, mai rar la frontali
C,D(4, pag. 140)

313. Riscul crescut la carie se pune în evidenta, printre altele, prin:
A. identificarea demineralizarii
B. testari psihologice
C. testul ADN comparat cu al parintilor
D. testari serologice
E. testari bacteriologice
A,E(4, pag. 152)

314. Testele de activitate a cariei pot fi utile pentru:
A. anticiparea aproximativa a dintilor ce vor fi extrasi în cadrul tratamentului ortodontic
B. anticiparea necesitatii masurilor profilactice
C. stabilirea sedintelor de control
D. stabilirea prognosticului
E. stabilirea tipului materialelor şi procedeelor folosite
B,C,D,E(4, pag. 153)

315. Care este etiologia atriţiei :
A. Mişcarea fiziologică a dinţilor
B. Uzura funcţională masticatorie
C. Uzura parafuncţională
D. Idiopatică
E. Acţiune chimico-mecanică
A,B,C(4, pag. 151)


58

316. Care este simptomatologia displaziei cronice primare :
A. Leziuni asimetrice
B. Leziuni simetrice
C. Lipsă de ţesut dur sub formă de “fagure de miere”
D. Leziune posteruptivă
E. Leziune preeruptivă
B,C,E(4, pag. 151)

317. Care este simptomatologia hipoplaziei amelare neereditare :
A. Pete albe cretoase care dispar prin hidratare
B. Pete albe cretoase care nu dispar prin hidratare
C. Localizare preferenţială la frontali
D. Localizare preferenţială la molarul de 6 ani
E. Localizare preferenţială la molarii de minte
B,C,D(4, pag. 151-152)

318. Cariile în santuri şi fosete pot fi ca doua triunghiuri:
A. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare şi vârful spre camera pulpara
B. unul cu vârful spre suprafata dentara şi baza spre camera pulpara
C. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare şi vârful spre camera pulpara
D. unul cu vârful spre jonctiunea amelo-dentinara şi baza spre camera pulpara
E. suprapuse, unul cu vârful spre suprafata dintelui celalalt cu vârful spre camera pulpara
B,C,E(4, pag. 139)

319. Caria radiculara se caracterizeaza prin:
A. margini bine conturate
B. forma de U
C. evolutie lenta datorita prezentei smaltului protector
D. forma de V
E. evolutie rapida datorita absentei smaltului protector
B,E(4, pag. 140)

320. Cariile de pe suprafetele aproximale sunt frecvente la nivelul:
A. caninilor
B. frontalilor
C. molari de minte
D. premolarilor
E. molarilor
B,D,E(4, pag. 140)

321. Leziunea carioasa de pe suprafetele netede se caractezeaza prin:
A. extinsa în suprafata
B. apexul în forma de V
C. perpendiculara pe lamelele smaltului
D. cu zona larga de deschidere
E. cu forma de U

59

A,B,D(4, pag. 140)

322. Caria radiculara se mai numeste:
A. carie serpiginoasa
B. carie de colet
C. carie senila
D. carie în croset
E. carie de cement
A,C,D,E(4, pag. 140)

323. Caria radiculara afecteaza cel mai frecvent:
A. caninii mandibulari
B. caninii maxilari
C. molarii mandibulari
D. incisivii maxilari
E. incisivii mandibulari
B,C,E(4, pag. 140)

324. Microorganismele implicate în caria radiculara sunt:
A. Actinomyces viscosus
B. Actinomyces odontolylicus
C. Streptococcus sanguis
D. Nocardia
E. Streptococcus mutans
A,B,D,E(4, pag. 142)

325. Echilibrul ecologic din santul gingival sau de pe suprafetele dentare depinde de:
A. furnizarea locala de hrana
B. cantitatea fluidului gingival
C. calitatea salivei
D. continutul salivei în agenti microbieini
E. adezivitatea bacteriilor în placi sau la celule epiteliale
A,B,E(4, pag. 143)

326. Caria nereversibila poate fi:
A. caria superficiala
B. carie nepenetranta
C. carie medie
D. carie profunda
E. carie penetranta
A,C,D,E(4, pag. 143)

327. Semnele subiective ale cariei dentare sunt:
A. sensibilitatea la agenti fizici sau chimici
B. aspectul rugos al suprafetei cavitatii carioase
C. modificari de volum şi culoare a papilelor interdentare

60

D. retentionarea de resturi alimentare
E. coloratie brun-maronie
A,C,D(4, pag. 145)

328. La inspectia unei leziuni carioase se urmareste:
A. colaratia brun-maronie
B. consisteta smaltului şi dentinei
C. gradul de sensibilitate
D. aspectul rugos al suprafetei cavitatii carioase
E. modificarile de culoare pe suprafetele expuse vaderii
A,D,E(4, pag. 145)

329. Caria din santuri şi gropite, forma, "cavitara" se manifesta prin:
A. prezenta de gropite adânci
B. smalt cretos pe pereti şi la baza gropitelor
C. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal
D. substata dentinara moale la baza gropitelor
E. coloratie brun-cenusie sub smaltul subiacent
B,D,E(4, pag. 148)

330. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu:
A. lacune cuneiforme
B. abrazia
C. hiperplazia
D. eroziunea
E. fracturile
A,B,D,E(4, pag. 151)

331. Activitatea carioasa în stadiul incipient se poate detecta prin:
A. testari bacteriologice
B. identificarea demineralizarii
C. capacitatea de tamponare salivara
D. examen radiografic
E. examen citologic
A,B,C,D(4, pag. 153)

332. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe:
A. integritatea camerei pulpare
B. teste de vitalitate negative
C. pierderea de substanta dura dentinara
D. dentina dura la palpare
E. prezenta petelor cretoase şi marmoratiilor
A,C,E(4, pag. 150)

333. Leziunile dentare necarioase sunt:
A. Displaziile dentare

61

B. Distrofiile dentare
C. Abrazia dentară
D. Lacunele cuneiforme
E. Atriţia
C,D,E(4, pag. 151)

334. Caracteristocile cariilor radiculare sunt:
A. Debuteaza în cementul radicular
B. Afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare şi apoi pe cele proximale
C. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii mandibulari urmati de caninii maxilari şi incisivi
mandibulari
D. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii maxilari, premolari maxilari şi incisivi
mandibulari
E. Sunt o consecinta a boli parodontale
A,B,C(4, pag. 142)

335. Caria cronica stationara se caracterizeaza prin:
A. Localizare pe suprafetele libere ale dintilor expuse autocuratiri şi curatirii artificiale
B. Se evidentiaza ca şi o pata alba opaca atunci cand dintele este uscat
C. Demineralizarea s- a extins pana la jonctiunea amelodentinara
D. Este o carie incipienta oprita în evolutie prin suprimarea zonei de retentie
E. Este specifica persoanelor în varsta
A,D (4, pag. 144)

336. Semnele clinice ale cariei incipiente se prezintă astfel:
A. Ca şi o pata alba cretoasa pe suprafata neteda a smaltului
B. Ca şi o zona de smalt care si-a pierdut transluciditatea din cauza demineralizari
C. Ca şi o cavitate cu o cantitate redusa de dentina ramolita
D. Ca şi o cavitate cu dentina dura pigmentata
E. Nu poate fi detectata prin palparea cu sonda
A,B,E(4, pag. 146)

337. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe:
A. Durere provocata care dispare odata cu indepartarea excitantului
B. Durere provocata la rece
C. Durere provocata la cald
D. Durere provocata la dulce
E. Durere provocata la percutie în axul dintelui
A,B,D (4, pag. 150)

338. Diagnosticul diferential în caria simpla se face cu:
A. Displaziile dentare
B. Distrifiile dentare
C. Abrazia dentara
D. Hiperemia preinflamatorie
E. Pulpite cronice dschise

62

A,B,C,D(4, pag. 151)

339. Diafanoscopia evidentiaza
A. procese carioase situate pe fetele proximale ale dintilor frontali
B. procese carioase situate pe oricare dintre fetele dintilor frontali sau laterali
C. nu ajuta la diagnosticarea unei leziuni carioase
D. este utila în fazele incipiente ale procesului carios
E. reprezinta un examen complementar în diagnosticul cariei dentare
A,D,E(4, pag. 146)

340 Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele elemente
A. prezenta petelor cretoase şi a marmoratiilor smaltului
B. teste de vitalitate negative
C. teste de vitalitate pozitive
D. deschiderea camerei pulpare
E. prezenta dentinei alterate
A,C,E(4, pag. 150)

*341. Freza cilindrică nr.58 are diametrul de:
A. 0,8 mm
B. 1,2 mm
C. 1 mm
D. 1,5 mm
E. 1,7 mm
B (4 ,pag. 189)

*342. Lungimea rulourilor foloste pentru izolarea vestibulului şi a spaţiilor paralinguale
este de:
A. 5-6 cm
B. 2-3 cm
C. 3-5 cm
D. 1,5 cm
E. 2,8 cm
C (4 ,pag. 202)

*343. Freza cilindrică nr.259 are diametrul de:
A. 1,0 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 0,8 mm
E. 1,7 mm
E (4 ,pag. 184)

*344. Freza cilindroconica nr.1169 este folosită la:
A. accentuarea unghiurilor dintre pereţii laterali în cavităţile de clasă a I-a
B. paralelizarea pereţilor laterali ai cavităţilor de clasă a I-a

63

C. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile preparate pe dinţii laterali
D. bizotarea smalţului
E. finisarea amalgamului
C (4 ,pag. 190)

*345. Freza cilindroconica nr.1169 la nivelul vârfului are diametrul de ;
A. 0,8 mm
B. 0,5 mm
C. 0,3 mm
D. 0,7 mm
E. 1,0 mm
B (4 ,pag. 190)

*346. Freza cilindroconica nr.169 L are o înălţime a capului de:
A. 4,3 mm
B. 5,2 mm
C. 5,6 mm
D. 5,8 mm
E. 6,1 mm
C (4 ,pag. 190)

*347. Freza sferică nr.1/2 are un diametru al capului de:
A. 0,3 mm
B. 0,05 mm
C. 0,5 mm
D. 0,6 mm
E. 0,8 mm
D (4 ,pag. 189)

*348. Ce tip de instrument de mană se foloseşte pentru clivarea smalţului şi a dentinei:
A. dalta
B. bizotatorul de prag gingival
C. lingură Black
D. săpăligă
E. excavatorul
A (4 ,pag. 191-192)

*349. Care este numărul minim de lame tăietoare ale unei freze sferice?
A. 4
B. 6
C. 8
D. 10
E. 5
B (4 ,pag. 188)

*350. Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vată care adera?

64

A. utilizarea pensei dentare
B. lubrefierea mucoasei cu vaselină
C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina
D. lubrefierea mucoasei cu clorură de zinc
E. umezirea abundenţă cu spray-ul de apa
E (4 ,pag. 202)

*351. Dezavantajele folosirii digai sunt:
A. produce retracţia părţilor moi
B. împiedică vizibilitatea
C. consuma timp
D. împiedică conversaţia cu pacientul
E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea
bucală
C (4 ,pag. 203)


*352. Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de:
A. 0.5 mm
B. 1 mm
C. 2 mm
D. 3 mm
E. 10 mm
E (4 ,pag. 201)

*353. Freze cilindro-conice sunt frezele:
A. nr. 171
B. nr. 4
C. nr.57
D. nr.258
E. nr. 256
A (4 ,pag. 190)

*354. Frezele sferice se întrebuinţează la:
A. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
B. pregătirea retenţiei
C. extensia preparaţiei
D. atacul primar al dintelui
E. toate cele de mai sus
E (4 ,pag. 189)

*355. Rulourile de vată paralinguale au grosimea de:
A. 0,1 cm
B. 0,9 cm
C. 1 cm
D. 2 cm

65

E. 5 cm
B (4 ,pag. 202)

*356. Care este distanţă minima admisă a stratului de dentină care separă un proces carios
de pulpă dentară cu procese inflamatorii cronice?
A. 2 mm
B. 1.5 mm
C. 2.5 mm
D. 1 mm
E. 0.5 mm
B (4 ,pag. 193)

*357. Care freze sferice au diametrul capului 0,5 mm:
A. Nr. 1/4
B. Nr. 1
C. Nr. 2
D. Nr. 3
E. Nr.1/2
A (4 ,pag. 189)

*358. Freza cilindrică nr. 56 are diametrul capului de:
A. 0.8 mm
B. 1.0 mm
C. 1.2 mm
D. 1.7 mm
E. 1.3 mm
A (4 ,pag. 189)

*359. Freza pâră nr. 330 are diametrul capului de:
A. 0.80 mm
B. 0.70 mm
C. 1.00 mm
D. 1.20 mm
E. 3 mm
A (4 ,pag. 189)

*360. Lungimea rulorilor de vată variază între:
A. 1-2 cm
B. 2-3 cm
C. 3-5 cm
D. 3-4 cm
E. 5-6 cm
C (4 ,pag. 202)

*361. Poziţia Trendelenburg a pacientului se utilizează în:
A. Prepararea cavităţilor

66

B. în caz de urgenţă
C. în manoperele sângerânde
D. în manevrele executate la maxilar
E. în manevrele executate la mandibulă
B (4 ,pag. 197)

*362. Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării cavităţilor:
A. supraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesa cot
B. din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate scrâşni din dinţi
provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului
C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie
D. vibraţia produsă de piesă coţ poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampă
scriitorului"sau sindromul Raynaud
E. aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătate
E (4 ,pag. 194)

*363. Mandrenul instrumentelor rotative
A. poate fi încadrat în trei clase după OMS articolul nr.23 (4 ,piesă dreaptă, cot şi turbină)
B. este partea activă a instrumentului
C. este partea pe care se infileteaza capul frezei
D. este manşonul de plastic ce protejează capul frezei
E. se adaptează şi fixează la piesă de mână
E (4 ,pag. 187)

*364. Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A. deşi aparent reduce riscul contaminării, masca chirurgicală este de fapt un focar de infecţie
prin faptul că se încarca cu microorganisme
B. prin clatirea gurii înaintea examinării patogenitatea florei bucale este agravată deoarece sunt
mobilizate şi aduse la suprafaţa microorganismele ascunse în locurile retentive ale cavităţii
bucale
C. bacteriile de pe încălţămintea operatorului se găsesc în gură pacientului chiar şi după mai
multe ore de la tratament
D. în cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boală vacii nebune,
migrenă, spondiloză
E. la stomatologii care folosesc turbină s-a constatat o creştere a incidenţei şi gravităţii
următoarelor afecţiuni: sinuzită, angină streptococică, bronşite etc.
E (4 ,pag. 196)

*365. Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A. contrar unor opinii mai vechi, în cabinetul stomatologic, riscul transmiterii unor infecţii este
scăzut
B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare
C. bacteriile patogene din gură pacientului nu ajung decât pe încălţămintea operatorului deci nu-
i periclitează sănătatea
D. contaminarea nu este posibilă decât dacă pacientul strănuta sau tuşeşte pe medic
E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul înconjurător

67

E (4 ,pag. 196)

*366. Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A. supraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesă coţ
B. din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate scrâşni din dinţi
provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului
C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie
D.vibraţia produsă de piesă coţ poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampă
scriitorului"sau sindromul Raynaud
E. aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătate
E (4 ,pag. 194)

*367. Care este numărul minim de lame tăietoare al unei freze sferice :
A. 4
B. 6
C. 8
D. 10
E. 5
B (4 ,pag. 189)

*368. În prepararea modernă a cavităţilor nu se mai foloseşte:
A. Freza sferică
B. Freza cilindrică
C. Freza cilindro- conică
D. Freza roată
E. Freza pară
D (4 ,pag. 188-190)

*369. Pentru clivarea smalţului a dentinei se utilizează:
A. bizotatorul de prag gingival
B. lingura Black
C. dalta
D. sapaliga
E. excavatorul
C (4 ,pag. 191)

*370. Freza para este utilizata în:
A. prepararea cavităţilor de clasa I vederea obturării cu amalgam
B. prepararea cavităţilor de clasa I vederea obturării cu compozit
C. prepararea cavităţilor de clasa V vederea obturării cu amalgam
D. prepararea cavităţilor de clasa V vederea obturării cu compozit
E. îndepărtarea dentinei infectate
A (4 ,pag. 189)

*371. Lungimea capului frezei nr.245 este de:
A. 2,45 mm

68

B. 2 mm
C. 3 mm
D. 1 mm
E. 4 mm
C (4 ,pag. 189)

*372. Freza cilindroconica nr.1169 se foloseşte pentru:
A. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile de clasa IV
B. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile de clasa V
C. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile preparate la nivelul grupului lateral
D. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile de clasa I
E. realizarea şanţurilor de retenţie în cavităţile preparate la nivelul grupului frontal
C (4 ,pag. 190)

*373. La turaţii reduse presiunea efectuată pe instrument trebuie să fie:
A. mare
B. continuă
C. intermitenţă
D. inconstanţă
E. nici unul din răspunsurile de mai sus
C (4 ,pag. 194)

*374. Care dintre următoarele avantaje nu caracterizează dîgă dentară:
A. Asigură vizibilitatea
B. Asigură câmp operator curăţ
C. Asigură câmp operator uscat
D. Nu se poate steriliza
E. Protejează împotrivă instrumentelor tăioase
D (4 ,pag. 203)

375. Care dintre următoarele afirmaţii legate de presiunea exercitată asupra
instrumentarului rotativ sunt adevărate:
A. presiunea mare poate să fie continuă, atunci când lamele tăietoare ale frezei sunt ascuţite
B. presiunea mare este necesar a fi intermitentă pentru a scădea căldură frictionala
C. presiunea produce căldură în mod uniform, la nivelul tuturor pereţilor cavităţii
D. acţiunea presiunii frezei nu are efecte asupra pulpei dentare
E. presiunea aplicată pe peretele pulpar produce mai multă căldură decât dacă se direcţionează
pe pereţii laterali ai cavităţii
B,E (4 ,pag. 194)

376. Dentină de reparaţie:
A. se formează că răspuns la un proces carios de intensitate mare
B. se formează uniform pe toţi pereţii camerei pulpare
C. se formează pe peretele cavităţii pulpare adiacent stimulului
D. se formează uniform pe toţi pereţii camerei pulpare mai accentuat adiacent peretelui pulpar
E. se formează că răspuns la un stimul de intensitate medie

69

C,E (4 ,pag. 192)

377. Frezele globulare sunt utilizate pentru;
A. pregătirea retenţiei
B. bizotarea marginilor în cavităţile de clasa a III-a şi a IV-a
C. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
D. atacul primar al dintelui
E. accentuarea unghiurilor dintre pereţii laterali ai cavităţilor de clasă a I-a
A,C,D (4 ,pag. 188)

378. Grosimea cauciucului (4 ,rubber) digai poate fi;
A. medium 0,23 mm
B. gros 0,25 mm
C. subţire 0,18 mm
D. medium 0,20 mm
E. subţire 0,12 mm
B,D,E (4 ,pag. 203)

379. Odontoblastii nou formaţi;
A. nu au capacitate secretorie
B. formează dentină de reparaţie
C. nu există că şi noţiune, deoarece odontoblastii nu se regenerează după moartea celulară
D. se formează în cazul acţiunii unui stimul iritant de intensitate medie
E. se formează indiferent de intensitatea stimulului
B,D (4 ,pag. 193)

380. Orificiul cu diametru 1,5 creat de cleştele perforator al digai este pentru:
A. premolari voluminoşi
B. molari de dimensiuni mari
C. molari de dimensiuni medii
D. premolari de dimensiuni reduse
E. incisivi superiori
A,C (4 ,pag. 204)

381. Râmă digai de tip Young este:
A. are formă de"U"
B. un cadru de metal
C. radiotransparent
D. un cadru de plastic
E. radioopac
A,B,E (4 ,pag. 203)

382. Bolile infecţioase cu risc de transmitere din cabinetul stomatologic sunt
A. pneumonia
B. SIDA
C. TBC

70

D. hepatită
E. herpesul
B,C,D,E (4 ,pag. 196)

383. Braţele clamelor cu care se fixeaza piesă de cauciuc a digai au urmatoarele forme:
A. clame circumferentiale
B. clame cu aripioare
C. clame fixare aripioare
D. clame de fixare şi retracţie
E. clame cu 5 puncte de fixare
A,B,C,D (4 ,pag. 203-204)

384. Care din următoarele enunţuri reprezintă avantajele digăi:
A. ofer㎠o bun㎠vizibilitate
B. protejeaz㎠împotrivă medicamentelor iritante
C. protejeaz㎠pacientul împotrivă aspiraţiei sau înghiţirii de debriuri sau instrumentar
D. asigur㎠evacuarea lichidelor
E. izoleaz㎠pe termen scurt câmpul operator
A,B,C (4 ,pag. 202-203)

385. Care din următoarele sisteme de răcire sunt indicate
A. aerul
B. aerosolul
C. apa
D. spray-ul
E. paraŽ de cauciuc
A,C,D (4 ,pag. 194)

386. Cauciucul din componenţa digăi are grosimi diferite în funcţie de manoperă unde se
utilizează:
A. 0,10 mm
B. 0,12 mm
C. 0,14 mm
D. 0,20 mm
E. 0,21 mm
B,D (4 ,pag. 203)

387. Digă prezintă unele dezavantaje:
A. neacceptata de pacient din motive psihologice
B. consuma mult timp
C. nu se poate aplică pe dinţii tineri insufficient erupţi
D. asigura retracţia pătilor moi
E. păstrează concentraţia optimă a medicamentelor
A,B,C (4 ,pag. 203)

388. Din ce este format un instrument de mană:

71

A. mânerul
B. gâtul
C. lamă
D. mandren
E. tijă
A,B,C (4 ,pag. 190)

389. În care din următoarele cazuri se utilizează frezele sferice:
A. atacul primar al dinţilor
B. extensia preparării
C. pregătirea retenţiei
D. bizotarea marginilor
E. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
A,B,C,E (4 ,pag. 188)

390. Reacţia pulpei după indepărtarea structurii dentare este în funcţie de:
A. mecanismele de protecţie ale pulpei
B. vârstă pacientului
C. nu depinde de tipul de instrument rotativ
D. modalitatea de activare (mod acţiune)
E. sisteme de răcire
A,B,D,E (4 ,pag. 192)

391. Rulourile de vată se aplică la maxilar în zonă:
A. retroincisivă
B. retromolar
C. peste frenul labial superior
D. de o parte şi de altă a frenului
E. în zonă caninului superior
D,E (4 ,pag. 202)

392. Aspirarea ţesuturilor moi în orificiile canulei ejectorului de salivă provoacă:
A. durere
B. obliterarea ejectorului
C. singerare
D. aspiraţie ineficienţa
E. leziuni ale mucoasei planşeului bucal
B,D,E (4 ,pag. 201)

393. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm?
A. nr. 4
B. nr. 3
C. nr. 1
D. nr. 2
E. nr. 5
A,B,E (4 ,pag. 189)

72


394. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm?
A. nr 1/4
B. nr. 1/2
C. nr. 1
D. nr. 2
E. nr. 5
A,B,C (4 ,pag. 189)

395. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?
A. sferică nr. 1
B. sferică nr. 2
C. cilindrică nr. 57
D. cilindrică nr. 58
E. cilindro-conică nr. 170
B,C,E (4 ,pag. 189)

396. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm?
A. nr. 56
B. nr. 256
C. nr. 57
D. nr. 257
E. nr. 258
A,B (4 ,pag. 189)

397. Dalta:
A. se foloseşte pentru planarea smalţului şi a dentinei
B. se foloseşte pentru clivarea smalţului şi a dentinei
C. marginea tăietoare este reprezentată de un bizou pe o singură parte
D. acţionează printr-o mişcare de apăsare
E. acţionează printr-o mişcare de raclare
A,B,C,D (4 ,pag. 191)

398. În ce situaţii răcirea cu aer este ineficienţa?
A. turaţii de 5 000 rot/min
B. turaţii de 100 000 rot/min
C. turaţii de 50 000 rot/min
D. podeaua cavităţii groasă de circa 2 mm
E. podeaua cavităţii groasă de circa 1 mm
B,E (4 ,pag. 194)

399. În formulă instrumentelor de mână
A. prima cifră reprezintă lungimea lamei în zecimi de mm
B. a două cifră reprezintă lăţimea lamei în mm
C. a treia cifră reprezintă unghiul format de lamă cu axul mânerului în sutimi de arc de cerc
D. a treia cifră reprezintă unghiul format de lamă cu axul mânerului în centigrade (4 ,cg)

73

E. a patra cifră reprezintă unghiul dintre margineea tăietoare şi axul mânerului exprimat în grade
C,D (4 ,pag. 191)

400. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabilă pentru examinarea:
A. feţelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta
B. feţele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga
C. feţele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta
D. feţele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga
E. feţele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga
A,C (4 ,pag. 198)

401. Rulourile de vată pot fi menţinute în poziţie la maxilar cu:
A. automatomul
B. mătase dentară
C. clame Harvard
D. pene de lemn
E. clame Haller
C,E (4 ,pag. 202)

402. Când se ia în consideraţie reacţia pulpara la acţiunea instrumentelor rotative se va
avea în vedere:
A. Mecanismul de protecţie al pulpei
B. Vârstă pacientului
C. Sistemele de răcire
D. Tipul de structuri dentare expuse
E. Compoziţia ţesuturilor dentare
A,B,C (4 ,pag. 192)

403. Caracteristicile daltei sunt următoarele:
A. Prezintă bizou pe o singură parte
B. Mişcare de acţiune prin apăsare
C. Poate fi dreaptă
D. Se găseşte sub formă de pereche
E. Prezintă bizou dublu
A,B,C (4 ,pag. 191)

404. Care freze cilindrice au diametrul de 1 mm?
A. Nr. 57
B. Nr. 257
C. Nr. 258
D. Nr. 59
E. Nr. 259
A,B (4 ,pag. 189)

405. Cauciucul (4 ,rubber-ul) digai poate avea următoarele dimensiuni:
A. 12.5x12.5 cm

74

B. 14.5x14.5 cm
C. 15x15 cm
D. 13x13 cm
E. 10x10 cm
A,C (4 ,pag. 203)

406. Menţinerea rulourilor de vată se face prin:
A. Automaton
B. Clamele Harvard
C. Clamele Haller
D. Degetele operatorului
E. Aspiratorul de salivă
A,B,C (4 ,pag. 202)

407. Pentru molării mandibulari se utilizează următoarele clame de digă:
A. Ivory 12
B. Ivory 13
C. Ivory 14
D. Ivory 3
E. Ivory 4
A,B,C (4 ,pag. 204)

408. Poziţia de lucru în faţă pacientului se utilizează în următoarele situaţii
A. La examinarea dinţilor mandibulari anteriori
B. La examinarea dinţilor maxilari anteriori
C. La examinarea dinţilor mandibulari posteriori
D. La examinarea feţelor ocluzale ale dinţilor posteriori drepţi mandibulari
E. La examinarea feţelor linguale ale dinţilor mandibulari anteriori
A,B,C (4 ,pag. 198)

409. Utilizarea discurilor dentare trebuie însoţită de:
A. Lumina eficientă
B. Aplicaţie intermitenţă
C. Precauţie extremă
D. Bună izolare a câmpului operator
E. Separatoare cu Ivory
A,B,C (4 ,pag. 195)

410. Diga:
A. elimină conversaţia inutilă şi lavajele bucale frecvenţe
B. asigură o bună vizibilitate
C. este bine tolerată de către pacienţii astmatici
D. asigură retracţia părţilor moi
E. protejează împotrivă aspirării şi înghiţirii instrumentelor
A,B,D,E (4 ,pag. 203)


75

411. Digă (4 ,rubber-dăm):
A. nu este bine acceptată de către pacienţi
B. nu se poate aplică pe dinţii tineri, insuficient erupţi
C. se aplică pe râme metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown
D. cauciucul este de culoare albă pentru a nu produce un contrast prea mare cu dinţii
E. cauciucul poate avea mai multe grosimi
A,B,E (4 ,pag. 203)

412. Frezele sferice:
A. cu cât numărul de identificare atribuit de producător frezei este mai mic, cu atât freză are o
dimensiune mai redusă
B. se folosesc la îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
C. sunt active numai la mişcări laterale şi de penetrare
D. se folosesc la bizotarea marginilor cavităţilor
E. se folosesc la pregătirea retenţiei
A,B,E (4 ,pag. 188)

413. Gâtul sau colul instrumentelor rotative:
A. din punct de vedere al operatorului este bine să fie cât mai subţire pentru a asigură vizibilitate
asupra părţii active a instrumentului şi manipulare uşoară
B. trebuie să fie suficient de gros pentru a fi rezistent şi suficient de subţire pentru a asigură
acces şi vizibilitate
C. transmite forţele ce se exercită asupra capului în sens rotaţional şi translaţional
D. are formă conică, cu bază mare la nivelul capului şi bază mică spre mandren
E. este partea intermediară ce leagă mandrenul de capul activ
A,B,C,E (4 ,pag. 188)

414. Instrumente rotative
A. instrumentele rotative al căror cap prezintă lame se numesc freze dentare
B. termenul de "formă", aplicat unei freze dentare se referă la conturul şi siluetă capului
instrumentului
C. frezele sunt acţionate cu ajutorul pieselor de mână dar pot fi acţionate şi manual
D. înainte că freză să acţioneze în dentină, capul sau activ trebuie lubrefiat cu vaselină
E. după natură părţii active instrumentele pentru prepararea cavităţilor pot fi tăietoare sau
abrazive
A,B,E (4 ,pag. 188)

415. Părţi componente ale instrumentelor rotative
A. gâtul (4 ,colul)
B. braţul
C. capul (4 ,partea activă)
D. piciorul (4 ,tijă)
E. mandrenul
A,C,E (4 ,pag. 187)

416. Reacţia pulpei la instrumentele tăietoare rotative

76

A. pulpă dinţilor tineri este sensibilă la injuriile provocate de prepararea cavităţii însă are o
putere de recuperare mai mare decât pulpă îmbătrânită
B. frezele din oţel produc mai multă căldură decât cele din carbid
C. frezele care sunt tocite produc mai puţină căldură deoarece nu au o acţiune atât de agresivă
D. în cazul folosirii turaţiilor înalte temperatură este controlată prin scăderea presiunii, tăierea
intermitenţă şi folosirea răcirii
E. dacă grosimea dentinei rămase este sub 2 mm, răspunsul pulpar este prompt şi intens
A,B,D,E (4 ,pag. 191)

417. Sisteme de răcire a frezelor
A. spray-ul (4 ,apa + aer) este mai avantajos decât răcirea cu apa
B. răcirea cu aer este eficientă chiar şi în cazul cavităţilor în care grosimea stratului de dentină
este mai mică decât 2 mm
C. răcirea cu aer produce aerosol nociv prin încărcătură microbiana
D. răcirea cu apa este eficientă însă este necesar un sistem eficient de evacuare
E. în cazul răcirii cu spray, este bine că apa să fie încălzită la cca 54sC
A,C,D,E (4 ,pag. 191)

418. Care freze cilindrice au diametrul de minimum 1 mm :
A. Nr. 56
B. Nr. 257
C. Nr. 258
D. Nr. 259
E. Nr. 256
B,C,D (4 ,pag. 189)

419. Care freze sferice au diametrul capului peste 1 mm :
A. Nr. 4
B. Nr. 3
C. Nr. 1
D. Nr. 2
E. Nr. 5
A,B,E (4 ,pag. 189)

420. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm :
A. Nr. A¼
B. Nr. A½
C. Nr.1
D. Nr.2
E. Nr.5
A,B,C (4 ,pag. 189)

421. Frezele sferice se utilizează în:
A. îndepărtarea ţesuturilor dure dentare
B. bizotarea marginilor
C. pregătirea retenţiei

77

D. extensia preparării
E. atacul primar al dinţilor
A,C,D,E (4 ,pag. 188)

422. Un instrument de mână este format din:
A. tijă
B. mandren
C. mânerul
D. gâtul
E. lamă
C,D,E (4 ,pag. 190)

423. Care din instrumentele de mână sunt pereche?
A. toporişcă
B. bizotatorul de prag gingival
C. săpăligă
D. dalta
E. sondă dentară
A,B (4 ,pag. 191-192)

424. Reacţia pulpara la instrumentele rotative depinde de:
A. vârstă pacientului
B. tipul de instrument activ
C. sistemele de răcire
D. evoluţia leziunii carioase
E. adâncimea leziunii carioase
A,B,C (4 ,pag. 192)

425. În cabinetul stomatologic sunt acceptate următoarele poziţii operatorii:
A. cu antebraţul sprijinit pe umerii pacientului
B. în faţă pacientului (4 ,oră 6)
C. în dreaptă (4 ,oră 9)
D. în stânga (4 ,oră 9)
E. în spatele pacientului (4 ,oră 12)
B,C,E (4 ,pag. 197)

426. În cabinetul stomatologic se pot transmite următoarele boli infecţioase:
A. herpesul
B. hepatită
C. SIDA
D. TBC
E. pneumonia
A,B,C,D (4 ,pag. 196)

427. Freză pară are următoarele caracteristici:
A. unghi de întâlnire cu partea laterală rotunjit

78

B. partea frontala plată
C. lungimea capului de două ori mai mare decât lăţimea
D. lungimea capului de trei ori mai mare decât lăţimea
E. partea frontala convexă
A,B,D (4 ,pag. 189)

428. După designul capului instrumentele sunt împărţite în:
A. instrumente sferice
B. instrumente cilindrice
C. instrumente cilindro-conice
D. instrumente tăietoare
E. instrumente abrazive
D,E (4 ,pag. 188)

429. Formă părţii active se referă la:
A. conturul capului instrumentului
B. silueta capului instrumentului
C. gâtul instrumentului
D. colul instrumentului
E. mânerul instrumentului
A,B (4 ,pag. 188)

430. Caracteristicile dălţii sunt următoarele:
A. bizou pe o singură parte
B. bizou dublu
C. mişcare de acţiune prin apăsare
D. mişcare de acţiune prin presiune
E. marginea tăietoare şi lamă formează un unghi de 90 grade
A,C,E (4 ,pag. 191)

431. Digă are următoarele dezavantaje:
A. Neacceptarea de către pacient pe motiv psihic
B. Consumator de timp la aplicare
C. Nu se poate folosi pe dinţi cu erupţie imcompleta
D. Nu asigură câmp operator curăţ
E. Nu asigură o bună vizibilitate
A,B,C (4 ,pag. 203)

432. Fiecare instrument rotativ este format din
A. mandrenul
B. colul
C. partea activă
D. trei componente
E. nici un răspuns corect
A,B,C,D (4 ,pag. 187)


79

433. Ce fel de instrumente tăietoare cunoaşteţi
A. săpiţă
B. dalta
C. bizotatorul de prag gingival
D. fuloarul de ciment
E. toporişcă
A,B,C,E (4 ,pag. 191)

434. Frezele sferice sunt utilizate pentru
A. planarea pereţilor axiali
B. atacul primar al dintelui
C. extensia preparării
D. finisarea marginilor cavităţii
E. pregătirea retenţiei
B,C,E (4 ,pag. 188)

435. Săpiţă se foloseşte
A. printr-o mişcare de tragere
B. prin apăsare
C. pentru planarea smalţului şi dentinei
D. toate răspunsurile corecte
E. nici un răspuns corect
A,C (4 ,pag. 191)

436. Bizotatorul de prag gingival are următoarele caracteristici
A. este o toporişcă
B. este o toporişcă modificată
C. între marginea tăietoare şi axul lamei este un unghi altul decât 90 de grade
D. între marginea tăietoare şi axul lamei este un unghi de 90 de grade
E. nici un răspuns corect
B,C (4 ,pag. 191)

*437. Dimensiunea particulelor pulberii cimentului fosfat de zinc de tip I este:
A. de 40µm
B. mai mare de 30 µm
C. mai mică de 40 µm
D. mai mică de 25 µm
E. între 25-35 µm
D (4 ,pag. 303)

*438. Lacul de copal poate reduce permeabilitatea canaliculelor dentinare cu până:
A. 30%
B. 35%
C. 72%
D. 69%
E. 40% A°

80

D (4 ,pag. 295)

*439. Linerii din eugenolat de zinc se caracterizează prin:
A. PH alcalin şi efecte de iritaţie pulpara
B. PH aproape neutru şi efecte de stimulare pulpara
C. PH aproape neutru şi efect sedativ pulpar
D. PH acid şi efecte de iritaţie pulpara
E. PH cu valori cuprinse între 6-9.
C (4 ,pag. 298)

*440. Cavitaţiile complexe:
A. implică două suprafeţe ale dintelui
B. implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui
C. implică o suprafaţa a dintelui
D. se referă la adâncimea cavităţilor
E. se referă la ariile anatomice implicate
B (4 ,pag. 172)

*441. Gravarea acidă a dentinei se face timp de:
A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde
B (4 ,pag. 328)

*442. Gravarea acidă a smalţului se face timp de:
A. 10 secunde
B. 15 secunde
C. 20 secunde
D. 30 secunde
E. 60 secunde
D (4 ,pag. 328)

*443. în ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD?
A. clasa I
B. clasa a ÎI-a
C. clasa a V-a
D. clasa a VI-a
E. clasa a III-a
D (4 ,pag. 174)

*444. Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte:
A. de la 1% la 13,4%
B. de la 1% la 1,9%
C. de la 1% la 28,6%

81

D. de la 1% la 6,8%
E. de la 2% la 13,4%
A (4 ,pag. 326)

*445. Cavităţile compuse implică afectarea a:
A. Trei suprafeţe dentare
B. Mai multe suprafeţe dentare
C. Două suprafeţe dentare
D. O singură suprafeta dentară
E. Patru suprafeţe dentare
C (4 ,pag. 172)

*446. Conform datelor actuale care este dimensiunea peretelui de dentina care asigură
protecţia pulpara chimică şi termică?
A. 1.5-2 mm
B. 2 mm
C. 2-3 mm
D. 0.5-1 mm
E. 2.5-3 mm
B (4 ,pag. 301)

*447. Primerii autogravanti ai compomerilor demineralizează dentină pe o adâncime de:
A. 0.5 micrometri
B. 0.2 micrometri
C. 0.7 micrometri
D. 0.8 micrometri
E. 0.3 micrometri
B (4 ,pag. 346)

*448. Stabilirea conturului marginal pentru cavităţile preparate pe feţele proximale
trebuie să respecte următoarele reguli:
A. Plasarea marginilor cavităţii până în ţesuturi sănătoase
B. Extinderea marginilor pentru un acces suficient manoperelor terapeutice
C. Extinderea mărginii gingivale apical faţă de punctul de contact
D. Extinderea marginilor vestibulare şi orale în interiorul ambrazurilor respective
E. Toate de mai sus
E (4 ,pag. 176)

*449. Tratamentul profilactic al cariei dentare se referă la:.
A. Remineraliyarea leziunilor incipiente
B. Sigilarea şanţurilor, fisurilor şi fosetelor
C. Modificarea dietei
D. Folosirea fluorurilor
E. Toate de mai sus
E (4 ,pag. 168)


82

*450. Hibridizarea plăgii dentinare
A. sistemele adezive de primeri cu acetonă sunt eficiente doar pe dentină excesiv de umedă
B. răşină adeziva se polimerizează concomitent cu primul strat de compozit
C. gravarea acidă globală se realizează cu acid fosforic 30-40% timp de 15 secunde
D. dentină opacă (4 ,zonă reacţiei vitale) necesită o gravare prelungită (4 ,peste 15 secunde)
E. obiceiul de a frecă primerul cu ajutorul buretelui este dăunător deoarece, la nivel microscopic,
reţeaua de colagen se prăbuşeşte
C (4 ,pag. 346)

*451. Pereţii unei cavităţi:
A. peretele despărţitor este situat între pulpă şi cavitate
B. peretele dublu se întâlneşte în cazul cavităţilor MOD
C. peretele de rezistentă asigură rezistentă cavităţii
D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decât de către gingie
E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui
E (4 ,pag. 167)

*452. Planul de tratament în caria simplă:
A. nu este nevoie de un de tratament, pur simplu se cavităţile se obturează
B. planuri de tratament: idealist realist
C. un plan solid de tratament depinde de părerea aparţinătorilor pacientului
D. secvenţa planului de tratament: fază de cunoaştere, fază de diagnosticare, fază de obturare,
fază de întreţinere şi fază de recuperare
E. tratamentele complexe vor fi eşalonate pe faze
E (4 ,pag. 167)

453. Care este principiul după care se stabileşte conturul marginal al unei cavităţi :
A. Îndepărtarea completă a smalţului subminat
B. Îndepărtarea completă a dentinei ramolite
C. Îndepărtarea completă a smalţului cariat
D. Respectarea regulilor de rezistentă
E. Respectarea regulilor de retenţie
A (4 ,pag. 175)

*454. Conturul marginal al unei cavităţi ocluzale la primul premolar superior seamănă cu
un:
A. Pătrat
B. Cerc
C. Fluture
D. Coadă de rândunica
E. Romb
C (4 ,pag. 175)

*455. Linerii din eugenolat de zinc prezintă următoarele caracteristici:
A. PH cu valori cuprinse între 6-9.
B. PH acid şi efecte de iritaţie pulpara

83

C. PH aproape neutru şi efect sedativ pulpar
D. PH aproape neutru şi efecte de stimulare pulpara
E. PH alcalin şi efecte de iritaţie pulpara
C (4 ,pag. 298)

*451. Deteriorarea adeziunii provoacă consecinţe clinice grave atunci când adeziunea se
compromite:
A. Între detritusul remanent hibridizat şi dentină sănătoasă subiacenta
B. Între bază stratului hibrid şi dentină sănătoasă subiacentă
C. În masă stratului hibrid
D. Între adeziv şi porţiunea superficială a stratului hibrid
E. Între compozit şi adeziv
B (4 ,pag. 339)

*452. Legătură adezivă poate cedă prin compromiterea:
A. coeziunii la joncţiunea răşină adeziva/strat hibrid
B. coeziunii la joncţiunea răşină adeziva/răşină compozită
C. coeziunii la joncţiunea smalţ/răşină compozită
D. coeziunii la joncţiunea răşină adeziva/canalicule dentinare
E. coeziunii la joncţiunea strat hibrid/canalicule dentinare
A (4 ,pag. 338)

*453. Zonele de minima rezistentă mecanică sunt situate:
A. între adeziv şi limită superficială a stratului hibrid
B. între adeziv şi limită profundă a stratului hibrid
C. între adeziv şi răşină compozită
D. între stratul hibrid şi canaliculele dentinare
E. între răşină compozită şi stratul hibrid
A (4 ,pag. 338 )

*454. Profunzimea impregnării dentinei demineralizate cu monomer adeziv depinde de:
A. afinitatea pentru substratul tisular
B. gradul de deshidratare dentinara
C. tipul de monomer adeziv
D. tipul leziunii carioase
E. localizarea leziunii carioase
A (4 ,pag. 332)

*455. Cavităţile de clasa a II-a se pregătesc la nivelul cariilor care evoluează pe
suprafeţele:
A. Proximale ale premolarilor
B. Proximale ale caninilor
C. Proximale ale incisivilor laterali
D. Proximale ale incisivilor centrali
E. Vestibulare ale molarilor
A (4, pag. 173)

84


*456. Conform clasificării anatomo-topografice, cavitatea de clasă I se defineşte:
A. rezultă în urmă tratamentului cariilor care evoluează pe suprafeţele proximale ăla incisivilor şi
caninilor cu păstrarea unghiului incizal
B. rezultă în urmă tratamentului cariilor care evoluează în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa
ocluzala a molarilor şi premolarilor
C. rezultă în urmă tratamentului cariilor ce evoluează în cele două treimi ocluzale vestibulare şi
palatinale ale frontalilor maxilari
D. răspunsuri corecte a,b,c.
E. rapunsuri corecte b, c
E (4 ,pag. 173)

457. Care dintre următoarele preparate comerciale sunt sisteme adezive
monocomponente:
A. Opti Bond
B. One Coat Bond
C. Clearfil Liner Bond2
D. Syntac Sprint
E. Tenure
B,D (4 ,pag. 328,343,341)

458. Dintre dezavantajele linerilor fac parte următoarele:
A. izolare termică necorespunzătoare
B. protecţie chimică prin sigilarea canaliculelor dentinare
C. lipsă rezistenţei mecanice semnificative
D. desprinderea de pe suprafaţa plăgii dentinare în timpul contracţiei de priză a compozitelor
E. alcalinitatea crescută
A,C,D (4 ,pag. 296)

459. Factorul C:
A. are o valoare cât mai aproape de 1, pentru cavitatea de clasă a I-a, unde fotopolimerizarea se
face în straturi succesive cât mai mici
B. este cu atât mai mare cu cât o cavitate are mai mulţi pereţi
C. este cu atât mai mare cu cât o cavitate are mai puţini pereţi
D. exprimă raportul între numărul de pereţi ai cavităţii de care se cuplează compozitul şi forţă
adeziunii de un perete dentar
E. exprimă raportul între numărul de pereţi ai cavităţii de care se cuplează compozitul şi
numărul de suprafeţe libere ale obturaţiei
A,B,E (4 ,pag. 323)

460. Lacurile dentare (4 ,varnish-urile) conţin răşini naturale de tipul;
A. benzen
B. sandarac
C. copal
D. clorbutanol
E. colofoniu

85

B,C,E (4 ,pag. 294)

461. Primerii au rolul de:
A. înlăturare a stratului de detritus dentinar remanent
B. umectare intimă a fibrelor de colagen
C. colabare a fibrelor de colagen,blocând permeabilitatea dentinei
D. înlocuirea manşonului de apa din jurul fibrelor de colagen
E. amortizare a solicitărilor ocluzale masticatorii
B,D (4 ,pag. 332)

462. Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare:
A. nu se modifică decât cu 1-2%
B. creşte la valoarea de 8,2%
C. creşte la valoarea de 13,4%
D. se măreşte calibrul canaliculelor dentinare
E. nu sunt demineralizate canaliculele dentinare
C,D (4 ,pag. 326)

463. Rezistentă la compresiune a cimentului fosfat de zinc poate fi compromisă prin;
A. încorporarea iniţială a unei cantităţi prea mari de pulbere
B. raport mărit pulbere/lichid
C. raport scăzut pulbere/lichid
D. încălzirea plăcuţei de sticlă pe care se spatuleaza
E. contact prematur cu lichidele bucale
A,C,E (4 ,pag. 304)

464. Avantajele linerilor din cimenturi cu ionomeri de sticlă
A. Biocompatibilitatea
B. Adezivitatea la dentină
C. Rezistentă la compresiune masticatorie superioară răşinilor compozite
D. Reducerea microinfiltratiei marginale
E. Rezistentă la compresiune masticatorie superioară celorlalţi lineri
A,B,D,E (4 ,pag. 299)

465. Concepţia terapeutică contemporană privind atitudinea faţă de plagă dentinara
recomandă
A. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare doar în scopul izolării mecanice a pulpei
dentare
B. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dnetinare doar în scopul izolării chimice a pulpei
dentare
C. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării termice a pulpei dentare
D. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării electrice a pulpei
dentare
E. Izolarea termică faţă de obturaţiile metalice atunci când grosimea plăgii dentinare care
acoperă pulpa scade sub 1mm
C,D,E (4 ,pag. 301)

86


466. Etapele în prepararea unui liner din ciment ionomere de sticlă includ:
A. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la obţinerea unei
consistente vâscoase omogene
B. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la obţinerea unei
consistente cremoase omogene
C. Încorporarea celeilalte jumătăţi de pulbere şi spatularea timp de încă 10-15 secunde
D. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 5 secunde
E. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 15 secunde
B,C,E (4 ,pag. 300)

467. Indicarea adezivilor dentinari în protecţia plăgii dentinare se datorează:
A. Capacităţii de sigilare a canaliculelor dentinare superioară lacurilor
B. Biocompatibilitatii pulpare
C. Efectului antibacterian
D. Obligativităţii condiţionării plăgii dentinare
E. Capacităţii de izolare termică
A,B (4 ,pag. 320)

468. Indicaţiile hibridizării plăgii dentinare sunt următoarele:
A. Obturaţii coronare adezive cu compozit
B. Obturaţii coronare adezive cu amalgam
C. Obturaţii cu cimenturi cu ionomeri de sticlă
D. Sigilarea preventivă a plăgii dentinare
E. Sigilarea curativa a plăgii dentinare
A,B,D,E (4 ,pag. 323,324)

469. Lacurile dentare au următoarele indicaţii:
A. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă grosimea
dentinei restanţe este mai mică de 2 mm
B. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă grosimea
dentinei este de 0,5-1 mm
C. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci când sunt
aplicate pe dentinara
D. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci când
aplicate pe pereţii de smalț
E. Reducerea hipersensibilitatii dentinare
B,D,E (4 ,pag. 295)

470. Proprietăţile cimentului policarboxilic sunt următoarele:
A. Biocompatibil prin creşterea PH-ului la 5 după o ½ h de la spatulare
B. Biocompatibil prin disocierea redusă a acidului poliacrilic
C. Rezistentă mecanică cea mai mare dintre materialele utilizate că obturaţie de bază
D. Adeziune chimică la smalţ şi dentină
E. Activitate antibacteriana similară eugenatului de zinc
A,B,D (4 ,pag. 309)

87


471. Regulile generale ale unei hibridizări optime includ
A. Gravarea dentinara cu acid ortofosforic 37% timp de 15-30 secunde
B. Gravarea dentinara cu acid ortofosforic 37% timp de 15 secunde
C. Îndepărtarea detritusului remanent dentinar într-o singură etapă
D. Îndepărtarea detritusului remanent dentinar în 3 etape distincte
E. Polimerizarea separată a răşinii adezive înaintea obturaţiei coronare cu compozit
B,D,E (4 ,pag. 346)

472. Utilizarea compozitelor fluide că obturaţii de bază este indicată deoarece
A. Au modul de elasticitate mai scăzut faţă de compozitele hibride ceea ce conferă rezistentă
mai mare la fracturare .
B. Au modul de elasticitate mai mare faţă de compozitele hibride ceea ce conferă rezistentă mai
mare la fracturare
C. Au rezistentă mai mare la compresiune faţă de compozitele hibride
D. Au rezistentă mai mare la compresiune faţă de valorile altor materiale de obturaţie de bază
E. Au contracţie mare de priză
A,D (4 ,pag. 313)

473. Avantajele prepararilor multiple sunt:
A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog
B. conduce la câştigare de timp
C. necesită un număr redus de instrumente
D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte
E. scad preţul de cost al tratamentului
A,B,C (4 ,pag. 184-185)

474. Cavitaţiile de clasă I rezultă în urmă tratamentului leziunilor carioase care evoluează:
A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzala a molarilor şi premolarilor
B. în 2/3 ocluzale vestibulare şi orale ale molarilor
C. suprafaţa palatinala a frontalilor maxilari
D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu pastarea unghiului incizal
E. în 1/3incizala a feţelor vestibulare şi orale ale dinţilor
A,B,C (4 ,pag. 173-174)

475. Coafajul indirect este indicat în cavităţi cu dentină dură şi mici zone de dentină
alterată, dacă:
A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasată strict în dreptul coarnelor pulpare
B. dinţi ce au şi alte restaurări corecte
C. accesibilitate directă
D. pacient tânăr, sănătos
E. dentină alterată ocupă o suprafaţa de până la 2mm diametru
A,C,D (4 ,pag. 315)

476. în ce situaţii îndepărtarea ţesutului cariat este indicată prima în prepararea cavităţii?
A. în cavităţi profunde

88

B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase
C. când se doreşte realizarea controlului cariei
D. la dinţi cu leziune carioasă minima
E. în cavităţi punctiforme
B,C (4 ,pag. 178-179)

477. Accesul răşinii adezive în profunzimea dentinei este influenţată de următorii factori:
A. Porozitatea matricei dentare
B. Umiditatea endogena
C. Umiditatea accidentală
D. Umiditatea exogena
E. Tipul răşinii adezive
A,B,C,D (4 ,pag. 327)

478. Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu :
A. Alcalinitate
B. Alcalinitate
C. Efect bacteriostatic
D. Stimulează indirect neodentinogeneza
E. Reduce hipersensibilitatea dentinara după obturaţii coronare recente
A,C,D (4 ,pag. 297)

479. Cavităţile de a VI-a - tratamentului leziunilor situate la:
A. Nivelul marginilor incizale ale dinţilor anteriori
B. Vârfului cuspizilor dinţilor laterali
C. Nivelul treimii cervicale orale a caninilor superiori
D. Nivelul vestibulare
E. Nivelul suprafeţelor mezio-ocluzo-distale
A,B,E (4 ,pag. 174)

480. Contraindicaţiile lacurilor dentare sunt următoarele:
A. Sub coafajele indirecte
B. Sub bazele de ciment cu ionomer de sticlă
C. Sigilarea canaliculelor dentinare înaintea obturaţiilor cu amalgam
D. Protecţia uzurii masticatorii a obturaţiilor coronare
E. Sub obturaţii de răşini acrilice compozite
A,B,E (4 ,pag. 295)

481. Linerii:
A. cazul care conţin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct indirect
B. nu realizează o izolare termică corespunzătoare
C. după cum le spune numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul cavităţilor
D. un fel de lacuri subţiri
E. conţin răşini naturale sintetice dizolvate solvenţi organici
A,B (4 ,pag. 296)


89

482. Ce instrumentar este indicat pentru finisare :
A. Bizotatoare de prag gingival
B. Toporişti de smalţ
C. Freze fără vârf
D. Freze diamantate
E. Freze cu vârf
A,B,C (4 ,pag. 181-182)

483. Unde converg prismele de smalţ:
A. fosete
B. şanţuri
C. La cuspizi
D. La crestele marginale
E. în fisuri
A,B,E (4 ,pag. 181)

484. Indicatiile lacurilor dentare:
A. Reducerea hipersensibilitatii dentinare
B. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci când sunt
aplicate pe plagă dentinara şi pe pereţii de smalţ ai cavităţii
C. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci când sunt
aplicate pe plagă dentinara
D. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă grosimea
dentinei restanţe este mai mică de 0,5-1 mm
E. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă grosimea
dentinei restanţe este mai mică de 2 mm
A,B,D (4 ,pag. 294-295)

485. Linerii cu hidroxid de calciu au următoarele proprietăţi:
A. Efect bacteriostatic
B. Efect de alcalinizare a mediului prin eliberarea ionilor hidroxil
C. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectului uşor iritant asupra pulpei
D. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectelor sedative asupra pulpei
E. Alcalinitate crescută care se păstrează şi după priză prin eliberarea ionilor de hidrogen
A,B,C,D (4 ,pag. 297)

486. Linerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă prezintă următoarele avantaje:
A. rezistentă la compresiune masticatorie superioară celorlalţi lineri
B. Reducerea microinfiltratiei marginale
C. Rezistentă la compresiune masticatorie superioară răşinilor compozite
D. Adezivitatea la dentină
E. Biocompatibilitatea
A,B,D,E (4 ,pag. 299)

487. Prepararea unui liner din ciment ionomer de sticlă prezintă următoarele etape:

90

A. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la obţinerea unei
consistente vâscoase omogene
B. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la obţinerea unei
consistente cremoase omogene
C. Încorporarea celeilalte jumătăţi de pulbere şi spatularea timp de încă 10-15 secunde
D. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 5 secunde
E. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 15 secunde
B,C,E (4 ,pag. 300)

488. Atitudinea faţă de plagă dentinara în concepţia terapeutică contemporană:
A. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării termice a pulpei dentare
B. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dnetinare în scopul izolării chimice a pulpei
dentare
C. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării electrice a pulpei
dentare
D. Izolarea termică faţă de obturaţiile metalice atunci când grosimea plăgii dentinare care
acoperă pulpă scade sub 1mm
E. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare doar în scopul izolării mecanice a pulpei
dentare
A,C,D (4 ,pag. 290)

489. Bazele trebuie să prezinte următoarele proprietăţi fundamentale:
A. Difuzivitatea termică
B. Conductivitatea termică
C. Biocompatibilitatea
D. Modulul de elasticitate
E. Rezistentă mecanică
A,B,D,E (4 ,pag. 302-303)

490. Cimentul fosfat de zinc prezintă următoarele proprietăţi:
A. Aderenţă la plagă dentinara prin adeziune chimică
B. Aderenţă la plagă dentinara prin retenţie micromecanică
C. PH 6 după 48 de ore
D. Modul de elasticitate crescut
E. Rezistentă mecanică mare
B,E (4 ,pag. 304)

491. Proprietăţile cimentului policarboxilic sunt următoarele:
A. Activitate antibacteriana similară eugenatului de zinc
B. Adeziune chimică la smalţ şi dentină
C. Rezistentă mecanică cea mai mare dintre materialele utilizate că obturaţie de bază
D. Biocompatibil prin disocierea redusă a acidului poliacrilic
E. Biocompatibil prin creşterea PH-ului la 5 după o ½ oră de la spatulare
B,D,E (4 ,pag. 309)

492. Adezivii dentinari sunt indicaţi în protecţia plăgii dentinare datorită:

91

A. Capacităţii de izolare termică
B. Obligativităţii condiţionării plăgii dentinare
C. Efectului antibacterian
D. Biocompatibilitatii pulpare
E. Capacităţii de sigilare a canaliculelor dentinare superioară lacurilor
D,E (4 ,pag. 320)

493. Indicaţiile hibridizării plăgii dentinare sunt următoarele:
A. Sigilarea curativă a plăgii dentinare
B. Sigilarea preventivă a plăgii dentinare
C. Obturaţii cu cimenturi cu ionomeri de sticlă
D. Obturaţii coronare adezive cu amalgam
E. Obturaţii coronare adezive cu compozit
A,B,D,E (4 ,pag. 323-324)


494. Pentru o hibridizare optimă sunt necesare:
A. Polimerizarea separată a răşinii adezive înaintea obturaţiei coronare cu compozit
B. Îndepărtarea detritusului remanent dentinar în 3 etape distincte
C. Îndepărtarea detritusului remanent dentinar într-o singură etapă
D. Gravarea dentinara cu acid ortofosforic 37% timp de 15 secunde
E. Gravarea dentinara cu acid ortofosforic 37% timp de 15-30 secunde
A,B,D (4 ,pag. 327)

495. Tehnicile de hibridizare includ:
A. Hibridizarea pe smalţ
B. Hibridizarea fără păstrarea detritusului dentinar remanent
C. Hibridizarea cu păstrarea detritusului dentinar remanent
D. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi simultan
E. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi succesiv
B,C,D,E (4 ,pag. 340-345)

496. Fenomenele care apăr în deteriorarea gravă a adeziunii sunt generate de:
A. microinfiltratie
B. percolare
C. nanoinfiltratie
D. infiltraţii marginale extinse
E. niciunul din răspunsurile de mai sus
A,C (4 ,pag. 339)

497. Cavităţile de clasă a VI-a rezultă în urmă tratamentului leziunilor carioase de la
nivelul:
A. Marginilor incizale
B. Vârfului cuspizilor
C. Suprafeţelor mezio-ocluzo-distale
D. Suprafeţelor vestibulare

92

E. Suprafeţelor orale
A,B,C (4 ,pag. 174)

498. Stabilirea conturului marginal reprezintă:
A. plasarea marginilor cavităţii într-o poziţie ce va ocupă în final reparaţia
B. presupune înlăturarea smalţului subminat în totalitate
C. se realizează cu freze cilindrice la turaţie convenţională
D. se realizează cu instrumente de mână
E. marginile cavităţii vor fi plasate astfel încât să permită o bună finisare a marginilor viitoarei
restauraţii
A,B,E (4 ,pag. 173)

499. Metodă ideală pentru îndepărtarea materialului carios presupune:
A. presiune minima
B. rapiditate
C. căldură frictionala aproape zero
D. control complet al instrumentului folosit
E. nici un răspuns corect
A,C,D (4 ,pag. 180)

500. Lacurile dentare au următoarele contraindicaţii:
A. sigilarea canaliculelor dentinare înaintea obturării cu amalgam
B. sub coafajele indirecte
C. sub bazele cu CIS
D. protecţia bonturilor coronare la dinţi vitali în vederea cimentării cu ciment fosfat de ZN
E. sub obturaţiile din răşini acrilice sau compozite
B,C,E (4 ,pag. 295)

*501. Adâncimea ideală dentinară axială a cavităţii proximale la nivelul molarilor şi
premolarilor este de
A. 1mm
B. 2 mm
C. 0,6 mm
D. 0,8 mm
E. 3 mm
C (4,pag. 219)

*502. Cea mai comună zonă pentru restaurarea cu amalgam a cavităţii de clasă a IIIa este
reprezentată de:
A. fosele palatinale ale incisivilor laterali
B. feţele distale ale incisivilor laterali
C. feţele meziale ale caninilor superiori
D. feţele meziale ale caninilor inferiori
E. feţele distale ale caninilor superiori şi inferiori
E (4,pag. 229)


93

*503. Utilizarea ameloplastiei în zonele vecine unei cavităţi de clasa I ce va fi restaurată cu
amalgam va întâlni pereţii cavităţii preparate într-un unghi:
A. nu mai mare de 110A°
B. mai mare de 110A°
C. mai mic de 80A°
D. mai mic de 90A°
E. mai mare de 120A°
A (4,pag. 210)

*504. În cazul preparării cavităţii de clasă I pentru amalgam pe molări,care este
dimensiunea minima ce trebuie păstrată între marginea cavităţii şi proiecţia marginală a
feţei aproximale?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm
E (4,pag. 209)

*505. În cazul preparării cavităţii de clasa I pentru amalgam pe premolarii superiori,care
este lăţimea ideală a istmului?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
B (4,pag. 209)

*506. În cazul preparării cavităţii de clasă I pentru amalgam pe premolarii superiori,pe ce
adîncime va intră freză nr. 245 în fosetă sau fisură?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
C (4,pag. 209)

*507. În cazul preparării cavităţii de clasă I-a pentru amalgam pe premolarii
superiori,cînd se indică ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio şi disto-vestibulare?
A. fisura restantă nu este mai adîncă de 1/4 din grosimea smalţului
B. fisura restantă nu este mai adîncă de 1/2 din grosimea smalţului
C. fisura restantă nu este mai adîncă de 3/4 din grosimea smalţului
D. fisura restantă nu este mai adîncă de 3/5 din grosimea smalţului
E. toate cele de mai sus
A (4,pag. 210)


94

*508. La preparaea cavităţii de clasă I pentru amalgam pe premolarii superiori,care este
dimensiunea minima ce trebuie păstrată între marginea cavităţii şi proiecţia marginală a
feţei aproximale?
A. 0,6 mm
B. 1,2 mm
C. 1,5 mm
D. 1,6 mm
E. 2 mm
D (4,pag. 209)

*509. Dens în dente poate să apăra la nivelul:
A. Incisivilor centrali maxilari
B. Incisivilor laterali maxilari
C. Molarilor temporari
D. Premolarilor inferiori
E. Molarilor permanenţi
B (4,pag. 215)

*510. Grosimea ideală a hidroxidului de calciu aplicat în cazul cavităţilor avansate şi
extinse este de:
A. 1 mm
B. 1,5-2 mm
C. 0,5-0,75 mm
D. 2 mm
E. peste 2 mm
C (4,pag. 211)

*511. Pentru molari, distanţa de la marginea cavităţii la suprafaţa proximală va trebui să
fie de minim:
A. 1,6mm
B. 2mm
C. 2,5mm
D. 1,5mm
E. 3mm
B (4,pag. 209)

*512. Pentru premolari, distanţa de la marginea cavităţii la suprafaţa proximală trebuie
să fie mai mică de:
A. 2 mm
B. 1,6 mm
C. 2,5 mm
D. 0,5 mm
E. 1,5 mm
B (4,pag. 209)


95

*513. Prepararea cavităţii de clasa I pe premolari în vederea restaurării cu amalgam
începe cu utilizarea frezelor:
A. Sferice (4, globulare)
B. Cilindrice
C. Cilindroconica
D. para
E. Con invers
D (4, pag. 209)

*514. Prepararea cavităţii de clasa I pe premolari în vederea restaurării cu amalgam
începe cu utilizarea frezelor:
A. Sferice (4,globulare)
B. Cilindrice
C. Cilindroconica
D. Pară
E. Con invers
D (4,pag. 209)

*515. Toaleta cavităţilor superficiale se face cu:
A. Apa oxigenată
B. Alcool
C. Substanţe anti-microbiene
D. Spray-ul de apă
E. Perhidrol
D (4,pag. 211)

*516. Ameloplastia:
A. este arta resculptarii unei suprafeţe de smalţ care realizează un contact prematur
B. trebuie să fie foarte bine acoperită cu amalgam pentru a evită cariile secundare
C. se obturează cu compozit fluid realizându-se sigilarea şanţului
D. nu este indicată dacă implică un contact centric
E. este artă teşirii în unghi de 30s a mărginii de smalţ a cavităţilor mari de clasa a I-a
D (4,pag. 210)

*517. Prepararea cavităţilor de clasa a ÎI-a ce implică ambele suprafeţe proximale:
A. premolarul 1 mandibula suportul micului cuspid vestibular poate fi conservat prin extinderea
fazei ocluzale mai mult spre lingual
B. molarul 1 maxila creasta oblică nu se desfiinţează ci se tunelizeaza
C. molarul 2 maxila nu se pretează la cavităţi MOD din cauza dimensiunii reduse a coroanei
D. după îndepărtarea dentinei cariate se aplică bază, se finisează marginile de smalţ şi se asigură
formă de retenţie
E. după îndepărtarea dentinei cariate se finisează marginile de smalţ, se asigură forma de retenţie
şi se aplică baza
D (4,pag. 226)

*518. Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:

96

A. singură indicaţie o constituie gropiţă orală a caninilor superiori
B. restaurarea cu amalgam este mai durabilă decât cele fizionomice, mai ales când există
tendinţa de a pierde conturul şi contactul cu dintele adiacent
C. coadă de rândunica este obligatorie deoarece amalgamul nu adera de dinte şi necesită o bună
retenţie
D. peretele oral se întâlneşte cu peretele axial în unghi ascuţit sau drept
E. dacă marginea gingivala este în cement, se indică o bizotare uşoară
B (4,pag. 229)

*519. Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini:
A. pentru o retenţie mai bună se va prepară un şanţ circular pe peretele axial
B. pentru o retenţie mai bună se realizează un şanţ de a lungul unghiului diedru axio-vestibulo-
gingival
C. şanţul de retenţie subminează smalţul dar, cum aici nu acţionează forţe puternice, această nu
constituie o problemă
D. dacă este necesară o coadă de rândunica, această se va prepara stilizat, în formă de coadă de
şoarece
E. când cavitatea este pe suprafaţa meziala se extinde mai mult spre vestibular
B (4,pag. 231)

*520. În cazul preparării cavităţii de clasă I-a pentru amalgam pe premolarii superiori,
care este lăţimea ideală a istmului:
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
B (4,pag. 210)

*521. În cazul preparării cavităţii de clasă I-a pentru amalgam pe suprafaţa ocluzala a
molarilor inferiori, pe ce adâncime va intră freză nr.245:
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
C (4,pag. 217)

*522. Utilizarea ameloplastiei în zonele vecine unei cavităţi de clasă I ce va fi restaurată cu
amalgam va întîlni pereţii cavităţii preparate într-un unghi:
A. mai mare de 120A°
B. mai mic de 90A°
C. mai mic de 80A°
D. mai mic de 90A°
E. nu mai mare de 110A°
E (4,pag. 210)

97


*523. Adîncimea ideală dentinara axială a cavităţii proximale la nivelul molarilor şi
premolarilo
A. 0,6mm
B. 1mm
C. 2mm
D. 0,8mm
E. 3mm
A (4,pag. 219)

*524. Restaurarea cu amalgam a cavităţii de clasă a III se realizează în special la:
A. feţele distale ale caninilor superiori şi inferiori
B. feţele meziale ale caninilor inferiori
C. feţele meziale ale caninilor superiori
D. feţele distale ale incisivilor laterali
E. fosele palatinale ale incisivilor laterali
A (4,pag. 229)

*525. În cazul unei carii extinse reducerea cuspizilor pentru restaurarea cu amalgam este
de minim:
A. 2 mm
B. 0,5 mm
C. 1 mm
D. 1,5 mm
E. 3 mm
A (4,pag. 228)

*526. Pentru prepararea cavităţii de clasă V se intră cu:
A. freza cilindro-conică
B. freza pară
C. freza cilindrică
D. freza roată
E. freze diamantate
A (4,pag. 233)

*527. Şanţurile de retenţie în cavitatea de clasă V se practică cu:
A. freza nr.1/4
B. freza nr.1/2
C. freza 169L
D. freza 245
E. freza 330
A (4,pag. 233)

*528. Pregătirea cavităţilor de clasa a V-a pe caninul mandibular necesită o intrare cu
freza, în leziunea carioasă, la o adâncime de :
A. 0,25 mm

98

B. 0,50 mm
C. 0,75 mm
D. 1 mm
E. 1,5 mm
D (4,pag. 233)

*529. Îndepărtarea dentinei alterate este indicat să se realizeze cu:
A. un escavator discoidal sau o freză globulară la turaţie convenţională
B. freză fisură activată de turbină
C. freze diamantate cilindrice activate de turbină
D. numai cu instrumente de mână
E. răspuns corect a,c
A (4,pag. 210)

*530. În cazul restaurărilor cu amalgam prepararea cavităţii de clasa I pe premolari şi
molari se începe cu:
A. freza con invers activată de turbină
B. freza fisură 245 sau 330 activată de turbină
C. instrumente de mână
D. freze globulare activate de turbină
E. nici un răspuns corect
B (4,pag. 209)

531. Retenţia în cazul cavităţilor de clasa a V-a pe caninul mandibular este data de:
A. pereţii MDIG perpendiculari pe suprafaţa dintelui
B. pereţii MDIG divergenţi pe suprafaţa dintelui
C. efectuarea unui şanţ de retenţie de-a lungul unghiului diedru axio-incizal
D. efectuarea unui şanţ de retenţie de-a lungul unghiului diedru axio-gingival
E. realizarea a două şanţuri de retenţie angulare
C,D,E (4,pag. 233)

532. Cavitatea de clasă a I-a se împarte în următoarele subclase
A. cavitatea de clasa I A
B. cavitatea de clasa I B
C. cavitatea de clasa I C
D. cavitatea de clasa I D
E. cavitatea de clasa I E
A,B,C (4,pag. 214-215)

533. Etapele preparării cavităţilor MOD pentru amalgam implică următorii timpi
A. îndepărtarea dentinei cariate restanţe
B. degresarea cavităţii
C. aplicarea bazei
D. finisarea marginilor de smalţ
E. asigurarea formei de retenţie
A,C,D,E (4,pag. 226)

99


534. Etapele preparării cavităţilor MOD pentru amalgam implică următorii timpi;
A. aplicarea digai
B. stabilirea conturului marginal al porţiunii ocluzale
C. izolarea smalţului proximal bilateral
D. tratamentul plăgii dentinare
E. finisarea cavităţilor proximale şi ale pereţilor de smalţ
A,B,C,E (4,pag. 226)

535. Forma de retenţie în cazul cavităţilor de clasa a III-a ce urmează a fi restaurate cu
amalgam poate fi:
A. şanţ de-a lungul unghiului diedru axio-vestibulo-gingival
B. şanţ în peretele gingival când acesta este în întregime în dentină
C. gropiţa în unghiul axio-incizal
D. coada de rândunica orală în cavităţile medii
E. coada de rândunica orală în cavităţile extinse
A,B,C,E (4,pag. 231)

536. În ceea ce priveşte prepararea cavităţilor ocluzo-palatinale pe molării maxilari se va
ţine cont de următoarele:
A. cavitatea pregătită va avea lăţimea de minim 1 mm
B. cavitatea pregătită va avea lăţimea de maxim 1 mm
C. cavitatea este indicat să se sculpteze în fosă
D. cavitatea este indicat să se sculpteze pe cuspidul disto-palatinal
E. porţiunea ocluzala să aibă o mică pantă distala
B,C,E (4,pag. 212)

537. Zona care a suferit ameloplastie se întâlni cu pereţii într-un unghi de:
A. 90A°
B. 100A°
C. de maxim 110A°
D. de minim 90A°
E. de minim 80A°
C,E (4,pag. 210)

538. Coada de rîndunică orală în cavitatea de clasă III pentru amalgam
A. nu e necesară în cavităţile mici şi moderate
B. este rezervată cavităţilor extinse
C. e indicată în orice cavitate, indiferent de întinderea leziunii
D. e indicată în cavităţile ce necesită o retenţie adiţională
E. este rezervată cavităţilor cu extensie incizala
A,B,D,E (4,pag. 231)

539. în cazul dinţilor rotaţi cu 90°, tratamentul unei leziuni proximale
A. nu respectă aceleaşi principii că la dinţii normal aliniaţi
B. impune redresare ortodontică

100

C. nu se poate face niciodată printr-o cavitate de tip şanţ
D. impune prepararea unei cavităţi ce include vîrful cuspidului
E. se poate face printr-o cavitate tip şanţ cînd leziunea este foarte mică
B,D,E (4,pag. 225)

540. În cazul leziunilor extinse cînd piesă de mînă nu poate fi utilizată prepararea se
completează cu
A. bizotatoare de prag gingival 13-75-10-14
B. dălţi de unghiuri 7-85-21/2-6
C. toporişti de smalţ
D. dălţi de smalţ
E. sapite
A,B (4,pag. 234)

541. La cavităţile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retenţia suplimentară
se poate apela la
A. pivoţi radiculari
B. unghiuri ascuţite interne
C. şanţ gingival
D. pivoţi dentinari
E. puţuri gingivale
C,E (4,pag. 222)

542. Prepararea cavităţii de clasa a VI-a e necesară
A. pentru restaurarea mărginii incizale a frontalilor
B. pentru restaurarea vîrfului cuspidian la dinţii posteriori
C. acolo unde atritia a uzat smalţul şi a expus dentină
D. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene
E. excepţional pe fele vestibulare ale frontalilor
A,B,C,D (4,pag. 234)

543. Prepararea cavităţii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor mandibulari ce
vor fi obturate cu amalgam se face cu
A. frezele trepan
B. frezele 245
C. frezele 10
D. frezele 329
E. frezele 169L
B,D,E (4,pag. 214)

544. Prepararea conservativa a cavităţilor de clasă I e recomandata cu scopul
A. de a proteja pulpă
B. de a păstra dintele puternic
C. de a folosi o cantitate cît mai mică de material de restaurare
D. de a reduce preţul de cost a manoperei
E. de a reduce riscul deteriorării restaurărilor din amalgam

101

A,B,E (4,pag. 208)

545. Prepararea unei cavităţi compuse ocluzo-palatinale la molării maxilari în vederea
obturării ei cu amalgam este indicată
A. pentru asigurarea unei retenţii corespunzătoare a materialului de restaurare
B. cînd fosa distală şi şanţul palato-ocluzal sunt defecte
C. cînd fosa distală şi şanţul palato- distal sunt unul în continuarea celuilalt
D. cînd fosa distală şi şanţul palato- distal traversează creastă de smalţ palatinala
E. din motive de rezistentă
B,C,D (4,pag. 212)

546. Retenţia cavităţilor de clasa a VI-a pentru amalgam se realizează cu frezele
A. 1/4
B. 329
C. 331/2
D. 330
E. 245
A,C (4,pag. 234)

547. Şanţurile de retenţie din unghiurile axio-oral şi axio-vestubular ale cavităţilor de clasa
a IIa cînd se utilizează amalgamul că material de restaurare se realizează cu
A. frezele 169L
B. frezele 330
C. frezele 331/2
D. frezele 245
E. frezele 1/4
A,C,E (4,pag. 222)

548. Care este adîncimea puţurilor de retenţie di peretele gingival al cavităţii de clasa a ÎI-
a?
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
A,B (4,pag. 222)

549. Care este lungimea şanţurilor de retenţie vestibulo-orale create în peretele gingival al
cavităţii de clasa a ÎI-a?
A. 1 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
D. 4 mm
E. 5 mm
B,C (4,pag. 222)


102

550. Ce freza se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasă a III-a pe canin fără retenţie
în coada de rîndunică în vederea obturării cu amalgam?
A. freza sferică nr.1/4
B. freza sferică nr. 1/2
C. freza nr. 1
D. nr.2
E. nr.4
B,C,D (4,pag. 230)

551. Cu ce freze se realizează puţurile de retenţie în peretele gingival al cavităţii de clasa a
ÎI-a
A. freza sferică nr.1/4
B. freza nr. 169L
C. freza sferică nr.1/2
D. freza nr. 245
E. freza sferică nr. 1
C,E (4,pag. 222)

552. Cu ce freze se realizează şanţurile de retenţie pentru peretele gingival al cavităţii de
clasa a ÎI-a ?
A. freza sferică 1/4
B. freza nr 169L
C. freza nr. 245
D. freza nr.1169
E. feza nr 1/2
A,E (4,pag. 222)

553. Cu ce freze se recomanda exprimarea retenţiei în cazul cavităţilor de clasa a V-a pe
caninul mandibular?
A. freza sferică nr.1/4
B. freza sferică nr.1/2
C. freza nr.245
D. freza nr.33 1/2
E. freza nr 169L
A,D (4,pag. 233)

554. În cazul preparării preparării cavităţii de clasă I pentru amalgam pe premolarii
superiori,unghiul de itilnire al obturaţiei de amalgam cu pereţii poate fi de:
A. 60 de grade
B. 70 de grade
C. 80 de grade
D. 90 de grade
E. 100 de grade
C,D (4,pag. 210)


103

555. La ce distanţă de marginea aproximala a peretelui gingival trebuie să se situeze
şanţurile să puţurile de retenţie dentinara?
A. la limită smalţ-dentină
B. la 0,1 mm de limită smalţ-dentină
C. la 0,2 mm de limită smalţ-dentină
D. la 0,3 mm de limită smalţ-dentină
E. la o,5 mm de limită smalţ dentină
C,D (4,pag. 222)

556. La prepararea cavităţii de clasa I pentru amalga pe premolarii superiori, cînd se
indică ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio şi distovestibulare?
A. fisura restanţa nu este mai adîncă de 1/4 din grosimea smalţului
B. fisura restanţa nu este mai adîncă de 1/2 din grosimea smalţului
C. fisura restanţa nu este mai adîncă de 3/4 din grosimea smalţului
D. fisura restanţa nu este mai adîncă de 3/5 din grosimea smalţului
E. fisura restanţa nu este mai adîncă de 1/3 din grosimea smalţului
A,E (4,pag. 210)

557. Caracteristicile ameloplastiei sunt următoarele:
A. Este indicată pacienţilor cu risc crescut la carii
B. Este realizată cu instrumente diamantate sub formă de flacără
C. Nu se poate efectuă până nu se vede exact extinderea cavităţii
D. Zona care a suferit ameloplastia se întâlneşte cu pereţii cavităţii preparate într-un unghi
marginal de maxim 110°
E. Nu se realizează în zone implicate în contactul centric
B,C,D,E (4,pag. 210)

558. Prepararea cavităţii compuse de clasa a I-a în fosa distală şi şanţul palatinal
A. înaintea preparării se marchează punctele de contact cu hârtie de anticipaţie şi se fixează cu
ligatura în opt
B. se indică atunci când fosa distală şi şanţul palato-ocluzal sunt defecte şi se găsesc unul în
continuarea celuilalt
C. lăţimea ideală a cavităţii în sens mezio-distal nu va depăşi 1 mm
D. în cazul dinţilor mici se va ţine freza pară (4,330 sau 245) înclinată uşor spre distal
E. în cazul dinţilor voluminoşi se va ţine freza pară (4,330 sau 245) paralel cu axul lung al
coroanei
B,C,D,E (4,pag. 212)

559. Prepararea cavităţii compuse de clasa a I-a în fosă distala şi şanţul palatinal
A. în mod obişnuit nu necesită retenţii suplimentare dar se pot sculpta şănţuleţe în unghiurile
mezio-axiale şi disto-axiale
B. palatinal, peretele axial este bine să se găsească la o adâncime uniformă de 1,5 mm
C. se îndepărtează dentină cariată cu freze globulare potrivite
D. la persoane tinere nu se obturează ci se sigilează, indiferent de profunzime
E. este indicat să se sculpteze cavitatea în fosă, mai degrabă la nivelul crestei decât pe cuspidul
distopalatinal

104

A,B,C,E (4,pag. 212)

560. Prepararea cavităţii de clasa a I-a C pentru amalgam
A. prepararea nu trebuie să fie conservativa deoarece suprafaţa palatinala este suficient de
întinsă
B. aici smalţul este subţire deci penetrarea iniţială nu va depăşi 1-1,2 mm
C. dacă există un "dens în dente"în incisivul lateral, acesta poate fi restaurat profilactic pentru a
preveni pierderea dintelui prin carie
D. dacă este necesară retenţia, se realizează o cavitate suplimentară de retenţie pe una din
suprafeţele proximale ale dintelui
E. nu se foloseşte freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpara, ci se preferă freza 69
(4,a cărei acţiune este mai blândă)
B,C (4,pag. 214-215)

561. Prepararea cavităţii de clasă a V-a obturate cu amalgam, pe caninul mandibular
A. amalgamul este materialul de elecţie în cazul unei incidente crescute a cariei
B. conturul cavităţii nu trebuie să se extindă decât atât cât să cuprindă leziunea
C. se vor măsură cu grijă pereţii; ei trebuie să aibă: gingival 4/3 mm, incizal 1-1/4 mm iar
peretele axial se va găsi la o adâncime de 0,75-1 mm
D. pereţii mezial, distal, incizal gingival diverg spre axial deci o retenţie
E. pentru sporirea retenţiei se şanţuri unghiurile diedre axio-gingival axio-incizal
A,B,E (4,pag. 232)

562. Prepararea cavităţii de clasa a VI-a obturata cu amalgam
A. se pătrunde în leziune cu o freză con invers şi se extinde pe pantele cuspidiene
B. retenţia se realizează cu freză roată, subminând smalţul
C. adâncime de 1,5 mm este suficientă pentru a oferi rezistentă
D. este indicată şi în restaurarea foselor hipoplazice de pe vârful cuspizilor
E. în timpul realizării retenţiei trebuie să avem grijă să nu subminăm smalţul
C,D,E (4,pag. 234)

563. Prepararea cavităţii de clasă I A
A. premolarii superiori pot fi lipsiţi de şanţul ocluzal datorită prezenţei unui cuspid vestibular
voluminos
B. pentru a prepară cavităţi în fosetele primului premolar inferior, freză se înclină la 45°
corespunzător înclinaţiei suprafeţei ocluzale a acestor dinţi
C. dacă al doilea premolar inferior are trei cuspizi, şanţul lingual suplimentar poate fi abordat
prin ameloplastie
D. la molării superiori se încearcă să se păstreze şi să nu se submineze creasta oblică de smalţ
E. spre deosebire de molării superiori, la molării inferiori şanţurile ocluzale sunt mai şterse şi nu
se continuă niciodată cu cele de pe faţă vestibulara
B,C,D (4,pag. 216)

564. Prepararea cavităţilor de clasa a ÎI-a obturate cu amalgam
A. când leziunea carioasă este adâncă şi extinsă, incrustaţia este de preferat obturaţiei cu
amalgam

105

B. când caria proximală coexistă cu carii vestibulare şi orale, este de preferat realizarea unei
coroane de înveliş
C. existenţa simultană a obturaţiilor de amalgam şi a unor lucrări de aur poate provoca
bimetalism
D. mercurul conţinut de amalgam, face că aceste obturaţii să fie foarte scumpe
E. nu se prepară cavităţi retentive deoarece există bonding pentru amalgam
A,B,C (4,pag. 217)

565. Care este adâncimea puţurilor de retenţie din peretele gingival al cavităţii de clasa ÎI-
a:
A. 0,5 mm
B. 1 mm
C. 1,5 mm
D. 2 mm
E. 2,5 mm
A,B (4,pag. 222)

566. Care este lungimea şanţurilor de retenţie vestibulo-orale create în peretele gingival al
cavităţii de clasă II-a :
A. 1 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
D. 4 mm
E. 5 mm
B,C (4,pag. 222)

567. La ce distanţă de marginea aproximala a peretelui gingival trebuie să se situeze
şanţurile sau puţurile de retenţie dentinare :
A. La limită smalţ-dentină
B. La 0,1 mm de limita smalţ-dentină
C. La 0,2 mm de limita smalţ-dentină
D. La 0,3 mm de limita smalţ-dentină
E. La 0,5 mm de limita smalţ-dentină
C,D (4,pag. 222)

568. Utilizarea amalgamului că material de restaurare în cavităţile de clasa ÎI va ţine cont
de:
A. necesităţile fizionomice
B. vîrsta pacientului
C. incidenţa cariei pe suprafeţele radiculare
D. incidenţa cariei pe suprafeţele proximale
E. extinderea cariei în fose şi fosete
A,B,D,E (4,pag. 217-218)

569. Prepararea conservativă a cavităţilor de clasa I e recomandata pentru:
A. a proteja pulpă

106

B. a păstra dintele puternic
C. a folosi o cantitate cît mai mică de material de restaurare
D. a păstra dintele puternic
E. a proteja pulpă
A,D,E (4,pag. 208)

570. Prepararea unei cavităţi compuse ocluzo-palatinale la molării maxilari în vederea
obturării ei cu amalgam este indicată:
A. din motive de rezistentă
B. când fosa distala şi şanţul palato- distal traversează creastă de smalţ palatinala
C. când fosa distala şi şanţul palato- distal sunt unul în continuarea celuilalt
D. când fosa distala şi şanţul palato-ocluzal sunt defecte
E. pentru asigurarea unei retenţii corespunzătoare a materialului de restaurare
B,C,D (4,pag. 212)

571. Pentru prepararea cavităţii de clasă I din fosetele vestibulare ale molarilor
mandibulari ce vor fi obturate cu amalgam se utilizează:
A. frezele 169L
B. frezele 329
C. frezele 10
D. frezele 245
E. frezele trepan
A,B,D (4,pag. 214)

572. Finisarea casetei proximale şi a pereţilor de smalţ într-o cavitate ce va fi restaurată cu
amalgam se face cu:
A. toporişti de smalt10-7-14
B. dalta biangulata 12-7-8
C. cu amîndouă instrumentele manuale amintite
D. instrumentar rotativ
E. cu nici unul din instrumentele amintite
A,B,C (4,pag. 220)

573. În cazul restaurării cu amalgam şanţurile de retenţie din unghiurile axio-oral şi
axiovestubular ale cavităţilor de clasa a ÎI se realizează cu:
A. frezele 1/4
B. frezele 245
C. frezele 331/2
D. frezele 330
E. frezele 169L
A,C,E (4,pag. 219)

574. Coada de rîndunică orală în cavitatea de clasă III pentru amalgam are următoarele
caracteristici:
A. este rezervată cavităţilor cu extensie incizala
B. e indicată în cavităţile ce necesită o retenţie adiţională

107

C. e indicată în orice cavitate, indiferent de întinderea leziunii
D. este rezervată cavităţilor extinse
E. nu e necesară în cavităţile mici şi moderate
A,B,D,E (4,pag. 231)

575. La cavităţile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retenţia suplimentară
se poate apela la:
A. şanţ gingival
B. puţuri gingivale
C. pivoţi dentinari
D. pivoţi radiculari
E. unghiuri ascuţite interne
A,B (4,pag. 231)

576. Prepararea cavităţii de clasa a VI-a e indicată în următoarele situaţii:
A. excepţional pe fele vestibulare ale frontalilor
B. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene
C. acolo unde atritia a uzat smalţul şi a expus dentină
D. pentru restaurarea vîrfului cuspidian la dinţii posteriori
E. pentru restaurarea mărginii incizale a frontalilor
B,C,D,E (4,pag. 234)

577. Pentru realizarea retenţiei în cavităţile de clasă a VI-a pentru amalgam se utilizează:
A. 245
B. 330
C. 331/2
D. 329
E. 1/4
C,E (4,pag. 234)

578. În leziunile cervicale extinse piesele de mână pot fi înlocuite de:
A. sapite
B. dălţi de smalţ
C. toporişti de smalţ
D. dălţi de unghiuri 7-85-21/2-6
E. bizotatoare de prag gingival 13-75-10-14
D,E (4,pag. 234)

579. Abordarea cavităţii de clasa III pe canin se va face cu frezele:
A. nr.2
B. nr.1
C. nr.1/2
D. nr.1/4
E. nr.245
A,B,C (4,pag. 230)


108

580. Freză globulara nr. 1/2 este utilizată pentru:
A. accentuarea unghiurilor interne în cavităţile proximale
B. finisarea marginilor de smalţ rugoase în preparări minime
C. finisarea unghiurilor externe
D. accentuarea unghiurilor externe
E. abordarea cavităţilor proximale
A,B (4,pag. 230)

581. Etapele preparării unei cavităţi MOD implică următorii timpi:
A. Uscarea dintelui cu aer cald
B. Aplicarea digai
C. Stabilirea conturului marginal al porţiunii ocluzale
D. Izolarea smalţului proximal bilateral
E. Finisarea cavităţilor proximale şi a pereţilor de smalţ
B,C,D,E (4,pag. 226)

582. Restaurarea din amalgam într-o cavitate de clasă ÎI are următoarele indicaţii
A. la pacienţii cu incidenţă mare a cariei
B. leziuni mici proximale
C. la pacienţii cu incidenţă redusă a cariei
D. în leziuni proximale însoţite de carii atât vestivular cât şi oral
E. nici un răspuns corect
A,B (4,pag. 217)

583. Asigurarea formei de retenţie la cavităţile de clasă ÎI se realizează prin
A. convergenţă ocluzala a pereţilor V şi O a componenţei ocluzale
B. desenul de coadă de rândunica a componenţei ocluzale
C. şanţuri la nivelul componenţei proximale care împiedică deplasarea restauraţiei
D. divergenţa spre dintele vecin a pereţilor V şi O ai componenţei proximale
E. nici un răspuns corect
A,B,C (4,pag. 222)

584. Formă de retenţie într-o cavitate clasa V pentru restauraţie cu amalgam se asigură
prin
A. cavitatea de clasa V nu necesită retenţie deoarece forţele masticatorii nu acţionează direct
asupra obturaţiei
B. sunt necesare două şanţuri de retenţie- unul de-a lungul unghiului diedru axio-incizal şi altul
în unghiul axiogingival
C. retenţia incizala este poziţionata mai mult spre incizal
D. retenţia incizala va fi poziţionată înspre pulpar
E. răspunsuri corecte a şi c
B,C (4,pag. 233)

*585. Aportul scăzut de calciu perturba formarea matricei smalţului prin:
A. Reducerea cantitativă a ţesuturilor dure în formare
B. Reducerea conţinutului mineral total

109

C. Reducerea calitativă a ţesuturilor dentare
D. Modificări morfologice
E. Creşterea conţinutului mineral
A (4,pag. 34)

*586. Calciul neionizat din compoziţia lichidului bucal se găseşte sub următoarele forme:
A. Fosfaţi şi bicarbonaţi
B. Legat de compuşi organici cu masa moleculară mică
C. Legat de proteinele bogate în prolina
D. Legat de amilază salivară
E. Toate de mai sus
E (4,pag. 37)

*587. Funcţiile salivei sunt următoarele:
A. Reglează ph-ul bucal
B. Menţinerea echilibrului ecologic bucal
C. Digestivă
D. Excretorie
E. Toate de mai sus
E (4,pag. 35)

*588. Volumul zilnic al secreţiei salivare este de:
A. 1,5-2 l
B. 0,5-1,5 l
C. 0,5-1 l
D. 0,5-2 l
E. 1-2 l
B (4,pag. 36)

*589. Funcţiile salivei:
A. ofensivă (4,anihilarea florei patogene)
B. absorbtivă (4,absorbţia câtorva substanţe sau medicamente cum ar fi nitroglicerină)
C. secretorie (4,diverse substanţe organice precum mucină sau hormoni precum amilază)
D. favorizarea percepţiei senzoriale prin receptorii tactili de pe limbă
E. digestivă (4,prin amilază salivară)
E (4,pag. 35)

*590. Perturbarea formării matricei organice a smalţului:
A. apare în carenţă gravă de vitamină PP la adulţi
B. apare în carenţă de vitamină C, dar numai când produce microchisturi cerebrale care la rândul
lor, prin modificarea metabolismului neurotransmiţătorilor va produce tulburări pulpare
C. prezenţa în dieta a magneziului, clorului, sulfului, seleniului, fierului şi aluminiului previne
apariţia acestor perturbări
D. poate fi cauzată alimentaţia săracă în hidroxiapatită
E. dietele bogate în zahăr produc o matrice a smalţului neomogenă, în "fagure de miere"
E (4,pag. 33)

110


*591. Saliva:
A. vâscozitatea salivei este dată de conţinutul de vâsc
B. conţine calciu atomizat, ionizat şi liofilizat
C. conţine lipide: mucină, staterina
D. conţine sisteme tampon precum esteraze nespecifice şi peroxidază
E. conţine sistemul tampon fosfat anorganic
E (4,pag. 40)

*592. Care este concentraţia fluorului salivar faţă de nivelul sau plasmatic:
A. 10-20 %
B. 20-30%
C. 30-50%
D. 50-60%
E. 60-70%
E (4,pag. 38)

*593. Valoarea normală a sialometriei la secreţia de repaos este:
A. 0,15-0,20 ml/minut
B. 0,25-0,35 ml/minut
C. 0,35-0,45 ml/minut
D. 0,45-0,55 ml/minut
E. 0,55-0,65 ml/minut
B (4,pag. 36)

*594. Teoriile mecanismelor externe în geneza cariei dentare cuprind:
A. teoria chelatiunii
B. teoria chimică
C. teoria parazitară
D. teoria enzimatică
E. teoria proteolizei-chelatiunii
E (4,pag. 71)

*595. Teoriile mecanismelor interne în geneza cariei dentare cuprind:
A. teoria proteolitică
B. teoria chimico-parazitară
C. teoria neurodistrofica
D. teoria proteolizei-chelatiunii
E. teoria enzimatic-reflexă
C (4,pag. 73)

*596. Teoria biochimică consideră că elementul esenţial este reprezentat de deficitul de:
A. fosfor dentinar
B. fosfaţi de calciu
C. hidroxilapatita
D. vitamină B1

111

E. vitamină B6
D (4,pag. 74)

*597. Teoria enzimatica consideră că anumite excitaţii patologice pot produce modificări
biochimice în:
A. compoziţia limfei dentinare
B. gradul de mineralizare dentinara
C. gradul de permeabilitate dentinara
D. stratul odontoblastic
E. compoziţia fluidului gingival
A (4,pag. 73)

*598. Perturbarea formării matricei organice a smalţului are printre cauze şi carenţă în
vitamină:
A. C
B. B1
C. E
D. D
E. PP
A (4,pag. 33)

*599. Calciul neionizat din lichidul bucal se găseşte sub formă de fosfaţi şi bicarbonaţi în
următoarele proporţii:
A. 10-20%
B. 20-30%
C. 25-35%
D. 30-40%
E. peste 50%
A (4,pag. 37)

*600. Triadă incriminata în etiopatogenia cariei dentare este:
A. terenul, floră microbiană, alimentaţia
B. salivă, raportul substanţe organice/anorganice din ţesuturile dure dentare
C. igiena bucală, alimentaţia
D. toate răspunsurile sunt corecte
E. nici un răspuns corect
A (4,pag. 33)

601. Care dintre următoarele afirmaţii legate de sistemul tampon salivar fosfat anorganic
sunt adevărate:
A. este principalul sistem tampon salivar în saliva stimulată
B. este principalul sistem tampon salivar de repaus
C. este cel mai puternic sistem tampon salivar
D. are o eficientă maximă la un ph de 5,5-6,8
E. are o eficientă maximă la un ph 6,8-7,2
B,E (4,pag. 40)

112


602. Care dintre afirmaţiile care se referă la peliculă sunt adevărate:
A. un strat organic ce conţine bacterii
B. este formată din proteine şi glicoproteine
C. este formată din aglomerări ale primelor bacterii colonizatoare
D. este primul strat al plăcii
E. se suprapune că şi noţiune peste cea de materia albă
B,D (4,pag. 53)

603. Care dintre afirmaţiile referitoare la Streptococul mutans sunt adevărate:
A. produce glicoziltransferaza şi fructoză/transferază, care sunt polizaharide extracelulare
B. este la fel de cariogen că şi celelalte specii de Streptococi orali
C. este cel mai cariogen streptococ oral
D. produce glicoziltransferaza şi fructoziltransferaza cu rol în sinteză de polizaharizi
extracelulari
E. nu sintetizează polizaharide extracelulare decât în cantităţi reduse
C,D (4,pag. 57)

604. Care dintre următoarele afirmaţii legate de calciul care intră în compoziţia salivei
sunt adevărate:
A. calciul neionizat are rolul funcţional cel mai important
B. concentraţia calciului ionizat creşte odată cu scăderea ph-ului bucal
C. calciul din salivă parotidiană este în concentraţie de 3 ori mai mare decât în saliva
submandibulară
D. calciul neionizat se găseşte în proporţie de 10-20% în fosfaţi şi bicarbonaţi
E. calciul din salivă submandibulara este în concentraţie de 2 ori mai mare decât în salivă
parotidiană
B,D,E (4,pag. 37)

605. În categoria îndulcitorilor calorici fac parte:
A. aspartamul
B. xilitolul
C. zaharină
D. sorbitolul
E. palatinaza
B,D (4,pag. 51)

606. Leucotoxină salivară este:
A. o glicoproteină salivara ce se găseşte şi în substanţă fundamentală a ţesutului conjunctiv
B. un polipeptid ce creşte diapedeză polimorfonuclearelor neutrofile
C. un polipeptid ce se găseşte în concentraţie mai mare în placă decât în salivă
D. un polipeptid ce se găseste în concentraţie mai mare în salivă decât în placă
E. un polipeptid ce creşte permeabilitatea capilarelor
B,C,E (4,pag. 42)

607. Lichidul bucal este alcătuit din:

113

A. numai din salivă
B. transudat al mucoasei bucale şi şanţului gingival
C. salivă
D. secreţii gastrice şi regurgitatoare
E. mucus nasofaringian
B,C,D,E (4,pag. 35)

608. Prelungirea timpului de clearance salivar al glucidelor se poate datora:
A. factorilor retentivi bucali
B. vâscozitatea crescută a salivei
C. consumului de alune şi brânzeturi la sfârşitul mesei
D. ritmului scăzut al secreţiei salivare
E. consumului asociat de zaharoză, fructoză şi lactoză
A,B,D (4,pag. 46)

609. Secreţia salivara:
A. este constantă pe tot parcursul zilei
B în repaus reprezintă aportul majoritar al glandei submandibulare care secretă de 3 ori mai
multă salivă decât parotida
C.în repaus reprezintă aportul majoritar al glandei parotide care secretă de 3 ori mai multă salivă
decât glandă submandibulara
D. în timpul masticaţiei se intensifică pe seamă secreţiei glandei parotide
E. în timpul masticaţiei se intensifică pe seamă secreţiei glandei submandibulare
B,D (4,pag. 36)

610. Staterina este:
A. o formă specifică de cristalizare a fosfatului de calciu
B. favorizează precipitarea sărurilor de calciu din salivă şi recaptarea lor în smalţ
C. inhiba precipitarea spontană a sărurilor de calciu din salivă
D. o proteină prezenţa numai în salivă parotidiană
E. o proteină ce favorizează formarea în jurul dinţilor a unui filtru suprasaturat de fosfat de
calciu cu rol remineralizant
C,E (4,pag. 39)

611. Volumul zilnic al secreţiei salivare globale:
A. este de 0,3-0,5 l/zi
B. este de 0,5-1,5 l/zi
C. este de 0,5-0,8 l/zi
D. este reprezentat în proporţie de 10% din secreţia glandelor salivare accesorii
E. este reprezentat în proporţie de 10% din secreţia glandelor sublinguale
B,D (4,pag. 36)

612. Capacitatea tampon a lichidului bucal depinde de
A. variaţiile ph-ului
B. ritmul secreţiei salivare
C. valoarea iniţială a ph-ului bucal

114

D. consumul de alimente acide
E. vâscozitatea salivei
A,B,C (4,pag. 40)

613. Ecosistemul microbian al plăcii bacteriene este format din
A. Streptococi
B. Lactobacili
C. Nocardia
D. Candida albicans
E. Treponemă pallidum.
A,B,C (4,pag. 57)

614. Funcţiile salivei sunt
A. reglarea ph-ului bucal
B. clearance
C. lubrefianta
D. stimularea neodentinogenezei
E. excretorie
A,B,C,E (4,pag. 36)

615. Lichidul bucal conţine
A. salivă
B. transudat al mucoasei bucale şi gingivale
C. exudat din pungi parodontale
D. limfă dentinara
E. mucus nazofaringian
A,B,C,E (4,pag. 35)

616. Perturbarea formării matricei organice a smalţului este influenţată de
A. carenţa în vitamina A
B. carenţa în vitamina C
C. prezenţa oligoelementelor în dietă
D. principiile nutritive
E. dereglări hormonale
A,B,C,D (4,pag. 33)

617. Perturbarea maturării preeruptive a smalţului este influenţată de următoarele
dereglări hormonale
A. hipofizectomia experimentală
B. nanismul hipofizar
C. insuficienţa tiroidiană
D. insuficienţa paratiroidiana
E. hormonii sexuali
A,B,E (4,pag. 35)

618. Perturbarea mineralizării matricei smalţului este influenţată de

115

A. carenţă în calciu şi fosfor
B. prezenţa fluorului
C. boli infecto-contagioase
D. carenţă în vitamină D
E. dereglări hormonale.
A,B,D,E (4,pag. 34)

619. Prelungirea timpului de clearance salivar al hidrocarbonatelor poate fi cauzată de:
A. ritmul scăzut al secreţiei salivare
B. vâscozitatea crescută a salivei
C. factori retentivi bucali
D. concentraţia mică a fluorului salivar
E. concentraţia mică a Ig A salivară
A,B,C (4,pag. 46)

620. Prezenţa în dietă a următoarelor oligoelemente în perioadă de formare a dinţilor
reduc frecvenţă cariei dentare la şobolani
A. fluor
B. bor
C. cupru
D. seleniu
E. molibden
A,B,C,E (4,pag. 33)

621. Următoarele alimente reduc riscul cariogen al hidrocarbonatelor
A. lapte
B. brânzeturi
C. grăsimi
D. ceaiuri
E. cafea
A,B,C (4,pag. 50)

622. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de următorii factori:
A. Ritmul secreţiei salivare
B. Contraceptivele orale
C. Reologia bucală
D. Asigurarea mediului nutritiv pentru desfăşurarea bacteriolozei bacteriene
E. Valoarea iniţială a ph-ului bucal
A,B,C,E (4,pag. 40)

623. Care din următoarele substanţe reprezintă îndulcitori calorici:
A. Ciclamatul
B. Sorbitolul
C. Aspartamul
D. Xilitolul
E. Lycasinul

116

B,D,E (4,pag. 51)

624. Dintre enzimele ce intră în compoziţia salivei fac parte:
A. Fosfatază acidă
B. Alfa amilază
C. Hialuronidaza
D. Proteinaze
E. Kalicreina
A,B,E (4,pag. 39)

625. în lichidul bucal se găsesc o serie de enzime produse de microfloră sau ţesuturile moi
ale cavităţii bucale din care fac parte:
A. Succindehidrogenaza
B. Aldolază
C. Fosfatază alcalină
D. Hialuronidaza
E. Fosfatază acidă
C,D (4,pag. 40)

626. Materializarea semnificaţiei biologice a fosfaţilor salivari se face prin:
A. Asigurarea mediului nutritiv pentru glicoliză bacteriană
B. Participarea în componenţa sistemelor tampon salivare
C. Păstrarea stabilităţii conţinutului mineral al dinţilor
D. Blochează ionii bivalenţi de calciu şi magneziu
E. Inhibă aderenţa bacteriilor la hidroxiapatită
A,B,C (4,pag. 38)

627. Rolul cariopreventiv al lichidului bucal se realizează prin:
A. Scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile
B. Inhibarea adeziunii microbiene
C. Păstrarea contactului direct al zaharozei cu placă bacteriană
D. Vâscozitatea şi adeziunea unor produse
E. Săturarea plăcii bacteriene în substanţe remineralizante
A,B,E (4,pag. 43)

628. Saliva conţine o serie de factori antimicrobieni capabili să modeleze colonizarea
cavităţii bucale de către microorganisme din care fac parte:
A. Lactoferina
B. Mucinele
C. β2 - microglobulina
D. Opsoninele
E. Staterina
A,B,C,D (4,pag. 41)

629. Scurtarea timpului de clearance al glucidelor se bazează pe:
A. Inducerea unei secreţii salivare rapide şi masive

117

B. Utilizarea unor alimente de tipul fructelor şi legumelor
C. Ritmul scăzut al secreţiei salivare
D. Vâscozitate crescută a salivei
E. Periajul dentar la sfârşitul mesei
A,B,E (4,pag. 46)

630. Etiopatogenia cariei:
A. este acceptată triadă etiologica teren, floră microbiana şi alimentaţie
B. acţiunea alimentelor se manifestă atât prezumtiv cât şi postprocesiv
C. alimentele moi şi lipicioase favorizează hipofuncţia, diminuarea debitului salivar şi
exacerbarea florei microbiene
D. prin teren înţelegem calitatea smalţului dentar şi a lichidului bucal
E. alimentele dure cresc nevoia ingestiei de lichide şi favorizează producerea unor sunete
dizgraţioase în timpul masticaţie dar nu previn caria
A,C,D (4,pag. 31)

631. Etiopatogenia cariei: calitatea smalţului dentar
A. displaziile constituie modificări ale arhitecturii normale a smalţului
B. hipoplaziile constituie creşteri ale conţinutului mineral care însă este organizat într o reţea
cristalină necorespunzătoare
C. distrofiile dentare se încadrează în categoria milolizelor
D. gravitatea distrofiilor este cu atât mai mare cu cât tulburările metabolice care le cauzează
apăr mai precoce
E. displaziile şi hipoplaziile nu favorizează apariţia procesului carios decât în sezonul rece
A,D (4,pag. 32)

632. Lichidul bucal:
A. pe lângă salivă mai conţine transudat al mucoasei bucale şi şanţurilor gingival, exudat din
pungile parodontale, mucus nazofaringian etc
B. exudatul pungilor parodontale creşte proporţional cu starea de stres
C. exudatul pungilor parodontale creşte proporţional cu intensitatea inflamaţiei
D. în hiposialii, exudatul parodontal poate să ajungă la 2% din volumul salivei de repaus
E. poate să conţină secreţie gastrică regurgitată
A,C,E (4,pag. 35)

633. Perturbarea mineralizării matricei smalţului:
A. încorporarea preferenţială a carbonaţilor în smalţ îi conferă o cristalinitate deficitara
B. insuficienţă parotidiană duce şi la întârzieri în erupţia dinţilor
C. fluorul reduce solubilitatea smalţului în soluţie acidă
D. aportul foarte scăzut de calciu nu afectează conţinutul mineral total
E. vitamină D este indispensabilă unei mineralizări normale
A,C,D,E (4,pag. 34)

634. Proprietăţi antimicrobiene ale salivei:
A. lizozimul este o lactoferina aglutinizata care atacă peretele celular al microorganismelor
B. peroxidazele salivare constituie un sistem enzimatic complex cu rol antibacterian

118

C. aglutininele salivare facilitează îndepărtarea bacteriilor din lichidul bucal
D. opsoninele sunt muramidaze care scindează peptidoglicanii din constituţia peretelui celular al
microorganismelor
E. staterina este o glicoproteină cu activitate antibacteriană
B,C (4,pag. 41)

635. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor:
A. la populaţiile unde alimentaţia tradiţională conţine puţin zahăr incidenţă cariei circulare acute
creşte
B. consumul de dulciuri între meşe creşte frecvenţă cariei
C. cariogenicitatea alimentelor depinde mai degrabă de durată şi frecvenţă expunerii la zahăr şi
mai puţin de tipul de preparat culinar care conţine zahăr
D. alimentaţia naturală conţine un factor protector împotrivă cariei care se pierde în cursul
procesului de rafinare
E. programe riguroase de profilaxie pot reduce frecvenţa cariei chiar şi în condiţiile păstrării
consumului ridicat de zahăr
B,C,D,E (4,pag. 44)

636. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor
A. amidonul crud nu coboară prea mult ph-ul plăcii
B. amidonul prelucrat termic îşi pierde capacitatea acidogena şi cariogena
C. combinaţia de amidon şi zahăr are un efect cariogen mult mai puternic decât al zahărului din
cauza timpului de clearance prelungit
D. zaharoză favorizează colonizarea microorganismelor odonotopatogene
E. mono şi oligozaharidele difuzează greu în placă bacteriană, de aceea rămân depozitate pe
suprafaţa acesteia şi blochează colonizarea ei
A,C,D (4,pag. 44)

637. Rolul laptelui în etiopatogenia cariei
A. conţine fluor provenit din plantele situate în zone poluate
B. laptele de pasăre este cariogen datorită faptului că nu este lăsat în formă naturală
C. conţine cazeină cu efect carioprotector
D. conţine lactoză care este fermentata în placă bacteriană
E. conţine lactoză care ajuta la degradarea a laptelui
C,D (4,pag. 50)

638. Saliva
A. secreţia de salivă creşte în nopţile cu presiune atmosferică crescută
B. în repaus, aportul glandei submandibulare la volumul total de salivă este mai mare decât al
parotidei
C. în timpul masticaţiei glanda parotidă produce mai multă salivă decât glandă submandibulara
D. la gravide secreţia de salivă scade, aşa se explică incidenţa crescută a cariilor
E. faptul că molării de minte superiori se cariază atât de uşor, se explică prin cantitatea redusă de
salivă care ajunge în acea zonă
B,C (4,pag. 36)


119

639. Substituenţi ai zahărului
A. siropul de porumbel
B. xilitolul
C. lactoferina
D. lycasinul
E. aspartamul
B,D,E (4,pag. 51)

640. Care oligoelemente devin cariofavorizante în condiţiile unui aport exagerat :
A. Seleniu
B. Molibden
C. Fluor
D. Bor
E. Litiu
B,D (4,pag. 33)

641. Îndulcitorii necalorici sunt:
A. Zaharină
B. Sorbitolul
C. Xilitolul
D. Ciclamatul
E. Aspartamul
A,D,E (4,pag. 51)

642. Substanţele cu acţiune antimicrobiană din lichidul bucal sunt :
A. Aglutininele
B. Kalicreina
C. Anhidraza carbonică
D. Opsoninele
E. Peroxidază
A,D,E (4,pag. 41-43)

643. Remineralizarea smalţului este favorizată de:
A. suprasaturarea salivei în fosfaţi de calciu
B. PH alcalin salivar
C. suprasaturarea salivei în minerale
D. hipersalivatie
E. concentraţii salivare mari de fluor
A,B,E (4,pag. 38)

644. Fosfaţii salivari au rol carioprotector prin:
A. participarea la sistemele tampon salivare
B. păstrarea stabilităţii conţinutului mineral al dinţilor
C. remineralizare directă a cariilor incipiente
D. blocarea glicolizei
E. inhibarea plăcii bacteriene

120

A,B (4,pag. 38)

645. Sistemele tampon salivare include
A. sistemul fosfat organic
B. sistemul fosfat anorganic
C. sistemul acid carbonic/bicarbonat
D. sistemul macromolecular proetinic
E. sistemul acid carbonic
B,C,D (4,pag. 40)

646. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de:
A. variaţiile PH-ului atins
B. ritmul secreţiei salivare
C. valoarea iniţială a PH-ului bucal
D. concentraţia de imunoglobuline salivare
E. vâscozitatea salivară
A,B,C (4,pag. 40)

647. Factorii antimicrobieni salivari include
A. lizozimul
B. lactoferina
C. peroxidazele salivare
D. IgG secretorie
E. complexe alcătuite din Ig A, Ig G şi Ig M denumite opsonine
A,B,C (4,pag. 41)

648. Prelungirea timpului de clearance salivar poate fi cauzată de:
A. vâscozitatea scăzută a salivei
B. conţinutul scăzut de mucină al salivei
C. ritmul scăzut al secreţiei salivare
D. factori retentivi bucali
E. tipul de hidrocarbonate
C,D (4,pag. 46)

649. Alimentele cu rol cariprotector includ:
A. făina din cerealele nerafinate
B. făina din cerealele rafinate
C. grăsimile
D. cacao
E. brânzeturi
A,C,D,E (4,pag. 50)

650. Hidrocarbonatele cu cariogenicitate redusă include
A. xilitolul
B. sorbitolul
C. siropul de porumb

121

D. zahărul de cuplare
E. aspartamul
C,D (4,pag. 51)

651. Placa este constituită din:
A. proteine
B. glicoproteine anionice
C. glicoproteine cationice
D. lipide
E. amilază
A,B,C,E (4,pag. 53)

652. Constituienti ai plăcii sunt:
A. celule epiteliale
B. leucocite
C. eritrocite
D. particule alimentare
E. lipide
A,B,C (4,pag. 55)

653. Factorii imuni nespecifici include
A. lizozimul
B. lactoperoxidazele
C. lactoferinele
D. Ig A salivare
E. glicoproteine cu greutate moleculară mică
A,B,C (4,pag. 61)

654. Apărarea specifică depinde în principal de:
A. anticorpii salivari
B. imunoglobulina A
C. imunoglobulina G
D. imunoglobulina M
E. opsonine
A,B (4,pag. 62)

655. Triadă Keyes cuprinde următorii factori:
A. terenul
B. floră microbiana
C. alimentaţia
D. factori locali
E. factori morfologici
A,B,C (4,pag. 31)

656. Apăr perturbări în formarea matricei organice a smalţului în următoarele situaţii:
A. carenţe în vitamină A în forme uşoare

122

B. carenţe în vitamină C la copii
C. carenţe în seleniu
D. carenţe în vitamină A în forme grave
E. carenţe în vitamină C la adulţi
B,D (4,pag. 33)

657. Perturbări în mineralizarea matricei smalţului apăr în:
A. carenţe în calciu
B. carenţe în fosfor
C. raport calciu/fosfat 2/1
D. raport calciu/fosfat 3/1
E. insuficiente tiroidiene
A,B,C,E (4,pag. 34)

658. Perturbarea mineralizării matricei smalţului are drept cauze:
A. Carenţă în calciu şi fosfor
B. Carenţă în fluor
C. Carenţă în vitamină D
D. Carenţă în vitamină E
E. Dereglările hormonale
A,B,C,E (4,pag. 34)

659. Carenţa vitaminei A poate genera leziuni al incisivilor temporari astfel:
A. Atrofierea organului smaltilui
B. Displazii în smalţ sub formă unor pete albicioase
C. Mineralizare defectuasa a dentinei
D. Microchisturi în organul smalţului
E. Modificări ale coroanei dentare constând în rotunjirea vârfurilor cuspizilor
A,C (4,pag. 33)

670. Fluxul slivar mărit poate contribui la prevenirea cariilor dentare prin:
A. Spălarea de pe suprafeţele dentare a resturilor alimentare aderenţe
B. Aport sporit de IgG şi IgM cu rol protector
C. Împiedică concentrarea florei microbiene numai pe anumite zone
D. Dispersează activitatea enzimatică în toată cavitatea orală
E. Aport sporit de fosfaţi salivari
A,C,D (4,pag. 36)

671. Clearence-ul salivar, este un proces fiziologic de diluare a substantelur introduse în
cavitatea bucală, se caracterizează prin:
A. Are o valoare scăzută în cazul unui risc scăzut la carii
B. Este invers proprtional cu ritmul secreţiei salivare
C. Are valoare constantă atâta timp cât glandele salivare funcţionează normal
D. Are rolul de a îndepărta bacteriile de pe suprafeţele dentare
E. Are rolul de a îndepărta resturile alimentare aderenţe de suprafeţele dinţilor
B,C (4,pag. 36-37)

123


672. Calciul salivar prezent sub formă ionizată are următoarele caracteristici:
A. Concentraţia să scade odată cu creşterea secreţiei salivare
B. Concentraţia să creşte odată cu creşterea secreţiei salivare
C. Are valoare constanţa atâta timp cât glandele salivare funcţionează normal
D. Concentraţia să creşte odată cu scăderea ph-ului salivar
E. La ph-ul neutru calciul salivar ionizat reprezintă 50% din calciul total salivar
D,E (4,pag. 37)

673. Concentraţia calciului salivar poate fi influentatade:
A. Regimul alimentar
B. Ponderea secreţiei glandelor salivare
C. Ritmul circadian
D. Antagonişti calciului
E. Fibroză chistic a glandelor salivare
B,C,D,E (4,pag. 37)

674. Efectele carioprofilactice ale fluorului se bazează pe următoarele:
A. Fluorură de calciu este insolubilă la un ph neutral
B. Fluorură de magneziu inhiba agregarea bacteriană
C. Fluorură de magneziu inhiba enolază microbiana
D. Administrarea să topică prelungeşte timpul de clearence
E. Administrarea să topică scade timpul de clearence
A,C,D (4,pag. 39)

675. Zaharoză este hodrocarbonatol cu cel mai mare porential cariogen deoarece:
A. Este principalul polizaharid din alimente
B. Este cel mai frecvent utilizată în dietă umană
C. Este utilizată preferenţial de către micro organisme
D. Este un substrat esenţial pentru sinteză polizaharidelor extracelulare de depozit
E. Creşte aderenţă plăci bacteriene la ţesuturile dure dentare
B,C,D,E (4,pag. 47)

676. Rolul carioprotector al lipidelor se bazează pe
A. Timpul de clearence prelungit
B. Formarea unei bariere protectoare pentru smalţ
C. Împiedică degradarea enzimatica a hidrocarbonatelor
D. Modifică proprietatiile de membrană ale bacteriilor
E. Inhiba glicoliză la nivelul plăci bacteriene
B,C,D,E (4,pag. 50)

677. Rolul carioprotector al lipidelor se bazează pe
A. Timpul de clearence prelungit
B. Formarea unei bariere protectoare pentru smalţ
C. Împiedică degradarea enzimatică a hidrocarbonatelor
D. Modifică proprietatiile de membrană ale bacteriilor

124

E. Inhiba glicoliză la nivelul plăci bacteriene
B,C,D,E (4,pag. 50)

678. Acţiunea cariostatica a xilitolului se bazează pe:
A. Proprietatea să de a fi metabolizat la un ph sub 5,
B. Capacitatea foarte redusă de a fi metabolizat
C. Stimularea secreţiei salivare
D. Reducerea acumulări de placă
E. Este un substituent al zahărului din unele produse
B,C,D,E (4,pag. 51)

679. Caria dentară reprezintă
A. un proces distructiv cu evoluţie ireversibilă
B. un proces cronic al ţesuturilor dure dentare fără caracter inflamator producând necroza şi
distructia acestora
C. proces dinamic desfăşurat la interfaţă dinte-placă bacteriană şi dinte
D. boală multifactoriala caracterizată printr-o distructie localizată a ţesuturilor dure dentare sub
acţiunea microorganismelor
E. toate răspunsurile corecte
B,C,D (4,pag. 33)

680. Funcţiile salivei sunt
A. funcţie digestivă
B. reglarea PH-ului bucal
C. menţinerea echilibrului ecologic bucal
D. funcţie lubrifianţă
E. rapunsuri corecte a şi c
A,B,C,D (4,pag. 35)

681. Rolul cario-preventiv al lichidului bucal se realizează prin
A. exacerbarea adeziunii microbiene
B. scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile
C. efect bactericid
D. remineralizarea cariilor incipiente
E. demineralizarea cariilor necavitare
B,C,D (4,pag. 43)

682. Placă bacteriană reprezintă
A. un sistem ecologic microbian viguros
B. agregat de microorganisme unite între ele şi de suprafaţa a dintelui
C. conglomerat de microorganisme pe o anumită suprafaţa a dintelui
D. este aderenţă şi de alte structuri din cavitatea bucală prin intermediul unei matrici organice
E. nu este obligatoriu să aibă aderenţă
A,B,D (4,pag. 52)

*683. Diagnosticul pozitiv al hiperemiei preinflamatorii:

125

A. persistenţa durerii 30-40 min după încetarea excitantului, localizată, provocată mai ales de
cald, existenţa unui proces carios profund nepenetrant sau tratamente recente pe dintele în cauză,
teste de vitalitate pozitive
B. persistenţa durerii câteva minute după încetarea excitantului, localizată, provocată mai ales de
rece şi dulce, existenţa unui proces carios profund nepenetrant sau tratamente recente pe dintele
în cauză, teste de vitalitate pozitive
C. persistenţa durerii 5-10 min după încetarea excitantului, nelocalizată, provocată mai ales de
dulce, de intensitate mare, existenţa unui proces carios profund nepenetrant sau tratamente
recente pe dintele în cauză, teste de vitalitate intens pozitive
D. persistenţa durerii 25-30 min după încetarea excitantului, localizată, provocată mai ales de
cald, existenţa unui proces carios profund penetrant, percuţie în ax pozitivă
E. persistenţa durerii cât persistă excitantul, localizată, provocată mai ales de rece şi dulce,
existenţa unui proces carios profund nepenetrant sau tratamente recente pe dintele în cauză, teste
de vitalitate pozitive
B (5, pag. 71)

684. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută purulentă totală se pune pe bază:
A. caracterului intermitent al durerii
B. calmării temporare prin lichide calde
C. testelor de vitalitate reduse
D. sensibilităţii la percuţia în ax
E. apariţia picăturii de puroi
C,D,E (5, pag. 79)

685. În pulpita acută seroasă parţială, obiectiv se pun în evidenţă:
A. dinte cu carie profundă, cu depozite bogate de dentină alterată
B. percuţia în ax dureroasă
C. dureri vii, localizate
D. percuţie transversală nedureroasă
E. teste de vitalitate intens pozitive
A,D,E (5, pag. 73)

686. Indicaţii de tratament în hiperemia preinflamatorie:
A. Tratamentul cariei simple şi coafajul indirect
B. Tratamentul cariei simple şi cofajul direct în dublu timp
C. Amputaţia devitală
D. Extirparea vitală
E. Extracţia dintelui
A,B,D (5, pag. 72)

687. Indicaţii de tratament în pulpita acută seroasă parţială:
A. coafaj direct în dublu timp
B. Amputaţie vitală
C. Amputaţie devitală
D. Extirpare vitală
E. Extracţia dintelui

126

A,B,D (5, pag. 74)

688. Pulpita acută purulentă parţială - Diagnostic pozitiv:
A. Durere pulsatilă
B. Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece
C. Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare
D. Percuţie în ax dureroasă
E. Durere iradianată
A,B,C (5, pag. 79)

689. Pulpita cronică deschisă granulomatoasă - diagnostic pozitiv:
A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
B. Formaţiune polipoasă în continuarea pulpei dentare
C. Sângerare şi sensibilitate la înţeparea în profunzime
D. Durere spontană nocturnă
E. Percuţie în ax dureroasă
A,B,C (5, pag. 87)

690. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută purulentă totală se pune pe bază:
A. caracterului continuu al durerii
B. calmarii temporare prin lichide calde
C. testelor de vitalitate reduse
D. sensibilităţii la percuţia în ax
E. apariţia picăturii de puroi
C,D,E (5, pag. 79)

691. În pulpita acută seroasa parţială, obiectiv se pun în evidenţă:
A. dinte cu carie profundă, cu depozite bogate de dentina alterată
B. percuţia în ax dureroasă
C. dureri vii, localizate
D. percuţie transversală nedureroasă
E. teste de vitalitate intens pozitive
A,D,E (5, pag. 73)

10. Diagnosticul diferenţial al hiperemiei preinflamatorii se face cu:
A. pulpite acute coronare
B. hipersensibilitate dentinara
C. hiperestezia dentinara
D. parodontite apicale acute
E. pulpita cronica închisă propriu-zisă
A,B,C, (5, pag. 71)

692. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu:
A. hiperemia preinflamatorie
B. pulpita acută seroasa totală
C. pulpita purulentă parţială

127

D. pulpita purulentă totală
E. parodontita apicala acută seroasa
A,B,C,D (5, pag. 74)

693. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice deschise granulomatoase se face cu;
A. pulpita cronica deschisă ulceroasa
B. gangrena pulpara
C. necroza pulpara
D. polipul gingival
E. granulomul intern Palazzi
A,C,D (5, pag. 87)

694. Diagnosticul pozitiv al pulpitei acute seroase totale se pune pe bază:
A. caracterului continuu al durerii
B. hipersensibilităţii la testele de vitalitate termice
C. calmarii temporare prin lichide reci
D. sensibilităţii la percuţia în ax
E. prezenţei cavităţii carioase profunde
A,B,D (5, pag. 76)

695. Diagnosticul pozitiv în hiperemia preinflamatorie se pune pe bază:
A. persistentei durerii câteva minute după îndepărtarea excitantului
B. teste de vitalitate pozitive
C. semnalarea, de către pacienţi a unor tratamente efectuate cu puţin timp în urmă
D. existenţa procesului carios cu deschiderea camerei pulpare
E. sensibilitate la percuţia în ax
A,B,C (5, pag. 71)

696. Factorii fizici care pot determina apariţia hiperemiei preinflamatorii sunt reprezentaţi
de:
A. traumatisme din timpul pregătirii cavităţilor
B. traumatisme din timpul şlefuirii bonturilor
C. excitaţii termice transmise prin obturaţii metalice
D. substanţe medicamentoase utilizate în terapia cariei simple
E. exotoxinele bacteriilor
A,B,C (5, pag. 70)

697. La inspecţie, în pulpita cronica deschisă ulceroasa se constată:
A. prezenţa unei cavităţi carioase profunde, cu deschiderea largă a camerei pulpare
B. pereţi subţiri, chiar fracturaţi ai cavităţii
C. palpare cu sonda nedureroasa superficial
D. înţeparea în profunzime provoacă durere şi sângerare
E. percuţie în ax şi transversală negative
A,B (5, pag. 85)

698. Morfopatologic, în pulpita acută seroasa parţială apa

128

A. vasodilataţie pe teritoriu pulpar întins
B. marginaţie leucocitara intensă
C. la periferia procesului inflamator, semne de hiperfuncţie
D. degenerescente celulare cu fragmentarea membranei celulare
E. vâscozitate pulpara redusă
A,B,C (5, pag. 72)

699. Pulpita cronica închisă propriu-zisă poate evolua spre
A. pulpita acută purulentă parţială
B. exacerbarea unor focare pulpare de inflamaţie limitată şi cu caracter subacut
C. necroza pulpara
D. gangrena pulpara
E. parodontita apicala cronica granulomatoasa
B,C,D (5, pag. 90)

700. Simptomatologia subiectiva în pulpita acută seroasa totală este dominată de:
A. crize dureroase violente, insuportabile
B. tendinţa de iradiere a durerii
C. caracterul pulsatil al durerii
D. percuţia în ax pozitivă
E. prezenţa unui proces carios profund
A,B (5, pag. 75)

701. Tratasaturile comune ale pulpitelor cronice închise sunt:
A. se organizează şi se dezvolta în condiţiile unei camere pulpare închise
B. procesul inflamator se desfăşoară lent
C. prezintă imagini radiologice bine conturate
D. majoritatea au evoluţie asimptomatica clinic
E. modificările pulpare sunt caracterizate de prezenţa ţesutului de granulaţie
A,B,D,E (5, pag. 90)

702. Diagnosticul diferenţial în pulpita purulentă parţială se face cu:
A. caria dentară simplă
B. pulpita seroasa coronara
C. pulpita seroasa totală
D. pulpita purulentă coronoradiculara
E. parodontita apicala acută purulentă
B,D (5, pag. 79)

703. Diagnosticul diferenţial în pulpita seroasa parţială se face cu:
A. caria simplă dentară
B. hiperemia preinflamatorie
C. pulpita acută seroasa totală
D. pulpita purulentă parţială
E. pulpita purulentă totală
B,C,D,E (5, pag. 74)

129


704. Din categoria pulpitelor cronice deschise fac parte formele:
A. ulceroasa
B. polipoasa
C. scleroatrofica
D. hiperplazica
E. propriu-zisă
A,B (5, pag. 80)

705. Granulomul intern al lui Palazzi:
A. este o pulpită cronica deschisă polipoasa
B. este o pulpită cronica închisă propriu-zisă
C. este o pulpită cronica închisă hiperplazica
D. poate fi localizată coronar şi/sau radicular
E. diagnosticul se poate pune pe baza radiografiei
C,D,E (5, pag. 92)

706. În pulpita seroasa totală la un dinte maxilar superior, durerea poate iradia către:
A. dinţii vecini
B. dinţii antagonişti
C. hemimaxilarul opus
D. zona temporală
E. zona orbitală
A,B,D,E (5, pag. 75)

707. Percuţia în ax este pozitivă în următoarele pulpopatii:
A. hiperemia preinflamatorie
B. pulpite seroase parţiale acute
C. pulpite seroase totale
D. pulpite purulente parţiale acute
E. pulpite purulente totale
C,E (5, pag. 76,80)

708. Pulpita cronica închisă hiperplazica poate evolua şi complică cu:
A. pulpita seroasa parţială
B. pulpita seroasa totală
C. necroza pulpara
D. fracturi ale dintelui
E. parodontita apicala cronică
C,D (5, pag. 92)

709. Sensibilitatea dureroasă în cazul unei pulpite cronice deschise poate apărea:
A. în masticaţie, când sunt tasate alimente în cavitatea carioasă şi se exercita presiuni în spaţiul
endodontic
B. Palparea cu sonda în profunzime

130

C. în cazul unor reacutizari datorate obliterării cavităţii carioase pentru un timp mai lung, cu
resturi alimentare
D. testări ale vitalităţii dintelui, dar la intensităţi mari ale excitanţilor
E. testări ale vitalităţii dintelui, la intensităţi obişnuite ale excitanţilor
A,B,C,D (5, pag. 85)

710. Testele de vitalitate la rece şi electice arata hiposensibilitate pulpara în următoarele
situaţii:
A. caria simplă
B. pulpite acute seroase
C. pulpite acute purulente
D. pulpite cronice deschise
E. pulpite cronice închise
C,D,E (5, pag. 72-81)

711. Diagnosticul pozitiv în pulpita acita seroasa parţială:
A. Caracterul ocalizat al durerii
B. Durere vie, spontană sau provocată ce durează de la câteva minute la câteva ore
C. Teste de vitalitate pozitive maia les la rece
D. Carie profundă fără deschiderea camerei pulpare
E. Percuţie în ax dureroasă
A,B,C,D (5, pag. 74)

712. Indicaţii de tratament în hiperemia preinflamatorie:
A. Tratamentul cariei simple şi coafajul indirect
B. Tratamentul cariei simple şi cofajul direct în dublu timp
C. Amputaţia devitala
D. Extirparea vitală
E. Extracţia dintelui
A,B,D (5, pag. 72)

713. Indicaţii de tratament în pulpita acută seroasa parţială:
A. coafaj direct în dublu timp
B. Amputaţie vitală
C. Amputaţie devitala
D. Extirpare vitală
E. Extracţia dintelui
A,B,D (5, pag. 74)

714. Pulpita acută purulentă parţială - Diagnostic pozitiv:
A. Durere pulsatila
B. Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece
C. Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare
D. Percuţie în ax dureroasă
E. Durere iradianata
A,B,C (5, pag. 79)

131


715. Pulpita acută seroasa totală - diagnostic pozitiv:
A. Durere cu caracter continuu
B. Intensitate mare a durerii
C. Percuţie în ax dureroasă
D. Hipersensibilitate la testele de vitalitate termice
E. Carie profundă cu camera pulpara deschisă
A,B,C,D (5, pag. 76)

716. Pulpita cronica deschisă granulomatoasa - diagnostic pozitiv:
A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
B. Formaţiune polipoasa în continuarea pulpei dentare
C. Sângerare şi sensibilitate la înţeparea în profunzime
D. Durere spontană nocturnă
E. Percuţie în ax dureroasă
A,B,C (5, pag. 87)

717. Pulpita cronica deschisă ulceroasa - Diagnostic pozitiv:
A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
B. Lipsa durerii şi apariţia ei în anumite circumstanţe
C. Sângerare la înţeparea pulpei cu sondă
D. Teste de vitalitate negative
E. Percuţia în ax dureroasă
A,B,C (5, pag. 85)

718. Diagnisticul diferenţial în pulpita acută seroasa totală se face cu:
A. Pulpita acută seroasa parţială
B. Pulpita purulentă totală
C. Parodontita apicala acută seroasa
D. Parodontita apicala acută purulentă
E. Pulpita cronica granulomatoasa
A,B,C (5, pag. 76)

719. Diagnosticul diferenţial în pulpita acută purulentă totală se face cu:
A. Pulpita acută seroasa totală
B. Pulpita acută seroasa parţială
C. Pulpita purulentă parţială
D. Gangrena pulpara
E. Parodontita apicala acută purulentă
A,C,E (5, pag. 80)

720. Diagnosticul pozitiv al pulpitei acute purulente parţiale se pune pe următoarele
semne:
A. Caracterul pulsatil al durerii, cu posibilitate de localizare
B. Exacerbarea durerii la cald
C. Exacerbarea durerii la rece

132

D. Probele de vitalitate la rece dau răspunsuri pozitive la intensităţi mai mari
E. Probele de vitalitate electrice dau răspunsuri pozitive la intensităţi mici ale stimulilor
A,B,D (5, pag. 79)

721. Diagnosticul pozitiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa se pune pe următoarele
semne:
A. Existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare
B. Răspuns pozitiv la percuţia în ax a dintelui
C. Sângerare la înţeparea pulpei cu sondă
D. Răspuns pozitiv la percuţia transversală a dintelui
E. Răspunsuri negative la testele de vitalitate
A,C (5, pag. 85)

722. Evoluţia pulpitei acute purulente parţiale este spre:
A. Pulpita purulentă totală
B. Pulpita cronica dechisa ulceroasa
C. Gangrena pulpara
D. Necroza pulpara
E. Hiperemie preinflamatorie
A,B,C (5, pag. 79)

723. Examenul morfopatologic în pulpita acută seroasa totală pune în evidenţă
următoarele:
A. Vasodilataţie în întreg teritoriul pulpar
B. Pereţii vasculari nepermeabili
C. Prezenţa rară a elementelor sanguine din seria albă în ţesutul pulpar
D. Vâscozitate pulpara redusă, prin depolimerizarea substanţei fundamentale
E. Degenerescente odontoblastice, cu fragmentarea membranei celulare
A,C,D,E (5, pag. 75)

724. În faza de hiperemie preinflamatorie, durerea este provocată de:
A. Realizarea unei obturatiii metalice cu protejarea dentinei de pe fundul cavităţii
B. Gustul sărat
C. Gustul acru
D. Gustul dulce
E. Realizarea unei obturaţii metalice fără protejarea dentinei
D,E (5, pag. 71)

725. Tabloul clinic în pulpita acută seroasa totală prezintă:
A. Durere provocată de un agent extern, violenta, insuportabilă
B. Durere cu intensitate ce creşte progresiv
C. Exacerbări ale durerii la rece, dulce
D. Exacerbări ale durerii la acru
E. Durere cu intensitate mică
A,B,C,D (5, pag. 75)


133

726. Tratamentul în pulpita acută purulentă totală se face cu:
A. Antibiotice endodontal
B. Ozonoterapie
C. Diatermie
D. Extirpare devitala
E. Amputaţie vitală
A,B,C (5, pag. 80)

727. Aspectul morfopatologic al pulpitei acute purulente parţiale este:
A. celulele situate la distanţă de focar nu prezintă leziuni
B. fibrele de colagen sunt integre
C. fibrele nervoase învecinate focarului prezintă detaşarea tecii de mielina
D. celulele pulpare din centrul focarului sunt dezagregate
E. celulele sangvine ajung în focar prin diapedeza cu diverse aspecte morfologice în raport cu
starea lor funcţională.
A,C,D,E (5, pag. 78)

728. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente totale se face cu:
A. pulpita acută seroasa totală
B. pulpita cronica deschisă ulceroasa
C. pulpita purulentă parţială
D. pulpita acută seroasa parţială
E. parodontita apicala acută.
A,C,E (5, pag. 80)

729. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice deschise granulomatoasa se face cu:
A. polipul gingival
B. pulpita cronica deschisă ulceroasa
C. parodontita apicala cronica granulomatoasa
D. necroza pulpara
E. pulpita totală seroasa.
A,B,D (5, pag. 87)

730. Examenul microscopic în pulpita acută seroasa parţială pune în evidenţă:
A. vasodilataţie
B. permeabilitate scăzută a pereţilor vasculari
C. marginaţie leucocitara intensă
D. semne de hipofuncţie odontoblastica
E. concentrarea fosfatazei alcaline în regiunea predentinei
A,C,E (5, pag. 72)

731. în pulpita cronica închisă hiperplazica se constată:
A. odontoblastii îşi păstrează dimensiunea, dar nucleii sunt micşoraţi
B. stratul de odontoblasti dispare aproape în întregime, lăsând spaţii vacuolare
C. micşorarea camerei pulpare şi a canalelor radiculare prin hipermineralizarea dentinei
D. pulpa se transforma într-un ţesut lax de tip primitiv

134

E. pulpa poate conţine zone de degenerescenta hialina sau călcară.
B,D (5, pag. 91)

732. Simptomatologia în hiperemia preinflamatorie:
A. durere spontană
B. durerea iradiază
C. la examenul obiectiv se constată un proces carios care nu a deschis camera pulpara
D. uşoară hipersensibilitate la testul termic rece
E. sensibilitatea dentinei la palparea cu sondă.
C,D,E (5, pag. 71)

733. Simptomatologia pulpitei acute seroase parţiale este:
A. durere vie localizată la un anumit dinte
B. durerea este continuă
C. dintele este modificat la culoare
D. atingerea dentinei cu sonda provoacă o reacţie dureroasă
E. percuţia dintelui în ax provoacă durere.
A,D (5, pag. 73)

734. Tabloul morfologic al unei pulpite cronice închise este:
A. alături de ţesutul fibrozat şi ţesutul de granulaţie închistat se pot constata focare de inflamaţie
acută supurativa
B. ţesutul de granulaţie poate fi învecinat cu zone de degenerescenta hialina sau călcară
C. odontoblastele au un aspect normal
D. vasele sangvine au aspect normal
E. fibrele nervoase sunt, în mare parte, degenerate.
A,B,E (5, pag. 88)

735. Diagnosticul diferenţial al hiperemiei preinflamatorii se face cu:
A. Caria simplă
B. Hiperestezia dentinara
C. Deschiderea accidentală a camerei pulpare
D. Hipersensibilitatea dentinara
E. Pulpita cronica închisa propriu-zisă
B,D (5, pag. 71)

736. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase totale se face cu:
A. Nevralgia esenţială de trigemen
B. Pulpita acută seroasa parţială
C. Parodontita apicala acută purulentă
D. Pulpita acută purulentă totală
E. Pulpita acută purulentă parţială
B,D (5, pag. 76)

737. În pulpita acută seroasa parţială putem întâlni:
A. Dureri spontane

135

B. Dureri provocate la cald
C. Dureri iradiate
D. Dureri continue
E. Dureri localizate
A,B,E (5, pag. 73)

738. Hiperemia preinflamatorie se caracterizează prin:
A. încetarea durerii după îndepărtarea stimulului
B. persistenţa durerii câteva minute după îndepărtarea stimulului
C. intensitate crescută a durerii
D. intensitate moderată a durerii
E. exacerbarea durerii mai mult la cald şi mai puţin la rece
B,D (5, pag. 71)

739. Modificările morfologice în hiperemia preinflamatorie
A. micşorarea volumului odontoblastelor
B. mărirea volumului odontoblastelor şi fibroblastelor
C. marginaţie leucocitară
D. prezenţa indivizilor microbieni în pulpă
E. scăderea activităţii metabolice celulare
B,C (5, pag. 70)

740. Care din următoarele afecţiuni pulpare poate fi reversibilă:
A. pulpita seroasă totală
B. hiperemia preinflamatorie
C. pulpita purulentă parţială
D. pulpita seroasă parţială
E. pulpita purulentă totală
B,D (5, pag. 71,74)

741. În pulpita seroasă parţială apare:
A. scăderea permeabilităţii pereţilor vasculari
B. marginaţie leucocitară redusă
C. marginaţie leucocitară intensă
D. semne de inactivitate odontoblastică în centrul procesului inflamator
E. hiperfuncţie odontoblastică la periferia procesului inflamator
C,D,E (5, pag. 72)

742. În pulpita seroasă parţială:
A. durerea este vie, iradiată
B. durerea este vie, localizată
C. durerea dispare după îndepărtarea stimulilor
D. durerea poate ţine câteva minute
E. durerea poate ţine câteva ore
B,D,E (5, pag. 73)


136

743. În pulpita seroasă parţială:
A. durerea este mai puternică la proba cu clorură de etil
B. durerea este mai puternică la proba cu fuloarul încălzit
C. durerile sunt calmate de apă rece
D. durerile sunt calmate de apă călduţă
E. durerea cedează la calmante
A,D,E (5, pag. 74)

744. În pulpita seroasă totală:
A. durerea apare întotdeauna provocată
B. durerea poate să apară spontan
C. durerea are caracter brutal
D. durerea poate avea caracter progresiv
E. durerea cedează întotdeauna la calmante
B,C,D (5, pag. 75)

745. Indicaţii de tratament în hiperemia preinflamatorie
A. tratamentul cariei dentare şi coafaj indirect
B. tratamentul cariei dentare şi coafaj direct într-un timp, în cazul deschiderii accidentale a
camerei pulpare
C. tratamentul cariei dentare şi coafaj direct în doi timpi, în cazul deschiderii accidentale a
camerei pulpare
D. amputaţie vitală
E. extirpare vitală
A,C,D,E (5, pag. 72)

746. Diagnosticul diferenţial în pulpita purulentă parţială se face cu:
A. caria dentară simplă
B. pulpita seroasă coronară
C. pulpita seroasă totală
D. pulpita purulentă coronoradiculară
E. parodontita apicală acută purulentă
B,D (5, pag. 79)

747. Din categoria pulpiteor cronice deschise fac parte formele:
A. ulceroasă
B. polipoasă
C. scleroatrofică
D. hiperplazică
E. propriu-zisă
A,B (5, pag. 80)

748. Care sunt simptomele pentru diagnosticul pulpitei acute purulente totale:
A. Durere continua
B. Durere pulsatila
C. Hipersensibilitate la teste de vitalitate

137

D. Sensibilitate la percuţia în ax
E. Durere localizată/iradiată
A,B,D,E (5, pag. 79)

749. Pulpita cronica deschisă ulceroasa poate evolua spre:
A. Pulpita acută seroasa
B. Pulpita acută purulentă
C. Fractura coronara
D. Gangrena
E. Pulpita cronica polipoasa
A,B,C,D (5, pag. 85)

750. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută prulenta parţială se face pe:
A. Caracterul pulsatil al dureri
B. Exacerbare la rece diminuare la cald
C. Prezenţa picăturii de puroi la deschiderea camerei pupare
D. Hipoexcitabilitate
E. Imposibilitaea localizării dintelui afectat
A,C,D (5, pag.79)

751. În startul patru din pulpita cronica deschisă ulceroasa se găsesc:
A. Fibre conjunctive
B. Limfocite
C. Histiocite
D. Macrofage
E. Pulpa cu structura aparent normală
A,B,C,D (5, pag. 84)

752. Pulpita cronică închisă hiperplazică poate evolua şi complică cu:
A. pulpită seroasă parţială
B. pulpită seroasă totală
C. necroză pulpară
D. fracturi ale dintelui
E. parodontită apicală cronică
C,D (5, pag. 92)

753. Indicaţiile de tratament în hiperemia preinflamatorie sunt:
A. Coafajul indirect
B. Coafajul direct într-un timp
C. Coafajul direct în doi timpi
D. Amputaţia vitală
E. Extirparea vitală
A,C,D,E (5, pag. 72)

754. Examenul obiectiv în pulpita acută seroasa parţială releva:
A. Dintele afectat are coloraţie anormală

138

B. Caria profundă are multă dentina ramolita
C. Palparea cu sonda în profunzime este dureroasă
D. Percuţia dintelui în ax este dureroasă
E. Testele de vitalitate sunt intens pozitive
B,C,E (5, pag. 73)

755. Diagnosticul pozitiv în pulpita acută seroasa totală se face prin:
A. Durerea spontană, iradianta, vie, lancinanta, în crize prelungite
B. Palparea fină cu vârful sondei poate declanşa criza dureroasă
C. Percuţia în ax nedureroasă
D. Testele de vitalitate negative
E. Coloraţia normală a dintelui, cu multă dentina ramolita în procesul carios
A,B,E (5, pag. 76)

756. Examenul subiectiv în pulpita cronica deschisă ulceroasa evidenţiază:
A. Lipsa durerii în general
B. Apariţia de jenă dureroasă uneori la masticaţie
C. Prin obliterarea cavităţii carioase cu resturi alimentare pot apare dureri pulpitice acute însă
mai puţin violente
D. Discrete sângerări după periaj sau traume masticatorii
E. Lipsa antecedentelor dureroase puternice
A,B,C,D (5, pag. 84)

757. Diagnosticul diferenţial în pulpita cronica deschisă granulomatoasa se face cu:
A. Polipul gingival
B. Necroza pulpara
C. Pulpita cronica deschisă ulceroasa
D. Gangrena pulpara
E. Pulpitele cronice închise
A,B,C (5, pag. 87)

758. Pulpitele cronice închise au ca trăsături comune:
A. Se formează în interiorul camerei pulpare închise
B. Evoluţia clinica este asimptomatica
C. Procesul inflamator se desfăşoară lent
D. Prezenţa ţesutului de granulaţie
E. Au caracter invadant
A,B,C,D (5, pag. 88)

759. Diagnosticul diferenţial în pulpita cronica închisă propriu-zisă se face cu:
A. Pulpita cronica deschisă ulceroasa
B. Necroza pulpara
C. Gangrena pulpara simplă
D. Pulpita cronica închisă granulomatoasa
E. Gangrena pulpara complicată
A,B,C,D (5, pag. 90)

139


760. Simptomatologia pulpitei cronice închise hiperplazice releva:
A. Lipsa durerii în general
B. Vagă jena dureroasă uneori
C. Examenul radiologic fixează diagnosticul de certitudine
D. Prin transparenta smaltului se poate constata roziul granulomului intern localizat coronar
E. Percuţie în ax dureroasă
A,B,C,D (5, pag. 91)

761. Tratamentul în pulpita acută purulentă totală se face cu:
A. Oznoterapie
B. Diatermie
C. Antibiotice endodontal
D. Extirpare devitală
E. Amputaţie vitală
A,B,C (5, pag. 82)

762. Trăsăturile comune ale pulpitelor cronice închise sunt:
A. Se organizează şi se dezvoltă în condiţiile unei camere pulpare închise
B. Procesul inflamator se desfăşoară lent
C. Prezintă imagini radiologice bine conturate
D. Majoritatea au evoluţie asimptomatică clinic
E. Modificarea pulpei este caracterizată de prezenţa ţesutului de granulaţie
A,B,D,E (5, pag. 88)

763. Sensibilitatea dureroasă în cazul unei pulpite cronice deschise poate apare:
A. În masticaţie, când alimentele sunt tasate în cavitatea carioasă şi se exercită presiune în spaţiul
endodontic
B. Palparea cu sonda în profunzime
C. În cazul unor reacutizări datorită obliterării cavităţii carioase pentru un timp mai lung cu
resturi alimentare
D. Testării de vitalitate a dintelui la intensităţi obişnuite ale excitanţilor
E. Testării de vitalitate a dintelui la intensităţi mari ale excitanţilor
A,B,C,E (5, pag. 85)

*764. Factorii generali implicaţi în etiopatogenia necrozei pulpare sunt:
A. Traumatismele dentare
B. Avitaminozele
C. Factori termici
D. Factori chimico-toxici bucali
E. Luxaţiile dentare
B (5, pag. 94)

765. Printre factorii etiologici ai necrozei pulpare se numără:
A. substanţe toxice fizico-chimice
B. creşterii mări a temperaturii

140

C. factori microbieni din procesul carios
D. traumatismele dentare care au determinat o fractură penetrantă a dintelui respectiv
E. aparate ortodontice care determină forţe excesive greşit calculate, asupra unui dinte
A,B,E (5, pag. 96-97)

766. Simptomatologia necrozei pulpare cuprinde:
A. Probe de vitalitate termice pozitive
B. Probe de vitalitate electrice pozitive
C. La diafanoscopie, dintele apare transparent
D. Tehnica de transiluminare cu fibre optice indică o pierdere a transparenţei şi a coloraţiei
obişnuite
E. Foraj explorator negativ
D,E (5, pag. 98)

767. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune pe baza următoarelor semne:
A. insensibilitate totală la sondajul canalelor radiculare
B. absenţa modificărilor radiologice periapicale
C. carie profundă cu camera pulpară deschisă
D. examen bacteriologic negativ
E. teste de vitalitate pozitive.
A,B,C (5, pag. 101)

768. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu;
A. parodontita apicala acută hiperemica
B. gangrena pulpara simplă
C. pulpita cronica cu camera pulpara închisă (propriu-zisă)
D. hiperemia pulpara
E. parodontita apicala cronică
B,C,E (5, pag. 98)

769. Factorii cauzatori ai gangrenei pulpare sunt:
A. formolul
B. creşterile mari şi bruşte de temperatură
C. acţiunea unor enzime de provenienţa bacteriana
D. dezechilibrul circulator
E. flora microbiana din mediul salivar
C,D,E (5, pag. 102)

770. Printre factorii chimico-toxici care pot produce necroza pulpara se număra
A. formolul
B. fenolul
C. trioximetilenul
D. clorhexidina
E. arsenul
A,B,C,E (5, pag. 96)


141

771. Printre factorii etiologici ai necrozei pulpare se numără:
A. substanţe toxice fizico-chimice
B. creşterii mări a temperaturii
C. factori microbieni din procesul carios
D. traumatismele dentare care au determinat o fractură penetranta a dintelui respectiv
E. aparate ortodontice care determină forţe excesive greşit calculate, asupra unui dinte
A,B,E (5, pag. 96-97)

772. Printre formele anatomo-clinice a gangrenei pulpare se numără:
A. uscată
B. umedă
C. simplă
D. complicată
E. hiperemica
A,B,C,D (5, pag. 101)

773. Un dinte cu necroza pulpara poate prezentă:
A. coloraţie modificată
B. hipersensibilitate şi hiperestezie
C. o obturaţie mai veche
D. lipsa de sensibilitate la sondarea camerei pulpare şi a canalelor radiculare
E. testele de vitalitate pozitive la intensităţi crescute ale curentului electric
A,C,D (5, pag. 98)

774. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare simple se face cu:
A. hiperemia pulpara
B. caria secundară recidiva
C. parodontita apicala cronică
D. pulpita cronică
E. necroza pulpara
C,D,E (5, pag. 102)

775. Diagnosticul pozitiv în gangrena pulpara simplă se pune pe urmtoarele aspecte
A. carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
B. insensibilitate totală la sondarea camerei pulpare şi a canalelor radiculare
C. prezenţa hiperesteziei dentinare
D. teste de vitalitate uşor pozitive la intensităţi crecsute ale curentului electric
E. imagine radiologica fără modificări ale parodonţiului apical
A,B,E (5, pag. 101)

776. Necroza pulpara poate evolua spre:
A. rămâne pe o perioadă în acest stadiu
B. vindecare spontană
C. pulpita cronica cu camera pulpara închisă
D. gangrena pulpara
E. fractura dentară

142

A,D,E (5, pag. 99)

777. Printre complicaţiile gangrenei pulpare simple amintim:
A. parodontitele apicale acute
B. fracturi corono-radiculare
C. papilita
D. endocardita
E. glomerulonefrite
A,B,D,E (5, pag. 102)

778. Următoarele semne clinice caracterizează gangrena pulpara:
A. modificări de culoare a dintelui
B. sondarea canalelor radiculare nedureroase
C. sondarea canalelor poate prezenta uşoară sensibilitate
D. prezenţa unui proces carios care a evoluat cu deschiderea camerei pulpare
E. hipersensibilitate dentinara
A,B,D (5, pag. 101)

779. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare simple se face cu:
A. Pulpite acute
B. Pulpite cronice
C. Necroza pulpara
D. Gangrena complicată
E. Caria dentară
B,C,D (5, pag. 101-102)

780. Diagnosticul diferenţial în nevroza pulpara se face cu:
A. Gangrena pulpara simplă
B. Pulpita cronica deschisă
C. Pulpita cronica închisă
D. Fractura dentară
E. Parodontita apicala cronică
A,B,C,E (5, pag. 98)

781. După devitalizare cu preparate pe bază de arsenic:
A. Se produce o necroza de coagulare
B. Se produce o necroza de colicvatie
C. Deschiderea camerei pulpare produce o sângerare abundentă
D. Pulpa necrozata are aspect uscat
E. Pulpa necrozata are un aspect brun-cenusiu
A,D,E (5, pag. 98)

782. Evoluţia şi complicaţiile gangrenei pulpare pot fi spre:
A. Parodontita apicala
B. Necroza pulpara
C. Fractura coronara

143

D. Boala de focar
E. Fractura corono-radiculara
A,C,D,E (5, pag. 102)

783. Examenul radiologic în gangrena pulpara:
A. Este elocvent
B. Poate releva o radiotransparenta periapicala
C. Poate releva îngustarea canalului radicular
D. Poate evidenţia existenţa denticulilor
E. Poate evidenţia o usara lărgire a canalului
C,D (5, pag. 101)

784. Gangrena umedă se caracterizează prin:
A. ţesut pulpar putrificat ferm
B. Imagine radiologica cu modificări periapical
C. ţesut pulpar putrificat foarte moale
D. Pierdere parţială a configuraţiei structurale a pulpei
E. Pierdere totală a configuraţiei structurale a pulpei
C,E (5, pag. 100)

785. Microrganismele implicate în patogenia gangrenei pulpare sunt:
A. Streptococi alfa hemolitici
B. Stafilococul alb
C. Stafilococul auriu
D. Gonococi
E. Pneumococi
A,B,C,E (5, pag. 94)

786. Modificări de culoare a dintelui se pot întâlni în:
A. Necroza pulpara
B. Pulpita cronica deschisă
C. Gangrena pulpara
D. Pulpita cronica închisă hiperplazica
E. Pulpita cronica închisă propriu
A,C,D (5, pag.94 )

787. Necroza pulpara:
A. Se tratează ca pulpita cronica închisă
B. Extirparea devitala este de elecţie
C. Respectă tratamentul mecano-chimic finalizat cu obturaţie radiculara corectă
D. Nu necesită etapa de tratament antiseptic fiind o mortificare aseptica
E. Se tratează ca o gangrenă pulpara
C,E (5, pag. 98)

788. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu:
A. Gangrena pulpara simplă

144

B. Granulonul intern Palazzi
C. Paradontita apicala cronică
D. Pulpita cronica deschisă
E. Pulpita cronica închisă propriu-zisă
A,C,D,E (5, pag. 98-99)

789. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin:
A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare
B. Fetiditate
C. Dureri la masticaţie
D. Teste de vitalitate negative
E. Examen bacteriologic pozitiv
A,B,D,E (5, pag. 101)

790. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama:
A. Modificărilor de culoare a dintelui
B. Testelor de vitalitate negative
C. Percuţiei în ax negative
D. Mirosului fetid
E. Însămânţării bacteriene negative
A,B,E (5, pag. 98)

791. Evoluţia şi complicaţiile necrozei pulpare sunt:
A. Necroza poate rămâne o perioadă în acest stadiu
B. Se produce infectarea pulpitei necrozate
C. Provoacă rizaliza
D. Duce la fractura dentară
E. Apariţia chistului radicular
A,B,D (5, pag. 99)

792. Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din:
A. Cavitatea bucala
B. Chiste de vecinătate
C. Canal radicular lateral
D. Circulaţia general prin anacoreza
E. Osul alveolar
A,C,D (5, pag. 99)

793. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu:
A. Gangrena pulpara simplă
B. Parodontita apicala cronică
C. Pulpita cronica închisă propriu-zisă
D. Pulpita cronica deschisă
E. Pulpita acută purulentă totală
A,B,C,D (5, pag. 99)


145

794. Examenul histochimic în gangrena pulpara pune în evidenţă o masă semiputreda
compusă
din:
A. Materii grase
B. Polipeptide alterate
C. Hidrogen sulfurat
D. Apa
E. Monoxid de carbon
A,B,C,D (5, pag. 101)

795. Gangrena dentară constituie un focar de infecţie pentru restul organismului,
determinând:
A. Glomerulonefrite
B. Endocardite
C. Afecţiuni reumatismale
D. Diabet zaharat
E. Diabet insipid
A,B,C (5, pag. 102)

796. Microorganismele din spaţiul endodontic, în gangrena pulpara sunt:
A. Difteroizi
B. Lactobacili
C. Stafilococ auriu
D. Stafilococ alfa-hemolitic
E. Noocardia
A,B,C,E (5, pag. 99)

797. Radiografia dentară în gangrena pulpara arată:
A. Transparenţa crescută a canalului radiculalar
B. Micşorarea lumenului radicular prin depozite de dentina
C. Prezenţa barierei dentinocementoide la nivelul apexului
D. Existenţa denticulilor
E. Spaţii intertrabeculare mărite de volum
A,B,C,D (5, pag. 101)

798. Responsabil de leziunile tisulare din gangrena este şi ţesutul pulpar propriu-zis, prin
elaborarea unor elemente cu acţiune distructivă locală:
A. Enzime lizozomale
B. Acizi nucleici
C. Histidina
D. Heparina
E. Enzime proteolitice
A,B,D,E (5, pag. 100)

799. Simptomatologia gangrenei pulpare cuprinde:
A. Modificarea de culoare a dintelui

146

B. Pierderea marcată de substanţă dentară
C. Durere la percuţia transversală a dintelui
D. Sensibilitate la palparea cu sonda a canalelor radiculare
E. Examen bacteriologic pozitiv
A,B,E (5, pag. 101)

800. Simptomatologia necrozei pulpare cuprinde:
A. Probe de vitalitate termice pozitive
B. Probe de vitalitate electrice pozitive
C. La diafanoscopie, dintele apare transparent
D. Tehnica de transiluminare cu fibre optice indica o pierdere a transparenţei şi a coloraţiei
obişnuite
E. Foraj explorator negativ
D,E (5, pag. 98)

801. Arsenicul determina necroza pulpei dentare prin:
A. modificarea brutală a pH-ului
B. precipitarea proteinelor plasmatice şi lezarea membranei celulare
C. paralizia pereţilor vasculari
D. blocarea respiraţiei celulare
E. depolimerizarea colagenului.
C,D (5, pag. 97)

802. Cauzele necrozei pulpare pot fi:
A. secţionarea vaselor pulpare la nivelul apexului dentar
B. smulgerea vaselor la nivelul apexului dentar
C. penetrarea bacteriilor prin apexul dentar
D. dilacerarea ţesutului pulpar cu eliberare de amine toxice
E. compresia vaselor la nivelul apexului.
A,B,D,E (5, pag. 95)

803. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu:
A. gangrena simplă
B. parodontita apicala cronică
C. pulpita seroasa parţială
D. pulpita cronica deschisă
E. pulpita cronica închisă propriu-zisă.
A,B,D,E (5, pag. 98-99)

804. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune pe baza următoarelor semne:
A. insensibilitate totală la sondajul canalelor radiculare
B. absenţa modificărilor radiologice periapicale
C. carie profundă cu camera pulpara deschisă
D. examen bacteriologic negativ
E. teste de vitalitate pozitive.
A,B,C (5, pag. 101)

147


805. Diagnosticul pozitiv în necroza pulpara se face pe baza următoarelor semne:
A. dinte cu aspect normal
B. test de vitalitate la rece negativ
C. la palpare cu sonda în camera pulpara apare sângerare
D. la testul electric răspunsul este pozitiv
E. la percuţie rezonanta este mata.
B,E (5, pag.98)

806. Prin necroza se înţelege:
A. modificarea aseptica a pulpei dentare sub acţiunea microorganismelor
B. distructia aseptica a ţesutului pulpar sub acţiunea agenţilor fizici
C. transformarea pulpei dentare într-un ţesut de granulaţie bogat vascularizat
D. atrofia fibroscleroasa şi reticulara a pulpei dentare
E. mortificarea pulpei sub acţiunea agenţilor chimici.
B,E (5, pag. 94)

807. Simptomatologia clinică în necroza pulpara:
A. dintele are culoare modificată
B. prezintă hiperestezie
C. conţinutul canalului radicular este o masă omogena de culoare roşie viu
D. probe de vitalitate negative
E. la percuţia rezonanta este mata.
A,D,E (5, pag. 98)

808. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu:
A. Gangrena pulpara simplă
B. Pulpita cronica închisa hiperplazica
C. Parodontita apicala cronică
D. Pulpita cronica închisa propriu-zisă
E. Pulpita cronica deschisă
A,C,D,E (5, pag. 98-99)

809. Necroza de coagulare poate fi provocată de:
A. Arsenic
B. Clorura de zinc
C. Trioximetilen
D. Fenol
E. Tricrezolformalina
A,C,D,E (5, pag. 98)

810. Necroza de colicvatie poate fi declanşată de:
A. Tricrezolformalina
B. Papaina
C. Tripsina
D. Antiformina

148

E. Clorura de zinc
B,C,D (5, pag. 98)

811. Necroza de coagulare este secundară
A. acţiunii enzimatice
B. creşterii hidrofiliei
C. blocării circulaţiei sangvine
D. acţiunii arsenicului
E. coagulării proteice
C,D,E (5, pag. 98)

812. Necroza de coagulare se caracterizează prin
A. Pulpa uscată
B. Pulpă de culoare galben-brun
C. Consistenta pulpara este redusă
D. Extirparea se realizează în microfragmente
E. Apărea adesea după arsenic
A,B,E (5, pag. 98)

813. Necroza de coligvatie este produsă prin:
A. Enzime vegetale
B. Enzime animale
C. Soluţii antiseptice
D. Arsenic
E. Bradichinina
A,B,C (5, pag. 98)

814. În gangrena pulpara simplă examenul radiologic arata:
A. Radiotransparenta crescută a canalului radicular
B. Uneori strâmtorarea lumenului canalului radicular
C. Existenţa denticulilor
D. Lipsa barieri dentino cementoide
E. Uneori lărgirea lumenului canalului radicular
A,B,C (5, pag. 101)

815. Semnele de gangrene simplă sunt:
A. test de vitalitate negativ
B. lipsa sensibilităţii şi sângerării pe canal
C. camera pulpara închisă
D. dinte modificat de culoare
E. modificări periapicale pe radiografie
A,B,D (5, pag. 101)

816. Gangrena uscată:
A. succede unei pulpite cronice deschise ulceroase
B. succeede un traumatism

149

C. succede acţiunii unui agent chimic
D. pereţi dentinari alteraţi profund
E. extirparea uşoară a resturilor
B,C,E (5, pag. 101)

817. Diagnosticul diferenţial în necroza pulpară se face cu:
A. Gangrena pulpară simplă
B. Pulpita cronică deschisă
C. Pulpita cronică închisă
D. Fractura dentară
E. Parodontita apicală cronică
A,B,C,E (5, pag. 98)

818. Necroza pulpară:
A. Se tratează ca pulpită cronică închisă
B. Extirparea devitală este de elecţie
C. Respectă tratamentul mecano-chimic finalizat cu obturaţie radiculară corectă
D. Nu necesită etapă de tratament antiseptic fiind o mortificare aseptică
E. Se tratează ca o gangrenă pulpară
C,E (5, pag.98)

819. După devitalizare cu preparate pe bază de arsenic:
A. Se produce o necroză de coagulare
B. Se produce o necroză de colicvaţie
C. Deschiderea camerei pulpare produce o sângerare abundentă
D. Pulpa necrozată are aspect uscat
E. Pulpa necrozată are un aspect brun-cenuşiu
A,D,E (5, pag. 98)


820. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare simple se face cu:
A. Pulpite acute
B. Pulpite cronice
C. Necroza pulpară
D. Gangrena complicată
E. Caria dentară
B,C,D (5, pag. 102)

821. Modificări de culoare a dintelui se pot întâlni în:
A. Necroza pulpară
B. Pulpita cronică deschisă
C. Gangrena pulpară
D. Pulpita cronică închisă hiperplazică
E. Pulpita cronică închisă propriu-zisă
A,C,D (5, pag. 101)


150

822. Gangrena umedă se caracterizează prin:
A. Ţesut pulpar putrificat ferm
B. Imagine radiologică cu modificări periapical
C. Ţesut pulpar putrificat foarte moale
D. Pierdere parţială a configuraţiei structurale a pulpei
E. Pierdere totală a configuraţiei structurale a pulpei
C,E (5, pag. 100)

822. Evoluţia şi complicaţiile gangrenei pulpare pot fi spre:
A. Parodontita apicală
B. Necroza pulpară
C. Fractura coronară
D. Boala de focar
E. Fractura corono-radiculară
A,C,D,E (5, pag. 102)

823. Diagnosticul pozitiv în gangrena pulpară simplă este stabilit pe baza următoarelor
aspecte
A. Examen bacteriologic pozitiv
B. Prezenţa unei carii profunde cu camera pulpară deschisă şi insensibilitate totală la sondajul
explorator
C. Fetiditate (nu este caracteristică)
D. Fetiditate (este caracteristică numai gangrenei)
E. Examen bacteriologic negativ
A,B,C (5, pag. 101)

824. Evoluţia necrozei pulpare se poate face spre:
A. Fractură dentară
B. Infectarea pulpei
C. Parodontita apicală acută
D. Parodontita apicală cronică
E. Pulpita cronică închisă
A,B (5, pag. 99)

825. În etiopatogenia necrozei se încadrează:
A. Factori generali
B. Factori traumatici
C. Factori termici
D. Factori chimicotoxici
E. Factori microbieni
A,B,C,D (5, pag. 94-95)

826. Factorii termici ce intervin în etiopatogenia necrozei pulpare sunt reprezentaţi de:
A. O creştere a temperaturii cu 5gr. Celsius
B. O scădere a temperaturii, bruscă, cu 5 gr. Celsius
C. scădere a temperaturii, foarte lentă, cu 5 gr. Celsius

151

D. O scădere brutală a temperaturii la 0 gr. Celsius
E. Scăderea temperaturii la 0 gr. Celsius nu produce modificări semnificative la nivel pulpar
A,D (5, pag. 96)

827. În legătură cu formolul sunt valabile următoarele afirmaţii:
A. Se utilizează în tratamentul hiperesteziei dentinare
B. Se utilizează în tratamentul hipersensibilităţii
C. Are capacitate mare de difuziune de-a lungul canaliculelor
D. Efect coagulant asupra proteinelor
E. Produce paralizia pereţilor vasculari
A,B,C,D (5, pag. 97)

828. Arsenicul acţionează prin
A. Difuziune de-a lungul canaliculelor dentinare
B. Efect coagulant asupra proteinelor
C. Paralizia pereţilor vasculari
D. Blocarea respiraţiei celulare
E. Depolimerizarea colagenului
C,D (5, pag. 97)

829. În necroza pulpara au loc următoarele modificări la nivel microscopic
A. Celulele prezintă modificări de formă
B. Apare picnoză nucleului
C. Apare creşterea în volum a nucleului
D. Apare vacuolizarea citoplasmei
E. fibrele conjunctive se disociază prin depolimelizare
A,B,D,E (5, pag. 97)

830. Macroscopic necroza pulpara se caracterizează prin
A. În necroza de colicvatie pulpa dentară este o masă semilichidă, tulbure
B. În necroza de colicvatie pulpa are consistenta redusă
C. În necroza de colicvatie pulpa are consistenta crescută
D. În necroza de coagulare pulpa are consistenta redusă
E. În necroza de coagulare pulpa are consistenta crescută
A,B,E (5, pag. 98)

831. Diagnosticul pozitiv în gangrena simplă presupune
A. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare şi sensibilitate crescută la sondajul canalelor
radiculare
B. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare şi sângerare abundenta la sondajul canalelor
radiculare
C. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare şi insensibilitate la sondajul canalelor
radiculare
D. Fetiditate
E. Teste de vitalitate negative
C,D,E (5, pag. 101)

152


832. Diagnosticul diferenţial în gangrena pulpara simplă se face cu
A. Necroza pulpara
B. Gangrena complicată cu parodontita apicala acută
C. Pulpita acută seroasa totală
D. Pulpita acută seroasa parţială
E. Pulpita purulentă totală
A,B (5, pag. 102)

832. Printre formele anatomo-clinice a gangrenei pulpare se numără:
A. Umedă
B. Uscată
C. Complicată
D. Hiperemică
E. Parţială la dinţii pluriradiculari
A,B,C,E (5, pag. 101)

833. Gangrena dentară constituie un focar de infecţie pentru restul organismului
determinând:
A. Diabet zaharat
B. Glomerulonefrite
C. Endocardite
D. Afecţiuni reumatismale
E. Migrene
B,C,D,E (5, pag. 102)

834. Printre factorii clinico-toxici care pot produce necroza pulpară putem enumera:
A. Formolul
B. Arsenul
C. Clorhexidina
D. Fenolul
E. Toate răspunsurile de mai sus
A,B,D (5, pag. 96-97)

*835. Evoluţia cea mai frecvenţă a unei parodontite apicale acute purulente este spre
A. fistulizare
B. vindecare definitivă
C. cronicizare
D. osteomielită
E. supuraţia lojilor şi spaţiilor cervico-faciale
C (5, pag. 112)

*836. Abcesul Phoenix:
A. Este stadiul submucos al parodontitei apicale acute purulente
B. Este stadiul endoosos al parodontitei apicale acute purulente
C. Este stadiul subperiostal al parodontitei apicale acute purulente

153

D. Este cauzat de reacutizari repetate ale granulomului simplu
E. Este o parodontită apicala acută seroasă
C (5, pag. 98)

*837. Durerea este de intensitate maximă în parodontită apicala acută seroasă
A. în stadiu endoosos
B. în stadiu de fistulă
C. în stadiu de hiperemie
D. în stadiu subperiostal
E. în stadiu submucos
D (5, pag. 108)

*838. Parodontită apicala acută hiperemica:
A. Reprezintă fază initiaala a inflamaţiei pulpare
B. Reprezintă fază initiaala a inflamaţiei ligamentelor periodontale
C. Reprezintă fază initiaala a inflamaţiei osului alveolar apical
D. Reprezintă fază initiaala a inflamaţiei septului interradicular
E. Reprezintă fază initiaala a inflamaţiei septului interdentar
C (5, pag. 104)

*839. Percuţia în ax este pozitivă în parodontitele apicale cronice:
A. în 90% din cazuri
B. în 20% din cazuri
C. în 100% din cazuri
D. în 70% din cazuri
E. în 50% din cazuri
B (5, pag. 114)

*840. Printre parodontitele apicale cronice cu imagine conturată pot fi enumerate
următoarele, cu excepţia:
A. Parodontită apicala cronică fibroasa
B. Granulom simplu conjunctiv
C. Granulom epitelial
D. Granulom chistic
E. Parodontită apicala cronică condensată
E (5, pag. 114)

*841. Trăsătură esenţială a parodontitei apicale cronice condensate este:
A. Imagine radiologica difuză, cu spaţii trabeculare înguste
B. Imagine radiologica de osteită circumscrisă, radiotransparenta
C. îngustarea spaţiului periapical
D. Răspunsul slab pozitiv la testele de vitalitate
E. Percuţia în ax este pozitivă
C (5, pag. 124)


154

*842. Prima fază a inflamaţiei parodonţiului apical cuprinde"timpul mut", fără răsunet
clinic, în care modificările sunt:
A. biochimice
B. mecanice
C. chimice
D. enzimatice
E. fizice
A (5, pag. 106)

*843. Rapiditatea fenomenelor de dinamică vasculara în inflamaţiile parodonţiului apical
este cuprinsă între:
A. câteva minute şi 3-4 ore
B. 3 şi 4 zile
C. 2 şi 3 ore
D. 10-20 minute
E. câteva săptămâni
A (5, pag. 106)

*844. Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat de:
A. modificările vasculare
B. modificările chimice
C. modificările enzimatice
D. durere
E. rezorbtie osoasă
A (5, pag. 108)

*845. Zona periferică a granulomului periapical poartă şi denumirea de:
A. zonă de stimulare sau de încapsulare(fibroză periferică)
B. zonă exudativa
C. zonă de iritaţie
D. zonă de necroza
E. zonă de vindecare
A (5, pag. 119)

*846. Diagnosticul pozitiv în parodontită apicala purulentă se pune pe următoarele semne:
A. Durere la testele de vitalitate dentară
B. Durere exacerbată la sondarea canalelor radiculare
C. Stare generală afectată
D. Lipsă durerii la percuţia în ax
E. Aspect normal al mucoasei vestibulare şi al tegumentelor
C (5, pag. 109)

*847. În stadiul endoosos al parodontitei apicale acute purulente, circumscrise, procesul de
necroza de lichefiere este favorizat de:
A. Tensiune mică intratisulara
B. Creşterea ph-ului local

155

C. Tulburări vasculare care împiedică o bună activitate trofica
D. Scăderea infiltratului leucocitar
E. Micşorarea spaţiilor medulare
C (5,pag. 110)

*848. Semnele subiective în parodontită apicala acută purulentă sunt:
A. Durere de intensitate mică
B. Durere cu caracter lancinant
C. Diminuarea durerii la schimbarea poziţiei capului
D. Strângerea dinţilor produce uşurare
E. Senzaţie de agresiune
E (5,pag. 111)

*849. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale cronice fibroase se face cu:
A. Necroza pulpara
B. Pulpitele cronice
C. Pulpitele acute
D. Parodontite apicale acute
E. Hiperemia preinflamatorie
B (5,pag. 117)

*850. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute purulente se pune pe:
A. Ţeste de vitalitate pozitive ale dintelui cauzal
B. Ţeste de vitalitate negative ale dinţilor vecini
C. Fistulizarea cu eliminare de puroi
D. Modificarea de culoare a dintelui
E. Iradierea durerii în arcadă antagonista
C (5,pag. 112)

*851. Diagnosticul pozitiv în granulomul chistic se pune pe:
A. Ţeste de vitalitate pozitive
B. Crepitaţie şi depresibilitate în dreptul apexului
C. Sângerare la sondarea canalelor radiculare
D. Adenopatie loco-regională
E. Imagine radiologica difuză
B (5,pag. 122)

*852. Diagnosticul pozitiv în parodontită apicala acută seroasă se face pe bază
următoarelor
semne:
A. probe de vitalitate dentară pozitive
B. durerea are caracter cronic
C. tumefierea mucoasei şi tegumentelor
D. lipsă durerii la percuţie în axul dintelui
E. nu apăr modificări în starea generală a organismului.
C (5,pag. 109)

156


*853. Granulomul chistic reprezintă:
A. o osteită apicala cronică şi distructia osoasă cu contur difuz
B. înlocuirea ţesutului osos cu ţesut de granulaţie cu numeroşi fibroblasti şi histiocite
C. stadiul final al unui granulom epitelial
D. stadiul iniţial al unei parodontite apicale cronice fibroase
E. o leziune periapicala cu contur difuz pe radiografie.
C (5,pag. 121)

*854. în parodontită apicala cronică fibroasa tabloul morfopatologic arată:
A. vasele sangvine au pereţi subtiati
B. leziunea este extinsă în osul alveolar
C. sunt prezenţi numeroşi fibroblasti şi fibrociti
D. o parte din ligamentele Scharpay sunt îngroşate
E. perniţele vasculare descrise de Schweitzer sunt bine dezvoltate
C (5,pag. 116)

*855. Osteofibroză periapicala este o reacţie de condensare osoasă care apare în:
A. gangrena pulpara simplă
B. hiperemia preinflamatorie
C. pulpită acută purulentă totală
D. pulpită cronică
E. pulpită acută seroasă totală.
D (5,pag. 125)

*856. Reacţiile din zonă exudativa ("de contaminare") în granulomul simplu conjunctiv se
caracterizează prin:
A. vasoconstricţie
B. lipsă exudatului
C. prezenţa unui infiltrat celular mai ales polimorfonuclear
D. exudatul inflamator concentrează exotoxinele microbiene
E. lipsesc celulele macrofage.
C (5,pag. 118)

*857. Tabloul morfopatologic în parodontită apicala acută seroasă arată:
A. pereţi vasculari ingrosati
B. ligamentele alveolo-dentare sunt subtiate
C. desociere fibrilara prin depolimerizare
D. corticala internă alveolara prezintă contur regulat
E. îngustarea spaţiilor intertrabeculare.
C (5,pag. 108)

*858. Cu ce afecţiune se face diagnosticul diferenţial al granulomului chistic:
A. Actinomicoză
B. Adenopatiile supurate
C. Granulomul epitelial

157

D. Osteomielită
E. TOATE cele de mai sus
C (5,pag. 122)

*859. Precizaţi parodontită apicala cronică cu imagine radiologica neconturata:
A. Parodontită apicala cronică fibroasa
B. Parodontită apicala cronică cu hipercementoza
C. Osteită paradentară
D. Parodontită apicala cronică condensanta
E. Abcesul cronic apical
D (5,pag. 114)

*860. Parodontită apicala acută hiperemica
A. Reprezintă faza iniţială a inflamaţiei pulpare
B. Reprezintă faza iniţială a inflamaţiei ligamentelor periodontale
C. Reprezintă faza iniţială a inflamaţiei osului alveolar apical
D. Reprezintă faza iniţială a inflamaţiei septului interradicular
E. Reprezintă faza iniţială a inflamaţiei septului interdentar
C (5,pag. 104)

*861. A două fază în evoluţia inflamaţiei parodonţiului:
A. Este numită timpul mutŽŽ
B. Este caracteristică prin manifestările vasculare şi clinice
C. Este fază de alterare tisulară primară
D. Este o hiperemie de tip pasiv
E. Durează între câteva ore şi câteva zile
B (5,pag. 106)

*862. Printre parodontitele apicale cronice cu imagine conturată pot fi enumerate
următoarele, cu excepţia:
A. Parodontită apicală cronică fibroasă
B. Granulom simplu conjunctiv
C. Granulom epitelial
D. Granulom chistic
E. Parodontită apicala cronică condensată
E (5,pag. 114)

*863. Percuţia în ax este pozitivă în parodontitele apicale cronice:
A. În 90% din cazuri
B. În 20% din cazuri
C. În 100% din cazuri
D. În 70% din cazuri
E. În 50% din cazuri
B (5,pag. 114)

*864. Abcesul Phoenix:

158

A. Este stadiul submucos al parodontitei apicale acute purulente
B. Este stadiul endoosos al parodontitei apicale acute purulente
C. Este stadiul subperiostal al parodontitei apicale acute purulente
D. Este cauzat de reacutizari repetate ale granulomului simplu
E. Este o parodontită apicala acută seroasă
D (5,pag. 119)

*865. Trăsătură esenţială a parodontitei apicale cronice condensate este:
A. Imagine radiologica difuză, cu spaţii trabeculare înguste
B. Imagine radiologica de osteită circumscrisă, radiotransparenta
C. Îngustarea spaţiului periapical
D. Răspunsul slab pozitiv la testele de vitalitate
E. Percuţia în ax este pozitivă
C (5,pag. . 124)

*866. Durerea este de intensitate maximă în parodontită apicala acută seroasă:
A. În stadiu endoosos
B. În stadiu de fistulă
C. În stadiu de hiperemie
D. În stadiu subperiostal
E. În stadiu submucos
D (5,pag. 109)

*867. Diagnosticul pozitiv în parodontită apicala acută seroasă se pune pe baza
următoarelor semne:
A. Absenţa durerii
B. Durere moderată
C. Tumefierea mucoasei şi a tegumentelor
D. Teste de vitalitate pozitive
E. Lipsa durerii la percuţia în axul dintelui
C (5,pag. 109)

*868. În timpul articulării fonetice normale se poate observă:
A. sprijinul limbii pe suprafaţa palatinala a incisivilor superiori;
B. interpozitia limbii către incisivi;
C. interpozitia limbii către premolari;
D. vârful limbii în contact cu papilă incisivă;
E. sprijinul limbii pe faţă linguală a incisivilor inferiori.
D (5,pag. 381)

*869. În cadrul funcţiei fonatorii tulburările de ritm cuprind:
A. dislalia;
B. sigmatismul;
C. rotacismul;
D. rinolalia;
E. tahilalia.

159

E (5,pag. 384)

*870. În mod normal în deglutiţia de tip adult”:
A. limbă are o poziţie posterioară;
B. vârful limbii este aşezat la nivelul sau imediat sub nivelul planului incisivilor inferiori;
C. arcadele sunt în contact;
D. limba vine în contact cu incisivii superiori;
E. limba vine în contact cu treimea ocluzala a suprafeţelor orale a dinţilor laterali.
B (5,pag. 354)

*871. Prelungirea stadiului de deglutiţie infantilă se datorează:
A. maturităţii neuromusculare;
B. înclinării palatinale a incisivilor superiori şi a proceselor alveolare;
C. maxilarului superior lărgit transversal;
D. factorului genetic ereditar;
E. macroglosiei.
E (5,pag. 360)

*872. Raportul dintre deglutiţie şi dezvoltarea ap. DM:
A. forţele cele mai puternice se declanşează în stadiul II al deglutiţiei (stadiul faringian);
B. timpul I al deglutiţiei (stadiul bucal) rămâne acelaşi în cursul vieţii;
C. după erupţia dinţilor permanenţi limbă pătrunde între arcade în timpul deglutiţiei;
D. dacă după erupţia dinţilor temporari persistă deglutiţia infantilă, situaţia se consideră
anormală;
E. într-o deglutiţie normală buzele vin în contracţie puternică.
D (5,pag. 365)

873. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute purulente se face cu:
A. pulpită acută seroasă totală
B. hiperemia pulpara
C. abcesul paroodntal marginal
D. osteomielită maxilară
E. foliculită dinţilor incluşi
C,D,E (5,pag. 113)

874. Diagnosticul pozitiv al granulomului simplu conjunctiv se pune pe baza următoarelor
caracteristici:
A. teste de vitalitate pozitive
B. modificări ale aspectului mucoasei vestibulare la nivelul apexului dintelui respectiv
C. examenul radiologic relevă existenţa unei zone de radiotransparenta care înconjoară apexul
D. examenul radiologic relevă existenţa unei zone radioopace care înconjoară apexul
E. existenţa fistulei sau a cicatricilor
B,C,E (5,pag. 120)

875. Diagnosticul pozitiv în cazul parodontitei apicale cronice condensante se face pe bază
următoarelor semne:

160

A. imagine radiologica care evidenţiază un os periapical cu aspect radiotransparent bine conturat
B. imagine radiologica care evidenţiază o radiotransparenta difuză periapicala
C. imagine radiologica care evidenţiază un os periapical cu aspect mai albicios
D. spaţiul periodontal apical are tendinţa de a fi desfiinţat
E. imagine radiologica difuză cu spaţii trabeculare mărite în volum
C,D,E (5,pag. 124)

876. Examenele complementare în cazul parodontitelor apicale cronice evidenţiază:
A. răspunsuri negative la probele de vitalitate pulpara
B. răspunsuri pozitive la probele de vitalitate în cazul pluriradicularilor
C. examenul radiologic evidenţiază întinderea leziunii periapicale
D. examenul radiologic evidenţiază leziuni periapicale
E. examenele de laborator pot evidenţia modificări de VSH şi leucogramei
A,B,C,E (5,pag. 115)

877. Factorii etiologici care pot produce o parodontită apicală acută hiperemică sunt:
A. pansamente endodontice iritante
B. scăderi bruşte şi repetate de temperatură în mediul bucal
C. substanţe devitalizante
D. traumatisme determinate de o supraîncărcare ocluzala
E. agenţi microbieni
A,C,D,E (5,pag. 104)

878. Formele clinice de parodontită apicală acută sunt:
A. abcesul parodontal
B. parodontită apicală seroasă
C. parodontită apicală difuză (Partsch)
D. parodontită apicală purulentă
E. parodontită apicală hiperemică
B,D,E (5,pag. 104)

879. La examenul obiectiv în cazul unei parodontite apicale cronice neacutizate întâlnim:
A. modificarea aspectului dintelui caracteristic gangrenei pulpare
B. posibilitatea existenţei unei fistule gingivale
C. percuţia verticală pozitivă în procent de 20% din cazuri
D. sensibilitate dureroasă care cedează la presiunea pe dinte
E. întotdeauna ganglionii regionali măriţi în volum
A,B,C (5,pag. 114)

880. Semnele clinice subiective care caracterizează parodontită apicala acută purulentă în
stadiul endoosos şi subperiostul sunt:
A. atingerea dintelui devine extrem de dureroasă
B. durere spontană cu caracter pulsatil
C. durere de intensitate redusă care apare doar la atingerea dintelui
D. senzaţie de egresiune a dintelui respectiv
E. aplecarea capului sau schimbarea poziţiei corpului duce la scăderea intensităţii dureroase

161

A,B,D (5,pag. 111)

881. Semnele subiective ale parodontitei apicale acute seroase (difuză) sunt:
A. sensibilitate uşoară la atingerea dintelui
B. durere intensă care iradiază în regiunile dentare învecinate
C. durerea cedează la calmante obişnuite
D. durerea este exacerbată de creşterea fluxului sanguin în egiunea cefalica
E. durerea cedează la aplicarea de căldură
B,D (5,pag. 108)

882. Simptomatologia clinică care caracterizează parodontitele apicale cronice este
reprezentată de:
A. durere de mică intensitate intermitenţă
B. durerea se accentuează la decubit
C. senzaţie uşoară de egresiune a dintelui
D. durere cu caracter nevralgiform
E. lipsă puseelor acute în antecedente
A,C,D (5,pag. 114)

883. Despre granulomul simplu conjunctiv se pot afirmă următoarele:
A. Este o osteită apicală cronică
B. Este o parodontită apicală cronică
C. Se mai numeşte granulom intern a lui Palazzi
D. Prezintă 4 zone
E. Cel mai concludent estée examenul radiologic
A,B,D,E (5,pag. 117)

884. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face cu:
A. Pulpită acută seroasă parţială
B. Pulpită acută seroasă totală
C. Pulpită acută purulentă parţială
D. Pulpită acută purulentă totală
E. Pulpită cronică închisă
B,D (5,pag. 107)

885. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:
A. Foliculită acută a dinţilor incluşi
B. Parodontite apicale cronice
C. Pulpite acute
D. Parodontită apicală acută supurată
E. Nevralgia de trigemen
A,C,D,E (5,pag. 109)

886. Durerea în parodontită apicala cronică poate imbracaurmatoarele aspecte:
A. Absenţa
B. Nevralgiforma

162

C. Senzaţie de uşoară egresiune
D. Durere cu senzaţie de oboseală ddupa masticaţie
E. Pulsatilă
B,C,D (5,pag. 114)

887. Edemul din parodontită apicală acută seroasă:
A. Interesează buza superioară pentru dinţii incisivi superiori
B. Interesează aripa nasului pentru grupul incisiv
C. Interesează regiunea palpebrală pentru caninii superiori
D. Interesează regiunea mentonieră pentru incisivii inferiori
E. Interesează regiunea geniana pentru molării inferiori
A,C,D (5,pag. 108)

888. Examenul radiologic este elocvent:
A. în parodontită apicală acută hiperplazica
B. în parodontită apicală acută seroasă totală
C. în parodontită apicală acută purulentă în primele faze
D. în parodontite apicale cronice
E. în parodontită apicală acută purulentă în ultima fază
A,D,E (5,pag. 113)

889. Precizaţi răspunsurile corecte în cazul simptomatologiei parodontitei apicale acute
seroase:
A. Pe canal este prezentă o secreţie seroasă
B. Durerea are caracter acut
C. Durerea este prezentă la percuţia în ax
D. Semnele de vitalitate sunt slab pozitive la intensităţi foarte ale stimulului
E. Este tumefierea mucoasei tegumentelor
A,B,C,E (5,pag. 108)

890. Simptomatologia parodontitei apicale hiperemice:
A. Este diferită funcţie de factorii etiologici
B. Percuţia laterală este pozitivă
C. Percuţia în ax este negativă
D. Este dominată de durere la atingerea dintelui cauzal
E. Percuţia în ax este pozitivă
A,D,E (5,pag. 106)

891. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni în etiologia parodontitei
apicale acute hiperemice, se poate produce prin:
A. canalul radicular
B. pungi parodontale
C. soluţii de continuitate (plagă a mucoasei)
D. microtraumatisme
E. lucrări protetice defectoase
A,B,C (5,pag. 105)

163


892. Celulele epiteliale din structură granulomului epitelial îşi pot avea originea în:
A. resturile epiteliale ale lui Mallasez
B. mucoasa sinusală
C. mucoasa bucală în cazul unor fistule
D. pulpă dintelui
E. osul alveolar
A,B,C (5,pag. 120)

893. Dacă parodontită apicală acută difuză este o complicaţie a gangrenei pulpare sunt
prezente şi următoarele semne:
A. lipsă sângerării în cameră pulpara
B. prezenţa unei secreţii seroase pe canal
C. răspunsurile negative la testele de vitalitate
D. durere la percuţia în ax
E. sângerare în cameră pulpara
A,B,C,D (5,pag. 109)

894. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face cu:
A. pulpită acută seroasă totală
B. pulpită acută purulentă totală
C. pulpită acută seroasă parţială
D. pulpită acută purulentă totală
E. parodontită apicala cronică recidivanta(actualizarea uneia preexistente)
A,B,E (5,pag. 107)

895. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:
A. pulpitele acute
B. nevralgiile de trigemen
C. foliculită acută a dinţilor incluşi
D. pulpitele cronice
E. caria simplă
A,B,C (5,pag. 109)

896. Diagnosticul diferenţial în granulomul chistic se face cu:
A. granulomul simplu conjunctiv
B. granulomul epitelial
C. pulpită cronică granulomatoasa
D. pulpită seroasă totală
E. parodontită apicala acută seroasă
A,B (5,pag. 122)

897. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune pe bază
următoarelor
semne:
A. durere cu caracter acut

164

B. durere la percuţia în ax a dintelui
C. tumefierea mucoasei şi a tegumentelor
D. ţeste de vitalitate pozitive
E. stare generală nemodificată
A,B,C (5,pag. 109)

898. Examenul radiologic iniţial în parodontitele apicale cronice ne da relaţii asupra:
A. formei, dimensiunii şi structurii leziunii periapicale
B. unor tratamente endodontice şi aprecierea calităţii lor
C. unor fracturi radiculare
D. unor căi false
E. caracterului durerii
A,B,C,D (5,pag. 115)

899. Parodontită apicală acută hiperemică (abortivă) poate fi indusă de:
A. microtraumatisme repetate ce se exercită asupra dintelui,cum ar fi cele induse de aparate
ortodontice,când forţele nu sunt bine controlate şi dirijate
B. traumatisme directe generate în cursul tratamentelor endodontice
C. pungi parodontale adânci în cursul tratării lor cu meşe îmbibate în substanţe medicamentoase
D. agenţi microbieni,cea mai frecvent implicată fiind floră aerobă
E. eşecuri ale anesteziei
A,B,C,D (5,pag. 104)

900. Parodontită apicala acută purulentă cuprinde în evoluţia să următoarele trei stadii:
A. stadiul endoosos
B. stadiul subperiostal
C. stadiul submucos
D. stadiul de fistulă
E. stadiul de granulom periapical
A,B,C (5,pag. 110)

901. Parodontită apicală cronică fibroasă poate fi determinată de:
A. utilizarea intempestivă a substanţelor medicamentoase în timpul tratamentului mecanic de
canal
B. utilizarea arsenicului în scopul devitalizării pulpare
C. obturarea incorectă a canalului
D. gangrena pulpara simplă
E. caria simplă
A,B,C,D (5,pag. 116)

902. Prezenţa durerii de mică intensitate,estompată, ce apare cu intermitenţe în
parodontitele
apicale cronice îmbrăca trei aspecte:
A. durere cu caracter nevralgiform
B. durere cu senzaţie de uşoară agresiune
C. durere cu senzaţie de oboseală după masticaţie

165

D. durere insuportabilă
E. durere lancinata
A,B,C (5,pag. 114)

903. Procesul supurativ netratat( parodontită apicala acută purulentă ) poate evolua spre:
A. resorbţie şi vindecare temporară
B. fistulizare şi vindecare temporară
C. complicare cu proces osteomielitic
D. cronicizare(în majoritatea cazurilor)
E. parodontită apicala acută hiperemica
A,B,C,D (5,pag. 112)

904. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, în raport cu:
A. stadiul de evoluţie a inflamaţiei
B. topografia dintelui şi a structurii osoase din zonă respectivă
C. tipul de reactivitate individuală
D. numărul de rădăcini ale dintelui
E. vârstă pacientului
A,B,C (5,pag. 111)

905. Diagnosticul pozitiv în parodontită apicala acută hiperemica propriu-zisă se pune pe:
A. Senzaţia de prezenţă adintelui pe arcadă după atingerea lui
B. Sensibilitate la percuţia în ax
C. Simptomatologie de pulpită totală
D. Congestia mucoasa în dreptul apexului
E. Prezenţa fistulei în dreptul apexului
A,B,C,D (5,pag. 107)

906. Evoluţia parodontitei apicale seroase difuze se face spre:
A. Cronicizare
B. Parodontită apicală acută purulentă
C. Stoparea procesului inflamator
D. Sinuzită maxilară
E. Adenopatie loco-regională
A,B,C (5,pag. 109)

907. Parodontita apicala hiperemica iritativ-mecanică este produsă de următorii corpi
străini care au pătruns în parodonţiul apical:
A. Ace rupte
B. Obturaţii de canal cu depăşire
C. Resturi de meşe de vată
D. Conuri de hârtie
E. Freze rupte
A,B,C,D (5,pag. 106)


166

908. Parodontita apicala hiperemica provocată de o complicaţie a necrozei pulpare prin
agenţi
infecţioşi sau chimici, prezintă:
A. Sensibilitate mare la atingerea dintelui
B. Senzaţia de egresiune a dintelui
C. Senzaţia de agresiune a dintelui
D. Durere la agenţi fizici
E. Durere la sondarea canalelor radiculare
A,C (5,pag. 106)

909. Substanţele chimice folosite în tratamentul endodontic a căror aplicare incorectă duce
la parodontită apicala acută hiperemica sunt:
A. Arsenic
B. Formol
C. Tricrezol
D. Acid tricloracetic
E. Acidul cromic
A,B,C,D (5,pag. 105)

910. Substanţele folosite în tratarea pungilor parodontale care aplicate incorect duc la
parodontite apicale acute hiperemice sunt:
A. Compuşi fenolici
B. Azotatul de argint
C. Acidul cromic
D. Arsenicul
E. Apa oxigenata
A,B,C (5,pag. 105)

911. Traumatismele implicate în etiologia parodontitei apicale acute hiperemice sunt:
A. Lucrări protetice defectuoase
B. Anomalii dento-maxilare cu blocaje ale mişcărilor mandibulare
C. Bruxism
D. Aparate ortodontice incorect adaptate
E. Traumatisme indirecte în cursul tratamentelor endodontice
A,B,C,D (5,pag. 104)

912. Chelatorii pe bază de EDTA produc dezechilibrare minerală locală, la nivelul
parodonţiului
apical prin:
A. Sustragerea ionilor de calciu
B. Sustragerea radicalilor fosfat
C. Blocarea ionilor de sodiu
D. Blocarea ionilor de fluor
E. Sustragerea ionilor de potasiu
A,B,C,D (5,pag. 105)


167

913. Diagnosticul diferenţial ăla parodontitei apicale hiperemice se face cu:
A. Pulpita acută seroasă totală
B. Pulpita acută purulentă totală
C. Parodontita apicala seroasă
D. Gangrena pulpara
E. Necroza pulpara
A,B,C (5,pag. 107)

914. Aspectul macroscopic şi microscopic al inflamaţiei osoase în parodontită apicala este
determinat de următoarele particularităţi:
A. starea generală a organismului
B. os alveolar cu corticala internă groasă
C. lipsă unui sistem limfatic în zonă cervico-faciala
D. calea prin care pătrunde agentul agresor
E. ţesuturile acoperitoare ale osului alveolar sunt subţiri
A,D,E (5,pag. 103)

915. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute purulente se face cu:
A. pulpită totală acută purulentă
B. abcesul parodontal marginal
C. foliculită dinţilor incluşi
D. osteomielită
E. pulpită cronică deschisă acutizata.
B,C,D (5,pag. 113)

916. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale cronice difuze progresive se face cu:
A. granulomul chistic
B. actinomicoză
C. parodontia apicala cronică fibroasa
D. adenopatii supurate
E. osteomielită.
A,B,D,E (5,pag. 124)

917. Diagnosticul pozitiv în parodontită apicala acută hiperemica se pune pe baza
următoarelor semne
A. la atingerea dintelui apare senzaţia de prezenţa a dintelui în arcadă dentară
B. mucoasă în dreptul apexului de aspect normal
C. simptomatologia de pulpită totală
D. pe radiografie se evidenţiază un focar osteitic periapical
E. dintele este sensibil la percuţie în ax.
A,C,E (5,pag. 107)

918. în etiologia parodontitei apicale acute hiperemice sunt încriminate:
A. bruxismul
B. lucrări protetice în subocluzie
C. traumatisme directe în cursul tratamentului endodontic

168

D. eugenolul folosit în tratamentul endodontic
E. agenţi microbieni.
A,C,E (5,pag. 104-405)

919. Parodontita apicală acută seroasă (difuză) se caracterizează prin:
A. durere cu caracter lancinant provocată de difeite excitanţi care cedează odată cu creşterea
afluxului sangvin spre extremitatea cefalică
B. adenopatia regională
C. absenţa sensibilităţii la percuţia în axul dintelui
D. congestia mucoasei în dreptul rădăcinii dintelui
E. durerea iradiază în regiuni învecinate.
A,B,D,E (5,pag. 108)

920. Rapiditatea fenomenelor de dinamică vasculara în infalamtiile parodonţiului apical
depinde de următorii factori:
A. intensitatea agresorului
B. timpul de acţiune al agresorului
C. natură agresorului
D. cantitatea agresorului
E. tonusul neuro-vegetativ individual
A,C,D,E (5,pag. 106)

921. Simptomatologia granulomului simplu conjunctiv
A. durere vie lancinantă
B. palparea mucoasei în dreptul apexului poate evidenţia o uşoară sensibilitate
C. la ţeste de vitalitate la cald se constată sensibilităţi
D. explorarea cu sondă a camerei pulpare şi a canalelor radiculare arată lipsă oricărei
sensibilităţi
E. la examen radiologic se observă o zonă de transparenţa ce înconjoară apexul.
B,D (5,pag. 119)

922. Simptomatologia parodontitei apicale cronice difuze progresive (Partsch):
A. nodul care deformează suprafaţa mucoasei
B. palparea mucoasei în dreptul dintelui nu este dureroasă
C. teste de vitalitate la cald pozitive
D. teste de vitalitate la rece negative
E. adenopatie regională cu ganglioni înduraţi dureroşi la palpare.
A,D (5,pag. 123)

923. Cu ce afecţiuni se face diagnosticul diferenţial al unei parodontite apicale acute
hiperemice:
A. Pulpita acută seroasă totală
B. Nevralgia de trigemen
C. Pulpită acută purulentă totală
D. Parodontită apicala acută purulentă
E. Parodontită apicala cronică recidivanta

169

A,C,E (5,pag. 107)

924. Cu ce afecţiuni se face diagnosticul diferenţial al unei parodontite apicale acute
purulente:
A. Parodontită apical acută seroasă
B. Foliculită dinţilor incluşi
C. Nevralgia esenţială de trigemen
D. Abcesul parodontal marginal
E. Parodontită apicala cronică recidivanta
B,D (5,pag. 113)

925. Cu ce afecţiuni se face diagnosticul diferenţial al unei parodontite apicale acute
seroase:
A. Parodontită apicală cronică recidivanta
B. Foliculită acută a dinţilor incluşi
C. Nevralgia esenţială de trigemen
D. Parodontită apicală acută purulentă
E. Parodontită apicală acută hiperemica
B,C,D (5,pag. 109)

926. Durerea în parodontita apicala cronică poate îmbrăca următoarele aspecte:
A. Absenţa
B. Nevralgiforma
C. Senzaţie de uşoară egresiune
D. Durere cu senzaţie de oboseală după masticaţie
E. Pulsatilă
B,C,D (5,pag. 114)

927. Despre granulomul simplu conjunctiv se pot afirmă următoarele
A. Este o osteită apicala cronică
B. Este o parodontită apicala cronică
C. Se mai numeşte granulom intern a lui Palazzi
D. Prezintă 4 zone
E. Cel mai concludent este examenul radiologic
A,B,D,E (5,pag. 114)

928. Simptomatologia parodontitei apicale hiperemice:
A. Este diferită funcţie de factorii etiologici
B. Percuţia laterală este pozitivă
C. Percuţia în ax este negativă
D. Este dominată de durere la atingerea dintelui cauzal
E. Percuţia în ax este pozitivă
A,D,E (5,pag. 114)

929. Edemul din parodontită apicală acută seroasă:
A. Interesează buza superioară pentru dinţii incisivi superiori

170

B. Interesează aripa nasului pentru grupul incisiv
C. Interesează regiunea palpebrală pentru caninii superiori
D. Interesează regiunea mentonieră pentru incisivii inferiori
E. Interesează regiunea geniana pentru molării inferiori
A,C,D (5,pag. 108)

930. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face cu:
A. Pulpita acuta seroasă parţială
B. Pulpita acuta seroasă totală
C. Pulpita acuta purulentă parţială
D. Pulpita acuta purulentă totală
E. gangrena
B,D (5,pag. 107)

931. Examenul radiologic este elocvent:
A. În parodontită apicală acută hiperemică
B. În parodontită apicală acută seroasă totală
C. În parodontită apicală acută purulentă în primele faze
D. În parodontite apicale cronice
E. În parodontită apicală acută purulentă în ultima fază
A,D,E (5,pag. 113)

932. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu:
A. Foliculita acută a dinţilor incluşi
B. Parodontite apicale cronice
C. Pulpite acute
D. Parodontita apicală acută supurată
E. Nevralgia de trigemen
A,C,D,E (5,pag. 109)

933. Precizaţi răspunsurile corecte în cazul simptomatologiei parodontitei apicale acute
seroase:
A. Pe canal este o secreţie seroasă
B. Durerea are caracter acut
C. Durerea este la percuţia în ax
D. Semnele de vitalitate slab pozitive la intensităţi foarte ale stimulului
E. Este tumefierea mucoasei tegumentelor
A,B,C,E (5,pag. 108)

934. Parodontita seroasă evoluează spre:
A. parodontită apicala acuta purulenta
B. oprirea procesului inflamator
C. cronicizare
D. sinuzita de maxilar
E. cuprinderea apexului dinţilor vecini
A,B,C (5,pag. 111)

171


935. Diagnosticul pozitiv în parodontica apicală acută purulentă:
A. mobilitatea dintelui
B. febră
C. lipsa adenopatiei
D. senzaţie de egresiune a dintelui
E. test de vitalitate negative
A,B,D,E (5,pag. 111)

936. Parodontită apicală cronică fibroasă poate fi determinate de:
A. Traumatizarea ţesutului apical în cursul instrumentării
B. Gangrena pulpara simplă
C. Utilizarea arsenicului
D. Obturarea corectă a canalului radicular
E. Antisepticele utilizate pe canal
A,B,C,E (5,pag. 116)

937. Edemul buzei superioare apare după parodontită acută seroasă la:
A. Incisivi superiori
B. Canini superiori
C. Primii premolari superiori
D. Premolarii secunzii superiori
E. molări superiori
A,B (5,pag. 111)

938. Evoluţii şi complicaţii în granulomul epitelial:
A. nevralgie de trigemen
B. sinuzită odontogena
C. abces parodontal marginal
D. reacutizare
E. focar de infecţie în boală de focar
A,B,D,E (5,pag. 121)

939. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute difuze se face cu:
A. Pulpitele acute
B. Parodotita apicală acută supurată
C. Nevralgia de trigemeni
D. Foliculită dinţilor incluşi
E. Gangrena pulpara simplă
A,B,C,D (5,pag. 109)

940. În cadrul atitudinilor anormale de postură, zonele faciale de sprijin mai des interesate
sunt:
A. mentonul în zona centrală;
B. zonele laterale ale părţii superioare a feţei;
C. zonele laterale ale părţii inferioare a feţei;

172

D. mentonul în zonă inferioară;
E. regiunea bilabiala.
A,C,E (5,pag. 433-445)

942. După modul de articulare consoanele sunt clasificate în:
A. semiocluzive;
B. bilabiale;
C. ocluzive;
D. labio-dentale;
E. linguale.
A,C (5,pag. 377)

943 Interpozitia cu succiune intensă se caracterizează prin:
A. nu există decât teoretic;
B. este modalitatea principală de producere a interpozitiilor;
C. apăr contracţii ritmice ale musculaturii labiale în jurul elementului interpus;
D. forţele declanşate de aceste mişcări sunt minime;
E. scăderea pronunţată a presiunii intraorale.
B,C,E (5,pag. 437)

944. Pasajul aerian nazofaringian poate realiză adaptarea curentului de aer datorită:
A. arhitectonicii speciale;
B. funcţiilor specifice ale epiteliului;
C. inervaţiei;
D. funcţiilor glandulare;
E. ţesut venos erectil.
A,B,D,E (5,pag. 318)

945. Anomaliile care influenţează în mod special respiraţia sunt:
A. îngustarea maxilarului superior;
B. retropozitia mandibulei;
C. ocluzia adâncă acoperită;
D. ocluzia deschisă;
E. prognatie mandibulara.
A,B,D (5,pag. 326)

946. Inconvenientele alimentaţiei artificiale constau în special în:
A. copilul evită să facă mişcări de propulsie;
B. ingestia de aer (aerofagie);
C. creşte secreţia salivara;
D. absenţa stimulilor funcţionali;
E. influenţe de ordin general.
A,B,D,E (5,pag. 332)

947. Mecanismele prin care anomaliile dento maxilare influenţează masticaţia sunt:
A. reducerea suprafeţei de contact ocluzal;

173

B. dificultatea efectuării unor mişcări masticatorii,
C. lezarea directă a mucoasei de pe maxilarul antagonist;
D. limitarea mişcărilor masticatorii prin blocaje;
E. cariile dentare în perioadă dureroasă.
A,B,C,D (5,pag. 345)

948. În tratamentul deglutiţiei infantile:
A. corectarea anomaliilor morfologice atrage după şine şi reeducarea funcţională;
B. aparatele ortodontice vor înlătura forţele anormale exercitate de buzele inferioare;
C. după îndepărtarea aparatului componentul funcţional poate fii identic cu cel dinainte în 6%
din cazuri;
D. se va îmbina reeducarea funcţională cu corectarea anomaliilor morfologice;
E. după îndepărtarea scutului lingual se produc schimbări imediate în secvenţele înghiţirii.
D,E (5,pag. 366)

949. Ciclul, mişcarea completă a corzilor vocale, se compune din următoarele faze:
A. faza de depărtare a corzilor vocale;
B. faza de contracţie a corzilor vocale;
C. faza de elongaţie minima a corzilor vocale;
D. faza de apropiere a corzilor vocale;
E. faza de acolare.
A,C,E (5,pag. 373)

950. Factorii etiologici care pot produce o parodontită apicală acută hiperemică sunt:
A. Agenţii microbieni
B. Pansamentele endodontice iritante
C. Scăderi bruşte, repetate de temperatură în consumul alimentelor reci
D. Substanţe devitalizante
E. Traumatisme determinate de supraîncărcare ocluzală
A,B,D,E (5,pag. 104-105)

951. Parodontita apicală seroasă (difuză) se caracterizează prin:
A. Congestia mucoasei în dreptul redacinii dintelui
B. Adenopatie regională
C. Durere cu caracter lancinant, permanent
D. Cedează la calmante obişnuite
E. Durerea iradiază în regiunile învecinate
A,B,C,E (5,pag. 108-109)

952. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate în raport cu:
A. Numărul de rădăcini al dintelui
B. Topografia dintelui şi structurii osoase din zona respectivă
C. Stadiul de evoluţie al inflamaţiei
D. Vârsta pacientului
E. Tipul de reactivitate individuală
B,C,E (5,pag. 111)

174


953. Leziunile osteitice periapicale în parodontită apicala cronică cu imagine radiologica
conturată pot fi:
A. Granulomul simplu conjunctiv
B. Parodontită apicală cronică condensată
C. Parodontită apicală cronică cu hipercementoza
D. Osteită paradentară (Merkior)
E. Parodontite apicale cronice specifice (TBC, actinomicoză)
A,C,D,E (5,pag. 113-114)

954. Parodontita apicala cronică fibroasa poate fi determinată de:
A. Gangrena pulpara simplă
B. Carie simplă profundă
C. Obturarea incorectă a canalului
D. Utilizarea arsenicului în scopul devitalizării
E. Traumatizării ţesutului apical cu instrumentarul de canal în timpul tratamentului mecanic
A,C,D,E (5,pag. 116)

*955. Coafajul direct în doi timpi se recomandă în:
A. deschiderile accidentale ale camerei pulpare
B. inflamaţia incipientă a pulpei dentare
C. pulpită seroasă totală
D. pulpită purulentă parţială
E. pulpită cronică închisă
B (5, pag. 140)

*956. Extirparea devitala este o metodă chirurgicală prin care se îndepărtează în totalitate
pulpă dentară, după insensibilizare prin mijloace chimice şi se realizează:
A. într-o şedinţă
B. în două şedinţe
C. în trei şedinţe
D. în patru şedinţe
E. în cinci şedinţe
E (5, pag. 155)

*957. Toate metodele de conservare totală sau parţială a pulpei vii respectă următoarele
principii, cu o excepţie:
A. evitarea suprainfectarii din mediul bucal
B. evitarea lezării pulpei
C. evitarea substanţelor chimice nocive
D. pe suprafaţa pulpei descoperite nu se aplică substanţe hostofile
E. pe suprafaţa pulpei descoperite se aplică substanţe biastimulatoare
D (5, pag. 132)



175

*958. Câte ore se menţine pansamentul cu pulbere de arsen la pluriradiculari, în vederea
efectuării amputaţiei devitale:
A. 24
B. 12
C. 48
D. 72
E. 94
C (5, pag. 144)

*959. Metodă biologică de conservare în totalitate a pulpei dentare inflamate este:
A. metodă ocalexica
B. amputaţia vitală
C. extirparea vitală
D. coafaj indirect
E. pulpotomia
D (5, pag. 135)

*960. Metoda de conservare parţială a pulpei vii este:
A. coafaj indirect
B. coafaj direct
C. extirpare vitală
D. amputaţia vitală
E. metoda prin rotaţie
D (5, pag. 136)

*961. Metodă de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare este:
A. pulpectomia vitală
B. metoda ocalexica
C. pulpotomia vitală
D. pulpotomie devitala
E. amputaţie vitală
A (5, pag. 136)

*962. Cauzele locale ale persistenţei hemoragiei în canal, în cursul unei extirpări vitale,
sunt:
A. Stări fiziologice congestive
B. Hemofilie
C. Perforarea podelei camerei pulpare
D. Diateze hemoragice
E. Afecţiuni hepatice
C (5, pag. 153)

*963. Factorii generali de care trebuie să se ţină seamă în realizarea unui coafaj direct
sunt:
A. Vârsta pacientului
B. Volumul coroanei dinţilor

176

C. Volumul cavităţii
D. Starea anterioară a dintelui
E. Mărimea deschiderii camerei pulpare
A (5, pag. 139)

*964. Indicaţiile amputaţiei vitale sunt:
A. La copii şi la tineri, pe dinţii frontali
B. Pulpopatiile avansate
C. Pulpite acute purulente
D. Gangrena pulpara
E. La copii şi tineri, pe PM şi M
E (5, pag. 142)

*965. Indivatiile amputaţiei devitale sunt:
A. Molării persoanelor tinere
B. Dinţii mobili parodontotici
C. Dinţi cu canale drepte
D. Pulpite acute purulente
E. Pulpite necrozate
B (5, pag. 143)

*966. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie să aibă următoarele calităţi:
A. Insolubile în apa şi umori tisulare
B. ph acid
C. Eficacitate mare în concentraţie mare
D. Acţiune antiinflamatoare şi antiseptică îndelungată
E. Toxicitate tisulară
D (5, pag. 137)

*967. Tratamentul pulpitei seroase totale se face prin:
A. Amputaţie vitală
B. Amputaţie devitala
C. Coafaj indirect
D. Extirpare vitală
E. Coafaj direct
D (5, pag. 134)

*968. Amputaţia vitală este indicată:
A. dinţi mobili parodontotici
B. molării persoanelor în vârstă
C. dinţi temporari
D. la copii şi la tineri la premolari şi molări cu rădăcinile în curs de formare
E. molari de minte.
D (5, pag. 142)

*969. Tratamentul pulpitei seroase totale:

177

A. se face prin coafaj direct
B. se face prin extirpare vitală
C. se face prin coafaj indirect
D. amputaţie devitala
E. toate de mai sus.
B (5, pag. 134)

*970. Când se aplică un pansament medicamentos endodontic după o extirpare vitală:
A. Hiperemie preinflamatorie
B. Pulpită acută seroasă parţială
C. Pulpită acută seroasă totală
D. Pulpită acută purulentă parţială
E. Extirpare în scop protetic
D (5, pag. 153)

*971. În cazul unui coafaj direct într-o inflamaţie incipientă a pulpei dentare pentru cât
timp se poate repetă pansamentul cu antibiotice dacă primul pansament nu a fost eficient:
A. 1 zi
B. 2 zile
C. 3 zile
D. 4 zile
E. 5 zile
B (5, pag. 141)

*972. Toate metodele de conservare totală sau parţială a pulpei vii respectă următoarele
principii, cu o excepţie:
A. evitarea suprainfectarii din mediul bucal
B. evitarea lezării pulpei
C. evitarea substanţelor chimice nocive
D. pe suprafaţa pulpei descoperite nu se aplică substanţe histofile
E. pe suprafaţa pulpei descoperite se aplică substanţe biostimulatoare
D (5, pag. 132)

*973. Coafajul direct în doi timpi se recomanda în
A. deschiderile accidentale ale camerei pulpare
B. inflamaţia incipientă a pulpei dentare
C. pulpită seroasă totală
D. pulpită purulentă parţială
E. pulpită cronică închisă
B (5, pag. 140)

*974. Extirparea devitala este o metodă chirurgicală prin care se îndepărtează în totalitate
pulpă dentară, după insensibilizare prin mijloace chimice şi se realizează:
A. într-o şedinţa
B. în două şedinţe
C. în trei şedinţe

178

D. în patru şedinţe
E. în cinci şedinţe
E (5, pag. 155)

*975. Tratamentul pulpitei purulente parţiale se face prin:
A. Coafaj direct în dublu timp
B. Extirpare vitală aseptico-antiseptică
C. Coafaj indirect într-un timp
D. Amputaţie vitală
E. Coafaj indirect în doi timpi
B (5, pag. 134)

*976. Caria radiculară:
A. lipsă smalţului (susceptibil la atacul acid) îi conferă o evoluţie mai lentă
B. este uşor de reconstituit
C. este la distanţă mare de pulpă de aceea este, de obicei, asimptomatica
D. în fază iniţială se prezintă că o pată cretoasă pe suprafaţa smalţului
E. nu interesează cementul, acesta rămânând intact deasupra dentinei cariate
D (5, pag. 140)

*977. Caria acută:
A. durerile intense ce o caracterizează duc la mortificarea pulpei
B. apar izolat, la un număr mic de dinţi
C. contrar denumirii, au o evoluţie lentă însă afectează întreagă coroană
D. este mai frecventă la copii şi tineri
E. se mai numeşte şi carie "imploziva” sau "fondanta”
D (5, pag. 143)

*978. În funcţie de extindere, caria care a produs cavitate poate fi:
A. caria penetrantă; se mai numeşte şi "exploziva” datorită sunetului produs la percuţie cu sondă
B. caria profundă; interesează dentină în totalitate, de multe ori deschizând chiar cameră pulpara
C. caria superficială; prezintă o penetrare bacteriană intensă datorită vecinătăţii cu placă dentară
D. caria cronică; cea mai frecvenţă formă
E. caria medie; se întinde până la joncţiunea smalţ dentină
E (5, pag. 143)

*979. Caria incipientă pe suprafeţele dentare netede
A. dacă este oprită în evoluţie se prezintă sub formă unei pete albe cretoase
B. dacă este colorată în brun sau negru însemnează că este oprită în evoluţie
C. poate fi detectată cu sondă deoarece suprafaţa nu este intactă
D. se prezintă că o pată cu transparenţa crescută datorită reprecipitarii sărurilor minerale
E. poate fi evidenţiată mai uşor dacă umezim smalţul
B (5, pag. 146)

*980. Leziuni cu care se face diagnosticul diferenţial al cariei
A. abfractia este o lipsă de substanţă produsă prin fricţiunea smalţului cu diferite obiecte externe

179

B. atritia este o linie de fractură fără dentină alterată
C. eroziunea este o pierdere de substanţă că rezultat al mişcărilor funcţionale mandibulare
D. abrazia este o atriţie mai erodată
E. miloliza este o lipsă de substanţă apărută prin microfracturi cervicale că urmare a flectarii
dinţilor sub acţiunea unor forţe excentrice intense
E (5, pag. 151)

*981. Leziuni cu care se face diagnosticul diferenţial al cariei
A. amelosinteza perfectă este caracterizată prin geneza deficitară a dentinei
B. ameloforeza indirectă este o afecţiune ereditară a smalţului
C. dentinogeneză imperfectă este ereditară şi se caracterizează prin smalţ deficitar că formă sau
calcefiere
D. hipotrofia amelara cronică dentinara apare când ameloblastele sunt afectate în timpul formării
smalţului, rezultând un smalţ deficitar
E. displazia cronică primară se prezintă sub formă de eroziune, gropiţe în şanţuri, lipsă de
substanţă cu aspect de fagure de miere
E (5, pag. 151)

*982. După obturaţia coronara definitivă la un dinte la care s-a făcut coafaj direct
dispensarizarea se face:
A. Din trei în trei luni timp de un an
B. Din şase în şase luni timp de doi ani
C. La un an de zile
D. La doi ani de zile
E. La trei luni
B (5, pag. 140)

*983. În cadrul coafajului indirect în doi timpi pastă cu antibiotice se menţine o perioadă
de timp de:
A. 48 ore
B. 72 ore
C. 5 zile
D. 7-10 zile
E. 30-45 zile
A (5, pag. 136)

*984. Tratementul pulpitei purulente totale constă în:
A. Coafaj indirect
B. Extirpare vitală aseptico-antiseptică
C. Coafaj direct
D. Pulpectomie devitala
E. Amputaţie devitala
B (5, pag. 135)

985. Amputaţia devitala se aplică în cazul:
A. molari de minte

180

B. molării persoanelor tinere
C. dinţi temporari
D. pulpite acute purulente
E. dinţi cu canale foarte curbe
A,C,E (5, pag. 143)

986. Cauzele locale ale hemoragiei persistente în canal sunt:
A. menstruaţia
B. lezarea parodonţiului marginal
C. diateze hemoragice
D. căi false radiculare
E. căi false radiculare
B,D,E (5, pag. 153)

987. Coafajul direct este contraindicat în cazul:
A. dinţi ectopici
B. dinţi suprasolicitaţi
C. carii ocluzale
D. carii distale ale molarilor secunzi superiori
E. dinţi şlefuiţi în scop protetic
A,B,D,E (5, pag. 139)

988. Coafajul direct în deschiderile accidentale ale camerei pulpare se consideră reuşit
când
A. testele de vitalitate evidenţiază hiposensibilitate
B. testele de vitalitate evidenţiază uşoară hipersensibilitate
C. ţeste de vitalitate evidenţiază o sensibilitate normală
D. pansamentul a rămas integru
E. pacientul a prezentat dureri provocate
B,C,D (5, pag. 140)

989. Coafajul indirect este o metodă terapeutică indicată în
A. pulpită seroasă parţială
B. inflamaţia pulpara incipientă
C. tratamentul plăgii dentinare a cavităţii rezultate prin tratarea cariilor simple
D. inflamaţii pulpare avansate
E. pulpită seroasă totală
B,C (5, pag. 136)

990. Extirparea devitala se indică în cazurile
A. în care nu poate fi folosită anestezia
B. cariilor cu evoluţie subgingivala
C. pulpitelor purulente parţiale
D. dinţilor cu canale foarte curbe
E. dinţilor situaţi distal pe arcadă la care accesul este dificil
A,D,E (5, pag. 154)

181


991. Extirparea pulpei radiculare la incisivii centrali şi laterali inferiori se face cu ace
extractoare
A. medii
B. groase
C. extrafine
D. fine
E. extra-extrafine
C,D,E (5, pag. 150)

992. Extirparea vitală a pulpei prin metodă aseptico-antiseptică se indică în
A. pulpită seroasă parţială
B. pulpită purulentă parţială
C. pulpită seroasă totală
D. pulpită purulentă totală
E. pulpitele cronice
B,D,E (5, pag. 134)

993. Extirparea vitală este indicată în
A. pulpite cronice
B. abraziune dentară patologică
C. parodontite marginale cronice cu mobilitate gradul III
D. fracturi radiculare în 1/3 apicala a rădăcinii
E. dinţi aflaţi în vecinătatea unor tumori benigne
A,B,C,E (5, pag. 147)

994. În coafajul direct se folosesc substanţe cu următoarele proprietăţi
A. solubilitate în apa şi umori tisulare
B. acţiune antiinflamatoare îndelungată
C. ph acid
D. eficacitate mare în concentraţie mică
E. toxicitate tisulară minima
A,B,D,E (5, pag. 137)

995. Între substanţele protectoare cu adaos de antiseptice folosite în coafajul direct se
număra:
A. timozin
B. cianoacrilati
C. citronellol
D. eugenat de zinc
E. calxilul
A,C (5, pag. 138)

996. Tratamentul mecanic în extirpare trebuie să respecte următoarele reguli
A. se face dintr-o data pe tot canalul
B. se lucrează în condiţii de perfectă asepsie

182

C. se trepanează apexul
D. se folosesc mijloace chimice de permeabilizare
E. se păstrează un bont pulpar apical de 1-1,5 mm
A,B,E (5, pag. 149)

997. Tratamentul medicamentos obligatoriu se instituie în următoarele situaţii
A. extirparea s-a făcut în pulpită acută purulentă totală
B. extirparea s-a făcut în pulpită acută seroasă totală
C. nu putem opri hemoragia pe canal
D. câmpul operator a fost inundat de salivă
E. canalul radicular este uscat
A,C,D (5, pag. 153)

998. Tratamentul plăgii dentinare în hiperemia pulpara se face cu
A. substanţe remineralizante
B. substanţe uşor antiseptice
C. clorura de zinc
D. azotat de argint
E. hidroxid de calciu
A,B,E (5, pag. 133)

999. Trioxidul de arsen se prezintă sub formă de
A. picături
B. pastă
C. fibre
D. pulbere
E. granule
B,C,D,E (5, pag. 143)

1000. Amputaţia devitala:
A. este o intervenţie chirurgicală prin care se îndepărtează pulpă coronară după insensibilizare
chimică
B. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpă radiculară vie
C. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpă radiculară mumifiata
D. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpă coronoradiculara mumifiata
E. este o intervenţie chirurgicală contraindicata în cazul pulpitelor acute purulente sau a
pulpitelor necrozate
A,C,E (5, pag. 143)

1001. Coafajul direct o metodă terapeutică de pansare a pulpei dentare descoperite cu o
substanţă:
A. izolanta
B. neiritanta
C. insolubilă în apa şi umorile tisulare
D. antiinflamatoare
E. dentinoneogenetica

183

A,B,D,E (5, pag. 137)

1002. Coafajul indirect este o metodă terapeutică indicată în:
A. caria simplă
B. hiperemia pulpara cu cameră pulpara închisă
C. pulpită seroasă parţială
D. pulpită purulentă parţială
E. pulpită cronică închisă
A,B (5, pag. 136)

1003. În cadrul extirpării devitale, pulpă dentară se găseşte după aplicarea pansamentului
arsenical, în diferite grade de insensibilizare:
A. insensibilitate totală coronara şi radiculara
B. pulpă coronară insensibilă şi sensibilitatea marcată a pulpei radiculare
C. pulpă coronară insensibilă şi sensibilitate a pulpei radiculare în regiunea apicala
D. atât pulpa coronară cât şi pulpa radiculară sunt foarte sensibile, pulpă are o coloraţie roşie,
vie
E. pulpa coronară foarte sensibilă, iar pulpa radiculară cu total insensibilă
A,B,C,D (5, pag. 155)

1004. Metodele biologice de conservare a pulpei vii sunt:
A. coafaj indirect
B. coafaj direct
C. pulpotomia vitală
D. pulpotomia devitala
E. pulpectomie vitală
A,B,C (5, pag. 136)

1005. Metodele de conservare parţială sau totală a pulpei vii sunt următoarele cu excepţia:
A. coafajul indirect
B. extirparea vitală
C. amputaţia vitală
D. coafajul direct
E. extirparea devitala
B,E (5, pag. 132)

1006. Pansamentul cu pulbere de arsenic, în scopul insensibilizării chimice a pulpei
dentare, se menţine:
A. timp de 48 de ore la pluriradiculari
B. timp de 48 de ore la monoradiculari
C. timp de 72 de ore la pluriradiculari
D. timp de 24 de ore la pluriradiculari
E. timp de 24 de ore la monoradiculari
A,E (5, pag. 144)


184

1007. Pentru mumificarea pulpei radiculare în cadrul metodei de pulpotomie devitala,se
poate folosi:
A. trioxid de arsen
B. tricrezol formalină
C. triopasta Gysi
D. paraformaldehidă
E. trioximetilenul
C,D (5, pag. 145,147)

1008. Pulpectomia vitală se finalizează cu obturaţia radiculara definitivă, cu excepţia
situaţiilor:
A. extirparea a fost făcută în pulpită seroasă totală
B. extirparea a fost făcută în pulpită purulentă parţială sau totală
C. extirparea a fost făcută în pulpite cronice
D. câmpul operator a fost inundat de salivă
E. nu putem opri hemoragia pe canal
B,C,D,E (5, pag. 153)

1009. Substanţele pe baza de trioxid de arsen folosite în scopul insensibilizării chimice
pulpare se pot prezenta sub forma:
A. pulbere
B. pastă
C. soluţie
D. fibre
E. granule predozate
A,B,D,E (5, pag. 143)

1010. Tratamentul hiperemiei pulpare respectă următoarele faze:
A. eliminarea ţesuturilor alterate
B. obturaţia provizorie
C. obturaţia de durată
D. tratamentul plăgii dentinare
E. protejarea pulpei prin obturaţie de baza cu eugenat de zinc
A,C,D,E (5, pag. 132)

1011. Amputaţia vitală este metoda chirurgicală prin care se indeparteza pulpa coronară
după anestezie, menţinându-se pulpa radiculară vie.Este indicată în următoarele condiţii:
A. la copii şi adolescenţi pe molari şi premolari
B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat
C. dinţi mobili parodontotici
D. dinţi cu canale foarte curbe
E. molării persoanelor în vârstă
A,B (5, pag. 142)

1012. Coafajul direct este indicat în următoarele situaţii:
A. dinţi ce nu oferă accesibilitate

185

B. dinţi cu carii ocluzale
C. deschiderea camerei pulpare maximum 1-1,5 mm
D. deschiderea accidentală a camerei
E. la molării de minte
B,C,D (5, pag. 139)

1013. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele:
A. fază ocalexica
B. eliminarea ţesuturilor alterate
C. tratarea plăgii dentinare
D. protejarea pulpei prin obturaţii de bază
E. obturarea de durată
B,C,D,E (5, pag. 132)

1014. Pastele cu antibiotice folosite curent în coafajul direct sunt:
A. pasta Pulpomixin
B. pasta Allasion
C. pasta Dontisolon
D. pasta cu folie de aur
E. pasta cu folie de teflon
A,B,C (5, pag. 138)

1015. Substanţe biostimulatoare folosite în coafajul direct:
A. Dontisolon
B. Folcisteina
C. extracte din mugure dentar de maimuţă
D. Reogan
E. extract total de ochi
B,C,E (5, pag. 139)

1016. Substanţele folosite pentru coafajul direct trbuie să îndeplinească mai multe calităţi
pentru reuşită tratamentului şi anume:
A. solubilitate în apa şi umorile tisulare
B. toxicitate tisulară minima
C. să nu coloreze dintele
D. stabilitate chimică la păstrarea în soluţie
E. selectivitate de percepţie
A,B,C (4, pag. 137)

1017. Coafajul indirect într-un timp implică:
A. Toaletă cavităţii cu apa oxigenata şi neofalină
B. Uscarea cavităţii cu jet de aer
C. Aplicarea în cavitate a unei paste cu hidroxid de calciu
D. Obturaţie definitivă cu compozit
E. Obturaţie provizorie cu eugenat de zinc
A,B,C,E (5, pag. 137)

186


1018. Contraindicaţiile coafajului direct sunt:
A. La nivelul molarilor de minte
B. În cariile ocluzale
C. Dinţii ectopici
D. Deschidere de maxim 1-1.5 mm a camerei pulpare
E. Dinţii ce vor fi şlefuiţi în scop protetic
A,C,E (5, pag. 139)

1019 Contraindicaţiile unei extirpări devitale sunt:
A. Extirparea în scop protetic la dinţi fără procese carioase
B. Pulpite purulente parţiale
C. Pulpite purulente totale
D. Pulpite cronice granulomatoase
E. Carii cu evoluţie supragingivală
A,B,C,D (5, pag. 154)

1020. Fazele de tratament pentru vindecarea prin restitutio ad integrum al hiperemiei
pulpare sunt:
A. Eliminarea ţesuturilor alterate
B. Tratarea plăgii dentare
C. Protejarea pulpei prin obturaţii de bază
D. Protejarea pulpei cu eugenat de zinc
E. Extirpare vitală
A,B,C,D (5, pag. 132)

1021. Fibrele de arsenic conţin:
A. Fibre de celuloză îmbibate cu clorhidrat de cocaină
B. Anhidridă arsenioasă
C. Pigment
D. Apa
E. Liant
A,B,C,E (5, pag. 144)

1022. Materialele şi substanţele inactive, cu rol protector, utilizate în coafajul direct sunt:
A. Folie de aur
B. Cianoacrilati
C. Fire de azbest
D. Eugenat de zinc
E. Timol
A,B,C (5, pag. 138)

1023. Pulpa dentară se găseşte după aplicarea pansamentului aresenical în diferite grade
de insensibilizare:
A. Insensibilitate totală coronară
B. Insensibilitate totală radiculară

187

C. Insensibilitate totală radiculară şi coronară
D. Pulpă coronară insensibilă şi sensibilitate marcată a pulpei radiculare
E. Pulpă coronară şi cea radiculară sunt sensibile, iar pulpa are o culoare roşie, vie
C,D,E (5, pag. 155)

1024. Tratamentul mecannic în extirpare trebuie să respecte următoarele reguli:
A. Se face dintr-o data pe tot canalul
B. Se lucrează în condiţii de asepsie
C. Nu se trepanează apexul
D. În timpul tratamentului mecanic se folosesc mijloace chimice de permeabilizare
E. Nu se păstrează un bont pulpar apical de 1-1.5 mm
A,B,C (5, pag. 152)

1025. Tratamentul medicamentos de canal în pulpitele cronice se poate face cu:
A. Soluţie de eugenol
B. Pudra de iodoform
C. Pastă cu antibiotice
D. Pastă arsenicală
E. Pastă cu hidroxid de calciu
A,B,C (5, pag. 153)

1026. Amputaţia devitala este indicată în cazul:
A. tratamentului dinţilor mobili parodontotici
B. molarilor persoanelor în vârstă
C. dinţilor cu canale foarte curbe
D. pulpopatiilor incipiente la copii şi tineri
E. la dinţii cu rădăcini în formare.
A,B,C (5, pag. 143)

1027. Contraindicaţiile la extirpări vitale sunt reprezentate de:
A. luxaţiile dentare
B. fracturile radiculare în prima şi a două treime a rădăcinii
C. dinţii aflaţi în vecinătatea unor formaţiuni patologice
D. afecţiuni care contraindica folosirea anestezicelor sau a vasoconstrictorului
E. sărcina în primele 3 luni şi ultimele 2 luni.
D,E (5, pag. 147-148)

1028. Extirparea devitala este contraindicata în:
A. pulpitele purulente parţiale
B. pulpitele purulente totale
C. pulpitele cronice deschise granulomatoase
D. cazul persoanelor alergice la substanţele anestezice
E. imposibilitatea realizării anesteziei locale (tumori, trisme, infecţii).
A,B,C (5, pag. 154)



188

1029. Extirparea devitala este indicată în următoarele situaţii:
A. dinţi cu canele foarte curbe, care nu permit permeabilizarea până la apex
B. dinţi situaţi distal pe arcadă, la care tratamentul este dificil
C. pulpitele purulente parţiale
D. pulpitele cronice deschise granulomatoase
E. cariile cu evoluţie subgingivala.
A,B (5, pag. 154)

1030. Tratamentul pulpitei purulente parţiale constă în
A. coafaj direct
B. amputaţie vitală
C. extirparea aseptico-antiseptică
D. amputaţie devitala
E. coafaj indirect
C,D (5, pag. 134)

1031. Tratamentul pulpitei purulente parţiale constă în:
A. coafaj direct
B. amputaţie vitală
C. extirparea aseptico-antiseptică
D. amputaţie devitală
E. coafaj indirect
C,D (5, pag. 134)

1032. Amputaţia vitală se indică în:
A. Pulpită acută seroasă totală
B. Pulpită acută seroasă parţială
C. Pulpită acută purulentă parţială
D. Pulpită cronică închisă hiperplazica
E. Hiperemia preinflamatorie
B,E (5, pag. 141)

1033. Atitudinea terapeutică corectă într-o pulpită acută purulentă parţială este:
A. Coafajul indirect
B. Amputaţia vitală
C. Extirparea vitală
D. Amputaţia devitală
E. Extirparea devitală
C,D (5, pag. 134)

1034. Care sunt indicaţiile terapeutice într-o pulpită cronică:
A. Coafajul indirect
B. Amputaţia vitală
C. Extirparea vitală
D. Amputaţia devitala
E. Extirparea devitala

189

C,E (5, pag. 135)

1035. Metodele de conservare parţială sau totală a pulpei vii sunt următoarele cu excepţia:
A. coafajul indirect
B. extirparea vitală
C. amputaţia vitală
D. coafajul direct
E. extirparea devitala
B,E (5, pag. 132)

1036. Tratamentul hiperemiei pulpare respectă următoarele faze:
A. eliminarea ţesuturilor alterate
B. obturaţia provizorie
C. obturaţia de durată
D. tratamentul plăgii dentinare
E. protejarea pulpei prin obturaţie de bază cu eugenat de zinc
A,C,D,E (5, pag. 132)

1037. Metodele biologice de conservare a pulpei vii sunt:
A. coafaj indirect
B. coafaj direct
C. pulpotomia vitală
D. pulpotomia devitala
E. pulpectomie vitală
A,B,C (5, pag. 136)

1038. Coafajul indirect este o metodă terapeutică indicată în:
A. caria simplă
B. hiperemia pulpara cu cameră pulpara închisă
C. pulpită seroasă parţială
D. pulpită purulentă parţială
E. pulpită cronică închisă
A,B (4, pag. 136)

1039. Coafajul direct o metodă terapeutică de pansare a pulpei dentare descoperite cu o
substanţă:
A. izolantă
B. neiritantă
C. insolubilă în apa şi umorile tisulare
D. antiinflamatoare
E. neodentinogenetică
A,B,D,E (5, pag. 137)

1040. Pulpotomia vitală este o metodă chirurgicală recomandata
A. la copii şi tineri pe molari şi premolari, cu rădăcini în curs de formare
B. la copii şi tineri pe molari şi premolari cu pulpite cronice închise

190

C. la copii şi tineri pe molari şi premolari cu pulpopatii incipiente
D. când este indicat coafajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat datorită condiţiilor anatomo-
topografice nefavorabile ale dintelui
E. la pacienţii la care nu se recomandă anestezie tronculara periferică
A,C,D (5, pag. 142)

1041. Amputaţia devitala:
A. este o intervenţie chirurgicală prin care se îndepărtează pulpa coronară după insensibilizare
chimică
B. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpa radiculară vie
C. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpa radiculară mumifiata
D. este o intervenţie chirurgicală prin care se păstrează pulpa coronoradiculara mumifiata
E. este o intervenţie chirurgicală contraindicata în cazul pulpitelor acute purulente sau a
pulpitelor necrozate
A,C,E (5, pag. 143)

1042. Substanţele pe bază de trioxid de arsen folosite în scopul insensibilizării chimice
pulpare se pot prezenţa sub formă de
A. pulbere
B. pastă
C. soluţie
D. fibre
E. granule predozate
A,B,D,E (5, pag. 143)

1043. Pansamentul cu pulbere de arsenic, în scopul insensibilizării chimice a pulpei
dentare, se menţine:
A. timp de 48 de ore la pluriradiculari
B. timp de 48 de ore la monoradiculari
C. timp de 72 de ore la pluriradiculari
D. timp de 24 de ore la pluriradiculari
E. timp de 24 de ore la monoradiculari
A,E (5, pag. 144)

1044. Pentru mumificarea pulpei radiculare în cadrul metodei de pulpotomie devitala, se
poate folosi:
A. trioxid de arsenic
B. tricrezol formalină
C. triopasta Gysi
D. paraformaldehidă
E. trioximetilenul
C,D (5, pag. 145,147)

1045. Pulpectomia vitală se finalizează cu obturaţia radiculară definitivă, cu excepţia
situaţiilor:
A. extirparea a fost făcută în pulpita seroasă totală

191

B. extirparea a fost făcută în pulpita purulentă parţială sau totală
C. extirparea a fost făcută în pulpite cronice
D. câmpul operator a fost inundat de salivă
E. nu putem opri hemoragia pe canal
B,C,D, E (5, pag. 153)

1046. În cadrul extirpării devitale, pulpa dentară se găseşte după aplicarea pansamentului
arsenical, în diferite grade de insensibilizare:
A. insensibilitate totală coronară şi radiculară
B. pulpa coronară insensibilă şi sensibilitatea marcată a pulpei radiculare
C. pulpa coronară insensibilă şi sensibilitate a pulpei radiculare în regiunea apicală
D. atât pulpa coronară cât şi pulpa radiculară sunt foarte sensibile, pulpa are o coloraţie roşie,
vie
E. pulpa coronară foarte sensibilă, iar pulpa radiculară cu total insensibilă
A,B,C,D (5, pag. 155)

1047. Fazele de tratament în hiperemie sunt:
A. Eliminarea ţesuturilor alterate
B. Tratarea plăgii dentinare
C. protejarea pulpei prin obturaţie de bază
D. Deschiderea camerei pulpare
E. Obturaţie de durată
A,B,C,E (5, pag. 132)

1048. Factori locali ce indică coafajul direct:
A. dinţii accesibili
B. dinţi fără valoare masticatorie
C. mărimea deschiderii camrei pulpare de maxim 1-1,5 mm
D. la dinţi cu volum mic
E. dinte cu hiperemie preinfalamatorie ce nu a depăşit 24 h
A,C,E (5, pag. 139)

1049. Condiţii particulare de efectuare a amputaţiei devitale:
A. Molar de minte
B. Molarii persoanelor tinere
C. dinţii parodontotici
D. dinţi cu canale uşor curbate
E. dinţi temporari
A,C,E (5, pag. 143)

1050. Contraindicaţiile extirpării devitale sunt
A. pulpită cronică închisă propriu-zisă
B. pulpită cronică închisă garanulomatoasa
C. pulpită cronică deschisă garanulomatoasa
D. extirpare în scop protetic
E. pulpite purulente

192

C,D,E (5, pag. 154)

1051. Cauzele locale hemoragiei pe canal pot fi:
A. Perforarea podelei camerei pulpare
B. Căi false radiculare
C. Traumatizarea parodonţiului apical
D. Extirpare pulpara completă
E. Apexul dinţilor la copi şi tineri
A,B,C,E (5, pag. 153)

1052. Obturaţia de durată după un coafaj indirect într-un timp se face după un număr de:
A. 3 zile
B. 7 zile
C. 10 zile
D. 14 zile
E. 20 zile
A,B,C,E (5, pag. 137)

1053. Caracterele clinice ale cariei dentare:
A. poate să apăra pe aproape orice suprafaţa a dintelui
B. cel mai des apare pe suprafeţele meziale, distale şi ocluzale
C. apare pe suprafeţele pe care autocurăţirea este insuficienţă, chiar dacă curăţirea artificială este
eficientă
D. apare uneori chiar şi pe suprafeţe netede, aparent uşor curatabile (vestibulare şi orale)
E. simptomatologia cariei este determinată de localizare, extindere, rată şi viteză de evoluţie
B,D,E (5, pag. 139)

1054. Localizarea cariei:
A. din punct de vedere morfologic există trei localizări: şanţuri/fosete, suprafeţe netede şi
suprafeţe radiculare
B. caria din şanţuri şi fosete prezintă de obicei o deschidere mică în suprafaţa
C. caria din şanţuri şi fosete se caracterizează prin progresia în suprafaţa
D. caria din şanţuri şi fosete are aspectul a două triunghiuri suprapuse
E. caria din şanţuri şi fosete are o evoluţie asimptomatica
A,B,E (5, pag. 140)

1055. Caria radiculară
A. are o incidenţă crescută în ultimii ani
B. dacă placă este prezenţa, caria apare chiar dacă rădăcină nu este expusă mediului bucal
C. au progresie atât de lentă încât ridică probleme de diagnostic diferenţial
D. poate avea că punct de plecare suprafaţa proximală în 1/3 cervicală, de unde se extinde spre
gingie
E. uneori poate evolua circular
A,D,E (5, pag. 140)

1056. Riscul crescut la carie se pune în evidenţa, printre altele, prin:

193

A. identificarea demineralizarii
B. testări psihologice
C. testul ADN comparat cu al părinţilor
D. testări serologice
E. testări bacteriologice
A,E (5, pag. 152)

1057. Testele de activitate a cariei pot fi utile pentru:
A. anticiparea aproximativă a dinţilor ce vor fi extraşi în cadrul tratamentului ortodontic
B. anticiparea necesităţii măsurilor profilactice
C. stabilirea şedinţelor de control
D. stabilirea prognosticului
E. stabilirea tipului materialelor şi procedeelor folosite
B,C,D,E (5, pag. 153)

1058. Din metodele de conservare parţială a pulpei vii sau mortificate fac parte
A. Amputaţia vitală
B. Pulpectomia vitală
C. Pulpotomia devitala
D. Coafajul direct
E. Pulpectomia devitala
A,C (5, pag. 136)

1059. Factorii locali de care trebuie să se ţină cont în coafajul direct sunt
A. Vârsta pacientului
B. Starea generală a pacientului
C. Volumul coroanei şi al cavităţii
D. Mărimea deschiderii camerei pulpare
E. Factori de ordin social
C,D (5, pag. 139)

1060. Amputaţia devitala se aplică în următoarele condiţii particulare
A. Molarii persoanelor în vârstă
B. Molarii persoanelor tinere
C. Molarii de minte
D. Incisivii centrali
E. Dinţi temporari
A,C,E (5, pag. 143)

1061. Amputaţia vitală are următoarele indicaţii:
A. La copii şi tineri pe molări şi premolari
B. Când este indicat coafajul direct dar nu poate fi executat
C. Dinţi mobili parodontotici
D. Dinţi temporari
E. Dinţi cu canale foarte curbe
A,B (5, pag. 142)

194


1062. Indicaţiile extirpării vitale sunt reprezentate de:
A. Pulpite acute
B. Pulpite cronice
C. Gangrena pulpara simplă şi complicată
D. Abrazii dentare patologice
E. Parodontite apicale acute seroase
A,B,D (5, pag. 147)

1063. Extirparea devitala are următoarele contraindicaţii:
A. Pulpite purulente parţiale
B. Pulpite purulente totale
C. Dinţi cu canale foarte curbe
D. Carii cu evoluţie subgingivala
E. Dinţi situaţi distal pe arcadă
A,B,D (5, pag. 154)

1064. Obturaţia de canal nu se efectuează în aceeaşi şedinţa cu extirparea pulpei
radiculare în următoarele situaţii:
A. Pulpita acută purulentă parţială
B. Pulpita acută
C. Pulpite cronice
D. Pulpita seroasă
E. Pulpita seroasă
A,B,C (5, pag. 153)

1065. Calităţile substanţelor folosite în coafajul direct sunt
A. Solubilitate în apă şi umorile tisulare
B. Ph acid apropiat de cel al pulpei
C. Ph alcalin apropiat de cel al pulpei
D. Toxicitate tisulară minima
E. Eficacitate în concentraţie mare
A,C,D (5, pag. 137)

1066. Fazele de tratament în hiperemia pulpară sunt:
A. Eliminarea ţesuturilor alterate
B. Tratarea plăgii dentinare
C. Obturaţie de canal
D. Obturaţie de durată
E. Toate de mai sus
A,B,D (5, pag. 132)

1067. Tratamentul pulpitei seroase parţiale constă în:
A. Coafaj direct
B. Amputaţie vitală
C. Extirpare vitală

195

D. Pansament cu pastă cu antibiotice
E. Extirpare devitala
A,B,C,E (5, pag. 134)

1068. Tratamentul pulpitei purulente parţiale constă în:
A. Coafaj indirect
B. Extirpare vitală aseptico-antiseptică
C. Coafaj direct
D. Coafaj direct în doi timpi
E. Excepţional amputaţie devitala
B,E (5, pag. 134)

1069. Metode de conservare parţială a pulpei vii sau mortificate sunt:
A. Extirpare vitală
B. Coafaj indirect
C. Amputaţie vitală
D. Pulpotomie devitala
E. Amputaţie devitala
C,D,E (5, pag. 136)

1070. Tratamentul Spad
A. reprezintă o metodă de tratament al pulpitei seroase totale
B. reprezintă o metodă de tratament al gangrenei pulpare
C. se realizează cu soluţie Walkhoff şi pastă Spad
D. utilizează pastă Spad
E. utilizează pastă Spad şi un amestec de două lichide
B,E(5,pag. 185)

1071. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe:
A. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 11-12, în funcţie de preparat
B. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul Ca, cuprins între 11-12, în funcţie de preparat
C. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 13-14, în funcţie de preparat
D.solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului hidroxil pe măsura
contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare
E.solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului de calciu pe
măsură contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare.
A,D(5,pag. 198)

1072. Cerinţele ideale pentru medicaţia canalara sunt
A. efect lent bactericid şi fugicid
B. acţiune antibacteriană îndelungată
C. uşurinţă introducerii pe canale
D. interferarea proceselor de vindecare periapicala

196

E. tensiune superficială mare
B,C(5,pag. 175)

1073. Avantajele terapiei enzimatice sunt:
A. fluidificarea secreţiilor
B. facilitarea difuziunii
C. inhibarea microflorei endodontice
D. apariţia fenomenului de rezistentă microbiană
E. mediu nutritiv pentru organisme
A,B,C(5,pag. 198)

1074. Proprietăţile pastei de hidroxid de calciu
A. puternic bactericid
B. acţiune antitoxica
C. stimulează secreţiile din canale
D. are Ph da 10.5-11
E. nu se rezoarbe
A,B(5,pag. 198)

1075. Indicaţiile atibioticelor
A. Coafaj direct sau indirect
B. După extirpări în pulpită seroasă
C. În gangrena simplă
D. În parodontite acute hiperemice
E. După spălături cu antiseptice
A,C,D(5,pag. 211)

1076. Pasta clinicii de Odontologie din Bucureşti conţine:
A. Eritromicină bază
B. Cloranfenicol bază
C. Streptomicină
D. Hidrocortizon acetat
E. Dexametazona
A,B,D(5,pag. 192)

1077. Ionoforeză se poate repeta, în funcţie de evoluţia clinică, după:
A. 24 ore
B. 36 ore
C. 48 ore
D. 60 ore
E. 72 ore

197

C,D,E(5,pag. 209)

1078. Părţi componente ale instrumentelor rotative
A. gâtul (colul)
B. braţul
C. capul (partea activă)
D. piciorul (tija)
E. mandrenul
A,C,E(5,pag. 187)

1079. Gâtul sau colul instrumentelor rotative
A.trebuie să fie suficient de gros pentru a fi rezistent şi suficient de subţire pentru a asigura
acces şi vizibilitate
B.din punct de vedere al operatorului este bine să fie cât mai subţire pentru a asigura vizibilitate
asupra părţii active a instrumentului şi manipulare uşoară
C. transmite forţele ce se exercită asupra capului în sens rotaţional şi translaţional
D. are formă conică, cu baza mare la nivelul capului şi baza mică spre mandrin
E. este partea intermediară ce leagă mandrinul de capul activ
A,B,C,E(5,pag. 188)

1080. Instrumente rotative
A. instrumentele rotative al căror cap prezintă lame se numesc freze dentare
B. termenul de "forma”, aplicat unei freze dentare se referă la conturul şi silueta capului
instrumentului
C. frezele sunt acţionate cu ajutorul pieselor de mână dar pot fi acţionate şi manual
D. înainte ca freza să acţioneze în dentină, capul sau activ trebuie lubrefiat cu vaselină
E. după natura părţii active instrumentele pentru prepararea cavităţilor pot fi tăietoare sau
abrazive
A,B,E(5,pag. 188)

1081. Frezele sferice
A.cu cât numărul de identificare atribuit de producător frezei este mai mic, cu atât freza are o
dimensiune mai redusă
B. se folosesc la îndepărtarea ţesuturilor dure alterate
C. sunt active numai la mişcări laterale şi de penetrare
D. se folosesc la bizotarea marginilor cavităţilor
E. se folosesc la pregătirea retenţiei
A,B,E(5,pag. 188)

1082. Frezele dentare

198

A. freza pară a fost concepută iniţial pentru prepararea cavităţilor ce urmau a fi obturate cu
amalgam
B. freza pară a fost imaginată de către Dr Sockwell
C. freza cilindrică este destinată preparării cavităţilor ce vor fi obturate cu amalgam
D. mulţumită unei invenţii de ultima oră, pot fi acţionate şi cu ultrasunete
E.freza sferică avea până de curând 6, pentru ca noile design-uri să includă 12 sau chiar 40 de
lame tăietoare
B,C,E(5,pag. 188-189)

1083. Instrumentele de mână pentru prepararea cavităţilor
A. beneficiază de o nomenclatură stabilită de Miller
B. nomenclatura instrumentelor de mână se aseamănă unei clasificări biologice şi cuprinde trei
clase
C. în cadrul nomenclaturii, ordinul reprezintă scopul instrumentului, subordinul reprezintă
maniera de folosire iar clasa reprezintă forma părţii active
D. sunt compuse din două părţi esenţiale: mânerul şi gâtul activ
E. au un mâner cu diametru mic, mediu sau mare, octogonal, prevăzut sau nu cu retentivitati
B,C,E(5,pag. 190)

1084. Instrumentele de mână pentru prepararea cavităţilor
A. toporişca derivă din daltă şi este un instrument pereche dreapta-stânga
B. dalta se foloseşte pentru îndepărtarea pulpei coronare în cadrul pulpectomiei şi pulpotomiei
C. sunt caracterizate printr o formulă formată din trei cifre
D. bizotatorul de prag gingival se deosebeşte de o toporişcă doar prin lăţimea şi lungimea lamei
tăietoare
E.în cazul în care marginea tăietoare este în alt unghi decât 90As faţă de lungimea lamei apare o
a patra cifră în cadrul formulei instrumentului
A,C,E(5,pag. 191)

1085. Reacţia pulpei la instrumentele tăietoare rotative
A.pulpa dinţilor tineri este sensibilă la injuriile provocate de prepararea cavităţii însă are o
putere de recuperare mai mare decât pulpa îmbătrânită
B. frezele din oţel produc mai multă căldură decât cele din carbid
C. frezele care sunt tocite produc mai puţină căldură deoarece nu au o acţiune atât de agresivă
D.în cazul folosirii turaţiilor înalte temperatura este controlată prin scăderea presiunii, tăierea
intermitenta şi folosirea răcirii
E. dacă grosimea dentinei rămase este sub 2 mm, răspunsul pulpar este prompt şi intens
A,B,D,E(5,pag. 191)



199

1086. Sisteme de răcire a frezelor
A. spray-ul (apă + aer) este mai avantajos decât răcirea cu apa
B.răcirea cu aer este eficientă chiar şi în cazul cavităţilor în care grosimea stratului de dentină
este mai mică decât 2 mm
C. răcirea cu aer produce aerosol nociv prin încărcătura microbiană
D. răcirea cu apa este eficientă însă este necesar un sistem eficient de evacuare
E. în cazul r?cirii cu spray, este bine ca apa să fie încălzită la cca 54AsC
A,C,D,E(5,pag. 191)

1087. Diga (rubber-dam)
A. nu este bine acceptată de către pacienţi
B. nu se poate aplica pe dinţii tineri, insuficient erupţi
C. se aplică pe rame metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown
D. cauciucul este de culoare albă pentru a nu produce un contrast prea mare cu dinţii
E. cauciucul poate avea mai multe grosimi
A,B,E(5,pag. 203)

1088. Diga
A. elimină conversaţia inutilă şi lavajele bucale frecvente
B. asigură o bună vizibilitate
C. este bine tolerată de către pacienţii astmatici
D. asigură retracţia părţilor moi
E. protejează împotriva aspirării şi înghiţirii instrumentelor
A,B,D,E(5,pag. 203)

1089. Pulpomixine conţine:
A. sulfat de polimixină B
B. acetat de dexametazona
C. sulfat de framicetina
D. tirotricina
E. sulfat de neomiicina
A,B,C(5,pag. 193)

1090. În extirparea pulpara:
A. tratamentul mecanic se efectuează până la constricţia apicala
B. tratamentul se execută într-una sau mai multe şedinţe
C. se fac spălături endodontice cu hipoclorit de sodiu sau alte substanţe antiseptice
D. se lucrează în condiţii de asepsie prin izolarea dintelui
E. se execută într-o singură şedinţă
A,D,E(5,pag. 166-167)


200

1091. Soluţia Walkhoff conţine
A. mentol
B. camfor
C. p-monoclorfenol
D. fenol pur
E. iodoform
A,B,C(5,pag. 177)

1092. Ozonoterapia este indicată în:
A. gangrena pulpara
B. parodontite apicale acute
C. tratamentul plăgii dentinare
D. coafaj direct
E. pulpite seroase totale
A,B,C,D(5,pag. 211)

1093. Ionoforeză este indicată în:
A. gangrena pulpara simplă
B. parodontite apicale cronice
C. parodontite apicale acute
D. canale care secretă abundent
E. prezenţa unor corpi străini
A,B(5,pag. 211)

1094. Se institue un tratament medicamentos înainte de obturarea canalului în
următoarele situaţii:
A. pulpite acute seroase totale
B. pulpite acute seroase parţiale
C. pulpite cronice
D. pulpite acute purulente totale
E. pulpite acute purulente parţiale
C,D,E(5,pag. 170)

1095. Pasta PBSC conţine:
A. penicilină
B. streptomicină
C. conservant
D. marfanil
E. benzoat de sodiu
A,B(5,pag. 192)

201


1096. Pasta Ledermix conţine:
A. prednisolon
B. clorhidrat de neomicină
C. oxid de zinc
D. hidroxid de calciu
E. streptomicină
C,D(5,pag. 192)

1097. Care dintre următoarele cazuri nu beneficiază de tratament endodontic:
A. Dinţi cu malformaţii radiculare
B. Dinţi cu apexul larg
C. Dinţi care au în canale corpi străini
D. Dinţi cu căi false interradiculare
E. Dinţi cu parodontită apicală cronică
A,C,D(5,pag. 159 )

1098. Anomalii frecvente de canale prezintă:
A. Incisivii inferiori
B. Molarul prim superior (rădăcină mezio-vestibulară)
C. Premolarul doi inferior
D. Incisivul central superior
E. Primul şi al doilea molar inferior
A,B,C,E(5,pag. 162)

1099. În determinarea lungimii canalului radicular, metoda lui Dick:
A. Utilizează o singură radiografie
B. Utilizează două radiografii
C. Se face cu acul introdus pe canal
D. Se face fără a introduce acul pe canal
E. Niciuna de mai sus
A,C(5,pag. 164)

1100. Soluţia Chlumsky conţine:
A. fenol 30%
B. camfor 60%
C. alcool 10%
D. formaldehidă
E. sulfat de bariu 10%
A,B,C(5,pag. 178)


202

*1101. Dintre compuşii cloraţi, în sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizaţi sunt:
A. Cloraminele
B. Hipocloritul de sodiu
C. Clorhexidina
D. Clorura de sodiu
E. Soluţie de clorură de sodiu 7%
B(5,pag. 180)

*1102. Izolarea dintelui în timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare:
A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului
B. Este facultativă pe tot timpul tratamentului
C. Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament oclusiv
D. Este obligatorie în a treia şedinţă
E. Este obligatorie în momentul obturării radiculare definitive
C(5,pag. 167)

*1103. O preparaţie mecanică corectă a canalului
A. nu este însoţită de irigaţii cu soluţii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante
B. se obţine utilizând aceeaşi tehnică pentru toată lungimea canalului
C. se obţine utilizând numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser
D. necesită, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici
E. se realizează până la apexul radiologic
D(5,pag. 173)

*1104. Tehnica "step-back":
A. este o tehnică modernă de obturare a canalelor radiculare
B. este o tehnică modernă de preparare a canalelor radiculare
C. este numită şi telescopare regresivă
D. este numită şi telescopare progresivă
E. se indică în canale radiculare cu curburi accentuate
C(5,pag. 168)

*1105. Tehnica de prepare "Step-back"se mai numeşte:
A. Tehnica standard
B. Tehnica convenţională
C. Tehnica de telescopare regresivă`
D. Tehnica de telescopare progresivă
E. Tehnica prin forţe compensate
C(5,pag. 167)


203

*1106. Tratamentul gangrenei şi necrozei pulpare se efectuează în:
A. 1 etapă
B. 2 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape
C(5,pag. 158)

*1107. Tratamentul mecanic în gangrena pulpara se efectuează:
A. Până la foramenul apical
B. Până la constricţia apicală
C. Până la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului
D. Până la A½ a canalului
E. Cu o uşoară depăşire a constricţiei apicale.
B 5,(4, pag. 166)

*1108. Obturarea de canal în aceiaşi şedinţă se realizează când
A. avem un canal uscat
B. pulpite cronice
C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale
D. când în timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de salivă
E. când nu putem opri hemoragia
A(5,pag. 170)

*1109. Dintre modalităţile de introducere în canale a hidroxidului de calciu fac parte:
A. Introducerea cu acul Lentullo
B. Introducerea cu instrumentar de mână
C. Condensarea cu fuloare de canal
D. Injectarea cu seringă
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 200)

*1110. Eficienţa asociaţiilor de antibiotice în tratamentul de canal al gangrenei pulpare
depinde de următorii factori:
A. Evitarea antibioticelor cu reacţii adverse
B. Evitarea unor doze insuficiente
C. Evitarea antagonismelor
D. Evitarea rezistenţei încrucişate
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 187)

204


*1111. Necroza de colicvatie apare în urmă influenţei unor substanţe precum:
A. Acetilcolină
B. Lizozimul
C. Pepsină
D. Neurotoxină
E. Amilază
C(5,pag. 162)

*1112. Nu beneficiază de tratament conservator dinţii care prezintă:
A. Rădăcini în baionetă
B. Rădăcini cu curburi exagerate
C. Căi false interadiculare
D. Împlântare deficitară
E.Toate de mai sus
E(5,pag159)
*1113. Ph-ul hidroxidului de calciu este cuprins între:
A. 10-11
B. 11-12
C. 12-13
D. 7-9
E. 8-10
B(5,pag. 198)

*1114. Produsul Grinazole indicat în tratamentul tuturor formelor de gangrana pulpara
conţine:
A. Antibiotice
B. Nistatin
C. Sulfamide
D. Metronidazol
E. Corticoizi
D(5,pag. 195)

*1115. Prognosticul tratamentului endodontic atunci când se respectă întocmai tehnica de
lucru,arată rezultate pozitive în:
A. 100 % din cazuri
B. 80-90 % din cazuri
C. 86-95 % din cazuri
D. 75-86 % din cazuri
E. 85-95 % din cazuri

205

C(5,pag. 160)

*1116. Soluţia Walkhoff conţine:
A. fenol 30 %, camfor 60 % şi alcool 10 %
B. monoclorfenol şi alcool 10 %
C. P-monoclorfenol, mentol şi camfor
D. P-monoclorfenol şi tricrezol
E. P-monoclorfenol, alcool şi eţer 10 %.
C(5,pag. 177)

*1117. Care este concentraţia maximă admisibilă a ozonului în amestecul gazos cu care se
face ozonoterapia:
A. 7 %
B. 5 %
C. 4 %
D. 3 %
E. 1 %
B(5,pag. 205)

*1118. Care este proporţia formaldehidei în cazul insuflatiilor din parodontitele apicale
cronice:
A. 7,2%
B. 6,8%
C. 5,4%
D. 4,7%
E. 2,4%
A(5,pag. 206)

*1119. Tratamentul gangrenei şi necrozei pulpare se efectuează în
A. 1 etapă
B. 2 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape
C(5,pag. 158)

*1120. Izolarea dintelui în timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare:
A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului
B. Este facultativă pe tot timpul tratamentului
C. Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament oclusiv

206

D. Este obligatorie în a treia şedinţă
E. Este obligatorie în momentul obturării radiculare definitive
C(5,pag. 167)

*1121. Tratamentul mecanic în gangrenă pulpara se efectuează:
A. Până la foramenul apical
B. Până la constricţia apicală
C. Până la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului
D. Până la A½ a canalului
E. Cu o uşoară depăşire a constricţiei apicale
B(5,pag. 166)

*1122. Tehnica de prepare "Step-back” se mai numeşte:
A. Tehnica standard
B. Tehnica convenţională
C. Tehnica de telescopare regresivă
E. Tehnica prin forţe compensate
C(5,pag. 167)

*1123. Dintre compuşii cloraţi, în sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizaţi sunt:
A. Cloraminele
B. Hipocloritul de sodiu
C. Clorhexidina
D. Clorura de sodiu
E. Soluţie de clorură de sodiu 7%
B(5,pag. 180)

*1124. O preparaţie mecanică corectă a canalului:
A. nu este însoţită de irigaţii cu soluţii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante
B. se obţine utilizând aceeaşi tehnică pentru toată lungimea canalului
C. se obţine utilizând numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser
D. necesită, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici
E. se realizează până la apexul radiologic
D(5,pag. 173)

*1125. Tehnica "step-back”:
A. este o tehnică modernă de obturare a canalelor radiculare
B. este o tehnică modernă de preparare a canalelor radiculare
C. este numită şi telescopare regresivă
D. este numită şi telescopare progresivă

207

E. se indică în canale radiculare cu curburi accentuate
C(5,pag. 168)

*1126. Tratamentul medicamentos al canalului înaintea obturării acestuia se face în caz de:
A. Extirpare în scop protetic
B. Hiperemie preinflamatorie
C. Pulpită acută purulentă parţial
D. Pulpită acută seroasă parţială
E. Pulpită acută seroasă totală
C(5,pag. 170)

*1127. Mandrinul instrumentelor rotative
A. poate fi încadrat în trei clase după OMS articolul nr.23 (piesă dreaptă, cot şi turbină)
B. este partea activă a instrumentului
C. este partea pe care se infileteaza capul frezei
D. este manşonul de plastic ce protejează capul frezei
E. se adaptează şi fixează la piesă de mână
E(5,pag. 187)

*1128. Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A. supraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesa cot
B.din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate scrâşni din dinţi
provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului
C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie
D.vibraţia produsă de piesă cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampa
scriitorului” sau sindromul Raynaud
E. aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătate
E(5,pag. 194)

*1129. Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A.deşi aparent reduce riscul contaminării, masca chirurgicală este de fapt un focar de infecţie
prin faptul că se încarcă cu microorganisme
B.prin clatirea gurii înaintea examinării patogenitatea florei bucale este agravată deoarece sunt
mobilizate şi aduse la suprafaţa microorganismele ascunse în locurile retentive ale cavităţii
bucale
C,bacteriile de pe încălţămintea operatorului se găsesc în gura pacientului chiar şi după mai
multe ore de la tratament
D. în cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boala vacii nebune,
migrenă, spondiloză

208

E.la stomatologii care folosesc turbină s-a constatat o creştere a incidenţei şi gravităţii
următoarelor afecţiuni:sinuzită, angină streptococică, bronşite etc.
E(5,pag. 196)

*1130. Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor
A. contrar unor opinii mai vechi, în cabinetul stomatologic, riscul transmiterii unor infecţii este
scăzut
B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare
C.bacteriile patogene din gura pacientului nu ajung decât pe încălţămintea operatorului deci nu-i
periclitează sănătatea
D. contaminarea nu este posibilă decât dacă pacientul strănuta sau tuşeşte pe medic
E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul înconjurător
E(5,pag. 196)

*1131. Cloroterapia este indicată în:
A. gangrena pulpara simplă
B. pulpite purulente totale
C. parodontite apicale cronice
D. parodontite apicale acute
E. hiperestezia dentinara
C(5,pag. 211)

*1132. Grinazole conţine:
A. metronidazol
B. penicilină
C. oxid de zinc
D. streptomicină
E. eritromicină
A(5,pag. 195)

*1133. Care sunt timpii operatori în tratamentul mecanic al gangrenei pulpare:
A. Crearea accesului la camera pulpara
B. Permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos
C. Stabilirea lungimii canalului
D. Răzuirea dentinei alterate de pe pereţii canalului
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 160)

*1134. Metodele folosite în prepararea canalelor pot fi:
A. Manuale

209

B. Sonice
C. Ultrasonice
D. Cu laser
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 166)

1135. Cele trei etape importante ale tratamentului necrozei şi gangrenei pulpare sunt
A. examenul radiologic
B. evidarea canalului de resturile pulpare şi de dentină alterată de pereţii canalului până la
dentina sănătoasă
C. sterilizarea canalului radicular şi a canaliculelor dentinare prin tratamentul medicamentos şi
cu agenţi fizici
D. adoptarea unei atitudini terapeutice diferite faţă de cele două afecţiuni (necroză şi gangrenă)
E. sigilarea spaţiului endodontic prin obturaţie etanşă
B,C,E(5,pag. 158)

1136. Dacă pe canale se întâlnesc obstacole formate din concremente calcare,
tratamentului mecanic I se pot asocia următoarele substanţe chimice de permeabilizare
A. sarea sodică EDTA sol.10%
B. acid sulfuric sol 20-30%
C. antiformina
D. soluţia clorhexidina 1%
E. eugenol
A,B,C(5,pag. 162)

1137. Dintre metodele mecanice de preparare a canalului radicular în gangrena pulpara
fac parte următoarele sisteme
A. sistemul giromatic
B. Canal Master U
C. Metoda conversiunii
D. Canal Finder
E. Sistemul treptelor consecutive
A,B,D(5,pag. 171)

1138. Hidroxidul de calciu se utilizează ca antiseptic în tratamentul endodontic al
gangrenei pulpare pentru următoarele calităţi
A. puternic bactericid
B. opreşte secreţiile persistente din canale
C. se resoarbe uşor în caz de depăşire a formaneului apical
D. nu dizolvă detritusurile organice necrozate

210

E. nu are acţiune antitoxica
A,B,C(5,pag. 198-199)

1139. În alegerea substanţei medicamentoase utilizate în tratamentul gangrenei pulpare ne
vom ghida după următoarele criterii
A. forma anatomo-clinică a gangrenei (umedă sau uscată)
B. prezenţa sau absenţa complicaţiilor parodonţiului apical
C. tipul de reactivitate al pacientului
D. concentraţia soluţiei
E. lipsa efectului bactericid al substanţei
A,B,C(5,pag. 173)

1140. În tratamentele endodontice antisepticele se folosesc sub următoarele forme sau
proceduri
A. pansamente endodontale
B. spălături endodontice
C. asociate cu agenţi fizici
D. diferenţiat la monoradiculari faţă de pluriradiculari
E. numai la persoane vârstnice
A,B,C(4, pag. 210)

1141. Între factorii locali care pot condiţiona terapia endodontică a dinţilor cu necroza sau
gangrena pulpara se înscriu
A. prezenţa unor obturaţii coronare din amalgam
B. valoarea masticatorie şi protetica a dintelui
C. topografia dintelui
D. afecţiunile de sistem
E. starea parodonţiului marginal
B,C,E(5,pag. 158-159

1142. Medicaţia folosită în sterilizarea canalelor radiculare trebuie să întrunească
următoarele cerinţe ideale(după Grossman)
A. să aibă efect rapid bactericid şi fungicid
B. să aibă acţiune antibacteriană suficient de îndelungată
C. să nu aibă penetrabilitate accentuată în ţesuturi
D. să aibă tensiune superficiana mică
E. să nu prezinte histocompatibilitate faţă de ţesuturile periapicale
A,B,D(5,pag. 175)



211

1143. Metodele de măsurare a lungimii canalului radicular sunt
A. metoda telemetrică
B. metoda teleacustica
C. metoda clinică
D. metoda clinico-radiologica
E. metoda electronică
C,D,E(5,pag. 163)

1144. Pentru efectuarea corectă a tratamentului mecanic al canalelor radiculare în
gangrena se ţine cont de următoarele reguli
A. tratamentul mecanic nu se însoţeşte de spălături cu soluţii antiseptice
B. nu se utlizeaza metode mecanice
C. se crează un acces care asigură pătrunderea acelor în axul canalelor
D. în timpul tratamentului mecanic nu se izolează dintele
E.prin tratamentul mecanic se înlătură complet ţesutul alterat de pe pereţii canalului radicular
până la dentină sănătoasă
C,D,E(5,pag. 160)

1145. Pentru prepararea canalelor radiculare sunt descrise următoarele metode
A. manuale
B. mecanice
C. ultrasonice
D. radiologice
E. compozite
A,B,C(5,pag. 166)

1146. Radiografia dentară poate evidenţia la dinţii cu necroza sau gangrena pulpara
A. fenomene de stază circulatorie pulpara
B. degenerescente odontoblastice secundare
C. numărul şi forma rădăcinilor
D. lungimea rădăcinilor în raport cu cea a dinţilor vecini
E. existenţa unor corpi străini în canal
C,D,E(5,pag. 159)

1147. Soluţia Walkhoff conţine:
A. p-monoclorfenol
B. eugenol
C. camfor
D. mentol
E. hidroxid de calciu

212

A,C,D(5,pag. 177)

1148. Tratamentul mecanic în gangrena pulpară cuprinde următorii timpi operatori:
A. izolarea dintelui înainte de crearea accesului la camera pulpară
B. crearea accesului la camera pulpară
C. evidarea conţinutului gangrenos
D. stabilirea lungimii canalului
E. rotirea acului lentullo în sensul acelor de ceasornic
B,C,D(5,pag. 160)

1149. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este indicată
în următoarele momente ale tratamentului endodontic înaintea tratamentului biomecanic
în treimea apicală a canalelor:
A. inaintea tratamentului biomecanic în treimea apicală a canalelor
B. înaintea cateterizarii istmului apical
C. ca procedeu suplimentar după efectuarea obturaţie radiculare
D. ca procedeu suplimentar de dezinfecţie între şedinţele de pansament endodontic ocluziv cu
antiseptice
E. pentru potenţarea acţiunii acizilor
A,B,D(5,pag. 203)

1150. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe:
A. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 11-12, în funcţie de preparat
B. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul Ca, cuprins între 11-12, în funcţie de preparat
C. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 13-14, în funcţie de preparat
D.solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului hidroxil pe
măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare.
E.solubilitate foarte redusă în apa care determină eliberarea treptată a ionului de calciu pe
măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare
A,D(5,pag. 19)

1151. Metodele de măsurare a canalului radicular sunt:
A. Metoda clinică
B. Metoda clinico-radiologica
C. Metoda radiologica
D. Metode electronice
E. Metoda înţepăturii apicale
A,B,D(5,pag. 163)



213

1152. Metodele pentru prepararea mecanică a canalelor sunt:
A. Metode manuale
B. Metode mecanice
C. Metode sonice şi ultrasonice
D. Metoda cu laser
E. Metoda Prophy-jet
A,B,C(5,pag. 166)

1153. Pasta iodoformata Walkhoff conţine:
A. Iodoform
B. Clorfenol
C. Timol
D. Oxid de zinc
E. Formol
A,B,C,D(5,pag. 181)

1154. Soluţia Chlumsky conţine:
A. fenol 30%
B. camfor 60%
C. alcool 10%
D. formaldehidă
E. sulfat de bariu 10%
A,B,C(5,pag. 178)

1155. Soluţia Walkhoff conţine:
A. Mentol
B. Monoclorfenol
C. P-monoclorfenol
D. Camfor
E. Alcool 10%
A,C,D(5,pag. 177)

1156. Aparatele de măsură electronice existente pentru
uzul stomatologic pot fi clasificate astfel:
A. aparate analogice
B. aparate audiometrice
C. aparate digitale
D. aparate de înaltă frecvenţă
E. sonda bimetalica Kuralt
A,B,C,D(5,pag. 165)

214


1157. Cauzele generale ale hemoragiei sunt:
A. hemofilie
B. diateze hemoragice
C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui
D. stări fiziologice congestive: menstruaţie
E. graviditate
A,B,C,D(5,pag. 166)

1158. Cauzele locale ale hemoragiei sunt:
A. lezarea parodonţiului marginal
B. perforarea podelei camerei pulpare
C. căi false radiculare
D. extirparea pulpara completă
E. traumatizarea parodonţiului apical
A,B,C,E(5,pag. 170)

1159. contraindicaţiile ionoforezei în tratamentul endodontic sunt:
A. parodontitele apicale acute
B. căi false la nivelul camerei pulpare
C. prezenţa de corpi străini care nu pot fi îndepărtaţi din canale
D. canale care secretă abundent
E. parodontită apicală cronică
A,B,C,D(5,pag. 211-212)

1160. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de elecţie folosit în tratamentul
endodontic al gangrenei pulpare simple şi complicate deoarece:
A. este un puternic bactericid
B. are acţiune antitoxica
C. detritusurile organice necrozate şi infectate din canale care servesc ca mediu de cultură
pentrumicroflora endodontică
D.opreşte secreţiile persistente din canale care apar în unele cazuri de parodontită apicală
cronică printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de
regenerare şi remineralizare
E. nu are acţiune citotoxică şi caustică asupra ţesuturilor vii periapicale
A,B,C,D(5,pag. 199)

1161. În alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după următoarele criterii:
A. forma anatomoclinica a gangrenei (umedă sau uscată)
B. prezenţa sau absenra complicaţiilor parodonţiului marginal

215

C. tipul de reactivitate al pacientului
D. metode de preparare ale canalului
E. sisteme de canale după Weine
A,B,C(5,pag. 173)

1162. În prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode:
A. metode manuale
B. metode sonice
C. metode ultrasonice
D. ionoforeză
E. meroda cu laser
A,B,C,E(5,pag. 166)

1163. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele:
A. coafaj direct sau indirect
B. după extirpări în pulpită purulentă
C. în pulpită cronică şi în gangrena simplă
D. în parodontitele apicale acute hiperemice
E. după spălături cu soluţii antiseptice
A,B,C,D(5,pag. 211)

1164. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele:
A. gangrena pulpara simplă
B. parodontită apicală cronică
C. apexificarea
D. rezorbtii radiculare interne cu şi fără perforarea rădăcinii
E.perforaţii produse în urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu formarea
ţesutului de granulaţie.
A,B,C,D(5,pag. 201-202)

1165. Indicaţiile ionoforezei se stabilesc după particularităţile cazului:
A. eşuarea metodelor uzuale de tratament medicamentos
B. canale parţial cataterizabile care nu pot fi desinfectate prin alte procedee de rutină
C.dinţi cu valoare protetică care nu pot fi trataţi prin metode convenţionale sau prin procedee
chirurgicale endodontice
D. pacienţi apţi pentru monitorizare
E. corpi străini imposibil de îndepărtat din canale
A,B,C,D(5,pag. 208)



216

1166. Indicaţiile ionoforezei sunt următoarele:
A. Hiperestezia dentinara
B. gangrena pulpara simplă şi parodontită apicală cronică
C. eşecuri ale tratamentului endodontic prin mijloace terapeutice uzuale
D. dinţi cu canale sinuase, înguste sau numai parţial cateterizabile, care nu pot fi desinfectate
prin alte metode
E. parodontită apicală acută
A,B,C,D(5,pag. 212)

1167. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale:
A. incisivii inferiori
B. molarul prim superior
C. premolarul 2 inferior
D. primul şi al doilea molar inferior
E. premolarul 1 superior
A,B,C, D (5,pag. 162-163)

1168. Metodele mecanice se bazează pe sistemele:
A. sistemul giromatic
B. canal Master U
C. canal Finder
D. sonic Air
E. sisteme ultrasonice
A,B,C,D(5,pag. 171)

1169. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt
A. canal principal drept până la apex, se deschide într-un singur foramen apical
B.2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc într-un canal unic înainte de apex
şi se deschid într-un singur foramen apical
C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare în foramene apicale separate
D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurcă în foramene apicale separate
E. 3 canale complet separate vâre se deschid fiecare în foramene apicale separate
A,B,C,D(5,pag. 163)

1170. Când se utilizează metodele electronice pentru odontometrie se impun următoarele
măsuri:
A. Canalul trebuie să fie umed
B. Diametrul corespunzător al acului
C. Să nu se folosească hipocloritul de sodiu
D. Să se utilizeze ace Kerr cu diametrul sub 0,15

217

E. Lărgirea excesivă a apexului
B,C,D(5,pag. 165)

1171. Carbenicilina combate infecţiile cu:
A. Bacterii gram-pozitive
B. Pseudomonas aeruginosa
C. Fusobacterium
D. Enterobacter
E. Bacterioides fragilis
B,C,D,E(5,pag. 188)

1172. Formula Cresophenului conţine:
A. P-monoclorfenol
B. Formaldehida
C. Dexametazona
D. Timol
E. Gaiacol
A,C,D(5,pag. 184)

1173. Frecvente anomalii de canale prezintă:
A. Incisivii superiori
B. PM2 inferior
C. M1 superior
D. PM1 superior
E. M2 inferior
B,C,E(5,pag. 162)

1174. Ledermix-ul conţine:
A. Oxid de zinc
B. Marfanil
C. Trimcinolon acetonid
D. Streptomicină
E. Hidroxid de calciu
A,C,E(5,pag. 192)

1175. Pasta cu antibiotice a Clinicii de Odontologie din Bucureşti utilizată în tratamentul
gangrenei pulpare conţine:
A. Streptomicină
B. Eritromicină
C. Cloramfenicol

218

D. Hidrocortizon acetat
E. Penicilină G
B,C,D(5,pag. 192)

1176. Soluţia Chlumsky conţine:
A. Eugenol
B. Fenol 30%
C. Camfor 60%
D. Alcool 10%
E. Mentol
B,C,D(5,pag. 176)

1177. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este indicată
în următoarele situaţii:
A. înaintea tratamentului biomecanic în treimea apicală a canalului
B. înaintea cateterizarii apexului
C. înaintea aplicării primului pansament antiseptic
D. în timpul tratamentelor cu antibiotice
E. Ca procedeu suplimentar de dezinfecţie între şedintele de pansamente cu antiseptice
A,B,C,E(5,pag. 203)

1178. Compuşii cuaternari de amoniu:
A. sunt detergenţi cationici
B. reduc tensiunea superficială a soluţiilor
C. sunt mai activi în mediu acid
D. sunt mai activi în mediu alcalin
E. sunt toxici citoplasmatici puternici.
A,B,D(5,pag. 182)

1179. în extirparea pulpara:
A. tratamentul mecanic se efectuează până la constricţia apicală
B. tratamentul mecanic se execută într-una sau mai multe şedinţe, în funcţie de schema de
tratament
C. tratamentul se execută într-o singură şedinţă
D. nu este necesară izolarea dintelui
E. în cursul tratamentului se aplică pansamente medicamentoase
A,C(5,pag. 166-167)

1180. în prepararea canalelor radiculare sunt descrise următoarele metode:
A. metode sonice

219

B. metode ultrasonice
C. diatermia
D. fulguraţia transapicală
E. metoda cu laser.
A,B,E(5,pag. 166)

1181. Metodele de măsurare a lungimii canalului radicular sunt:
A. metoda clinică
B. metoda biologică
C. fulguraţia transapicală
D. metoda clinico-radiologică
E. metode electronice.
A,D,E(5,pag. 163)

1182. Pentru permeabilizarea canalelor radiculare se pot folosi următoarele substanţe
A. acid sulfuric 40 %
B. acid clorhidric 20-30 %
C. acid sulfuric 20-30 %
D. antiformină
E. EDTA 10 %
C,D,E(5,pag. 162)

1183. Permeabilizarea canalelor radiculare se poate realiza cu următoarele instrumente:
A. ace Miller
B. ace Donaldson fine şi foarte fine
C. ace Hedstrom fine
D. freze globulare mici
E. ace Kerr fine şi foarte fine.
A,E(5,pag. 162)

1184. Care medicaţie endodontică are capacitate antimicotică:
A. Tricrezolformalina
B. Walkhoff
C. Chlumsky
D. Clorhexidină
E. Creozotul de mesteacăn
B,D(5,pag. 176-181)

1185. Diatermia cu unde medii este indicată în:
A. Dezinfecţia canalelor în gangrena pulpara simplă

220

B. Parodontita apicală acută seroasă
C. Parodontita apicală acută purulentă
D. Fulguraţia transapicală a granuloamelor
E. Parodontitele apicale cronice fistulizate
A,D(5,pag. 203)

1186. Pasta iodoformata Walkhoff conţine:
A. Oxid de zinc
B. Eugenol
C. Timol
D. Clorfenol
E. Tricrezolformalina
A,C,D(5,pag. 181)

1187. Timpii operatori ai tratamentului mecanic în gangrena pulpara sunt, cu excepţia:
A. crearea accesului la camera pulpara
B. permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos
C. îndepărtarea dentinei alterate de pe pereţii canalului
D. stabilirea lungimii canalului
E. obturarea radiculară definitivă în aceeaşi şedinţă
A,B,C,D(5,pag. 160)

1188. Metodele de măsurare a canalului radicular sunt:
A. Metoda clinică
B. Metodă clinico-radiologica
C. Metoda radiologica
D. Metode electronice
E. Metoda înţepăturii apicale
A,B,D(5,pag. 163)

1189. Metodele pentru prepararea mecanică a canalelor sunt:
A. Metode manuale
B. Metode mecanice
C. Metode sonice şi ultrasonice
D. Metoda cu laser
E. Metoda Prophy-jet
A,B,C, D (5,pag. 166)

1190. Pasta iodoformata Walkhoff conţine:
A. Iodoform

221

B. Clorfenol
C. Timol
D. Oxid de zinc
E. Formol
A,B,C,D(5,pag. 181)

1191. Soluţia Walkhoff conţine:
A. Mentol
B. Monoclorfenol
C. P-monoclorfenol
D. Camfor
E. Alcool 10%
A,C,D(5,pag. 177)

1192. Avantajele conurilor de argint:
A. Sunt necomprimabile
B. Flexibilitate mare
C. Acţiune oligodinamică
D. Radiopacitate intensă a conului
E. Lărgire minima a canalui radicular
B,C(5,pag. 243)

1193. Inconvienentele obturării cu gutapercă
A. timp îndelungat pentru lărgirea canalelor
B. dificultatea obturări canalelor înguste
C. dificultatea obturării canalelor curbe
D. obturaţii de canal incomplete
E. obruratii de canal tridimensiuonale
A,B,C,D(5,pag. 242)

1194. Alegerea acului Lentullo se face după următoarele criterii:
A. Volumul canalelor
B. Topografia dinţilor
C. Integritatea fizică a acului Lentullo
D. Lungimea canalului
E. Gradul de curbură al canalului
A,B,C,(5,pag. 215)

1195. Tehnica obturaţiei de canal cu conuri calibrate nedeformabile este indicată:
A. foramen apical larg

222

B. perforaţii ale foramenului apical
C. canale curbe
D. canale înguste
E. rezorbtii radiculare interne
C,D(5,pag. 242)

1196. Obturaţia de canal cu conuri metalice este indicată:
A. canale înguste
B. canale cu curbură accentuată
C. canale ovale
D. foramen apical larg
E. rezorbtii radiculare interne
A,B(5,pag. 245)

1197. Dezavantajele sistemului Obtura:
A. Poate produce rezorbtie radiculară internă
B. Tehnică destul de laborioasă
C. Dificultatea asigurării unui debit uniform al gutapercii în canal
D. Contractarea gutapercii prin răcire, cu consecinţe nedorite asupra calităţii sigilării
E. Poate produce anchiloza rădăcinii
,B,C,D(5,pag. 237)

1198. Care din următoarele tehnici de obturaţie de canal se realizează prin injectarea
gutapercii ramolite prin încălzire:
A. Condensarea verticală la cald
B. Sistemul Ultrafil
C. Tehnica McSpadden
D. Sistemul FibreFill
E. Sistemul Obtura
B,E (5, pag. 237)

1199. Dezavantajele folosirii conurilor de argint în obturaţia de canal sunt:
A. Flexibilitate mult mai mare decât a conurilor de gutapercă
B. Radioopacitatea intensă a conului de argint comparativ cu alte materiale de obturaţie de canal
C. Dezobturare foarte dificilă
D. Formarea de produşi de coroziune citotoxici
E. Iritarea permanentă a parodonţiului apical în caz de depăşire a constricţiei apicale
B,C,D,E(5,pag. 243)



223

1200. Avantajele folosirii conurilor de titan în obturaţia radiculară:
A. Sunt nedeformabile
B. Au rigiditare superioară conurilor de argint
C. Sunt biocompatibile
D. Au rigiditate inferioară conurilor de argint
E. Lipsa coroziunii
B,C,E(5,pag. 244)

*1201. Materialul de sigilare de elecţie pentru conurile de argint este:
A. ciment fosfat de zinc
B. formula Rickert
C. gutapercă ramolită
D. Endometazona
E. Biocalex-ul
B(5,pag. 243)

*1202. Obturaţia de canal cu acul Lentullo se face la o turaţie de:
A. 200-400 rotaţii/minut
B. 400-600 rotaţii/minut
C. 600-800 rotaţii/minut
D. 800-1000 rotaţii/minut
E. 1000-1200 rotaţii/minut
C(5,pag. 216)

*1203. Hand spreaderele au lungimea părţii active de circa:
A. 10 mm
B. 15 mm
C. 20 mm
D. 25 mm
E. 30 mm
E(5,pag. 223)

*1204. în lipsa stopului apical în condensarea laterală la cald Endotec, se recomandă
introducerea conului maste:
A. până la limita apicală stabilită prin odontometrie
B. Până la 1 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
C. Până la 2 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
D. Doncolo de limita apicală
E. Până în treimea medie a canalului
C(5,pag. 229)

224


*1205. La introducerea conului de gutapercă principal în canal, în tehnica condensarii
laterale la rece, acesta trebuie să se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La o distanţă de 0,5-1 mm de constricţia apicală
C. La o distansta de 3- 4 mm de constricţia apicală
D. în treimea coronară a canalului
E. în treimea medie a canalului
B(5,pag. 224)

*1206. La proba conului master, în tehnica de condensare termomecanică a
gutapercii(McSpadden), acesta trebuie să se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La 1,5 mm de constricţia apicala
C. La 2 mm de constricţia apicală
D. La 3-4 mm de constricţia apicală
E. La apexul radiologic
B(5,pag. 235)

*1207. Alegerea conului de gutapercă principal faţă de calibrul celui mai gros instrument
de lărgire a canalului, pe toată lungimea de lucru trebuie să fie
A. cu 1 număr mai mare
B. cu 2 numere mai mare
C. cu 1 număr mai mic
D. cu 2 numere mai mic
E. cu 3 numere mai mic
A(5,pag. 224-225)

*1208. Câţi mm ai porţiunii apicale a conului se introduc în cloroform pentru
individualizarea formei vârfului
A. 2mm
B. 4 mm
C. 7 mm
D. 8 mm
E. 10 mm
A(5,pag. 225)

*1209. În tehnica de condensare la cald a gutapercii conul principal trebuie să se blocheze
la distanţa următoare de constricţia apicală
A. 5 mm

225

B. 4 mm
C. 0,5 mm
D. 1 mm
E. 2-3 mm
E(5,pag. 232)

*1210. Leziunile termice ale parodonţiului sau chiar ale osului alveolar apar în cazul
supraîncălzirii gutapercii prin activarea prelungită a butonului de control al încălzirii:
A. pete 100 sec
B. peste 110 sec
C. peste 120 sec
D. peste 80 sec
E. peste 20 sec
E(5,pag. 229)

*1211. Mişcările reciproce de rotaţie a spreaderului din canal
au o amplitudine în grade:
A. 80
B. 70
C. 60
D. 50
E. 30-40
E(5,pag. 226)

*1212. Ramolirea porţiunii apicale de 2 mm a conului, prin introducerea în cloroform
durează
A. 3-4 sec
B. 3 minute
C. 1 minut
D. 2 minute
E. 20 minute
A(5,pag. 225)

*1213. Selectarea spreaderului de un asemenea calibru care să-I permită să ajungă de a
lungul conului de gutapercă master până la o distanţă de constricţia apicală:
A. 1-2 mm
B. 2-3 mm
C. 3mm
D. 3-4 mm
E. 0,5 mm

226

A(5,pag. 224)

*1214. Tehnica Endotec permite obturarea canalui radicular
cu condiţia unei lărgiri minime a calibrului plugger / spreader
A. Nr.10
B. Nr.15
C. Nr.20
D. Nr.25
E. Nr 30 şi 45
E(5,pag. 228)

*1215. Timpul în care gutaperca rămâne plastică în canal după îndepărtarea
plugger/spreader încălzit este:
A. 10-15 sec
B. 30 sec
C. 60 sec
D. 50 sec
E. 70 sec
A(5,pag. 229)

*1216. Cauzele care produc imposibilitatea propulsarii conului de gutapercă pe toată
lungimea de lucru a canalului pot fi următoarele:
A.Nefolosirea instrumentului endodontic de lărgit, de acelaşi calibru cu conul, pe toată lungimea
de lucru a canalului
B. Formarea unui prag
C. Formarea unei căi false
D. Fracturarea unui instrument pe canal
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 220)

*1217. Indicaţiile tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) sunt
următoarele:
A. Canale înguste
B. Canale curbe
C. Canale scurte
D. Rezorbtii radiculare interne
E. Rezorbtii radiculare externe
D(5,pag. 235)



227

*1218. Materialul de obturaţie de canal Biocalex 4 produce o expansiune volumetrică de:
A. 150-200%
B. 250-280%
C. 300-350%
D. 240-270%
E. 230-260%
B(5,pag. 217)

*1219. Premiza obligatorie în tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire este
următoarea:
A. Lărgirea adecvată a canalului radicular
B. Respectarea regurilor de preparare a canalelor radicualre
C. Utilizarea cimentului de sigilare pentru realizarea sigilării apicale
D. Plasarea corectă a vârfului canulei
E. Lărgirea excesivă a canalului radicular
C(5,pag. 237)

*1220. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex poate produce:
A. Solubilitatea sigilantilor
B. Sigilare imperfectă
C. Persistenţa unor porţiuni relativ întinse ale canalului obturate parţial cu ciment de sigilare
D. Premize de sigilare a canalului radicular doar pe o distanţă de 2-3 mm de la constricţia
apicală
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 219)

*1221. Tehnica de obturaţie cu paste care se întăresc în canal prezintă următoarele
dezavantaje:
A. Variaţii volumetrice după priză
B. Solubilizare apreciabilă
C. Neomogenitatea obturaţiei
D. Depăşirea frecventă a constricţiei apicale
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 214)

*1222. Avantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc Spaden):
A. este mai lentă
B. există posibilitatea fracturarii compactoarelor
C. obturează cea mai mare parte a spaţiului endodontic
D. facilitează depăşirile în lipsă uunui stop dentinar apical corespunzător

228

E. există posibilitatea apariţiei unor leziuni termice ale parodonţiului de susţinere.
C (5,pag. 234)

*1223. Dezavantajele utilizării conurilor de argint în obturaţia radiculară sunt:
A. închidere perfectă a canalelor
B. tratamentul biomecanic incomplet nu asigură sigilarea apicală urmărită
C. radioopacitatea intensă a conului da o falsă impresie de obturaţie neetanşa
D. are acţiune oligodinamică discutabilă în condiţiile unei sigilări perfecte
E. flexibilitate mai mare decât a conurilor de gutapercă.
B (5,pag. 243)

*1224. Finger spreaderele prezintă următoarele avantaje faţă de hand spreadere:
A. permit îndepărtarea cu uşurinţă din canal cu dislocarea gutapercei
B. nu permit rotirea spreaderului în jurul axului sau în ambele sensuri
C. conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă
D. partea activă are forma cilindrică
E. lungimea părţii active este de cca 20 mm.
C(5,pag. 223)

*1225. Care este timpul minim de menţinere a spreaderului în canal în cazul tehnicii de
condensare laterală la rece pentru a mula corespunzător conul de gutapercă:
A. 5 secunde
B. 10 secunde
C. 15 secunde
D. 20 secunde
E. 25 secunde
C(5,pag. 226)

*1226. Precizaţi dezavantajul tehnicii de condensare laterală la rece a gutapercii:
A. Contraindicata după extirparea devitala
B. Contraindicata în parodontitele apicale cronice fistulizate
C. Contraindicata în perforaţia podelei camerei pulpare
D. Obturaţie de canal neomogenă
E. Succes clinic nesigur
D(5,pag. 224)

* 1227. Hand Spreaderele au lungimea părţii active de circa:
A. 10mm
B. 15 mm
C. 20mm

229

D. 25mm
E. 30mm
E(5,pag. 223)

*1228. La introducerea conului de gutapercă principal în canal, în tehnica de condensare
laterală la rece, acesta trebuie să se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La o distanţă de 0,5 - 1 mm de constricţia apicală
C. La o distanţă de 3-4 mm de constricţia apicală
D. În treimea coronară a canalului
E. În treimea medie a canalului
B(5,pag. 224)

*1229. În lipsa stopului apical în condensarea laterală la cald Endotec, se recomandă
introducerea conului maste:
A. Până la limita apicală stabilită prin odontometrie
B. Până la 1 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
C. Până la 2 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie
D. Dincolo de limita apicală
E. Până în treimea medie a canalului
C(5,pag. 229)

*1230. La probă conului master, în tehnica de condensare termomecanică a gutapercii
(McSpadden), acesta trebuie să se oprească:
A. La constricţia apicală
B. La 1,5 mm de constricţia apicală
C. La 2 mm de constricţia apicală
D. La 3 - 4 mm de constricţia apicală
E. La apexul radiologic
B(5,pag. 235)

*1231. Contraindicaţiile Biocalexului
A. Parodontite apicale cornice
B. Curburi accentuate ale treimii apicale
C. Parodontite apicale cronice fistulizate
D. parodontite apicale acute
E. Gangrena pulpara simplă
D(5,pag. 198)


230

*1232. Coafarea conului principal cu ciment de sigilare şi propulsarea să în canal se face
până la:
A. 1 mm de constricţia apicală
B. 2 mm de constricţia apicală
C. 4 mm de constricţia apicală
D. 5 mm de constricţia apicală
E. 10 mm de constricţia apicală
B(5,pag. 232)

*1233. Planul de tratament în caria simplă
A. nu este nevoie de un plan de tratament, pur şi simplu se prepară cavităţile şi se obturează
B. există două tipuri de planuri de tratament: idealist şi realist
C. un plan solid de tratament depinde de părerea aparţinătorilor pacientului
D.secvenţa planului de tratament: fază de cunoaştere, fază de diagnosticare, fază de obturare,
fază deintretinere şi fază de recuperare.
E. tratamentele complexe vor fi eşalonate pe faze
E(5,pag. 167)

*1234. Pereţii unei cavităţi:
A. peretele despărţitor este situat între pulpă şi cavitate
B. peretele dublu se întâlneşte în cazul cavităţilor MOD
C. peretele de rezistenţă asigură rezistenţa cavităţii
D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decât de către gingie
E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui
E(5,pag. 167)

*1235. Hibridizarea plăgii dentinare:
A. sistemele adezive de primeri cu acetonă sunt eficiente doar pe dentină excesiv de umedă
B. răşina adezivă se polimerizează concomitent cu primul strat de compozit
C. gravarea acidă globală se realizează cu acid fosforic 30-40% timp de 15 secunde
D. dentina opacă (zona reacţiei vitale) necesită o gravare prelungită (peste 15 secunde)
E.obiceiul de a freca primerul cu ajutorul buretelui este dăunător deoarece, la nivel microscopic,
reţeaua de colagen se prăbuşeşte.
C(5,pag. 346)

*1236. Contraindicaţiile Biocalexului sunt:
A. parodontitele apicale cronice
B. obstacole de material organic pe canale
C. curburi accentuate ale 1/3 apicale a rădăcinii
D. parodontite apicale cronice fistulizate

231

E. parodontite apicale acute
E(5,pag. 218)

*1237. Tehnică de condensare termomecanică a gutapercii este indicată:
A. canale înguste
B. canale curbe
C. rezorbtii radiculare interne
D. foramen apical larg
E. perforaţii ale foramenului apical
C(5,pag. 235)

*1238. Obturaţia segmentară cu gutapercă are ca dezavantaj:
A. necesită instrumentar endodontic special
B. sigilarea imperfectă a 1/3 apicală a canalului
C. grava perturbare a procesului de vindecare periapical
D. necesită un calibru larg al porţiunii apicale
E. este dificil de îndepărtat
B(5,pag. 241)

*1239. Metoda ocalexică:
A. E bazată pe expansiunea oxidului de calciu
B. Principiul metodei constă în sterilizarea canalului prin hidroxid de calciu format
C. E indicată în tratamentul gangrenelor
D. E indicată în tratamentul parodontilelor apicale cronice
E. Toate de mai sus
E(5,pag. 217)

1240. Dezavantajele tehnicii de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden)
sunt:
A. este foarte laborioasă
B. şanse frecvente de rupere a compactoarelor
C. posibilitatea unor leziuni termice apicale
D. nu asigură obturaţie omogenă
E. facilitarea depăşirilor în lipsa unui stop apical corespunzător
A,B,CE,(5,pag. 235)

1241. Adăugarea de dezinfectatnte în pastele de obturaţie radiculară nu este benefică
deoarece
A. creşte riscul obturaţiilor de canal cu depăşire
B. nu reduc semnificativ microinfiltratiile marginale

232

C. irită parodonţiul apical
D. sunt inactivate rapid în umorile tisulare
E. produc coloraţii ale dinţilor
C,D(5,pag. 214)

1242. Avanatajele obturaţiei segmentare cu amalgam de argint sunt reprezentate de
A. nu necesită canale cu secţiune circulară
B. poate fi efectuată şi în canale curbe, înguste
C. nu se resoarbe
D. asigură o bună sigilare
E. este bine tolerată periapical în cazul unor mici depăşiri
A,C,D,E(5,pag. 239)

1243. Avantajele condensarii laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt
reprezentate de:
A. consum mai mic de conuri de gutapercă
B. omogenitate deosebită a obturaţiei
C. facilitează dezobturarea uşoară a canalelor
D. nu dau leziuni termice ale parodonţiului apical
E. densitate mare a obturaţiei
B,C,E(5,pag. 227)

1244. Dezavantajele tehnicii de condensare verticală la cald a gutapercii sunt reprezentate
de
A. nu asigură obturaţie omogenă a canalelor
B. necesită o lărgire excesivă a canalului
C. necesită mult timp
D. este laborioasă
E. frecvenţa mare a obturaţiilor cu depăşire comparativ cu alte tehnici
B,C,D(5,pag. 232)

1245. Dispozitivul de condensare laterală la cald Endotec prezintă următoarele
caracteristici
A. este simplu şi ergonomic
B. există posibilitatea ataşării unui ajustor ocluzal din silicon
C. încălzirea poate fi calibrată perfect
D. răcire rapidă
E. nu poate fi utilizat în canale curbe
A,B,C,D(5,pag. 229)


233

1246. Finger-spreaderele prezintă următoarele avantaje faţă de hard-spreadere
A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă
B. permit rotirea uşoară în jurul axului propriu în ambele sensuri
C. permit îndepărtarea uşoară din canal fără dislocarea gutapercii
D. sunt mai subţiri
E. sunt mai flexibile
A,B,C(5,pag. 223)

1247. În tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire este necesară respectarea
următoarelor reguli obligatorii
A. trebuie evitată lărgirea excesivă a canalelor
B. plasarea corectă a vârfului canulei
C. injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect
D. injectarea gutapercii la consistenţa adecvată
E. proba clinică prealabilă a pluggerelor
B,C,D,E(5,pag. 237)

1248. În tehnica Endotec, evitarea obturaţiei de canal cu depăşire se face prin
A. prepararea minimă a canalului
B. evitarea lărgirii constricţiei apicale
C. prepararea unui stop apical adecvat
D. prepararea unui stop apical ocluzal adecvat
E.control radiologic obligatoriu după prima manevră de condensare laterală convenţională la
rece a conului master
B,C,E(5,pag. 230)

1249. Introducerea paştelor de obturat în canal se poate face prin următoarele procedee
A. cu ace Lentullo
B. cu ace Kerr
C. cu ace Neos-Hawes
D. cu conuri de gutapercă
E. cu pluggere prin pistonare
A,C,D,E(5,pag. 214)

1250. Puseurile acute declanşate de utilizarea Biocalex-ului se rezolvă prin
A. tratament antiinflamator
B. tratament antibiotic
C. îndepărtarea Biocalex-ului din canal
D. aplicarea unor paste cu antibiotice şi corticosteroizi
E. administrarea de analgetice

234

C,D(5,pag. 219)

1251. Tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii prezintă următoarele avantaje
A. asigură o sigilare superioară obturaţiilor prin cimentarea unui con
B. prezintă succes clinic considerabil în timp
C. asigură o obturaţie extrem de omogenă
D. simplitatea şi rapiditatea execuţiei
E. nu da fenomene de iritaţie apicală
A,B(5,pag. 224)

1252. Utilizarea Biocalex-ului este indicată în următoarele situaţii
A. gangrena pulpara simplă
B. toate formele de pulpită
C. parodontite apicale acute
D. parodontite apicale cronice
E. parodontite apicale cronice fistulizate
A,D,E(5,pag. 218)

1253. Conurile apicale prefabricate, de argint sau titan (Messing) sunt:
A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm
B. De diverse diametre
C. Corespund unei singure dimensiuni ISO
D. Sunt netede
E. Sunt prevăzute la bază cu un şurub
A,B,E(5,pag. 240)

1254. Dezavantajele obturaţiei canalare cu con de argint sunt următoarele:
A. Flexibilitate mult mai mică de cât a conurilor de gutapercă
B. Formarea unor produşi de coroziune citotoxici
C. închiderea deficitară a canalelor
D. Falsa impresie de obturaţie etanşă datorată radioopacitatii conului
E. Dezobturare dificilă
B,C,D,E(5,pag. 243)

1255. în cazul adoptării tehnicii de obturaţie mixte de canal, conul de gutapercă trebuie să
corespundă la probă următoarelor criterii:
A. Cât mai gros în raport cu volumul canaluluii
B. Cât mai subţire în rapaort cu volumul canalului
C. Să ajungă cât mai aproape de constricţia apicală
D. Să nu depăşească constricţia apicală

235

E. Să se oprească la 3-4 mm de constricţie
A,C,D(5,pag. 215)

1256. în cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are acţiune
benefică prin efectul:
A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. De stimulare a activităţii osteoblastelor periapicale
D. De stimulare a osteoclastelor
E. De pătrundere în ramificaţiile canalelor radiculare
B,C,E(5,pag. 217)

1257. în tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii, conul de gutapercă principal
trebuie:
A. Să fie de acelaşi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de lucru
B. Să fie cu un număr mai mare decât al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de
lucru
C. Să se oprească în canal la o distanţă de 0,5-1 mm de constricţie
D. Să se oprească la constricţie
E. Să nu opună deloc rezistenţă la încercarea de propulsie dincolo de reper
B,C(5,pag. 224,225)

1258. Indicaţiile obturaţiei segmentare cu rumeguş dentinar sunt:
A. Canale înguste
B. Canale curbe
C. Foramen apical larg
D. Delta apicală
E. Perforaţii ale foramenului apical
C,E,(5,pag. 241)

1259. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturaţii de canal segmentare pot fi:
A. Amalgamul de argint
B. Gutaperca
C. Conurile metalice de argint
D. Conurile metalice de titan
E. Amalgamul de cupru
A,B,C,D(5,pag. 240)



236

1260. Printre timpii operatori ai obturaţiei de canal cu con de gutapercă calibrat se
numără şi:
A. Individualizarea conului de gutapercă
B. Proba clinico-radiologica a conului
C. Toaleta finală a canalului prin irigaţie endodontică
D. Introducerea cimentului de sigilare pe canal
E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul
B,C,D(5,pag. 221)

1261. Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden) este
contraindicată în:
A. Canale înguste
B. Canale foarte largi
C. Canale curbe
D. Canale cu multe ramificaţii
E. Canale cu deltă apicală
A,C(5,pag. 235)

1262. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmăreşte realizarea obturaţiei
de canal prin:
A. Condensare laterală
B. Condensare verticală
C. Condensare simultană laterală şi verticală
D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader şi plugger
E. Utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă
C,D,E(5,pag. 228)

1263. Utilizarea conurilor de titan în obturaţiile canalare are următoarele avantaje:
A. Rigiditate inferioară conurilor de argint
B. lipsa coroziunii
C. Biocompatibilitate
D. Nedeformabile
E. Toate acestea
B,C,D (5,pag. 244,245)

1264. Avantajele fingerspreaderelor faţă de handspreadere sunt:
A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă
B. permite rotirea cu uşurinţă a spreaderului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri
C. permite îndepărtarea cu uşurinţă din canal
D. nu dislocă gutaperca

237

E. presiune laterală mare dezvoltată în timpul condensarii gutapercii cu pericolul unei fracturi
radiculare
A,B,C,D(5,pag. 224)

1265. Avantajele utilizării conurilor de titan sunt următoarele:
A. sunt nedeformabile
B. închiderea canalului posibilă doar prin asocierea unui ciment de sigilare
C. rigiditate superioară conului de argint
D. lipsa coroziunii
E. biocompatibilitate
,C,D,E(5,pag. 244)

1266. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex:
A. simplitatea şi rapiditatea execuţiei
B. solubilitatea sigilantului în majoritatea cazurilor
C. conul nu asigură o sigilare uniformă de unul singur
D. neconcordanţă dintre calibrul conului şi instrumentelor provenite de la diferite firme
E.prin formă sa finală de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al
instrumentarului indiferent dacă este standardizat sau nu
B,C,D,E(5,pag. 219)

1267. Indicaţiile Biovcalexului sunt următoarele:
A. gangrena pulpara simplă
B. persistenţa pulpei vii în canal
C. parodontite apicale acute
D. aplicarea în jumătatea apicală a canalului, mai ales în canale largi, pentru evitarea reacţiei
inflamatorii
E. curburi accentuate ale 1/3 apicale a rădăcinii care nu permit instrumentarea porţiunii
respective a canalului
A,E(5,pag. 218)

1268. Premise obligatorii ale tehnicii de condensare termomecanică a gutapercii:
A. lărgirea canalului prin telescopare regresivă step -back
B. crearea unui stop apical corect în dentină
C.lărgirea canalului de o asemenea manieră încât să asigure permeabilitatea şi trecerea uniformă
a gutapercii nestânjenite spre apex
D. canale înguste
E. canale curbe
A,B,C(5,pag. 235)


238

1269. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele:
A. neadaptarea festă la calibrul porţiunii apicale a canalului
B. imposibilitatea propulsarii conului pe toată lungimea de lucru a canalului
C. depăşirea lungimii de lucru
D. discordanţă de formă dintre vârful conului şi segmentul apical al canalului radicular
E. canale cu apex larg deschis
A,B,C,D(5,pag. 220-221)

1270. Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturaţiei de canal se face după
următoarele criterii:
A. Topografia dinţilor
B. Integritatea fizică a acului Lentullo
C. Volumul canalelor radiculare
D. Morfologia canalelor radiculare
E. Materialul utilizat pentru realizarea obturaţiei
A,B,C(5,pag. 215)

1271. Compactorul original McSpadden prezintă următoarele caracteristici:
A. Este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu bază spre vârf
B. Acţionează ca un şurub cu rasucire inversă
C. Este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu vârful spre bază
D. Propulsează gutaperca cu 1mm înainte şi vertical de tija sa
E. Propulsează gutaperca cu 1mm înainte şi lateral de tija sa
A,B,E,(5,pag. 234)

1272. Contraindicaţiile Biocalexului sunt următoarele:
A. Parodontitele apicale cronice
B. Parodontitele apicale acute
C. Persistenţa pulpei vii în canal
D. Gangrena pulpara simplă
E. Obstacole de material organic pe canale
,B,C(5,pag. 218)

1273. Finger spreaderele prezintă următoarele caracteristici faţă de hand spreaderele:
A. Conferă sensibilitate tactilă
B. Permite îndepărtarea din canal fără dislocarea gutapercii
C. Permite rotirea cu uşurinţă a spreaderului în jurul axului sau propriu în ambele sensuri
D. Permite rotirea cu uşurinţă a sprederului în jurul axului sau propriu în sensul acelor de
ceasornic
E. La îndepărtarea lor din canal se disloca conul de gutapercă

239

A,B,C(5,pag. 223)

1274. Indicaţiile Biocalexului sunt următoarele:
A. Gangrena pulpară simplă
B. Parodontitele apicale cronice
C. Curburi accentuate ale treimii apicale radiculare
D. Parodontite apicale cronice fistulizate
E. Parodontitele apicale acute
A,B,C,D(5,pag. 218)

1275. Introducerea pastelor de obturat în canal se poate face prin următoarele procedee:
A. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor în sensul acelor de ceasornic
B. Cu ajutorul acelor Kerr
C. Cu ajutorul acelor Hawes-Neos
D. Cu conuri de gutapercă
E. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor în sens invers acelor de ceasornic
A,C,D(5,pag. 214)

1276. Obturaţia segmentară cu amalgam de argint prezintă următoarele caracteristici:
A. Nu necesită canale cu secţiune circulară
B. Nu necesită ciment de sigilare
C. Se rezoarbe din canal
D. Nu asigură sigilare satisfăcătoare
E. Bine tolerată de ţesuturile apicale
A,B,E(5,pag. 239)

1277. Avantajele obturaţiei radiculare segmentare cu rumeguş de dentină sunt:
A. biocompatibilitatea materialului de obturaţie cu bontul pulpar apical
B. perturbarea proceselor de vindecare periapicala în cazul folosirii rumeguşului infectat
C. constituie o barieră biologică între materialul inert de obturaţie şi ţesutul conjunctiv
periapical
D. sigilarea prin obturaţia de canal este corespunzătoare
E. stimulează formarea la apex a unui ţesut fibros.
A,C,D(5,pag. 241)

1278. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic calibrat la apex sunt:
A. neconcordanţă între calibrul conurilor şi cel al instrumentilor provenite de la diverse firme
B. canalul este obturat complet cu ciment de sigilare
C. conul asigură o sigilare eficientă şi singur
D. solubilitatea sigilantilor, în majoritatea cazurilor

240

E. metoda este simplă.
A,D(5,pag. 219)

1279. Dezavantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc Spaden):
A. este metoda foarte rapidă, necesitând mai puţin de 10 secunde pentru obturarea canalului
B. etanşeitatea apicală a canalului este mai slabă decât la condensarea laterală la rece
C. necesită exersare îndelungată pentru a fi stăpânită
D. generează foarte rapid o mare cantitate de căldură în spaţiul endodontic
E. există şanse frecvente de fracturare a compactoarelor.
C,,D,E(5,pag. 235)

1280. Dispozitivul de condensare laterală la cald Endotec se caracterizează prin:
A. posibilitatea ataşării unui opritor ocluzal din silicon
B. calibrarea perfectă a încălzirii (temperatură maximă 155 A°C)
C.încălzire în 5 minute cu menţinerea constantă a temperaturii de lucru cât timp
este activat butonul de control
D. răcire lentă prin deconectarea circuitului electric din butonul de control
E. este simplu şi ergonomic.
A,B,E(5,pag. 229)

1281. în utilizarea acului Lentullo pentru introducerea pastei în obturaţia radiculară,
trebuie ca acesta:
A. să aibă spirale integre
B. să fie uşor îndoit
C. să se verifice pătrunderea acului în turaţie pe canal
D. să nu fie ruginit
E. să se specifice sensul corect de rotaţie (invers acelor de ceasornic pentru propulsarea pastei în
canal).
A,D,(5,pag. 219)

1282. Indicaţiile utilizării Biocalexului în obturaţia radiculară sunt:
A.curburi accentuate ale treimii apicale a rădăcinii care nu permit instrumentarea porţiunii
respective a canalului
B. curburi accentuate ale treimii apicale a rădăcinii care permit instrumentarea porţiunii
respective a canalului
C. parodontite apicale acute
D. parodontite apicale cronice fistulizate
E. gangrena pulpara simplă.
A,D,E(5,pag. 218)


241

1283. Precizaţi care sunt avantajele tehnicii Endotec în realizarea obturaţiei radiculare:
A. adaptarea superioară a gutapercei la pereţii canalului prin ramolire
B. consum mai mare de conuri de gutapercă comparativ cu tehnicile de condensare
convenţionale la rece
C. grad de omogenitate deosebită a obturaţiei
D. este compatibilă cu utilizarea cimenturilor de sigilare
E. leziuni termice ale parodonţiului.
A,C,D,(5,pag. 228)

1284. Dezavantajele tehnicii de obturaţie de canal prin cimentarea unui con unic, calibrat
la apex,sunt:
A. Solubilitatea sigilantilor
B. Premiza sigilării corecte doar în treimea apicală
C. Microinfiltratie mai mare decât la alte tehnici
D. Dezobturare dificilă în caz de necesitate
E. Premiza sigilării corecte doar în cei 2-3 mm apicali
A,C,E(5,pag. 219)

1285. Indicaţiile tehnicii de individualizare a conului de gutapercă în tehnica cimentării
unui con unic, calibrat la apex, sunt:
A. Canalele voluminoase ale monoradicularilor
B. Canalele cu apex larg deschis
C. Canalele aplatizate în porţiunea apicală
D. Canalele în forma literei "C"
E. Canalele ovalare în porţiunea apicală
B,C,E(5,pag. 221)

1286. Obturaţia de canal cu Biocalex este indicată în:
A. Gangrena pulpara simplă
B. Granulomul simplu conjunctiv
C. Parodontită apicală acută hiperemică
D. Granulomul epitelial
E. Dinţii cu canale lărgi în treimea apicală
A,B,D(5,pag. 218)

1287. În cazul adoptării tehnicii de obturaţie mixte de canal, conul de gutapercă trebuie să
corespundă la proba următoarelor criterii:
A. Cât mai gros în raport cu volumul canalului
B. Cât mai subţire în raport cu volumul canalului
C. Să ajungă cât mai aproape de constricţia apicală

242

D. Să nu depăşească constricţia apicală
E. Să se oprească la 3-4 mm de constricţie
A,C,D(5,pag. 215)

1288. În cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are acţiune
benefică prin efectul:
A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. De stimulare a activităţii osteoblastelor periapicale
D. De stimulare a activităţii osteoclastelor
E. De pătrundere în ramificaţiile canalelor radiculare
B,C,E(5,pag. 217)

1289. Printre timpii operatori ai obturaţiei de canal cu un con de gutapercă calibrat se
numără şi:
A. Individualizarea conului de gutapercă
B. Proba clinico-radiologica a conului
C. Toaleta finală a canalului prin irigaţie endodontică
D. Introducerea cimentului de sigilare pe canal
E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul
B,C,D(5,pag. 221)

1290. În tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii, conul de gutapercă principal
trebuie:
A. Să fie de acelaşi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de lucru
B. Să fie cu un număr mai mare decât al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de
lucru
C. Să se oprească în canal la o distanţă de 0,5 - 1 mm de constricţie
D. Să se oprească la constricţie
E. Să nu opună deloc rezistenţă la încercarea de propulsie dincolo de reper
B,C,(5,pag. 224 - 225)

1291. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmăreşte realizarea obturaţiei
de canal prin:
A. Condensare laterală
B. Condensare verticală
C. Condensare simultană laterală şi verticală
D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader şi plugger
E. Utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă
C,D,E(5,pag. 225)

243


1292. Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden) este
contraindicata în:
A. Canale înguste
B. Canale foarte largi
C. Canale curbe
D. Canale cu multe ramificaţii
E. Canale cu delta apicală
A,C(5,pag. 235)

1293. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturaţii de canal segmentare pot fi
A. Amalgamul de argint
B. Gutapercă
C. Conurile metalice de argint
D. Conurile metalice de titan
E. Amalgamul de cupru
A,B,C,D(5,pag. 240)

1294. Dezavantajele obturaţiei canalare cu con de argint sunt următoarele:
A. Flexibilitate mult mai mică decât a conurilor de gutapercă
B. Formarea unor produşi de coroziune citotoxici
C. Închidere deficitară a canalelor
D. Falsa impresie de obturaţie etanşă datorată radioopacitatii conului
E. Dezobturare dificilă
A,B,C,D,E(5,pag. 240)

1295. Utilizarea conurilor de titan în obturaţiile canalare are următoarele avantaje:
A. Rigiditate inferioară conurilor de argint
B. Lipsa coroziunii
C. Biocompatibilitate
D. Nedeformabile
E. Toate acestea
B,C,D,(5,pag. 244-245)

1296. Conurile apicale prefabricate de argint sau titan (Messing) sunt:
A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm.
B. De diverse diametre
C. Corespund unei singure dimensiuni ISO
D. Sunt netede
E. Sunt prevăzute la bază cu un şurub

244

A,B,E(5,pag. 240)

1297. Indicaţiile obturaţiei segmentare cu rumeguş dentinar sunt:
A. Canale înguste
B. Canale curbe
C. Foramen apical larg
D. Delta apicală
E. Perforaţii ale foramenului apical
C,E(5,pag. 241)

1298. Alegerea acului Lentullo presupune:
A. Ţine cont de diametrul canalelor
B. De topografia dinţilor
C. De integritatea fizică
D. Nu interesează lungimea acului
E. Să fie cât mai gros în raport cu diametrul canalelor
A,B,C(5,pag. 125)

1299. Avantajele tehnici McSpadden:
A. foarte rapidă
B. Obturaţie densă şi omogenă
C. Obturează cea mai mare parte a spaţiului endondontic
D. Bună etanşeizare apicală
E. Nu este laborioasă
A,B,C,D(5,pag. 234)

*1300. Factorii care conditioneaza severitatea manifestarilor clinice în depasirile apicale
NU sunt reprezentati de:
A. Starea parodontiului apical dinainte de obturatie
B. Volumul de substanta care a depasit apexul
C. Calitatea materialului de obturatie
D. Forma pe secţiune a canalului radicular
E. Tipul de reactivitate individuala
D (5, pag. 251-252)

*1301. În cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontita apicala cronica, NU se
indica:
A. Drenaj endodontal
B. Lasarea deschisa a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic
E (5, pag. 259)

245

*
1302. În cazul secretiei seroase moderate pe canal, NU se indica:
A. Tratamentul medicamentos cu antiseptice
B. Cauterizarea chimica
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Cauterizarea electrica
E. Paste cu antibiotice
C (5, pag. 258)

*1303. În parodontita apicala acuta hiperemica consecutiva depasirii apexului cu material
de obturatie, este contraindocata:
A. Expectativa
B. Interventia chirurgicala
C. Dezobturarea canalului radicular
D. Administrarea de antialgice
E. Infiltratia plexala cu novocaina 1%
C(5, pag. 256)

*1304. În parodontita apicala acuta purulenta, faza endoosoasa, NU se practica:
A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Drenaj alveolar
D. Medicaţie analgetica
E. Pansament cu antiseptice
E(5, pag. 257)

*1305. Daca secretia se mentine în canal şi dupa folosirea pansamentelor medicamentoase
se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu:
A. Dontisolon
B. pasta Walkhoff
C. ciment zinc oxid eugenol
D. endometazona
E. ciment fosfat de zinc
B(5, pag. 259)

*1306. Administrarea antibioticelor în tratamentul parodontitelor apicale acute exudative
purulente se recomanda în urmatoarele circumstante:
A. în faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator şi starea pacientului este alterata
B. în faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator din diferite cauze
C. în faza subperiostala
D. în faza submucoasa
E. Cand nu se poate face un tratament corect endodontic
A(5, pag. 254)

*1307. Care din urmatoarele materiale cauzeaza cele mai mai reactii dureroase în cazul
depasirii apexului:

246

A. Produsele care contin aldehida formica
B. Rasinile policondensate provenite din asocierea aldehidei formice cu rezorcina
C. Eugenatul de zinc iodoformat
D. Araldit
E. Rasini cu epoxizi
C(5, pag. 251)

*1308. Care din urmatorii factori conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice în
depasirile apicale:
A. Volumul de substanta care a depasit apexul
B. Calitatea materialului de obturatie
C. Vecinatatea unor formatiuni nervoase
D. Tipul de reactivitate individuala
E. Toate de mai sus
E(5, pag. 251)

*1309. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase necesita:
A. Spalaturi endocanaliculare cu solutii antiseptice
B. Permeabilizarea apexului
C. Dintele se alsa deschis
D. Aplicarea de prisnite
E. Toate de mai sus
E(5, pag. 257)

*1310. Tratamentul parodontitei apicalearsenicale, forma grava, consta in:
A. Extractia dintelui
B. Chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos
C. Aplicarea în alveola de conuri cu antibiotice
D. Protejarea alveolei cu o mesa aplicata superficial
E. Toate de mai sus
E(5, pag. 256)

1311. Urmatoarele forme de parodontite apicale cronice nu beneficiaza de tratament
conservator:
A. Granulom chistic
B. Abces apical cronic
C. Osteita paradentara
D. Parodontita apicala cronica difuza progresiva
E. Toate de mai sus
E(5, pag. 258)

*1312. Care este doza maxima recomandata de acetat de prednison în tratamentul unei
parodontite apicale acute exsudative seroase:
A. 1 tb. de 5 mg / o data pe zi
B. 1 tb. de 5 mg / 2 ori pe zi
C. 1 tb. de 5 mg / 3 ori pe zi

247

D. 1 tb. de 5 mg / 4 ori pe zi
E. 1 tb. de 5 mg / 5 ori pe zi
D(5, pag. 253)

*1313. Cele mai intense fenomene algice apar în obturatiile de canal cu depasire efectuate
cu:
A. Foredent
B. AH 26
C. N 2
D. Ciment fosfat de zinc
E. Eugenat de zinc iodoformat
E(5, pag. 251)

*1314. Factorii care condiţionează severitatea manifestărilor clinice în depăşirile apicale
NU sunt reprezentaţi de:
A. Starea parodonţiului apical dinainte de obturaţie
B. Volumul de substanţă care a depăşit apexul
C. Calitatea materialului de obturaţie
D. Forma pe secţiune a canalului radicular
E. Tipul de reactivitate individuală
D(5, pag. 251-252)

*1315. În parodontita apicală acută hiperemică consecutivă depăşirii apexului cu material
de obturatie, este contraindicată:
A. Expectativa
B. Intervenţia chirurgicală
C. Dezobturarea canalului radicular
D. Administrarea de antialgice
E. Infiltraţii plexale cu novoacina 1 %
C(5, pag. 256)

1316. În parodontita apicală acută purulentă, faza endoosoasă, NU se practică
A. Drenaj endodontic
B. Drenaj transosos
C. Drenaj alveolar
D. Medicaţie analgetică
E. Pansament cu antiseptice
E(5, pag. 257)

*1317.Atitudinea terapeutica fata de parodontita apicala acuta arsenicala - forma usoara,
cuprinde:
A. tratament cu diatermie
B. indepartarea pansamentului arsenical
C. aplicarea în canal a unor mese imbibate în solutie de dimercaptopropanol
D. introducerea de urgenta a pastelor cu antibiotice în canal
E. se asteapta cedarea de la sine a fenomenelor patologice

248

B,C (5, pag. 256)

1318. Cauzele iatrogene ale persisitentei secretiei pe canal în parodontitele apicale cronice
sunt:
A. mese impinse dincolo de apex
B. iritarea chimica a parodontiului prin exces de medicamente
C. utilizarea incorecta a agentilor fizici
D. pozitia dintelui pe arcada
E. varsta bolnavului
A,B,C (5,pag. 258)

1319. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice din paroontita apicala
acuta hiperemica generata de depasirea apexului cu material de obturatie sunt:
A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei
B. volumul de substanta care a depasit apexul
C. subdimensionarea conului de gutaperca
D. calitatea acului Lentullo
E. calitatea materialului de obturatie
A,B,E (5, pag. 251)

1320. Imobilizarea dintelui în vederea drenajului endodontic se poate realiza:
A. bidigita, dintele fiind imobilizat intre police şi index
B. palmar
C. monodigital
D. prin confectionarea unei chei imobilizatoare de stentz
E. prin blocaj cu fir continuu
A,C,D (5, pag. 252)

1321. în parodontita apicala acuta arsenicala forma grava se recomanda urmatoarea
atitudine terapeutica:
A. obturarea imediata coronara a dintelui
B. extractia dintelui
C. administrarea masiva de analgetice
D. chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos
E. aplicarea în alveola de conuri cu antibiotice
B,D,E (5, pag. 256)

1322. în parodontitele apicale cronice cu persisntenta unei secretii seroase şi moderate pe
canal putem aplica urmatoarele metode terapeutice:
A. tratament medicamentos cu antiseptice
B. tratament cu paste cu antibiotice
C. cauterizarea chimica sau electrica
D. extractia dintelui
E. rezectia apicala
A,B,C (5, pag. 258-259)


249

1323. în stadiul submucos al aprodontitei apicale acute exudative purulente, terapia este
urmatoarea:
A. drenaj endodontic
B. ionoforeza endocanalicularacu enzime
C. incizia mucoasei
D. extractia dintelui şi drenaj alveolar
E. aplicarea unui aparat fix de imobilizare
A,C,D (5, pag. 257)

1324. în tratamentul general cu antibiotice al parodontitelor apicale exudative seroase se
poate administra:
A. Penicilina
B. Ampicilina
C. Fenilbutazona
D. Diclofenac
E. Tetraciclina
A,B,E (5, pag. 253)

1325. Parodontitele apicale acute cuprind în schema de tratament:
A. premolarizarea
B. eliminarea cauzei inflamatiei
C. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentatie
D. temporizarea interventiei
E. extractia
B,C (5, pag. 249)

1326. Pentru prevenirea evolutiei parodontitelor apicale acute exudative seroase spre
forme purulente se recomanda instituirea unui tratament medicamentos cu:
A. antibiotice
B. anticoagulante
C. antiinflamatoare nespecifice
D. antialgice
E. antiacide
A,C,D (5, pag. 253)

1327. Pentru realizarea tratamentului endodontic ca metoda de tratament a parodontitei
apicale acute exudative seroase se recurge la urmatoarele tehnici:
A. imobilizarea dintelui
B. folosirea turbinei pentru a micsora vibratia
C. anestezia
D. administrarea masiva de aanalgetice pe cale generala
E. extractia dintelui
A,B,C (5, pag. 252)



250

1328. Schema de tratament a parodontitei apicale cronice fistulizate cuprinde urmatorii
timpi:
A. tratament de gangrena
B. se insista cu spalaturile pe traiectul dinte-fistula
C. se face obturatie de canal în aceeasi sedinta daca s-a obtinut uscarea canalului
D. se sutureaza fistula
E. se obtureaza dintele retrograd
A,B,C (5, pag. 260)

1329. Schema de tratament a paroodntitelor apicale acute exudative purulente în stadiul
endoosos cuprinde:
A. drenaj endodontic asociat cu antibiotice
B. drenajul combionat endodontic şi osteotomie transmaxilara
C. drenaj alveolar prin extractia dintelui
D. medicatie analgetica, tranchilizanta
E. extractie şi reimplantare
A,B,C, D (5, pag. 257)

1330. Tratamentul parodontitelor apicale acute poate fi dictat de:
A. profesia pacientului
B. sexul pacientului
C. reactivitatea individuala (tonusul reactiv individual)
D. forma anatomo-clinica de inflamatie
E. pozitia dintelui pe arcada
C,D,E (5, pag. 249)

1331. în cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare, pasta cu
antibiotice:
A. Se aplica din prima sedinta
B. Nu se aplica din prima sedinta
C. Se mentine 48 de ore
D. Se menţine minimum 72 ore
E. Se mentine o saptamana
A,C (5, pag. 250)

1332. în cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontitele apicale cronice se
indica:
A. Drenajul endodontal
B. Lasarea deschisa a dintelui
C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase
D. Obturaţia provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu
E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic
A,B,C,D (5, pag. 259)

1333. în cazul secretiei seroase moderate din parodontita apicala cronica se practica:
A. Tratament medicamentos cu antiseptice

251

B. Tratament medicamentos cu antibiotice
C. Cauterizarea chimica
D. Cauterizarea electrica
E. Realizarea unui abces medicamentos
A,B,C,D (5, pag. 259)

1334. în parodontita apicala acuta purulenta faza endoosoasa, se realizeaza:
A. Drenajul endodontic
B. Drenajul transosos
C. Drenajul alveolar
D. Medicaţia analgetica
E. Pansament cu antiseptice
A,B,C,D (5, pag. 254,257)

1335. în parodontita apicala acuta purulenta, faza subperiostala, se realizeaza:
A. Drenaj endodontic
B. Pansament cu antiseptice
C. Obturatie provizorie cu hidroxid de calciu
D. Incizie mucoperiostala
E. Toate de mai sus
A,D (5, pag. 254)

1336. Cele mai importante parafunctii cu rol în producerea bolii parodontale sunt:
A. bruxismul
B. respiratia orala şi deglutitia infantila
C. onicofagia
D. sugerea degetului
E. periajul dentar traumatic
A (3, pag. 93)

*1337. în cadrul maturarii placiibacteriene, substantele anorganice sunt compuse din
saruri de:
A. Mg
B. Al
C. Ca
D. Fe
E. Li
C (3, pag. 68)

*1338. Tartrul dentar contine:
A. proteine 8-10%
B. lipide 0,5%
C. carbohidrati 10-12%
D. fructoza
E. glucoza
E (3, pag. 87)

252


*1339. Tartrul supragingival este format în proportie de 70-90% din componente
anorganice:
A. fosfat de Na
B. carbonat de Mg
C. fosfat de Zn
D. carbonat de Ca
E. sulfat de Ca
D (3, pag. 86)

*1340. Actinobacillus actinomycetemcomitans este implicat în producerea:
A. gingivitei descuamative;
B. parodontopatiei juvenile;
C. gingivostomatitei ulceronecrotice;
D. parodontopatiei adultului;
E. parodontitei marginala cronica.
B(3, pag. 84)

*1341. Cele mai multe din conditiile de patogen parodontal le indeplineste:
A. Porphyromonas gingivalis;
B. Actinobacillus actinomycetemcomitans;
C. Prevotella intermedia;
D. Veilonella;
E. Bacteroides gracillis.
B(3, pag. 65)

*1342. Depunerea tartrului:
A. este influentata mai mult de continutul alimentelor decat de consistenta lor;
B. este influentata în sensul scaderii acesteia de catre acidul ascorbic;
C. este factorul determinant al bolii parodontale;
D. se face printr-o crestere zilnica de 0,5-1%;
E. se face prin calcificarea placii bacteriene dinspre suprafata spre profunzime.
B(3, pag. 85-89)

*1343. Formarea placii bacteriene incepe dupa periaj la:
A. doua ore;
B. 30 minute;
C. 10 minute;
D. 60 minute;
E. 3 ore.
D(3, pag. 65)

*1344. Nivelul maxim de acumulare a tartrului se obtine la:
A. 1-2 luni de la initierea depunerii;
B. 2-4 luni de la initierea depunerii;
C. 3-4 luni de la initierea depunerii;

253

D. 4-6 luni de la initierea depunerii;
E. 6-8 luni de la initierea depunerii.
D(3, pag. 88)

*1345. Tartrul dentar creste zilnic în medie fata de tartrul depus anterior cu:
A. 0,15 - 0,20%;
B. 0,10 - 0,15%;
C. 0,05 - 0,10%;
D. 0,20 - 0,25%;
E. 0,25 - 0,5%.
B(3, pag. 88)

*1346. Factorii sintetizati şi eliberati din celula bacteriana cu rol în etiopatogenia
parodontitei marginale cronice sunt:
A. polizaharidele
B. endotoxinele
C. enzimele (colagenaze, hialuronidaza)
D. lizozomii
E. lipopolizaharidele.
C(3, pag. 72-73)

*1347. Factorul local cauzal al producerii bolii parodontale în forma sa distructiva
A. Factorul microbian
B. Caria dentara
C. Edentatia
D. Parafunctiile
E. Trauma ocluzala
A(3, pag. 63)

*1348. în reactia de hipersensibilitate umorala de tip I ( anafilactic ) asociata
parodontitelor
marginale cronice este implicata imunoglobulina
A. IgA
B. IgG
C. IgM
D. IgD
E. IgE
E (3, pag. 81)

*1349. Tartrul supragingival are o incidenţa legata de virsta de:
A. 15-20 % la 6-9 ani
B. 37-70 % la 9-15 ani
C. 47-100 % dupa virsta de 40 ani
D. 76-90 % dupa virsta de 40 ani
E. 100 % dupa virsta de 9 ani
B (3, pag. 87)

254


*1350. Formarea tartrului este favorizată de:
A. deficienţa vitaminelor A,B6, PP
B. alimentaţie bogata în hidrocarbonate
C. consumul de alimente bogate în calciu,fosfor,sodiu, zinc
D. deficiente proteice
E. aportul de acid ascorbic
A (3, pag. 89)

*1351. Anticorpii din lichidul santului gingival şi tesutul parodontal apartin:
A. imunoglobulinelor din clasa Ig G şi A
B. imunoglobulinelor din clasa Ig G şi E
C. imunoglobulinelor din clasa Ig M şi A
D. imunoglobulinelor din clasa Ig G şi M
E. imunoglobulinelor din clasa Ig G
D (3, pag. 76)

*1352. Edentatia isi exercita rolul de factor favorizant în aparitia parodontopatiilor
marginale cronice:
A. ln plan vertical
B. în plan orizontal
C. în plan sagital
D. în plan oblic
E. în plan orizontal şi vertical
E(3, pag. 92)

*1353. Iritatiile chimice sunt produse de contactul mucoasei cu:
A. aspirina, acizi şi baze
B. aspirina, acizi, baze şi nitrati
C. aspirina, acizi, baze, nitrati, fenoli
D. aspirina, acizi, baze, nitrati, fenoli,azotati
E. aspirina, acizi, baze, azotati
C (3, pag. 95)

*1354. Cele mai multe din conditiile de patogen parodontal le indeplineste:
A. Porphyromonas gingivalis;
B. Veilonella;
C. Prevotella intermedia;
D. Actinobacillus actinomycetemcomitans
E. Bacteroides gracillis
D (3, pag. 65)

*1355. Compoziţia plăcii dentare procentual în bacterii este de:
A. 20%
B. 30%
C. 60%

255

D. 70%
E. 100%
D (3, pag. 65)

*1356. În cazul în care agentul cauzal bacterian în inflamatia pulpei a fost de intensitate
mare sau a acţionat direct asupra pulpei, fenomenele vasculare apar în:
A. 20-30 minute
B. 24 ore
C. 2-3 minute
D. 2-3 ore
E. 2-3 zile
C (3, pag. 64)

1357. Care din urmatoarele substante cu actiune toxica locala şi inflamatorie sunt
continute în matricea interbacteriana
A. endotoxine
B. enzime litice
C. saruri de P, Na, K
D. dioxid de carbon
E. metaboliti toxici cu greutate moleculara mica
A, B, E (3, pag. 68)

1358. Factorii umorali de aparare nespecifica în boala parodontala sunt reprezentati de
A. epiteliul jonctional
B. epiteliul gingival
C. epiteliul sulcular
D. saliva
E. lichidul santului gingival
D, E (3, pag. 73-74)

1359. în cavitatea bucala diabetul zaharat determina urmatoarele manifestari clinice
A. cresterea fluxului salivar
B. senzatie de uscaciune şi arsura
C. tendinta de evolutie a gingivitei diabetice spre forme distructive de parodontita
D. gingivoragii
E. edem gingival
B,C (3, pag. 98)

1360. Particularitatile compozitiei anorganice a tartrului subgingival sunt urmatoarele
A. prezinta un continut scazut de fosfor
B. prezinta un continut crescut de sodiu
C. prezinta un raport calciu-fosfor mai crescut decit tartrul supragingival
D. continutul de hidroxiapatita este mai mare decit la tartrul supragingival
E. prezinta un continut de aproximativ 25-30% brusita
B,C (3, pag. 87)


256

1361. Patogenitatea speciei microbiene Actinobacillus actinomycetemcomitans se datoreaza
A. leucotoxinei
B. endotoxinei
C. colagenazei
D. proteinei C reactive
E. sinergismului cu specia Capnocytophaga
A, B, C (3, pag. 84)

1362. Porphyromonas gingivalis este o specie microbiana frecvent corelata cu
A. parodontopatia juvenila
B. parodontopatia rapid progresiva la adult
C. gingivita hiperplazica
D. gingivostomatita ulcero-necrotica
E. parodontopatia distrofica
B, D (3, pag. 84)

1363. Trauma ocluzala este un cofactor patogen al bolii parodontale, care poate modifica
evolutia inflamatiei septice prin
A. afectarea mai grava a ligamentului periodontal decit a osului alveolar
B. afectarea mai grava a osului alveolar decit a ligamentului periodontal
C. accentuarea resorbtiei osului alveolar mai mult în sens vertical decit lateral şi aparitia de pungi
osoase
D. accentuarea resorbtiei osului alveolar mai mult în sens lateral decit vertical şi aparitia de
pungi osoase
E. ingrosarea laminei dura
A, D (3, pag. 91)

1364. Aderenta bacteriilor la pelicula dobandita este explicata prin mai multe mecanisme:
A. aderenta prin mecanism electrostatic
B. aderenta prin mecanism chimic
C. aderenta prin mecanisme hidrofile
D. aderenţa prin structuri bacteriene specializate
E. aderenta prin receptori de suprafata specifici
A, D, E (3, pag. 67)

1365. Factorii iatrogeni pot cauza suferinte gingivo-parodontale prin:
A. lezarea gingiei în timpul prepararii cavitatilor
B. actiunea traumatica a matricei
C. periaj dentar traumatic
D. presiunea anormala exercitata de limba asupra arcadelor
E. pansamente arsenicale incorect etanseizate
A, B, E (3, pag. 94)

1366. Factorii salivari care se opun formarii şi maturarii placii bacteriene sunt:
A. sistemele tampon salivare
B. lactoferina

257

C. producerea de acid hialuronic
D. producerea de lizozim
E. numar mare de macrofage
A,B,D (3, pag. 69)

1367. Flora microbiana intalnita în placa bacteriana subgingivala este formata din:
A. numai coci gram-pozitivi
B. numai coci gram-negativi
C. atat flora gram-pozitiva cat şi gram-negativa
D. numai filamente
E. coci şi bacili gram-pozitivi, coci şi bacili gram-negativi, filamente
C,E (3, pag. 70)

1368. Pelicula dobandita, precursor al placii dentare este formata din
A. glicoproteine
B. carbohidrati
C. lipide
D. imunoglobuline
E. factori de inhibitie ai hemaglutinarii
A,B,D,E, (3, pag. 66)

1369. Porphiromonas gingivalis a fost identificat in:
A. parodontita adultului
B. gingivita marginala cronica
C. parodontitele rapid progresive
D. gingivostomatita ulcero-necrotica
E. gingivita hiperplazica idiopatica
A,C,D (3, pag. 84)

1370. Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de:
A. localizarea dintelui
B. variatiile individuale ale fluxului salivar
C. tipul de flora existenta în placa bacteriana
D. natura alimentelor şi particularitaţile masticaţiei
E. varsta pacientului
A,B,D (3, pag. 88)

1371. Tartrul dentar este un factor favorizant al inflamatiei parodontale pentru ca:
A. exercita rol mecanic de mentinere a placii bacteriene
B. irita tesuturile parodontale
C. impiedica accesul mijloacelor de curatire a placii bacteriene
D. favorizeaza trauma ocluzala
E. favorizeaza aparitia cariilor
A,B,C (3, pag. 90)



258

1372. Tartrul supragingival se caracterizeaza prin;
A. culoare maroniu inchis spre negru
B. este dispus în santul gingival sub marginea gingivala libera
C. localizat preferential pe suprafata linguala a incisivilor inferiori
D. se depune pe suprafaţa ocluzala a dinţilor lipsiţi de antagonisti
E. are consistenta friabila moale
C,D,E, (3, pag. 86)

1373. Trauma ocluzala acuta directa este data de:
A. interpunerea accidentala în cursul masticatiei a unor obiecte
B. scoaterea cu dintii a dopurilor de sticle
C. bruxism
D. lovituri accidentale asupra mandibulei în timp ce subiectul ţine intre dinţi un obiect dur
E. obturatii sau coroane inalte
A,B (3, pag. 90)

1374. Trauma ocluzala este urmata de modificari adaptative ale parodontiului marginal
A. cresterea mobilitatii dentare
B. largirea spatiului dento-alveolar
C. cresterea numarului de fibre de colagen din desmodontiu
D. cresterea numarului de celule din desmodonţiu
E. ingrosarea laminei dura
A,B, E(3, pag. 91)

1375. Aderenta bacteriilor la pelicula este explicata prin urmatoarele mecanisme:
A. electrostatic
B. hidrofil
C. structuri bacteriene specializate
D. receptori de suprafata specifici şi enzime
E. hidrofob
A,C,D,E, (3, pag. 67)

1376. Bacterii considerate posibil patogene în parodontite sunt:
A. A. actinomycetemcomitans
B. Porphyromonas gingivalis
C. Actinomyces viscosus
D. Fusobacterium nucleatum
E. Prevotella intermedia
A,B,D,E (3, pag. 84)

*1377. Formele cele mai numeroase de imbolnavire ale parodontontiului marginal
A. Prezinta o inflamatie manifesta
B. Prezinta descuamari ale marginii gingivale libere şi ale papilei interdentare
C. Sunt asociate cu afectiuni generale ale organismului
D. Apar mai ales în administrarea de ciclosporine sau contraceptive
E. Apar în cazuri de epilepsie, datorita utilizarii unei medicatii de tipul hidantoina

259

A(3, pag. 122)

*1378. Gingivita cronica (simpla, mecomplicata)
A. Este de cauza microbiana (prin placa bacteriana)
B. Este de cauza micotica
C. Este de natura virala
D. Apare în cadrul unor boli sistemice
E. Apare în lichenul plan sau alte dermatoze
A (3, pag. 122)

*1379. Parodontita juvenila este
A. Este o parodontita rapid progresiva
B. Este o parodontita ulcero-necrotica
C. Este o parodontita rapid progresiva precoce
D. Este o atrofie parodontala
E. Este o forma de gingivita hiperplazica, ca efect secundar al unor medicamente
C (3, pag. 120)

1380. Clasificarea ARPA (Asociatia internationala pentru cercetari asupra
parodontopatiilor) în anul 1955 propune urmatoarea clasificare a bolilor parodontiului
marginal
A. Parodontite
B. Parodontoze
C. Parodontome
D. Parodontita prepuberala
E. Parodontita rapid progresiva
A,B,C (3, pag. 119)

1381. Clasificarea parodontitei marginale cronice superficiale dupa Catedra de
Parodontologie Bucuresti:
A. Parodontita marginala cronica superficiale cu fenomene hiperplazice
B. Parodontita marginala cronica superficiale pe fond de involutie precoce
C. Parodontita prepubertala precoce
D. Parodontita juvenila
E. Parodontita distrofica
A,B (3, pag. 122)

1382. Clasificarea parodontitelor dupa Carranza Jr (1996)
A. Tumori benigne sau maligne ale gingiei cu caracter primar sau metastatic
B. Parodontita lent progresiva
C. Parodontita rapid progresiva a adultului
D. Parodontita rapid progresiva precoce
E. Parodontita ulcero-necrotica
B,C,D,E (3, pag. 120)


260

1383. Din punct de vedere al afectarii structurii parodontiului marginal, în gingivite este
afectat
A. Parodontiul de sustinere
B. Parodontiul marginal de invelis
C. Epiteliul şi corionul gingival
D. Sistemul ligamentar supraalveolar
E. Sinusul maxilar
B,C,D (3, pag. 121)

1384. Clasificarea bolilor parodontale dupa Dumitriu se face urmarind criteriile:
A. mecanismul de producere al bolii parodontale
B. evolutia şi prognosticul bolii parodontale
C. gradul de afectare a structurii parodontiului
D. raspunsul la tratament
E. gradul de manifestare a inflamatiei
A,C,E (3, pag. 121-122)

1385. Gingivitele din cursul unei stari fiziologice se clasifica in:
A. gingivite de pubertate
B. gingivite de sarcina
C. gingivite de menopauza
D. gingivite hiperplazice idiopatice
E. gingivite hiperplazice prin inflamatie microbiana
A,B,C (3, pag. 122)

1386. Gingivitele simptomatice se gasesc frecvent în cursul unor boli sistemice ca:
A. diabet
B. sarcina
C. boli imune
D. de consum de nifedipin
E. insuficienta renala cronica
A,C (3, pag. 122)

1387. Gingivo-stomatitele acute se clasifica în:
A. gingivo-stomatita ulcero-necrotica
B. gingivo-stomatita herpetica
C. aftele recidivante
D. gingivite din SIDA
E. stomatite din SIDA
A,B,C (3, pag. 122)

*1388. În gingivita de sarcina, în lichidul şantului gingival se remarca o crestere
importanta aÂ:
A. Capnocytophaga
B. Prevotella intermedia
C. Speciilor de Actinomyces

261

D. Speciilor de Streptococ
E. Candida albicans
B (3, pag. 129)

*1389. În gingivostomatita aftoasa recidivanta, leziunea initiala este
A. o zona eritematoasa
B. o vezicula
C. o ulceratie
D. un placard
E. o eroziune
B (3, pag. 147)

*1390. Bolnavii cardiovasculari cu diferite suferinte parodontale aflati sub tratament cu
medicamente pe baza de antagonisti de calciu prezinta crestere de volum a gingiei la 4-10
luni în procent de:
A. 50%
B. 60%
C. 70%
D. 67%
E. 76%
B (3, pag. 138)

1391. Diagnosticul diferential al candidozei se face cu
A. leziunile difterice
B. leucoplazia
C. lichenul plan
D. gingiviostomatita herpetica
E. gingivita cronica
B,C (3, pag. 150)

1392. Diagnosticul diferential al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu
A. boala Behcet
B. gingivita alergica
C. leucemia cronica
D. candidoza acuta
E. agranulocitoza
B,D,E (3, pag. 145)

1393. Factorii favorizanti ai gingivitei hiperplazice simple sunt
A. obturatii în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingiei
B. tipul alimentatiei(bogata în lipide)
C. impact alimentar direct asupra papilei
D. carii recidiva
E. cavitati carioase aproximale
B,C,E (3, pag. 127)


262

1394. Gingivitele descuamative pot aparea in
A. leucemii acute şi subacute
B. lichen plan
C. pemfigus vulgar
D. AIDS
E. Diabet
B,C (3, pag. 141)

1395. în candidoza acuta, subiectiv pot aparea
A. senzatii dureroase la atingere, masticatie
B. dificultatea de a purta protezele mobile
C. fisuri dureroase ale comisurilor orale
D. hipersalivatie
E. prurit gingival
A,B,C (3, pag. 149)

1396. în gingivita din cursul ciclului menstrual apar urmatoarele manifestari
A. prurit gingival
B. sangerari gingivale
C. usoara crestere a mobilitatii dentare fiziologice
D. hipersalivatie
E. senzatie de tensiune
B,C,E (3, pag. 129)

1397. în gingivita din diabet, gingia poate prezenta
A. pungi adevarate
B. hipertrofie gingivala generalizata
C. sangerari usoare
D. usoara mobilitate patologica
E. ulceratii
C,D,E (3, pag. 132)

1398. în gingivita hiperplazica din leucemie, principalele semne clinice sunt
A. gingivoragii precoce
B. senzatie de uscaciune a mucoasei orale
C. aparitia polipilor gingivali
D. hiperplazie gingivala
E. ulceratii
A,D,E (3, pag. 134)

1399. În pericoronaritele acute pot aparea urmatoarele complicatii:
A. trismus
B. febra
C. abcese de vecinatate
D. edem laringian
E. meningita acuta

263

C,D,E (3, pag. 143)

1340. Pacientii cu gingivita cronica semnaleaza:
A. usor prurit gingival
B. sangerari gingivale la periaj şi masticatie
C. senzatie de usturime
D. tumefactie
E. halena
A B C (3, pag. 126)

*1341. Parodontita marginala rapid progresiva apare cel mai frecvent:
A. dupa 40 ani
B. la varstnici
C. la copii
D. dupa 20 ani
E. la menopauza
D (3, pag. 160)

*1342. Semnul patognomonic al PMCS este:
A. durere localizata
B. sangerari gingivale la succiune
C. senzatie de egresiune
D. halistereza
E. prezenta pungilor parodontale
C (3, pag. 153)

1343. În parodontita juvenila, principalele semne clinice de imbolnavire sunt:
A. prezenta pungilor false156
B. mobilitate dentara patologica
C. retractii gingivale
D. hiperestezie dentinara
E. senzatie de egresiune a dintilor
B,C,D (3, pag. 156)

1344. În parodontita marginala cronica profunda la adult, afectarea gingivo-osoasa de
gradul II a furcatiilor dintilor laterali implica
A. sonda exploratoare patrunde interradicular pe o distanta redusa, 1-3 mm
B. sonda exploratoare patrunde adanc intrradicular
C. exista demineralizare
D. exista resorbtia limbusului septului interradicular
E. leziunile sunt incipiente, afectand în special gingia
A,C (3, pag. 159)




264

1345. În parodontita marginala cronica profunda se pot dezvolta"pungi osoase"in
urmatoarele zone
A. zona mentoniera
B. liniile oblice externa şi interna
C. gaura palatina mare
D. cresta zigomato-molara
E. zona palatinala din dreptul dintilor frontali superiori
B,D,E (3, pag. 158)

*1346. Factorul cauzal în AIDS este reprezentat de
A. un virus - HIV
B. specii de stafilococ
C. specii de streptococ
D. spirochete
E. endotoxinele elaborate de Actinobacillus actinomycetemcomitans
A (3, pag. 163)

*1347. Sindromul imunodeficientei dobandite este
A. congenital
B. consecinta unei infectii virale asupra sistemului imunitatii celulare
C. ereditar
D. de etiologie microbiana
E. de etiologie micotica
B (3, pag. 162)

*1348. La bolnavii SIDA, sarcomul Kaposi este localizat:
A. preferential pe gingie;
B. preferential pe mucoasa boltii palatine;
C. preferential pe mucoasa jugala;
D. preferenţial pe mucoasa planseului bucal;
E. preferential pe gingie şi mucoasa boltii palatine
E (3, pag. 164)

1349. Manifestarile locale gingivo-parodontale la bolnavii SIDA sunt reprezentate de
A. eritemul gingival linear
B. parodontita marginala ulcero-necrotica rapid progresiva
C. leucoplazia viloasa
D. sarcomul Kaposi
E. angiomatoza bacilara
A,B (3, pag. 163)

1350. Candidozele orale în SIDA se pot manifesta în urmatoarele moduri
A. candidoza eritematoasa
B. candidoza pseudomembranoasa
C. candidoza hipertrofica linguala
D. cheilita angulara micotica

265

E. candidoza bipolara
A,B C,D (3, pag. 164)

1351. Eritemul gingival linear sau gingivita HIV
A. se prezinta ca un lizereu rosu-aprins
B. nu prezinta sangerari
C. sangereaza la atingeri usoare
D. nu se extinde niciodata la nivelul gingiei fixe
E. se poate extinde, în stadii avansate, şi la nivelul mucoasei jugale
A,C (3, pag. 163)

1352. Eritemul gingival linear sau gingivita HIV:
A. este localizat în special la nivelul mucoasei vestibulare
B. poate fi localizat sau generalizat
C. în stadii avansate se poate extinde şi la nivelul gingiei fixe
D. poate cuprinde şi mucoasa palatinala
E. poate cuprinde şi mucoasa alveolara
B,C E (3, pag. 163)

1353. În candidoza eritematoasa din AIDS pot aparea:
A. senzatie de uscaciune a gurii
B. hipersalivatie
C. zone de culoare rosie
D. uneori depapilari zonale
E. leziuni ulceroase
C,D (3, pag. 164)

1354. Factorul esential în producerea hiperesteziei dentinare este reprezentat de:
A. terenul individual al pacientului
B. ereditate
C. prezenta placii bacteriene
D. manopere stomatologice intempestive
E. calitatea smaltului dentar
C (3, pag. 174)

1355. Frecventa localizarii abcesului parodontal marginal în ordine este:
A. lingual, palatinal, vestibular
B. palatinal, vestibular, lingual
C. vestibular, palatinal, lingual
D. vestibular, lingual, palatinal
E. lingual, vestibular, palatinal
D (3, pag. 172)

1356. Abcesul parodontal marginal:
A. este o complicatie a parodontitei marginale cronice
B. este localizat cel mai frecvent palatinal

266

C. nu poate fi intalnit niciodata lingual
D. se produce prin exacerbarea virulentei germenilor din pungile parodontale
E. tratamentul consta în drenaj prin punctionare
A,D (3, pag. 172)

1357. Complicatii locale ale parodontitei marginale cronice sunt reprezentate de:
A. adenite
B. abcesul parodontal marginal
C. hiperestezia dentinara
D. sinusita maxilara
E. septicemie
B,C (3, pag. 172)

1358. Evolutia bolii parodontale este influentata de:
A. factori locali favorizanti
B. varsta
C. instalarea unor boli generale
D. efectele secundare ale unor medicamente
E. utilizarea unei tehnici incorecte de periaj
A,B,C,D (3, pag. 171)

*1359. Aparatul de detartraj cu ultrasunete foloseste vibratii cuprinse intre:
A. 20 000 – 45 000 cicli pe secunda
B. 45 000 – 60 000 cicli pe secunda
C. 20 000 – 60 000 cicli pe secunda
D. 20 000 – 70 000 cicli pe secunda
E. 20 000 – 80 000 cicli pe secunda
A, (3, pag. 212-213)

*1360. Periajul dintilor cu perii actionate electric au în principal:
A. 3 tipuri de deplasari ale partii active
B. 6 tipuri de deplasari ale partii active
C. 2 tipuri de deplasari ale partii active
D. 5 tipuri de deplasari ale parţii active
E. 4 tipuri de deplasari ale partii active
E (3, pag. 186)

*1361. Profilaxia primara a inflamatiilor microbiene ale parodontiului marginal cuprinde:
A. totalitatea masurilor de igienizare a cavitatii bucale
B. formele incipiente de imbolnavire
C. prevenirea recidivelor
D. tratamentul abcesului parodontal
E. slefuiri ocluzale preventive
A (3, pag. 178)



267

*1362. Substantele abrazive din pastele de dinti sunt:
A. azotat de potasiu
B. carbonat de calciu şi magneziu
C. monofluorfosfat de sodiu
D. carboximetilceluloza
E. sulfat de sodiu
B (3, pag. 191)

*1363. Timpul unui periaj dentar corespunzator este de:
A. 3-5 minute
B. 5-10 minute
C. 5-7 minute
D. 1-3 minute
E. 5-8 minute
A (3, pag. 180)

1364. Chiuretele universale paroodntale sunt indicate în:
A. detartraj supragingival
B. detartrajul furcatiilor radiculare
C. chiuretajul pungilor parodontale
D. detartrajul santului gingival la persoane sanatoase
E. netezirea radacinii
A,D (3, pag. 203)

1365. Clindamicina se indică în:
A. infectii cu bacterii gram pozitive
B. infectii cu germeni anaerobi
C. parodontite marginale refractare
D. parodontita juvenila
E. gingivita cronica
A,B,C (3, pag. 236)

1366. Directiile principale de tratament local al parodontopatiilor marginale cronice
cuprind:
A. tratamentul antimicrobian şi antiinflamator
B. tratamentul chirurgical
C. tratamentul de reechilibrare ocluzala
D. tratamentul complicatiilor
E. tratamentul afectiunilor generale
A,B,C,D (3, pag. 177)

1367. Efectele secundare ale folosirii tetraciclinei în parodontitele marginale cronice sunt:
A. aparitia de candidoze
B. alergii
C. tulburari gastrice,hepatorenale
D. riscul aparitiei de specii rezistente

268

E. se concentreaza la nivelul proceselor alveolare
A,B,C,D (3, pag. 233)

1367. Indicatiile clorhexidinei sunt:
A. prevenirea depunerii placii bacteriene
B. prezenta placii bacteriene
C. gingivite acute şi cronice
D. prevenirea coloratiilor dentare
E. abcese parodontale marginale
A,B,C,E (3, pag. 193)

*1368. Anestezia nervilor alveolari supero-anteriori se face la nivelul:
a) tuberozităţii maxilare.
b) găurii infraorbitale.
c) găurii palatine anterioare.
d) găurii palatine posterioare.
e) niciuna din variantele de mai sus.
b (2, pag 28)
*1369. Care este adâncimea maximă permisă de intrare cu acul în canalul infraorbital?
a) 0,5-1 cm.
b) 1-2 cm.
c) 2-3 cm.
d) 1-2 mm.
e) 0,5-2 cm.

a (2, pag 28)
1370. Ramificaţiile nervului infraorbital sunt următoarele:
a) ramuri palpebrale inferioare
b) ramuri labiale superioare
c) nervii alveolari supero-anteriori
d) ramuri palpebrale superioare
e) ramuri nazale.
a,b,c,e. (2, pag 28)
1371. Gaura infraorbitală este situată:
a) la unirea celor 2/3 interne cu 1/3 externă a marginii infraorbitale, sub sutura zigomato-maxilară.
b) pe linia verticală care trece între cei doi premolari superiori.
c) la 6-8 mm. sub rebordul orbital inferior.
d) pe aceeaşi verticală care uneşte gaura supraorbitală cu gaura mentonieră.
e) La 5 mm. înăuntrul liniei verticale medio-pupilare.
b,c,d,e (2, pag 28)

269

*1372. Ce direcţie trebuie să aibă acul seringii când se face anestezia la nivelul găurii
infraorbitale:
a) în sus, înapoi şi în afară.
b) în sus, înapoi şi înăuntru.
c) înapoi, în sus şi lateral.
d) în sus, în afară şi median.
e) înapoi, în sus şi median.
a (2, pag. 28)

1373. Ce structuri anatomice sunt anesteziate în cadrul anesteziei nervului infraorbital ?
a) dinţii frontali superiori de partea anesteziată.
b) mucoasa vestibulară şi periostul în această zonă.
c) peretele posterior al sinusului maxilar şi mucoasa care îl tapetează.
d) aripa nasului.
e) jumătate din buza superioară.
a,b,d,e. (2, pag 28)
1374. Puncţia anestezică pe cale orală, la nivelul găurii infraorbitale se practică :
a) în fosa canină.
b) deasupra şi lateral de vârful rădăcinii caninului.
c) în mucoasa fixă.
d) în mucoasa mobilă.
e) in fosa canină, deasupra şi medial de vârfului rădăcinii caninului.
a,b,d.(2, pag. 28)
1375. Teritoriul anesteziat în cadrul anesteziei la gaura mentonieră este următorul:
a) Procesul alveolar şi fibromucoasa vestibulară, între gaura mentonieră şi linia mediană.
b) Hemibuza inferioară de partea respectivă.
c) Dinţii frontali inferiori de partea anesteziată.
d) Dinţii frontali inferiori, bilateral.
e) Tegumentul regiunii mentoniere, de partea anesteziată.
a,b,c,e. (2, pag 32)
1376. Ce direcţie trebuie să aibă acul seringii când se face anestezia la nivelul găurii
mentoniere, pe cale orală :
a) în jos, înainte şi înăuntru.
b) oblică, în jos, înăuntru şi înainte.
c) în jos, înapoi şi înăuntru.
d) în sus, în afară şi median.
e) înapoi, în sus şi median.
b (2, pag. 33)


270

1377. Care este adâncimea maximă permisă de intrare cu acul în gaura mentonieră ?
a) 2-3 cm.
b) 1-2 cm.
c) 0,5-1 cm.
d) 1-2 mm.
e) 0,5-2 cm.
c. (2, pag 33)
1378. Puncţia anestezică pe cale cutanată la nivelul găurii mentoniere se face:
a) în regiunea geniană inferioară.
b) înapoia şi deasupra găurii mentoniere la aproximativ 2 cm., înapoia comisurii bucale.
c) pentru intervenţiile chirurgicale pe ţesuturile moi, labio-mentoniere.
d) înapoia şi dedesubtul găurii mentoniere.
e) pentru tratamentul nevralgiei trigeminale cu zonă „trigger”.
a, b, c, e (2, pag 33)
1379. Direcţia acului în sus, înapoi, şi în afară, nu se practică pentru:
a) anestezia nervului palatin anterior şi tuberozitatea maxilară
b) anestezia la gaura incisivă şi gaura mentonieră.
c) anestezia la gaura palatină anterioară, gaura palatina posterioara şi orificiul infraorbitar
d) anestezia la tuberozitate şi gaura mandibulară.
e) anestezia la nervul bucal şi maseterin.
a, b, d, e (2, pag 26, 27, 28)
1380. Simptomele iniţiale ale toxicităţii induse de anestezie asupra SNC sunt:
a) parestezii ale limbii.
b) uşoară confuzie, urmată frecvent de tulburări vizuale şi auditive.
c) ameţeli.
d) parestezii ale buzelor.
e) febră.
a, b, c, d (2, pag. 48)
1381. Din grupa medicamentelor inductori enzimatici, ce reduc durata efectului anestezic
local şi necesită repetarea administrării cu riscul supradozării, fac parte:
a) tuberculostaticele.
b) alcoolul.
c) barbituricele.
d) citostaticele.
e) analgezicele.
a,b,c,d. (2, pag 48)
1382. Creşterea rapidă a nivelului circulant al anestezicului local poate produce o reacţie
de supradozare prin următoarele:

271

a) cantitatea administrată.
b) vascularizaţia zonei de anestezie.
c) rapiditatea injectării.
d) calea de administrare.
e) folosirea unor soluţii prea calde sau prea reci în raport cu temperatura camerei.
a,b,c,d. (2, pag 48)
1383. Anestezia la nivelul găurii palatine cuprinde următoarele repere:
a) ultimul molar la 1 cm deasupra coletului.
b) la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide.
c) la 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatinului dur.
d) la 1 cm deasupra coletului molarului 1 superior.
e) unghiul diedru format de creasta alveolară cu lama orizontală a osului palatin.
a,b,c,e (2, pag – 26)
1384. Anestezia nervului palatin mare nu are ca indicaţie:
a) anestezia fibromucoasei palatine, în 1/3 anterioară.
b) anestezia fibromucoasei palatine în cele 2/3 posterioare la nivelul premolarilor şi molarilor.
c) anestezia molarilor superiori.
d) anestezia rădăcinii mezio-vestibulare a molarului 1.
e) anestezia fibromucoasei palatine în cele 2/3 anterioare.
a, c, d, e (2, pag. 26)
1385. Direcţia acului în cadrul anesteziei nervului palatin mare este:
a) în sus, înainte şi în afară.
b) în sus, înapoi şi uşor în afară.
c) în sus, înapoi şi înăuntru.
d) în sus, înăuntru şi în afară.
e) în jos, în afară şi înainte.
b (2, pag. 27)
1386. Unde se practică puncţia anestezică în cadrul anesteziei nervului palatin mare?
a) În şanţul palatin, în dreptul molarului 1.
b) În şanţul palatin, în dreptul molarului 2.
c) În şanţul palatin, în dreptul molarului 3.
d) În mucoasa mobilă.
e) Acolo unde mucoasa se infunda în palnie
b, e (2, pag 27)
1387.Indicaţia anesteziei nervului nazo-palatin este:
a) anestezia fibromucoasei în 1/3 anterioară a bolţii palatine (de la linia mediană la canin) şi a
periostului.
b) anestezia fibromucoasei în 1/3 posterioară a bolţii palatine (de la linia mediană la canin) şi a
periostului.

272

c) anestezia fibromucoasei în 2/3 anterioară a bolţii palatine.
d) anestezia fibromucoasei în 2/3 posterioară a bolţii palatine şi a periostului.
e) pentru interventii în regiunea grupului dintilor frontali superiori
a, e (2, pag 25)
1388. Gaura incisivă se află :
a) pe linia mediană, între incisivii centrali inferiori.
b) la 0,5 cm. înapoia şi deasupra coletului incisivilor centrali superiori.
c) la 0,5 cm. înaintea marginii posterioare a palatului dur.
d) la 1 cm deasupra coletului incisivilor superiori.
e) palatinal
a,b,e (2, pag 26)

1389. * Extractia dentara la pacientii cu boli cardiovasculare presupune:
A. antibioprofilaxia endocarditei bacteriene la pacientii cu risc crescut;
B. intotdeauna se administreaza amoxicilina per os;
C. medicatia se administreaza cu 24 de ore inainte de interventie;
D. antibioprofilaxia este obligatorie la pacientii purtatori de pacemaker;
E. antibioticul de electie este penicilina.
A (2, pg.65)
1390. * In timpul sarcinii:
A. nu se fac extractii dentare:
B. facem radiografii dentare pentru a vedea daca exista procese periapicale;
C. extractia se face “ la cald”;
D. anestezia se administreaza cu prudenta şi în doze mici;
E. este contraindicate extractia în primele 4 luni de sarcina.
D (2, pg. 67)

1391. * Alveolita uscata e caracterizata de:
A. fenomene dureroase intense la 2-3 zile postextractional;
B. gingivo-mucoasa din jurul alveolei e atona;
C. lipseste cheagul intraalveolar;
D. peretii ososi sunt uscati, fara tendinta de sangerare;
E. toate variantele sunt corecte.
E (2, pg.100)

1392. * Vindecarea plagii postextractionale e mai dificila:
A. in bolile cardiovasculare;
B. la copii şi tineri;
C. in hipovitaminoza A;
D. daca nu se administreaza antibiotice;
E. in boli generale associate cu medicatie cronica.

273

E (2, pg.101)

1393. * Procesul de vindecare şi remaniere osoasa:
A. la 4-6 saptamani postextractional corticala osoasa e rezorbita complet;
B. se produce micsorarea reliefului osos cu 0,5 cm;
C. micsorarea reliefului osos cu jumatate din lungimea radacinii;
D. presupune acoperirea alveolei cu tesut de granulatie în primele 2 saptamani postextractional;
E. e mai rapid daca sangerarea e mai mare.
A (2, pg.91-92)

1394. * Extractia-rezectie recomandata de Witzel consta in:
A. indepartarea radacinii impreuna cu septul interradicular;
B. indepartarea radacinii dupa realizarea unui sant periradicular;
C. indepartarea radacinii impreuna cu corticala osoasa cuprinsa intre falcile clestelui;
D. indepartarea radacinii folosind elevatorul;
E. indepartarea radacinii dupa rezectia în totalitate a peretelui vestibular.
C (2, pg.83)

1395. * La bolnavii cu infarct miocardic în antecedente, extractia dentara se poate
efectua:
A. la 2 luni de la infarct;
B. la cel putin 4 luni de la infarct;
C. la 6 luni de la infarct;
D. este contraindicata extractia la acesti pacienti;
E. extractia se face sub protectie de antibiotice.
C (2, pg.65)

1396. * La molarii superiori sectiunea pentru separarea radacinilor va avea forma de:
A. “V” cu unghiul deschis spre vestibular;
B. “T”;
C. „U“
D. orizontal mezio-vestibular;
E. „V“ cu unghiul deschis palatinal.
B (2, pg.81)

1397. * Luxatia molaruluipri superior se face prin miscari de basculare în sens :
A. vestibule-oral;
B. vestibular;
C. mezio-distal;
D. palatinal;

274

E. rotatie în ax.
A (2, pg. 76)

1398. * La pacientii corticodependenti tebuie luate urmatoarele masuri:
A. scaderea dozei de corticosteroizi;
B. antibioterapie;
C. intreruperea corticoterapiei;
D. administrarea tratamentului hemostatic;
E. administrarea tratamentului anticoagulant în ziua extractiei.
B (2, pg. 67)

1399. *Una dintre manoperele urmatoare nu este recomandata în cazul extractiei dintilor
temporari:
A. luxatia dintelui;
B. anestezia;
C. controlul radacinii;
D. tamponament supraalveolar;
E. sindesmotomia.
E (2, pg.90)

1400. * Dintii temporari se extrag inainte de perioada fiziologica de inlocuire atunci cand:
A. intretin procese septice locale şi generale;
B. distructia coronara este accentuate;
C. sunt situati ectopic;
D. rizaliza nu este incheiata;
E. sunt supranumerari.
A. (2, pg.64-65)

1401. * Extractia dentara la pacientii cu tratament anticoagulant oral:
A. se face sub controlul INR la valori INR<=2,1
B. nu este obligatorie intreruperea tratamentului anticoagulant;
C. nu este obligatorie sutura plagii postextractionale;
D. extractia simpla se poate face fara intreruperea tratamentului de fond;
E. este obligatorie antibioterapia.
A (2, pg.66)

1402. * Extractia dentara:
A. este contraindicate în leucemia acuta;
B. nu se efectueaza la pacientii cu HIV/SIDA;
C. la pacientul diabetic extractia se poate face la valori ale glicemiei <200 mg/dl;
D. este contraindicate la gravide;
E. la pacientul cu tratament anticoagulant se face la valori ale INR>1,2.

275

A. (2, pg.66-67)

1403. * Indicatiile extractiei dintilor temporari sunt:
A. fracturile coronare;
B. fisuri ale smaltului;
C. necroza pulpara posttraumatica;
D. luxatie incompleta;
E. dinti prezenti în focarul de fractura care impiedica reducerea fracturii.
E.(2, pg.64-65)

1404. * Hemoragia postextractionala tardiva:
A. consta în persistenta hemoragiei cateva zile postextractional;
B. este obligatorie venoasa continua;
C. apare la cateva zile de la extractie;
D. hemoragia este mica, aprox.100 ml sange;
E. nu are cauze generale.
C.(2, pg.98-99)
1405. * În cadrul accidentelor post extractonale leziunile nervoase pot interesa:
A. ramurile nervului trigemen;
B. ramurile nervului facial;
C. ramurile nervului hipoglos;
D. ramurile nervului vag;
E. nervul glosofaringian.
A (2, pg.97)
1406. * Postextractional sangerarea gingivo-osoasa normala se opreste:
A. dupa 1-2 ore;
B. dupa 3-4 zile;
C. dupa 300 ml pierdut
D. dupa 15-20 min.;
E. dupa efectuarea chiuretajului alveolar.
D. (2, pg.98)
1407. * Accidentele survenite în timpul extratiei dentare pot fi:
A. leziuni dentare;
B. leziuni ale partilor moi perimaxilare;
C. leziuni osoase;
D. leziuni nervoase;
E. toate acestea.
E (2, pg.92-97)


276

1408. * Simtomatologia alveolitei presupune:
A. aparitia imediat postextractional a durerii;
B. hemoragie postextractionala persistenta;
C. trombi care oblitereaza lumenul capilarelor gingivale;
D. vasoconstictia prelungita;
E. fenomene dureroase intense aparute la 2-3 zile postextractionale.
E (2, pg.100)

1409. * Dintre tulburarile de eruptie topografice enumeram:
A. incluzia
B. eruptia precoce
C. eruptie tardiva
D. ectopia
E. reincluzia
D (2, pag 111)

1410. * Enumerati factorii generali ce conditioneaza cronologia eruptiei dintilor:
A. chisturi maxilare
B. traumatisme ale germenului dentar
C. febre eruptive
D. malformatii vasculare
E. fracture maxilare
C (2, pag 110)

1411. * Reincluzia dentara:
A. este specifica dentitiei temporare, cel mai frecvent fiind incisivii superiori
B. este specifica dentitiei permanente, interesand cel mai frecvent molarul doi inferior
C. este lipsa totala a dintelui de pe arcada fara extractia acestuia în antecedente
D. este specifica dentitiei temporare, interesand cel mai frecvent molarul doi inferior
E. rareori se instaleza anchiloza osteo-dentara
D (2, pag 112)

1412. * Pericoronarita supurata a dintilor temporari:
A. instalarea unei gingivostomatite
B. in dreptul dintelui în cauza apare o congestie a gingiei
C. apar tulburari respiratorii
D. determina congestia faciala
E. nu este insotita de stari de febra
B (2, pag 113)



277

1413. * Osteoscleroza procesului alveolar are drept cause:
A. prezenta unei formatiuni tumorale
B. malpozitii ale dintilor vecini
C. migrari dentare secundare
D. osteita deformanta
E. modificarea axului de dezvoltare a dintelui
D (2, pag 116)

1414. * Complicatile mecanice specifice incluziei dentare sunt reprezentate de:
A. dificultati în protezarea edentatilor
B. tulburari vasomotorii produse de o eruptie dificila
C. nevralgii dentare
D. trismus şi contractura musculara
E. pot determina aparitia unor formatiuni tumorale
A (2, pag 122)

1415. Dificultatea extractiei molarului de minte este reprezentata de:
A. dimensiunea mezio-distala a radacinilor
B. densitatea osului inconjurator
C. natura tesutului acoperitor
D. curbura radacinilor
E. spatiul periodontal
A, D, E (2, pag 136)

1416. Factorii care usureaza odontectomia molarului de minte inferior
A. radacini lungi şi subtiri
B. radacini conice şi fuzionate
C. clasa 3 dupa Pell şi Gregory
D. pozitia mezio-angulara
E. pozitia disto-angulara
B, D (2, pag 141)

1417. Factorii care ingreuneaza odontectomia molarului de minte inferior
A. clasa 1 dupa Pell şi Gregory
B. pozitia disto-angulara
C. pozitia mezio-angulara
D. spatial parodontal larg
E. raport direct cu canalul mandibular
B, E (2, pag 141)



278

1418. Semnele obiective ale pericoronaritei congestive sunt:
A. mucoasa din dreptul dintelui cauzal este hiperemica
B. este prezenta adenita submentoniera
C. la palpare apare o secretie serosanguinolenta
D. bolnavul acuza dureri spontane
E. este prezenta adenita submandibulara
A, C, E (2, pag 142)

1419. Tulburarile nervoase ale pericoronaritei sunt:
A. asialie
B. otalgii
C. paralizii faciale
D. incongruenta dento-alveolara
E. sialoree
A, B, C, E (2, pag 144)

1420. Odontectomia molarului de minte:
A. sutura se va realize în doua planuri
B. plaga postextractionala nu se poate igieniza datorita pozitiei foarte distal
C. sutura se va realiza intr-un plan
D. se incearca evitarea realizarii unui lambou mare
E. ostectomia permite accesul şi indepartarea molarului inclus
C, E (2, pag 147)

1421. Accidentele odontectomiei molarului de minte inferior:
A. fractura mandibulei
B. deschiderea canalului mandibular şi lezarea pachetului vasculo-nervos
C. hemoragia postextractionala
D. fractura de unghi mandibular, postextractional
E. factura tablei osoase linguale
A, B, E (2, pag 151)

1422. Tulburari asociate incluziei molarului de minte superior:
A. stomatita odontiazica
B. parlizii faciale
C. sialoree
D. sinuzita maxilara odontogena
E. fractura tuberozitatii
A, D (2, pag 153)



279

1423. Odontectomia molarului de minte superior:
A. variant de incizie este cea trapezoidala
B. trepanarea tablei osoase se realizeaza cu un instrument rotativ
C. luxarea dintelui se face cu ajutorul elevatorului drept în sensul oro-vestibular
D. incizia se poate realize similar celei “in baioneta”
E. decolarea muco-periostului se face numai cu ajutorul unei comprese imbibate în ser
fiziologic
B, D (2, pag 152-153)

1424. Odontectomia caninilor superiori inclusi pe cale palatinala:
A. incizia de-a lungul dintilor este completata de o incizie antero-posterioara pe linia
mediana
B. se face anestezia nervului infraorbitar pe cale orala cu o anestezie a nervului incisiv şi a
nervului palatin anterior
C. incizia se practica la aproximativ 3-4 mm de marginea gingivala de-a lungul dintilor dupa
care mucoasa va fi decolata cu ajutorul decolatorului
D. extractia dintelui se face cu ajutorul clestelui ”in baioneta”
E. decolarea se face numai cu ajutorul unei comprese imbibate în ser fiziologic
A, B, D (2, pag 161)

1425. Accidente intraoperatorii în odontectomia caninului inclus
A. luxarea procesulu alveolar
B. deschiderea foselor nazale
C. fracturarea apexurilor caninilor în cauza
D. deschiderea sinusului maxilar
E. hemoragii prin sectionarea arterei palatine
B, D (2, pag 163)

1426. Redresarea chirurgicala – ortodontica a caninilor inclusi - indicatii:
A. cand exista spatiu suficient pe arcada
B. chiar şi al incluzii profunde
C. chiar daca dintele nu se gaseste în dreptul spatiului sau de eruptive normal
D. la pacienti tineri
E. cand incluzia nu este profunda
A, D, E (2, pag 165)

1427. Obiectivele rezectiei apicale sunt:
A. perforarea apexului
B. controlul asupra etanseizarii obturatiei de canal
C. dinti cu radacini nedezvoltata unde tehnica apexificarii cu hidroxid de calciu esueaza
D. dezobturarea canalelor radiculare

280

E. eliminarea denticulilor intercanaliculari
B (2, pag 174)

1428. Printre anomaliile anatomice enumeram:
A. perforatii apicale
B. dinti cu radacini curbe
C. perforatii periapicale
D. hipercementoza
E. prezenta dentine secundare
A (2, pag 174)

1429. Leziunile periapicale sunt:
A. fractura radiculara
B. parodontita apicala cronica
C. chisturi radiculare
D. osteita periapicala cronica
E. fractura procesului alveolar
B, C, D (2, pag 175)

1430. Contraindicatiile rezectiei apicale:
A. fractua radiculara verticala
B. leziuni periapicale
C. cai false, perforatii ale podelei camerei pulpare
D. dinti fara valoare protetica
E. resturi radiculare care nu permit restaurare corono-radiculara
A, D, E (2, pag 175)

1431. Tipurile de lambouri pentru rezectia apicala:
A. lambou semilunar
B. in baioneta
C. trapezoidal
D. in “L”
E. lambou gingival “in plic”
A, C, D, E (2, pag 176-179)

1432. Avantajele lamboului semilunar:
A. nu exista un punct de referinta pentru repozitionarea lamboului
B. nu necesita o anestezie locala extinsa
C. incizia intersecteaza eminentele radiculare
D. dimensiuni limitate ale lamboului
E. pacientul poate mentine o igiena orala buna

281

B, E (2, pag 177)
1433. Dezavantajele lamboului triunghiular:
A. sutura interdentara este mai dificila
B. este indicat pentru dintii cu radacini scurte
C. riscul de intersectare a leziunii este eliminat
D. inciziile trebuie sa fie prelungi în cazul dintilor cu radacini lungi
E. incizia se poate extinde în mucoasa mobile pentru favorizara accesului
A, D, E (2, pag 178)

1434. Fractura radiculara a dintilor temporari are indicatie de
A. imobilizare
B. tratamentul endodontic
C. extractie
D. reconstrucţie coronara
E. replantare
C (2, pag.390)

1435. Tratamentul contuziei dentare consta in:
A. extractia dintelui
B. imobilizarea dintelui cu ligaturi de sarma
C. scoaterea din ocluzie a dintelui
D. expetativa
E. obturatie radiculara
D (2, pag 391)

1436. Tratamentul fracturilor radiculare în 1/3 apicala consta in:
A. imobilizarea monomaxilara
B. rezectia apicala cu tratament endodontic
C. extractia dentara
D. drenaj endodontic
E. coafaj direct
B (2, pag 390)

1437. Care din urmatoarele forme de traumatisme ale tesuturilor parodontale ale dintilor
permanenti nu necesita tratament:
A. subluxatia
B. luxatia cu intruzie
C. luxatia cu extruzie
D. luxatia laterala
E. contuzia

282

E (2, pag 390)
1438. Fisuri ale smaltului:
A. necesita testarea vitalitatii pulpare;
B. sunt solutii de continuitate totale ale tesuturilor dure dentare;
C. sunt solutii de continuitate partiale ale tesuturilor dure dentare cu pierdere de substanta;
D. provoaca tulburari în articulatia dentara;
E. se clasifica în cervicala, medie şi apicala.
A (2, pag 389)

1439. Dintre formele clinice ale traumatismelor tesuturilor-parodontale fac parte:
A. avulsia completa
B. luxatia cu extruzie
C. luxatia cu intruzia
D. contuzia parodontala
E. fractura radiculara
A, B, C, D (2, pag 390)
1440. Fracturile coronare ale dintilor permanenti din cadrul traumatismelor dento-
parodontale:
A. nu intereseaza niciodata camera pulpara, aceasta fiind redusa în volum
B. in cazul fracturilor smaltului şi dentinei fara deschiderea camerei pulpare nu exista
durere, camera pulpara fiind inchisa
C. in cazul fracturilor cu interesarea camerei pulpare dentina şi pulpa sunt foarte sensibile la
atingere
D. in cazul fracturilor complicate, la pacienţii tineri, tratamentul de elecţie este cel de
extirpare vitala urmata de reconstrucţie coronara
E. in fracturile complicate, la pacientii adulti, se practica extirparea vitala urmata de
obturatie endodontica
C, E (2, pag 389)

1441. Traumatismele tesuturilor parodontale ale dintilor permanenti prezinta:
A. contuzia
B. subluxatia
C. intruzia
D. luxaţia laterala
E. fractura partial
A, B, C, D (2, pag 390)

1442. Luxatiile dintilor temporari necesita:
A. replantarea imediata dupa expulzie

283

B. extractia imediata dupa intruzie
C. tractiune elastica pentru repozitionare
D. expectativa în cazul intruziei
E. antibioterapie în cazul în care apar complicatii septice
B, D, E (2, pag 391)
1443. Cele mai obisnuite tipuri de fracturi coronare sunt:
A. fisuri
B. fracturi coronare necomplicate
C. fracturi coronare complicate
D. mobilitate coronara
E. toate acestea
A, B, C (2, pag 388)

1444. Fractura coronara necomplicata reprezinta
A. fractura smaltului
B. fractura penetranta
C. fractura smaltului cu deschiderea camerei pulpare
D. fractura smalţului şi dentinei fara deschiderea camerei pulpare
E. fisura smaltului
A, D (2, pag 388)

1445. In etiologia traumatismelor dento-alveolare mentionam:
A. agresiune umana
B. accidente sportive
C. accidente iatrogene
D. accidentele de circulatie
E. supuratiile
A, B, C, D (2, pag 388)

1446. Cum se procedeaza în cazul unei avulsii traumatice unidentare:
A. dintele avulsionat se plaseaza în solutie salina şi se curate de detritusuri
B. alveola este irigata cu ser fiziologic sau lapte
C. alveola se chiureteaza energic şi se aspira cheagul sanguin
D. se efectueaza anestezie
E. dintele se replanteaza
A, B, D, E (2, pag 391)

1447. In luxatiile cu intruzie ale dintilor temporari:
A. dintele temporar se extrage chiar daca nu impiedica eruptia dintelui permanent
B. poate exista o eruptie spontana a dintelui daca el este deplasat vestibular

284

C. dintele se extrage daca impiedica eruptia dintelui permanent
D. dintele se aduce pe arcada şi se imobilizeaza
E. daca se produce infectia gingivo mucoasei el va fi extras
B, C, E (2, pag 391)

1448. Subluxatia dentara presupune:
A. mobilitate anormala a dintelui
B. durere la percutie
C. deplasarea dintelui
D. nu exista deplasari ale dintelui
E. radiografia este necaracteristica
A, B, D (2, pag 390)

1449. Luxatiile dintilor se pot clasifica astfel:
A. contuzie
B. subluxatie
C. luxatie cu intruzie
D. luxatie cu extruzie
E. luxatie cu incluzie
A, B, C, D (2, pag 390)

1450. Ce element anatomic imparte spatial genian intr-un compartiment extern şi unui
intern:
A. muschiul maseter
B. muschiul buccinator
C. muschiul platysma
D. bula lui Bichat
E. artera faciala
B (2, pag 251)

1451. Ce semn clinic caracterizeaza flegmonul difuz al planseului oral:
A. febra marcata
B. disfagie
C. tumefactie masiva cu o duritate lemnoasa
D. trismus accentuat
E. halena fetida
C (2, pag 271)

1452. Abcesul palatinal – diagnosticul diferential se face cu:
A. epulisul
B. abces vestibular

285

C. formatiuni tumorale ale fibromucoasei palatinale
D. fibromul
E. odontomul
C (2, pag 248)

1453. Semnul patognomonic al unui abces este:
A. induraţia
B. crepitaţiile gazoase
C. infiltrat dur, dureros
D. fluctuenţă
E. tegumente cianotice
D (2, pag 244)

1454. Abcesul vestibular - diagnosticul diferential se face cu:
A. chistul maxilar suprainfectat
B. abcesul de spatiu submandibular
C. adenita supurata submandibulara
D. formatiuni tumorale ale fibromucoasei palatnale
E. goma lunetica
A (2, pag 247)

1455. Spatiul canin este delimitat superior de:
A. baza craniului
B. tuberozitatea maxilarului
C. marginea infraorbitala
D. muschiul milohioidian
E. osul hiod
C (2, pag 254)

1456. Simptomatologia supuratiilor spatiului temporal profund:
A. stare generala alterata asociata cu trismus intens
B. palparea regiunii perituberozitare este nedureroasa
C. disfagie cu odinofagie
D. muscoasa hemiplanseului bucal este congestionata şi edematiata
E. mucoasa este acoperita cu depozite false de membrane
A (2, pag 264)

1457. Diagnosticul diferential al abcesului de spatiu submandibular
A. nevralgii de trigemen
B. tumori chistice de planseu bucal
C. flegmonul difuz

286

D. adenopatii specifice
E. stafilococii cutanate labio-mentoniere
D (2, pag 258)

1458. Factorii favorizanti ai aparitiei supuratiilor difuze sunt:
A. virulenta crescuta a florei microbiene
B. leziuni traumatice
C. difuzarea unor procese septice
D. antibioterapia corect condusa
E. virulenta scazuta a florei microbiene
A (2, pag 242)

1459. Adenita acuta geniana:
A. apare cel mai frecvent dupa o adenita acuta congestiva
B. diagnosticul diferential se face cu tumori de parotida
C. este data de supuratia ganglionului buccinato-comisural
D. local se constata un ganglion cu volum crescut
E. starea generala nu este modificata
C (2, pag 279)

1460. Flegmonul:
A. este o colectie supurata limitata
B. este o supuratie difuza cu caracter extensiv
C. existenta unei colectii supurate
D. tegumentele acoperitoare sunt destinse şi cianotice
E. starea generala este marcata de prezenta sindromului toxico-septic
B, D, E (2, pag 271)

1461. Diagnosticul diferential al abcesului vestibular se face cu:
A. chistul maxilar în faza de exteriorizare
B. chisul de maxilar suprainfectat
C. goma luetica
D. formatiuni tumorale ale fibromucoasei palatinale
E. flegmonul difuz hemifacial
A, B (2, pag 247)

1462. Spatiul bucal este delimitat:
A. medial de oasele nazale
B. superior de arcul zigomatic
C. anterior tuberozitatea maxilara
D. posterior de rafeul pterigomandibular şi spatiul maseterin

287

E. lateral tegumentul
B, D, E (2, pag 251)

1463. Adenita acuta parotidiana:
A. apare cel mai frecvent dupa o adenita acuta congestiva
B. se delimiteaza sub forma unui nodul cu fluctuenta în urma procesului supurativ
C. e un nodul mobil care apoi supureaza
D. diagnosticul diferential se face cu tumorile de parotida
E. diagnosticul diferential se face cu parotiditele acute
C, D, E (2, pag 278-279)

1464. Osteoperiostita-simptomatologie:
A. odontalgii moderate asociate cu mobilitate dentara
B. durere pulsatila
C. stare generala moderat alterata
D. in dreptul dintelui exista o impastare dureroasa la palpare
E. aparitia unei adenopatii submentoniere
A, D (2, pag 281)

1465. Osteita-simptomatologie
A. deformarea reliefului facial
B. prezenta unei micropoliadenopatii
C. durere pulsatila iradiata
D. deformare a corticalei vestibulare sau orale
E. tumefactie extinsa de-a lungul substratului osos
C, D (2, pag 281)

1466. Osteomielita supurata acuta-diagnostic diferential:
A. supuratii periosoase
B. infectii specifice şi nespecifice
C. tumori benigne
D. osteita
E. tumori maligne suprainfectate
A, D (2, pag 283)

1467. Spatiul sublingual-delimitare:
A. superior - spatiul infratemporal
B. superior - mucoasa sublinguala
C. inferior - chinga pterigomaseterina
D. inferior - muschiul milohioidian
E. lateral - arcul mentonier

288

B, D, E (2, pag 259)
1468. Factori favorizanti locali:
A. parodontita apicala acuta
B. chisturi radiculare suprainfectate
C. inflamatia cronica sau afectiuni alergice ale mucoasei rino-sinuzale
D. osteita procesului alveolar
E. chisturi foliculare suprainfectate
C (2, pag 295)

1469. Sinuzita maxilara acuta - semne obiective
A. cefalee matinala
B. laringie recidivante
C. oboseala
D. rinoree purulenta
E. cacosmie subiectiva
D (2, pag 296)

1470. Sinuzita maxilara acuta - semne subiective
A. tegumente geniene moderat tumefiate
B. halitoza
C. tuse
D. senzatie de plenitudine sau presiune în regiunea geniana
E. durere dentara cu caracter pulsatil
D (2, pag 296)

1471. Diagnosticul diferential al sinuzitei maxilare acute se face cu:
A. tumorile maligne de mezo şi suprastructura
B. chistul mucos intrasinuzal
C. sinuzita cronica rinogena
D. osteomielita maxilarului
E. supuratiile geniene de cauza dentara
D, E (2, pag 299)

1472. Diagnosticul diferential al sinuzitei maxilare acute NU se face cu:
A. sinuzita acuta rinogena
B. supuratiile geniene de cauza dentara
C. tumorile maligne de mezo şi suprastructura
D. sinuzita maxilara fungica
E. nevralgii infraorbitare
C, D (2, pag 299)

289

1473. Diagnosticul diferential al sinuzitei maxilare cronice:
A. chistul mucos intrasinuzal
B. supuratiile geniene de cauza dentara
C. sinuzita hematogena
D. tumorile maligne de mezo şi suprastructura
E. sinuzitele maxilare specifice
A, D, E (2, pag 299)

1474. Diagnosticul diferential al sinuzitei maxilare cronice NU se face cu:
A. sinuzita maxilara alergica
B. sinuzitele maxilare specifice
C. sinuzita acuta rinogena
D. nevralgii infraorbitare
E. sinuzita consecutiva a fracturilor de maxilar
C, D (2, pag 299)

1475. Tratamentul comunicarii oro-sinuzale este sub 2 mm:
A. este necesar un tratament chirurgical
B. se va folosii manevra Valsalva
C. alimentatia în primele 3 zile va fi lichida sau semilichida
D. se evita formarea unui cheag
E. evitarea variatiilor presionale 3-4 saptamani
C, E (2, pag 304)

1476. Plastia comunicarii intr-un plan:
A. este mai dificila
B. este cea mai folosita în practica
C. planul oral va fi reprezentat de un lambou palatinal cu pediculul posteritor
D. se utilizeaza lamboul vestibular trapezoidal alunecat
E. se utilizeaza lamboul dreptunghiular palatinal
B, D (2, pag 304-305)
1477. Chisturile de dezvoltare sunt:
A. chistul rezidual
B. chistul radicular
C. chistul osos anevrismal
D. chistul de eruptie
E. defectul osos Stafne
D (2, pag 450)



290

1478. Nu fac parte din chisturile odontogene:
A. chistul nazo-palatin
B. chistul gingival al adultului
C. keratochistul odontogen
D. chistul de eruptie
E. chistul folicular
A (2, pag 450)

1479. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen primordial unilocular NU se
face:
A. fibromul ameloblastic
B. ameloblastomul
C. chistul rezidual
D. tumori maligne endoosoase
E. chistul parodontal lateral
D (2, pag 453)

1480. Aspectul tipic radiologic al chistului folicular:
A. radiotransparenta uniloculara
B. radiotransparenta multiloculara
C. radioopacitate uniloculara
D. radiotransparenta în “semiluna”
E. radiotransparenta în “raze de soare”
A (2, pag 456)

1481. Diagnosticul diferential al chistului parodontal lateral NU se face cu:
A. chistul folicular
B. fibromul ameloblasic
C. tumori benigne osoase
D. tumori maligne endoosoase
E. chistul radicular lateral
B (2, pag 460-461)

1482. Aspectul radiologic al ameloblastomului:
A. radioopacitate multiloculara
B. radiotransparenta uniloculara
C. loculatii de dimensiuni mari cu aspect de “baloane de sapun”
D. loculatii de dimensiuni mici au aspect de “baloane de sapun”
E. nici un raspuns corect
C (2, pag 475)


291

1483. Diagnosticul diferential al ameloblastomului:
A. chistul rezidual
B. chistul median mandibular
C. cavitatea osoasa idiopatica
D. chistul osos anevrismal
E. chistul radicular
D (2, pag 475)
1484. Tratamentul ameloblastomului se face:
A. drenaj vestibular
B. drenaj endodontic
C. incizie vestibulara orizontala
D. rezectia marginala
E. toate raspunsurile corecte
D (2, pag 476)
1485. Ameloblastomul extraosos-diagnostic diferential
A. odontomul
B. chistul folicular
C. chistul radicular lateral
D. hiperplazii “epulis-like”
E. parodontopatia marginala cronica profunda
D (2, pag 482)
1486. Fibromul ameloblastic - semne radiologice:
A. radioopacitate uniloculara
B. radioopacitate multiloculara
C. radiotransparenta uniloculara şi multiloculara
D. radiotransparenta liniara verticala
E. nici un raspuns nu e corect
C (2, pag 483)
1487. Enumerati chisturile odontogene
A. chistul nazopaltin
B. chistul folicular
C. chistul rezidual
D. chistul de eruptie
E. keratochistul odontogen
B, D, E (2, pag 450)

292

1488. Diagnosticul diferential al keratochistului odontogen se face cu:
A. chistul folicular
B. ameloblastomul
C. hiperplaziile
D. fibromul osifiant
E. fibromul ameloblastic
A, B, E (2, pag 453)
1489. Dintre chisturile inflamatorii fac parte:
A. chistul median palatinal
B. chistul radicular
C. chistul gingival al adultului
D. chistul rezidual
E. chistul folicular
B, D (2, pag 450)
1490. Tratamentul keratochistului este:
A. chistectomia
B. drenarea endoosoasa
C. rezectia osoasa
D. nu se intervine chirurgical
E. folosirea tuburilor de dren
A, C (2, pag 454)
1491. Diagnosticul diferential al chistului rezidual se face cu:
A. supuratiile difuze
B. flegmonul planseului bucal
C. tromboflebite a sinusului cavernos
D. chistul periapical
E. leziuni chistice ale oaselor maxilare
D, E (2, pag 470)
1492. Mixomul odontogen - diagnostic diferential:
A. hipercementoza
B. scleroza osoasa focala
C. hemangioame osoase
D. ameloblastomul
E. fibromul osifiant
C, D (2, pag 490)

293

1493. Diagnosticul diferential al ameloblastomului se face cu:
A. chistul radicular
B. cavitatea osoasa idiopatica
C. fibromul ameloblastic
D. fibromul sau mixomul odontogen
E. malformatii vasculare endoosoase
C, D, E (2, pag 475)
1494. Formele anatomo-patologice ale ameloblastomului sunt:
A. radicular
B. folicular
C. cu celule granulare
D. bazocelular
E. rezidual
B, C, D (2, pag 475)
1495. Tratamentul ameloblastoamelor:
A. rezectia marginala
B. drenaj vestibular
C. sinfizectomia segmentara
D. chiuretajul tumorii
E. reconstructia cu materiale aloplastice
A, D (2, pag 476)
1496. Ameloblastomul unichistic se clasifica in:
A. ameloblastom în situ mural
B. ameloblastom în situ intraluminal
C. ameloblastom invaziv
D. ameloblastom microinvaziv
E. ameloblastomul fibros
A, B, C, D (2, pag 480)
1497. Fibromul ameloblastic:
A. are aspectul unei mase tumorale solide nedelimitata
B. in forme mici este asimptomatic
C. diagnosticul diferential se face cu osteomul
D. diagnosticul diferential se face cu keratochistul odontogen
E. nu are tratament
B, D (2, pag 483)

294

1498. Odontomul:
A. este o tumora neodontogena
B. este considerat o tumora propriu-zisa
C. prezinta o forma compusa asemanatoare unui dinte
D. apare frecvent la adolescent sau tineri
E. diagnosticul diferential se face cu keratochistul
C, D (2, pag 484)
1499. Fibroodontomul ameloblastic - diagnostic diferential
A. osteomul
B. dinti inclusi
C. keratochistul
D. fibromul ameloblastic
E. ameloblastomul
C, D, E (2, pag 485)
1500. Mixomul odontogen:
A. se prezinta ca o radioopacitate uniloculara
B. se prezinta ca o radiotransparenta multiloculara
C. macroscopic este tipic gelatinos
D. tratamentul mixomului este marsupializarea
E. diagnosticul diferential se face cu ameloblastomul
B, C, E (2, pag 490-492)
1501. Cementoblastomul - diagnostic diferential:
A. osteoblastomul
B. hipercementoza
C. odontomul
D. osteopetroza
E. condromul
A, B, C (2, pag 492-493)
1502. Hiperplazia inflamatorie:
A. este deobicei localizata în fundurile de sac vestibulare
B. in fazele initiale de evolutie se intervine chirurgical
C. dupa interventie pacinetul nu are voie sa poarte proteza
D. se produce prin traumatizarea acuta a mucoasei fundului de sac
E. este localizata numai în fundurile de sac vestibulare
A (2, pag 203)

295

1503. Torusul palatin:
A. este ovalar în treimea anterioara a boltii palatine
B. este alungit în treimea posterioara a boltii palatine
C. este alungit în doua treimi posterioare ale boltii palatine
D. este asimtomatic fiind acoperit de cele mai multe ori de mucoasa normala
E. este necesar tratamentul chirurgical daca nu permite stabilitatea unei lucrari protetice
C, D, E (2, pag 218)
1504. Rezectia modelanta a osteoamelor periferice:
A. se localizeaza la ambele oase maxilare de cele mai multe ori vestibular
B. in marea majoritate a cazurilor se realizeaza tratamentul chirurgical
C. se realizeaza o incizie în “U” cu decloarea unui lambou “in baioneta”
D. indepartarea leziunii se practica cu instrumentar rotativ sub irigare abundenta
E. dupa regularizarea osului se remodeleaza lamboul muco periostal
A, D, E (2, pag 220)
1505. *Metodele de tratament în sindromul algodisfunctional Nu sunt:
A. modificarea dietei
B. tratament cu agenti fizici
C. tratament chirurgical
D. terapia ocluzala
E. tratament medicamentos
C (2, pag 683-684)
1506. *Factorii etiologici ai patologiei articulare:
A. hipoplazia ramului mandibular
B. hiperplazia condiliana
C. hiperplazia ramului mandibular
D. nevralgia trigeminala
E. chisturi benigne
B (2, pag 686)
1507. *Simptomatologia luxatiei anterioare bilaterale a articulatiei temporo mandibulare
sunt:
A. imposibilitatea deschiderii gurii
B. devierea mandibulei în partea afectata
C. depresiune pretragiana
D. se percep miscarile condilului în conductul auditiv extern
E. fata este asimetrica
C (2, pag 688)

296

1508. *Diagnosticul diferential în luxatia anterioara:
A. parestezii faciale
B. paralizii faciale
C. hiperestezii
D. fractura maxilara
E. fractura ramurei bazilare mandibulare
B (2, pag 689)
1509. *Dintre luxatiile temporo-mandibulare NU fac parte:
A. luxatia anterioara laterala
B. luxatia laterala
C. luxatia mediana
D. luxatia anterioara unilaterala
E. luxatia anterioara recidivanta cronica
C (2, pag 688-693
1510. *Simtomatologia luxatiei posterioare:
A. mentonul este deviat de partea leziunii
B. ocluzie incrucisata
C. linia interincisiva este deviate contralateral
D. miscari mandibulare absente
E. nici o varinata nu este corecta
D (2, pag 693)
1511. *Printre semnele radiologice ale artritei traumatice se numara:
A. fracturi subcondiliene
B. fisuri subcondiliene
C. fracturia meniscului articular
D. calcificari ale capsule articulare
E. nu apar modificari osoase
E (2, pag 697)
1512. Dintre tumorile benigne frecvente la nivelul articulatiei temporo-mandibulare se
numara:
A. carcinomul spinocelular
B. condromul
C. ameloblastomul
D. condromatoza sinoviala
E. cementoblastomul

297

B, D (2, pag 694)
1513. Dintre leziunile inflamatorii ale articulatiei temporo-mandibulare enumeram:
A. luxatia laterala
B. artrita infectioasa nespecifica
C. capsulita
D. inflamatia meniscului articular
E. artrita hiperuremica (gutoasa)
B, C, E (2, pag 695-698)
1514. Constrictia mandibulara este de cauza:
A. cutaneo-mucoasa
B. dentara
C. musculara
D. ischemica
E. periarticulara
A, C, E (2, pag 699)
1515. Constrictia mandibulara de cauza periarticulara se datoreaza:
A. interventiilor chirurgicale la nivelul ramurei mandibulare
B. chisturilor benigne
C. cicatricilor cheloide
D. traumatismelor articulare
E. traumatismelor periarticulare
D, E (2, pag 699)
1516. Diagnosticul diferential al constrictiei mandibulare se face cu:
A. paralizii faciale
B. trismus
C. anchiloaza temporo-mandibulara unilatereala
D. fractura subcondiliana
E. luxatia anterioara unilaterala
B, C (2, pag 699-700)
1517. Semnele clinice ale anchilozei extracapsulare sunt:
A. devierea mandibulei de partea afectata
B. ocluzie incrucisata
C. obrajii turtiti
D. miscarile de proptruzie sunt reduse ca amplitudine
E. retrognatism mandibular

298

A, D (2, pag 702)
1518. Indicatiile absolute ale artroscopiei:
A. deplasari anterioare fara reducere ale discului
B. artrite
C. liza aderentelor
D. luxatii cronice recidivante
E. lavajul articulatiei temporo – mandibulare
C, E (2, pag 705)
1519. Contraindicatiile artroscopiei:
A. infectii locale
B. supuratii locale
C. liza aderentelor
D. anchiloza temporo-mandibulara
E. tratamentul tumorilor maligne
A, D, E (2, pag 705)
1520. Indicatiile artrocentezei:
A. supuratii locale
B. artrite
C. luxatii cronice recidivante
D. deplasare anterioarea fara reducerea discului
E. tratamentul tumorilor maligne
B, D (2, pag 705)
1521. Indicatiile artroscopiei NU sunt:
A. discoplastii
B. artroplastii
C. infectiile locale
D. sindrom algodisfunctinal
E. plastia tuberculului articular
C, D (2, pag 705)
1522. Indicatiile condilectomiei sunt:
A. luxatiile cronice recidivante
B. fractura procesului condilian
C. artrita reumatoida severa
D. tumori benigne şi maligne
E. artrita traumatica

299

A, C, D (2, pag 707)
1523. Indicatiile condilectomiei sunt:
A. hipermobilitate mandibulara
B. hiperplazia condiliana
C. artrite infectioase cu liza condilului
D. hiperplazia condiliana inactive
E. artrite posttraumatice
B, C (2, pag 707)
1524. Tumorile maligne din sfera oro-maxilo-faciala se caracterizeaza prin:
A. crestere tumorala lenta;
B. sunt bine delimitate;
C. disemineaza pe cale limfatica, rar hematogena;
D. crestere tumorala tip infiltrativ-distructiv;
E. invazie locala şi la distanta.
C,D,E (2, pg. 537)

1525. Factorii de risc externi incriminati în aparitia tumorilor maligne oro-maxilo-
faciale sunt:
A determinismul genetic;
B. tutunul;
C. radiatiile solare;
D. alcoolul;
E. agentii infectiosi.
B,C,D,E (2, pg.545-547)

1526. Dintre leziunile cu potentialde malignizare, mentionam:
A. fibroza submucoasa orala;
B. disfagia sideropenica;
C. leucoplazia patata;
D. eritroplazia;
E. toate acestea.
A,B (2, pg. 551-552)

1527. Formele de debut ale tumorilor maligne orale sunt:
A. forma vegetanta;
B. forma endofitica;
C. concomitenta tumorala;
D. durerea;
E. tumefactia.
A,B (2, pg.553)

300


1528. Ganglionii cervicali profunzi sunt:
A. ggl. submentali;
B. ggl. submandibulari;
C. ggl. situati de-a lungul vaselor transverse ale gatului;
D. ggl situati de-a lungul venei jugulare interne.
E. ggl situati de-a lungul nervului accesor.
C,D,E (2, pg.559.)

1529. *Afectiunile dureroase de cauza neurogena sunt:
A. durerea dento-parodontala
B. durerea faciala atipica
C. durerea de natura sinusala
D. nevralgia de trigemen
E. sindromul Ernst
D (2, pag 916)
1530. *Etiologia nevralgiei de trigemen:
A. procese expansive tumorale intracraniene
B. pacientii ce au suferit o tonsilectomie
C. lezarea ligamentului stilomandibular
D. compresie pe artera carotida
E. tulburari degenerative ale articulatie temporo mandibulare
A (2, pag 916)
1531. Etiologia nevralgiei de trigemen:
A. compresia radacinii nervului trigemen la intrarea în craniu prin foramen
B. meningiom
C. anevrisme
D. anomalii vasculare
E. boala Paget osoasa
A, B, C, D (2, pag 916)
1532. Diagnosticul diferential al nevralgiei de trigemen:
A. nevralgia de nerv gloso-faringian
B. nevralgia nervului facial
C. nevralgia occipitala
D. nevralgia vidiana
E. nevralgia nervului laringeu inferior

301

A, B, C, D (2, pag 918)
1533. Tratamentul chirurgical al nevralgiei trigeminale, vizeaza:
A. inteparea nervului trigemen
B. extractia dintelui causal
C. producerea paresteziei pe o hemiarcada
D. termocoagularea prin radiofrecventa
E. blocajul clinic anestezic
D, E (2, pag 918)
1534. Solidarizarea dinţilor stâlpi în tratamentul preprotetic al edentaţiei parţiale se indică
în următoarele cazuri:
A. Dinti compromişi parodontal, care se vor mobiliza prin solidarizarea de dinţii sănătoşi.
B. Dinţi cu rezecţie apicală.
C. Dinţi cu rădăcini scurte, numai dacă prezintă o implantare deficitară.
D. Dinţii izolaţi, numai dacă prezintă mobilitate.
E. La mandibulă, când în edentaţia terminală pintenul ocluzal se plasează, din diferite motive în
foseta mezială.
(7 ,pag. 101). B

1535. *Succesiunea corectă a etapelor de tratament preprotetic este:
A. Tratamentul ortodontic, parodontal, chirurgical, odontal, echilibrare ocluzală, implante
transfixiante,protezare provizorie.
B. Tratamentul chirurgical, implante transfixiante, tratament odontal, tratament ortodontic,
tratament parodontal, tratament de echilibrare ocluzală, protezare provizorie.
C. Tratamentul chirurgical, parodontal, echilibrare ocluzală, ortodontic, odontal, implante
transfixiante,protezare provizorie.
D. Tratamentul de echilibrare ocluzală, ortodontic, parodontal, odontal, implante transfixiante,
chirurgical,protezare provizorie
E. Ordinea va fi aleatorie, în funcţie de preferinţele medicului.
(7 ,pag. 87, 88, 89 ) C

1536.* Zonele protetice negative la maxilar sunt reprezentate de:
A. Parodonţiul marginal, necesitând o foliere de aproximativ 0,5-1 mm.
B. Papila incisivă, necesitând o foliere de aproximativ 0,5-1 mm.
C. Torusul palatin de dimensiuni medii, necesitând o foliere de aproximativ 0,5-1 mm.
D. Rugile palatine, necesitând foliere de 0,5-1 mm.
E. Rafeul median maxilar, necesitând o foliere de 0,5-1mm
(7 ,pag. 113) . C


302

1537.* Solidarizarea dinţilor stâlpi se indică în următoarele cazuri, cu excepţia:
A. dinti stâlpi izolaţi cu mobilitate
B. dinti stalpi izolaţi fără mobilitate
C. când raportul coroană-rădăcină este în favoarea coroanei
D. când raportul coroană- rădăcină este ţn favoarea rădăcinii
E. rădăcini scurte, chiar dacă dinţii au implantare bună.
(7 ,pag. 101) C

1538 .* Zonele protetice pozitive la maxilar sunt reprezentate de:
A. papila incisivă
B. rugile palatine
C. creştele alveolare
D. tuberculii piriformi
E. rafeul median.
(7 ,pag. 111) C

1539.* Atitudinea faţă de breşele suplimentare care complică diferite clase de edentaţii este
următoarea:
A. confecţionarea unei proteze acrilice cu mai multe şei;
B. extracţia dinţilor restanţi şi realizarea unei proteze acrilice totale;
C. realizarea unei proteze scheletate cu mai multe şei;
D. închiderea breşelor suplimentare cu punţi şi apoi realizarea unei proteze scheletate;
E. în aceasta situaţie clinică nu se poate realiza o proteza scheletată.
(7 ,pag. 105) D

1540.* în cazul unei edentaţii de cl. a II-a complicată cu o breşa laterală atitudinea
terapeutică va fi următoarea:
A. închiderea breşei laterale cu o punte şi apoi realizarea unei proteze scheletate;
B. se contraindică realizarea de o proteza scheletată cu două şei;
C. dacă lipsesc doar molarii, cel mai frecvent se indică realizare unei punţi care să închidă breşa
laterală şi a unei punţi cu o extensie distală de pe premolarii limitanti edentatiei terminale;
D. cel mai indicat este sa se realizeze o proteza sceletata cu doua sei;
E. se indica extractia dintilor distali de bresa laterala şi trannsformarea edentatiei de cl. a II-a în
edentatie de cl. I-a, care se va rezolva ulterior printr-o protezare scheletata.
(7 ,pag. 107) . D

1541.* Parodontiul marginal trebuie sa fie ocolit de proteza la o distanta de:
A. 3 mm;
B. 4 mm;
C. 5 mm;

303

D. 6 mm;
E. 7 mm.
(7 ,pag. 113) C

1542.* Pintenii supracingulari sunt indicati a fi realizati mai ales pe:
A. caninii inferiori;
B. incisivii centrali superiori;
C. incisivii centrali inferiori;
D. caninii superiori;
E. incisivii laterali superiori.
(7 ,pag. 96) D

1543.* Tratamentul edentatiei partiale cu ajutorul protezelor mobilizabile cuprinde:
A. Tratament preprotetic
B. Tratament proprotetic
C. Tratament protetic propriu-zis
D. Tratament nespecific şi specific
E. Toate
(7 ,pag. 87) E

1544. Cate crosete sunt necesare pentru ancorarea unei proteze:
A. depinde de numarul dintilor stalpi care limiteaza bresa
B. un croset în edentatiile clasa I şi II Kennedy fara brese suplimentare
C. doua crosete în edentatiile subtotale cu doi dinti restanti
D. doua crosete în edentatiile clasa IV Kennedy redusa tratata cu proteze scheletate
E. trei crosete în edentatiile clasa III Kennedy complicate cu o bresa laterala
(7 ,pag. 116) A,C,D

1545. în cazul modificarii dimensiunii verticale se impun urmatoarele:
A. indepartarea obligatorie a lucrarilor protetice în cazul unei DVO micsorate
B. refacerea lucrarilor protetice în cazul unei DVO corecte sau marite, dar nu mai mult de 2 mm
C. . refacerea lucrarilor protetice în cazul unei DVO corecte sau marite, dar nu mai mult de 1 mm
D. redimensionarea DVO este necesara în cazul DVO micsorata cand pacientul o solicita
E. orice redimensionare DVO trebuie tatonata prin proteze provizorii
(7 ,pag. 81) C,D,E

1546. Pentru proteza scheletata pentru acoperirea dintilor stalpi se pot utiliza urmatoarele
tipuri de microproteze:
A. coroane turnate
B. coroane mixte mai ales metalo-acrilice

304

C. coroane mixte mai ales metalo-ceramice
D. dispozitive radiculare
E. coroane de substitutie
(7 ,pag. 93) A,C,D,E

1547. Tratamentul de echilibrare ocluzala va avea în vedere:
A. slefuiri la nivelul cuspizilor
B. inlaturarea factorilor de iritatie locala şi mecanica
C. depistarea şi inlaturarea contactelor premature şi interferentelor
D. . redimensionarea DVO (7 ,daca este cazul) prin proteze provizorii
E. . realizarea unui plan de ocluzie corect
(7 ,pag. 80-81) A,C,D,E

1548 Tratamentul preprotetic prezinta urmatoarele caracteristici:
A. este numit şi tratament specific
B. se instituie dupa examinarea modelelor documentare
C. are rolul asanarii cavitatii bucale
D. cuprinde şi realizarea tratamentului parodontal
E. include refacerea dimensiunii verticale de ocluzie dacaa aceasta se impune
(7 ,pag. 79-80) B,C,D,E

1549. Interventiile chirurgicale asupra mucoasei în cadrul tratamentului proprotetic din
edentatia partiala sunt necesare în mai multe cazuri:
A. fren labial inserat aproape de muchia crestei frontale;
B. fren lingual alungit;
C. bride laterale asimetrice;
D. hipertrofii şi hiperplazii existente la nivelul versanţilor crestelor, fundurilor de sac sau bolţii
palatine;
E. fren labial multiplu în dreptul grupului dentar restant.
(7 ,pag. 90) . A,D

1550. Interventiile chirurgicale asupra osului în edentatia partiala care fac parte din
tratamentul proprotetic sunt necesare pentru:
A. rezectia unghiului gonion mandibular proeminent;
B. neregularitati osoase, dureroase la palpare;
C. creste retentive în diferite regiuni, mai ales frontal;
D. condil mandibular articular atrofiat;
E. torus mandibular şi maxilar de dimensiuni exagerat de mari.
(7 ,pag. 90) B,C,E


305

1551 . O coroana de invelis metalica pentru dintii laterali în scopul realizarii unei proteze
scheletate trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
A. lacas sau lacase pentru pinteni ocluzali;
B. convexitatea vestibulara mai mare de 1mm necesara pentru orice croset;
C. planuri de ghidare pe fetele proximale dinspre edentatii;
D. fata orala, fie perfect plana, fie cu prag plasat la 1mm de parodonţiu marginal;
E. fata orala, cu prag plasat la 2mm de parodontiul marginal.
(7 ,pag. 99) A,C,D

1552 Restabilirea planului de ocluzie în edentatia partiala se va asigura prin:
A. slefuire la nivelul cuspizilor;
B. devitalizari şi amputari coronare, gingivectomii sau alveoloplastii şi acoperirea cu
microproteze;
C. indepartarea lucrarilor fixe necorespunzatoare;
D. extracţia dintelui migrat;
E. protezarea acrilica tranzitorie.
(7 ,pag. 88) A,B,C,D

1553 Solidarizarea dintilor stalpi este recomandata în urmatoarele situatii:
A. pe dinti vecini cu carii în oglinda;
B. dinti stalpi cu mobilitate moderata;
C. raportul coroana-radacina modificat în favoarea coroanei;
D. cand dinţii au anomalii de poziţie;
E. radacini scurte, chiar daca implantarea este buna.
(7 ,pag. 101) . B,C,E

1554 în edentatia partiala, acoperirea dintilor stalpi cu microproteze se indica în
urmatoarele
situatii:
A. Rezistenta mecanica redusa a dintilor stalpi datorita unor carii profunde sau obturatii masive.
B. Retentivitati naturale exagerate.
C. Lacase ocluzale ce depasesc mult stratul de smalt.
D. Tendinţa la carie
E. Utilizarea sistemelor speciale de mentinere.
(7 ,pag. 98) A,C,D,E

1555 Realizarea de proteze partiale cu 3 sau 4 sei este contraindicata:
A. Mai ales cand sunt confectionate proteze acrilice.
B. Mai ales în cazul protezelor scheletate.
C. Deoarece seile reprezentate de un singur dinte artificial sunt putin rezistente şi se pot fractura.

306

D. Deoarece seile reprezentate de un singur dinte artificial determina o atrofie rapida
E. Deoarece transmiterea presiunilor pe o suprafata mica poate duce la durere.
(7 ,pag. 105) A,C,D,E

1556. Tratamentul proprotetic chirurgical al osului intereseaza:
A. Creste retentive în diferite regiuni, mai ales în zona laterala.
B. Torus maxilar sau mandibular.
C. Tuberozitate exagerat de retentiva sau pacienti ce necesita desfiintarea completa a acestor
formatiuni anatomice.
D. Neregularitaţi osoase dureroase la palpare.
E. Neregularitati osoase ce fac uneori imposibila purtarea protezei.
(7 ,pag. 90) B,D,E

1557 Zonele protetice negative la mandibula sunt reprezentate de:
A. Frenul, dintii şi insertia planseului bucal în zona linguala centrala.
B. Mucoasa procesului alveolar în zona linguala, necesitand foliere de 0,5-1 mm
C. Mucoasa procesului alveolar în zona linguala, necesitand foliere de pana la 2 mm.
D. Torusul mandibular foarte mare, necesitand foliere de 0,5-1 mm.
E. Torusul mandibular mic sau mijlociu, necesitand foliere de 0,5-1 mm.
(7 ,pag. 113) . A,C,E

1558 Diminuarea bascularii prin infundare se poate face prin:
A. solidarizarea dintilor stalpi
B. amprente de compresiune, mai ales la mandibula
C. sei terminale minim extinse, fara acoperirea zonelor biostatice
D. captisirea seilor
E. rebazarea seilor
(7 ,pag. 136) . B,D,E

1559 Functiile auxiliare ale elementelor contrabasculante sunt:
A. stabilizarea orizontala a protezei
B. favorizarea deplasarii conectorului principal catre mucoasa
C. impiedicarea deplasarii conectorului principal catre mucoasa
D. rigidizarea elementelor componente ale protezei
E. impiedicarea bascularii prin infundare a extremitatilor distale ale seilor.
(7 ,pag. 133) A,C,D

1560 Mijloacele auxiliare de mentinere a protezelor scheletate sunt:
A. adeziunea dintre mucoasa şi baza protezei
B. retentivitatile anatomice

307

C. crosetele circulare
D. tonicitatea musculara
E. lustrul perfect al protezei.
(7 ,pag. 120). A,B,D,E

1561 Caracteristicile tuberozitatilor maxilare sunt:
A. sunt zone protetice pozitive;
B. sunt zone protetice negative;
C. asigura sprijin muco-osos pentru seile terminale;
D. nu au rol în stabilizarea orizontala a protezei;
E. asigura intotdeauna o buna mentinere.
(7 ,pag. 111) A,C

1562 . De obicei, locul de plasare al pintenilor este:
A. în edentatiile laterale în fosetele marginale de langa edentatie;
B. în edentatiile laterale în foseta meziala a dintelui mezial;
C. în edentatiile terminale în fosetele distale ale dintilor stalpi;
D. în edentaţiile terminale în fosetele meziale ale dinţilor stalpi;
E. nu conteaza tipul de edentatie, pintenii se pot plasa oriunde;
(7 ,pag. 95) A,D

1563 În cadrul tratamentului proprotetic se realizează:
A. echilibrarea ocluzala;
B. interventii chirurgicale asupra osului;
C. interventii asupra dintilor stalpi;
D. extracţiile dentare;
E. interventii chirurgicale asupra mucoasei.
(7 ,pag. 89) B,C,E

1564 . Pentru nivelarea planului de ocluzie se impune:
A. slefuiri la nivelul cuspizilor.
B. amputari coronare urmate de acoperiri cu microproteze.
C. indepartarea lucrarilor protetice incorecte.
D. extractia dintelui insotita uneori de rezectie modelanta osoasa.
E. micsorarea DVO
(7 ,pag. 88 A,B,C,D

1565 Acoperirea dintilor stalpi cu microproteze se indica în cazul:
A. cariorezistanta
B. slefuiri mari pentru nivelarea planului de ocluzie.

308

C. lipsa de retentivitati naturale.
D. toate de mai sus.
E. utilizarea sistemelor speciale de mentinere.
(7 ,pag. 91) B,C,E

*1566 în cazul protezelor scheletate amprenta functionala:
A. reda cu fidelitate forma şi intinderea campului protetic
B. nu necesita confectionarea unei linguri individuale
C. impune folosirea unor linguri standard
D. precede tratamentele proprotetice
E. nu poseda caracteristici legate de tipul de sprijin al protezei
(7 ,pag. 344-345) A

*1567 în protezarea scheletata amprenta functionala necompresiva presupune:
A. lingura individuala din acrilat corect adaptata marginal
B. lingura individuala prevazuta cu valuri de ocluzie
C. lingura individuala cu schelet metalic
D. elastomer de consistenţa mare
E. elastomer fluid
(7 ,pag. 346) A

*1568. Care dintre afirmatiile urmatoare referitoare la lingura standard este falsa:
A. acopera în intregime campul protetic
B. asigura o grosime de 1-2 mm materialului de amprenta
C. marginile sa fie cat mai aproape de linia de flexie a mucoasei
D. marginile sa deranjeze cat mai puţin miscarile funcţionale
E. este prevazuta cu mijloace de retentie pentru materialul de amprenta.
(7 ,pag. 354 . B

*1569 în ce situatii se ia amprenta functionala necompresiva:
A. edentatii clasa I-a şi clasa II-a la maxilar
B. edentatii clasa I-a şi clasa II-a la mandibula cand se aplica sprijinul mixt articulat
C. cand se utilizeaza linguri din acrilat cu elastomeri de sinteza de consistenta medie
D. în toate cazurile de mai sus
E. cand protezele vor avea sprijin mixt rigid, şi vor fi captusite prin metoda directa, daca în prima
sedinta de aplicare se constata ca testul de rotatie este negative.
(7 ,pag. 346-347). D

*1570 Amprenta documentara se mai numeste:
A. Preliminara

309

B. Finala
C. De studiu
D. Functionala
E. Anatomica
(7 ,pag. 343-344) . E

1571 Avantajele utilizarii lingurii individuale în amprentarea functionala a edentatiei
partiale sunt:
A. amprenta functionala de mare fidelitate
B. marginile amprentei extinse în limitele fiziologice ale campului protetic
C. grosime mare a materialului de amprenta
D. margini cu grosime functional modelata prin miscari functionale
E. . grosimea stratului de material de amprenta poate fi dirijata prin tehnica de realizare a lingurii
individuale
(7 ,pag. 343) A,B,D,E

1572 în edentatia partiala tratata cu proteze mobile sunt necesare urmatoarele tipuri de
amprenta:
A. amprenta documentara
B. amprenta preliminara
C. amprenta functionala sau definitiva
D. amprenta functionala – preliminara
E. amprenta finala
(7 ,pag. 347) A,B,C,E

1573 Reflexul exagerat de vomă poate fi combatut prin:
A. medicatie sedativa antihistaminica şi antiemetica
B. sedativa antihistaminica şi antiemetica psihoterapie
C. eliberarea cailor respiratorii inainte de amprentare şi respiratie pe nas
D. eliberarea cailor respiratorii inainte de amprentare şi respiratie pe nas
E. anestezie de contact cu spray-uri anestezice
(7 ,pag. 361) A,B,C,E

1574 Adaptarea lingurii individuale în cazul unei edentatii de clasa l Kennedy pentru
amprentarea functionala va indeplini urmatoarele etape:
A. lingura trebuie sa ajunga în zona vestibulara laterala la 2mm de linia de reflexie a mucoasei;
B. lingura va ajunge în zona vestibulara laterala la 1mm de linia de reflexie a mucoasei;
C. în regiunea distala, lingura se va opri la 1mm de ligamentul pterigo-mandibular;
D. în regiunea distala, marginea lingurii va acoperii ligamentul pterigo-mandibular;

310

E. în zona linguala laterala, daca nu se palpeaza linia milohioidiana, marginea lingurii se va opri
la 1mm de
aceasta.
(7 ,pag. 364) B,C

1575 Impreciziile de suprafata ale amprentelor cu alginate sunt:
A. bule de aer;
B. sufluri şi retusuri;
C. imprecizii de amprentare la nivelul boltii palatine;
D. imprecizii de amprentare la nivelul dinţilor restanţi;
E. fracturile amprentei.
(7 ,pag. 321) A,C,D,E

1576 În tehnica amprentarii cu alginate trebuie respectate urmatoarele reguli:
A. deretentivizarea la nivelul corpurilor de punte;
B. lustruirea dintilor slefuiti la nivelarea planului de ocluzie;
C. deretentivizarea la nivelul tuturor spatiilor interdentare;
D. stimularea secreţiei salivare a pacientului pentru prelungirea timpului de priza;
E. mentinerea amprentei cu alginat peste timpul necesar de priza pentru a nu se deforma.
(7 ,pag. 354) A,B

1577 Scopul amprentarii functionale în edentatiile terminale clasa l şi clasa a ll-a Kennedy
se refera la:
A. reproducerea anatomica a dintilor restanti şi a tesuturilor inconjuratoare;
B. reproducerea corecta a fetelor ocluzale a dintilor limitrofi edentatiei;
C. reproducerea crestelor edentate;
D. inregistrarea suprafeţei mucoasei acoperitoare;
E. inregistrarea periferiei mobile a campului protetic.
(7 ,pag. 347) A,C,D

1578 În cazul protezelor partiale acrilice mandibulare, amprenta functionala se realizeaza
cu:
A. lingura individuala
B. lingura standard individualizata
C. silicon de consistenta medie
D. silicon chitos
E. silicon de consistenta fluida
(7 ,pag. 352) . A,C



311

1579. în edentatia partiala clasa a III-a Kennedy tratata cu proteze scheletate, amprenta
functionala:
A. reproduce anatomic perfect dintii restanti
B. inregistreaza forma functionala a mucoasei crestelor edentate
C. reda forma şi latimea fundului de sac
D. permite realizarea unui"model corijat"corect
E. se realizeaza cu o lingura individuala din acrilat şi un elastomer de consistenta medie
(7 ,pag. 351-352) A,C,E

1580. în edentatia partiala clasa I-a Kennedy mandibulara tratata cu proteze scheletate,
amprenta functionala compresiva:
A. reda forma anatomica a mucoasei crestelor
B. se indica mai ales pe campurile cu o rezilienta mai mare a mucoasei crestelor
C. limiteaza bascularea prin infundare a extremitatii distale a seilor
D. asigura solicitarea crestei numai în regiunea distala
E. evita efectul de parghie al protezei asupra dintilor stalpi
(7 ,pag. 346) B,C,E

1581 . în edentatia partiala clasa I-a Kennedy mandibulara tratata prin proteza scheletata,
lingura individuala se opreste la 1 mm de:
A. linia de reflexie a mucoasei în zona vestibulara laterala
B. linia de reflexie a mucoasei în zona vestibulara labiala
C. insertia ligamentului pterigo-mandibular
D. linia milohioidiana în zona linguala laterala
E. marginea gingivala linguala a frontalilor
(7 ,pag. 364) A,C,D

1582. Adaptarea lingurii individuale mandibulare în cazul unei edentatii frontale se face
astfel incat:
A. în zona linguala centrala marginea lingurii sa fie deasupra insertiei frenului limbii
B. lingura sa nu se ridice de pe campul protetic la miscarea de umezire a buzei inferioare
C. în zonele linguale laterale se va situa la nivelul liniilor milohioidiene
D. vestibular labial marginea lingurii sa ajunga la linia de flexie a mucoasei
E. marginile lingurii sa fie rotunjite.
(7 ,pag. 365). A,B,D,E

1583. Adaptarea lingurii individuale maxilare, în cazul unei edentatii termino-terminale se
face astfel incat:
A. marginea lingurii sa aiba o grosime de 1mm
B. marginea lingurii sa aiba o grosime de 1,5 mm

312

C. marginea lingurii va ajunge în zona vestibulara laterala la 1,5 mm de linia de reflexie a
mucoasei
D. marginea lingurii va ajunge în zona vestibulara laterala la 1mm de linia de reflexie a mucoasei
E. marginile lingurii vor fi rotunjite.
(7 ,pag. 362) . B,D,E

1584. Care dintre urmatorii timpi operatori apartin metodei amprentarii functionale
pentru realizarea protezei"echilibrate"
A. realizarea scheletului metalic dupa o amprenta unica
B. confectionarea peste seile metalice a doua portamprente din placa de baza
C. aplicarea de valuri de ocluzie din stents
D. amprentarea crestelor edentate cu silicon de consistenţa medie
E. utilizarea tehnicii modelului corijat.
(7 ,pag. 348). A,C,E

1585. Amprenta functionala de spalare (7 ,Wash technic) este contraindicata în edentatiile
de cl I şi a II-a deoarece:
A. marginile amprentei vor fi prea scurte;
B. la mandibula conectorul principal va fi aplicat în zone eronate;
C. apare deformarea fundului de sac vestibular;
D. marginile amprentei vor fi nemodelate funcţional;
E. protezele realizate dupa amprente functionale de spalare vor produce leziuni de decubit.
(7 ,pag. 351) B,C,D,E

1586 Amprenta functionala necompresiva este indicata in:
A. edentatie cl. A III-a la maxilar;
B. edentatie cl. I şi a II-a la mandibula cand sunt aplicate dispozitive ce realizeaza sprijin mixt
articular;
C. edentatie cl. I şi a II-a la mandibula, în aproape toate cazurile;
D. edentaţie cl. I şi a II-a la maxilar, în aproape toate cazurile;
E. edentatie cl. I şi aII-a la maxilar cand sunt aplicate dispozitive ce realizeaza sprijin mixt
articular.
(7 ,pag. 346) . B,D

1587 în cazul metodei de amprentare în doi timpi (7 ,Wash technic):
A. prima amprenta se ia cu material siliconic de consistenta ridicata;
B. prima amprenta se ia cu material de tipul alginatului;
C. în timpul amprentarii primare se fac miscari ale periferiei campului protetic de catre medic şi
pacient;

313

D. în timpul amprentarii primare se fac miscari ale periferiei campului protetic numai de catre
medic;
E. amprenta definitiva se realizeaza cu alginat.
(7 ,pag. 365 . A,C

1588. în cazul unei edentatii de cl. I a, adaptarea unei linguri individuale trebuie sa se faca
astfel:
A. în regiune distala lingura se va opri la 1,5 mm de insertia ligamentului pterigo-mandibular;
B. în zona linguala laterala, lingura trebuie sa acopere linia milohioidiana;
C. în zona linguala laterala, lingura trebuie sa se opreasca la 1 mm de linia milohioidiana;
D. daca nu se palpeaza creasta milohioidiana, marginea lingurii va ajunge la 1mm de planseul
bucal;
E. grosimea marginilor lingurii va fi de minim 3 mm.
(7 ,pag. 364) C,D

*1589 Forma pe sectiune a barei linguale cea mai indicata este
A. rotunda
B. ovala
C. semiluna;
D. semipiriforma
E. dreptunghiulara
(7 ,pag. 144) D

*1590. Grosimea placii dento-mucozale mandibulare este de:
A. 0,1-0,3mm;
B. 0,4-0,5mm
C. 0,5-1 mm;
D. 1 mm
E. 1,5mm
(7 ,pag. 148) B

*1591. Crosetul Bonwill este:
A. un croset divizat
B. prevazut cu un conector secundar interdentar care se termina în seaua protezei
C. prevazut cu doi pinteni ocluzali alaturati cand dintii stalpi sunt acoperiti cu microproteze
solidarizate
D. indicat în edentaţia parţiala clasa a II-a Kennedy pe partea hemiarcadei integre
E. indicat în edentatia partiala clasa I-a Kennedy
(7 ,pag. 191 – 192) D


314

*1592. Reciprocitatea este functia crosetelor turnate de a:
A. cuprinde mai mult de 180° din circumferinta dintelui
B. nu exercita presiuni asupra dintelui stalp în momentul în care asupra protezei nu actioneaza
nici o forta
C. opri bascularea protezei scheletate
D. neutraliza efectul porţiunii flexibile a braţului retentiv, care solicita orizontal dintele stalp la
inserţia şi dezinserţia protezei
E. nici una din cele de mai sus
(7 ,pag. 177) D

* 1593. Care dintre urmatoarele afirmatii privind crosetul continuu sunt corecte:
A. nu se utilizeaza în edentatii de clasa a-I-a Kennedy
B. asigura mentinerea directa a protezei
C. se aplica în zona subecuatoriala
D. solidarizeaza dinţii restanţi
E. nu rigidizeaza bara linguala
(7 ,pag. 146) D

*1594 . Crosetul Ackers deschis anterior (7 ,mezial) este indicat:
A. în edentatii frontale
B. pe canin
C. în edentatii clasa a III-a (7 ,laterale)
D. pe incisivii centrali
E. în edentatii de clasa a II-a
(7 ,pag. 188) C

*1595. Bara linguala se utilizeaza cand:
A. inaltimea procesului alveolar este de cel putin 9 mm;
B. inaltimea procesului alveolar este de 4-5 mm;
C. inaltimea procesului alveolar este mai mica de 9 mm;
D. inalţimea procesului alveolar este mai mica de 4-5 mm;
E. inaltimea procesului alveolar nu este importanta.
(7 ,pag. 142) A

*1596 Avantajele crosetelor mixte sunt:
A. dezactivare în timp datorita oboselii aliajului
B. dificultate de lipire
C. dificultate de sudare
D. deformare de catre pacient
E. rezistenta la indoire mai mare decat a celor turnate

315

(7 ,pag. 207) E

*1597 . Din categoria conectorilor principali maxilari face parte:
A. placuta mucozala
B. placuta dento-mucozala
C. placa palatinala completa
D. bare
E. toate
(7 ,pag. 152, 156, 157 . E

1598. Alegerea unui croset se face în functie de:
A. elasticitatea bratului retentiv
B. implantarea dintelui stalp
C. tipul de edentatie
D. marimea retentivitatii zonei subecuatoriale a dintelui stalp
E. rigiditatea bratului retentiv
(7 ,pag. 169) A,B,C,D

1599. Conectorii principali au urmatoarele caracteristici comune:
A. rigiditatea
B. elasticitatea
C. asigurarea profilaxiei campului protetic
D. asigurarea confortului pacientului
E. solidarizarea dintilor restanti
(7 ,pag. 138-139) A,C,D

1600. Crosetul continuu asigura:
A. rigiditatea barei linguale
B. contribuie la sprijinul dento-parodontal
C. mentinerea indirecta a protezelor terminale
D. stabilizeaza proteza în sens mezio-distal
E. solidarizeaza dintii stalpi
(7 ,pag. 143) . A,B,C,E

1601. Placa palatinala completa este indicata in:
A. cand exista putini dinti restanti,frontali sau laterali
B. creste şi tuberozitati atrofiate
C. creste şi tuberozitati retentive
D. în toate formele clinice de edentatie
E. nu se indica, intrucat pericliteaza confortul pacientului

316

(7 ,pag. 156) A,B

1602. Placuta dento-mucozala mandibulara este indicata in:
A. atrofia mare a crestelor alveolare în clasa I şi II Kennedy
B. cand inaltimea procesului alveolar în zona frontala este de minimum 9 mm
C. cand inaltimea procesului alveolar în zona frontala este de minimum 9 mm
D. cand inaltimea procesului alveolar în zona frontala este de minimum 9 mm
E. edentatii frontale neprotezate
(7 ,pag. 146) A,C,E

1603. Seile protezelor scheletate:
A. acopera crestele alveolare edentate
B. sunt suportul de fixare a dintilor artificiali
C. intervin în stabilizarea protezei
D. intervin în mentinerea protezei
E. transmit presiunile suportului muco-osos în cazul protezelor cu sprijin dento-parodontal
(7 ,pag. 272) A,B,C,D

1604. Placuta mucozala fenestrata este indicata in:
A. prezenta unui torus palatin mare situat în mijlocul boltii;
B. situatia în care pacientii nu tolereaza o placa palatinala completa;
C. toate tipurile de edentatii;
D. numai în edentaţia frontala;
E. numai în edentatia latero-laterala.
(7 ,pag. 154) A,B,C

1605. Pintenii ocluzali principali au urmatoarele functii
A. Asigura sprijinul parodontal
B. Intervin în stabilizarea orizontala a protezei
C. Intervin în mentinere
D. Mentin bratele crosetului în pozitie constanta
E. Mentin relatia ocluzala a protezei cu dintii antagonisti
(7 ,pag. 175) A,B,D,E

1606. Sistemele speciale de mentinere, sprijin şi stabilizare sunt:
A. culise
B. capse
C. magnetice
D. crosetul cervico-alveolar
E. bare cu calareti

317

(7 ,pag. 211) A,B,C,E

* 1607. Determinarea şi inregistrarea relatiei intermaxilare în edentatia partiala tratata cu
proteze scheletate:
A. Este o faza de laborator
B. Este o faza clinica realizata dupa finalizarea tratamentului preprotetic la pacientii cu stopuri
ocluzale stabile
C. Este o faza clinica realizata dupa finalizarea tratamentului proprotetic
D. Este o faza clinica realizata dupa proba scheletului metalic
E. Are ca obiectiv transferul şi pozitionarea modelelor preliminare în ocluzor sau articulator
(7 ,pag. 515) D

* 1608. Obiectivul determinarii şi inregistrarii R.I.M. este:
A. transferul modelelor de studiu în ocluzor
B. transferul şi pozitionarea modelelor de studiu în ocluzor
C. transferul şi pozitionarea modelelor de studiu în ocluzor sau articulator
D. transferul şi poziţionarea modelelor funcţionale în ocluzor sau articulator
E. nici o afirmatie nu este corecta
(7 ,pag. 515) D

*1609 . Situatiile clinice în edentatia partiala cand DVO nu mai este pastrata sunt:
A. sunt prezenti dinti restanti pe ambele maxilare care realizeaza unitati de masticatie
B. dinti restanti de pe ambele maxilare realizeaza unitati de masticatie
C. ambele maxilare edentate total
D. un maxilar este edentat total iar celalalt edentat parţial
E. edentatie frontala atat la maxilar cat şi la mandibula
(7 ,pag. 521) D

* 1610. Determinarea şi inregistrarea rapoartelor intermaxilare cu ajutorul sabloanelor de
ocluzie este indicata in:
A. toate formele de edentatie;
B. edentatia de clasa a III-a cand exista destul de multi dinti restanti;
C. cand exista cel putin patru unitati de masticatie, repartizate cate doua bilateral;
D. în situaţia cand contactele dento-dentare sunt stabile;
E. în edentatia de clasa a IV-a intinsa, cand pe arcada antagonista se afla o edentatie partiala.
(7 ,pag. 519) E

*1611. Durerile articulare din sindromul disfunctional al A. D. M. sunt consecinta directa
a:
A. traumatizarii peretelui anterior al cavitatii glenoide;

318

B. traumatizarii peretelui posterior al cavitatii glenoide;
C. contractiilor musculare nefunctionale;
D. miscarilor mandibulare disfuncţionale;
E. unei D. V. O. coborate.
(7 ,pag. 516) A

*1612 În edentatia partiala înregistrarea relatiei intermaxilare se face numai atunci când:
A. DVO este corecta
B. Exista ocluzie de obisnuinta
C. IM coincide obligatoriu cu RC
D. DVO este corecta şi relatia de ocluzie stabila
E. Exista ocluzie de obisnuinta la o DVO subdimensionata
(7 ,pag. 515) D

1613. Cand exista edentatie totala mandibulara şi edentatie termino-terminala maxilara
determinarea şi inregistrarea RIM comporta urmatorii timpi:
A. modelarea curburii vestibulare la sablonul superior
B. stabilirea nivelului şi orientarii planului de ocluzie în zona laterala pe sablonul superior
C. determinarea DVO prin ramolirea sablonului de ocluzie mandibular în zona laterala
D. inregistrarea DVO prin ramolirea ambelor sabloane în zona laterala
E. inregistrarea RC prin solidarizarea sabloanelor în zona laterala
(7 ,pag. 538) . B,C,E

1614. Cand exista edentatie totala maxilara şi edentatie termino-terminala mandibulara
determinarea şi inregistrarea RIM comporta urmatorii timpi:
A. modelarea curburii vestibulare la sablonul superior
B. stabilirea nivelului şi orientarii planului de ocluzie frontal şi lateral pe sablonul superior
C. determinarea DVO prin ramolirea sablonului de ocluzie maxilar în zona laterala
D. determinarea DVO prin ramolirea sablonului mandibular în zona laterala
E. inregistrarea RC şi solidarizarea sabloanelor de ocluzie în zona laterala
(7 ,pag. 538) A,B,D,E

1615. Pentru inregistrarea R.I.M. de ocluzie avem nevoie de
A. mase termoplastice;
B. ceara de ocluzie;
C. pasta de eugenat de zinc;
D. lacuri fluorurate;
E. sabloane de ocluzie.
(7 ,pag. 517-519) A,B,C,E


319

1616. în edentatia partiala protezabila mobil cand D.V.O. nu este pastrata, la
determinarea
relatiilor intermaxilare:
A. se folosesc sabloane deocluzie
B. se determina D.V.O. ca la edentatul total
C. se poate folosi conducerea bimanuala a mandibulei
D. nu se poate folosi conducerea unimanuala a mandibulei
E. se pot folosi atat conducerea unimanuala cat şi cea bimanuala
(7 ,pag. 521) A,B,C,E

1617. Determinarea şi inregistrarea R. I. M. cu ajutorul sabloanelor de ocluzie este
utilizata:
A. în edentatiile de clasa a-IV-a intinse sau extinse cand opus edentatiei partiale se afla o
edentatie partiala
sau totala;
B. în edentatiile de clasa a I-a şi a II-a cand nu mai sunt unitati de masticatie suficiente;
C. în edentatiile de clasa a III-a reduse;
D. în edentaţiile de clasa a III-a ample;
E. în edentatiile de clasa a IV-a intinse sau extinse, cand opus edentatiei partiale nu se afla o
edentatie partiala sau totala.
(7 ,pag. 519) A,B

1618. Relatii ocluzale incorecte se pot obtine din cauza:
A. rezistentei mici a mucoasei
B. consistentei neuniforme a valurilor de ceara
C. consistentei uniforme a valurilor de ceara
D. unui val de ocluzie din ceara, insuficient ramolit
E. nici un raspuns corect
(7 ,pag. 522) B,D

1619. Elementele contra basculante contribuie la:
A. stabilizarea orizontala a protezei;
B. transmiterea fortelor de masticatie şi pe dintii stalpi indirecti;
C. imobilizarea dintilor frontali şi refacerea punctelor de contact;
D. rigidizarea barei linguale şi a crosetului continuu;
E. toate variantele sunt corecte.
(7 ,pag. 133) . E

1620. Elementele de stabilizare ale protezei scheletate impiedica:
A. deplasarile orizontale ale protezei

320

B. bascularea prin infundarea extremitatii distale a seii terminale
C. bascularea prin desprinderea extremitatii distale a seii terminale
D. bascularea prin infundarea seii frontale
E. desprinderea completa a protezei de pe camp
(7 ,pag. 124) A

1623.Diagnosticul pozitiv în hiperemia preinflamatorie se pune pe baza următoarelor
aspecte:
A. dispariţia durerii după îndepărtarea excitantului
B. persistenţa durerii câteva minute după îndepărtarea excitantului
C. teste de vitalitate pozitive
D. răspunsuri pozitive la testele de vitalitate numai la intensităţi crescute ale excitantului
E. existenţa unui proces carios fără deschiderea camerei pulpare
B,C,E (5, pag.71)

1624.Diagnosticul diferenţial în hiperemia preinflamatorie se face cu:
A. pulpita acută seroasă parţială
B. pulpita acută purulentă totală
C. hipersensibilitatea dentinară
D. hiperestezia dentinară
E. pulpitele cronice
A,C,D (5, pag.71)

1625. În pulpita acută seroasă parţială din punct de vedere morfopatologic se constată
următoarele:
A. marginaţie leucocitară intensă
B. vasodilataţie în teritoriul pulpar, pereţi vasculari îngroşaţi, fără spaţii între celule endoteliale
C. permeabilitate scăzută a pereţilor vasculari
D. hiperfuncţie odontoblastică la periferia procesului inflamator
E. degenerescenţă a fibroblaştilor din focarul inflamator
A,D,E (5, pag.72)

1626.Din punct de vedere subiectiv, în pulpita seroasă parţială se caracterizează prin:
A. durere intensă, iradiată
B. durere vie, localizată la un anumit dinte
C. durerea poate ţine de la câteva minute la câteva ore
D. durerea nu cedează la antialgice
E. durerea este provocată de excitanţi termici, mai ales la rece
B,C,E (5,pag.73)

1627. În pulpita acută seroasă parţială examenul clinic obiectiv pune în evidenţă:
A. existenţa unui proces carios profund cu bogate depozite de dentină alterată
B. deschiderea camerei pulpare după îndepărtarea dentinei alterate
C. percuţia în ax este dureroasă
D. răspunsuri slab pozitive la testele de vitalitate termice şi electrice
E. percuţia transversală nedureroasă

321

A,B,E (5, pag. 73)

1628.Diagnosticul pozitiv în pulpita seroasă parţială se pune pe baza următoarelor semne:
A. caracterul iradiat al durerii
B. durere vie, spontană sau provocată
C. proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare
D. testele de vitalitate relevă o sensibilitate scăzută a pulpei
E. percuţia în ax pozitivă
B,C (5, pag.74)

1629.Din punct de vedere morfoptologic în pulpita acută seroasă totală se constată:
A. vasodilataţie în întreg teritoriul pulpar
B. vâscozitate pulpară crescută
C. permeabilitatea pereţilor vasculari
D. numeroase fibre conjunctive
E. fibrele de colagen sunt distruse
A,C (5, pag.75)

1630.Tabloul clinic în pulpita seroasă totală este dominat de următoarele aspecte:
A. durere spontană
B. exacerbarea durerii la diverşi excitanţi (rece, dulce, acru)
C. tendinţa de iradiere a durerii la dinţii vecini
D. durerea cedează la analgetice obişnuite
E. pacientul localizează cu uşurinţă dintele afectat
A,B,C (5, pag.76)

1631. La examenul obiectiv în pulpita seroasă totală se constată:
A. percuţia în ax negativă
B. proces carios profund, camera pulpară fiind acoperită de un strat subţire de dentină
C. sensibilitate scăzută la testele de vitalitate termice
D. apariţia picăturii de sânge la deschiderea camerei pulpare
E. apariţia picăturii de puroi în momentul deschiderii camerei pulpare
B,D (5, pag. 76)

1632. Diagnosticul pozitiv în pulpita seroasă totală se pune pe:
A. caracterul continuu a durerii
B. caracterul intens al durerii
C. hiposensibilitate la testele de vitalitate termice
D. percuţia în ax negativă
E. percuţia în ax pozitivă
A,B,E (5, paag. 76)

1633. Diagnosticul diferenţial al pulpitei seroase totale se face cu:
A. hiperemia preinflamatorie
B. pulpita acută seroasă parţială
C. pulpita acută purulentă parţială

322

D. pulpita cronică deschisă ulceroasă
E. parodontita apicală acută seroasă
B, E (5, pag.76)

1634.Aspectul morfopatologic în pulpita acută purulentă parţială cuprinde:
A. odontoblaştii îşi încep activitatea secretorie
B. se observă depunerea de dentină secundară
C. fibrele nervoase suferă procese degenerative
D. fragmentarea tecilor de mielină de pe suprafaţa fibrelor nervoase
E. fragmentarea membranei celulare
C,D,E (5, pag.77)

1635.Din punct de vedere morfopatologic puroiul din pulpita purulentă este format din:
A. granulocite vii şi moarte
B. depozite de fibrină
C. limfocite
D. celule sanguine
E.germeni microbieni
A,C,E (5, pag.78)

1636.Membrana piogenă din pulpita purulentă este alcătuită din:
A. fibre nervoase demielinizate
B. leucocite, limfocite, plasmocite
C. depozite de fibrină
D. fibre conjunctive
E. colesterol şi acizi graşi
B,C,D (5, pag.77, 78)

1637.Pulpita acută purulentă parţială se caracterizează din punct de vedere morfopatologic
prin următoarele aspecte:
A. celulele sanguine se prezintă sub diverse aspecte: integre, lizate parţial sau topite în magma
purulentă
B. leziunea inflamatorie supurată cuprinde şi teritoriul pulpar radicular
C. fibrele de colagen sunt distruse
D. fibrele nervoase prezintă o detaşare a tecii de mielină
E. apariţia focarelor de supuraţie în pulpa radiculară
A,C,D (5, pag 78)

1638.Semne clinice subiective în pulpita purulentă parţială
A. durerea durează câteva minute
B. durerea este iradiată
C. durerea apare spontan, mai ales noaptea
D. durerea este localizată
E. durerea este diminuată la cald
B,C,D (5, pag.78, 79)


323

1639.Tabloul clinic subiectiv în pulpita purulentă parţială este dominat de:
A. durere violentă, la început localizată, apoi iradiată
B. durerea poate dura câteva ore
C. exacerbarea durerii la rece
D. reducerea intensităţii durerii la rece
E. exacerbarea durerii la cald
A,B,D,E (5, pag. 79)

1640. La examenul clinic obiectiv în pulpita purulentă parţială se constată:
A. proces carios profund
B. sensibilitate scăzută la sondarea camerei pulpare
C. apariţia picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare
D.după eliminarea picăturii de puroi din camera pulpară apare o uşoară sângerare
E. prezenţa formaţiunii polipoase în continuarea pulpei dentare
A,C,D (5, pag.79)
1641.Diagnosticul pozitiv în pulpita purulentă parţială este dat de:
A. posibilitatea de localizare a dintelui
B. caracterul difuz al durerii
C. testele de vitalitate sunt pozitive la intensităţi mai mari decât cele obişnuite
D. prezenţa sângerării la deschiderea camerei pulpare
E. exacerbarea durerii la rece
A,C (5, pag. 79)

1642. Diagnosticul pozitiv în pulpita purulentă parţială se pune pe baza următoarelor
semne:
A. caracterul pulsatil al durerii
B. prezenţa picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare
C. exacerbarea durerii la cald
D. diminuarea durerii la rece
E. teste de vitalitate intens pozitive
A,B,C,D (5, pag. 79)

1643. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente parţiale se face cu:
A. pulpita seroasă totală
B. parodontita apicală acută seroasă
C. pulpita purulentă totală
D. pulpita seroasă parţială
E. parodontita apicală acută purulentă
C,D (5, pag. 79)
1644.Pulpita acută purulentă parţială poate evolua spre:
A. pulpită seroasă corono-radiculară
B. pulpită purulentă corono-radiculară
C. pulpită cronică deschisă ulceroasă
D. gangrenă pulpară
E. necroză pulpară

324

B,C,D (5, pag.79)

1645. Diagnosticul pozitiv în pulpita purulentă totală se stabileşte pe baza următoarelor
aspecte clinice:
A. caracterul lancinant al durerii
B. sensibilitate la percuţia în ax
C. caracterul pulsatil al durerii
D. apariţia picăturii de puroi
E. apariţia picăturii de sânge
B,C,D (5, pag. 80)

1646.Diagnosticul pozitiv în pulpita purulentă totală se pune pe:
A. calmarea temporară a durerii la lichide reci
B. teste de vitalitate reduse
C. caracterul pulsatil al durerii
D. sensibilitate la percuţia în ax
E. calmarea durerii la cald
A,B,C,D (5, pag. 80)

1647.Diagnosticul diferenţial al pulpitei purulente totale se face cu:
A. parodontita apicală acută purulentă
B. pulpita purulentă parţială
C. pulpita seroasă totală
D. pulpita seroasă parţială
E. parodontita apicală cronică
A,B,C (5, pag.80)

1648.Pulpitele cronice se clasifică în:
A. pulpite cronice ulceroase
B. pulpite cronice polipoase
C. pulpite cronice granulomatoase
D. pulpite cronice edematoase
E. granulom intern Palazzi
A,B,C,E (5, pag.80)

1649.Pulpite cronice se clasifică în:
A. pulpită cronică închisă scleroatrofică
B. pulpită cronică deschisă granulomatoasă
C. pulpită cronică închisă polipoasă
D. pulpită cronică hiperplazică
E. pulpită cronică deschisă ulceroasă
A,B,D,E (5, pag.80)

1650.Pulpitele cronice deschise pot să succeadă:
A. parodontitei apicale cronice
B. gangrenei pulpare simple

325

C. pulpitei purulente parţiale
D. hiperemiei preinflamatorii pulpare
E. pulpitei seroase totale
C,D,E (5, pag.80)

1651.În pulpita cronică deschisă ulceroasă, la examenul microscopic se constată:
A. pe o secţiune axială se constată, la examenul microscopic, prezenţa a cinci straturi diferite
B. un strat superficial reprezentat de un bogat infiltrat celular compus din limfocite, histiocite,
fibrocite şi plasmocite
C. prezenţa unui strat superficial ce prezintă zone de necroză
D.prezenţa unui strat profund ce poate prezenta centre de degenerescenţă calcară, concretizată în
formarea de pulpoliţi
E. prezenţa unui strat profund ce prezintă centre de degenrescenţă coloidă sau grăsoasă
A,C,D,E (5, pag. 83,84)
1652.La examenul subiectiv în pulpita cronică deschisă ulceroasă se constată:
A. apariţia uneori a durerii în actul masticator
B. existenţa unui proces carios mai vechi cu antecedente dureroase
C. percuţia în ax pozitivă
D. durere spontană şi intensă
E.în general această afecţiune a pulpei nu este dureroasă
A,B,E (5, pag. 84)

1653.Examenul obiectiv în pulpita cronică deschisă ulceroasă evidenţiază:
A. la palparea cu sonda a pulpei descoperite apare durere vie
B. camera pulpară este ocupată de o formaţiune polipoasă de aspect moale
C. proces carios profund cu bogate depozite de dentină alterată
D. deschidere larga a camerei pulpare
E. percuţia transversală este pozitivă
C,D (5, pag.85)

1654. La examenul obiectiv în pulpita cronică deschisă ulceroasă se constată:
A. înţeparea cu sonda, în profunzime, a pulpei provoacă o durere destul de vie cu sângerare
abundentă
B. percuţia în ax şi percuţia transversală nu dau răspunsuri pozitive
C. pulpa prezintă ulceraţii superficiale
D.camera pulpară este ocupată de o formaţiune polipoasă de aspect moale
E. testele de vitalitate sunt intens pozitive
A,B,C (5, pag.85)

1655.În pulpita cronică deschisă ulceroasă diagnosticul pozitiv se pune pe următoarele
semne:
A. răspuns pozitiv la percuţia în ax
B. teste de vitalitate negative
C. lipsa durerii şi apariţia ei în anumite circumstanţe
D. camera pulpară deschisă
E. absenţa sângerării la înţeparea pulpei cu sonda

326

C,D (5, pag.85)

1656. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice deschise ulceroase se face cu:
A. necroza pulpară
B. pulpita cronică deschisă polipoasă
C. granulomul intern Palazzi
D.gangrena pulpară
E. pulpita cronică închisă propriu-zisă
A,B,D (5, pag.85)

1657.Pulpita cronică deschisă ulceroasă poate evolua spre:
A. pulpită cronică închisă
B. pulpită cronică deschisă polipoasă
C. gangrenă pulpară
D. reacutizare
E. necroză pulpară
C,D,E (5, pag.85)

1658.În pulpita cronică deschisă granulomatoasă din punct de vedere morfopatologic se
observă:
A. o formaţiune cu aspect polipos constituită din ţesut de granulaţie
B. transformare granulomatoasă a pulpei şi infiltrat inflamator
C. număr scăzut de celule conjunctive şi puţine capilare
D. celule conjunctive în raport mult mai mare faţă de fibre decât în pulpa normală
E. la suprafaţa formaţiunii granulomatoase se poate constata prezenţa unui epiteliu pavimentos
A,B,E (5, pag. 86)

1659, Diagnosticul pozitiv în pulpita cronică polipoasă se pune pe:
A. carie profundă fără deschiderea camerei pulpare
B. prezenţa unei formaţiuni polipoase aflată în continuarea pulpei dentare
C. la înţeparea formaţiunii polipoase în profunzime apare sensibilitate
D. testele de vitalitate sunt intens pozitive
E. înţeparea polipului cu sonda nu provoacă sângerare
B,C (5, pag. 87)

1660.Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice deschise polipoase se face cu:
A. gangrena pulpară
B. polipul gingival
C. pulpita acută seroasă
D. necroza pulpară
E. pulpita cronică deschisă ulceroasă
B,D,E (5, pag. 87)

1661.Pulpita cronică deschisă polipoasă poate evolua spre:
A. pulpită seroasă
B. pulpită purulentă

327

C. gangrenă pulpară
D. pulpită cronică ulceroasă
E. parodontită apicală acută
A,B,C (5, pag. 87)

1662.Pulpitele cronice închise se caracterizează prin:
A. în structura pulpei nu apar modificări morfopatologice
B. procesul inflamator are o evoluţie rapidă
C. se dezvoltă în condiţiile unei camere pulpare închise
D. în granulomul intern pulpopatia se dezvoltă aparent steril
E. în majoritatea cazurilor au o evoluţie asimptomatică din punct de vedere clinic
C, D,E (5, pag.88)

1663.Din punct de vedere simptomatologic pulpita cronică închisă propriu-zisă se
caracterizează prin:
A. lipsa aproape totală a semnelor subiective
B. dintele prezintă sensibilitate la excitanţi termici şi chimici
C. testele de vitalitate dau răspunsuri pozitive la intensităţi foarte mari ale excitantului
D. dintele prezintă o obturaţie mare, veche cu procese de carie secundară
E. la deschiderea camerei pulpare apare sensibilitate dureroasă crescută
A,C,D (5, pag.89)

1664. În pulpita cronică propriu-zisă diagnosticul diferenţial se face cu:
A. pulpita cronică închisă granulomatoasă
B. pulpita cronică deschisă granulomatoasă
C. parodontita apiclă cronică
D. pulpita cronică deschisă ulceroasă
E. necroza pulpară
A,D,E (5, pag.90)

1665.Evoluţia unei pulpite cronice închise propriu-zise se poaet face spre:
A. exacerbarea unor focare de inflamaţie pulpară cu caracter subacut
B. parodontită apicală acută circumscrisă
C. necroză pulpară
D. granulom intern Palazzi
E. gangrenă pulpară
A,C,E (5, pag.90)

1666.Diagnosticul pozitiv în pulpita cronică închisă propriu-zisă este dat de:
A. scăderea considerabilă a vitalităţii la diferite teste de vitalitate
B. prezenţa unui proces carios profund
C. prezenţa unei obturaţii ce nu interesează camera pulpară
D. prezenţa unei carii secundare sau a recidivei de carie
E. trepanarea exploratoare a peretelui de dentină pulpar evidenţiază sensibilitate
A,B,C,D (5, pag.90)


328

1667. Din punct de vedere morfopatologic în pulpita cronică închisă hiperplazică se
observă:
A. transformare granulomatoasă în pulpa apicală
B. transformarea pulpei într-un ţesut epitelial
C. multiplicare activă a ţesutului conjunctiv cu formare de ţesut de granulaţie
D. apariţia zonelor de demineralizare dentinară
E. micşorarea camerei pulpare şi a canalului radicular
A,C,D (5, pag.91,92)

1668.Diagnosticul pozitiv în granulomul intern Palazzi este dat de:
A. sensibilitate scăzută a pulpei la testele de vitalitate
B. sensibilitate crescută a pulpei la agenţi termici
C. modificarea conturului camerei pulpare observată la examenul diafanoscopic
D. imaginea radiologică de rezorbţie a dentinei apare sub forma pete de culoare deschisă,
regulată ca formă
E. lărgire a camerei pulpare observată la examenul radiologic în localizarea coronară a leziunii
A, C, E (5, pag. 91, 92)

1669.Diagnosticul diferenţial al granulomului intern Palazzi se face cu:
A. pulpite cronice deschise
B. gangrena pulpară
C. granulomul chistic
D. pulpita cronică închisă propriu-zisă
E. necroza pulpară
D,E (5, pag.92,93)

1670.Pulpita cronică închisă hiperplazică poate evolua spre:
A. gangrenă pulpară
B. necroză pulpară
C. fractură spontană a dintelui
D. perforaţie radiculară
E. pulpită cronică închisă propriu-zisă
B,C,D (5, pag. 91, 92)


*1671 Mezializarea protezei scheletate mandibulare este favorizata de:
A. creste edentate mandibulare descendente spre distal
B. contacte premature protruzive în relatie centrica
C. torus mandibular nefoliat
D. montarea dinţilor artificiali laterali în afara crestei
E. proces alveolar retentiv în zona linguala centrala
(7 ,pag. 123) B

*1672 Efectul de parghie al protezei asupra dintilor stalpi poate fi evitat sau diminuat
prin:

329

A. plasarea pintenilor ocluzali în fosetele distale ale dintilor stalpi
B. solidarizarea dintilor stalpi
C. utilizarea crosetelor cu brate retentive cat mai rigide
D. neutralizarea sistemelor speciale articulate
E. neutilizarea ruptorilor sau amortizorilor de forte
(7 ,pag. 136) B

*1673 Cea mai mare forta masticatorie actioneaza la nivelul:
A. primului molar (7 ,pentru alimentele dure la nivelul molarului 1si 2);
B. molarului 2;
C. premolarului 1;
D. premolarului 2;
E. molarului 3
(7 ,pag. 115) A

*1674 Distalizarea protezelor scheletate:
A. Este favorizata de creasta mandibulara ascendenta distal
B. Este favorizata de creasta maxilara descendenta distal
C. Este oprita de dintii restanti frontali
D. Este oprita de conectorii secundari interdentari de pe dintii laterali
E. Nu este influentata de functia de încercuire a crosetelor
(7 ,pag. 123) D

1675 Fortele functionale de masticatie sunt:
A. intermitente
B. de intensitate variabila în functie de consistenta alimentelor
C. continue
D. cu directie preponderent verticala
E. cu directie preponderent orizontala
(7 ,pag. 110-111) A,B,D

1676 La o proteza scheletata elementele contrabasculante contribuie suplimentar la:
A. stabilizarea orizontala a protezei
B. imobilizarea dintilor frontali şi refacerea punctului de contact
C. stabilizarea verticala a protezei
D. transmiterea fortelor de masticatie şi pe dintii stalpi indirecti
E. rigidizarea protezei
(7 ,pag. 130) A,B,D,E

1677. Deplasarea verticală a protezei prin desprindere este favorizata de:

330

A. fortele date de alimentele lipicioase
B. musculatura coboratoare
C. musculaura ridicatoare
D. supraextensia seilor
E. gravitatia cand la maxilar exista putini dinti restanti
(7 ,pag. 114) A,B,D,E

1678. Deplasarea verticală a protezelor prin înfundare apare in:
A. deglutitie
B. bruxism
C. presiuni exercitate cu limba
D. echilibrare incorecta a ocluziei
E. DVO marita
(7 ,pag. 117) A,B,D,E

1679. Fortele functionale de masticatie pot deveni nocive în urmatoarele situatii:
A. au intensitate mare
B. actioneaza continuu
C. DVO supraevaluata
D. DVO subevaluata
E. au componente predominant oblice şi orizontale
(7 ,pag. 112) A,B,C,E

1680. La protezele acrilice, cand forta functionala actioneaza asupra dintilor artificiali,
solicitarea suportului muco-osos depinde de:
A. extinderea bazei protezei
B. rezilienta mucoasei
C. rezistenta parodontiului
D. extinderea şi precizia adaptarii seilor
E. intensitatea şi directia fortelor
(7 ,pag. 111) . A,B,D,E

1681. Mezializarea protezelor scheletate este o tendinta de deplasare care apare in:
A. edentatii mandibulare terminale cu creste descendente spre distal
B. edentatii mandibulare terminale cu creste ascendente spre distal
C. edentatii maxilare terminale cu creste ascendente spre distal
D. edentatii maxilare terminale cu creste descendente spre distal
E. contacte premature protruzive în R.C.
(7 ,pag. 119). B,D,E


331

1682. Fortele functionale de masticatie pot deveni nocive cand:
A. nu se transmit în axul dintilor restanti;
B. au intensitate mare;
C. actioneaza continuu;
D. acţioneaza intermitent;
E. exista o hiperactivitate musculara.
(7 ,pag. 116) A,B,C,E

1683. Mijloacele auxiliare pentru mentinerea protezelor partiale sunt:
A. adeziunea;
B. retentivitatea tuberozitatilor;
C. tonicitatea musculara;
D. fricţunea dintre dinţii restanţi şi elementele constitutive ale protezei scheletate;
E. succiunea
(7 ,pag. 120) A,B,C,D

1684. Bascularea prin infundarea extremitatii distale a seilor protezei scheletate poate fi
limitata de:
A. amprenta functionala necompresiva la mandibula
B. sei terminale extinse la maximum
C. evitarea acoperirii tuberculului piriform de catre seile terminale
D. conectori principali maxilari mai ingusti decat intinderea edentaţiei
E. captusirea seilor pentru a compensa resorbtia în timp a crestelor
(7 ,pag. 136) B,E

1685. Bascularea cu infundare poate fi diminuata prin:
A. amprente de compresiune
B. sei terminale cu extindere maxima
C. sei terminale cu extindere minima
D. captusirea seilor
E. conectori principali la maxilari de latime echivalenta cu intinderea edentatiei
(7 ,pag. 134) A,B,D,E

*1686. Care sunt cauzele lipsei de mentinere a unei proteze scheletate:
A. crosete prea lungi
B. contacte ocluzale functionale
C. sei supraextinse
D. dinţi montaţi pe mijlocul crestei
E. modelarea convexa a versantelor externe ale seilor protetice
(7 ,pag. 550) C

332


*1687. Ce fel de contacte interdentare trebuie sa aiba în masticatie protezele uniterminale:
A. contacte interdentare pe partea activa cat şi pe partea de balans
B. contacte interdentare pe partea pasiva
C. contacte interdentare numai pe partea activa
D. contacte interdentare numai pe partea de balans
E. fara contacte interdentare
(7 ,pag. 542) C

*1688. La cat timp dupa inserarea protezei partiale mobilizabile se stabileste sedinta de
reexaminare:
A. 72 ore
B. 3-4 zile
C. o saptamana
D. 24 ore
E. 6 ore
(7 ,pag. 546) . D

* 1689. Pentru verificarea bascularii laterale în cazul protezelor scheletate, ce trateaza
edentatii terminale se fac:
A. presiuni pe cuspizii vestibulari ai dintilor laterali
B. presiuni pe cuspizii orali ai dintilor laterali
C. presiuni pe extremitatea distata a seii
D. presiuni pe elementele de menţinere indirecta
E. presiuni vestibulo-orale în zona frontala
(7 ,pag. 540) A

*1690 Contactele premature pe pintenii ocluzali se desfiinteaza prin:
A. Retusarea cuspidului antagonist
B. Slefuirea fosetei-gazda a pintenului
C. Slefuirea fetei ocluzale a pintenului
D. Slefuirea fetei dinspre foseta-gazda a pintenului
E. Redeterminarea relatiilor ocluzale
(7 ,pag. 542) C

*1691. Contactele interdentare multiple trebuie sa se regaseasca în :
A. doar în intercuspidarea maxima
B. doar în relatie centrica
C. atat în intercuspidare maxima cat şi în relatie centrica
D. în pozitie de cap la cap

333

E. nici un raspuns nu este corect
(7 ,pag. 542). C

*1692 Obiectivele echilibrarii ocluzale a protezelor scheletate sunt:
A. crearea de contacte simultane pe toti dintii
B. crearea de contacte stabile pe dintii naturali şi artificiali
C. crearea de contacte stabile în RC
D. crearea de contacte stabile în IM
E. toate
(7 ,pag. 541) . E

1693 Dupa aplicarea protezei scheletate în cavitatea bucala pacientul trebuie instruit:
A. sa spele proteza cu apa fiarta
B. sa foloseasca prafuri abrazive
C. poate folosi un amestec de apa şi otet o data pe saptamina
D. sa spele proteza numai seara
E. sa nu foloseasca substante chimice sau alcool
(7 ,pag. 575) C,E

1694 Inainte de aplicarea protezei scheletate în cavitatea bucala:
A. proteza se pastreaza intr-un vas cu apa pina la venirea pacientului
B. plusurile fine de acrilat de pe fata interna a crosetelor nu se indeparteaza
C. se controleaza montarea şi aspectul dintilor artificiali
D. se verifica stabilitatea şi mentinerea
E. se apreciaza gradul de finisare al protezei
(7 ,pag. 567) A,C,E

1695. Insertia protezei scheletate se va face:
A. prin presiuni mari
B. cu degetele pe bratul retentiv al crosetelor
C. dupa ce tehnica este demonstrata de medic
D. muscand pe proteza în scopul asezarii ei pe campul protetic
E. cu degetele pe crosete la nivelul pintenilor
(7 ,pag. 572) C,E

1696. Durerea localizata la nivelul crestelor aparuta la aplicarea protezelor scheletate în
cavitatea bucala:
A. se poate datora unor plusuri acrilice pe fata externa a seilor
B. poate fi data de contacte premature şi interferente
C. poate sa apara datorita unor pliuri longitudinale ale mucoasei intinse la amprentare

334

D. necesita localizarea zonei dureroase şi inlaturarea cauzei
E. se poate datora unei mucoase subtiri şi atrofice
(7 ,pag. 577) B,D,E

1697. Muscarea limbii sau a obrajilor aparute la proteza scheletata:
A. muscarea limbii se poate datora montarii linguale a dintilor
B. muscarea limbii se poate datora montarii în pozitie"cap la cap"a cuspizilor linguali
C. se intalneste la pacientii tineri
D. muscarea obrazului se poate datora unui tonus muscular scazut
E. necesita intotdeauna remontarea dintilor
(7 ,pag. 580) A,B,D

1698. Acumularea de alimente sub proteza se datoreaza
A. lipsei de mentinere a protezei;
B. departarii marginilor seii de zonele retentive ale crestei;
C. atrofia în timp a crestei;
D. lipsei de adaptare a seilor necorectate prin captusire;
E. lipsei de stabilitate a protezei.
(7 ,pag. 551 A,B,C,D)

1699 . Desprinderea protezelor scheletate de pe campul protetic poate aparea în
urmatoarele situatii:
A. sei supraextinse peste limitele fiziologice;
B. crosete foarte elastice;
C. dintii artificiali montati la mandibula sunt prea lingualizati;
D. dinţii artificiali montaţi în afara muchiei crestelor;
E. doar raspunsurile C şi D sunt corecte.
(7 ,pag. 550) A,B,C,D

1700 . Dezinsertia unei proteze scheletate de pe campul protetic se face:
A. cu forte bilaterale simultane
B. actionand asupra varfurilor bratelor retentive ale crosetelor
C. actionand asupra portiunii rigide a bratelor retentive ale crosetelor
D. folosind indexul la protezele superioare
E. folosind indexul la protezele inferioare
(7 ,pag. 543) . A,C,D

1701. Durerea provocata de o proteza partiala noua poate avea drept cauze:
A. Conectori principali rigizi
B. Margini ascutite ale seilor

335

C. Contacte premature şi interferente ocluzale
D. Mucoasa subtire şi atrofica
E. Contur neregulat al crestelor
(7 ,pag. 547-548) . B,C,D,E

1702 . Producerea unui zgomot se datoreaza:
A. lipsei de mentinere a protezei
B. este sesizat la inchiderea gurii prin lovirea dintilor intre ei
C. unei dimensiuni verticale prea mici
D. dintii din acrilat produc mai usor acest zgomot
E. dintii din portelan nu produc zgomot
(7 ,pag. 553) A,B

1703. Localizarile frecvente ale durerii dupa aplicarea protezei sunt:
A. la nivelul torusului mandibular
B. la nivelul comisurii bucale
C. la periferia campului protetic
D. la nivelul dintelui stalp
E. la nivelul crestelor
(7 ,pag. 547) . C,D,E

*1704. în intercuspidare maxima la pacientii cu ocluzie labiodonta, dintii anteriori se
gasesc:
A. în relatie distalizata
B. în relatie mezializata
C. în relatie cap la cap
D. în relaţie inversa
E. în protruzie maxima
(8 ,pag. 160) C

*1705 . în miscarea de protruzie, dezocluzia dintilor cuspidati se realizeaza lent daca:
A. dintii laterali au cuspizi inalti
B. dintii laterali au parodontiu sanatos
C. pacientul are ghidaj canin
D. pacientul are ghidaj de grup lateral
E. panta palatinala este mai lina, mai orizontala
(8 ,pag. 162) E

* 1706. Trauma ocluzala secundara apare cand solicitarile ocluzale actioneaza:
A. doar asupra cuspizilor vestibulari inferiori

336

B. asupra unui dinte cu paradontiu sanatos
C. doar asupra unui dinte cu radacini curbe
D. asupra unui dinte cu paradonţiu slabit în prealabil
E. doar asupra unui dinte rotit în ax
(8 ,pag. 151) D

*1707 Contactele premature în R.C. pot devia mandibula spre anterior afectand propulsia
prin:
A. Abraziunea exagerata a dintilor laterali
B. Afectarea parodontala a dintilor laterali
C. Hipoactivitate musculara
D. Afectare parodontala a dintilor anteriori
E. Inactivitate musculara
(8 ,pag. 158) . D

* 1708. Teoria functionalista Pankey-Mann-Schyles afirma urmatoarele criterii ale ocluziei
functionale:
A. în propulsie sa nu existe contact intre dintii posteriori
B. în lateralitate sa existe contact pe partea nelucratoare
C. în lateralitate sa se realizeze un ghidaj de grup lateral, excluzand caninul
D. Intercuspidarea maxima este anterioara pozitiei de relatie centrica cu 1,3 – 1,5 mm
E. Nu toti subiectii au Long Centric
(8 ,pag. 147) A

*1709 Care din următoarele afirmaţii privind teoria gnatologică sunt corecte :
A. IM nu coincide cu RC
B. stopurile ocluzale din grupurile I şi III sunt de tip tripodic
C. deglutiţia nu se efectuează în RC
D. în protruzie prezenţa contactelor la nivelul dinţilor posteriori
E. mişcarea de lateralitate se face întotdeauna cu conducere canină
(8 ,pag. 146) . B

1710 . Criteriile ocluziei functionale conform teoriei functionaliste sunt:
A. în propulsie sa nu existe contact intre dintii posteriori
B. Miscarea de lateralitate se face totdeauna cu conducere canina
C. Intercuspidarea maxima (8 ,IM) este anterioara pozitiei de relatie centrica (8 ,RC)
D. în miscarea de lateralitate nu trebuie sa existe contacte pe partea nelucratoare
E. Sa nu existe interferente pe parcursul long centricului
(8 ,pag. 147) . A,C,D,E


337

1711 . Scoala romaneasca considera ca o ocluzie functionala trebuie sa indeplineasca o serie
de criterii:
A. Coincidenta intre RC şi IM
B. Stopuri ocluzale multiple şi stabile în RC
C. Absenta interferentelor pe partea lucratoare în miscarea de lateralitate
D. Contacte ocluzale în suprafata intre dinti
E. Dezocluzia dintilor cuspidati în miscarea de propulsie
(8 ,pag. 148) . B,C,E

1712. Criteriile ocluziei functionale dupa teoria gnatologica sunt
A. Deglutitia sa se efectueze totdeauna în RC
B. Miscarea de lateralitate sa se realizeze cu ghidaj de grup lateral, inclusiv caninul
C. Toti indivizii sa prezinte point – centric
D. Daca exista long – centric, IM şi RC sa se realizeze la aceeasi dimensiune verticala
E. La nivelul stopurilor ocluzale din grupa I şi III sa se realizeze contact tripodic
(8 ,pag. 146) . A,C,E

1713 . Deraparea mandibulei din relatie centrica se datoreste:
A. Prezentei unui"long centric"
B. Unui trismus centric
C. Unor contacte dentare care se fac pe pante inclinate
D. Unor contacte dentare care se fac cuspid pe cuspid
E. Unor contacte dentare de tip cuspid-foseta
(8 ,pag. 149). C,D

1714 . Prin stopuri ocluzale stabile se intelege
A. Prezenta contactelor ocluzale care impiedica migrarile dentare
B. Prezenta contactelor ocluzale care impiedica migrarile dentare care compenseaza abrazia
dentara
C. în RC contactele dento-dentare trebuie sa fie intotdeauna aceleasi
D. în IM contactele dento-dentare nu este nevoie sa fie intotdeauna aceleasi
E. Mandibula sa nu derapeze în nici un sens
(8 ,pag. 149) . A,C,E

1715 . Trauma ocluzala primara se caracterizeaza prin:
A. apare pe un parodontiu sanatos
B. apare pe un parodontiu slabit
C. forta ce se exercita asupra dintelui este normala
D. forta este exercitata în afara axului lung al dintelui
E. forta are o intansitate normala dar prelungita în timp

338

(8 ,pag. 151) . A,D,E

1716. Etiologia interferentelor lucratoare în miscarea de lateralitate poate fi:
A. inaltimea prea mare a cuspizilor vestibulari mandibulari
B. grosimea prea mare a versantelor interne ale cuspizilor vestibulari
C. un ghidaj canin prea deschis
D. inaltimea prea mica a cuspizilor vestibulari maxilari
E. grosimea prea mica a versantelor interne ale cuspizilor vestibulari
(8 ,pag. 168) . A,B,C

1717 . Sindromul molarului de 6 ani se caracterizeaza prin urmatoarele semne patologice:
A. mezioversiunea molarilor 2 şi 3 mandibulari
B. mobilizarea premolarului unu de parte opusa
C. aparitia diastemei
D. linguoversiunea molarilor 2 şi 3 mandibulari
E. abrazia dintilor frontali
(8 ,pag. 164) . A,C,D

1718 . Factorii care tulbură armonia dintre ghidajul anterior şi mişcările funcţionale ale
mandibulei sunt (8 ,după Ramfjord şi Ash) :
A. Pulpitele acute
B. Distrucţiile coronare
C. Edentaţia
D. Parodontopatia
E. Echilibrarea ocluzală necorespunzătoare
(8 ,pag. 159) . B,C,D,E

1719 . Scoala romaneasca de ocluzologie sustine urmatoarele, cu privire la ocluzie:
A. existenta long-centricului
B. existenta wide-centricului
C. miscarile de lateralitate în timpul masticatiei se fac fara contacte dento-dentare
D. stopurile ocluzale stabile, multiple şi simultane sa se realizeze în RC
E. stopurile ocluzale stabile,simultane şi multiple sa se realizeze în IM
(8 ,pag. 148-149) . A,B,D,E

1720 . În cadrul fenomenului Thielemann :
A. Când interferenţa este cauzată de un ultim molar mandibular este afectat un incisiv maxilar de
aceeaşi
parte

339

B. Când interferenţa este cauzată de un ultim molar maxilar este afectat un incisiv maxilar de
aceeaşi parte
C. Când interferenţa este cauzată de un ultim molar mandibular este afectat un incisiv maxilar de
partea opusă
D. Când interferenţa este cauzată de un ultim molar maxilar este afectat un incisiv maxilar de
partea opusă
E. Când există interferenţe bilaterale sunt afectaţi incisivi din ambele părţi
(8 ,pag. 162-163) . B,C

*1721 . Fremitus-ul este:
A. mobilitatea unui dinte cu punga parodontala de 2 mm
B. mobilitatea fiziologica a dintelui în alveola
C. mobilitatea unui dinte în ax
D. mobilitatea patologica a unui dinte în cursul unei miscari mandibulare cu contacte dento-
dentare sesizata
prin palpare
E. sunetul pe care il fac dintii la intercuspidare maxima în situatia unor contacte premature
(8 ,pag. 187) . D

* 1722. Semnele musculare ale disfunctiei temporo-mandibulare sunt:
A. Durerea iradiata (8 ,referita, miofasciala);
B. Hipertrofii musculare;
C. Limitarea unei miscari mandibulare;
D. Devierea de la traseul normal al unor miscari mandibulare;
E. Toate raspunsurile sunt corecte.
(8 ,pag. 189-190) . E

*1723 . Semne radiologice ale disfunctiei mandibulo-craniene sunt:
A. leziuni carioase
B. leziuni periapicale odontogene
C. necroza pulpara
D. rarefacţia pereţilor sinusali
E. ingustarea spatiului periodontal
(8 ,pag. 188,189) . B

*1724 . Abraziunea patologică generalizată:
A. Reduce lăţimea suprafeţelor ocluzale la dinţii laterali
B. Accentuează curba transversală de ocluzie
C. Se opreşte la ecuatorul dinţilor
D. De regulă DVO este păstrată

340

E. De regulă se însoţeşte de rezorbţia procesului alveolar
(8 ,pag. 184) . D

*1725 . Miloliza reprezintă :
A. o faţetă de abrazie
B. o leziune carioasă
C. o leziune cuneiformă situată strict în smalţ
D. o hipoplazie radiculară
E. o hipercementoză radiculară
(8 ,pag. 183) . C

*1726 . în patologia de origine ocluzala nu se intervine în sensul terapiei ocluzale specifice,
în urmatoarele situatii:
A. dizarmonii ocluzale
B. fonatie nesatisfacatoare acuzata de pacient
C. fizionomie nesatisfacatoare acuzata de pacient
D. disfunctie ocluzala
E. intercuspidare de necesitate
(8 ,pag. 178, 179, 181) . A

1727 . Despre abrazia patologica sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. poate fi generalizata sau localizata
B. forma generalizata apare cel mai des în bruxism
C. forma generalizata este şi excentrica
D. fatetele de uzura sunt mai mate decat restul dintilor
E. fatetele de uzura semnifica un contact prematur sau o interferenta.
(8 ,pag. 183-184) . A,B,E

1728 . Semnele dentare în disfunctia mandibulo-craniana sunt:
A. miloliza
B. mobilitatea dentara
C. abrazia patologica sectoriala
D. fenomenul tieleman
E. odontalgii.
(8 ,pag. 183-188) . A,C,E

1729. Sindromul algodisfunctional miofascial (8 ,SAM):
A. este o entitate patologica din cadrul disfunctiei temporo-mandibulare
B. factorii ocluzali nu intervin în patologia SAM
C. nu beneficiaza de tratament ocluzal

341

D. se manifesta prin durere, spasme, redoare si/sau oboseala musculara
E. are punct de plecare articular.
(8 ,pag. 181-182) . A,D

1730 . Slefuirea selectiva în miscarea de lateralitate:
A. trebuie sa pastreze stopurile ocluzale
B. se reduce din versantele cuspidiene
C. daca obstacolul este intre varfurile cuspidiene se reduc ambele stopuri ocluzale
D. pentru obstacolele lucratoare se slefuieste dupa regula BULL
E. pentru obstacolele nelucratoare se slefuieste dupa regula LUBL.
(8 ,pag. 231-232) . A,B

1731 . Modificarile laminei dura ca semn radiologic al disfunctiei craniomandibulare sunt:
A. ingrosare
B. largirea spatiului periodontal
C. intrerupere
D. resorbţia limbusului alveolar
E. rarefactie osoasa periapicala
(8 ,pag. 188) . A,C

1732 . Semnele dentare ale disfunctiei temporo-mandibulare sunt:
A. Miloliza;
B. Fisuri/fracturi coronare;
C. Abraziunea patologica;
D. Hiperestezie dentinara;
E. Necroza pulpara.
(8 ,pag. 183-184) . A,B,C,E

1733 . Semnele paraclinice articulare ale disfunctiei temporo-mandibulare sunt:
A. Subluxatii ale condilului mandibular;
B. Spatiu articular largit;
C. Atrofia tuberculilor articulari;
D. Neregularitaţi ale contururilor osoase;
E. Scleroza osoasa subcorticala
(8 ,pag. 191) . A,C,D,E

1734 . Semnele parodontale ale disfunctiei temporo-mandibulare sunt:
A. Fenomenul Thieleman;
B. Fisura Stillman;
C. Tremele secundare;

342

D. Pungile parodontale;
E. Fremitus.
(8 ,pag. 187-188) . A,B,C,E

1735. Abrazia patologica generalizata:
A. apare în bruxism
B. DVO este micsorata
C. DVO nu este modificata
D. este neconforma cu varsta biologica
E. este în concordanta cu varsta biologica
(8 ,pag. 184). A,C,D

1736 . Gutierele ocluzale au rol in:
A. amendarea artralgiilor temporomandibulare
B. amendarea mialgiilor ocluzogene
C. impiedica abrazia dentara
D. pun în repaus condilii mandibulari prin scaderea DVO
E. impiedica trauma ocluzala
(8 ,pag. 227) . A,B,C,E

1737 . Aspectele patologice ale unui contact prematur se manifesta prin:
A. mobilitate
B. fremitus
C. zgomot clar la percutie
D. retractie parodontala
E. modificarea dinamicii mandibulare
(8 ,pag. 210, 178, 181) . A,B,D,E

* 1738. La maxilar muschii dislocatori ai protezei totale sunt:
A. Muschii valului palatin
B. Buccinatorul
C. Orbicularul
D. Ridicatorul propriu al buzei superioare
E. Rizorius
(6 ,pag. 34) . A

*1739 . Torusul mandibular prezinta urmatoarele caractere:
A. Apare dupa o extractie dificila
B. E situat în zona linguala centrala
C. E situat sub linia oblica interna

343

D. E situat lingual în dreptul premolarilor
E. Nu creaza dificultati în protezare
(6 ,pag. 27) . D

*1740 . Mucoasa pasiv mobila are urmatoarele caracteristici:
A. este foarte aderenta la periost
B. nu poate fi mobilizata de medic
C. are o latime intre 1-3mm
D. are o laţime intre 1-5mm
E. este situata la distanta de fundurile de sac vestibulare
(6 ,pag. 25) . C

*1741 . Zona tuberculului piriform:
A. este o zona de sprijin
B. este una de inchidere marginala
C. este atat o zona de sprijin, cat şi una de inchidere marginala
D. are ca limita anterioara fata meziala a molarulu de 12 ani
E. trebuie evitata de catre baza protezei, deoarece este un element negativ
(6 ,pag. 40) . C

*1742 . Mucoasa pasiv-mobila:
A. Este aderenta de periost
B. Poate fi mobilizata de miscarile functionale ale pacientului
C. Are o latime de 4 mm
D. Cu cât este mai îngusta succiunea este mai buna
E. Nu are tesut submucos lax.
(6 ,pag. 25). B

*1743. Prin câmp protetic se înţelege
A. zona de sprijin
B. zona de succiune
C. totalitatea ţesuturilor care vin în contact cu proteza
D. mucoasa fixă
E. mucoasa mobilă
(6 ,pag. 19) . C

*1744 . Torusul palatin
A. este situat în regiunea posterioară a apofizelor alveolare
B. are rol în menţinerea şi stabilizarea protezei
C. este situat pe sutura palato-maxilară

344

D. este vizibil de la inspecţie sau la palpare
E. se asociază cu o boltă adâncă
(6 ,pag. 20) . D

1745 . Conduita terapeutica în cazul torusului mandibular poate sa fie de:
A. Exereza chirurgicala
B. Amprenta compresiva
C. Folierea modelului preliminar
D. Folierea modelului final
E. Rascroirea bazei protezei la acest nivel
(6 ,pag. 27-47) . A,C,D

1746 . Campul protetic edentat total este format din
A. zona de sprijin
B. zona de adeziune
C. zona de succiune
D. zona de menţinere
E. zona de stabilitate
(6 ,pag. 19) . A,C

1747. Ce se intelege prin expresia"camp protetic"la edentatul total:
A. Totalitatea tesuturilor din cavitatea bucala
B. Totalitatea tesuturilor care vin în contact cu proteza respectiva
C. Crestele edentate restante
D. Teritoriul biologic pe care se aplica proteza mobilizabila
E. Fibromucoasa palatina
(6 ,pag. 19) . B,D

1748 . Mucoasa pasiv mobila:
A. Are o latime intre 1 şi 3 mm.
B. Este situata în apropierea fundurilor de sac vestibulare.
C. Face trecerea spre fibromucoasa palatina.
D. Prin cresterea laţimii favorizeaza fenomenul de succiune.
E. în profunzime, are tesut submucos lax.
(6 ,pag. 25) . A,B,D,E

1749 . Mucoasa zonei de succiune este alcatuita din:
A. Mucoasa mobila ce se aplica pe fata externa a protezei în vecinatatea marginilor.
B. Fibromucoasa ce vine în contact cu placa palatinala.
C. Mucoasa pasiv mobila.

345

D. Crestele alveolare.
E. Lueta.
(6 ,pag. 19) . A,C

1750 . Zona de sprijin mandibular:
A. Se intinde în majoritatea cazurilor pana la nivelul crestei milohioidiane.
B. Prezinta deseori deasupra liniei oblice interne proeminente osoase rotunjite.
C. Este delimitata posterior de tuberculul mandibular.
D. Cuprinde torusul mandibular situat deasupra liniei oblice externe.
E. Poate prezenta cute, bride, longitudinale datorita atrofiei rapide.
(6 ,pag. 27, 28) . A,B,C,E

1751 . Zona de succiune mandibulara:
A. Este situata la periferia campului protetic edentat total.
B. Este zona de trecere dintre mucoasa fixa şi cea mobila.
C. Cuprinde şi suportul osos.
D. Este reprezentata de mucoasa pasiv mobila
E. Situarea cat mai aproape de fundul de sac vestibular defavorizeaza aparitia succiunii.
(6 ,pag. 28, 29) . A,B,D

1752 . Care din urmatoarele afirmatii sunt caracteristice unui camp protetic moale
maxilar:
A. prezinta o mucoasa groasa şi aderenta
B. substratul osos prezinta o rezorbtie accentuata
C. prezinta o mucoasa cu un tesut submucos abundent
D. aderenţa mucoasei la periost este slaba
E. pentru amprenta se recomanda tehnici speciale
(6 ,pag. 25) . C,D,E

1753 . în zona tuberculului piriform, elementele negative sunt reprezentate de:
A. muschiul buccinator
B. muschiul genioglos
C. fibre tendinoase din muschiul temporal
D. fibre ale muschiului maseter
E. muschiul palatoglos
(6 ,pag. 40) . C,D,E

1754 . Câmpurile deformabile “moi”
A. se datorează purtării îndelungate a unor proteze incorecte
B. necesită excizia chirurgicală preprotetică

346

C. necesită tehnici speciale de amprentare
D. se întâlnesc frecvent la pacienţii edentaţi care nu poartă proteze
E. se asociază cu o boltă palatină plată
(6 ,pag. 25) . A,C

*1755 . Adeziunea buna a protezelor totale este asigurata de:
A. Creste edentate cu versante neutre
B. Bolta palatina în forma de"V"
C. Bolta palatina plata
D. Creste edentate cu versante neretentive
E. Tubercul piriform oblic
(6 ,pag. 46) . C

* 1756. în timpul amprentarii, tuberculul piriform va fi acoperit de lingura:
A. numai în 2/3 posterioare
B. pe toata suprafata
C. numai în 1/3 posterioara
D. nu va fi acoperit
E. numai în 2/3 anterioare
(6 ,pag. 48) . E

* 1757. Prezenta bridelor longitudinale la periferia campului protetic necesita amprentarea
cu:
A. alginat
B. siliconi pasta
C. materiale termoplastice
D. gips
E. materiale reziliente
(6 ,pag. ) . C

* 1758. Torusul mandibular proeminent:
A. asigura mentinerea protezei pe camp
B. necesita folierea modelului
C. nu impiedica protezarea
D. asigura un sprijin mai bun protezei
E. necesita reducere chirurgicala
(6 ,pag. 47) . E

*1759 . în zona frontala un fren inserat aproape de muchia crestei poate fi:
A. corectat chirurgical

347

B. ocolit doar de lingura individuala
C. ocolit doar de proteza finita
D. acoperit de macheta din ceara
E. utilizat pentru mentinerea protezei
(6 ,pag. 46) . A

*1760 . Atitudinea fata de mucoasa balanta consta in:
A. nu se indeparteaza niciodata chirurgical
B. se amprenteaza cu alginat
C. se amprenteaza cu elastomeri siliconici de consistenta medie
D. se amprenteaza cu ghips
E. se amprenteaza cu materiale bucoplastice
(6 ,pag. 47) . E

*1761. Mucoasa rezilienta necesita:
A. amprentare cu orice material
B. amprentare de despovarare şi materiale fluide
C. amprentare compresiva
D. amprentare cu materiale termoplastice
E. amprentare cu materiale bucoplastice
(6 ,pag. 47) . B

*1762 . Tuberozităţile procidente necesită:
A. amprentarea cu materiale ce devin elastice
B. foliere pentru prevenirea basculării protezei şi a fracturării ei
C. corectare chirurgicală
D. amprentă cu materiale de consistenţă redusă
E. lingură distanţată sau perforată
(6 ,pag. 46) . C

* 1763. La protezele totale, adeziunea este maximă în următoarele condiţii:
A. torusul palatin este situat în 1/3 mijlocie a bolţii palatine
B. bolta palatină este plată
C. crestele edentale au versant neutru
D. torusul mandibular este mic
E. creasta milohioidiană este rotunjită
(6 ,pag. 46) . B

1764. Elemente nefavorabile ale campului protetic edentat total sunt:
A. Mucoasa fixa cu rezilienta mare

348

B. Mucoasa fixa cu rezilienta mica
C. Creste edentate retentive
D. Limba cu insertie anterioara
E. Tuberculul piriform cu directie orizontala
(6 ,pag. 46-48) . A,B,C

1765. Mentinerea protezelor totale se rezolva prin:
A. Amprentarea fidela a crestelor edentate retentive
B. Amprentarea fidela a tuberozitatlor
C. Amprentarea fidelaa a boltii palatine
D. Amprentarea fidela a zonei de succiune
E. Realizarea paralelismului intre substratul osos şi suprafata mucozala a protezelor
(6 ,pag. 46) . C,D

1766 . Palparea în cazul examenului clinic al pacientului edentat total poate pune în
evidenta:
A. Dureri la nivelul ATM
B. Starea grupurilor ganglionare
C. Amplitudinea deschiderii mandibulei
D. Deformari osoase
E. Gradul de rezilienta al mucoasei fixe
(6 ,pag. 45) . A,B,D,E

1767. Examinarea vechilor proteze poate da indicatii despre:
A. materialul de amprentare utilizat
B. toleranta tisulara a materialului folosit în confectionarea protezei
C. aspectul bazei şi marginilor protezei
D. durata purtarii protezelor
E. existenta unor obiceiuri vicioase
(6 ,pag. 48-49) . B,C,E

1768 . Pozitia limbii este favorabila protezarii atunci cand:
A. are o insertie posterioara
B. are o insertie anterioara
C. nu acopera versantele externe ale protezei
D. nu permite protracţia la modelarea marginii linguale a amprentei
E. permite protractia la modelarea marginii linguale a amprentei
(6 ,pag. 46) . B,E

1769 . Menţinerii şi stabilităţii protezei îi este favorabilă:

349

A. o creastă foarte retentivă frontal vestibular
B. bolta palatină în formă de "U”
C. mucoasa de coloraţie normală, groasă, aderentă
D. o creastă moderat retentivă
E. tuberozităţile procidente
(6 ,pag. 47) . B,C

1770 . La proteza totală maxilară, adeziunea este bună în următoarele situaţii:
A. creasta edentală este retentivă
B. bolta palatină este în formă de "U”
C. bolta este plată
D. torusul palatin este situat doar în 1/3 ant. a palatului
E. bolta palatină e în formă de "V”
(6 ,pag. 46) . B,C

1771 . Necesită corectare chirurgicală următoarele elemente ale substratului osos al
câmpului protetic edental total:
A. torusul palatin proeminent
B. torusul mandibular proeminent
C. creasta milohioidiană proeminentă, ascuţită
D. tuberozitate procidentă
E. creasta f. retentivă frontal vestibular
(6 ,pag. 46-47) . B,D,E

1772 . Se recomandă ca lingura individuală şi proteza finită să ocolească următoarele
formaţiuni ale câmpului protetic edentat total:
A. bridele longitudinale ale mucoasei
B. un fren inserat aproape de muchia crestei, în unele situaţii
C. un torus mandibular mic, acoperit de o mucoasă subţire, sensibilă
D. bridele canine
E. creasta milohioidiană proeminentă
(6 ,pag. 47) . B,D

1773 . în edentaţia totala, bolta palatină plată va asigura:
A. stabilitatea în sens antero-posterior (6 ,sagitală)
B. stabilitatea transversală
C. adeziunea
D. succiunea
E. sprijinul
(6 ,pag. 46) . C,E

350


*1774 . Amprenta preliminară cu protezele vechi, utilizează ca material de amprentare:
A. materiale cu vâscozitate lent progresivă
B. siliconii
C. alginatul
D. gipsul
E. mase termoplastice
(6 ,pag. 122) . A

*1775. În tehnica de amprentare mucostatică:
A. marginile lingurii vor fi mult scurtate şi distantate de zonele ce trebuie protejate de presiuni
B. marginile lingurii vor trebui prelungite până în fundul de sac
C. se va aplica un rulou de ceară pe faţa externă a lingurii
D. se va aplica un rulou de ceară pe faţa internă a lingurii
E. marginile lingurii vor trebui bine răsucite la nivelul formaţiunilor mobile
(6 ,pag. 105) . A

*1776 . Testul Herbst de deschidere largă a gurii modelează:
A. periferia câmpului protetic în regiunea celui de-al doilea molar (6 ,p. Eisenring şi p. Fisch)
B. periferia câmpului protetic în zona V laterală maxilară
C. periferia câmpului protetic în zona V laterală mandibulară
D. nişa lui Ney şi Bowen
E. zona vestibulară frontală maxilară şi mandibulară
(6 ,pag. 114) . A

*1777. Care din următoarele afirmaţii privind lingurile individuale sunt corecte:
A. se confecţionează pe modelul funcţional
B. nu este necesară adaptarea lor în cavitatea orală
C. se confecţionează numai acrilat
D. pot fi confecţionate distanţat faţă de model în anumite zone
E. se confecţionează numai din placă de baza
(6 ,pag. 104) . D

*1778. Care sunt obiectivele amprentării preliminare în cadrul tratamentului edentaţiei
totale:
A. rezolvarea parţială a sprijinului protezei totale
B. realizarea unui model preliminar pe care se va confecţiona lingura individuală mandibulară
C. rezolvarea integrală a problemelor de fonaţie
D. rezolvarea integrală a problemelor de fizionomie
E. rezolvarea problemelor legate de rapoartele intermaxilare

351

(6 ,pag. 64) . B

*1779. La alegerea materialului şi a tehnicii de amprentare în edentatia totala se va lua în
considerare ca un câmp protetic dur permite amprentarea cu:
A. alginat;
B. ghips;
C. stents;
D. hidrocoloizi reversibili;
E. orice tip de material de amprentare.
(6 ,pag. 67) . C

*1780. Reprezintă un scop al amprentării în edentaţia totală:
A. Rezolvarea integrală a sprijinului
B. Rezolvarea parţială a stabilităţii
C. Rezolvarea integrală a stabilităţii
D. Rezolvarea parţială a problemelor de fizionomie
E. Rezolvarea parţială a problemelor fonatorii.
(6 ,pag. 62-63) . B

*1781. Amprentei preliminare cu alginat i se poate reproşa
A. lipsa de precizie
B. supraextinderea marginilor
C. manipularea dificilă
D. necesitatea de a se turna imediat
E. marginile prea subţiri
(6 ,pag. 100) . B

*1782. Metoda de amprentare Schreinemakers se realizează utilizând ca material de
amprentare:
A. materiale cu prize retard
B. siliconi
C. alginatul
D. gipsul
E. mase termoplastice
(6 ,pag. 108) . C

*1783. Care din următoarele afirmaţii privind lingurile individuale sunt corecte:
A. se confecţionează pe modelul funcţional
B. nu este necesară adaptarea lor în cavitatea orală
C. sunt prevăzute întotdeauna cu mâner

352

D. nu pot fi confecţionate distanţat faţă de model în anumite zone
E. se confecţionează numai din placă de bază
(6 ,pag. 104) . C

*1784. Determinarea şi înregistrarea rapoartelor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de
ocluzie este indicată în:
A. toate formele de edentaţie;
B. edentaţia de clasa a III-a când există destul de mulţi dinţi restanţi;
C. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral;
D. în situaţia când contactele dento-dentare sunt stabile;
E. în edentaţia de clasa a IV-a întinsă, când pe arcada antagonistă se află o edentaţie parţială.
(6 ,pag. 519) . E

1785. Amprentele compresive în edentaţia totală sunt indicate:
A. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă normală
B. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă normală
C. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă mică
D. Când materialul de amprentă are o consistenţă fluidă
E. Când materialul de amprentă are o consistenţă mare
(6 ,pag. 106) . C,E

1786. Amprentele cu gura închisă în edentaţia totală trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
A. Amprentarea se face sub presiune normală
B. Amprentarea se face sub presiune ocluzală
C. Lingurile individuale sunt adaptate până în dreptul mucoasei pasiv-mobilă
D. Lingurile individuale sunt prevăzute cu valuri de ocluzie
E. Amprentarea se face prin mişcări cu gura închisă şi mişcări cu gura deschisă
(6 ,pag. 110-111) . B,D,E

1787. Pentru confecţionarea şi adaptarea lingurii individuale sunt indicate:
A. Realizarea ei din acrilat autopolimerizabil
B. Confecţionarea în contact intim cu suprafaţa câmpului protetic
C. în caz de torus este recomandată distanţarea în acea zona
D. Lingura maxilară să fie prevăzută cu mâner şi butoni de presiune
E. Folieri în zona exostozelor
(6 ,pag. 122) . A,B,C,E

1788. Tehnica de amprentare Herbst în edentaţia totală se caracterizează prin:
A. Este o amprenta cu gura deschisă

353

B. Este o amprenta mucodinamică
C. Lingura individuală se delimitează până în dreptul mucoasei pasiv-mobile
D. în adaptarea lingurii se pune accent pe repere anatomice
E. Mişcările de modelare sunt efectuate de medic
(6 ,pag. 113-114) . A,B,C

1789. Amprenta preliminară urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
A. amprentarea cu fidelitate a zonelor funcţionale periferice
B. copierea cu maximum de exactitate a suprafeţei zonei de sprijin
C. reproducerea cât mai fidelă a poziţiei funcţionale a porţiunilor mobile de la periferia câmpului
protetic
D. realizarea unei linguri individuale care va necesita cât mai puţine manopere de adaptare
E. refacerea integrală a funcţiei fizionomice
(6 ,pag. 64) . B,C,D

1790. Obiectivele amprentei finale (6 ,formulate de fraţii Green)
A. înălţime corectă a marginilor şi o extindere maximă a plăcii
B. grosimea corectă a marginilor şi rezolvarea problemelor de fizionomie
C. presiuni egale asupra părţilor moi şi tari
D. respectarea libertăţii mişcărilor musculare şi realizarea închiderii marginale a protezei
E. despovărarea zonelor cu rezilienţă crescută
(6 ,pag. 104) . A,C,D

1791. Amprentele “cu gura închisă” se caracterizează prin următoarele
A. se efectuează cu portamprente individuale prevăzute cu valuri de ocluzie
B. se pot utiliza vechile proteze cu relief ocluzal corespunzător
C. se efectuează sub presiunea ocluzală din timpul masticaţiei
D. determinarea dimensiunii verticale precede amprentarea finală funcţională
E. protezele confecţionate după aceste tehnici au margini mai lungi
(6 ,pag. 110) . A,B,D,E

1792. Recomandările privind confecţionarea lingurii individuale la protezarea edentatului
total (6 ,după concepţia clinicii de protetică dentară Bucureşti)
A. poate fi confecţionată din acrilat autopolimerizabil
B. să vină în contact intim cu zone de mucoasa subţire şi sensibile ale zonei de sprijin
C. la lingura superioară mânerul este plasat pe linia mediană şi este vertical
D. la lingura inferioară mânerul se plasează pe linia mediană cu înclinare orală
E. lingura maxilară va fi prevăzută cu butoni de presiune
(6 ,pag. 122-123) . A,C


354

*1793. Amprenta preliminară cu protezele vechi, utilizează ca material de amprentare:
A. materiale cu vâscozitate lent progresivă
B. siliconii
C. alginatul
D. gipsul
E. mase termoplastice
(6 ,pag. 122) . A

*1794. În tehnica de amprentare mucostatică:
A. marginile lingurii vor fi mult scurtate şi distantate de zonele ce trebuie protejate de presiuni
B. marginile lingurii vor trebui prelungite până în fundul de sac
C. se va aplica un rulou de ceară pe faţa externă a lingurii
D. se va aplica un rulou de ceară pe faţa internă a lingurii
E. marginile lingurii vor trebui bine răsucite la nivelul formaţiunilor mobile
(6 ,pag. 105) . A

*1795. Testul Herbst de deschidere largă a gurii modelează:
A. periferia câmpului protetic în regiunea celui de-al doilea molar (6 ,p. Eisenring şi p. Fisch)
B. periferia câmpului protetic în zona V laterală maxilară
C. periferia câmpului protetic în zona V laterală mandibulară
D. nişa lui Ney şi Bowen
E. zona vestibulară frontală maxilară şi mandibulară
(6 ,pag. 114) . A

*1796. Care din următoarele afirmaţii privind lingurile individuale sunt corecte:
A. se confecţionează pe modelul funcţional
B. nu este necesară adaptarea lor în cavitatea orală
C. se confecţionează numai acrilat
D. pot fi confecţionate distanţat faţă de model în anumite zone
E. se confecţionează numai din placă de baza
(6 ,pag. 104) . D

*1797. Care sunt obiectivele amprentării preliminare în cadrul tratamentului edentaţiei
totale:
A. rezolvarea parţială a sprijinului protezei totale
B. realizarea unui model preliminar pe care se va confecţiona lingura individuală mandibulară
C. rezolvarea integrală a problemelor de fonaţie
D. rezolvarea integrală a problemelor de fizionomie
E. rezolvarea problemelor legate de rapoartele intermaxilare
(6 ,pag. 64) . B

355


*1798. La alegerea materialului şi a tehnicii de amprentare în edentatia totala se va lua în
considerare ca un câmp protetic dur permite amprentarea cu:
A. alginat;
B. ghips;
C. stents;
D. hidrocoloizi reversibili;
E. orice tip de material de amprentare.
(6 ,pag. 67) . C

*1799. Reprezintă un scop al amprentării în edentaţia totală:
A. Rezolvarea integrală a sprijinului
B. Rezolvarea parţială a stabilităţii
C. Rezolvarea integrală a stabilităţii
D. Rezolvarea parţială a problemelor de fizionomie
E. Rezolvarea parţială a problemelor fonatorii.
(6 ,pag. 62-63) . B

*1800. Amprentei preliminare cu alginat i se poate reproşa
A. lipsa de precizie
B. supraextinderea marginilor
C. manipularea dificilă
D. necesitatea de a se turna imediat
E. marginile prea subţiri
(6 ,pag. 100) . B

*1801. Metoda de amprentare Schreinemakers se realizează utilizând ca material de
amprentare:
A. materiale cu prize retard
B. siliconi
C. alginatul
D. gipsul
E. mase termoplastice
(6 ,pag. 108) . C

*1802. Care din următoarele afirmaţii privind lingurile individuale sunt corecte:
A. se confecţionează pe modelul funcţional
B. nu este necesară adaptarea lor în cavitatea orală
C. sunt prevăzute întotdeauna cu mâner
D. nu pot fi confecţionate distanţat faţă de model în anumite zone

356

E. se confecţionează numai din placă de bază
(6 ,pag. 104) . C

*1803. Determinarea şi înregistrarea rapoartelor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de
ocluzie este indicată în:
A. toate formele de edentaţie;
B. edentaţia de clasa a III-a când există destul de mulţi dinţi restanţi;
C. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral;
D. în situaţia când contactele dento-dentare sunt stabile;
E. în edentaţia de clasa a IV-a întinsă, când pe arcada antagonistă se află o edentaţie parţială.
(6 ,pag. 519) . E

*1804. Amprentele compresive în edentaţia totală sunt indicate:
A. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă normală
B. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă normală
C. Când mucoasa fixă prezintă rezilienţă mică
D. Când materialul de amprentă are o consistenţă fluidă
E. Când materialul de amprentă are o consistenţă mare
(6 ,pag. 106) . C,E

1805. Amprentele cu gura închisă în edentaţia totală trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
A. Amprentarea se face sub presiune normală
B. Amprentarea se face sub presiune ocluzală
C. Lingurile individuale sunt adaptate până în dreptul mucoasei pasiv-mobilă
D. Lingurile individuale sunt prevăzute cu valuri de ocluzie
E. Amprentarea se face prin mişcări cu gura închisă şi mişcări cu gura deschisă
(6 ,pag. 110-111) . B,D,E

1806. Pentru confecţionarea şi adaptarea lingurii individuale sunt indicate:
A. Realizarea ei din acrilat autopolimerizabil
B. Confecţionarea în contact intim cu suprafaţa câmpului protetic
C. în caz de torus este recomandată distanţarea în acea zona
D. Lingura maxilară să fie prevăzută cu mâner şi butoni de presiune
E. Folieri în zona exostozelor
(6 ,pag. 122) . A,B,C,E

1807. Tehnica de amprentare Herbst în edentaţia totală se caracterizează prin:
A. Este o amprenta cu gura deschisă
B. Este o amprenta mucodinamică

357

C. Lingura individuală se delimitează până în dreptul mucoasei pasiv-mobile
D. în adaptarea lingurii se pune accent pe repere anatomice
E. Mişcările de modelare sunt efectuate de medic
(6 ,pag. 113-114) . A,B,C

1808. Amprenta preliminară urmăreşte realizarea următoarelor obiective:
A. amprentarea cu fidelitate a zonelor funcţionale periferice
B. copierea cu maximum de exactitate a suprafeţei zonei de sprijin
C. reproducerea cât mai fidelă a poziţiei funcţionale a porţiunilor mobile de la periferia câmpului
protetic
D. realizarea unei linguri individuale care va necesita cât mai puţine manopere de adaptare
E. refacerea integrală a funcţiei fizionomice
(6 ,pag. 64) . B,C,D

1809. Obiectivele amprentei finale (6 ,formulate de fraţii Green)
A. înălţime corectă a marginilor şi o extindere maximă a plăcii
B. grosimea corectă a marginilor şi rezolvarea problemelor de fizionomie
C. presiuni egale asupra părţilor moi şi tari
D. respectarea libertăţii mişcărilor musculare şi realizarea închiderii marginale a protezei
E. despovărarea zonelor cu rezilienţă crescută
(6 ,pag. 104) . A,C,D

1810. Amprentele “cu gura închisă” se caracterizează prin următoarele:
A. se efectuează cu portamprente individuale prevăzute cu valuri de ocluzie
B. se pot utiliza vechile proteze cu relief ocluzal corespunzător
C. se efectuează sub presiunea ocluzală din timpul masticaţiei
D. determinarea dimensiunii verticale precede amprentarea finală funcţională
E. protezele confecţionate după aceste tehnici au margini mai lungi
(6 ,pag. 110) . A,B,D,E

1811 . Recomandările privind confecţionarea lingurii individuale la protezarea edentatului
total (6 ,după concepţia clinicii de protetică dentară Bucureşti):
A. poate fi confecţionată din acrilat autopolimerizabil
B. să vină în contact intim cu zone de mucoasa subţire şi sensibile ale zonei de sprijin
C. la lingura superioară mânerul este plasat pe linia mediană şi este vertical
D. la lingura inferioară mânerul se plasează pe linia mediană cu înclinare orală
E. lingura maxilară va fi prevăzută cu butoni de presiune
(6 ,pag. 122-123) . A,C


358

* 1812. La controlul estetic al machetei protezei totale când pacientul este examinat cu gura
închisă se au în vedere urmatoarele aspecte:
A. Buza superioară trebuie să fie simetrică în ceea ce priveşte plenitudinea ei
B. Buzele trebuie să fie răsfrânte;
C. Buzele trebuie să fie proeminente
D. Buzele nu se ating;
E. Şanţurile naso-labiale şi para labiale trebuie să prezinte adâncituri mai accentuate decât
înainte;
(6 ,pag. 211) . A

*1813 . Testul BUCHMAN-ISMAIL se referă la:
A. controlul componenţei verticale a relaţiilor intermaxilare
B. controlul componenţei orizontale a relaţiilor intermaxilare
C. controlul adaptării şabloanelor de ocluzie
D. controlul adaptării machetelor
E. toate variantele sunt posibile
(6 ,pag. 214) . A

* 1814. Frush şi Fisher care au facut o serie de studii privitoare la dentogenie, recomandă
următoarele:
A. Anomaliile în poziţionarea dinţilor trebuie reproduse simetric pe ambele arcade;
B. Diastemele şi tremele realizează de cele mai multe ori un aspect plăcut;
C. Poziţia, forma şi culoarea incisivului central domină fizionomic ceilalţi dinţi frontali, lateralul
accentuează sau maschează expresia centralului;
D. Rotaţia incisivului central sau a lateralului pentru a i se vedea cât mai mult din faţa mezială
este recomandată în special pentru bărbaţi;
E. Coborarea celor doi incisivi centrali conferă un aspect de agresivitate.
(6 ,pag. 212-213) . C

*1815 . Care dintre următoarele afirmaţii privind controlul machetelor protezelor totale
sunt corecte:
A. înalţimea frontalilor superiori trebuie să se încadreze între planul de ocluzie şi linia surâsului
B. dinţii laterali maxilari să fie montaţi pe tuberozităţi
C. dinţii laterali să nu fie montati pe mijlocul crestei
D. linia mediana interincisivă nu corespunde cu cea trasată pe model
E. cei şase dinţi frontali maxilari nu trebuie să ocupe spaţiul dintre cele două linii ale caninilor.
(6 ,pag. 207) . A

*1816 . La controlul bazelor din ceară ale machetelor protezelor totale se urmăreşte:
A. corespondenţa dintre linia mediană şi linia interincisivă

359

B. ocuparea de către frontalii superiori a spaţiului dintre liniile caninilor
C. modelarea convexă a papilelor interdentare
D. realizarea unitaţilor masticatorii de căte trei dinţi
E. respectarea regulii lui POUND la montarea dinţilor laterali
(6 ,pag. 207). C

*1817. Proba spatulei efectuată la proba machetelor protezelor totale :
A. se realizează încercând introducerea unei spatule între dinţii zonei frontale
B. dacă este negativă angrenajul dinţilor este incorect
C. dacă este pozitivă angrenajul dinţilor este corect
D. dacă este pozitivă unilateral, spaţiul dintre arcade poate fi amprentat cu o pană de ceară moale
E. dacă este pozitivă bilateral, spaţiul dintre arcade poate fi amprentat cu o pană de ceară moale
(6 ,pag. 215) . D

1818 . Zonele de despovărare:
A. Sunt zonele unde baza protezei nu trebuie să vină în contact intim cu mucoasa
B. Grosimea zonei de despovarare variază între 1 mm şi 1,5mm
C. Grosimea zonei de despovarae variază între 0,25 mm şi 1 mm
D. Grosimea poate fi transmisă laboratorului prin hasurare pe model
E. Gradul de foliere la nivelul torusului trebuie corelat cu diferenţa de rezilienţă dintre mucoasa
crestei edentate şi mucoasa torusului
(6 ,pag. 220) . A,C,D,E

1819 . La controlul bazelor din ceară a machetelor se are în vedere dacă în mod normal:
A. marginile machetei se opresc la o distanţă de 1 mm faţă de fundurile de sac ale modelelor
funcţionale
B. marginile distale ale machetei inferioare acoperă 2/3 anterioare ale tuberculului piriform
C. papilele interdentare sunt modelate concav
D. versantul lingual al machetei inferioare să fie modelat concav
E. versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate convex
(6 ,pag. 208-209) . B,D,E

1820 . Bazele din ceară ale machetelor protezelor totale trebuie să indeplinească
urmatoarelem aspecte:
A. Să intre până în fundurile de sac ale modelelor funcţionale;
B. Să acopere 2/3 anterioare ale tuberculului piriform;
C. Să cuprindă şanţurile pterigomaxilare şi restul zonei de închidere palatinală posterioară;
D. Versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate uşor concav;
E. Ceara este bine să aibă o culoare cât mai apropiată de cea a gingiei.
(6 ,pag. 207-209) . A,B,C,E

360


1821 următoarele aspecte:
A. Linia mediană interincisivă superioară trebuie să se suprapună pe planul medio-sagital al
feţei;
B. Laţimea celor şase incisivi centrali superiori să se încadreze între cele două comisuri bucale;
C. Curbura vestibulară să fie simetrică;
D. Curbura incizală să se încadreze în armonia feţei şi să fie aproximativ paralelă cu marginea
liberă a buzei inferioare;
E. Faţa ocluzală a dinţilor laterali superiori trebuie să fie vizibilă.
(6 ,pag. 211-212) . A,B,C,D

1822 . Situaţiile care pretind remontarea dinţilor sunt următoarele:
A. Neconcordanţa dintre linia interincisivă superioară şi linia mediană a feţei;
B. Montarea dinţilor frontali pe o curbură vestibulară necorespunzătoare;
C. Montarea dinţilor laterali în afara crestelor;
D. Raporturi mandibulo-maxilare necorespunzătoare;
E. Linia interincisivă superioară nu corespunde cu linia interincisivă inferioară când la
mandibulă pacientul prezintă dinţi în zona frontală.
(6 ,pag. 218) . A,B,C,D

1823 . La controlul fonetic al machetelor trebuie să urmărim:
A.în propulsie să existe contacte şi la nivelul ultimilor dinţi;
B. să coincidă poziţia de IM cu cea de RC;
C. roşul buzelor să aibă un aspect acceptabil;
D. să se respecte libertatea mandibulei în propulsia de fonaţie;
E. muchiile incizale ale incisivilor inferiori trebuie să ajungă cel mult cap la cap cu muchiile
incizale ale incisivilor superiori.
(6 ,pag. 217) . D,E

*1824 . Aplicarea protezelor în cavitatea bucală este precedată de:
A. adaptarea mecanică a pieselor protetice
B. controlul lor extrabucal
C. adaptarea biologică a pieselor protetice
D. controlul lor intrabucal
E. retuşarea marginilor protezei
(6 ,pag. 223,224). B

*1825. Care este cea mai simplă metodă de evitare a depunerilor tartrice pe proteze:
A. spălarea protezei cu pastă de dinţi
B. spălarea protezei cu apă şi săpun

361

C. folosirea acizilor diluaţi
D. folosirea enzimelor
E. folosirea hipocloriţilor alcalini.
(6 ,pag. 233) . B

*1826 . La controlul extraoral al protezelor totale nu se urmăreşte:
A. verificarea poziţionarii corecte a dinţilor
B. verificarea polimerizării protezei
C. verificarea prelucrării protezei
D. verificarea fonaţiei
E. decelarea asperităţilor de pe faţa mucozală
(6 ,pag. 223) . D

*1827. După aplicarea protezei totale în cavitatea bucală pacientul va primi următoarele
recomandări;
A. folosirea arcadelor artificiale în aceeaşi manieră ca şi dinţii naturali;
B. protezele se ţin în cavitatea bucală doar în timpul zilei;
C. igienizarea protezei cu ajutorul periuţei şi a pastei de dinţi;
D. consumarea alimentelor şi a băuturilor calde pentru reapariţia simţului gustativ;
E. consumarea alimentelor de consistenţî crescută în primele zile
(6 ,pag. 232) . D

* 1828. La controlul intrabucal al protezelor se procedează astfel:
A. se aplică mai întâi proteza superioară;
B. se aplică mai întâi proteza inferioară;
C. se folosesc anestezice de contact pentru a înlătura senzaţia de vomă;
D. se controlează stabilitatea protezei maxilare începând cu deschiderea uşoară a gurii;
E. aprecierea menţinerii prin presiuni digitale pe faţa ocluzală a dinţilor laterali
(6 ,pag. 224) . B

*1829 . La aplicarea protezelor totale noi în cavitatea bucală, prima manoperă care se face
este:
A. controlul menţinerii
B. controlul stabilităţii
C. aprecierea exactă a porţiunilor ce declanşează dureri
D. controlul esteticii frontale a protezei maxilare
E. controlul fonaţiei
(6 ,pag. 226) . C



362

1830 . Alterarea gustului la pacientul purtător de proteze totale:
A. se poate datora dispariţiei papilelor gustative
B. se poate datora modificărilor papilelor gustative
C. se poate datora acoperirii papilelor gustative de placa protezei
D. dispare într-o zi sau cel mult două
E. determină consumarea cu dificultate a alimentelor
(6 ,pag. 232) . A,B,C,E

1831 . Apariţia basculării transversale la proteza totală maxilară se datorează:
A. montarii dinţilor laterali pe mijlocul crestei
B. nefolierii torusului palatin
C. unor erori de amprentare
D. unei mucoase fixe foarte reziliente
E. atrofiei uşoare a crestei alveolare
(6 ,pag. 226) . B,C,D

1832 . Desprinderea protezei constatată la aprecierea menţinerii protezei totale
mandibulare presupune:
A. existenţa unor margini vestibulare prea subţiri
B. montarea dinţilor frontali prea vestibular
C. nedegajarea frenului bucal
D. nefolierea torusului palatin
E. existenţa unor margini vestibulare prea lungi
(6 ,pag. 225) . B,C,E

1833 . În primele zile după protezarea pacientului edentat total:
A. pacienţii pot avea senzaţie permanentă de vomă
B. poate apărea alterarea gustului
C. consumarea alimentelor se face cu uşurinţă
D. senzaţia de vomă apare când DVO este mărită
E. nu se recomandă consumarea mâncărurilor şi băuturilor calde
(6 ,pag. 232) . A,B,D

1834 . Pentru înlăturarea contactelor premature în RC la edentatul total:
A. se şlefuiesc cuspizii vestibulari inferiori
B. cuspizii palatinali superiori sunt prezervaţi
C. cuspizii vestibulari superiori şi linguali inferiori au valoare secundară
D. cuspizii vestibulari superiori şi vestibulari inferiori au valoare secundară
E. cuspizii activi nu se şlefuiesc niciodată
(6 ,pag. 228) . B,C

363


1835 . Retuşurile din baza protezei totale pot fi făcute cu:
A. freze extradure
B. pietre montate
C. netezite cu polipant
D. freze de oţel
E. hârtie abrazivă
(6 ,pag. 230) . B,C

1836 . Menţinerea protezei pe câmp este periclitată de:
A. existenţa unor margini vestibulare prea lungi sau prea groase
B. răscroirea prea largă la nivelul plicilor şi frenurilor
C. montarea dinţilor frontali prea vestibular
D. montarea dinţilor laterali înafară crestei
E. montarea dinţilor înăuntrul crestei
(6 ,pag. 225) . A,C

*1837 . Materialele utilizate la căptuşirile rigide sunt:
A. Materiale fotopolimerizabile
B. Materiale rigide reversibile
C. Elastomeri
D. Acrilate autopolimerizabile
E. Hidrocoloizi reversibili
(6 ,pag. 242) . D

*1838 . Termenul de"rebazare"se referă la:
A. Refacerea incompletă a bazei protezei cu schimbarea parţială a dinţilor
B. Refacerea completă a bazei protezei cu schimbarea partială a dinţilor
C. Refacerea incompletă a bazei protezei cu schimbarea totală a dinţilor
D. Refacerea completă a bazei protezei cu păstrarea totală a dinţilor
E. Refacerea culorii bazei protezei
(6 ,pag. 241) . D

*1839 . Căptuşirea definitivă cu materiale reziliente este indicătă la pacienţii:
A. a căror mucoasă nu tolerează contactul cu suprafaţa protetică dură
B. cu plagi postextracţionale recente
C. necooperanţi, irascibili
D. cu handicapuri fizice
E. cu mucoase groase
(6 ,pag. 244) . A

364


*1840 . Căptuşirea directă presupune:
A. utilizarea de materiale cu vâscozitate lent progresivă;
B. acoperirea bazei şi marginilor protezei cu un nou strat de acrilat autopolimerizabil;
C. ambalarea protezei fără a se turna în prealabil un model;
D. utilizarea de materiale reziliente;
E. amprentarea cu un cauciuc siliconic
(6 ,pag. 243) . B

*1841 . Refacerea protezelor totale prin tehnici simple-în laborator sau în cabinet, este
indicată când:
A. fragmentele protezelor se potrivesc perfect;
B. baza protezelor este impregnată, deteriorată;
C. ocluzia este dezechilibrată;
D. dinţii laterali sunt montaţi în afara crestei;
E. dimensiunea verticală este supraevaluată
(6 ,pag. 241) . A

*1842 . Acrilatele autopolimerizabile:
A. se intrebuinţează numai la căptuşirile directe
B. se intrebuinţează numai la căptuşirile indirecte
C. atât la captusirile directe cât şi la cele indirecte
D. se intrebuinţează mult mai puţin
E. se intrebuinţează mult mai mult
(6 ,pag. 242-243) . C

1843 . Căptuşirea definitivă cu materiale reziliente este indicată la pacienţi cu:
A. Mucoasa balantă
B. Mucoasă normală
C. Torus mandibular proeminent
D. Atrofie osoasă medie
E. Torus mandibular proeminent şi sensibil
(6 ,pag. 248) . A,C,E

1844 . Căptuşirea directă presupune:
A. Acoperirea protezei cu un strat de acrilat termopolimerizabil
B. Acoperirea protezei cu un strat de acrilat autopolimerizabil
C. îndepărtarea unui strat superficial de acrilat de pe faţa mucozală a protezei
D. îndepărtarea unui strat superficial de acrilat de pe faţa externă a protezei
E. Lifirea unei fâşii de leocoplast pe feţele laterale ale dinţilor

365

(6 ,pag. 242) . B,C,E

1845 . Căptuşirea indirectă:
A. Se realizează doar de către medic
B. Se realizează doar de către tehnician
C. Se realizează atât de către medic cât şi de tehnician
D. Se realizeazaă cu acrilat autopolimerizabil
E. Utilizează materiale de amprentă gen siliconi
(6 ,pag. 242-244) . C,D,E

1846 . Căptuşirea protezelor totale poate fi:
A. Parţială, interesând zonele de închidere marginală deficitară
B. Parţială, interesând zonele de sprijin
C. Totală, interesând întreagă faţa internă mucozală
D. Totală, interesând şi dinţii artificiali
E. Parţială, utilizând ceară
(6 ,pag. 241-248) . A,C

1847. Contraindicaţiile căptuşirilor sunt:
A. Ocluzie echilibrată
B. DV supraevaluată
C. Proteze noi
D. Pe câmp protetic cu stomatopatii
E. Dinţi laterali corect montaţi
(6 ,pag. 242) . B,D

1848 . Fractura protezelor totale poate apărea la:
A. Proteze la care s-au montat dinţii superiori cu diastemă
B. Proteze la care s-au montat dinţi la nivelul tuberculilor piriformi
C. Existenţa unor antagonişti componenţi ai unor proteze fixe
D. Atrofia inegală a câmpului protetic
E. Prognatism mandibular
(6 ,pag. 240-241) . A,C,D

1849. Cauzele fracturării protezei totale sunt:
A. existenţa unui torus palatin proeminent
B. atrofia inegală a câmpului protetic
C. existenţa unei arcade antagoniste integre sau cu lucrări protetice fixe
D. montarea dinţilor înafara crestei
E. nerespectarea regulilor de igienizare

366

(6 ,pag. 240-241) . A,B,C

1850 . Care dintre următorii timpi operatori aparţin căptuşirii directe a protezelor totale:
A. îndepartărea stratului superficial acrilic de pe faţa mucozală
B. îndepartărea stratului superficial acrilic de pe faţa lustruită
C. acoperirea feţelor laterale ale dinţilor
D. neacoperirea feţei externe a protezei
E. vaselinarea mucoasei cavităţii orale.
(6 ,pag. 243 ) . A,C,E

1851 . Care dintre următorii timpi operatori aparţin căptuşirii indirecte a protezelor
totale:
A. îndepartarea stratului superficial acrilic de pe faţa mucozală
B. acoperirea feţelor laterale ale dinţilor
C. vaselinarea mucoasei cavităţii orale
D. aplicarea în proteză a materialului de amprentă
E. modelarea funcţională cu gura închisă.
(6 ,pag. 244) . A,D,E

1852 . În edentaţiile laterale se respectă următoarele reguli de montare:
A. nu se realizează treme
B. dinţii artificiali vor ocupa întreg spaţiul edentat
C. montarea se face strict pe mijlocul crestei
D. volumul dinţilor artificiali în sens vestibule-oral mai ales în regiunea molară inferioară trebuie
să fie mai mare ca cel al dinţilor naturali
E. relieful ocluzal se realizează standard indifferent de antagonişti
(6 ,pag. 284) . A,B,C

1853 . În edentaţiile terminale se respectă urmatoarele reguli de montare a dinţilor:
A. dinţii artificiali vor fi montaţi pe mijlocul crestei
B. laţimea dinţilor în sens vestibule-oral va fi proporţională cu laţimea crestei
C. cu cât crestele sunt mai înguste, dinţii vor fi mai laţi
D. numărul dinţilor artificiali nu depinde de arcada antagonistă
E. întotdeauna e necesară montarea molarului trei
(6 ,pag. 284) . A,B

*1854 . Coroanele turnate cu grosime dirijată au contactul cu bontul dentar:
A. în zona coletului
B. pe feţele aproximale
C. pe suprafaţa ocluzală

367

D. pe toate feţele bontului dentar
E. pe suprafaţa ocluzală şi pe zona coletului dentar
(1 ,pag. 223) . E

*1855 . Inlay-ul din sticla ceramică se confecţionează:
A. utilizând tehnica cerii pierdute
B. prin turnare
C. prin ardere succesivă
D. prin tehnica picurării de ceară
E. prin ardere pe suport metalic
(1 ,pag. 208) . A

* 1856. Suprafaţa preparată pentru faţete de compozit se va situa:
A. în grosimea dentinei
B. în grosimea smalţului
C. în smalţ şi în dentină
D. pe suprafeţele proximale în aria de contact
E. la limita joncţiunii amelo-dentinare
(1 ,pag. 212) . B

* 1857. Una dintre contraindicaţiile coroanelor de înveliş se referă la:
A. dinţi cu distrucţii coronare întinse sau cu obturaţii multiple;
B. abrazii patologice;
C. fracturi de cuspizi şi pereţi ai dinţilor din zona de sprijin;
D. dinţi cu tratamente endodontice incorecte şi/sau cu patologie periapicală;
E. refacerea ariilor de contact interdentar.
(1 ,pag. 222) . D

* 1858. Amprenta pentru realizarea unei incrustaţii compozite se ia cu următoarele
materiale:
A. alginat
B. gips
C. siliconi de condensare
D. siliconi de adiţie
E. materiale termoplastice.
(1 ,pag. 195) . D

* 1859. Onlay-urile se indică în situaţiile:
A. leziuni coronare întinse, cu cuspizii vestibulari şi/sau orali intacţi;
B. leziuni coronare reduse, cu afectare unui cuspid vestibular;

368

C. leziuni coronare reduse, cu afectarea unui cuspid oral;
D. leziuni ale molarilor de minte netrataţi endodontic;
E. în orice leziuni coronare.
(1 ,pag. 193) . A

* 1860. Retenţia incrustaţiilor intracoronare se realizează prin:
A. refacerea strânsă a punctelor de contact interdentar
B. brunişarea incrustaţiei
C. gravaj acid
D. încastrarea incrustaţiei într-o cavitate autoretentivă
E. bizotarea marginilor cavităţii
(1 ,pag. 192) . D

1861 . Coroanele de înveliş acrilice:
A. Sunt utilizate doar ca restaurări provizorii
B. Sunt bune tolerate de parodonţiul marginal
C. Suferă în timp modificări cromatice
D. Pastrează relativ bine stopurile ocluzale
E. Se descimentează cu uşurinţă de pe bont
(1 ,pag. 230) . A,C,E

1862 . Coroanele turnate cu grosime dirijată:
A. Impun un consum mare de aliaj metalic
B. Au contact cu bontul la nivelul coletului
C. Transmit direct bontului dentar variaţiile termice din mediul bucal
D. Au pereţi laterali de grosime uniformă
E. Prezintă dificultăţi în ablaţie
(1 ,pag. 223) . B,D

1863 . Indicaţiile coroanei Jacket ceramice sunt:
A. Fracturi dentare localizate în treimea mijlocie a coroanei
B. Discromii ale dinţilor frontali
C. Leziuni carioase proximale extinse ale frontalilor
D. Distrucţii ocluzale avansate la nivelul molarilor
E. Tineri cu exigente fizionomice deosebite
(1 ,pag. 229) . B,C

1864 . Inlay- urile ceramice sunt indicate:
A. Numai pe dinţii vitali
B. Când adâncimea cavităţii nu depăşeşte 2 mm

369

C. Când antagoniştii sunt restauraţi cu ceramică
D. Numai în cavităţi cu formă retentivă
E. Când există exigente estetice deosebite
(1 ,pag. 201) . C,E

1865 . Faţetele ceramice sunt indicate:
A. în anomalii de formă
B. distrofii dentare ale feţei vestibulare
C. închiderea unei diasteme
D. prezenţa de fisuri amelare
E. în predispoziţia la carie
(1 ,pag. 211) . A,B,C,D

1866 . Indicaţiile coroanelor parţiale:
A. element de agregare în edentaţiile laterale extinse
B. elemente de agregare în edentaţiile frontale reduse
C. creşterea rezistenţei la fracturare a dinţilor prin protejare matalică a ţesuturilor dentare restante
D. dinţi devitali
E. dinţi cu diplazii de smalţ pe faţa vestibulară.
(1 ,pag. 215) . B,C

*1867. Dezavantajele preparării limitei cervicale a bonturilor dentare în forma escavată
chanfrein constau în:
A. Dificultatea de realizare clinică
B. Sacrificiul mare de ţesuturi dure dentare pe care îl reclamă
C. Conturul şters al limitei de preparaţie
D. Oferă retenţie redusă în cazul coroanelor dentare care au dimensiuni reduse
E. Nu oferă o grosime suficientă marginilor restaurării
(1 ,pag. 573- 574) . D

* 1868. Cea mai avantajoasă preparare la colet este:
A. preparaţia fără prag (1 , tangenţială, în muchie de cuţit)
B. preparaţia chanfrein
C. preparaţia în prag drept
D. pragul cu bizou
E. pragul cu unghi intern rotungit
(1 ,pag. 572). B

* 1869. Dezavantajele preparării cu prag sunt:
A. Limita de preparare nu este precisă;

370

B. Pragul circular impune un sacrificiu mare de ţesuturi dure dentare;
C. Unghiul intern de 90º nu concentrează stresul în ţesuturile dentare;
D. Pericolul de a supracontură suprafeţele cervicale este mare;
E. Nu oferă tehnicianului suficient spaţiu pentru componenta estetică.
(1 ,pag. 571) . B

*1870. Plasarea marginilor restaurării în şantul gingival este indicată:
A. Când s-a practicat alungirea chirurgicală a coroanei clinice;
B. La dinţii scurţi, pentru îmbunătăţirea stabilităţii;
C. Pentru îmbunătăţirea formei de retenţie;
D. Când s-a produs o lărgire exagerată a şanţului gingival, în cursul amprentării;
E. Când creasta gingiei libere se află adiacent smalţului, şanţul gingival fiind îngust.
(1 ,pag. 602) . C

*1871 . Dezavantajele charfrein-ului sunt:
A. închidere marginală deficitară
B. grosimea insuficientă a marginilor restaurării
C. unghiul intern rotunjit impiedică acumularea de stress
D. prepararea este laborioasă
E. la coroanele dentare cu dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie.
(1 ,pag. 574) . E

*1872 . Retenţia unei proteze parţiale fixe se bazează mai mult pe:
A. tipul fixării
B. grosimea stratului de ciment
C. geometria bontului
D. materialul din care se confecţionează restaurarea
E. numărul posibilelor axe de inserţie.
(1 ,pag. 549). C

1873 . Avantajele preparării limitei cervicale a bonturilor dentare sub formă de prag cu
bizou sunt:
A. Nu lezează parodonţiul marginal în cursul preparării
B. Uşurinta în realizare
C. Limita preparării este netă, clară
D. Oferă tehnicianului spaţiu suficient pentru modelarea machetei
E. Bizotarea elimină smalţul nesusţinut de la marginea cervicală a bontului
(1 ,pag. 572) . C,D,E



371

1874. Avantajele preparării coletale a bonturilor dentare fără prag (1 , tangenţial ) sunt:
A. Limita precisă de preparaţie
B. Sacrificiu mai redus de ţesuturi dure dentare
C. Margini ale restaurării suficient de groase
D. Evită supraconturarea protezelor fixe aferente
E. Preparare clinică simplă
(1 ,pag. 575) . B,E

1875 . Prepararea suprafeţei ocluzale a bonturilor dentare:
A. Va reproduce stilizat forma anatomică initială a acestei feţe
B. Este mai accentuată la nivelul cuspizilor de ghidaj
C. Nu se face prin aplatizare
D. Se face întotdeauna printr-o reducere uniformă a ţesuturilor dure
E. Va cuprinde şi bizotarea cuspizilor de sprijin
(1 ,pag. 564-566) . A,C,E

1876 . Elementele adiţionale de retenţie (1 , şanţuri, casete) ale microprotezelor la
substructură organică sunt eficiente dacă:
A. au unghiuri bine exprimate
B. au pereţii perpendiculari pe direcţia forţelor de dislocare
C. sunt plasate în axa de inserţie
D. au un diametru mare orientat paralel cu axa dintelui
E. sunt plasate pe direcţia de rotaţie a microprotezei pe bont
(1 ,pag. 559) . A,B,C

1877 . Principiul de conservare a structurilor dentare înseamnă:
A. evitarea preparării exagerate a bontului
B. îndepărtarea unei cavităţi uniforme de ţesuturi dentare
C. protejarea parodonţiului marginal în timpul preparării
D. restaurarea va fi concepută încât să consolideze şi să protejeze ţesuturile restante
E. respectarea integrităţii marginale a preparăţiei.
(1 ,pag. 546) . A,D

1878 . Stabilitatea unei restaurări protetice fixe depinde de următorii factori:
A. topografia bontului pe arcadă
B. lungimea bontului
C. diametrul bontului
D. convergenta ocluzală a suprafeţelor axiale
E. proprietăţile fizice ale cimentului de fixare.
(1 ,pag. 556) . B,C,D,E

372


*1879 . Dacă dinţii frontali cu malpoziţii discrete sunt utilizaţi că stâlpi, se recomandă:
A. Acoperirea lor cu coroane de înveliş;
B. Utilizarea coroanelor parţiale, pinledge-uri, pinlay-uri;
C. Redresare ortodontică;
D. Amputaţie coronară şi realizare unui DCR angulat;
E. Extracţia şi inserarea unui implant imediat.
(1 ,pag. 477) . B

*1880 . Restaurările protetice fixe din zona laterală maxilară trebuie să corespundă
următoarelor
A. menţinere stopurilor ocluzale şi DVO
B. menţinerea poziţiei initiale a dinţilor stâlpi
C. refacerea fonaţiei
D. consolidarea substratului intraalveolar al dinţilor stâlpi
E. prevenirea atrofiei osului alveolar la nivelul crestei edentate.
(1 ,pag. 455) . A

*1881 . Caracteristicile restaurărilor protetice fixe sunt:
A. se realizează după tehnici indirecte;
B. integrarea în cadrul ADM este mai îndelungată;
C. solicită dinţii stâlpi prin trasmiterea presiunilor masticatorii în afara axului dintelui;
D. restabilirea ocluziei este relativă;
E. eficienţa masticatorie redusă.
(1 ,pag. 482) . A

*1882 . Numărul elementelor de agregare depinde de:
A. întinderea breşei edentate
B. topografia breşei edentate
C. numărul dinţilor stâlpi
D. tipul de proteză parţială fixă realizată
E. doleantele pacientului
(1 ,pag. 475) . C

*1883 . Restaurările protetice fixe totale se realizează în următoarele situaţii clinice:
A. edentaţii frontale întinse cu lipsă de substanţă osoasă
B. edentaţii laterale întinse
C. prezenţa pe arcada a minimum 4-6 dinţi restanţi cu dispoziţie topografică favorabilă şi
implantare bună
D. edentaţii biterminale

373

E. edentaţii termino-laterale
(1 ,pag. 488) . C

*1884 . Implantarea dinţilor depinde de următorii factori:
A. numărul rădăcinilor
B. lungimea rădăcinilor
C. topografia dintelui pe arcada
D. aria radiculară utilă (1 ,lungimea rădăcinii inclusă în osul alveolar)
E. orientarea rădăcinilor
(1 ,pag. 417) . D

*1885 . Devitalizarea în scop protetic a viitorilor dinţi stâlpi poate fi impusă de:
A. motive de paralelism
B. migrări dentare
C. particularităţile tehnologice ale viitoarelor elemente de agregare
D. existenţa unor radiotransparenţe periapicale
E. existenţa unor simptome de imflamaţie pulpară
(1 ,pag. 439) . C

* 1886. Care din următoarele carecteristice sunt proprii restaurărilor protetice fixe?
A. sprijin muco-osos
B. sprijin mixt (1 ,dento-parodontal şi muco-osos)
C. sprijin dentar
D. sprijin mixt (1 ,dento-parodontal şi implantar)
E. sprijin intramucos
(1 ,pag. 414) . D

1887 . Contraindicaţiile punţilor adezive sunt
A. suprafeţe de smalţ reduse
B. prezenţa diastemelor
C. prezenţa tremelor mari
D. absenţa unui incisiv central maxilar
E. absenţa unui incisiv lateral maxilar
(1 ,pag. 496) A,B,C

1888 . Restaurările protetice fixe totale au următoarele avantaje:
A. nu favorizează retenţia de placă dentară şi alimente dacă sunt corect realizate
B. nu irită parodonţiul marginal
C. refac protetic corespunzător edentaţiile parţiale
D. au efect profilactic

374

E. se pot igieniza mai uşor decât protezele mobilizabile
(1 ,pag. 489) . A,B,C,D

1889 . În cazul absenţei a patru incisivi mandibulari se poate alege următoarea soluţie
terapeutică definitivă:
A. restaurare fixă metalo-ceramică agregată pe cei doi canini
B. proteza Kemmeny
C. restaurare fixă metalo-ceramică agregată pe cei doi canini şi cei doi premolari unu
D. restaurare fixă metalo-ceramică agregată pe cei doi canini, şi pe toţi premolarii
E. patru implante
(1 ,pag. 474) . A,C,E

1890 . Planul terapeutic al unei edentaţii parţiale este condiţionat de:
A. numărul de dinţi restanţi
B. lipsa spasmelor musculare
C. distribuţia dinţilor restanţi pe arcada
D. stopurile ocluzale
E. statusul parodontal
(1 ,pag. 415) . A,C,D,E

1891 . Restaurările protetice fixe prezintă următoarele caracteristici:
A. sunt proteze parţiale rigide, deformabile
B. se realizează prin tehnici indirecte
C. transmit presiunile masticatorii la creasta edentată prin intermediul corpului de punte
D. volumul lor este mai mic sau cel mult egal cu al dinţilor stâlpi
E. sunt fixate pe dinţii stalpi prin cimentare, lipire, înşurubare
(1 ,pag. 482) . B,D,E

1892 . Restaurările protetice fixe:
A. Transmit presiunile masticatorii osului doar prin intermediul dinţilor naturali şi parodonţiului;
B. Transmit presiunile masticatorii substratului osos, fie prin intermediul mucoasei crestelor
alveolare, fie prin intermediul dinţilor, parodonţiului, cât şi muco-osos.
C. Presiunile masticatorii sunt transmise fie prin intermediul dinţilor naturali şi parodonţiului, fie
prin intermediul implantelor osteotolerate şi parodonţiu
D. Au un volum ce se înscrie în cel al arcadelor dentare;
E. Se pot agrega atât pe dinţi naturali, cât şi pe implante.
(1 ,pag. 414) . D,E

1893. Restaurările protetice fixe totale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. conturarea feţelor axiale trebuie realizată astfel încât sa nu permită acumularea de placă

375

B. obligatoriu se realizează dintr-o bucată,astfel aliajul de lipitură va respecta spaţiul papilei
interdentare
C. ambrazurile cervicale trebuie să permita o igienizare corectă
D. intermediarii vor realiza un contact cât mai redus cu creastă
E. suprafaţa ocluzală nu se va realiza din ceramică,aceasta mărind presiunile ocluzale transmise
dinţilor stâlpi.
(1 ,pag. 489) . A,C,D

*1894. Materialul cu care se înregistrează ocluzia în protetică fixă trebuie să prezinte
urmatoarele caracteristici:
A. o rigiditate iniţială pentru a putea fi introdus cu uşurinţă în cavitatea bucală
B. sunt indicate pentru înregistrare materiale care se întăresc perfect
C. vâscozitatea scăzută a materialului în momentul înregistrării poate determina ghidaje forţate
D. grosimea materialului trebuie să permită imprimarea dinţilor pe o adâncime de 1,5-2 mm
E. priza materialului trebuie să se producă după îndepărtarea din cavitatea bucală.
(1 ,pag. 154) . D

*1895 . Suprafeţele dentare de ghidaj pe care alunecă suprafeţele de sprijin în cursul
mişcărilor mandibulare sunt reprezentate de:
A. versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari inferiori
B. versanţii vestibulari ai cuspizilor vestibulari inferiori
C. marginile incizale ale incisivilor şi caninilor mandibulari
D. versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari ai premolarilor şi molarilor superiori
E. versanţii ocluzali ai cuspizilor palatinali ai premolarilor şi molarilor superiori.
(1 ,pag. 160) . D

*1896 . Long centric-ul:
A. este decelabil la 10-13% dintre indivizi;
B. presupune alunecarea anterioară a condililor pe pantele tuberculilor articulari,
C. se caracterizează prin existenţa poziţiei de relaţie centrică realizată anterior intercuspidării
maxime;
D. se caracterizează prin distanţa sagitală între relaţia centrică şi intercuspidarea maximă de 0.2-
1.75 mm
E. se caracterizează printr-o distanţă sagitală între relaţia centrică şi intercuspidarea maximă de
maxim 1 mm
(1 ,pag. 148) . D

*1897 . Metodă de conducere bimanuală a mandibulei în RC prezintă uramătoare
avantaje:
A. Depinde de capacitatea operatorului de a aplica forţe dirijate

376

B. Depinde de instruirea operatorului
C. Depinde de poziţia capului şi fotoliului dentar
D. Da rezultatele cele mai sigure şi repetabile
E. Necesită asistenţa pentru realizare
(1 ,pag. 148) . A

*1898 . Metoda de înregistrare grafică a relaţiei centrice se bazează pe următorul
principiu:
A. contracţia izometrică a muşchilor coborâtori ai mandibulei
B. relaxarea unilaterală a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
C. reglarea înclinării pantei tuberculului articular
D. înlocuirea contactelor dento-dentare antagoniste necontrolabile printr-un singur punct de
sprijin
E. menţinerea condililor mandibulei în poziţie constantă în mişcarea de protruzie şi laterotruzie a
mandibulei
(1 ,pag. 155) . D

1899. Dintre factorii care modifică în cursul vieţii relaţiile de ocluzie se numără:
A. Edentaţia terminală bilaterală intinsă
B. Procese patologice acute dento-parodontale
C. Uzura accentuată a arcadelor dentare
D. Uzura redusă a arcadelor dentare
E. Tratamente protetice incorecte
(1 ,pag. 144) . A,C,E

1900 . În practică marcarea contactelor dento-dentare presupune:
A. Utilizarea hârtiei de articulare albastră pentru contactele în PIM
B. Utilizarea hârtiei de articulare roşie pentru contactele în ORC
C. Coincidenţa culorilor de marcare a PIM şi ORC = point centric
D. Utilizarea hârtiei de articulare roşie pentru contactele în PIM
E. Utilizarea hârtiei de articulare albastră pentru contactele în ORC
(1 ,pag. 157) A,B,C

1901 . Pentru memorarea RIM în cursul unui tratament protetic în care vor fi desfiinţate
temporar stopurile ocluzale stabile se procedează la:
A. Folosirea unor şabloane de ocluzie confecţionate după prepararea dinţilor
B. Restuarări provizorii
C. Efectuarea deodată a elementelor de agregare
D. Prepararea seriată a dinţilor şi conservarea stopurilor ocluzale de pe aceştia cu chei din silicon
E. Restaurări definitive

377

(1 ,pag. 145) . B,D

1902 . Printre cauzele care conduc la o ocluzie instabilă sunt:
A. Edentaţii parţiale întinse
B. Activităţi parafuncţionale
C. Edentaţii parţiale reduse
D. Migrari orizontale sau verticale ale dinţilor
E. Inserţia unor proteze mobilizabile defectuoase
(1 ,pag. 145) . A,B,D,E

1903 . Tehnica de determinare a relaţiei centrice cu ajutorul miniplatoului incisiv
presupune utilizarea:
A. Localizatorului centric;
B. Jig-ului anterior;
C. Jig-ului universal;
D. Dispozitivului Pedro Saizar;
E. Riglei Woelfel.
(1 ,pag. 152) . B,C

1904. În cursul mişcărilor mandibulare, suprafeţele dentare de ghidaj sunt reprezentate
de:
A. Versanţii ocluzali ai cuspizilor palatinali ai premolarilor şi molarilor maxilari
B. Versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari mandibulari
C. Versanţii ocluzali ai cuspizilor vestibulari ai premolarilor şi molarilor maxilari
D. Marginile incizale ale incisivilor şi caninilor mandibulari
E. Versanţii ocluzali ai cuspizilor linguali mandibulari
(1 ,pag. 160) . A,B,C

1905 . Cauzele în care coroana sau elementele de agregare nu se adaptează corect pe bont
se pot datora:
A. realizării de către tehnician a unei turnături prea etanşe
B. tehnicianul nu a folosit lacuri de distanţare pe exteriorul machetei
C. utilizarea unor aliaje neadecvate restaurării
D. folosirea modeluluii cu bont mobil
E. folosirea modelelor cu pinuri Dowel
(1 ,pag. 982) . A

*1906 . Cu cimeturi ionomere de sticlă se pot lipi:
A. coroane mixte cu schelet metalic din aliaje nenobile
B. coroane mixte cu conţinut crescut de metale nobile

378

C. coroane integral ceramice
D. incrustaţii ceramice
E. incrustaţii din RDC datorită stratului de silan (1 ,-O-Si-) aplicat pe exterior
(1 ,pag. 995) . A

*1907 . În cazul în care eşuează fixarera unei PPF:
A. eroarea este de obicei irecuperabilă
B. se poate remedia prin descimentarea restaurării într-o şedinţă ulterioară
C. se analizează cauzele care au dus la eşec şi se remediază situaţia prin adaptarea ocluzală
D. se realizează adaptarea ocluzală chiar dacă se perforează coroana
E. nu se poate remedia deoarece ar fi necesară sacrificarea unor ţesuturi dure sănătoase.
(1 ,pag. 986) . A

* 1908. În cazul în care o coroană de inveliş este prea scurtă ea poate fi:
A. completată vestibular cu material fizionomic;
B. trebuie refăcută
C. trebuie refăcută şi indicat tehnicianului să graveze mai mult modelul de lucru
D. se poate fixa în cazul în care dinţii stâlpi sunt devitali
E. se poate fixa în cazul în care dinţii stâlpi sunt implante deoarece aceştia nu pot fi afectaţi de
carie.
(1 ,pag. 983) . B

*1909 . În mod tradiţional, calitatea contactelor interdentare se verifică prin:
A. inserarea unui fir de matase dentară
B. utilizarea unei matrici de celuloid cu grosime de 18,5 µm
C. utilizarea unei benzi de hârtie de articulaţie cu grosime de 25 µm
D. utilizarea instrumentarului de consultaţie (1 ,sonda, oglidă dentară)
E. utilizarea unei matrici metalice
(1 ,pag. 982) . A

*1910 . Curăţirea bontului în vederea cimentării definitive se face astfel:
A. în cazul bonturilor vitale prin utilizarea unei soluţii de 10% de poli-acid acrilic
B. ştergerea cu apă oxigenată 3% şi ulterior cu neofalină
C. ştergerea cu alcool
D. uscarea cu un jet de aer cald
E. în cazul utilizării cimenturilor ionomer de sticlă izolarea trebuie să fie perfectă
(1 ,pag. 1001) . B

1911 . Avantajele cimentului CIS sunt:
A. adeziune crescută la preparaţie şi coroana

379

B. aderenţa la suprafeţe
C. rata scăzută la carie secundară
D. toleranţa pulpară bună
E. aderenţa la ceramică dentară
(1 ,pag. 995) . A,C,D

1912 . Cimentarea provizorie presupune:
A. verificarea adaptării proximale, cervicale şi ocluzale
B. asigurarea unei perioade de vindecare a posibilelor leziuni gingivale
C. evitarea perioadei de adaptare a ţesuturilor moi
D. verificarea aspectului fizionomic şi al fonaţiei, în unele situaţii mai deosebite
E. verificarea cimentării definitive
(1 ,pag. 988) . A,B,D

1913. Neadaptarea cervicală a coroanelor pe bont poate fi determinată de:
A. finisarea şi lustruirea lucrării înainte de cimentare
B. resturi de ciment provizoriu
C. plusuri pe suprafaţa internă a componenţei metalice
D. arii de contact prea strânse
E. adaptare corectă evidenţiată prin control tactil şi vizual.
(1 ,pag. 983) . B,C,D

1914 . Verificarea proximală a adaptării protezelor fixe pe câmpul protetic, evidenţiază un
contact:
A. strâns, care determină senzaţie de tensiune în arcada
B. normal, când poate fi depăşit cu dificultate de către firul de mătase
C. prea slab, care favorizează impactul alimentar asupra gingiei
D. se poate determina cu hârtie de articulaţie, fir de mătase, matrice.
E. se indică corect cu instrumentar rotativ abraziv
(1 ,pag. 982) . A,B,C,D

1915. Adaptarea ocluzală se controlează cu ajutorul:
A. hârtiei de articulaţie
B. foliei de ceară
C. cu ajutorul instrumentarului de consultaţie
D. cu ajutorul unei benzi de celuluiod cu o grosime de 120 µm
E. doar pe baza informaţiilor pacientului (1 ,zona care"înalţă")
(1 ,pag. 984) . A,B



380

1916. Neadaptarea cervicală a coroanei pe bont se poate datora
A. Resturilor de ciment provizoriu
B. Plusurilor pe suprafaţa internă a componentei metalice
C. Minusuri pe suprafaţa bontului dentar
D. Existenţei unei arii proximale de contact prea strânse
E. Existenţa unor contacte ocluzale prea slabe care nu apasă sufficient coroana pe bontul dentar
(1 ,pag. 983) . A,B,D

1917 . Contraindicaţiile cimentării provizorii sunt:
A. Restaurări unitare protetice
B. Verificarea adaptării restaurării
C. Verificarea vindecării unor leziuni gingivale situate sub corpul de punte
D. Proteze fixe metalo-ceramice
E. În cazul protezelor cu sprijin implantar
(1 ,pag. 988) . A,D,E

1918 . Pregătirea bontului pentru cimentarea de durată se realizează prin:
A. Îndepărtarea depunerilor de placă dentară şi a resturilor organice cu gume şi pulbere de piatră
ponce
B. Curăţirea cu alcool şi ulterior ştergere cu neofalină
C. Curăţirea cu apă oxigenată 3% şi ulterior ştergere cu neofalină
D. Uscare cu jet de aer
E. Condiţionarea bontului în funcţie de vitalitatea lui
(1 ,pag. 1001) . A,C,E

1919.Caria cronică staţionară se caracterizează prin:
A. Localizare pe suprafeţele libere ale dinţilor expuse autocuraţirii şi curăţirii artificiale
B. Se evidenţiază ca şi o pată albă opacă atunci când dintele este uscat
C. Demineralizarea s- a extins până la joncţiunea amelodentinară
D. Este o carie incipientă oprită în evoluţie prin suprimarea zonei de retenţie
E. Este specifică persoanelor în vârstă
(4 pag. 144) A,D

1920.Semnele clinice ale cariei incipiente se prezintă astfel:
A. Ca şi o pată albă cretoasă pe suprafaţa netedă a smalţului
B. Ca şi o zonă de smalţ care şi-a pierdut transluciditatea din cauza demineralizări
C. Ca şi o cavitate cu o cantitate redusă de dentină ramolită
D. Ca şi o cavitate cu dentină dură pigmentată
E. Nu poate fi detectată prin palparea cu sonda
(4 pag. 146) A,B,C

1921.Programul de evaluare a riscului la carie preconizat de Krasse prevede:
A. Testarea microbiologică a prezenţei streptococului mutans şi al lactobacilului

381

B. Analiza dietei
C. Analiza salivei
D. Evidenţierea plăcii mucobacteriene
E. Întocmirea bilanţului fluorului
(4 pag. 143) A,B,C

1921.Procesele carioase simple cavitare se caracterizează prin:
A. Lipsa de continuitate a smalţului detectată vizual sau tactil
B. Dureri provocate care dispar în câteva minute dupa îndepartarea excitantului
C. Substanţa dentinară moale la palparea cu sonda
D. Radiotransparenţă sub smalţul ocluzal
E. Dentina colorată brun cenuşiu
(4 pag. 148) A,C,D,E

1922.Şanţurile şi gropiţele care nu prezintă carii se caracterizează prin:
A. Prezenţa unor şanţuri şi gropiţe adânci
B. Radiotransparenţă sub smalţul ocluzal
C. Lipsa radiotransparenţei sub smalţul ocluzal
D. La palpare cu sonda aceasta poate agăţa
E. Necesita un tratament profilactic
(4 pag. 149) A,C,D

1923.Caria incipientă reprezintă
A. prima manifestare evidentă a activităţii carioase în smalţ
B. caria superficială care afectează smalţul, cu modificări structurale minime
C. pata albă cretoasă
D. leziunea carioasă care se întinde până la joncţiunea smalţ-dentină
E. leziunea care se poate remineraliza dacă sunt luate măsuri profilactice imediate
(4 pag. 143)A,C,E

1924. Caria cronică cu evoluţie lentă este
A. mai frecventă la copii şi tineri
B. cu dentină alterată, de consistenţă crescută şi de culoare brună
C. mai frecventă la adulţi şi vârstnici
D. o carie incipientă oprită din evoluţie
E. cu dentină alterată, deschisă la culoare şi umiditate crescută
(4 pag. 144)B,C
1925.Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu sunt:
A. efect bacteriostatic
B. rezistenţă la compresiune optimă
C. alcalinitate crescută, păstrată şi după priză
D. rezistenţă faţă de acţiunea de solubilizare a lichidelor bucale
E. stimulează indirect depunerea de dentină secundară
(4 pag. 297)A,C,E



382

1926. Care dintre următoarele afirmaţii legate de primerii autogravanti sunt adevarate
A. au aceeaşi putere de penetraţie în smalţ ca şi agenţii convenţionali
B. nu au aceeaşi putere de penetrare în smalţ ca şi agenţii convenţionali
C. utilizarea lor realizează o economie de timp
D. folosesc ca şi agent de condiţionare sol.37% de acid fosforic
E. pătrund în plaga dentinară pe o adâncime de 1µm în 30"
(4 pag. 328)B,C,E

1927.Avantajele lacurilor dentare sunt:
A. izolează termic
B. încetinesc pătrunderea în canaliculele dentinare ai produşilor de coroziune ai amalgamului
C. rezisţă în mediul oral
D. aderă fizic şi chimic de ţesuturile dentare
E. reduc penetrarea acidului din cimentul fosfat de zinc în plaga dentinară
(4 pag. 294)B,C,E

1928.Colabarea fibrelor de colagen şi pierderea retenţiei oferite de acestea se produce
după:
A. Demineralizare insuficientă a dentinei
B. Demineralizare excesivă a dentinei
C. Uscarea cavităţii după spălarea acidului
D. Utilizarea de acizi cu concentraţie mai mare
E. Creşterea timpului de utilizare al acizilor peste cel indicat de producător
(4 pag. 328)B,C


1929. In concepţia actuală a tratamentului cariei dentare simple extensia preventivă se
utilizează
în funcţie de următorii factori:
A. Extinderea cariei
B. Materialul de restaurare folosit
C. Poziţia dintelui antagonist
D. Forma dinţilor
E. Tipul dietei
(4 pag. 171)A,B,D

1930.Particulărităţile hibridizării dentinei uscate sunt următoarele:
A. Permite verificarea eficienţei prin aspectul alb-cretos al smalţului demineralizat uscat
B. Necesită o uscare moderată
C. Nu există riscul de supraumectare
D. Marja foarte mică de toleranţă tehnică
E. Largă utilizare
(4 pag. 342)A,B,C,E

1931.Viteza de difuziune a răşinii adezive într-un substrat depinde de:
A. Masa moleculară

383

B. Temperatura
C. Vâscozitate
D. Timpul de acţiune
E. Afinitatea pentru substrat
( 4 pag. 330)A,B,C,E

1932.Clasificarea cavităţilor în funcţie de numărul suprafeţelor implicate
A. cavităţi multiple: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui
B. cavităţi imbricate: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui, mai puţin suprafaţa
ocluzală
C. cavităţi simple: implică o singură suprafaţă
D. cavitaţi compuse: implică două suprafeţe
E. cavităţi complicate: implică suprafeţe care au suferit atacuri de carie complicată
(4 pag. 172)C,D

1934. Compomerii
A. se obţin prin adausul de grupări acide carboxilice la lanţul principal al monomerului răşinilor
convenţionale
B. au constituit prilejul folosirii pentru prima dată a linerilor autoagravanţi
C. sunt răşini compozite modificate prin adaosul de poliacizi
D. primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acidă slabă
E.eficienţa primerilor autogravanţi ai compomerilor poate fi crescută printr o gravare acidă
convenţională prealabilă aplicării primerului
(4 pag. 346) A,C,D,E

1935. Hibridizarea dentinei uscate
A. permite verificarea eficienţei gravării acide prin aspectul tipic alb-cretos al smalţului
demineralizat uscat
B. nu există riscul de supraumectare
C. necesită o uscare intensă de circa 30 secunde după lavajul acidului
D. dentina uscată este rehidratată cu un primer dizolvat în apă
E.refacerea porilor iniţiali ai matricei dentinare demineralizate este grabită prin aplicarea
primerilor în soluţie apoasă
(4 pag. 342)A,B,D,E

1936.Obiectivele preparării cavităţilor
A. refacerea stării de sănătate a odontoblaştilor şi neuronilor pulpari
B. refacerea încrederii în sine şi a confortului psihologic al pacientului
C. îndepărtarea tuturor ţesuturilor alterate
D. oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore
E. crearea condiţiilor pentru aplicarea estetică şi funcţională a materialului de obturaţie
(4 pag. 171) C,E

1937.Primeri autogravanţi
A. permit păstrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plăgii dentinare
B. graţie acidităţii reduse, demineralizează parţial doar parţial DDR şi dentina subiacentă

384

C. lungesc timpul de lucru prin faptul că trebuie lăsaţi să acţioneze un minut
D. elimină consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin produşi reziduali de
demineralizare
E. cresc riscul colabării fibrelor de colagen prin umectarea prea intensă
(4 pag. 345) A,B,D

1938.La ce materiale de obturaţie se indică bizotarea cavităţii :
A. Porţelan
B. Acrilat
C. Compozite
D. Silicat
E. Incrustaţii
(4 pag. 182)C,E

1939.Cimenturile cu ionomeri de sticlă prezinta urmatoarele proprietati:
A. Adeziunea chimică şi coeficientul de dilatare termică previn microinfiltraţia marginală
B.Ameliorarea adeziunii se realizează prin condiţionarea plăgii dentinare cu acizi poliacrilici sau
cristalizarea unor soluţii de fosfat de calciu
C.Adeziunea chimică la dentină este superioară bazelor din ciment policarboxilat
D.Spatularea pe o plăcuţă de sticlă răcită măreşte rezistenţa la compresiune permiţând includerea
unei cantităţi mai mari de pulbere
E. Rezistenţa la compresiune creşte cu până la 75% în interval de 1 an
4. pag. 319)A,B,E

1940.Complicatii locale ale parodontitei marginale cronice sunt reprezentate de
A. adenite
B. abcesul parodontal marginal
C. hiperestezia dentinara
D. sinusita maxilara
E. septicemie
(3 pag. 172) Raspuns.B,C

1941. Netrat, abcesul parodontal marginal
A. se vindeca spontan dupa 1-2 saptamani
B. fistulizeaza
C. se complica cu pulpite acute si parodontite apicale acute retrograde
D. produce abcese ale lojilor profunde
E. produce, oral, osteite sau osteomielite
(3 pag. 173) Raspuns.B,C,E

1942. Obiectiv, in abcesul parodontal marginal apar
A. jena dureroasa la masticatie
B. tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara
C. percutie verticala dureroasa
D. dinti limitanti cu carii profunde complicate
E. mucoasa acoperitoare intinsa rosie, lucioasa

385

(3 pag. 173) Raspuns.B,E

1943. Printre complicatiile loco-regionale ale parodontitei marginale cronice se numara
A. osteite/osteomielite ale oaselor maxilare
B. sinusite frontale
C. celulite
D. adenite
E. tromboflebita sinusului cavernos
(3 pag. 175) Raspuns.A,C,D,E

1944.Subiectiv, in abcesul parodontal marginal apar
A. nu exista simptomatologie subiectiva
B. jena dureroasa la masticatie
C. durerea poate aparea si spontan
D. uneori, durerile sunt intense, violente
E. aspect lobulat al papilelor
(3 pag. 173) Raspuns.B,C,D

1945. Abcesul parodontal apare atunci cand:
A. scade rezistenta organismului
B. se exacerbeaza virulenta germenilor care populeaza continutul pungilor
parodontale
C. punga parodontala este frecvent localizata pe peretele vestibular radicular
D. drenajul pe cale naturala al pungii este redus
E. drenajul pe cale naturala al pungii este blocat
(3 pag. 172) Raspuns.B,D,E

1946. Abcesul parodontal marginal netratat se complica cu:
A. pulpite cronice
B. pulpite acute
C. parodontite apicale cronice
D. parodontite apicale acute retrograde
E. osteite
(3 pag. 173) Raspuns.B,D,E

1947. Abcesul parodontal marginal prezinta
A. o tumefactie circumscrisa rotunda sau ovalara localizata apical
B. dintele afectat prezinta de obicei carie
C. consistenta abcesului vestibular si lingual este moale
D. abcesul parodontal marginal palatinal se insoţeste de celulita buzei superioare
E. percutia transversala a dintilor limitrofi este dureroasa
(3 pag. 173) Raspuns.C,E

1948. Complicatiile la distanta si generale ale abcesului parodontal marginal sunt:
A. gastrita
B. colita

386

C. colecistita
D. flebita
E. septicemia
(3 pag. 175) Raspuns.C,E
1949. Complicatiile locale ale bolii parodontale sunt:
A. abcesul parodontal marginal
B. gingivo-stomatita ulcero-necrotica
C. pericoronarita acuta
D. cariile situate deasupra coletului anatomic al dintelui
E. hiperestezia dentinara
(3 pag. 172-173) Raspuns.A,E
1950. Esentiali in producerea hiperesteziei sunt urmatorii factori:
A. prezenta aparatelor protetice
B. prezenta obturatiilor fizionomice
C. prezenta fenomenelor de fermentatie acida a detritusurilor organice depuse
D. prezenţa recesiunilor gingivale
E. prezenta placii bacteriene la nivelul recesiunilor gingivale
(3 pag. 174) Raspuns.C,E

1951. Evacuarea exudatului purulent este impiedicata de:
A. blocuri masive de tartru
B. manevre terapeutice incorecte
C. obturatii debordante
D. microproteze cu adaptare defectuoasa la colet
E. aparate ortodontice
(3 pag. 172) Raspuns.A,B

1952. Hiperestezia dentinara se instaleaza dupa:
A. retractii gingivale
B. interventii chirurgicale parodontale
C. periaj profesional
D. aplicarea acidului in vederea realizarii obturaţiilor fizionomice
E. planarea radiculara
(3 pag. 173) Raspuns.A,B,E

1953. Lacunele cuneiforme
A. apar frecvent la caninii inferiori
B. apar ca o lipsa de substanta de forma triunghiulara
C. apar la coletul dintilor
D. apar frecvent vestibular
E. apar pe suprafata radiculara
(3 pag. 174) Raspuns.B,C,D

1954. Rol in formarea lacunelor cuneiforme de la coletul dintilor il au:
A. tulburari ale sistemului neurovegetativ
B. trauma ocluzala

387

C. consumul exagerat de bauturi carbo-gazoase
D. eroziunilor chimice acide
E. regurgitatiile acide
(3 pag. 174) Raspuns.A,B,D

1955. Senzatia dureroasa din hiperestezia suprafetelor radiculare este:
A. pulsatila
B. redusa
C. medie
D. intensa uneori
E. iradianta
(3 pag. 173) Raspuns.B,C,D

1956. Complicatiile la distanta si generale ale bolilor parodontiului marginal sunt:
A. gastrita cronica
B. pancreatita
C. rectocolita ulcero-hemoragica
D. colecistita prin piofagie in conditii de hipo- sau anaclorhidrie gastrica
E. septicopioemii si septicemie
(3 pag. 175) Raspuns.D,E

1957. Complicatiile loco-regionale ale bolilor parodontiului marginal pot fi:
A. celulite
B. meningita
C. osteite si osteomielite ale oaselor maxilare
D. noma
E. sinuzita maxilara
(3 pag. 175) Raspuns.A,C,E

1958. Complicatiile loco-regionale ale bolilor parodontiului marginal pot fi:
A. adenite
B. meningita
C. tromboflebita sinusului cavernos
D. noma
E. abces cerebral
( 3 pag 175 ) Raspuns.A,C,E

1959. Printre complicatiile locale ale bolii parodontale putem numara:
A. abcesul parodontal marginal
B. necroze pulpare
C. parestezii
D. pulpite acute laterograde sau retrograde
E. gingivita acuta ulcero-necrotica
(3 pag. 172) Raspuns.A,B,D



388

1960. Simptomatologia abcesului parodontal marginal cuprinde:
A. jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate
medie
B. dintii limitanti prezinta procese carioase extinse
C. mucoasa acoperitoare e intinsa, lucioasa, rosie
D. consistenta abcesului situat vestibular si lingual este moale, depresibila
E. percutia verticala a dintilor limitrofi e, de regula, mai dureroasa decit cea
transversala
( 3 pag. 173) Raspuns.A,C,D

1961. Abcesul parodontal marginal:
A. este o complicatie a parodontitelor marginale cronice;
B. se formeaza prin netratarea unei pulpite acute retrograde;
C. se insoteste frecvent de adenopatie loco-regionala;
D. se insoteste de o jena dureroasa la masticatie de intensitate medie;
E. are o consistenta ferma atunci cand este situat lingual.
(3 pag. 172-173) Raspuns.A,C,D

1962. Abcesul parodontal marginal:
A. este localizat mai ales vestibular;
B. prezinta consistenta ferma cand este situat lingual;
C. prezinta la percutia verticala a dintilor limitanti o durere mai puternica decat la
cea transversala;
D. se insoteste frecvent de adenopatii loco-regionale;
E. prezinta jena dureroasa la masticatie.
(3 pag. 172) Raspuns.A,D,E

1963. Tumefactia din abcesul parodontal:
A. este rotunda;
B. este ovalara;
C. are dimensiuni variabile;
D. este circumscrisa;
E. nu poate avea mai mult de 1,5 cm diametru.
(3 pag. 173) Raspuns.A,B,C,D

1964. Abcesul parodontal marginal:
A. este o complicatie a parodontitelor marginale cronice
B. este localizat mai frecvent vestibular, dar poate fi intalnit si lingual sau palatinal
C. nu este insotit de modificari radiologice ale osului alveolar
D. se produce prin exacerbarea virulentei germenilor din pungile parodontale, cand
drenajul pe cale naturala este redus sau blocat
E. nu este insotit de adenopatie regionala.
(3 pag. 172) Raspuns.A,B,D

1965. Bolile parodontiului marginal pot avea drept complicatii:
A.cariile localizate sub coletul anatomic al dintelui

389

B. necrozele pulpare
C. parodontitele apicale pe cale retrograda
D. lacunele cuneiforme
E. leziunile aftoaase.
( 3 pag 172) Raspuns.A,B,C,D

1966. In abcesul parodontal marginal, obiectiv se constata:
A. tumefactia circumscrisa rotunda sau ovalara a mucoasei gingivale
B. prezenta leziunilor hiperkeratozice
C. atrofia epiteliului gingival cu leziuni erozive
D. resorbtia osului alveolar
E. adenopatii loco-regionale frecvente.
(pag. 173) Raspuns.A,D,E

1967. Complicatiile locale ale parodontitelor marginale cronice sunt:
A. abcesul parodontal marginal
B. hiperestezia dentinara
C. pericoronaritele
D. gingivostomatita ulcero-necrotica
E. abcesul cerebral
(3 pag. 172) Raspuns.A,B

1968. Complicatiile loco-regionale ale parodontitelor marginale pot fi :
A. Hiperestezia dentinara
B. Lacune cuneiforme
C. Sinuzita maxilara
D. Celulite
E. Tromboflebita sinusului cavernos
(3 pag. 175) Raspuns.C,D,E

1969. Complicatiile locale ale bolii parodontale sunt:
A. pulpite acute totale
B. necroze pulpare
C. hiperestezia dentinara
D. abcesul lojii sublinguale
E. parodontite apicale subacute sau cronice
(3 pag. 172) Raspuns.B,C,E

1970. Urmatoarele afirmatii despre abcesul parodontal marginal sunt adevarate
A. este o complicatie a parodontitelor marginale cronice
B. este localizat numai vestibular
C. este insotit de modificari radiologice ale osului alveolar
D. se produce prin exacerbarea virulentei germenilor din pungile parodontale, cind
drenajul pe cale naturala este redus sau blocat
E. toate de mai sus
(3 pag. 172) Raspuns.A,C,D

390


1971. Prognosticul in boala parodontala depinde in mod cert de:
A. gradul de inflamatie al gingiei marginale
B. gradul de resorbtie osoasa
C. mobilitatea patologica
D. mobilitatea fiziologica
E. igiena orala
(3 pag. 171) Raspuns.B,C

1972. In abcesul parodontal marginal:
A. dintii limitanti sunt, in general, indemni de carie
B. testele de vitalitate ale dintilor limitrofi sunt negative
C. testele de vitalitate ale dintilor limitrofi sunt pozitive numai la percutia in ax
D. apar frecvent adenopatii locoregionale
E. percutia transversala a dintilor limitanti este mai dureroasa decat cea verticala
(3 pag. 172) Raspuns.A,D,E

1973. În abcesul parodontal marginal:
A. suprafata gingiei este de culoare roz si are aspect granular, “de prundis”
B. apar fisuri dureroase ale comisurilor bucale.
C. adenopatiile loco-regionale sunt frecvente.
D. evacuarea exudatului purulent este împiedicată de edemul marginii gingivale
libere
E. cel mai corect este evacuarea imediata prin intepare a continutului pungii
(3 pag. 173) Raspuns.C,D

1974. Complicaţiile loco-regionale ale gingivitei cronice sunt:
A. Celulita
B. Osteita maxilară
C. Adenita
D. Septicopiemia
E. Sinuzita maxilară
(3 pag. 175) Raspuns.A,B,C,E

1975. Hiperestezia radiculara se poate instala dupa:
A. retractii gingivale prin involutie
B. dupa detartraj
C. chiuretaj gingival
D. chiuretaj gingival in camp inchis
E. planarea radacinilor
(3 pag. 174) Raspuns.A,B,E

1976. Semnele obiective in abcesul parodontal marginal sunt:
A. tumefactie circumscrisa rotunda
B. jena dureroasa la masticatie
C. cariile situate sub coletul anatomic al dintelui

391

D. sinusita maxilara
E. abcesul cerebral
(3 pag. 173) Raspuns.A,D,E


1977. In abcesul parodontal marginal durerile sunt:
A. intense (mai rar)
B. sub forma de jena dureroasa la masticatie
C. localizate de intensitate mare
D. uneori violente si iradiaza in zonele invecinate
E. simulante cu fenomene de otita
(3 pag. 173) Raspuns.A,B,D,E

1978. Abcesul parodontal marginal se produce prin:
A. exacerbarea virulentei germenilor
B. reducerea drenajului pe cale naturala
C. in absenta tartrului
D. manevre terapeutice corecte
E. edemul marginii gingivale produs prin impact alimentar
(3 pag. 173) Raspuns.A,B,E

*1979. Aparatul de detartraj cu ultrasunete foloseste vibratii cuprinse intre:
A. 20 000 – 45 000 cicli pe secunda
B. 45 000 – 60 000 cicli pe secunda
C. 20 000 – 60 000 cicli pe secunda
D. 20 000 – 70 000 cicli pe secunda
E. 20 000 – 80 000 cicli pe secunda
(3 pag. 212-213) Raspuns.A

*1980. Periajul dintilor cu perii actionate electric au in principal:
A. 3 tipuri de deplasari ale partii active
B. 6 tipuri de deplasari ale partii active
C. 2 tipuri de deplasari ale partii active
D. 5 tipuri de deplasari ale parţii active
E. 4 tipuri de deplasari ale partii active
(3 pag. 186) Raspuns.E

*1981. Substantele abrazive din pastele de dinti sunt:
A. azotat de potasiu
B. carbonat de calciu si magneziu
C. monofluorfosfat de sodiu
D. carboximetilceluloza
E. sulfat de sodiu
(3 pag. 191) Raspuns.B

*1982. Timpul unui periaj dentar corespunzator este de

392

A. 3-5 minute
B. 5-10 minute
C. 5-7 minute
D. 1-3 minute
E. 5-8 minute
(3 pag. 180) Raspuns.A

*1983. Clorhexidina:
A. este un antiseptic de electie impotriva placii microbiene
B. efectul este datorat puternicei incarcaturi anionice
C. actiunea ei se exercita intre 1 si 2 ore
D. actiunea ei este exclusiva asupra germenilor Gram-negativi
E. in concentratie de 100 micrograme/ml are actiune bacteriostatica
(3 pag. 192) Raspuns.A

*1984. Fluorurile au un efect antimicrobian printr-o serie de mecanisme precum:
A. cresterea glicolizei microbiene
B. cresterea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor
C. cresterea energiei de suprafata a smaltului
D. activarea unor enzime microbiene
E. inhibarea formarii substratului polizaharidic al placii
(3 pag. 195) Raspuns.E

*1985. Timpul de periaj corespunzator este de:
A. 3-5 minute;
B. 2-3 minute;
C. 4-7 minute;
D. 5-7 minute;
E. 5-10 minute.
(3 pag. 182) Raspuns.A
*
*1986. Triclosanul are o eficienta fata de clorhexidina de:
A. 10%;
B. 25%;
C. 50%;
D. 65%;
E. 75%.
(3 pag. 194) Raspuns.D

*1987. Un periaj corespunzator se face in:
A. 1 minut;
B. 1-2 minute;
C. 3-5 minute;
D. 5-10 minute;
E. 15 minute.
(3 pag. 182) Raspuns.C

393


*1988. In tratamentul parodontopatiilor marginale cronice dintre antisepticele care
denatureaza proteinele microbiene:
A. acidul citric este utilizat deoarece dizolva cementul necrotic
B. acidul citric se foloseste in solutie apoasa cu pH de la 5,5 la 6,5
C. acidul cromic este utilizat in aplicatii scurte de 20-30 sec.
D. produsul Ortochrome (acid cromic) este contraindicat in ulceratiile herpetice
E. permanganatul de potasiu.
(3 pag. 227) Raspuns.D

*1989. Alaturi de clorhexidina actiune particulara antiplaca microbiana mai au:
A. formaldehida
B. tricrezolul
C. apa oxigenata
D. alexidina
E. clorura de zinc
(3 pag. 227) Raspuns.D

*1990. Alegerea mijloacelor secundare de îndepărtare a plăcii bacteriene se face:
A. în funcţie de posibilitaţile financiare ale pacientului
B. în funcţie de dexteritatea pacientului
C. în funcţie de cele trei grade de ocupare ale ambrazurii gingivale de către
papila interdentară
D. în funcţie de scorurile indicilor de placă şi tartru
E. în funcţie de vârsta pacientului
(3 pag. 190) Raspuns.C

*1991. Prezenţa unei inflamaţii a papilei interdentare, sângerarea uşoară la atingere în
vecinatatea unei obturaţii obligă la:
A. îndepărtarea obturaţiei
B. detartraj ultrasonic
C. controlul adaptării obturaţiei faţă de suprafaţa dentară
D. la utilizarea firului interdentar
E. la efectuarea unei radiografii
(3 pag. 217) Raspuns.C

1992. Chiuretele universale paroodntale sunt indicate in
A. detartraj supragingival
B. detartrajul furcatiilor radiculare
C. chiuretajul pungilor parodontale
D. detartrajul santului gingival la persoane sanatoase
E. netezirea radacinii
(3 pag. 203) Raspuns.A,D

1993. Clindamicina se indica in
A. infectii cu bacterii gram pozitive

394

B. infectii cu germeni anaerobi
C. parodontite marginale refractare
D. parodontita juvenila
E. gingivita cronica
(3 pag. 236) Raspuns.A,B,C
1994. Directiile principale de tratament local al parodontopatiilor marginale cronice
cuprind
A. tratamentul antimicrobian si antiinflamator
B. tratamentul chirurgical
C. tratamentul de reechilibrare ocluzala
D. tratamentul complicatiilor
E. tratamentul afectiunilor generale
(3 pag. 177) Raspuns.A,B,C,D

1995. Efectele secundare ale folosirii tetraciclinei in parodontitele marginale cronice
sunt
A. aparitia de candidoze
B. alergii
C. tulburari gastrice,hepatorenale
D. riscul aparitiei de specii rezistente
E. se concentreaza la nivelul proceselor alveolare
(3 pag. 233) Raspuns.A,B,C,D

1996. Indicatiile clorhexidinei sunt
A. prevenirea depunerii placii bacteriene
B. prezenta placii bacteriene
C. gingivite acute si cronice
D. prevenirea coloratiilor dentare
E. abcese parodontale marginale
(3 pag. 193) Raspuns.A,B,C,E

1997. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt
A. detartraj subgingival in pungi parodontale
B. chiuretajul radicular
C. chiuretajul tesutului de granulatie al pungii parodontale
D. indepartartea tartrului si placii supragingivale
E. lustruirea suprafetelor dentare
(3 pag. 205) Raspuns.A,B,C

1998. Produsul Augmentin este contraindicat in
A. herpes
B. mononucleoza infectioasa
C. leucemie limfoida
D. sinuzite
E. tratament cu aloperinol
(3 pag. 235) Raspuns.A,B,C,E

395


1999. Spalaturile cu cloramina B se recomanda in
A. gingivite acute
B. pungi parodontale cu exudat purulent
C. gingivo-stomatita ulcero-necrotica
D. tartru supragingival
E. stomatite acute
(3 pag. 229) Raspuns.A,B,C,E

2000. Tratamentul secundar al parodontopatiilor marginale cronice cuprinde
A. proceduri chirurgicale
B. igienizare
C. reechilibrare ocluzala
D. tratamentul complicatiilor acute
E. tratamentul de biostimulare
(3 pag. 178) Raspuns.A,C,E

2001. Efectele antimicrobiene ale fluorurilor sunt:
A. modificarea permeabilitatii de membrana
B. reducerea glicolizei
C. inactivarea unor enzime microbiene
D. bactericid
E. diminuarea energiei de suprafata a smaltului
(3 pag. 193) Raspuns.A,B,C,E

2002. Efectele secundare ale folosirii indelungate ale clorhexidinei sunt:
A. recesiuni parodontale
B. modificari tranzitorii ale senzatiei gustative
C. coloratii galben maronii ale dintilor si obturatiilor fizionomice
D. depuneri crescute de tartru supragingival
E. iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei orale
(3 pag. 193) Raspuns.B,C,D,E

2003. Indicatiile folosirii clorhexidinei sunt:
A. prevenirea depunerii placii bacteriene
B. indepartarea tartrului supragingival
C. gingivite acute
D. abcese parodontale marginale
E. gingivite cronice si parodontite marginale cronice
(3 pag. 193) Raspuns.A,C,D,E

2004. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt:
A. detartrajul santului gingival
B. detartrajul subgingival din pungile parodontale
C. chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale
D. indepartarea depozitelor moi

396

E. chiuretajul radicular
(3 pag. 205) Raspuns.A,B,C,E

2005. Ampicilina este:
A. un antibiotic obtinut prin semisinteza
B. o fluoximetilpenicilina
C. benzilpenicilina
D. similara cu penicilina, dar cu un spectru antibacterian mai larg
E. un antibiotic aminoglicozidic
( 3 pag. 235) Raspuns.A,D

2006. Antibioticele care actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei
peretelui celular sunt:
A. streptomicina
B. ampicilina
C. penicilina
D. eritromicina
E. cefalosporinele
(3 pag. 232) Raspuns.B,C,E

2007. Nistatina are urmatoarele indicatii:
A. stomatita micotica a nou-nascutilor
B. stomatita micotica si candidoza esofagiana la sugari, copii si adulti
C. stomatita micotica sub placa protetica
D. profilaxia candidozei bucale la nou-nascuti
E. gingivo-stomatita ulcero-necrotica
(3 pag. 239) Raspuns.A,B,C,D

2008. Printre efectele secundare ale clorhexidinei se numara:
A. scaderea depunerii de tartru supragingival
B. tulburari digestive
C. reactii alergice
D. coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor si ale suprafetei dorsale a
limbii
E. modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar
(3 pag. 193) Raspuns.B,C,D,E

2009. Detartrajul:
A. este o manopera sangeranda;
B. subgingival trebuie precedat de antibioterapie la unii bolnavi;
C. este procedura de indepartare a resturilor alimentare supragingivale;
D. este supra- si subgingival;
E. se poate practica in conditii obisnuite, fara pregatire speciala.
(3 pag. 195) Raspuns.A,B,D,E



397

2010. Obiectivele periajului gingivo-dentar sunt:
A. indepartarea placii microbiene si a depozitelor moi;
B. indepartarea tartrului supragingival de culoare alb-galbui;
C. stimularea circulatiei la nivelul gingiei;
D. eliberarea lichidului din santul gingival,
E. cresterea tonusului functional.
(3 pag. 179) Raspuns.A,C,E

2011. Antibioticele actioneaza asupra microorganismelor prin:
A. inhibarea sintezei peretelui celular
B. inhibarea permeabilitatii membranei citoplasmatice
C. inhibarea sintezei protetice
D. inhibarea sintezei acizilor nucleici
E. stimularea sintezei proteice.
(3 pag. 232) Raspuns.A,B,C,D

2012. Efectele secundare ale folosirii tetraciclinei sunt:
A. aparitia de candidoze
B. alergii
C. senzatia de gust metalic si alterat
D. tulburari gastrice si intestinale
E. tulburari hepatorenale.
(3 pag. 233) Raspuns.A,B,D,E

2013. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare:
A. depunerea crescuta de tartru supragingival
B. coloratii galben-maronii ale dintilor
C. atrofia epiteliului gingival cu leziuni erozive
D. retractie gingivala
E. modificari tranzitorii ale senzatiei gustative.
(3 pag. 193) Raspuns.A,B,E

2014. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de urmatoarele efecte
secundare:
A. depunerea crescuta de tartru supragingival
B. coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor fizionomice si ale suprafetei
dorsale ale limbii
C. modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar
D. reactii alergice
E. sinuzita maxilara.
(3 pag. 193) Raspuns.A,B,C,D

2015. Actiunea antiplaca a clorhexidinei se datoreaza
A. efectului antimicrobian de inhibare a endotoxinelor
B. atasarea de glicoproteinele salivare

398

C. abilitatea de a se uni cu gruparile anionice de pe suprafetele bacteriene si
dentare
D. alterarea permeabilitatii peretelui celular bacterian
E. distrugerea echipamentului enzimatic bacterian
(3 pag. 192) Raspuns.B,C,D


2016. Clorhexidina este indicata in
A. retractii gingivale reduse
B. prevenirea aftelor recidivante
C. gingivite acute
D. abcese parodontale marginale
E. nici una din cele de mai sus
(3 pag. 193) Raspuns.C,D

2017. Care dintre următoarele sunt mijloace secundare, ajutătoare de îndepărtare a
plăcii microbiene şi a resturilor organice?
A. Duşurile şi irigaţia bucală
B. Scobitorile din lemn
C. Firul de mătase
D. Stimulatorul gingival
E. Detartrorul ultrasonic
(3 pag. 187-189) Raspuns.A,B,C,D

2018. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu detartrajul, sunt adevărate:
A. reprezintă una din cele mai importante proceduri ale tratamentului bolii
parodontale
B. necesită dexteritate din partea practicianului
C. este o manoperă sângerândă
D. necesită protecţie de antibiotice la pacienţii cu risc (RAA, maladii cardiace
congenitale, etc)
E. tehnicile moderne prevăd în exclusivitate efectuarea detartrajului ultrasonic.
(3 pag. 195) Raspuns.A,C,D

2019. Administrarea Augmentinului ca tratament medicamentos al parodontitelor
marginale cronice profunde, este contraindicată
A. în herpes
B. în mononucleoză infecţioasă
C. leucemie limfoidă
D. anemie
E. tratament cu alopurinol
(3 pag. 235) Raspuns.A,B,C,E

2020. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu Neomicina este adevărată
A. este un antibiotic din grupa macrolidelor
B. este un antibiotic aminoglicozidic

399

C. are spectru asupra bacililor
D. spectru bacterian asupra germenilor gram-negativi în special
E. prezintă oto şi nefro toxiitate
(3 pag. 236) Raspuns.B,D,E

2021. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în legatură cu Metronidazolul:
A. este un antibiotic cu spectru larg
B. este un chimioterapic de sinteză
C. este bacteriostatic
D. este bactericid faţă de bacteriile anaerobe
E. actiune eficienta asupra treponemelor şi protozoarelor
(3 pag. 237) Raspuns.B,D,E

2022. Produsul Romazulan, este indicat:
A. abcesul apical
B. abcesul parodontal
C. după detartraj şi extracţii dentare
D. după intervenţii de chirurgie parodontală
E. glosite şi cheilite
(3 pag. 243) Raspuns.B,C,E

2023. Tratametul cu produse imunobiologice urmăreşte:
A. creşterea rezistenţei antiinfecţioase
B. creşterea valorii complementului seric
C. creşterea formării de anticorpi aglutinanţi
D. creşterea puterii fagocitare a polimorfonuclearelor
E. creşterea numărului de lifocite T
(3 pag. 244) Raspuns.A,B,C,D

2024. Produsul Cantastim este indicat:
A. în parodontopatii degenerative de involuţie
B. înaintea tratamentului chirurgical al parodontitelor marginale cronice
C. în perioada de vindecare după tratament chirurgical
D. după atacul acut al gingivostomatitei ulcero-necrotice
E. după drenarea abcesului parodontal marginal
(3 pag. 245) Raspuns.A,B,C,D

2025. Acţiunile de igienizare în cadrul profilaxiei parodonţiului marginal efectuate de
către medic sunt următoarele:
A. Detartrajul supragingival
B. Detartrajul subgingival
C. Periajul gingivo-dentar
D. Lustruirea suprafeţelor dentare detartrate
E. Aplicarea de substanţe antimicrobiene şi antiinflamatoare
(3 pag. 179) Raspuns.A,B,D,E


400

2026. Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete:
A. pacienti cu reflex de voma exagerata
B. formele de parodontite acute hiperplazice ulcerate
C. bolnavi cu boli infectioase, contagioase
D. copii mici
E. la hemofilici
(3 pag. 214) Raspuns.A,C,D
2027. Clorhexidina se indica in:
A. abcese parodontale marginale
B. hiperestezie dentinara
C. gingivite acute
D. gingivite cronice si parodontite marginale cronice
E. prevenirea depunerii placii microbiene
(3 pag. 193) Raspuns.A,C,D,E

2028. Pasta TM a catedrei de parodontologie Bucuresti contine:
A. neomicina
B. tetraciclina
C. vaselina
D. prednison
E. metronizadol
(3 pag. 224) Raspuns.A,C,E

*2029. Coroanele de invelis folosite pentru restaurari protetice la bolnavii
parodontopati sunt
A. coroanele acrilice
B. coroanele metalice supragingivale
C. coroanele metalice subgingivale
D. coroanele turnate cu grosime dirijata
E. coroanele de invelis din doua bucati
(3 pag. 280-281) Raspuns.B

*2030. Aparatul de imobilizare cu pivoturi orizontale mai este denumit aparatul:
A. Koehler
B. Jeanneret
C. Mamlock
D. Elbrecht
E. Weissenfluh si Munchansen
(3 pag. 313) Raspuns.A

*2031. Extirparea pulpara efectuata inaintea imobilizarii dintilor parodontotici este
indicata:
A. dintilor cu mobilitate de gradul 2 sau 3
B. dintilor cu sindrom Dubreuille
C. dintilor cu volum coronar mic
D. dinţilor cu anomalii de poziţie

401

E. dintilor cu amelogeneza imperfecta
(3 pag. 290) Raspuns.C

*2032. Imobilizarea temporara se mentine:
A. 1-5 luni
B. 1,5-3 luni
C. 1,5-2 luni
D. 1-5 saptamani
E. 1,5-2 saptamani
(3 pag. 292) Raspuns.C

*2033. In cazul coroanei turnate folosite la pacienti cu boala parodontala:
preferam coroana cu grosime dirijata
A. preferam coroana fara grosime dirijata
B. se prefera coroana de invelis din doua bucati
C. se prefera coroana subgingivala
D. nici una dintre acestea
(3 pag. 280-281) Raspuns.B

*2034. Extirparea pulpara efectuata inaintea imobilizarii dintilor dintilor parodontotici
este indicata in urmatoarele situatii:
A. dinti cu pulpa dentara sanatoasa, cu reactivitate normala
B. dinti cu procese carioase mici
C. dinti cu volum coronar mare, la care nu exista riscul deschiderii camerei
pulpare
D. dinti care au suferit traumatisme accidentale sau chirurgicale (luxatii,
subluxatii, fracturi)
E. dinti cu pungi parodontale minime
(3 pag. 290) Raspuns.D

*2035. In cadrul angrenarii multidirectionale a dintilor mobili, directia principala de
solicitare la fortele transversale nocive variaza dupa pozitia dintilor astfel:
A. incisivii suporta mai bine fortele ce actioneaza in plan sagital in sens
vestibulo-oral
B. incisivii sunt deplasati de fortele din planul frontal, in sens mezio-distal
C. premolarii si molarii suporta actiunea fortelor in plan frontal, in sens
vestibulo-oral
D. premolarii si molarii sunt deplasati de forte ce actioneaza in plan sagital
E. caninii sunt deplasati de fortele cu o directie oblica, la cca.45 ° fata de planul
sagital sau frontal
(3 pag. 284) Raspuns.E

*2036. Pentru a aprecia oportunitatea extirparii pulpare in imobilizarea dintilor
parodontotici trebuie luate in considerare o serie de elemente precum:
A. virsta pacientului
B. sexul pacientului

402

C. starea generala de sanatate a pacientului
D. starea organului pulpar
E. nivelul de educatie pentru mentinerea igienei orale al pacientului
(3 pag. 289) Raspuns.D



*2037. Sina (atela) de imobilizare din materiale compozite auto- sau fotopolimerizabile:
A. este indicata pentru imobilizarea temporara de foarte scurta durata (2
saptamini)
B. se aplica la nivelul dintilor laterali superiori
C. va avea o latime de 8-10 mm
D. prelungirile interdentare patrund si sunt foarte vizibile vestibular
E. are cel putin 2-3 mm grosime pe fata linguala
(3 pag. 306) Raspuns.E

*2038. Care din urmatoarele tipuri de imobilizari se incadreaza in clasificarea
imobilizarilor in functie de starea pulpei dentare:
A. imobilizare pe dinti vitali;
B. imobilizare dento-dentara;
C. imobilizare intraradiculara;
D. imobilizare temporara;
E. imobilizare parapulpara.
(3 pag. 294) Raspuns.A

*2039. Ligaturile cu fir de matase:
A. sunt fizionomice;
B. au avantajul ca nu dezvolta forte active cu actiune ortodontica;
C. nu favorizeaza retentiile alimentare;
D. se pot aplica numai pe dintii frontali si premolari;
E. favorizeaza o buna igiena bucala.
(pag. 296) Raspuns.A

*2040. Imobilizarea permanenta prin mijloace mobilizabile se realizeaza prin:
A. ligaturi metalice din sarma de vipla, cupru, aur
B. gutiere din rasini acrilice auto- sau termopolimerizabile
C. atela Steiger
D. placa palatina Hawley
E. atela acrilica si ligatura de sarma.
(3 pag. 313) Raspuns.C

*2041. Imobilizarea temporara a dintilor parodontotici se realizeaza prin:
A. ligaturi metalice din sarma
B. coroane acrilice reunite intr ele
C. punti stabilizatoare
D. coroane metalice totale sau partiale reunite

403

E. coroane semifizionomice sau de substitutie reunite.
(3 pag. 296) Raspuns.A

*2042. Intervalul de timp dupa care se renunta la o imobilizare temporara este de:
A. 2 saptamani
B. 4 saptamani
C. 5 saptamani
D. 1,5-2 luni
E. 8-9 luni
(3 pag. 296) Raspuns.D

*2043. Coronoplastia reprezinta
A. reducerea selectiva a suprafetelor ocluzale
B. adaptarea obturatiilor ocluzale
C. adaptarea microprotezelor de invelis
D. resaparea coronara
E. refacerea cuspidajului ocluzal
(3 pag. 280) Raspuns.A

*2044. Dintii parodontotici favorizeaza decimentarea puntilor stabilizatoare prin
A. recesiune
B. persistenta pungilor
C. cronicizarea bolii parodontale
D. acutizarea bolii parodontale
E. mobilitatea patologica
(3 pag. 280) Raspuns.E

*2045. Relieful ocluzal in cazul unei punti stabilizatoare se realizeaza:
A. corespunzator relatiei centrice
B. corespunzator relatiei posturale
C. corespunzator relatiei habituale
D. corespunzator relatiei de intercuspidare maxima
E. cu relief "in oglinda"
(3 pag. 281) Raspuns.D

*2046. Tratamentul ortodontic urmareste:
A. tratamentul ocluziei adanci
B. tratamentul ocluziei prabusite
C. tratamentul anodontiei
D. tratamentul ocluziei deschise
E. tratamentul ocluziei inverse unilaterale
(3 pag. 282) Raspuns.D
*2047. Imobilizarea temporara poate fi mentinuta:
A. 1,5-2 zile
B. 1,5-2 saptamini
C. 1,5-2 luni

404

D. 1,5-2 ani
E. 6 luni
(3 pag. 292) Raspuns.C

*2048. Criteriul referitor la caracterul conexiunii dintre sistemul de imobilizare şi dinţii
angrenaţi prevede imobilizarea:
A. Permanentă
B. Extracoronară
C. Prin sisteme fixe
D. Intracoronară
E. Pericoronară
(3 pag. 294) Raspuns.C

*2049. Sistemul ligamentului supraalveolar îndeplineşte următoarele roluri:
A. împiedică fixarea şi menţinerea gingiei pe dinte la un nivel constant în timpul
erupţiei active
B. participă la sinteza diferitelor tipuri de colagen
C. formează o barieră în calea agresiunii microbiene
D. înlesneşte proliferarea epiteliului joncţional şi sulcular în desmodonţiu
E. asigură nutriţia şi regenerarea osului alveolar.
(3 pag. 55) Raspuns.C

*2050. Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal sunt:
A. fibrele dento-gingivale
B. fibrele dento-alveolare
C. fibrele transgingivale
D. fibrele circulare
E. fibrele apicale.
(3 pag. 44) Raspuns.B

2051. Angrenarea dintilor parodontotici trebuie sa fie
A. extinsa pe un numar cat mai mare de dinti, inclusiv cei cu implantare normala
B. cat mai putin extinsa
C. unidirectionala
D. multidirectionala
E. cat mai aproape de marginea incizala sau suprafata
(3 pag. 284-286) Raspuns.A,D,E

2052. Angrenarea multidirectionala a dintilor mobili
A. se realizeaza solidarizand toti dintii unei hemiarcade
B. se realizeaza solidarizand toti dintii unei arcade
C. se opune fortelor oblice sau transversale rezultate in masticatie
D. se opune fortelor verticale rezultate in masticatie
E. este maxima cand suprafata delimitata de dintii angrenati este mai mare
(3 pag. 284) Raspuns.B,C,E


405

2053. paratul sina de imobilizare Mamlock - avantaje
A. rezistenta
B. rigiditate
C. risc redus de descimentare
D. permite pastrarea vitalitatii dentare
E. aspect fizionomic
(3 pag. 312) Raspuns.A,B,C,E
2054. Corpul de punte ale unor punti fixe folosite in tratamentul bolnavilor
parodontopati este
A. cu un relief ocluzal corespunzator antagonistilor
B. scos din ocluzie
C. mai ingust in sens vestibulo-oral
D. in contact strans cu creasta edentata
E. raportul cu creasta edentata sa permita accesul mijloacelor speciale de
igienizare
(3 pag. 281) Raspuns.A,C,E

2055. Extirparea pulpara inaintea imobilizarii dintilor parodontotici este indicata la
A. dinti cu procese carioase mari,obturatii voluminoase
B. dinti cu pungi parodontale foarte profunde
C. dinti cu volum coronar mare
D. dinti cu modificari discrete de culoare chiar daca raspund la teste de vitalitate
E. cand se constata ameliorarea implantarii unor dinti cu pulpectomii ca
tratament al unor carii complicate
(3 pag. 290) Raspuns.A,B,D,E

2056. Imobilizarea ca tratament parodontal specific realizeaza
A. repartizarea unor forte mai mari la nivelul dintilor restanti
B. scoaterea din ocluzie a dintilor parodontotici
C. repartizarea uniforma a tensiunilor in aria parodontala
D. repartizarea la o valoare mult mai redusa a tensiunilor
E. stoparea miscarilor in plan vetical
(3 pag. 283) Raspuns.C,D

2057. Imobilizarea prin ligatura de sarma
A. este un sistem de imobilizare permanent
B. este un sistem de imobilizare temporar
C. se poate folosi doar la frontalii superiori
D. se poate folosi doar la frontalii inferiori
E. se poate folosi doar la dintii laterali
(3 pag. 298) Raspuns.B,D

2058. Imobilizarea temporara a dintilor parodontotici
A. se face pentru 2 saptamani
B. se face pentru 1,5 - 2 luni
C. asigura vindecarea parodontala dupa interventii chirurgicale

406

D. se indica la dinti cu parodontita marginala cronica profunda, de data
recenta,cu mobilitate redusa
E. poate fi urmata de o imobilizare de durata
(3 pag. 292-293) Raspuns.B,C,D,E

2059. Principiul tensiunii controlate
A. se refera la ligaturi de sarma
B. se refera la atele acrilice
C. trebuie sa produca deplasari dentare
D. trebuie sa nu produca deplasari dentare
E. implica controale periodice
(3 pag. 303) Raspuns.A,D,E

2060. Se considera improprii pentru imobilizare
A. dintii frontali cu deplasare vestibulo-orala a marginii incizale mai mare de
1mm
B. dintii frontali cu deplasare vestibulo-orala a marginii incizale mai mare de 2
mm
C. dintii laterali cu mobilitate de gradul I
D. dintii laterali cu mobilitate de gradul II spre III
E. dintii laterali fara mobilitate
(3 pag. 292) Raspuns.B,D

2061. Sina(atela) de imobilizare din materiale compozite auto sau fotopolimerizabile
A. se indica pentru imobilizarea permanenta
B. se indica pentru imobilizarea temporara de lunga durata(6-12 luni)
C. la nivelul dintilor frontali inferiori
D. pe fata orala a dintilor
E. la nivelul frontalilor superiori
(3 pag. 306) Raspuns.B,C,D

2062. Tratamentul ortodontic in parodontopatii urmareste rezolvarea
A. inghesuirilor
B. ocluziei adanci
C. ocluziei deschise
D. retrognatiei mandibulare
E. diastemei patologice rezultata prin migrari
(3 pag. 282) Raspuns.A,C,E
2063. Coronoplastia este indicata:
A. la dintii cu suprasolicitari parodontale evidente
B. dintii cu fatete de uzura
C. pentru reducerea supracontactelor ocluzale oligo sau pluridentare
D. reducerea in inalţime a coroanei dentare
E. pentru a restabili relatia de postura
(3 pag. 280) Raspuns.A,C


407

2064. Cu privire la realizarea reliefului ocluzal:
A. daca antagonistii sunt naturali se realizeaza relief ocluzal atenuat
B. daca antagonistii sunt naturali se realizeaza un relief corespunzator
intercuspidarii maxime
C. daca antagonistii sunt naturali se realizeaza un relief corespunzator relatiei
centrice
D. daca antagonistii sunt artificiali se realizeaza o modelare"in oglinda"
E. daca antagonistii sunt artificiali se prefera o modelare atenuata
(3 pag. 281) Raspuns.B,E

2065. Hipomoclionul este:
A. centrul desmodontal de rotatie al dintelui
B. are tendinta de coborire la dintii parodontotici
C. are tendinta de urcare la dintii parodontotici
D. este localizat la nivelul coletului clinic
E. este situat apical la dintii pluriradiculari
(3 pag. 285) Raspuns.A,B
2066. In cadrul imobilizarii cu anse de sarma in"U"intracoronar si intraradicular,
ansele de sarma:
A. trebuie asezate de la stanga la dreapta
B. trebuie asezate de la dreapta la stanga
C. se aplica cu ajutorul asistentei medicale
D. se aseaza in ordine inversa aplicarii lor
E. se aseaza pe campul operator in ordine perfecta
(3 pag. 311) Raspuns.A,C

2067. In parodontopatiile marginale cronice pulpa dentara prezinta frecvent fenomene
de:
A. halistereza
B. meiopragie
C. hiperemie
D. degenerescenta reticulara
E. vacuolizari
(3 pag. 289) Raspuns.C,D,E

2068. Pentru prevenirea disfunctiei ocluzale la bolnavii parodontotici se practica:
A. ajustarea prin slefuire ocluzala
B. restaurari protetice
C. tratamente ortodontice
D. terapie de reactivare
E. terapie chirurgicala
(3 pag. 279) Raspuns.A,B,C

2069. Principiul biologic de imobilizare impune realizarea de sisteme:
A. ceramice
B. care sa respecte organul pulpar

408

C. care sa restabileasca functiile aparatului dento-maxilar
D. metalice, rezistente
E. toate de mai sus
(3 pag. 287) Raspuns.B,C

2070. Sistemele intracoronare:
A. sunt putin rezistente
B. sunt mai greu de realizat
C. se pot fractura
D. au preţ de cost ridicat
E. nu pot fi mentinute timp indelungat
(3 pag. 314) Raspuns.B,C

2071. Clasificarea sistemelor de imobilizare in functie de extinderea sistemului de
imobilizare:
A. imobilizari bidentare si pluridentare
B. imobilizari partiale
C. imobilizari totale
D. imobilizari dento-dentare
E. imobilizari dento-maxilare
(3 pag. 295) Raspuns.A,B,C

2072. Imobilizarea prin ligaturi de sirma are urmatoarele avantaje:
A. se executa printr-o tehnica simpla, intr-un timp scurt
B. foloseste un material ieftin, usor de procurat, relativ nedeformabil prin
intindere, de regula sirma de vipla
C. imobilizarea este suficient de rezistenta pentru a fi mentinuta un interval de
timp mai indelungat
D. in general, este bine suportata de pacient, integrindu-se intr-un timp scurt in
conditiile biologice locale
E. are un grad ridicat de fizionomie
(3 pag. 298) Raspuns.A,B,C,D

2073. Imobilizarea temporara poate fi:
A. continua, cind sistemul de imobilizare se mentine in tot cursul perioadei de
imobilizare
B. provizorie cu caracter de scurta durata
C. semipermanenta cu caracter de lunga durata
D. discontinua, cind perioadele de mentinere alterneaza cu cele de indepartare
E. dupa nevoie, cu caracter neregulat de mentinere
(3 pag. 296) Raspuns.A,B,C,D

2074. In cadrul restaurarii protetice a bolnavilor parodontopati trebuie tinut cont de
urmatoarele aspecte:
A. dintii stilpi sa fie astfel alesi incit solicitarea lor sa se faca in conditii
fiziologice

409

B. relieful ocluzal sa reproduca relieful ocluzal al antagonistilor
C. corpul de punte sa fie mai lat in sens vestibulo-oral
D. raportul cu creasta edentata trebuie sa permita accesul mijloacelor speciale de
igienizare
E. la protezele acrile mobile se tine cont de protectia parodontiului marginal prin
decoletare in zona gingivala
(3 pag. 281) Raspuns.A,B,D,E
2075. Principalii factori de care trebuie sa se tina seama pentru ca protezarea dintilor
parodontotici sa beneficieze de o buna stabilitate si sa nu actioneze nociv asupra
tesuturilor din cavitatea bucala sunt:
A. numarul dintilor restanti
B. pozitia si directia lor de implantare
C. morfologia corono-radiculara a fiecarui dinte in parte
D. calitatea implantatiei
E. virsta si motivatia pacientului pentru mentinerea igienei orale
(3 pag. 291) Raspuns.A,B,C,D

2076. Principiile de imobilizare a dintilor mobili sunt:
A. angrenarea multidirectionala
B. extinderea maxima
C. locul optim de aplicare a sistemului de imobilizare
D. principiul biologic
E. principiul reciprocitatii
(3 pag. 284) Raspuns.A,B,C,D

2077. Atele acrilice duble, vestibulo-orale:
A. au o realizare rapida;
B. pot produce blocaje in zona frontala superioara;
C. se insereaza si se dezinsereaza usor fara a traumatiza parodontiul sau dintii;
D. favorizeaza retentiile alimentare;
E. determina inflamatii gingivale.
(3 pag. 306) Raspuns.A,B,D,E

2078. Dintre criteriile de pastrare pe arcada a dintilor parodontotici in vederea
imobilizarii, fac parte:
A. dinti a caror resorbtie osoasa este mai mica de 2/3 din inaltimea septurilor
alveolare;
B. instituirea unui tratament complex medicamentos chirurgical si de
reechilibrare functionala;
C. starea generala in limite normale;
D. criteriul estetic si de pastrare a fonatiei;
E. opinia pacientului.
(3 pag. 292) Raspuns.A,B,C




410

2079. Extinderea maxima a imobilizarii:
A. este unul din principiile ce stau la baza realizarii imobilizarilor dintilor
parodontotici;
B. presupune extinderea imobilizarii pe un numar cat mai mare de dinti;
C. presupune extinderea pe un numar cat mai redus de dinti cu mobilitate normala
pentru a nu determina mobilizarea lor;
D. orespunde principiului de angrenare multidirectionala;
E. tine cont de deplasarea punctului de rotatie hypomochlion.
(3 pag. 284) Raspuns.A,B,D

2080. Gutiera din material acrilic:
A. produce inaltari semnificative ale ocluziei;
B. nu produce inaltari semnificative ale ocluziei;
C. poate fi mentinuta 4-6 saptamani;
D. poate fi mentinuta pana la 3 luni;
E. poate fi sau nu cimentata.
(3 pag. 305) Raspuns.B,C,E

2081. La restaurarea protetica a bolnavilor parodontopati, relieful ocluzal:
A. nu trebuie sa fie exagerat de cuspidat;
B. va fi modelat strict"in oglinda"atunci cand antagonistii sunt artificiali;
C. este mai atenuat pentru a impiedica blocajele ocluzale;
D. se modeleaza corespunzator intercuspidarii maxime atunci cand dintii sunt
naturali;
E. se modeleaza cu o inclinare vestibulo-orala pentru a favoriza autocuratirea.
(3 pag. 281) Raspuns.A,C,D

2082. Se considera improprii pentru imobilizare:
A. dintii a caror resorbtie osoasa depaseste 2/3 din inaltimea septurilor alveolare;
B. dintii laterali cu mobilitate gradul I spre II;
C. dintii frontali cu o deplasare vestibulo-orala a marginii incizale egala sau mai
mare cu 2 mm;
D. dintii cu carii de colet sau supracingulare;
E. dintii intre care nu exista puncte de contact.
(3 pag. 292) Raspuns.A,C

2083. Slefuirea coronara a dintilor parodontotici se practica:
A. prin reducerea coroanei anatomice a dintilor;
B. pe dinti care au suferit migrari patologice;
C. uneori prin devitalizare;
D. prin remodelarea coroanei dentare;
E. atunci cand pe dinte nu exista procese carioase.
(3 pag. 280) Raspuns.B,C,D
2084. Tratamentul ortodontic are drept obiective:
A. tratamentul ocluziei deschise;
B. impiedicarea formarii tartrului la un interval prea scurt de timp;

411

C. reducerea diastemei patologice rezultata prin migrari ale dintilor;
D. reducerea adancimii pungilor parodontale adevarate si false prin indepartarea
traumei mecanice;
E. imobilizarea pe o perioada de timp, ata cat dureaza tratamentul ortodontic.
(3 pag. 282) Raspuns.A,C,E

2085. aloarea unei imobilizari creste daca:
A. poligonul de imobilizare este mai mare;
B. este extinsa si la dintii hemiarcadei opuse;
C. se solidarizeaza toti dintii unei arcade, valoarea ei fiind astfel maxima;
D. se solidarizeaza si dintii arcadei antagoniste pentru o perioada limitata;
E. daca se foloseste sarma de vipla cu diametru de 1,75 mm.
(3 pag. 284) Raspuns.A,B,C

2086. Imobilizarea intracoronara a dintilor laterali cu amalgam:
A. se realizeaza prin crearea unui simplu sant ocluzal
B. reprezinta un mijloc de imobilizare temporara
C. se realizeaza prin crearea unor cavitati clasice de clasa a II-a
D. poate fi imbunatatita prin folosirea unor bare turnate din aliaj de Cr-Co
E. urmareste imobilizarea mai multor dinti laterali mobili intre ei.
(3 pag. 309) Raspuns.C,D

2087. Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe se realizeaza cu:
A. gutiere din rasini acrilice auto- sau termopolimerizabile
B. benzi metalice, ortodontice
C. coroane acrilice reunite intre ele
D. punti stabilizatoare
E. coroane semifizionomice sau de substitutie reunite.
(3 pag. 311) Raspuns.C,D,E

2088. Imobilizarea prin ligatura de sarma in"8":
A. este un mijloc de imobilizare permanenta
B. se face cu sarma de vipla de 0,25 mm
C. se aplica pe dintii laterali
D. executata incorect produce leziuni ale partilor moi invecinate
E. constituie un factor de retentie pentru resturile alimentare.
(3 pag. 299) Raspuns.B,D,E

2089. Imobilizarea temporara:
A. este un procedeu terapeutic de solidarizare a dintilor parodontotice
B. se poate realiza prin aplicarea unor coroane acrilice reunite intre ele
C. se realizeaza prin ligaturi metalice din sarma de vipla
D. se realizeaza cu aparate ortodontice
E. se realizeaza cu ajutorul gutierelor acrilice.
(3 pag. 295-296) Raspuns.A,C,D,E

412

2090. Pentru a preveni sau a trata disfunctia ocluzala la bolnavii parodontotici, se
practica:
A. ajustarea prin slefuire a suprafetelor ocluzale
B. restaurari protetice
C. tratamentul proceselor carioase
D. tratamente ortodontice
E. imobilizari
(3 pag. 279) Raspuns.A,B,D,E

2091. Sina Mamlock:
A. este folosita la imobilizarea dintilor frontali vitali
B. este un mijloc de imobilizare temporara
C. are rigiditate deosebita
D. prezinta aspect fizionomic
E. are durabilitate mare.
(3 pag. 312) Raspuns.C,D,E

2092. Calitatile sinei MAMLOCK sunt:
A. Rezistenta
B. Risc redus de decimentare
C. aspect fizionomic
D. Flexibilitate
E. Pret de cost redus
(3 pag. 312) Raspuns.A,B,C

2093. Criteriile de clasificare a sistemelor de imobilizare sunt:
A. perioada de timp in care se mentine imobilizarea
B. starea de edentatie partiala sau totala
C. starea pulpei dentare
D. extinderea sistemului de imobilizare
E. suportul imobilizarii
(3 pag. 294- 295) Raspuns.A,C,D,E
2094. Din cadrul principiilor de imobilizare a dintilor fac parte:
A. angrenarea multidirectionala a dintilor
B. extinderea maxima a sistemului de imobilizare pe un numar cat mai mare de
dinti
C. cuprinderea in sistemul de imobilizare si a dintilor vecini,ferm implantati,din
vecinatatea zonei afectate
D. aplicarea sistemului de imobilizare cat mai aproape de punctul hypomochlion
E. sistemul de imobilizare sa se integreze biologic si functional
(3 pag. 284-287) Raspuns.A,B,C,E

2095. Pentru imobilizarea prin ligatura de sarma in "8" avem nevoie de:
A. cleste crampon
B. 2 pense hemostatice
C. foarfeca de sarma

413

D. 2 pense anatomice
E. lampita cu spirt
(3 pag. 299) Raspuns.B,C,E

2096. Gutiera ca element de imobilizare:
A. poate fi mentinuta 1-1,5 luni
B. poate fi mentinuta 4-6 saptamani
C. poate fi mentinuta 4-6 luni
D. nu produce inaltari semnificative ale ocluziei
E. este destinata imobilizarii definitive
(3 pag. 305) Raspuns.B,D

2097. Imobilizarea intracoronara cu armatura metalica si materiale fizionomice se
realizeaza:
A. fara devitalizare
B. dupa extirparea pulpei dentare la dintii cu volum coronar redus
C. dupa tratament endodontic complet la dintii cu volum coronar complet
D. in laboratorul de tehnica
E. in cabinetul dentar
(3 pag. 308) Raspuns.A,B,C

2098. Aparatul-sina de imobilizare Mamlock:
A. are durabilitate mare
B. se realizeaza in cabinetul dentar
C. are risc mare de decimentare
D. are rigiditate deosebita
E. are aspect fizionomic
(3 pag. 312) Raspuns.A,D,E

2099. Imobilizarea permanenta prin mijloace mobilizabile cuprinde aparatele:
A. Jeanneret
B. Elbrecht
C. Steiger
D. Weissenfluh si Munchansen
E. Truemann-Witkowsky-Wolff
(3 pag. 313) Raspuns.C,D

2100. In cercetarile de fotoelasticitate, modelarea analoga a dintelui s-a realizat intr-un
mediu:
A. opac
B. transparent
C. ce contine glicol
D. birefringent
E. inert
(3 pag. 283) Raspuns.B,D


414

2101. Din punct de vedere biologic, sistemul de imobilizare trebuie sa:
A. permita o buna intretinere
B. nu genereze trauma ocluzala
C. restabileasca functiile
D. se faca cat mai departe de axul de rotatie
E. respecte organul pulpar
(3 pag. 287) Raspuns.A,B,C

2102. Sistemele mobile de imobilizare:
A. se realizeaza in cabinet
B. se realizeaza in laborator
C. sunt mai agreate de pacient
D. nu necesita prepararea dintilor
E. ofera "perioade de odihna parodontala"
(3 pag. 287) Raspuns.C,D,E

2103. Sina mobila de imobilizare:
A. exercita asupra parodontiului de sustinere microtraumatisme repetate
B. produce solicitari nefiziologice
C. este confortabila
D. este neconfortabila
E. este realizata extemporaneu
(3 pag. 288) Raspuns.A,B

2104. Consecintele sistemului fix de imobilizare sunt:
A. buna intretinere igienica
B. corectare usoara a defectelor apaute in timpul purtarii lor
C. neutralizarea fortelor paraxiale nocive
D. repartizarea echilibrata a solicitarii pe intreg grupul dentar imobilizat
E. integrare biologica superioara
(3 pag. 288) Raspuns.C,D,E

2105. In parodontopatiile marginale cronice pulpa dentara prezinta frecvent:
A. vacuolizari ale odontoblastilor
B. atrofii ale odontoblastilor
C. ingrosarea peretelui vascular
D. halistereza septala
E. meiopragie vasculara
(3 pag. 289) Raspuns.A,B,C

2106. Extirparea pulpara inaintea imobilizarii dintilor parodontotici se indica la:
A. dinti cu procese carioase mari
B. dinti cu anomalii se forma
C. dinti cu volum coronar mic
D. dinti cu recesiuni mari
E. dinti cu pungi parodontale foarte profunde

415

(3 pag. 290) Raspuns.A,C,E

2107. Dintii improprii pentru imobilizare sunt:
A. cei a caror resorbtie osoasa nu depaseste 2/3 din inaltimea septurilor alveolare
B. dintii frontali cu deplasare totala vestibulo orala mai mare de 2 mm
C. dintii laterali cu mobilitate de gradul II
D. dintii laterali cu mobilitate de gradul III
E. dintii laterali cu mobilitate de gradul II spre III
(3 pag. 292) Raspuns.B,E

2108. Imobilizarea temporara este echivalenta cu termenii:
A. imobilizarea tranzitorie
B. imobilizarea de tranzitie
C. imobilizarea diagnostica
D. imobilizarea de diagnostic
E. imobilizarea de observatie
(3 pag. 295) Raspuns.B,D,E
2109. Calităţile şinei de imobilizare MAMLOCK sunt următoarele:
A. Risc de decimentare redus
B. Bună rigiditate
C. Mare durabilitate
D. Sentiment de confort
E. Bun aspect fizionomic
(3 pag. 312) Raspuns.A,B,C,D
2110. Sina de imobilizare Mamlok:
A. este rezistenta
B. se realizeaza pe dinti parodontali vitali
C. realizeaza aspect fizionomic
D. nu asigura integrarea biologica rapida
E. se realizeaza cel mai bine din aliaje nobile, aur platinat 10%
(3 pag. 312) Raspuns.A,C,E

2111. Sina de imobilizare din materiale compozite este:
A. pentru imobilizarea temporara de lunga durata
B. la nivelul dintilor frontali superiori
C. la nivelul dintilor frontali inferiori
D. utilizata pentru o perioada de 6-12 luni
E. aplicata in special pe fata linguala
(3 pag. 306) Raspuns.A,C

2112. Tratamentul ortodontic in parodontopatiile marginale cronice urmareste:
A. reducerea riscului de retentie a placii bacteriene
B. tratamentul ocluziei adanci acoperite
C. reducerea diastemei patologice
D. tratamentul ocluziei deschise

416

E. deplasari ortodontice cu imobilizari concomitente
(3 pag. 282) Raspuns.A,C,D,E
2113. Pentru a preveni sau trata disfunctiile ocluzale la bolnavii parodontotici se
practica:
A. restaurari protetice
B. bioterapia de reactivare
C. ajustarea prin slefuire a suprafetelor ocluzale
D. chiuretajul subgingival
E. imobilizare, ca tratament parodontal specific
(3 pag. 279) Raspuns.A,C,E

2114. Mijloacele protetice de imobilizare permanenta sunt:
A. coroane metalice totale reunite intre ele
B. coroane partiale reunite intre ele
C. coroane ecuatoriale reunite
D. coroane de substitutie reunite
E. coroane semifizionomice
(3 pag. 311) Raspuns.A,B,D,E

2115*In practica stomatologica se recunoaste ca reprezinta zonele cele mai vulnerabile la
aparitia proceselor carioase:
A.fetele vestibulare ;
B.fetele meziale;
C.santurile si fosetele ocluzale ;
D.felele distal ;
E.fetele orale .
Răspuns C (9 ,pag. 5 )

*2116Cel mai bun mediu pentru dezvoltarea cariilor este reprezentat de santurile:
A.adanci si inguste ;
B.adanci si largi ;
C.evazate ;
D.in forma de cupa ;
E.in forma de clopot .
Răspuns A (9 ,pag 7)

*2117. Prevalenta si incidenta crescuta a cariei ocluzale se datoreaza:
A.alimentatia necorespunzatoare ;
B.concentratia crescuta a florului in smaltul ocluzal ;
C.adancimii santului ocuzal ;
D.imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune ;
E.reilefului ocluzal .
Răspuns D (9 ,pag 8)

*2118. Singura metoda eficinta de prevenire a cariei dentare este:
A.periajul ;

417

B.apa de gura ;
C.alimentatie echilibrata ;
D.sigilarea santurilor si fosetelor ;
E.prezentarea la medical dentist .
D (9 ,pag 13)

*2119. Sigilarea reprezinta:
A. o technica de coafaj ;
B.o technical de izlolare de mediul inconjurator ;
C.o technical de periaj ;
D.o lucrare protetica ;
E.o metoda terapeutica .
Răspuns B (9 ,pag 14)

*2120. Cele mai apropiate de cerintele ideale ale materialelor de sigilare sunt:
A.materiale de sigilare granulare fotopolimerizabile la lumina vizibila ;
B.materile de ampentare ;
C.materiale de ambalare ;
D.pasta de dinti cu continut de fluor ;
E.pasta T.M. .
Răspuns A (9 ,pag 16)

2121 .*La baza celor mai multe materiale de sigilare sta dimetacrilatul sau:
A.hidroxidul de calciu ;
B.rasina poliuretanica ;
C.rasina bis-GMA ;
D.ciment fostat de zinc ;
E.rasina acrilica .
Răspuns C (9 ,pag 17)

*2122 .Unul din avantajele folosirii laserului pentru initierea reactiei de priza a sigilantilor
este:
A.reducerea timpului de prize ;
B.cresterea rezistentei la carie ;
C.reducerea efectului microbian ;
D.marirea timpului de lucru ;
E.pret redus .
Răspuns A (9,pag 19)

*2123. Pentru imbunatatirea protectiei anticarioase au fost concepute rasini de sigilare
care elibereaza:
A.calciu ;
B.fostor ;
C.iod ;
D.fluor ;
E.potasiu .

418

Răspuns D (9 ,pag 21)

*2124 .Materialul de sigilare realizat la Institutul de chimie”Raluca Ripan”se numeste:
a.Sigident ;
b.Sidental ;
c.Sigilar ;
d.Sigilant ;
e.Sigildent .
Răspuns C (9 ,pag 26)


*2125. Concentratia de acid fosforic folosita pentru demineralizarea smaltului este:
A.37% ;
B.32-35% ;
C.14% ;
D.27% ;
E.43% .
Răspuns A (9,pag. 28)

*2126 .Cimenturile glass ionomer au 2 calitatii importante:adeziunea chi minica la
structurile dure dentare si:
A.coloreaza dintele in mov ;
B.creste gradul de autocuratire a dintelui ;
C.capacitatea continua de a elibera ioni de fluor ;
D.creste rezistenta la fractura ;
E.capacitatea continua de a elibera ioni ce calciu .
Răspuns C (9 ,pag. 28)

*2127 .Se obtin rezultate mai bune prin sigilarea cu glass ionomer pe:
a.incisivi ;
b.canini ;
c.molari partial erupti ;
d.molari inclusi ;
e.premolari .
Răspuns C (9 ,pag .31)


*2128. Pulberea de la Fuji Ionomer tip 3 contine:
A.o sticla pe baza de fluoro-alumino-silicat ;
B.o sticla pe baza de fluoro-calciu ;
C.o sticla pe baza de ciment oxid fosfat ;
D.acid fosforic ;
E.cazeina .
Răspuns A (9,pag. 32)


419

*2129. Techinica sigilarii presupune 3 faze importante:curatirea suprafetei
dentare,pregatirea sigilantului si:
A.spalare si uscare ;
B.controale periodice ;
C.controlul sigilarii ;
D.aplicarea sigilantului ;
E.izolare .
Răspuns D (9,pag. 33)

*2130. In mod classic se recomanda ca demineralizarea pentru dintii permanenti sa fie de:
A.120 secunde ;
B.65 secunde ;
C.30 secunde ;
D.40 secunde ;
E.60 secunde.
Răspuns E (9,pag. 35)

*2131. In mod clasic se recomanda ca demineralizarea pentru dintii temporari sa fie de:
a.60 secunde ;
b.12 secunde ;
c.32 secunde ;
d.120 secunde ;
e.100 secunde .
Răspuns D (9 ,pag. 35)

*2132. Dupa demineralizare,spalare si uscare smaltul trebuie sa aiba aspect:
A.mat,opac fara luciu ;
B.mat,cu luciu ;
C.opac-rozaliu ;
D.alb lucios ;
E.brun .
Răspuns A (9 ,pag. 38)

*2133 . Aplicarea sigilantului se face cu:
A.spatula bucala ;
B.instrumentarul recomandat si livrat de producator ;
C.fuloar de cement ;
D.excavator ;
E.sonda .
Răspuns B (9,pag. 40)

*2134. Verificarea suprafetei sigilate se face prin palpare cu:
A.spatula bucala ;
B.periuta ;
C.sonda ;
D.fuloar cement ;

420

E.pensa .
Răspuns C (9 ,pag. 41)

*2135. Sigilarea cu microneadaptari se controleaza cu:
A.sonda ;
B.pensa ;
C.ortopantomograma ;
D.radiografii bite-wing ;
E.radiografii retro-alveolare .
Răspuns D (9 ,pag. 42)


*2136. Eventualul exces se indeparteaza cu o :
A.spatula bucala;
B.sonda;
C.freza cilindrica;
D.freza coninvers;
E.freza de lustruit .
Răspuns E (9 ,pag. 43)

*2137 .Enameloplastia se recomnda in cazul:
A.suprafetelor ocluzale neretentive ;
B.suprafetelor ocluzale cu santuri adanci si inguste cu modificari de culoare ;
C.santurilor largi ;
D.fosetelor fara modificari de culoare ;
E.suprafetelor ocluzale unde exista procese carioase .
Răspuns B (9 ,pag. 43-44)

*2138. Cimentul glass ionomer fotopolimeizabil,reintarit cu rasina este:
A.Vitrebond ;
B.Vitbong ;
C.Vittelbond ;
D.Vite ;
E.Vitrebonding .
A (9 ,pag. 51)

*2139 .Care dintre urmatoarele NU reprezinta o indicatie majora a sigilarii:
a.santurile ocuzale ale molarilor ;
b.fosetele ocluzale ale premolarilor ;
c.fetele vestibulare a incisivilor ;
d.saturile orale ale molarilor ;
e.santurile vestibulare ale molarilor .
Răspuns C (9 ,pag. 56)

*2140. Sigilarea se recomanda cand:
a.sonda”agata” dar nu sunt alte semne de carie;

421

b.sonda nu “agata” ;
c.dintele prezinta procese carioase ;
d.santurile ocluzale sunt largi ;
e.cand fosetele nu sunt modificate la culoare .
Răspuns A (9 ,pag. 56)

*2141 .Sigilarile se recomnda la:
A.pacientii in varsta ;
B.pacientii ce prezinta semene de activitate carioasa moderata ;
C.pacientii cu activitate carioasa crescuta ;
D.pacientii cu deficinte ;
E.pacientii necooperanti .
B (9 ,pag. 56)

*2142.Varsta la care se efectueaza sigilarile este de:
A.6 ani ;
B.6-15 ani ;
C.6-12ani ;
D.12 ani ;
E.7ani .
B (9 ,pag.58)

*2143Techinca prin care se combina sigilarea santurilor si fosetelor cu tratamentul unei
carii minime ocluzale poarta denumirea de:
A.obturatie simpla ;
B.obturatie de canal ;
C.coafaj direct ;
D.obturatie ptreventiva ;
E.sigilare .
D (9 ,pag.62)

*2144.Exista mai multe tipuri de obturatii preventive cu rasina in numar de:
a.2 ;
b.3 ;
c.4 ;
d.5 ;
e.6 .
B (9 ,pag. 63)

*2145..NU reprezinta timp operator al technicii de obturatie preventive cu rasina:
A. izolare ;
B.obtutarea canelor radiculare ;
C.spalare ;
D.uscare ;
E.demineralizarea suprafetei de smalt .
B (9 ,pag. 63)

422


*2146. Nu reprezinta timp operator al technicii de obturatie preventive cu glass inonomer:
A.periajul professional al antagonistlui dintelui de sigilat ;
B.spalare cu apa ;
C.izolare ;
D.pregatirea conservatoare a cavitatii ;
E.controlul sigilarii .
A (9 ,pag. 67)

*2147.Cea mai eficinta metoda profilactica impotrica cariilor ocluzale este:
A.igena alimentatiei ;
B.sigilarea santurilor si fosetelor ;
C.igena buco-dentara ;
D.controale periodice ;
E.folosirea apei de gura .
B (9 ,pag. 70)

2148.Cele mai frecvente santuri ocluzale din punct de vedere morfologic sunt:
A.santuri in forma de “V” ;
B.santuri in forma de :”W” ;
C,santuri in forma de “I” ;
D.santuri in forma de”y” ;
E.santuri in forma de “M” .
AC (9 ,pag. 7)

2149.Prevalenta si incidenta crescuta a cariei ocluzale se datoresc interactiunii mai multor
factori:
A.capacitatea de retentive a microorganismelor ca intr-o nisa retentive ;
B.imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune ;
C.concentratiei mai mici a florului in smaltul ocluzal ;
D.cantitatii mai mare de smalt intre suprafata dintelui si jonctiunea smalt-dentina ;
E.alimentatie neadcvata .
ABC (9 pag. 8)

2150.Technica odontomiei profilactice se aplica la:
A.copii cu o igena orala buna ;
B.copii neadapatati ;
C.handicapati psihic ;
D.copii cu policarii ;
E.varstnicii .
BCD (9 ,pag. 11)

2151.Sigilarea este o metoda de prevenire a cariei:
A.de pe suprafetele vestibulare sau orale ale molarilor ;
B.de pe suprafetele vestibulare ale incisivilor ;
C.de pe suprafetele ocluzale ale premolarilor ;

423

D.de pe suprafetele orale ale incisivilor superiori ;
E.de pe fetele proximale ale caninilor .
ACD(9 ,pag. 14)

2152.Metodele de prevenire a cariei dentare incluse de OMS sunt:
A.sigilarea ;
B.fluorizarea generala si locala ;
C.igena alimentatiei ;
D.igena buco-dentara ;
E.contralele de specialite .
ABCD (9 ,pag. 14)

2153.Metodele de prevenire a cariei dentare incluse de OMS sunt:
A.sigilarea ;
B.fluorizarea generala si locala ;
C.igena alimentatiei ;
D.igena buco-dentara ;
E.contralele de specialite .
ABCD (9 ,pag. 14)

2154.Propietatiile unui material de sigilare ideale sunt:
a.penetratie inalta ;
b.timp de lucru mediu ;
c.timp de prize lung ;
d.absortia scazuta a apei ;
e.rezistenta inalta la uzura .
ABDE (9 ,pag. 16)

2155.Nu sunt propietatile ideale ale unui sigilant:
A.penetratie scazuta ;
B.timp de lucru mediu ;
C. timp de prize lung ;
D.expansiune termica mare ;
E.rezistenta la uzura .
ACD (9 ,pag. 16)

2156.La baza celor mai multe materiale de sigilare sta:
A.hidroxidul de calciu ;
B.alcoolul medicinal ;
C.dimetacrilatul ;
D.rasina bis-GMA ;
E.uretan dimetacrilatul .
CDE (9 ,pag. 17)

2157.Avantajul folosirii laserului sunt:
A.reducrea timpului de prize ;

424

B.scaderea cantitatii de rasina ramasa nepolimerizata ;
C.cresterea rezistentei la intindere si a rezistentei de legare ;
D.controlul asupra energei de radiatie specific ;
E.cost minim .
ABCD (9 ,pag. 19)

2158.Nu reprezinta avantaje folosirea laserlui ca initiator de prize a sigilantilor:
A.smaltul expus laserului are rezistenta crescuta la factorii cariogeni ;
B.cresterea timpui de prize ;
C.cresterea cantitatii de rasina ramasa nepolimerizata ;
D.reducerea timpului de prize ;
E.cresterea rezistentei la intindere .
BC (9 ,pag. 19)

2159.Intre sigilantii granulari autopolimerizabili se enumara:
A.Kerr Pitt ;
B.Estiseal ;
C.Fissure Sealant ;
D.Nuva-Cote ;
E.Helioseal .
ABCD (9 ,pag. 21)

2160.Intre sigilantii granulari polimerizabili la lumina vizibila:
A.Stratus Armor2 ;
B.Nuva-Cote ;
C.Prisma-Shield ;
D.Kerr Pitt ;
E.Estiseal L-C .
ACE (9,pag. 21)

2161.Printre propietatile Sigilar-ului se enumera:
A.adeziune redusa ;
B.rezistenta ;
C.fluiditate ;
D.hidrofilie redusa ;
E.timp de lucru convenabil .
BCDE (9 ,pag. 26)

2162.Nu reprezinta propietatii ale Sigilar-ului:
A.adeziune buna ;
B.timp de lucru crescut ;
C.este chitos ;
D.rezistenta scazuta ;
E.hidrofilie redusa .
BCD (9 ,pag. 26)


425

2163.Calitatiile importante ale glass ionomerilor sunt:
A.adeziune chimica la structurile dure dentare ;
B.timp de lucru lung ;
C.timp de prize lung ;
D.capacitatea de a elibera fluor ;
E.apicare greoaie .
AD (9 , pag. 28)

2164.Dezavantajele glass ionomerilor sunt:
A.eliberare continua de ioni de flour ;
B.timp de prize lung ;
C.aplicare greoaie ;
D.sensibilitate in mediul umed ;
E.finisare slaba .
BCDE (9 ,pag. 29)

2165.Cimenturile glass ionomer modificate cu rasina au ca,caracteristicii:
A.manevrare mai usoara ;
B.timp de prize mai redus ;
C.adaptare marginala buna ;
D.cost redus ;
E.disponibil si pe galben .
ABC (9 ,pag. 29)

2166. Se recomanda folosirea cimentului glass ionomer in cazul:
A.molarilor permanenti ;
B.cand conditiile de izolare sunt precare ;
C.cand avem un capuson de mucoasa ;
D.avem santuri in forma de”I” ;
E.cand suprafata ocluzala a dintelui prezinta procese carioase .
ABC (9 ,pag. 32-33)

2167. Avantajele folosirii cimentului Fuji Ionomer Type 3 sunt:
A.biocompatibilitate buna ;
B.inchidere marginala excelenta ;
C.priza rapida ;
D.suprafata neteda ;
E.modificari minime de culoare .
ABCDE (9 ,pag. 32)

2168. Nu reprezinta timpii operatori ai sigilarii cu rasini compozite:
A.curatarea suprafetei dentare ;
B. periajul cu paste cu fluor ;
C.izolare ;
D.preparea unui process carios ;
E.verificarea sigilarii .

426

BD (9 ,pag. 33)

2169.Timpii operatori ai sigilarii cu rasini composite sunt:
A.curatitea suprafetei dentare ;
B.izolare ;
C.verificarea sigilarii ;
D.controlul in relatie ocluzala ;
E.controale periodice .
ABCD (9 ,pag. 33)

2170.In technica sigilarii cu rasina sunt ca faze importante:
A.curatirea suprafetei dentare ;
B.pregatirea dintelui ;
C.pregatirea antagonistului ;
D.aplicarea sigilantului ;
E.extractia dintelui .
ABD (9 ,pag. 33)

2171.Avantajele folosiri materialului de sigilare autopolimerizabil sunt:
A.posibilitatea redusa de incorporare a bulelor de aer ;
B.materialul nu se pregateste prin amestecarea unor parti component ;
C.sigilarea este mai rezistenta ;
D.sigilarea este omogena ;
E.se modeleaza greu ocluzal .
ABCD (9 ,pag. 40)

2172.Contoalele periodice ale sigilarilor se efectuaza:
A.la 6 luni ;
B.la 12 luni ;
C.doar control cu clinic ;
D.prin diferite procedee si utilizarea unor substante chimice ;
E.atat clinic cat si paraclinic .
ADE (9 ,pag. 41 )

2173.Timpii operatori ai technicii de sigilare cu ciment glass ionomer pot fii:
A.curatarea suprafetei dentare ;
B.izolare ;
C.aplicarea materialului ;
D.preparea unei cavitatii ;
E.demineralizare .
ABC (9 ,pag. 42)

2174.Nu reprezinta timpii operatori ai sigilarii cu ciment glass ionomer:
a.izolare ;
b.preparea unei cavitati ;
c.obtutarea unei cavitati ;

427

d.demineralizare ;
e.aplicarea materialului de sigilat .
BCD (9 ,pag. 43)

2175.Enameloplastia se foloseste cand avem:
A.suprafete ocluzale cu santuri adanci ;
B.suprafete ocluzale cu santuri largi ;
C.santuri ce prezinta modificari de culoare ;
D.santuri unde se suspecteaza ca ar fi cariate ;
E.un process carios .
ACD (9 ,pag. 44)

2176.Factorii important in reusita sigilarii pot fi:
A.medicul stomatolog ;
B.demineralizare necorespunzatoare ;
C.spalarea atenta a smaltului ;
D.izolare riguroasa ;
E.fotopolimerizare corecta .
CDE (9 ,pag. 45)

2177. Factorii ce au un rol important in legarea materilului de sigilare la suprafata de
smalt demineralizata pot fii:
A.topografia suprafetei de smalt demineralizata ;
B.timpul de mineralizare ;
C.agentul de mineralizare ;
D.concentratia demineralizantului ;
E.gradul de curatenie si de uscare a smaltului .
ABCDE (9 ,pag. 45)

2178.Sigilarea se recomanda in urmatoarele situatii clinice:
A.santuri si fosete in forma de amphora ;
B.santuri si fosete adanci cu proasta coalescenta ;
C.dintii sunt erupti suficent pentru a se obtine o suprafata uscata;
D.dintii cu procese carioase ;
E.dinti inclusi .
ABC (9 ,pag. 56)

2179.Sigilarea nu se recomanda in:
A.dintii ce nu sunt erupti si nu se poate obtine o suprafata uscata ;
B.dintii procese carioase ;
C.santuri si fosete adanci ;
D.santuri si foseste adanci in forma de picatura ;
E. santuri si fosete adanci in forma de “I” .
AB (9 ,pag. 56)


428

2180.Grupul persoanelor cugrad inalt de risc la care se indica efectuarea de sigilari
cuprinde:
A.pacinti carioactivi cu un nivel crescut de streptococ mutans ;
B.pacinti cu carioactivitate redusa ;
C.pacinti handicapati psihic si fizic ;
D.pacinti ce consuma zilnic mari cantitati de dulciuri ;
E.pacinti clinic fizic ,psihic sanatosi .
ACD (9 ,pag. 56)

2181.Perioada optima de sigilare este:
A.varsa de 3-4 ani molarii temporari ;
B.varsta de6-7 ani pentru molarii 1 permanenti ;
C.varsta de 8 ani pentru molarii 1 permanenti ;
D.varsta de11-13 ani pentru molarii 2 permanenti si premolari ;
E.varsta de 10-12 ani pentru premolari .
ABD (9 ,pag. 58)

2182.Techinica obturatii preventive cu rasina este:
A.o enameloplastie ;
B.o combinatie dintre 2 procedee ;
C.o extirpare vitala ;
D.tratementul unei carii minim invasive ocluzale de smalt sau dentina ;
E.o technical de coafaj .
BD (9 ,pag. 62)


2183.Technica obturatiei preventive cu rasina cuprinde:
A.indepartarea testului alterat ;
B.izolare ;
C.spalare si uscare ;
D.demineralizarea suprafetei de smalt ;
E.obturarea cavitatii cu material compozit .
ABCDE (9 ,pag. 63)

2184.Tipul 1 de obturatie preventive poate consta in:
A.indepartarea cat mai conservatoire a tesutului alterat ;
B.extirparea nervului ;
C.izolare ;
D.demineralizare ;
E.spalare si uscare .
ACDE (9 ,pag. 65)

2185.Tipul 2 de obturatie preventive cu rasina presupune:
A.indepartarea dentine alterate nu in totalitate ;
B.izolare ;
C.aplicarea obturatiei de baza cu hidraxid de calciu sau cement glass ionomer ;

429

D.nu se face demineralizare ;
E.demineralizarea smaltului .
BCE (9 ,pag. 65)

2186.Obturatiile preventive cu glass ionomer presupune:
A.periaj professional cu paste ce contin fluor;
B.periaj professional cu pasta de piatra ponce ;
C.spalare cu apa ;
D. pregatirea conservatoire ca cavitatii ;
E.aplicarea glass ionomerului .
BCDE (9 ,pag. 67)

2187.Avantajele obturatiilor preventive cu glass ionomer sunt:
A.adeziune excelenta la smalt si dentina;
B.aplicare intr-un singur timp ;
C.posibila actiune cariostatica prin eliberare de fluor ;
D.utilizarea de bonding ca agent de legatura ;
E.rezistenta scazuta la abraziune .
ABC (9 ,pag. 68)

*2188.Ce este amprentarea câmpului protetic edentat total?
a. fază clinică prin care se reproduce în vitro doar imaginea componentei osteo- periostale a
câmpului protetic;
b. fază clinică prin care se reproduce în vitro imaginea suprafeţei ţesuturilor moi pe care se va
sprijini proteza;
c. fază clinică prin care se reproduce în vitro aspectul suprafeţei ţesuturilor câmpului protetic cu
suprafaţa de sprijin şi zonele marginale ale viitoarei proteze;
d. fază clinică, prin care se reproduce în vitro imaginea reliefului osos şi a vestibulului bucal;
e. fază clinică prin care se reproduce în vivo imaginea componentei osteoperiostale şi
fibromucoase a câmpului protetic.
C pag. 60

*2189.Care din principiile formulate de fraţii GREEN, care stau la baza tehnicilor de
amprentare la edentatul total, nu se poate realiza?
a. prin amprentare trebuie să se obţină o suprafaţă protetică întinsă la maximum;
b. prin amprentare se determină înălţimea şi forma marginilor protezelor totale;
c. prin amprentare se determină grosimea fundurilor de sac necesare conformării marginilor
protezelor totale;
d. prin amprentare trebuie să se respecte libertatea de mişcare a muşchilor periprotetici;
e. prin amprentare trebuie să se asigure transmiterea armonioasă a presiunilor asupra zonei
labiale în scopuri estetice.
Raspuns:e
pag 61

*2190. În ce situaţii se utilizează procedeul de amprentă compresivă la edentatul total?
a. când vrem să transmitem uniform presiunile pe întreaga suprafaţă osoasă a zonei de sprijin;

430

b. când există rezorbţii şi atrofii marcate;
c. când avem un câmp protetic cu mucoasă subţire, puţin deformabilă;
d. când utilizăm siliconi de condensare de consistenţă medie;
e. când amprentăm suprafaţa maximă accesibilă a câmpului protetic cu siliconi de adiţie.
Raspuns:c
pag 106

*2191. Testele pentru funcţionalizarea amprentei la mandibula edentată total, comandate
de medic vor cuprinde:
a. întredeschiderea fantei labiale, umezirea buzelor, protracţia maximă a limbii, deglutiţia;
b. deschiderea treptată a gurii până la valoarea medie, umezirea buzelor, mimatul râsului,
cântatului, protracţia limbii la nas;
c. mimarea surâsului forţat, retracţia limbii, sugerea degetului, deglutiţia;
d. deschiderea treptată a gurii de la moderat la larg, umezirea buzelor, balansarea limbii pe
mucoasa jugală şi comisuri, protracţia limbii spre vârful nasului, mimarea fluieratului, suptului şi
deglutiţieI;
e. deschiderea largă a gurii, surâs forţat, fluierat, supt şi mimarea tusei.
Raspuns:d
pag 114

*2192.Identificarea succiunii lingurii individuale maxilare la nivelul zonei distale se face
astfel:
a. tracţiuni vestibulare pe mâner;
b. tracţiuni verticale pe mâner;
c. tracţiuni oro-vestibulare pe mâner;
d. tracţiuni din aproape în aproape pe marginea vestibulară a lingurii;
e. închiderea ți deschiderea gurii.
Raspuns:c
pag 124

*2193. Verificarea realizării închiderii marginale la lingura individuală mandibulară,
pentru edentatul total, se face prin următorul test:
a. presiuni pe mâner în sens meziodistal;
b. tracțiune asupra mânerului în sens vertical;
c. se cere pacientului să mimeze fluieratul;
d. se cere pacientului să deschidă larg gura;
e. se cere pacientului să umezească cu limba roțul buzelor.
Raspuns:b
pag 128

*2194. Testul 1 de succiune la lingura individuală mandibulară:
a. verifică succiunea la zona linguală centrală;
b. verifică succiunea la nivelul tuberculului piriform;
c. constă în presiuni pe mâner în sens vestibulo-oral;
d. lingura trebuie să se desprinde cu uțurință;
e. verifică închiderea marginală totală.

431

Raspuns:b
pag 127

*2195.În primul timp al amprentei finale se urmărețte:
a. rectificarea sprijinului ți adeziunii;
b. realizarea închiderii marginale;
c. rezolvarea problemelor de fonație;
d. rezolvarea problemelor de fizionomie;
e. obținerea tonicității musculare favorabile.
Raspuns:a
pag 128

*2196. Amprenta mucostatică se caracterizeaza prin:
a. modelarea marginală este efectuată de medic;
b. modelarea marginală se lasă pe seama fluidității materialului de amprentare;
c. după confecționarea protezei aceasta nu necesită o lungă perioadă de individualizare
marginală;
d. după confecționarea protezei se adaptează perfect;
e. este o metodă larg utilizată.
Raspuns:b
pag 105

*2197.Conform concepției Clinicii de Protetică din Bucurețti amprenta preliminară are
următoarele caracteristici:
a. lingura universală nu este prevăzută cu sistem de retenție;
b. lingura standard trebuie să preseze anumite zone ale câmpului protetic;
c. lingura universală trebuie să menajeze un spațiu de 3-5mm între pereții ei si versantele
oaselor edentate;
d. lingura standard trebuie să fie mai largă peste 5 mm;
e. lingura universală trebuie să adere stârns la câmpul protetic.
Raspuns:c
pag 121

2198. Complement multiplu
Care sunt recomandările făcute de HUTU pentru utilizarea alginatelor în amprentarea
preliminară la edentatul total?
a. la pacienţii care au hipersalivaţie;
b. la pacienţii cu o salivă redusă cantitativ;
c. la pacienţii care deţin câmpuri retentive;
d. la pacienţii cu probleme psihice;
e. la pacienţii cu reflexe exagerate de vomă pentru că materialele au timp de priză redus.
Raspuns:b,c,e pag 99

2199.La verificarea amprentei preliminare din alginat la edentatul total se pot decela
frecvent următoarele defecte:
a. neaderenţa marginilor amprentei de lingura universală;

432

b. reprezentarea parţială a zonei de sprijin a câmpului protetic şi a conturului marginal;
c. neacoperirea tuturor zonelor, margini subţiri şi balante, nesusţinute de lingura standard;
d. centrarea defectuoasă a lingurii şi distribuţia asimetrică de material de amprentare;
e. materialul de amprentă fisurat.
Raspuns:c,d
pag 99

2200.Care este grosimea marginilor amprentei „prefuncţionale” cu siliconi, la edentatul
total?
a. 2 – 3 mm în medie;
b. 1 – 2 mm în punga buccinatoare maxilară şi 3 – 4 mm sublingual;
c. 5 - 6 mm în punga buccinatoare maxilară şi 2 -4 mm sublingual;
d. 3 – 4 mm în punga buccinatoare maxilară şi 1 – 3 mm sublingual;
e. 5 – 6 mm în medie.
Raspuns:a,d
pag 100

2201.Ce indicaţii poate avea amprenta preliminară la edentatul total cu materiale cu
vâscozitate lent progresivă?
a. la pacienţii foarte sensibili la durere;
b. la pacienţii purtători de proteze parţială, imediat după extracţia ultimilor dinţi;
c. dacă există o proteză totală veche, care poate fi utilizată ca de rezervă;
d. acest gen de amprentă nu se practică;
e. materialul este utilizat doar pentru căptuşiri de proteză.
Raspuns:b,c
pag 102

2202. Obiectivele amprentării finale la edentatul total sunt:
a. adaptarea lingurii individuale;
b. respectarea libertăţii de mişcare a musculaturii periorale;
c. obţinerea înălţimii corecte şi a extinderi maxime a bazei protezei;
d. realizarea doar a dezideratelor estetice ale pacientului;
e. repartizarea unor presiuni egale pe structurile câmpului protetic.
Raspuns:b,c,e
pag 104

2203. Modelarea marginală executată de medic la amprentarea edentatului total constă în:
a. masajul obrazului asociat cu presiuni pentru zonele Eisenring şi Fish;
b. tracţiuni ale limbii;
c. tracţiuni ale buzelor;
d. tracţiuni şi rotaţii ale nodului comisural;
e. presiuni cu degetul subnazal.
Raspuns:a,d
pag 108


433

2204.Cum putem rezolva prin amprentare unele problemele de stabilitate ale protezelor
totale ?
a. prin relevarea detaliilor retentivităţilor anatomice din zona de sprijin a câmpului protetic;
b. prin plasarea lingurii şi amprentei într-o zonă funcţională neutră a câmpului protetic;
c. prin plasarea amprentei între chingile musculare ce înconjoară câmpul protetic;
d. prin extinderea amprentei în scopul măririi suprafeţei de sprijin;
e. prin amprentarea cu mai multe materiale de amprentă.
Raspuns:a,c
pag 62

2205.Modelările automatizate ale marginilor amprentei funcţionale la edentatul total
presupun:
a. utilizarea de linguri individuale din răşini fotopolimerizabile;
b. utilizarea de linguri individuale din răşini autopolimerizabile;
c. utilizarea de linguri individuale cu borduri de ocluzie;
d. modelaje realizate fonetic;
e. modelaje realizate prin mişcări efectuate de medic.
Raspuns:b,c,d
pag109

2206.Amprenta finală a câmpului protetic edentat total după metoda Schreinemakers va
avea următorii parametri obligatorii:
a. amprenta maxilară se ia după cea mandibulară;
b. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin fonaţie;
c. amprenta finală se ia cu linguri cu borduri de ocluzie, deci cu gura închisă;
d. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin ţuguierea buzelor;
e. pacientul nu va funcţionaliza marginal amprenta.
Raspuns:a,d
pag112

2207.După Herbst, unde se va modela marginal amprenta funcţională, la edentatul total, la
deschiderea moderată a gurii ?
a. în zona premolarilor;
b. în zona tuberculului piriform;
c. în zona vestibulară centrală;
d. în zona caninilor;
e. în zona primilor molarilor.
Raspuns:a,e
pag113

2208.Cum se modelează zona linguală centrală a amprentei funcţionale la edentatul total,
după concepţia Clinicii de Protetică Dentară din Bucureşti?
a. prin mişcările lente ale muşchilor periprotetici;
b. prin mişcări de protracţie şi retracţie maximă a limbii;
c. prin mişcări de umezire a buzei inferioare şi palpare a mânerului lingurii;

434

d. prin verificarea contactului marginii lingurii cu mucoasa planşeului bucal în poziţia de repaus
a limbii;
e. prin mobilizarea lingurii la mişcările comandate de medic.
Raspuns:c,d
pag 125

2209.Efectuarea închiderii marginale la nivelul tuberculului piriform după şcola
bucureşteană se va face după secvenţa:
a. aplicarea de material bucoplastic pe faţa vestibulară externă a lingurii modelată prin
deschiderea şi închiderea gurii;
b. materialul termoplastic aplicat pe faţa mucozală a zonei tuberculului piriform în grosime de 3-
4 mm în fază plastică, dinamizat prin compresiune şi deschidere maximă a gurii;
c. materialul termoplastic aplicat şi comprimat pe faţa mucozală a zonei tuberculului piriform în
grosime de 1-2 mm în fază plastică, dinamizat prin deschiderea maximă a gurii, închidere;
d. modelarea vestibulară a zonei este reglată de aceleaşi mişcări doar că este necesară opunerea
medicului la mişcări;
e. lingual sunt necesare mişcările de protracţie a limbii şi deglutiţie.
Raspuns:c,d,e
pag 126

2210.După HUTU, amprenta finală la edentatul total are trei etape ce urmăresc anumite
obiective. Care sunt acestea?
a. timpul I de realizare a închiderii marginale;
b. timpul III de obţinere a tonicităţii musculare favorabile;
c. timpul III de rezolvare a unor probleme de fizionomie şi fonaţie;
d. timpul I de realizare a sprijinului şi adeziunii;
e . timpul II de realizare a funcţionalizării marginale.
Raspuns:b,d
pag 128

2211.Problemele de menţinere ale protezei totale, care se pot rezolva odată cu amprentarea
ar fi legate de:
a. reliefarea retentivităţilor anatomice din spaţiul retrozigomatic şi conturarea zonei Ah;
b. exactitatea amprentei şi întinderea suprafeţei plane orizontale cu care vine în contact proteza;
c. întinderea, grosimea marginilor amprentei, cu respectarea funcţionalităţii părţilor moi
periprotetice;
d. tonicitatea musculară;
e. forţa elastică, capilaritate, adeziune la interfaţa proteză.câmp protetic.
Raspuns:b,c,d
pag 63

2212.Care sunt etapele amprentării preliminare, la edentatul total?
a. pregătirea ambientului pentru amprentare;
b. pregătirea amprentării, deci a pacientului;
c. alegerea şi verificarea lingurii individuale;
d. alegerea tehncii de amprentare, a materialului de amprentare şi a lingurilor universale;

435

e. proiectarea lingurii individuale şi indicaţii pentru laborator.
Raspuns:b,d,e
pag 64

2213.Mițcările test preconizate de HERBS pentru adaptarea lingurii individuale maxilare
la edentatul total cuprind:
a. deschiderea maximă a gurii;
b. umezirea buzelor;
c. deglutiția;
d. ridicarea vârfului limbii;
e. mimarea fluieratului.
Raspuns:a,e
pag 113

2214.Zonele „cheie” mandibulare la nivelul cărora se realizează închiderea marginală
sunt:
a. zona tuberculuilui piriform;
b. zona linguala centrală;
c. zona vestibulară centrală;
d. zona linguală laterală;
e. zona vestibulară laterală.
Raspuns:a,b,c
pag 125

2215.Care sunt factorii de care depinde alegerea materialului de amprentare preliminară
la edentatul total?
a. gradul de retentivitate a reliefului câmpului protetic;
b. calitatea şi grosime fibromucoasei;
c. sistemul de amprentare: cu lingura universală sau cu vechea proteză;
d. proceduri mai lente sau mai rapide de amprentare;
e. firma producătoare, dacă este de răsunet.
Raspuns:a,b,c
pag67

2216.Testul 2 de succiune la nivelul lingurii individuale mandibulare urmărețte:
a. verifică închiderea marginală la nivelul tuberculului piriform;
b. verifică închiderea marginala în vestibulară centrală;
c. verifică închiderea marginala în zona linguală centrală;
d. se efectuează presiuni pe mânerul lingurii în sens oro-vestibular;
e. se efectuează presiuni pe mânerul lingurii în sens vestibulo-oral.
Raspuns:c,e
pag127

2217.Testul 3 de succiune la lingura individuală mandibulară:
a. verifică închiderea în zona linguală centrală;
b. verifică închiderea la nivelul tuberculilor piriformi;

436

c. verifică închiderea marginală totală;
d. lingura se desprinde cu uțurință;
e. constă în presiuni pe mâner în sens vestibulo-oral ți tracțiune verticală.
Raspuns:c,e
pag 128

2218.Care dintre următoarele afirmații cu privire la amprenta finală în edentația totală
sunt adevărate:
a. amprenta mucostatică duce la realizarea unor proteze cu margini lungi ți groase;
b. tehnica mucodinamică utilizată pentru amprentare folosețte o asociere de materiale de
consistență diferită;
c. amprentele compresive sunt indicate pentru câmpuri protetice cu mucoasa rezilientă, mobilă
față de periost;
d. amprentele de despovărare sunt indicate pentru pacienți incapabili să modeleze funcțional
marginile amprentei;
e. tehnicile de amprentare „cu gura închisă” au ca neajuns imposibilitatea unor mițcări
funcționale mai ample, în special ale limbii.
Raspuns:b,e
pag 105,106

2219.Care din următoarele afirmații privind lingurile standard Clan Tray sunt corecte?
a. au marginea linguală mai scurtă spre distal;
b. au marginea linguală mai lungă spre distal;
c. au marginea linguală mai lungă spre mezial;
d. au marginea linguală mai scurtă spre mezial;
e. alegerea lor se face cu ajutorul unui compas.
Raspuns:a,c,e
pag 66

2220.Care sunt grupele de mițcări utilizate pentru amprentarea mucodinamică în
edentația totală?
a. numai mițcări de închidere ,deschidere a gurii;
b. mițcări comandate de medic;
c. numai mițcări ale limbii;
d. mițcări efectuate de medic;
e. mițcări efectuate de pacient.
Raspuns;b,d,e
pag 107

2221. Care sunt cararcteristicile metodelor de amprentare cu gura închisă la edentatul
total?
a. necesită linguri individuale prevăzute cu roluri de ocluzie;
b. necesită determinarea în prealabil a dimensiunii verticale;
c. presiunea de amprentare este excercitată de pacient;
d. realizează proteze cu margini lungi;
e. sunt amprente mucostatice.

437

Raspuns :a,b,c,d
pag 110

2222. Conform concepției Clinicii de Protetică Dentară din Bucurețti, pentru
amprentarea finală a maxilarelor edentate total la care câmpul protetic este acoperit de o
mucoasă fixă ,slab aderentă la planul osos subiacent, materialele cele mai indicate vor fi:
a. pastele ZOE;
b. gipsul;
c. elastomerii de sinteză fluizi;
d. siliconii de consistență medie;
e. materialele de tip Stents.
Raspuns :a,b,c
pag128

2223. Delimitarea lingurii individuale pe amprenta preliminară la edentatul total, se face:
a. în cabinet, comparând datele de pe amprentă cu cele ale cavităţii bucale;
b. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei mobile de la periferia câmpului
protetic;
c. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei pasiv mobile de la periferia
câmpului protetic;
d. nu se practică o astfel de delimitare în cabinet;
e. se face în laborator.
Raspuns:a,c
pag 67

2224. După Schreinemakers, care sunt etapele de trasare a limitelor câmpului protetic
maxilar edentat total?
a. marcarea punctiformă a foveelor palatine şi a plicilor pterigopalatine;
b. limita vestibulară este marcată la 3 mm în interiorul amprentei preliminare;
c. limita vestibulară este marcată la 1 mm în interiorul amprentei preliminare;
d. linie convexă situată posterior de foveele palatine ce se uneşte cu alte două curbe convexe
spre distal, ce marchează şanţurile pterigopalatine;
e. linie continuă a celui mai mare contur al amprentei preliminare.
Raspuns:c,d
pag 68

2225.După metoda lui Schreinemakers, care sunt reperele de demarcaţie ale zonei linguale
centrale la edentatul total?
a. linia mediană;
b. convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală;
c. curba cu concavitatea posterioară pe parcursul a 3 cm stânga şi 3 cm dreapta în fundul de sac
lingual;
d. curbă cu concavitatea posterioară la mijlocul versantului oral al crestei alveolare, pe parcursul
a 1,5 cm stânga şi 1,5 cm dreapta;
e. linia curbă cu concavitatea posterioară din fundul sac oral de o parte şi alta a liniei mediene pe
parcursul total a 3 cm.

438

Raspuns:a,b,e
pag 68

2226. Mițcările comandate de medic sunt:
a. deschiderea moderată a gurii;
b. deschiderea mare a gurii;
c. balansarea mandibulei;
d. mițcarea în sens frontal;
e. mițcarea limbii.
Raspuns :a,b,c,e
pag 108

2227. Modelările automatizate ale marginilor amprentei presupun:
a. purtarea ei în cavitatea bucală;
b. presupune existența unor linguri foarte bine adaptate;
c. amprentele sunt prevăzute cu borduri de ocluzie;
d. folosesc materiale bucoplastice;
e. folosesc materiale termoplastice.
Raspuns :a,b,c,d
pag 109

*2228.Care dintre următoarele operaţiuni NU fac parte din faza de determinare a
relaţiilor intermaxilare la edentatul total
a. verificarea şabloanelor de ocluzie;
b. determinarea curburii vestibulare a şablonului superior;
c. determinarea curburii vestibulare a şablonului inferior;
d. determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei;
e. determinarea relaţiei centrice.
Răspuns: c
pag.131

*2229.Care dintre următoarele semne clinice este consecinţa supraevaluării DVO
a. accentuarea şanţurilor perilabiale;
b. vizibilitatea exagerată a dinţilor;
c. vizibilitatea redusă a roşului buzelor;
d. aspect îmbătrânit;
e. apariţia perleche-ului la nivelul comisurilor.
Răspuns:b
pag.142

*2230.Care dintre următoarele metode nu favorizează conducerea mandibulei în relaţie
centrică
a. deglutiţia;
b. utilizarea numărului de aur;
c. memoria tisulară;
d. memoria ocluzală;

439

e. oboseala pterigoidienilor externi.
Răspuns: b
pag 144-145.

*2231.Testarea mişcării de basculare a şablonului de ocluzie în jurul unui ax median se
face astfel:
a. apăsând simultan pe faţa ocluzală a valurilor de ocluzie în dreptul premolarilor;
b. apăsând alternativ pe faţa ocluzală a valurilor de ocluzie în dreptul premolarilor;
c. apăsând simultan pe faţa ocluzală a valurilor de ocluzie în dreptul molarilor 2;
d. apăsând alternativ pe faţa ocluzală a valurilor de ocluzie în dreptul molarilor 2;
e. apăsând pe faţa ocluzală a valurilor de ocluzie în zona incisivă.
Răspuns: b
pag. 133

*2232.Determinantul fonetic în realizarea curburii vestibulare a şablonului superior se
referă la faptul că:
a. în fonaţie, incisivii inferiori îi depăşesc pe cei superiori;
b. în fonaţie, incisivii inferiori nu îi depăşesc pe cei superiori;
c. cuspizii vestibulari ai premolarilor superiori îi circumscriu pe cei ai premolarilor inferiori;
d. cuspizii vestibulari ai premolarilor inferiori îi circumscriu pe cei ai premolarilor superiori;
e. nu există un determinant fonetic.
Răspuns: b
pag.135.

*2233.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la testul Ismail de determinare a DVO
este falsă:
a. pe şablonul inferior se plasează bordură de ocluzie;
b. pe şablonul superior se plasează bordură de ocluzie;
c. pe şablonul inferior se plasează 3 piramide de ceară moale;
d. pacientul este pus să execute o deglutiţie;
e. piramidele de ceară se vor turti corespunzător DVO:
Răspuns: a
pag. 142

*2234. Pentru ştergerea reflexelor determinate de protezele vechi, instabile, cu RIM
incorecte, protezele nu vor fi purtate cel puţin:
a. 2 ore;
b. 4 ore;
c. 1 zi;
d. 2 zile;
e. 4 zile.
Răspuns: d
pag.143

*2235.Tehnica memoriei ocluzale de favorizare a conducerii mandibulei în RC se
caracterizează prin:

440

a. trezirea vechiului reflex molar al pacientului;
b. plasarea a câte un molar bilateral în valul de ocluzie;
c. efectuarea deglutiţiei;
d. atingerea luetei cu oglinda;
e. plasarea caninilor în valul de ocluzie.
Răspuns: b
pag.145.

*2236. Planul de ocluzie este paralel în zona laterală cu:
a. planul Frankfurt;
b. planul Camper;
c. planul bazal mandibular;
d. planul Dreyfus;
e. planul Simon.
Răspuns b
pag.136

*2237.Vizualizarea globală a orientării planului de ocluzie în regiunea frontală şi laterală
se poate face cu:
a. planul Andersen;
b. planul Camper;
c. planul Fox;
d. planul Deryfus;
e. planul Simon.
Răspuns: c
pag. 137

2238. Dimensiunea verticală a etajului inferior al feţei se măsoară între punctele:
a. gonion;
b. gnathion;
c. nasion;
d. ophrion;
e. nasospinalis anterior.
Răspuns: b, e
pag.138

2239. Poziţia de repaus a mandibulei se poate determina prin:
a. metode antropometrice;
b. metode funcţionale;
c. testul Ismail;
d. electromiografic;
e. cu ajutorul riglei Gyzi.
Răspuns: a,b,d
pag. 139 – 140



441

2240. Determinarea poziţiei de repaus a mandibulei prin metode funcţionale se face prin:
a. pronunţarea repetată a fonemei M;
b. pronunţarea repetată a fonemei S;
c. deglutiţie;
d. înregistrarea minimului de activitate la nivelul muşchilor masticatori;
e. utilizarea numărului de aur.
Răspuns: a, c
pag.140

2241. Determinarea poziţiei de repaus a mandibulei prin metode antropometrice se face
prin:
a. metoda Willis;
b. pronunţarea fonemei M;
c. deglutiţie;
d. utilizarea numărului de aur;
e. testul Ismail.
Răspuns: a, d
pag 139-140

2242.Determinarea DVO se face prin:
a. scăderea valorii spaţiului de inocluzie din DVR;
b. testul Ismail;
c. metoda Willis;
d. cu ajutorul spaţiului minim de vorbire;
e. electromiografic.
Răspuns: a,b,d.
pag. 141 - 142

2243.Care dintre următoarele manopere se execută în faza de determinare a relaţiilor
intermaxilare:
a. amprenta finală;
b. verificarea şabloanelor de ocluzie;
c. proba machetei;
d. determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei;
e. determinarea relaţiei centrice.
Răspuns: b, d, e.
pag.131

2244. Care dintre următoarele semne clinice este consecinţa subevaluării DVO:
a. vizibilitatea exagerată a dinţilor;
b. zgomot de castagnete;
c. facies crispat;
d. aspect îmbrătânit;
e. oboseală musculară permanentă.
Răspuns: d
pag. 143

442


2245. Conducerea mandibulei în relaţie centrică poate fi favorizată de următoarele
metode:
a. homotropia linguo-mandibulară;
b. oboseala maseterilor;
c. reflexul molar;
d. reflexul canin;
e. memoria tisular.
Răspuns: a, c, e
pag.144-145

2246.Conducerea mandibulei în relaţie centrică poate fi favorizată de următoarele metode:
a. momentul psihologic;
b. oboseala pterigoidienilor interni;
c. pronunţarea fonemei M;
d. memoria ocluzală;
e. memoria tisulară.
Răspuns: a, d, e
pag.144-145

2247. Baza şablonului de ocluzie prezintă următoarele caracteristici:
a. este rigidă;
b. este nedeformabilă;
c. este deformabilă la temperatura cavităţii orale;
d. se confecţionează din ceară;
e. marginile pătrund în fundurile de sac.
Răspuns: a, b, e.
pag.132

2248. Şablonul de ocluzie este format din:
a. bază din acrilat sau placă de bază;
b. mâner având forma şi poziţia unui incisiv central;
c. butoni de presiune;
d. bordură de ocluzie;
e. perforaţii pentru retenţia materialului.
Răspuns: a, d
pag.131

2249.Bordurile de ocluzie se pot confecţiona din:
a. ceară albă sau ivory;
b. ceară roz mai dură;
c. polieteri;
d. stents;
e. ceruri bucoplastice.
Răspuns: a, b, d
pag 132

443


2250. Îmbunătăţirea menţinerii şablonului se poate face prin:
a. căptuşire în cavitatea orală cu pastă ZOE;
b. căptuşirea pe model cu pastă ZOE;
c. căptuşire în cavitatea orală cu paste siliconate;
d. căptuşire pe model cu paste siliconate;
e. căptuşire în cavitatea orală cu alginat.
Răspuns:b, d
pag. 134.

2251. Valul de ocluzie al şablonului superior trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a. se va opri la 1,5 cm de tuberozităţi;
b. să fie strict pe creastă în regiunea laterală;
c. să fie în afara crestei în regiunea laterală;
d. să fie strict pe creastă în regiunea frontală;
e. să fie situat anterior de papila incisivă în zona frontală.
Răspuns: a, b, e.
pag. 132

2252. Valul de ocluzie al şablonului inferior trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a. se va opri la 1,5 cm de tubercului piriform;
b. să fie strict pe creastă în regiunea laterală;
c. să fie în afara crestei în regiunea laterală;
d. să fie strict pe creastă în regiunea frontală;
e. să fie în afara crestei în regiunea frontală.
Răspuns: a, b, d.
pag. 133

2253.Bascularea şablonului superior în jurul unui ax median poate fi determinată de:
a. borduri de ocluzie montate pe mijlocul crestei;
b. borduri de ocluzie montate în afara crestei;
c. torus palatin proeminent;
d. model deformat;
e. rugi palatine şterse.
Răspuns: b, c, d
pag.133

2254.Verificarea poziţionării mandibulaei în relaţie centrică se poate face în felul următor:
a. în RC condilii mandibulari nu se palpează;
b. în RC condilii mandibulari se palpează;
c. închiderea gurii se face mereu în aceeaşi poziţie retrudată;
d. închiderea gurii se face mereu în aceeaşi poziţie protruzivă;
e. palparea contrecţiei simetrice a muşchilor geniohioidieni.
Răspuns: a, c
pag. 146


444

2255.Derapajul anterior sau antero-lateral al şablonului inferior se poate datora:
a. unui contact tardiv între cele două borduri antagoniste;
b. unui contact iniţial între cele două borduri în regiunea distală;
c. unui contact între bordura inferioară şi baza superioară;
d. unui contact între bordura superioară şi baza inferioară;
e. montării valului superior excentric.
Răspuns: b
pag.146

2256.Liniile trasata de către medic pe valurile de ocluzie în etapa de determinare a RIM
sunt:
a. linia mediană;
b. mijlocul crestei edentate;
c. linia caninilor;
d. linia surâsului;
e. linia fulcrum.
Răspuns: a, c, d
pag. 150.

2257.Curburile caracteristice planului de ocluzie sunt:
a. curba Monson;
b. curba Spee;
c. curba Wilson;
d. curba Gauss;
e. curba incizală.
Răspuns: b, c, e.
pag. 135

*2258. Care dintre următoarele verificări NU face parte din controlul extraoral al
arcadelor artificaile ale machetelor protezelor totale:
a. curbura realizată de cei şase frontali să fie simetrică;
b. papilele interdentare să fie modelate convex;
c. dinţii laterali să respecte regula POUND;
d. înălţimea dinţilor frontali să se încadreze între planul de ocluzie şi linia surâsului;
e. dinţii să realizeze unităţi masticatorii.
Răspuns: b
pag. 207

*2259.Care dintre următoarele linii de referinţă NU se verifică la controlul ocluzorului şi al
modelului:
a. linia mediană;
b. linia caninilor;
c. linia surâsului;
d. linia Ala-Tragus;
e. curbura sagitală.
Răspuns: d

445

pag. 206.

*2260.Care dintre următoarele verificări NU se realizează în cadrul controlului extrabucal
al bazelor de ceară a machetelor protezelor totale:
a. papilele interdentare să fie modelate convex;
b. papilele interdentare să fie modelate concav;
c. versantele vestibulare să fie modelate convex;
d. versantul lingual al machetei protezei inferioare să fie modelat concav;
e. macheta să acopere două treimi anterioare ale tubercului piriform.
Răspuns: b
pag. 207 – 209.

*2261.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul estetic din profil al
machetelor protezelor totale este falsă?
a. buza superioară să fie mai proeminentă decât buza inferioară în cazul montării cu supraocluzie
frontală;
b. buzele să fie în acelaşi plan în cazul montării cap la cap;
c. buza inferioară să fie mai proeminentă în cazul montării cap la cap;
d. marginea vestibualră a machetei superioare să nu bombeze sub pragul narinar;
e. buza inferioară este mai proeminentă în cazul montării inverse.
Răspuns: c
pag. 211

*2262.Care dintre următoarele repere nu trebuie să apară la controlul intraoral cu gura
întredeschisă al machetelor protezelor totale?
a. linia mediană interincisivă să se suprapună pe planul medio-sagitala al feţei;
b. curbura vestibulară să fie simetrică;
c. lăţimea celor şase frontali superiori să se încadreze între cele două comisuri bucale;
d. lăţimea celor şase frontali inferiori să se încadreze între cele două comisuri bucale;
e. faţa ocluzală a dinţilor laterali superiori să nu fie prea vizibilă.
Răspuns: d
pag. 211 – 212

*2263.Frush şi Fischer au făcut următoarea recomandare privind animarea dinţilor
protezelor totale:
a. anomaliile de poziţionare a dinţilor trebuie reproduse simetric;
b. diastemele şi tremele cresc rezistenţa mecanică a protezelor totale;
c. diastemele şi tremele scad rezistenţa mecanică a protezelor totale;
d. vestibularizarea caninului imprimă o notă veselă;
e. coborârea incisivilor centrali imprimă o notă agresivă.
Răspuns: c
pag. 213

*2264.Testul Buschman-Ismail de control al componentei verticale a relaţiilor
intermaxilare a machetelor protezelor totale se referă la:
a. pronunţarea de cuvinte care conţin fonema S;

446

b. pronunţarea de cuvinte care conţin fomema M;
c. picurarea de ceară moale pe faţa linguală a frontalilor inferiori urmată de efectuare de
deglutiţii;
d. picurarea de ceară moale pe faţa ocluzală a lateralilor inferiori urmată de efectuare de
deglutiţii;
e. plasarea de piramide de ceară pe şablonul superior.
Răspuns: d
pag. 214

*2265.Testul Silverman de control al componentei verticale a relaţiilor intermaxilare a
machetelor protezelor totale se referă la:
a. pronunţarea de cuvinte care conţin fonema S;
b. pronunţarea de cuvinte care conţin fomema M;
c. picurarea de ceară moale pe faţa linguală a frontalilor inferiori urmată de efectuare de
deglutiţii;
d. picurarea de ceară moale pe faţa ocluzală a lateralilor inferiori urmată de efectuare de
deglutiţii;
e. plasarea de piramide de ceară pe şablonul superior.
Răspuns: a
pag. 214

*2266.Care dintre următoarele situaţii nu necesită remontarea dinţilor protezelor totale:
a. alegerea unei garnituri de dinţi necorespunzătoare;
b. montarea dinţilor laterali în afara crestelor;
c. montarea dinţilor laterali pe mijlocul crestei;
d. rapoarte mandibulo-maxilare necorespunzătoare;
e. neconcordanţa dintre linia interincisivă superioară şi linia mediană a feţei.
Răspuns: c.
pag. 218

*2267.Care dintre următoarele zone ale câmpului protetic edentat total necesită
despovărare:
a. două treiemi anterioare ale tuberculului piriform;
b. torusul palatin;
c. tuberozităţile maxilare;
d. crestele edentate regulate;
e. zona linguală centrală.
Răspuns: b
pag. 220

2268.Controlul extraoral al arcadelor artificiale ale machetelor protezelor totale
urmăreşte:
a. dinţii laterali să respecte regula POUND;
b. curbura realizată de cei şase frontali să fie simetrică;
c. dinţii să realizeze unităţi fonetice de câte 3 dinţi;
d. papilele interdentare să fie modelate convex;

447

e. înălţimea frontalilor să se încadreze între planul de ocluzie şi linia surâsului.
Răspuns: a,b, e
pag. 207

2269.Controlul extraoral al arcadelor artificiale ale machetelor protezelor totale
urmăreşte:
a. în regiunea laterală, montarea dinţilor să respecte axul interalveolar;
b. dinţii să realizeze unităţi masticatorii de câte 5 dinţi;
c. versantul lingual al machetei inferioare să fie modelat concav;
d. linia mediană interincisivă să corespundă cu cea de pe model;
e. dinţii laterali să fie montaţi pe mijlocul crestei.
Răspuns. a,d,e
pag.207

2270.Controlul extraoral al bazelor din ceară al machetelor protezelor totale urmăreşte:
a. papilele interdentare să fie modelate convex;
b. papilele interdentare să fie modelate concav;
c. versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate convex;
d. versantale vestibulare ale machetelor să fie modelate concav;
e. versantele linguale ale machetelor să fie modelate concav.
Răspuns: a,c,e
pag. 207 - 209

2271. Controlul estetic din faţă, cu gura închisă al machetelor protezelor totale urmăreşte:
a. linia interincisivă să se suprapună pe planul medio-sagital al feţei;
b. buza superioară să fie simetrică în ceea ce priveşte plenitudinea;
c. roşul buzelor să aibă un aspect acceptabil;
d. RC să coincidă cu IM;
e. lăţimea celor 6 frontali să se încadreze între cele 2 comisuri.
Răspuns: b, c
pag. 211

2272.Controlul estetic din profil, cu gura închisă al machetelor protezelor totale
urmăreşte:
a. buza superioară este mai proeminentă decât cea inferioară în montarea cu supraocluzie
frontală;
b. buzele sunt în acelaşi plan în montarea cap la cap;
c. în RC buzele sunt răsfrânte şi proeminente;
d. buza superioară să fie simetrică;
e. marginea vestibulară a machetei superioare să nu bombeze mult sub pragul narinar.
Răspuns: a, b, e
pag. 211

2273.Controlul estetic, cu gura întredeschisă al machetelor protezelor totale urmăreşte:
a. curbura vaestibulară să fie simetrică;
b. buzele sunt răsfrânte în RC;

448

c. linia interincisivă superioară să se suprapună pe planul medio-sagital al feţei;
d. planul ocluzal să nu atârne;
e. şanţurile nazo-labiale şi paralabiale să fie şterse în totalitate.
Răspuns:a, c, d
pag.211 – 212

2274. Pentru îmbunătăţirea aspectului estetic al protezelor totale, Frusch şi Fischer
recomandă:
a. anomaliile în poziţionarea dinţilor trebuie reproduse simetric;
b. anomaliile în poziţionarea dinţilor nu trebuie reproduse simetric;
c. curbura incizală este mai accentuată la bărbaţi;
d. curbura incizală este mai accentuată la femei;
e. vestibularizarea caninului conferă o notă de agresivitate.
Răspuns: b, d, e
pag. 213

2275.Pentru îmbunătăţirea aspectului fizionomic al protezelor totale Frusch şi Fisfher
recomandă:
a. linia coletului dinţilor frontali se plasează la acelaşi nivel;
b. linia coletului dinţilor frontali nu se plasează la acelaşi nivel;
c. coborârea incisivilor frontali imprimă o notă veselă;
d. coborârea celor doi incisivi centrali imprimă o notă de agresivitate;
e. diastemele cresc retistenţa mecanică a protezelor totale.
Răspuns: b, c
pag. 213

2276.La controlul fonetic al machetelor protezelor totale pot apărea următoarele situaţii:
a. fonema S are o emisie şuierată – între vârful limbii şi regiunea retroincisivă este un spaţiu prea
mare;
b. fonema S are o emisie şuierată – între vârful limbii şi regiunea retroincisivă este un spaţiu prea
mic;
c. fonema S are o emisie ca un zâzâit – între vârful limbii şi regiunea retroincisivă este un spaţiu
prea mic;
d. fonema S are o emisie ca un zâzâit – între vârful limbii şi spaţiul retroincisiv este un spaţiu
prea mare;
e. fonema K este alterată – proteza este prea extinsă în regiunea posterioară
Răspuns: a, c, e
pag. 217 – 218

2277.La controlul fonetic al machetelor protezelor totale pot apărea următoarele situaţii:
a. fonema V seamănă cu F – dinţii superiori sunt prea scurţi;
b. fonema F seamănă cu V - dinţii superiori sunt prea scurţi;
c. fonema V seamănă cu F – dinţii superiori sunt prea lungi;
d. fonema F seamănă cu V – dinţii superiori sunt prea lungi;
e. fonema F seamănă cu V – dinţii superiori sunt prea laţi.
Răspuns: a, d

449

pag. 218

2278. La controlul fonetic al protezelor totale pot apărea următoarele situaţii:
a. fonema T se aude ca D – dinţii superiori sunt oralizaţi;
b. fonema D se aude ca T – dinţii superiori sunt oralizaţi;
c. fonema T se aude ca D – dinţii superiori sunt vestibularizaţi;
d. fonema D se aude ca T – dinţii superiori sunt vestibularizaţi;
e. fonema D se aude ca T – proteza este prea groasă în zona rugilor palatine.
Răspuns: a, d, e
pag. 218.

2279. Care dintre următoarele situaţii constatate la proba machetelor protezelor totale
necesită remontarea dinţilor artificiali:
a. montarea dinţilor laterali în afara crestelor;
b. montarea dinţilor laterali pe mijlocul crestelor;
c. rapoarte mandibulo-maxulare necorespunzătoare;
d. alegerea unei garnituri de dinţi necorespunzătoare din punct de vedere al culorii dinţilor;
e. concordanţa dintre RC şi IM.
Răspuns: a, c, d
pag. 218

2280. În faza de verificarea a machetelor din ceară a protezelor totale se transmit pe model
către laborator, următoarele informaţii:
a. forma şi profunzimea zonei de închidere vestibulară anterioară;
b. forma şi profunzimea zone de închidere palatinală posterioară;
c. zonele de despovărare;
d. zonele retentive care pot crea probleme la inserţia protezei;
e. linia surâsului.
Răspuns: b, c, d
pag. 219

2281. La controlul ocluzorului şi modelelor protezelor totale, pe model trebuie să fie
trasate următoarele linii:
a. linia mediană;
b. linia caninilor;
c. linia molarilor;
d. linia surâsului;
e. tangenta la versantul vestibular al crestei.
Răspuns: a, b, d
pag.206

2282. Controlul extraoral al arcadelor artificiale ale machetelor protezelor totale
urmăreşte:
a. linia mediană interincisivă să corespundă cu cea de pe model;
b. curbura realizată de cei 6 dinţi frontali să fie asimetrică;
c. dinţii frontali să respecte regula lui POUND;

450

d. dinţii laterali să respecte regula lui POUND;
e. papilele interdentare să fie modelate concav.
Răspuns: a, d
pag. 207

2283. Controlul extraoral al arcadelor artificiale ale machetelor protezelor totale
urmăreşte:
a. înălţimea frontalilor superiori să se încadreze între planul de ocluzie şi planul Camper;
b. înălţimea frontalilor superiori să se încadreze între planul de ocluzie şi linia surâsului;
c. dinţii să realizeze unităţi masticatorii de câte 3 dinţi;
d. frontalii superiori să ocupe spaţiul dintre cele două linii ale caninilor;
e. versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate concav.
Răspuns: b, c, d
pag. 207

2284. Controlul bazelor de ceară al machetelor protezelor totale urmăreşte:
a. să acopere 2/3 anterioare ale tuberculului piriform;
b. să acopere tot tuberculul piriform;
c. să cuprindă şanţurilr pterigomaxilare;
d. să depăşească linia milohioidiană;
e. să acopere apofizele genii inferioare.
Răspuns: a, c
pag. 207

2285.Controlul bazelor de ceară al machetelor protezelor totale urmăreşte:
a. să acopere tot tuberculul piriform;
b. să acopere 1/3 anterioară a tuberculului piriform;
c. papilele interdentare să fie modelate convex;
d. versantele linguale să fie modelate concav;
e. dinţii frontali să ocupe spaţiul dintre liniile caninilor.
Răspuns: c,d
pag. 207-209

2286. Care dintre următoarele afirmaţii privind montarea dinţilor protezelor totale
maxilare sunt adevărate:
a. linia coletului trebuie plasată la acelaşi nivel;
b. linia coletului nu rebuie plasată la acelaşi nivel;
c. coletul centralului superior este mai sus decât al lateralului;
d. coletul centralului superior este mai sus decât al caninului;
e. coletul caninul superior este mai sus decât al centralului.
Răspuns: b, c, e
pag. 213

2287.Care dintre situaţiile următoare constatale la proba machetelor protezelor totale NU
necesită remontarea dinţilor artificiali:
a. neconcordanţa dintre linia interincisivă superioară şi linia mediană a feţei;

451

b. concordanţa dintre linia interincisivă superioară şi linia mediană a feţei;
c. montarea dinţilor laterali pe mijlocul crestei;
d. montarea frontalilor superiori în linie dreaptă;
e. montarea dinţilor laterali în afara crestei.
Răspuns: b, c
pag. 218.

*2288. Aplicarea protezelor în cavitatea bucală este precedata de:
a. adaptarea mecanică a pieselor protetice;
b. controlul lor extrabucal;
c. adaptarea biologică a pieselor protetice;
d. controlul lor intrabucal;
e. retuşarea marginilor protezei.
pag. 223,224
Răspuns: B

*2289.Contactele premature înregistrate în I.M ce deviază mandibula rectiliniu, sagital,
spre anterior pe o distanţă de 1 mm vor fi şlefuite dupa tehnica:
a. LUBL;
b. MUDL;
c. BULL;
d. toate tehnicile sunt corecte;
e. nici una din variante nu este corectă.
pag. 226
Răspuns: B

*2290. Existenţa unui contact prematur în I. M care deviază proteza oblic spre limbă se va
şlefui după tehnica:
a. LUBL;
b. MUDL;
c. BULL;
d. toate tehnicile sunt corecte;
e. nici una nu este corectă.
pag. 227
Răspuns: A

*2291.Existenţa unui contact prematur în I.M care deviază mandibula înafară spre obraz
se va şlefui după tehnica:
a. LUBL;
b. MUDL;
c. BULL;
d. toate tehnicile sunt corecte;
e. nici una nu este corectă.
pag. 227
Răspuns: C


452

*2293.Igienizarea protezelor de către pacient se realizează prin:
a. spălare cu apă şi săpun;
b. spălare cu alcool şi clătire cu apă;
c. spălare cu pasta de dinţi şi clătire cu apă;
d. dezinfectarea protezelor cu soluţie de cloramina;
e. nu este necesară igienizarea.
pag. 232
Răspuns: A

*2294.Pentru suprimarea contactelor premature în propulsie se va utiliza tehnica:
a. BULL;
b. MUDL;
c. LUBL;
d. DUML;
e. nici una.
pag. 227
Răspuns: D

*2295. Soluţia Mc Collum conţine:
a. lipază, protează, citrat de Na, celuloză, bicarbonat de Na;
b. acid clorhidric 5%, tripsina, EDTA;
c. lipaza, tripsina, amilaza, celuloza, EDTA;
d. acid fosforic 7,6%, florura de benzol – Konium 2,5%;
e. bicarbonat de Na, acid acetic, celuloza.
pag. 232
Răspuns: C

*2296. Până la aplicarea lor în cavitatea bucala protezele vor fi:
a. păstrate uscate;
b. vaselinate şi puse în apă;
c. păstrate în alcool pentru a se dizolva eventualele urme de monomer;
d. păstrate în apă pentru a se dizolva eventualele urme de monomer;
e. păstrate în apă oxigenată pentru a se dizolva eventualele urme de monomer.
pag. 224
Răspuns: D

*2297. Care este cea mai simpla metoda de evitare a depunerilor tartrice pe proteze:
a. spalarea protezei cu pasta de dinti
b. spalarea protezei cu apa si sapun
c. folosirea acizilor diluati
d. folosirea enzimelor
e. folosirea hipocloritilor alcalini.
pag. 233
Răspuns: B



453

2298. Alterarea gustului la pacientul purtător de proteze totale:
a. se poate datora dispariţiei papilelor gustative;
b. se poate datora modificărilor papilelor gustative;
c. se poate datora acoperirii papilelor gustative de placa protezei;
d. dispare într-o zi sau cel mult două;
e. determină consumarea cu dificultate a alimentelor.
pag. 232
Răspuns: ABCD

2299. Apariţia basculării transversale la proteza totală maxilară se datorează:
a. montarii dintilor laterali pe mijlocul crestei;
b. nefolierii torusului palatin;
c. unor erori de amprentare;
d. unei mucoase fixe foarte reziliente;
e. atrofiei usoare a crestei alveolare.
pag. 226
Răspuns: BCD

2300. Dacă există un contact prematur ce deviază mandibula spre obraz la pacientul
purtător de proteze totale şlefuirea se face după tehnica:
a. LUBL;
b. BULL;
c. MUDL;
d. DUML;
e. vestibular superior, lingual inferior.
pag. 227
Răspuns: BE

2301. Desprinderea protezei constatată la aprecierea menţinerii protezei totale
mandibulare presupune:
A. existenţa unor margini vestibulare prea subţiri;
B. montarea dinţilor frontali prea vestibular;
C. nedegajarea frenului bucal;
D. nefolierea torusului palatin;
E. existenţa unor margini vestibulare prea lungi.
pag. 225
Răspuns: BCE

2302.După aplicarea protezei totale în cavitatea bucală se urmăreşte:
a. aprecierea porţiunilor ce declanşează dureri şi corectarea lor;
b. verificarea prelucrării protezelor;
c. controlul stabilităţii;
d. controlul mentinerii;
e. controlul fizionomiei şi fonaţiei.
pag. 224
Răspuns: ACDE

454


2303.După aplicarea protezelor totale leziunile apar în special:
a. în zona Ah
b. în zona linguală centrală
c. la nivelul bridelor vestibulare laterale
d. pe tuberculul piriform cu mucoasa rezilientă
e. la nivelul crestelor edentate neretentive
pag. 230
Răspuns: ABCD

2304.În primele zile după protezarea pacientului edentat total:
a. pacienţii pot avea senzaţie permanentă de vomă;
b. poate apărea alterarea gustului;
c. consumarea alimentelor se face cu uşurinţă;
d. senzaţia de vomă apare când DVO este mărită;
e. nu se recomandă consumarea mâncărurilor şi băuturilor calde.
pag. 232
Răspuns: ABD

2305.La controlul extrabucal al protezei totale finite se urmăreşte:
A. verificarea prelucrării corecte a protezei;
B. menţinerea şi stabilitatea protezei pe model;
C. verificarea montării corecte a dinţilor;
D. îndepărtarea eventualelor urme de ulei prin spălare minuţioasă;
E. echilibrarea ocluzală.
pag. 223
Răspuns: ACD

2306.La pacientul vârstnic edentat total apar modificări ale tractului digestiv:
a. creşterea elasticităţii şesuturilor;
b. creşterea numărului papilelor gustative;
c. scăderea secreţiilor glandulare;
d. creşterea producţiei de HCl din sucul gastric;
e. scăderea activităţii enzimatice.
pag. 231
Răspuns:CE

2307.Neadaptarea psihică a pacientului la protezele totale are ca şi cauze:
a. slabă comunicare cu medicul;
b. prezenţa unor leziuni pe mucoasă;
c. pretenţiile absurde ale pacientului;
d. toleranţă tisulară scazută;
e. dorinţa de eşec a pacientului.
pag. 230
Răspuns: ACE


455

2308. Pacienţilor protezaţi total li se recomandă:
a. mesele să fie copioase şi rare;
b. masticaţia să fie superficială;
c. mesele să fie reduse ca volum şi dese;
d. masticaţia să fie perfectă;
e. consistenţa alimentelor să fie întotdeauna redusă.
pag. 231
Răspuns: CD

2309.Pentru curăţirea protezelor totale se recomandă:
a. acid clorhidric 15%;
b. acid acetic;
c. peroxizi alcalini;
d. pasta de dinţi;
e. soluţie Mc Collum.
pag. 234
Răspuns: BCE

2310. Pentru înlăturarea contactelor premature în RC la edentatul total:
a. se şlefuiesc cuspizii vestibulari inferiori;
b. cuspizii palatinali superiori sunt prezervaţi;
c. cuspizii vestibulari superiori şi linguali inferiori au valoare secundară;
d. cuspizii vestibulari superiori şi vestibulari inferiori au valoare secundară;
e. cuspizii activi nu se şlefuiesc niciodată.
pag. 228
Răspuns:BC

2311. Refacerea funcţiei fizionomice la edentatul total cu ajutorul protezelor totale constă
în:
a. accentuarea şanţurilor peribucale;
b. restabilirea dimensiunii verticale;
c. vizibilitatea plăcută a dinţilor;
d. roşu de buze diminuat;
e. prezenţa ragadelor comisurale.
pag. 233
Răspuns: BC

2312. Retuşurile din baza protezei totale pot fi făcute cu:
a. freze extradure;
b. pietre montate;
c. netezite cu polipant;
d. freze de oţel;
e. hârtie abrazivă.
pag. 230
Răspuns: BC


456

2313. Adaptarea psihică a pacienţilor la proteza totală este condiţionată de:
a. tipul de sistem nervos al pacientului;
b. reacţiile motorii de răspuns care se modifică odată cu vârsta;
c. starea emoţională a pacientului;
d. adaptarea biologică nu implică acceptarea psihică a protezelor;
e. încrederea în medicul dentist.
pag. 228,229
Răspuns:ABCE

2314. Cauzele neadaptării psihice a pacienţilor la tratamentul prin proteză totală ţine de:
a. slaba comunicare dintre medic şi pacient;
b. vârsta înaintată a pacientului;
c. influenţa negativă a anturajului;
d. experienţe stomatologice negative ale pacientului;
e. tulburările funcţionale complexe pe care le-a generat starea de edentaţie totală.
pag. 228,229
Răspuns: AD

2315. După aplicarea protezei totale în cavitatea bucală se urmăreşte:
a. aprecierea exactă a porţiunilor ce declanşează dureri;
b. controlul menţinerii stabilităţi;
c. controlul fizionomiei şi fonaţiei;
d. echilibrarea ocluzală;
e. realizarea adaptării biologice.
pag. 224
Răspuns: ABCD

2316. Indicaţiile date pacientului privind masticaţia cu protezele totale sunt:
a. incizia alimentelor dure;
b. secţionarea alimentelor cu ajutorul cuţitului;
c. consumarea de alimente dure în primele zile după protezare;
d. consumarea de alimente moi în primele zile după protezare;
e. efectuarea unei masticaţii superficiale pentru a asigura o bună digestie.
pag. 231-232
Răspuns: BD

2317. Anestezicul local utilizat în medicina dentară trebuie să îndeplinească urmatoarele
calităţi:
A. Inducţie suficient de lungă;
B. Toxicitate sistemică medie;
C. Efect anestezic puternic;
D. Incidenţa scăzută a efectelor adverse;
E. Să nu producă iritaţii locale.
Răsp. C,D,E.(pag.2)



457

2318. Substanţe anestezice locale utilizate în mod curent în medicina dentară:
A. Lidocaina;
B. Piperocaina;
C. Mepivacaina;
D. Clorprocaina;
E. Articaina.
Răsp. A,C,E.(pag.8)

2319. Agenţii vasoconstrictori adjuvanţi ai anestezicelor locale sunt:
A. Adrenalina;
B. Felipresina;
C. Neo-cobefrinul;
D. Acetilcolina;
E. Noradrenalina.
Răsp. A,B,C,E.(pag.15)

2320. Cerinţele tehnicii anesteziei locale prin infiltraţie:
A. Acul se introduce cu bizoul spre ţesuturile moi;
B. Locul puncţiei trebuie umezit cu saliva pacientului;
C. Seringa trebuie să stea în câmpul vizual al pacientului;
D. Anestezicul se injectează lent, 1ml/minut;
E. Infiltraţia anestezicului în lungul liniei de incizie.
Răsp. D,E.(pag.20)

2321. Anestezia locală prin infiltraţie conţine:
A. Anestezia submucoasă;
B. Anestezia intradermică;
C. Anestezia paraapicală supraperiostală;
D. Anestezia cu protoxide de azot;
E. Anestezia intraosoasă.
Răsp. A,B,C,E.(pag.20)

2322. Anestezia plexală este des folosită pentru:
A. Extracţii dentare;
B. Rezecţii apicale;
C. Extirparea tumorilor mari şi mijlocii din zona laterală a mandibulei;
D. Inserarea implanturilor dentare;
E. Intervenţii chirurgicale parodontale.
Răsp. A,B,D,E.(pag.21)

2323. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori implică:
A. Anestezia - la tuberozitate;
B. Teritoriul anesteziat cuprinde molarii superiori de pe partea respectivă;
C. Teritoriul anesteziat cuprinde fibromucoasa vestibulară a molarilor;
D. Teritoriul anesteziat cuprinde fibromucoasa palatină a molarilor;

458

E. Teritoriul anesteziat cuprinde peretele posterior al sinusului maxilar şi mucoasa sinusală
adiacentă pe partea respectivă.
Răsp. A,B,C,E.(pag.24)

2324. Nervul infraorbitar se exteriorizează la nivelul găurii infraorbitale dând ramuri:
A. Labiale superioare;
B. Nervi alveolari supero-anteriori;
C. Palpebrale inferioare;
D. Nazale;
E. Labiale inferioare.
Răsp.A,B,C,D. (pag 28)

*2325. În anestezia la gaura infraorbitară acul străbate părţile moi şi ia contact cu osul
dându-i-se o direcţie în trei axe:
A. În sus şi în afară;
B. În sus, în afară şi înainte;
C. În sus, în afară şi înăuntru;
D. Înapoi, în afară şi înăuntru;
E. În sus, înapoi şi înafară.
Răsp. E (pag 28)

2326. Dacă substanţa anestezică este injectată în grăsimea orbitară poate apare:
A. Diplopie tranzitorie;
B. Lipsa temporară a vederii;
C. Paralizia pleoapei inferioare;
D. Paralizia de facial;
E. Anestezia ramurei inferioare a nervului oculomotor comun.
Răsp. A,B,E. (pag 28)

2327. În anestezia la spina Spix pe partea dreaptă, cu indexul mâinii stângi se reperează:
A. Marginea anterioară a ramului mandibular;
B. Creasta temporală a mandibulei;
C. Creasta zigomato-alveolară;
D. Părţile moi labio-jugale ţinute în tensiune;
E. Planul ocluzal al molarilor inferiori.
Răsp.A,B. (pag 29)

*2328. Puncţia efectuată mai jos de spina Spix va determina:
A. Anestezia nervului auriculo temporar;
B. Jenă la deglutiţie;
C. Pareza tranzitorie a nervului facial;
D. Anestezia nu se instalează;
E. Toate răspunsurile sunt corecte.
Răsp.D (pag 29)



459

2329. Complicaţiile locale ale anesteziei loco-regionale:
A. Necroza mucoasei;
B. Trismusul persistent;
C. Parestezii preexistente;
D. Alveolită post extractională;
E. Injectite postanestezice.
Răsp. A,B,D,E. (pag 39)

2330. Injectitele postanestezice:
A. Sunt produse de puncţiile anestezice septice;
B. Mai frecvent apar la gaura nazopalatină;
C. Determină disfagie;
D. Apare la o săptămână după puncţia anestezică;
E. Se tratează în servicii de specialitate OMF.
Răsp. A,C,E. (pag 40)

2331. Contraindicaţiile absolute ale extracţiei dentare sunt:
A. leucemia acută;
B. leucemia cronică;
C. infarctul miocardic recent;
D. hemofilia;
E. insuficienţa cardiacă.
Răsp. A,C. ( pag 65)

2332. Pentru extracţia caninilor superiori se poate efectua urmatoarea anestezie:
A. anestezie plexală şi la gaura incisivă;
B. anestezie la tuberozitate şi anestezie la gaura incisivă;
C. anestezie la gaura infraorbitară şi la gaura incisivă;
D. anestezie plexală vestibular şi plexală palatinal;
E. infiltraţie plexală şi infiltratie palatinală.
Răsp. A,C. (pag 75)

2333. Pentru extracţia molarului de minte superior cu o singură rădăcină se pot folosi doar
elevatoarele:
A. elevatorul drept;
B. elevatorul curb cu partea activă orientată spre distal;
C. elevatorul curb cu partea activă orientată spre mezial;
D. elevatorul-picior de ciută;
E. elevatorul Lecluse.
Răsp. A,B. (pag 77)

*2334. Pentru extracţia molarului doi mandibular mişcarea de basculare va avea o
amplitudine mai mare spre:
A. lingual;
B. vestibular;
C. distovestibular;

460

D. axul dintelui;
E. meziovestibular.
Răsp. B. (pag 79)

*2335. Osul alveolar la nivelul molarului de minte mandibular erupt este mai subţire:
A. vestibular;
B. lingual;
C. retromolar;
D. mezial;
E. distal.
Răsp. B. (pag 79)

2336. Extracţia cu elevatorul Lecluse are următoarele indicaţii:
A. rădăcinile molarului de minte inferior sunt recurbate distal;
B. rădăcinile molarului de minte inferior sunt drepte;
C. rădăcinile molarului de minte inferior sunt recurbate spre mezial;
D. rădăcinile molarului de minte inferior sunt fuzionate şi drepte;
E. rădăcinile molarului de minte inferior sunt divergente.
Răsp. A, C. (pag 80)

2337. Separaţia radiculară în cazul molarilor superiori are forma în:
A. în T;
B. în Y;
C. în V;
D. în Y dublu;
E. în L.
Răsp. A,B. (pag 81)

2338. Rădacinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:
A. extracţia cu cleştele de rădăcini;
B. extracţia cu ajutorul elevatoarelor;
C. extracţia cu ajutorul sindesmotoamelor;
D. extracţia prin alveolotomie;
E. extracţia prin odontectomie.
Răsp. A,B,D. (pag 82)

2339. Extracţia prin alveolotomie este indicată în urmatoarele situaţii:
A. rădăcini situate profund intraalveolar ce nu pot fi extrase cu elevatoarele;
B. rădăcini deformate prin hipercementoză;
C. rădăcini scurte;
D. rădăcini situate sub lucrările protetice conjuncte;
E. rădăcini cu anchiloză dentoalveolară.
Răsp. A,B,D,E. (pag 86)




461

2340. Pentru alveolotomie se poate folosi unul din următoarele tipuri de lambouri:
A. lamboul ―plic;
B. lamboul triunghiular;
C. lamboul dreptunghiular;
D. lamboul trapezoidal;
E. lamboul rectangular.
Răsp. A,B,D. (pag 86)

*2341. Alveolotomia cu rezecţie marginală limitată a tabliei osoase vestibulare este indicată
în:
A. rădăcini situate profund intraalveolar;
B. rădăcini divergente;
C. rădăcini convergente;
D. rădăcini situate în imediata apropiere a marginii alveolare;
E. rădăcini situate în vecinătatea sinusului maxilar.
Răsp. D. (pag 87)

2342. Alveolotomia cu rezecţie marginală parţială / totală a tabliei osoase vestibulare este
indicata în:
A. resturi radiculare mici situate profund;
B. resturi radiculare convergente;
C. resturi radiculare divergente;
D. rădăcini cu hipercementoză;
E. anchiloze dentoalveolare pe toata lungimea rădăcinii.
Răsp. A,D,E. (pag 87)

2343. După extracţia dentară simplă se recomandă pacientului urmatoarele:
A. se menţine pansamentul supraalveolar o oră;
B. în ziua intervenţiei dietă semilichidă;
C. clătirea gurii cu soluţie de clorhexidină la o oră după extracţie;
D. spălătul dinţilor după 2 ore de la extracţie;
E. se va evita consumul de băuturi carbogazoase în primele zile după extracţie.
Răsp. A,B,E. (pag 91)

2344. În producerea accidentelor şi complicaţiilor extracţiei dentare sunt implicaţi
următorii factori:
A. leziuni patologice preextistente;
B. greşeli de tehnică;
C. particularităţi ale dinţilor învecinaţi;
D. particularităţi morfologice ale structurilor de vecinătate;
E. particularităţi morfologice ale dintelui extras.
Răsp. A,B,D,E. (pag 92)

2345. Factorii favorizanţi în fractura coronară a dintelui extras sunt:
A. distrucţii mari coronoradiculare prin procese carioase;
B. prezenţa unor lucrări protetice adjuncte;

462

C. prezenţa unor obturaţii voluminoase;
D. priza incorectă a cleştelui;
E. manevre brutale în timpul luxării.
Răsp. A,C,D,E. (pag 92)

2346. Factorii de risc în fractura radiculară a dintelui extras sunt:
A. rădăcini curbe, cudate-în baionetă;
B. rădăcini scurte şi drepte;
C. rădăcini divergente;
D. os alveolar dens;
E. anchiloza dentoalveolară.
Răsp. A,C,D,E. (pag 92)

2347. Fractura corticalei alveolare este un accident frecvent în cazul extracţiilor din zone
cu corticala subţire:
A. corticala vestibulară la nivelul grupului frontal inferior;
B. corticala vestibulară la nivelul molarului de minte inferior;
C. corticala linguală la nivelul premolarilor inferiori;
D. podeaua sinusului maxilar (când are raport strâns cu rădăcinile dinţilor sinusali);
E. corticala vestibulară la nivelul incisivului lateral superior.
Răsp. A,D. (pag 94)

2348. În funcţie de momentul apariţiei hemoragiei postextractionale aceasta se clasifică
astfel:
A. hemoragie imediată-prelungită;
B. hemoragie persistentă nocturnă;
C. hemoragie precoce;
D. hemoragie tardivă;
E. hemoragie diurnă.
Răsp. A,C,D. (pag 98)

2349. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextracţionale ar putea fi:
A. persistenţa ţesutului de granulaţie în alveolă;
B. fractura procesului alveolar;
C. luxaţia dintelui învecinat;
D. lezarea arterei alveolare inferioare;
E. nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
Răsp. A,B,D. (pag 99)

2350. Alveolita este favorizată de:
A. infecţii preexistente acute sau cronice;
B. pansament compresiv intraalveolar prelungit;
C. pansament compresiv supraalveolar prelungit;
D. consumul de alimente fierbinţi;
E. extracţii laborioase cu traumatizări ale mucoasei şi ale pereţilor osoşi.
Răsp. A,B,E. (pag 100)

463


2351. Dechaume clasifică incluzia după dinţii interesaţi:
A. incluzia dinţilor temporari;
B. incluzia dinţilor permanenţi;
C. incluzia caninilor superiori;
D. incluzia molarilor de minte inferiori;
E. incluzia dinţilor supranumerari.
Răsp. A,B,E. (pag 116)

2352. După criteriul topografic incluziile pot fi:
A. incluzii dentare superficiale;
B. incluzii dentare intraosoase;
C. incluzii dentare profunde;
D. incluzii dentare submucoase;
E. incluzii dentare simetrice sau asimetrice.
Răsp. B,D,E. (pag 117)

2353. Examenul radiologic cu film ocluzal este indispensabil în incluziile situate la nivelul:
A. zonei frontale superioare;
B. zonei premolare;
C. zonei molare;
D. ramului ascendent al mandibulei;
E. bazei apofizei condiliene.
Răsp. A,B,C. (pag 119)

2354. Reperele folosite în clasificarea incluziei molarului de minte sunt:
A. relaţia cu ramul mandibular;
B. morfologia rădăcinii;
C. relaţia cu molarul de minte de 6 ani;
D. densitatea osului înconjurător;
E. relaţia cu linia oblică internă a mandibulei.
Răsp. A,B,D. (pag 131)

2355. În plan sagital după PETERSON se descriu:
A. incluzia mezioangulară (35% din cazuri) odontectomie relativ uşoară;
B. incluzia orizontală (35% din cazuri) odontectomie dificilă;
C. incluzia vestibuloangulară (38% din cazuri) odontectomie dificilă;
D. incluzia verticală (38% din cazuri) odontectomie dificilă;
E. incluzia linguoangulară (6 – 8% din cazuri) odontectomie uşoară.
Răsp. A,B,D. (pag 131)

2356. În general morfologia rădăcinii influenţează dificultatea extracţiei molarului de
minte prin:
A. lungimea rădăcinii;
B. curbura rădăcinilor-creşte dificultatea extracţiei;
C. lăţimea rădăcinii în porţiunea apicală;

464

D. dimensiunea mezio-distală a rădăcinilor-cu cât aceasta este mai mică la nivel cervical, cu atât
este mai uşoară extracţia;
E. spaţiul periodontal-când spaţiul este mai larg, extracţia se poate efectua mai usor.
Răsp. A,B,D. (pag 136)

2357. Factorii care uşurează odontectomia molarului 3 inferior sunt:
A. poziţia mezio-angulară;
B. rădăcini recurbate spre distal;
C. rădăcini conice sau fuzionate;
D. relaţia intimă cu canalul alveolar inferior;
E. spaţiul parodontal larg.
Răsp. A,C,E. (pag 141 124)

2358. Factorii care îngreunează odontectomia molarului 3 inferior sunt:
A. poziţia disto-angulară;
B. rădăcini lungi şi subţiri;
C. os rigid şi dens;
D. rădăcini convergente;
E. incluzie osoasă parţială.
Răsp. A,B,C. (pag 141)

2359. Infecţia sacului pericoronar a molarului inclus se poate face:
A. de la o pungă parodontală de vecinătate;
B. de la o pulpită seroasă totală de vecinătate;
C. de la un focar de osteomielită;
D. printr-un traumatism care produce o soluţie de continuitate şi o comunicare a sacului coronar
ci cavitatea bucală;
E. pe cale sangvina în cursul bolilor infecţioase.
Răsp. A,C,D,E. (pag 141)

2360. În pericoronarita congestivă bolnavul acuză:
A. dureri spontane sau provocate, de intensitate variabilă;
B. febră înaltă;
C. frisoane
D. jenă în deglutiţie;
E. trismus discret.
Răsp. A,D,E. (pag 142)

2361.În pericoronarita supurată bolnavul poate prezenta:
A. inapetenţă;
B. jenă în deglutiţie;
C. adinamie;
D. jenă în respiraţie;
E. febră uşoară (37,5ºC).
Răsp. A,B. (pag 143)


465

2362. În pericoronarita supurată procesul septic se poate propaga la os pe cale:
A. periostală;
B. ligamentară;
C. pulpară;
D. medulară;
E. direct prin sacul pricoronar.
Răsp. A,B,E. (pag 143)

2363. Tulburările senzitive apărute în cursul erupţiei dificile a molarului de minte inferior
sunt:
A. nevralgii dentare;
B. sinalgii dento-cutanate;
C. sindroame algodisfunctionale ATM;
D. otalgie;
E. trismus.
Răsp. A,B,D. (pag 125 145)

2364. Complicaţiile tumorale asociate incluziei molarului de minte inferior pot fi:
A. ameloblastom;
B. chist folicular;
C. chist nazopalatin;
D. chist dermoid.
E. odontom.
Răsp. A,B,E. (pag 145)

2365.Contraindicaţiile decapuşonării sunt:
A. spaţiu retromolar insuficient;
B. capuson de mucoasă subţire;
C. incluzie osoasă parţială sau totală;
D. incluzie verticală;
E. incluzii ectopice.
Răsp. A,C,E. (pag 146)

2366.În pericoronarita acută congestivă se recomandă:
A. irigaţii cu solutii antiseptice;
B. tratament cu agenţi fizici;
C. decapuşonare;
D. antibiotice cu spectru larg;
E. antiinflamatoare şi antalgice.
Răsp. A,B,E. (pag 146)

2367.Molarul de minte superior poate fi inclus şi la distanta (heterotopic):
A. deasupra molarului de 12 ani;
B. în podeaua orbitei;
C. în apofiza coronoidă;
D. în pereţii sinusului maxilar;

466

E. în fosa nazală NU.
Răsp. A,B,D. (pag 153)

2368.În cursul odontectomiei molarului de minte superior se pot produce următoarele
accidente:
A. comunicare orosinusală postextracţională;
B. fractura tuberozităţii maxilare;
C. hemoragie masivă;
D. împingerea dintelui în sinusul maxilar;
E. împingerea dintelui în spaţiul pterigomandibular.
Răsp. A,B,D. (pag 157)

2369. Anatomo-clinic, incluzia caninului superior se poate clasifică astfel:
A. incluzie vestibulară
B. incluzie palatinală, mezializată sau distalizată;
C. incluzie ectopică;
D. incluzie intermediară sau transinusală (vestibulo-orală);
E. incluzie verticală.
Răsp. A,B,D. (pag 126 160)

2370. Redresarea chirurgical-ortodontică este indicată:
A. la pacienţii tineri;
B. dintele are o poziţie orizontală;
C. incluzia nu este profundă;
D. dintele are puţine anomalii de formă sau volum;
E. dintele se găseşte în dreptul spaţiului sau normal de erupţie.
Răsp. A,C,E. (pag 165)

2371. Factorii de risc pentru vindecarea întârziată a plăgilor sunt:
A. corpi străini restanţi în plagă;
B. diabetul zaharat;
C. vârsta avansată;
D. sutura primară a plăgii;
E. hemoragii locale.
Răsp. A,B,C. (pag 314)

2372.Principii generale ce trebuie respectate în tratamentul plăgilor OMF:
A. utilizarea Bulei Bichat;
B. neurorafia pentru nervul secţionat;
C. refacerea canalului Stenon;
D. firele de sutura neresorbabile se menţin 48 ore;
E. sutura secundară se realizeaza în primele 2-3 zile de la traumatism.
Răsp. B,C. (pag 314)

2373. Fracturile de mandibulă sunt întâlnite mai frecvent:
A. la sexul feminin;

467

B. la sugari;
C. la sexul masculin;
D. la adultul tânăr;
E. la nivelul apofizei coronoide.
Răsp. C,D. (pag 127 315)

2374. Principalele cauze a fracturilor de mandibulă sunt:
A. odontectomia molarului 3;
B. agresiunile umane;
C. starea generală a pacientului;
D. leziunile mucoasei orale;
E. accidente rutiere.
Răsp. B,E. (pag 316)

2375. Factorii particulari ce determină scăderea rezistentei mandibulei sunt:
A. statusul dento-parodontal;
B. implanturi dentare;
C. prezenţa mugurilor dentari;
D. purtătorii de proteze mobile;
E. hemofilia A.
Răsp. A,B,C. (pag 316)

2376.Fracturile de mandibulă se produc prin următoarele mecanisme:
A. flexie;
B. presiune;
C. expulzie dentară;
D. tasare;
E. fracturi dentare.
Răsp. A,B,D. (pag 316)

2377. Deplasările secundare sunt determinate de:
A. musculatură;
B. localizarea liniei de fractură;
C. statusul dentar;
D. energia cinetică mare;
E. armele de foc.
Răsp. A,B,C. (pag 318)

2378. Fracturile corpului mandibular sunt următoarele:
A. fracturi subcondiliene;
B. fracturi mediene;
C. fracturi paramediene;
D. fracturi laterale;
E. fracturi ale unghiului.
Răsp. B,C,D. (pag 321)


468

2379. Fracturile condilului mandibular sunt:
A. subcondiliană joasă;
B. ale colului condilului;
C. intracapsulare;
D. ale coronoidei;
E. oblice ale ramului vertical.
Răsp. A,B,C. (pag 128 321)

2380. Semnele clinice comune fracturilor de mandibulă sunt:
A. mobilitatea osoasă anormală;
B. tulburari ale ocluziei dentare;
C. jenă în respiraţie;
D. şocul traumatic;
E. fracturi ale oaselor lungi.
Răsp. A,B. (pag 322)

2381. Diagnosticul fracturilor de mandibulă se stabileşte pe:
A. simptomatologie clinică;
B. investigaţii radiologice;
C. examene imunologice;
D. examen anatomopatologic;
E. examen microbiologic.
Răsp. A,B. (pag 333)

*2382. Zonele de minimă rezistenţă ale etajului mijlociu al feţei sunt:
A. stâlpul canin;
B. stâlpul pterigoidian;
C. traversa palatină;
D. rebordul orbitar superior;
E. pereţii osoşi dintre stâlpi şi traverse.
Răsp. E. (pag 361)

2383. Fracturile parţiale ale maxilarului sunt:
A. perforaţii ale bolţii palatine;
B. LeFort I;
C. Fractura tuberozităţii;
D. Disjuncţia intermaxilară;
E. Fractura crestei alveolare.
Răsp. A,C,E. (pag 362-363)

2384. Diagnosticul fracturilor de maxilar se stabileşte pe baza:
A. semnelor clinice orale;
B. mobilitatea molarului 3 inferior;
C. epistaxis;
D. investigaţiilor radiologice;
E. examenul sângelui.

469

Răsp. A,C,D. (pag 369)

2385. Complexul zigomatic este alcătuit din:
A. osul malar;
B. arcada temporo-zigomatică;
C. marginea superioară a orbitei;
D. tuberozitatea maxilară;
E. apofiza coronoidă.
Răsp. A,B. (pag 129,379)

2386. Tipuri de investigaţii radiologice obligatorii în fracturile de malar:
A. incidenţă semiaxială Hirtz;
B. CT cu reconstrucţie tridimensională;
C. ortopantomografia;
D. radiografii ale ATM;
E. radiografii retrodentare.
Răsp. A,B. (pag 382)

2387. Leziunile dentare posttraumatice sunt:
A. fisură coronară;
B. fractura coronară fară expunerea pulpei dentare;
C. fractură radiculară;
D. luxaţia dentară;
E. expulzia dentară.
Răsp. A,B,C. (pag 388)

2388. Traumatismele ţesuturilor parodontale se clasifică în:
A. contuzia parodontală;
B. intruzia dentară;
C. avulsia completă;
D. fracturi coronare;
E. fracturi de mandibulă;
Răsp. A,B,C. (pag 390)

2389. Fracturile radiculare a dinţilor temporari au indicaţie de:
A. supravegherea evoluţiei;
B. extracţia segmentului coronar mobil;
C. extracţia dintelui în totalitate;
D. imobilizare;
E. tratament endodontic.
Răsp. A,B,C. (pag 390)

2390. În luxaţia cu intruzie se produce:
A. deplasarea dintelui spre vestibular;
B. deplasarea în osul alveolar;
C. deplasarea în condilul mandibular;

470

D. deplasarea în fosa nazală;
E. deplasare în coronoidă.
Răsp. B,D. (pag 130 390)

2391. Flegmonul este:
A. O colecţie supurativă bine delimitată;
B. O supuratie difuză, extensivă;
C. Prezinta în periferie o membrană piogenă;
D. O inflamaţie seroasă reversibilă;
E. Asociat cu sindromul toxico – septic.
Răsp. B,E. (pag 345)

2392. Infecţiile periosoase pot fi cantonate în:
A. Limba;
B. Spaţiul vestibular;
C. Bolta palatină;
D. Loja maseterină;
E. Spaţial corpului mandibulei.
Răsp. B,C,E. (pag 247)

2393. Tratamentul abcesului vestibular consta în:
A. Puncţie;
B. Incizie, drenaj;
C. Tratamentul cauzei;
D. Extracţia dintelui cauzal cu rol de drenaj al puroiului;
E. Antibioterapie susţinută.
Răsp. B,C. (pag 247)

2394. Abcesul spaţiului palatinal are ca punct de plecare:
A. caninul superior;
B. incisivul lateral superior;
C. premolarul unu superior;
D. rădăcina vestibulară a molarului unu superior;
E. incisivul central superior;
Răsp. B,C. (pag 248)

2395. În cazul abcesului migrator al obrazului, colecţia purulentă poate fi situată:
A. la nivelul muşchiului maseter;
B. în afara muşchiului buccinator;
C. în lungul liniei oblice interne;
D. în dreptul premolarilor inferiori;
E. înăuntrul muşchiului buccinator.
Răsp. B,D,E. (pag 253)

2396. Spaţiul genian este împărţit de muşchiul buccinator în:
A. Compartimentul extern;

471

B. Compartimentul intern;
C. Compartimenul superior;
D. Compartiment sinusal;
E. Compartiment maxilar.
Răsp. A,B. (pag 131 251)

2397. Cauzele infecţiei lojei submandibulare sunt:
A. Generale;
B. Procese septice ale molarilor inferiori;
C. Imunodeficienţă;
D. Litiază salivară;
E. Adenita supurată.
Răsp. B,D,E. (pag 257)

2398. Supuraţiile submandibulare pot fi drenate prin:
A. Incizie cutanată;
B. Incizie intraorală paralinguală;
C. Incizie vestibulară la molar;
D. Incizie transfrenulară;
E. Incizie laterocervicală;
Răsp. A,B. (pag 258)

2399. Diagnosticul diferenţial al supuraţiei submentoniere se face cu:
A. Adenita supurată;
B. Abcesul spaţiului mentonier;
C. Abces sublingual;
D. Osteonecroza mandibulei;
E. Stafilococii cutanate.
Răsp. A,C,E. (pag 260)

2400. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca etiologie:
A. Puncţiile anestezice;
B. Infecţii la molarii inferiori;
C. Osteomielita ramului ascendent;
D. Tumori chistice osoase infectate;
E. Puncţia sinusului maxilar.
Răsp. B,C,D. (pag 261)

2401. Supuraţiile difuze ale teritoriului OMF sunt:
A. Abcesul spaţiului pterigomandibular;
B. Angina Ludwig;
C. Flegmonul difuz hemifacial;
D. Abcesul spaţiului submentonier;
E. Piodermita.
Răsp. B,C. (pag 270)


472

2402. Complicaţiile grave ale infecţiilor OMF sunt:
A. Mediastinită;
B. Tromboza sinusului cavernos;
C. Abcesul cerebral;
D. Meningita;
E. Limfadenita.
Răsp. A,B,C,D. (pag 275)

2403. Diagnosticul diferenţial al adenitei acute supurate submandibulare se face cu:
A. abcesul spaţiului submandibular;
B. submaxilita acută litiazică;
C. adenopatia metastatică cervicală;
D. limfom non Hodgkin;
E. leucemia cronică.
Răsp. A,B. (pag 278)

2404.Clasificarea osteomielitelor după Laskin:
A. acute supurate;
B. cronice nesupurate;
C. specifice;
D. osteoperiostite;
E. alveolite.
Răsp. A,B,C. (pag 282)

2405. Infecţiile specifice OMF:
A. displazia fibroasă;
B. sclerodermia;
C. sifilisul;
D. tuberculoza;
E. actinomicoza.
Răsp. C,D,E. (pag 285)

2406. Afecţiuni de origine dentară ale sinusului maxilar (pag 291 - 309)
Dinţii cu rapoarte sinusale sunt:
A. molarul 1;
B. molarul 2;
C. incisivul lateral;
D. premolarul 2;
E. molarul 3.
Răsp. A,B,D,E. (pag 133-194)

2407.Factorii favorizanţi locali ai sinuzitei maxilare de cauza dentară pot fi:
A. inflamaţia cronică sau afectiuni alergice ale mucoasei rinosinusale;
B. obstrucţia ostiumului din meatul nazal mijlociu prin mecanism inflamator sau mecanic;
C. fumatul şi expunerea la mediul cu noxe;
D. diminuarea rezistenţei generale a organismului la infecţii;

473

E. scăderea motilităţii ciliare, simultan cu creşterea secreţiei de mucus.
Răsp. A,B,E. (pag 295)

2408. Afecţiunile dentoparodontale ale dinţilor sinusali ce pot determina sinuzite maxilare
sunt:
A. chisturi radiculare suprainfectate;
B. chisturi nazoalveolare suprainfectate;
C. chisturi foliculare suprainfectate;
D. pulpita totală purulentă;
E. parodontită apicală acută sau cronică a dinţilor sinusali.
Răsp. A,E. (pag 95)

2409.Accidentele şi complicaţiile extracţiei dentare ce pot determina sinuzite maxilare sunt:
A. comunicare orosinusală neobservată sau incorect tratată;
B. împingerea unei rădăcini în sinusul maxilar în timpul extracţiei denatre;
C. alveolita postextractională;
D. perforarea spaţiului subantral prin chiuretaj intempestiv;
E. împingerea rădăcinii sub mucoasa sinusală.
Răsp. A,B,D. (pag 295)

2410.Germenii microbieni cel mai frecvent implicati intr-o sinuzita maxilară de cauză
dentară sunt:
A. streptococii;
B. candida albicans;
C. pneumococii;
D. enterococii;
E. stafilococii.
Răsp. A,C,E. (pag 296)

2411. În sinuzita maxilară acută, procesul inflamator trece prin 3 faze succesive:
A. congestivă;
B. ulcerativă;
C. catarală;
D. cronică;
E. supurată.
Răsp. A,C,E. (pag 296)

2412. Semnele obiective clinice majore specifice sinuzitei maxilare acute sunt:
A. durerea unilaterală localizată la nivelul etajului mijlociu al feţei cu iradieri;
B. febră 37-38 gradeºC;
C. rinoree purulentă anterioară sau posterioară;
D. cacosmie subiectivă;
E. obstrucţie nazală.
Răsp. A,C,E. (pag 134 296)


474

*2413.Pentru a putea cataloga drept cronică, durata unei suferinţe sinusale trebuie să fie
mai mare de:
A. 2 săptamâni;
B. O lună;
C. O lună şi jumătate;
D. 2 luni;
E. Mai mare de 3 luni.
Răsp. E. (pag 297)

2414.Examenele paraclinice complementare în sinuzita maxilară de cauza dentară constau
în:
A. rinoscopie anterioară;
B. radiografiile standard pentru sinusurile anterioare ale feţei;
C. radiografii cu film muşcat;
D. examenul CT sau RMN;
E. examen bacteriologic al puroiului şi antibiogramă.
Răsp. A,B,D,E. (pag 297-299)

2415. Sinuzita maxilară acută de cauză dentară trebuie diferenţiată de:
A. sinuzita acută rinogenă;
B. supuraţiile geniene de cauza dentară;
C. sinuzita cronică rinogenă;
D. osteomielită maxilarului;
E. chistul mucos intrasinusal.
Răsp. A,B,D. (pag 299)

2416. Comunicarea orosinusală imediata în timpul extracţiei dinţilor cu raport sinusal
trebuie diagnosticată imediat pe baza următoarelor criterii:
A. sângerare mai abundentă din alveolă, uneori cu aspect aerat;
B. proba Valsalva pozitivă;
C. eliminarea prin alveolă a unui continut lichidian serocitrin;
D. la explorarea alveolei cu un stilet butonat se evidenţiază o senzaţie de-cădere în gol;
E. examinarea dintelui extras releva rizaliza apexurilor.
Răsp. A,B,D. (pag 303)

2417. Alegerea tipului de lambou pentru plastia comunicării orosinusale se va realiza în
funcţie de:
A. mărimea şi localizarea defectului;
B. prezenţa sau absenţa dinţilor;
C. vechimea comunicării orosinusale;
D. opţiunea (experienţa) chirurgului;
E. cauza comunicării orosinusale.
Răsp. A,B,D. (pag 135, 304)

2418. Sinuzita maxilară cronică de cauza dentară trebuie diferenţiată de:
A. sinuzita cronică rinogenă;

475

B. sinuzita maxilară alergică;
C. sinuzita acută rinogenă;
D. chistul mucos intrasinusal;
E. chisturile maxilarelor.
Răsp. A,B,D,E. (pag 299)

2419. Dacă deschiderea sinusală este medie de 2-6 mm se impun următoarele măsuri:
A. sutura marginomarginală a gingivomucoasei alveolare;
B. administrare de antibiotice;
C. cură radicală a sinusului maxilar;
D. aplicarea unei meşe iodoformate supraalveolare timp de 5-7 zile;
E. prescrierea unui decongestiv nazal.
Răsp. A,B,D,E. (pag 304)

*2420.Dacă plastia comunicării orosinusale nu s-a efectuat imediat postextracţional sau în
primele 7-10 zile, aceasta se va temporiza:
A. 2 săptămâni NU;
B. O lună NU;
C. 6 săptămâni NU;
D. 2 luni NU;
E. 3-4 luni DA.
Răsp. E. (pag 308)

2421. Chisturi, tumori benigne şi osteopatii ale oaselor maxilare
Chisturile odontogene de origine inflamatorie sunt:
A. Chistul radicular;
B. Chistul colateral inflamator;
C. Chistul rezidual;
D. Chistul globulo-maxilar;
E. Chistul anevrismal.
Răsp. A,B,C. (pag 450)

2422.Cheratochisturile dau imagini radiografice radiotransparente:
A. unice sau multiple zone de radiotransparenţă;
B. cu contur neregulat;
C. în formă de pară;
D. cu resorbţia rădăcinilor dinţilor adiacenţi;
E. conţinând cantităţi variabile de material opac.
Răsp. A,D. (pag 136 452)

2423. Chisturile neodontogene sunt:
A. Cheratochisturi;
B. Chistul median palatinal;
C. Chistul nazo-labial;
D. Chistul nazopalatin;
E. Chist osos esential.

476

Răsp. B,C,D. (pag 464)

2424. Peretele chistului radicular este format din:
A. epiteliu pavimentos stratificat;
B. zone de calcificare (corpi Rushton);
C. strat conjunctiv fibros;
D. cristale de colesterină;
E. fibre dense de colagen.
Răsp. A,B,C,E. (pag 469)

2425. Aspectul radiologic tipic al chistului dentiger este:
A. radiotransparenţă uniloculară;
B. radiotransparenţă multiloculară;
C. înconjoară coroana unui dinte inclus;
D. dintele cauzal erupt;
E. absenţa dintelui cauzal.
Răsp. A,C. (pag 456)

2426. Chistul nazopalatin este:
A. cel mai frecvent chist neodontogen;
B. provine din vestigiile epiteliale localizate între incisivul lateral şi caninul superior;
C. apare frecvent la copii;
D. se exteriorizează frecvent în palatul anterior;
E. se dezvoltă pe seama incisivului central superior.
Răsp. A,D. (pag 464)

2427. Diagnosticul diferenţial al chistului nazoplalatin se face cu:
A. abcesul vestibular;
B. adenomul pleomorf de buză superioară;
C. chist radicular pe incisivul central superior;
D. supuraţie nazogeniană;
E. chist dezvoltat pe meziodens
Răsp. A,C,E. (pag 464)

2428. Chistul nazolabial este:
A. chist odontogen;
B. tumoră malignă;
C. chist de dezvoltare;
D. este rezultatul transformării unor resturi epiteliale;
E. apare la copii mai frecvent.
Răsp. C,D. (pag 137, 465)

2429. Chistul globulomaxilar este:
A. chist odontogen;
B. chist neodontogen;
C. chist radicular sau parodontal;

477

D. pseudochist;
E. defect osos.
Răsp. A,C. (pag 465)

2430. Chistul radicular are următorul aspect radiografic:
A. radiotransparenţă rotundă sau ovală;
B. nu are relaţii cu dinţii;
C. are contur policiclic;
D. are formă de inimă;
E. radiotransparenţă periapicală.
Răsp. A,E. (pag 466)

2431. Etapele de evoluţie ale chistului radicular sunt:
A. scurtă, dureroasă;
B. îndelungată;
C. intraosoasă asimptomatică;
D. de exteriorizare;
E. dintele cauzal rămâne vital.
Răsp. B,C,D. (pag 467)

2432. Diagnosticul diferenţial al chistului radicular se face cu:
A. chistul dermoid;
B. chisturile osoase;
C. sinusul maxilar normal;
D. chistul mucoid;
E. chistul folicular.
Răsp. B,C. (pag 469)

2433. Chistul rezidual este:
A. chist radicular persistent după extracţia dentară;
B. chistul persistent după odontectomia mnolarului 3 inferior;
C. chist radicular persistent după tratamentul endodontic;
D. chist parodontal.
E. tumora a oaselor maxilare.
Răsp. A,C. (pag 470)

2434.Tratamentul chirurgical al chistului rezidual constă în:
A. chistectomie;
B. rezecţie de mandibulă cu plastie osoasă;
C. sigilarea suprafeţei de secţiune a rădăcinii dentare;
D. rezecţie de condil;
E. tratamentul cavităţii osoase postchistectomie.
Răsp. A,E. (pag 138, 470)

2435. Diagnosticul diferenţial al chistului residual se face cu:
A. chistul periapical;

478

B. chistul osos anevrismal;
C. keratochist odontogen primordial;
D. leziuni osteogene maxilare;
E. chist parodontal.
Răsp. A,B,C. (pag 470)

2436. Clasificarea OMS (1992) a tumorilor odontogene:
A. tumori epiteliale;
B. displazii;
C. tumori ectomezenchimale;
D. tumori mixte (epiteliomezenchimale);
E. tumori cu celule gigante.
Răsp. A,C,D. ( pag 474)

2437. Formele anatomoclinice ale ameloblastomului sunt:
A. Intraosos solid (multichistic);
B. Intraosos unichistic;
C. Extraosos (periferic);
D. Angiomatos;
E. Cu celule gigante.
Răsp. A,B,C. (pag 474)

2438. Radiografic, odontomul se prezintă astfel:
A. radioopacitate cu structuri asemănătoare unui dinte;
B. radiotransparenţă bine delimitată;
C. radiotransparenţă în-bule de săpun;
D. masa calcificată aparent amorfă;
E. dinte inclus.
Răsp. A,D. (pag 484)

2439. Tumorile benigne neodontogene sunt:
A. leziuni osteogene;
B. leziuni nonosteogene;
C. leziuni tumorale;
D. leziuni traumatice;
E. carcinoame osoase.
Răsp. A,B,C. (pag 139, 493)

2440. Diagnosticul diferenţial al torusurilor se face cu:
A. abcesul palatinal;
B. carcinom adenoid chistic;
C. exostoze mandibulare;
D. epulis;
E. chist rezidual.
Răsp. A,B. (pag 506)


479

2441. Tratamentul chirurgical al leziunilor periapicale (pag 173, 195)
Rezecţia apicală are urmatoarele obiective:
A. îndepărtarea apexului şi a ţesuturilor patologice periapicale;
B. conservarea dinţilor pe arcada după eşecul unui tratament endodontic;
C. conservarea dinţilor pe arcada în cazul parodontitelor marginale cronice avansate;
D. controlul asupra etanşeizării obturaţiei corecte de canal;
E. stoparea difuzării agenţilor microbieni din spaţiul endodontic prin obturaţia corectă de canal.
Răsp. A,B,D,E. (pag 174)

2442. Contraindicaţiile absolute ale rezecţiei apicale sunt reprezentate de:
A. dinţi fără valoare protetică;
B. fractură radiculară transversală în 1/3 apicală;
C. parodontopatia marginală cronică (dinţi cu implantare compromisă);
D. leziuni periapicale de dimensiuni mici;
E. fractura radiculară verticală.
Răsp. A,C,E. (pag 175)

2443. Contraindicatiile relative ale rezecţiei apicale sunt reprezentate de:
A. corticala vestibulară groasă;
B. corticala vestibulară subţire;
C. leziuni periapicale situate în proximitatea sinusului maxilar;
D. raport nefavorabil coroană-rădăcină;
E. pacienţi cu imunosupresie.
Răsp. A,C,D. (pag 175)

2444. Tipurile de lambouri utilizate în rezecţia apicală sunt:
A. lamboul semilunar;
B. lamboul trapezoidal (Ochsenbein-Luebke);
C. lamboul intrasulcular trapezoidal;
D. lamboul dreptunghiular;
E. lamboul intrasulcular triunghiular.
Răsp. A,B,C,E. (pag 140, 177, 178)

2445. Avantajele lamboului intrasulcular trapezoidal sunt:
A. accesul chirurgical este foarte bun;
B. decolare facilă;
C. tensiunea în lambou este mare;
D. este indicat pentru abordul mai multor dinţi;
E. sutura interdentară este uşoară.
Răsp. A,D. (pag 179)

2446. Dezavantajele lamboului gingival în plic sunt:
A. decolarea lamboului este dificilă;
B. tensiunea supra lamboului este foarte mică;
C. interesarea festonului gingival este completă;
D. accesul şi vizibilitatea rădăcinilor sunt minime;

480

E. repoziţionarea lamboului este dificilă.
Răsp. A,C,D. (pag 179)

2447. Principiile generale privind incizia şi crearea lambourilor în rezecţia apicală
presupun următoarele:
A. incizia se va realiza printr-o mişcare fermă şi continuă;
B. incizia poate să intersecteze o cavitate osoasă deja existenta sau care urmeaza a fi creata
intraoperator;
C. inciziile verticale nu trebuie practicate în concavitatile dintre eminenţele radiculare;
D. incizia verticală nu se va extinde în mucoasa mobilă;
E. baza lamboului trebuie sa fie mai mică decât marginea sa liberă.
Răsp. A,D. (pag 180 181)

2448. Principiile generale în depărtarea lamboului presupune:
A. depărtatorul se va sprijini pe os şi niciodată pe lambou;
B. lamboul trebuie depărtat în tensiune;
C. depărtatorul poate fi plasat şi pe structuri anatomice adiacente (exemplu pe nervul mentonier);
D. dacă accesul nu este suficient nu este permis a se prelungi incizia;
E. dacă este necesar se vor depărta şi buzele sau mucoasa jugala cu un alt instrument pentru a nu
se produce leziuni ale acestora cu instrumentarul rotativ.
Răsp. A,E. (pag 183)

*2449. Chiuretajul periapical în cadrul rezecţiei apicale are ca scop:
A. îndepărtarea în totalitate a ţesutului patologic periapical;
B. obturaţie corectă endodontică;
C. rezecţia bizotată a 1/3 apicale a rădăcinii;
D. mesarea cavităţii postoperatorii;
E. obturarea retrogradă a dintelui.
Răsp. A. (pag 141 184)

2450. Principiile generale în secţionarea şi îndepărtarea apexului în cadrul rezecţiei apicale
propriu-zise includ:
A. se va rezeca un segment apical de 1-3 mm, rareori mai mult;
B. este necesară neaparat rezecţia apexului până la limita geodei osoase rezultate după
chiuretarea procesului patologic;
C. planul de secţiune va fi întotdeauna orizontal NU;
D. planul de secţiune va fi bizotat spre vestibular (45º);
E. planul de secţiune va fi bizotat spre palatinal (45º);
Răsp. A,B,D. (pag 186)

2451. Prepararea cavităţii retrograde se poate face cu:
A. ultrasunete;
B. sonda dentară;
C. piesă de turbină miniaturizată şi freza con invers;
D. piesă dreaptă şi freză con invers;
E. escavatorul dentar.

481

Răsp. A,C. (pag 189)

2452. Materialul ideal pentru obturaţia retrogradă ar trebui să îndeplinească simultan
următoarele deziderate:
A. să fie biocompatibil;
B. să inhibe creşterea microbiană;
C. să nu fie radioopac;
D. să stimuleze regenerarea tisulară periradiculară;
E. să fie insolubil şi stabil volumetric.
Răsp. A,C,D,E. (pag 190)

2453. Pentru realizarea obturaţiei retrograde se poate apela la:
A. fuloar;
B. sonda dentară;
C. plugger;
D. freză rotundă;
E. freză con invers.
Răsp. A,C. (pag 190)

2454. Complicaţiile postoperatorii imediate ale rezecţiei apicale sunt următoarele:
A. edem;
B. hematom;
C. hemoragie tardivă;
D. necroza osului;
E. fractura rădăcinii.
Răsp. A,B. (pag 193)

*2455. Regenerarea osoasă după rezecţia apicală are loc progresiv într-o perioadă de:
A. o lună;
B. două luni;
C. 3-12 luni;
D. 3 săptămâni;
E. Peste 12 luni.
Răsp. C. (pag 193)

*2456. Chiuretajul periapical este intervenţie chirurgicală ce are drept scop:
A. rezecţia apexului;
B. obturaţia radiculară cu materiale neresorbabile;
C. îndepărtarea unor chisturi de dimensiuni mici;
D. înlăturarea materialului de obturaţie în exces;
E. chiuretarea oricărui proces apical.
Răsp. D. (pag 194)

2457. Chiuretajul periapical are următoarele etape:
A. incizia mucoasei;
B. decolarea lamboului;

482

C. osteotomia;
D. rezecţia apexului;
E. toaleta plăgii şi sutura.
Răsp. A,B,C,E. (pag 194)

2458. Amputaţia radiculară este aplicabila la următorii dinţi:
A. incisiv central superior;
B. incisiv central inferior;
C. molar superior;
D. molar inferior;
E. premolar superior.
Răsp. A,C. (pag 194)

*2459. Amputaţia radiculară constă în:
A. rezecţia 1/3 apicală a rădăcinii;
B. rezecţia 1/3 cervicală a rădăcinii;
C. rezecţia parţială a coroanei cu menţinerea porţiunii radiculare;
D. secţionarea porţiunii coronoradiculare afectate şi extracţia acesteia;
E. rezecţia totală a coroanei şi menţinerea rădăcinii.
Răsp. D. (pag 143, 194)

2460. Frenectomia:
A. Se practică pentru frenul labial hipertrofic;
B. Se practică pentru frenul lingual;
C. Vindecarea la nivelul osului alveolar se obţine per primam;
D. În frenul hipertrofic ce produce diastema se excizează papilla interincisivă;
E. Există posibilitatea formării hematomului.
Răsp. A,E. (pag 198)

2461. Fibromatoza tuberozitară:
A. Apare datorită prezenţei molarilor de minte incluşi;
B. Este o hiperplazie a mucoasei crestei alveolare din regiunea retromolară maxilară;
C. Favorizează creşterea distanţei intermaxilare;
D. Tratamentul este numai chirurgical;
E. Tratamentul constă în incizie-în felie de portocală perituberozitară.
Răsp. B,D,E. (2, pag 204 205)

*2462. Torusul mandibular:
A. Trebuie conservat deoarece permite stabilizarea protezelor;
B. Apare la vechii purtători de proteze;
C. Are o creştere lentă, asimptomatică;
D. Este întotdeauna bilateral;
E. După îndepărtarea torusurilor, este importantă menţinerea surplusului de mucoasă.
Răsp. C. (pag 219, 220)



483

2463. Extracţia alveoloplastică:
A. Se realizează concomitant cu extracţia dentară;
B. Determină adâncirea şanţurilor periosoase;
C. Favorizează stabilitatea protezelor mobile;
D. Permite conservarea osului alveolar;
E. Regularizarea reliefului osos nu poate fi realizată cu instrumentar rotativ.
Răsp. A,C,D. (pag 211)

*2463. Vestibuloplastia la maxilar:
A. Este posibilă doar daca lungimea mucoasei mobile maxilare este satisfăcătoare;
B. Prin această tehnică se conservă ţesutul submucos;
C. Poate fi realizată numai la pacinţi cu atrofie osoasă moderată;
D. Postoperator nu este necesară utilizarea de proteze modelante;
E. Intraoperator, incizia este plasată la nivelul mucoasei palatinale.
Răsp. A. (pag 144 210)

2464. Plastia şanţului pelvilingual:
A. Indicată atunci când osul alveolar are contur corespunzător protezării;
B. Sunt repoziţionate inserţiile muşchilor din planşeul bucal;
C. Nu este necesar un conformator chirurgical;
D. Este realizată prin decolarea periostului de pe os;
E. Utilizarea grefelor de piele determină obţinerea unor rezultate superioare.
Răsp. A,B,D,E. (pag 209)

2465. Creasta oblică internă ascuţită la edentaţi:
A. Face imposibilă aplicarea unei proteze mandibulare;
B. Favorizează stabilitatea protezelor mobile;
C. Poate desfiinţa şanţul pelviliingual;
D. Poate face imposibilă aplicarea unei proteze mandibulare;
E. Poate fi necerară rezecţia modelantă a acestei creste.
Răsp. A,C,D,E. (pag 207)

2466. Rezecţia modelantă a apofizelor genii hipertrofice:
A. Este necesară în situaţia atrofiei accentuate a crestei alveolare mandibulare;
B. Nu determină repoziţionarea inserţiilor muscular;
C. Pentru regularizarea suprafeţei osoase se utilizează pile de os;
D. Este necesară utilizarea de grefe de piele;
E. Este necesară utilizarea grefelor osoase.
Răsp. A,C. (pag 216)

2467. Torusul palatin:
A. Este localizat pe linia mediană la nivelul palatului;
B. De cele mai multe ori este acoperit de mucoasă cu aspect normal;
C. Are întotdeauna o forma sferică;
D. Permite o mai bună adaptare a protezelor mobile;
E. Are o creştere rapidă.

484

Răsp. A,B. (pag 218)

2468. În tuberoplastie:
A. Se îmbunătăţeşte închiderea marginală a protezei totale;
B. Desfiinţează şanţul retrotuberozitar;
C. Se realizează numai sub anestezie locală;
D. Există riscul hemoragiilor masive ale plexului venos pterigoidian;
E. Se poate anticipa adâncimea şanţului realizat postoperator.
Răsp. A,D. (pag 217)

2469. Tratamentul chirurgical pentru frenul labial este:
A. Frenectomia;
B. Frenoplastia în Z;
C. Frenoplastia cu vestibuloplastie;
D. Frenoplastia în M;
E. Nici un Răspuns corect.
Răsp. A,B,C. (pag 198)

2470. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre frenul lingual:
A. este constituit din ţesut conjunctiv dens;
B. poate conţine fibre musculare din muşchiul hipoglos;
C. poate conţine fibre musculare din muşchiul genioglos;
D. afectează stabilitatea lucrărilor protetice fixe;
E. determină tulburari de fonaţie.
Răsp. A,C,E. (pag 200)

2471. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre hiperplazia inflamatorie (de proteză):
A. este o hiperplazie de iritaţie;
B. este localizată de obicei în fundul de sac vestibular;
C. examenul histopatologic în cazul leziunilor cu evolutie îndelungată nu este obligatoriu;
D. pentru leziunile cronice tratamentul este medicamentos şi chirurgical;
E. postoperator nu se aplică obligatoriu proteza veche rebazată.
Răsp. A,B. (pag 203)

2472. Fibromatoza tuberozitară este:
A. o hipoplazie a mucoasei crestei alveolare din regiunea anterioară;
B. o hiperplazie a mucoasei crestei alveolare din regiunea retromolară mandibulară;
C. cauzată de regulă de traumatismele masticatorii;
D. o hiperplazie a mucoasei crestei alveolare din regiunea retromolară maxilară;
E. acoperită de o mucoasă albicioasă, cu suprafaţa neregulată.
Răsp. C,D. (pag 204)

2473. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre fibromatoza tuberozitară:
A. mucoasa acoperitoare este netedă;
B. are consistenţă elastică sau fermă;
C. nu reduce distanţa intermaxilară;

485

D. nu reduce distanţa dintre tuberozitate şi apofiza coronoidă;
E. este obligatoriu efectuarea unei ortopantomografii.
Răsp. A,B,E. (pag 204)

2474. Hiperplazia gingivală:
A. este caracterizată printr-o creştere asimptomatică, lentă a gingiei;
B. poate fi localizată sau generalizată;
C. în absenţa tratamentului nu se asociază cu resorbţia osoasă a procesului alveolar;
D. incizia iniţială se realizează perpendicular pe festonul gingival;
E. dinţii cu mobilitate crescută se extrag la finalul interventiei chirurgicale.
Răsp. A,B. (pag 146, 206)

2475. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre creasta balantă:
A. este o zonă de hiperplazie;
B. nu are aspect inflamator
C. este localizată numai la mandibulă;
D. este localizată de obicei în zonele laterale edentate;
E. preoperator nu trebuie evaluat suportul osos.
Răsp. A,B. (pag 206)

*2476. Principalul dezavantaj al vestibuloplastiei mandibulare este:
A. durerea postoperatorie;
B. edemul ca urmare a traumatismului operator cu apariţia trismusului;
C. modificarea postoperatorie a adâncimii şantului vestibular din cauza bridelor cicatriceala şi
stimularea atrofiei osoase la nivelul crestei alveolare;
D. modificarea inserţiei muşchilor geniogloşi
E. afectează planul muscular subjacent.
Răsp. C. (pag 208)

2477. Indicaţiile vestibuloplastiei la maxilar sunt:
A. pacienţi cu atrofie moderată;
B. pacienţi cu atrofie severă;
C. pacienţi cu şant vestibular de 10 mm;
D. pacienţi cu şant neutru;
E. spina nazală proieminentă.
Răsp. A,B,D. (pag 210)

*2478. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre vestibuloplastia maxilară:
A. o condiţie clinică obligatorie este ca lungimea mucoasei mobile labiale sa fie satisfăcătoare
B. o condiţie clinică obligatorie este ca lungimea mucoasei mobile linguale şi a frenului să fie
satisfăcătoare
C. postoperator poate fi modificată estetica buzei;
D. prin aceasta intervenţie se conservă ţesutul submucos;
E. este indicată la pacienţii cu atrofie medie.
Răsp. A. (pag 147, 210)


486

2479. Nevralgia de trigemen este de cauză:
A. Neurogenă;
B. Somatică;
C. Psihogenă;
D. Occipitală;
E. Prin compresia nervului trigemen.
Răsp. A,E. (pag 916)

2480. Cauzele frecvente ale declanşării nevralgiei esenţiale (idiopatică) de trigemen sunt:
A. neurinom de acustic;
B. scleroză multiplă;
C. compresiunea vasculară a nervului trigemen;
D. procese tumorale intracraniene;
E. anomalii vasculare.
Răsp. B,C,D,E. (pag 916)

*2481. Vârsta medie la debutul nevralgiei idiopatice de trigemen este:
A. între 52 şi 58 ani;
B. între 40 şi 50 ani;
C. între 65 şi 70 ani;
D. între 70 şi 75 ani;
E. între 20 şi 30 ani.
Răsp. A. (pag 916)

*2482. Nevralgia trigeminală idiopatică are predispoziţie pentru:
A. Ramura a-I-a;
B. Ramura a-II-a;
C. Ramura a-III-a;
D. Ramura a-IV-a;
E. Combinaţia dintre aceste ramuri.
Răsp. B. (pag 917)

2483. Diagnosticul clinic pozitiv al nevralgiei trigeminale esentiale se pune pe interogatoriul
ce cuprinde urmatoarele elemente:
A. Durerea cu caracterele ei bine conturate;
B. Topografia durerii;
C. Iradierea durerii;
D. Semnele vegetative;
E. Răspunsul pozitiv la tratamentul medicamentos.
Răsp. A,B,E. (pag 148, 917, 918 )

2484. Criteriile de diagnostic ale nevralgiei idiopatice de trigemen sunt:
A. prezenţa-ticului dureros al feţei;
B. prezenţa zonelor trigger;
C. atacuri dureroase stereotipice la fiecare individ;
D. topografia durerii;

487

E. iradierea durerii.
Răsp. A,B,C. (pag 917)

2485. Nevralgia trigeminală secundară se datorează:
A. scleroză multiplă ( la tineri);
B. leziuni structurale demonstrate al ganglionlui Gasser;
C. neurinom de trigemen;
D. cauzelor dentare;
E. leucemie.
Răsp. A,B,C. (pag 917)

2486. Diagnosticul nevralgiei de trigemen simptomatice se stabileşte pe baza următoarelor
criterii:
A. caracteristicele clinice ale durerii;
B. prezenţa unor leziuni cauzale;
C. ortopantomografie;
D. explorarea unghiului pontocerebelos;
E. prezenţa în criză a ticului dureros.
Răsp. A,B,D. (pag 917)

2487. Tratamentul nevralgiei de trigemen:
A. extracţia dentară;
B. tratament medicamentos;
C. tratament chirurgical;
D. electroliza;
E. sialadenectomie.
Răsp. B,C. (pag 918)

2488. Tratamentul asociat în nevralgia de trigemen constă în:
A. infiltraţii anestezice asociate cu sedative;
B. numai medicaţie anticonvulsivantă;
C. infiltraţia ganglionului Gasser;
D. blocaj chimic anestezic asociat cu hipnotice;
E. craniotomie occipitală.
Răsp. A,D. (pag 149, 918, 919)

2489. Examenul mişcării de propulsie nu poate fi făcut la pacienţii cu ocluzie:
A. Psalidodontă;
B. Ocluzie deschisă;
C. Ocluzie adâncă în acoperiş;
D. Labiodontă;
E. Ocluzie inversă.
Răsp.D,E pag.52

2490. Examenul ocluziei la edentatul parţial cuprinde:
A. Examenul mişcării de propulsie;

488

B. Examenul mişcării de lateralitate;
C. Inspecţia crestelor alveolare;
D. Aspectul planului de ocluzie;
E. Dimensiunea verticala a etajului inferior in poziţia de IM.
Răsp.A,B,D,E pag.53

2491. La un molar inferior care se înclină mezial, lamina dura apare mai groasă:
A. La colet mezial;
B. Apical mezial;
C. La colet distal;
D. Apical distal;
E. În zonele unde se produce tracţiunea fibrelor parodontale.
Răsp.B,C,E pag.56

2492. Rezistenţa mecanică a dinţilor stâlpi:
A. Este mai mare la pluriradiculari;
B. Este mai mica dacă rădăcinile sunt divergente;
C. Este mai mare la monoradiculari;
D. Este direct proporţionala cu lungimea rădăcinii;
E. Este invers proporţionala cu suprafaţa de implantare;
Răsp.A,D, pag.57

*2493. Modelul de studiu ți diagnostic nu serveşte la:
A. Stabilirea planului de tratament preprotetic;
B. Analiza rapoartelor de ocluzie;
C. Desenarea viitorului schelet al protezei;
D. Confecţionarea şablonului de ocluzie;
E. Confecţionarea lingurii individuale.
Răsp.A pag.58

*2494. În categoria paralelografelor cu braţ orizontal fix intră:
A. Paralelograful tip NEY;
B. Paralelograful Krupp;
C. Paralelograful Dentaurum;
D. Paralelograful Soyer;
E. Paralelograful Jeneka;
Răsp.A pag.65

2495. Axa de inserţie a protezei parţiale este condiţionata de următorii factori:
A. Planuri de ghidare;
B. Zonele de interferenţă osoasă;
C. Fizionomie;

489

D. Zonele retentive dentare necesară aplicării croşetelor;
E. Masticaţie.
Răsp.A,B,C,D pag.75

2496. La mandibulă zonele de interferenţa muco-osoasă pot exista în următoarele
regiuni:
A. Zona retromilohioidiană;
B. Torusul mandibular;
C. Regiunea vestibulară a crestelor, în dreptul molarilor;
D. Regiunea linguala centrală;
E. Regiunea vestibulara a crestelor, în edentaţii frontale.
Răsp.A,B,D,E pag.78

2497. Zonele de interferenţă ale dinţilor stâlpi cu braţele croşetului, sunt reprezentate
de:
A. Marginea disto-vestibulară a premolarilor inferiori;
B. Marginea mezio-vestibulară a molarilor superiori;
C. Feţele distale ale caninilor superiori înclinaţi către posterior;
D. Marginea meziolinguala a molarilor inferiori;
E. Feţele proximale ale dinţilor frontali înclinaţi către edentaţia frontală.
Răsp.B,D pag.79

2498. Ecuatorul protetic :
A. Împarte dintele în două zone;
B. Apare când arcada dentară nu mai este integră;
C. Are un traiect drept pe feţele proximale ale dinţilor stâlpi;
D. Se trasează cu ajutorul minei de grafit;
E. Are un traiect concav către gingival pe feţele vestibulare şi orale.
Răsp.A,C,D pag81

2499. Următoarele operaţiuni se fac în cadrul tratamentului preprotetic:
A. Extracţia resturilor radiculare nerecuperabile;
B. Şlefuiri la nivelul cuspizilor;
C. Acoperirea dinţilor cu microproteze;
D. Plastia şanţurilor vestibulare;
E. Rezecţia torusurilor mandibulare exagerate.
Răsp.A, B pag.88

2500. Acoperirea dinţilor cu microproteze este indicată în următoarele situaţii:
A. Dinţi stâlpi cu smalţ gros şi sănătos;
B. Abraziune marcată;
C. Dinţi mobili;
D. Utilizarea sistemelor speciale de menţinere;

490

E. Pierderi reduse de substanţă dentară.
Răsp.B,C,D pag.98

2501. În cazul edentaţiei parţiale tratată adjunct solidarizarea dinţilor stâlpi de dinţii
vecini este indicata în următoarele situaţii:
A. Rădăcini scurte;
B. Dinţi cu mobilitate redusă grd. III;
C. Dinţi izolaţi fără mobilitate;
D. Când osul alveolar prezintă pe radiografie spaţii trabeculare mici;
E. Când raportul coroană rădăcină este modificat în favoarea coroanei.
Răsp.A,C,E pag. 99

2502. Închiderea breşelor suplimentare ca complica diferitele clase de edentaţii prin
punţi are următoarele avantaje:
A. Atrofia suportului muco-osos este mai mică;
B. Efectul fizionomic este mai bun în zona frontală;
C. Ax de inserţie facil;
D. Micşorarea deplasărilor protezei;
E. Simplificarea planului protezei.
Răsp.A,C,D,E Pag.105

2503. La maxilar zonele protetice negative sunt reprezentate de:
A. Crestele edentate;
B. Creasta milohioidiană;
C. Zonele lui Schroder;
D. Papila incisivă;
E. Tuberozitatea maxilară.
Răsp.C,D pag. 113

2504.Dinţii restanţi asigură:
A. Sprijinul muco-osos al şeilor;
B. Stabilizarea orizontală a protezei;
C. Sprijinul parodontal;
D. Menţinerea directă a protezei;
E. Menţinerea indirectă a protezei.
Răsp.B,C,D,E pag.114

2505. Rugile palatine:
A. Sunt zone protetice pozitive;
B. Intervin în fonaţie;
C. Necesită foliere de 0,30-0,40 mm;
D. Sunt sensibile la palpare;
E. Nu trebuie acoperite de proteză.

491

Răsp.B,D,E pag 113

*2506. Cea mai mare forţă de masticaţie apare la nivelul:
A. Premolarului I;
B. Molarului I si II;
C. Molarului I;
D. Premolarului II ți molarului I;
E. Premolarilor
Răsp.C pag. 115

2507.Zona masticatorie stabilă se găseşte:
A. În zona dinţilor 5-6 la pacientul cu arcade integre;
B. La nivelul dinţilor restanţi ce fac triturarea alimentelor în edentaţia parţiala netratată;
C. În zona frontalilor la pacientul cu arcadele integre;
D. La nivelul zonelor de sarcină primare;
E. Doar afirmaţiile B si C sunt adevărate.
Răsp.A, B pag. 115

2508. Ancorarea protezelor scheletate cu doua croşete se face în următoarea situaţie:
A. Edentaţii subtotale când exista un singur dinte stâlp;
B. Edentaţii subtotale când existe doi dinţi restanţi;
C. Cl. a-II-a complicată cu o breşă laterală;
D. Cl. a-IV-a redusă;
E. Cl. a-I-a fără modificări.
Răsp.B,D,E pag. 119

2509. În edentaţia parţială tratată cu proteze parţiale mobile se folosesc următoarele
tipuri de amprente:
A. Amprenta de studiu;
B. Amprenta anatomică;
C. Amprenta preliminară;
D. Amprenta funcţională;
E. Amprenta finală.
Răsp.B,C,D,E pag343

2510. Amprenta documentară din edentaţia parţială tratată mobilizabil se
caracterizează prin:
A. Este luată înainte de tratamentul preprotetic;
B. Foloseşte linguri standard;
C. Serveşte la confecţionarea modelului de diagnostic şi de studiu;
D. Foloseşte ca material de amprenta alginatul;
E. Serveşte la confecţionarea modelului de lucru.
Răsp.A,B,D pag.343

492


2511. În edentaţiile cls.a-I-a ți cls.a-II-a Kennedy mandibulare, amprenta funcţională
necompresivă se foloseşte dacă protezele au sprijin:
A. Mixt rigid,
B. Mixt elastic;
C. Mixt articulat;
D. Toate afirmaţiile sunt corecte;
E. Doar afirmaţiile A si B sunt corecte.
Răsp.A, C, pag.345

2512. Amprenta funcţională cu ceară fluidă folosită în edentaţia parţială cuprinde
următoarele etape:
A. Amprenta preliminară;
B. Realizarea scheletului metalic după o amprenta unică;
C. Confecţionarea lingurii individuale din acrilat;
D. Confecţionarea peste şeile metalice a două portamprente din acrilat autopolimerizabil;
E. Tapetarea şeilor cu un strat de gutapercă neagră.
Răsp.B,D pag.347

2513. În cazul edentaţiilor de cls.a-I-a ți cls.a-II-a Kennedy se pot folosi următoarele
tipuri de amprente funcţionale:
A. Amprenta funcţionala necompresivă;
B. Amprenta funcţionala compresivă cu gura deschisă;
C. Amprenta funcţională cu ceară fluidă;
D. Amprenta funcţională de spălare;
E. Amprenta funcţională sub presiune masticatorie.
Răsp.A,B,C,E pag.346

2514.Precizaţi în ce situaţii este indicată pentru realizarea protezelor scheletate
amprenta funcţională de spălare:
A. Edentaţii de clasa a-I-a;
B. Edentaţii de clasa a-III-a reduse;
C. Edentaţii de clasa a-II-a când şeile nu ajung în fundurile de sac;
D. Edentaţii de clasa a-IV-a când procesele alveolare sunt retentive;
E. Edentaţii de clasa a-II-a când şeile laterale sunt sprijinite pe bare.
Răsp.B,C,D,E pag 352

2515. Reflexul exagerat de vomă poate fi combătut prin:
A. Clătirea înainte de amprentare cu apă rece şi bicarbonat de sodiu;
B. Aplicarea lingurii iniţial anterior şi apoi distal;
C. Metoda amprentei tandem;
D. Psihoterapie;
E. Medicaţie parasimpaticolitică.

493

Răsp.A,D pag.356

2516. Impreciziile dimensionale ale amprentelor cu alginate apărute în timpul „prizei”
materialului se datorează:
A. Nerespectarea proporţiilor apei şi pudrei;
B. Schimbarea degetelor care menţin lingura;
C. Unor zone de grosimi neuniforme ale alginatului;
D. Turnării modelului cu ghips prea vâscos;
E. Mişcarea lingurii pentru a fi adusă in poziţia corectă.
Răsp.A, E pag 361

*2517. În cazul inserţiei înalte a planşeului bucal asociat cu dinţi restanţi frontali înalţi
şi verticali este indicat următorul conector principal:
A. Bara linguală;
B. Placa dento-mucozală mandibulară;
C. Plăcuţa mucozală cu lăţime redusă;
D. Conectorul principal dentar;
E. Toate afirmaţiile sunt greşite;
Răsp.D pag.150

2518. Următoarele afirmaţii privind conectorii principali maxilari sunt greşite:
A. Sunt laţi şi de grosime mică;
B. Faţă de parodonţiul marginal se opresc la o distanţă de 1 mm;
C. Grosimea lor este cuprinsă între 0,4-0,6 mm;
D. Cei sub forma de bare sunt utilizaţi frecvent;
E. Limita posterioară se afla întotdeauna înaintea liniei Ah.
Răsp.A,B,D pag. 150

2519. Presiunile exagerate ale conectorilor principali dento-mucozali asupra ţesuturilor
se datorează:
A. Lipsei elementelor de stabilizare;
B. Atrofiei crestelor alveolare;
C. Apariţiei plăcii bacteriene;
D. Elementelor de sprijin parodontal;
E. Adaptării precise a conectorului principal pe dinţi.
Răsp.A,B pag 161

2520. Mijloacele principale de menţinere sprijin şi stabilizare sunt:
A. Croşetele;
B. Elementele contrabasculante;
C. Sistemele speciale;
D. Tonicitatea musculară;
E. Lustrul perfect al protezei.

494

Răsp.A,B,C pag. 162

2521. Următoarele afirmaţii privind croşetele Roach sunt false:
A. Sunt numite şi croşete bară;
B. Sunt în număr de 7;
C. Sunt mai vizibile decât croşetele circulare;
D. Inserţia protezelor prevăzute cu acest tip de croşete e mai uşoară ca dezinserţia;
E. Braţul retentiv pleacă din şaua scheletului metalic.
Răsp.A,B,E pag. 193
2522. Croşetul în semi T este indicat mai frecvent pe:
A. Premolarii superiori;
B. Molarii mandibulari;
C. Premolarii inferiori;
D. Canini superiori;
E. Molarii maxilari.
Răsp.A,D pag. 195

2523. Următoarele tipuri de croşete sunt folosite mai ales pe premolari
A. Croşetul S;
B. Croşetul I;
C. Croşetul U;
D. Croşetul L;
E. Croşetul R.
Răsp.A,B,C,D pag.197

2524. Pe molarii izolaţi se folosesc următoarele tipuri de croşete
A. Croşetul unibar;
B. Croşetul R;
C. Croşetul inelar;
D. Croşetul semi T;
E. Gheruţe meziodistale cu dublă extremitate liberă.
Răsp.A,C pag.197

2525. Şeile protetice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. Adaptare intimă la ţesuturile cu care vin în contact;
B. Greutate crescută;
C. Sa permită efectuarea de reparaţii, căptuşiri, rebazări;
D. Conductibilitate termica scăzută;
E. Suprafeţe externe bine lustruite.
Răsp.A,C,E pag.268

2526. Şeile total metalice (fără ochiuri):
A. Au fața mucozală la distanţă de creastă;

495

B. Prezintă conductibilitate termică mare;
C. Nu pot fi căptuşite în cazul atrofiei crestelor;
D. Sunt folosite în edentaţiile laterale;
E. Prezintă pe faţa externă retenţii pentru acrilat.
Răsp.C,D,E pag.274

2527. Sprijinul mixt este asigurat de:
A. Croşetele elastice;
B. Sistemele de culise;
C. Sistemele de telescopare;
D. Ruptorii de forţe;
E. Amortizorii de forţe.
Răsp.D,E pag 286

2528. Determinarea RIM prin poziţionarea manuală a modelelor poate fi folosită în
edentaţiile:
A. Clasa a-I-a;
B. Clasa a-II-a;
C. Clasa a-III-a;
D. Clasa a-IV-a;
E. Numai când există patru unităţi masticatorii repartizate bilateral.
Răsp.C,D,E pag.516

2529. Metoda de determinare şi înregistrare a RIM prin poziţionarea modelelor cu
ajutorul materialelor de înregistrare nu este indicată în edentaţiile:
A. Clasa a-III-a;
B. Clasa a-I-a;
C. Clasa a-IV-a redusă;
D. Clasa a-II-a;
E. Clasa a-IV-a extinsă.
Răsp.B,D,E pag 517

2530. O înregistrare corectă a RIM de ocluzie comportă:
A. Manevrare facilă pentru medic;
B. Consistenţă rigidă pentru înregistrare;
C. Indentaţii adânci;
D. Lipsa modificărilor volumetrice;
E. Cuprinderea tuturor dinţilor restanţi.
Răsp.A,B,D,E pag.517

2531. În edentaţiile de clasa a-IV-a reduse, tratate cu proteze scheletate, înregistrarea şi
determinarea RIM se face prin următoarele metode:
A. Poziţionarea manuală a modelelor;

496

B. Poziţionarea cu ajutorul materialelor de înregistrare a poziţiei de IM;
C. Determinarea funcţională a RIM;
D. Cu ajutorul şabloanelor de ocluzie;
E. Afirmaţiile B ți C sunt greşite.
Răsp.A,B,D pag 522

2532. Determinarea funcţională a RIM nu poate fi utilizată în edentaţiile :
A. Clasa a-III-a;
B. Clasa a-II-a;
C. Clasa a-IV-a redusă;
D. Clasa a-I-a;
E. Clasa a-IV-a întinsă.
Răsp.C,E pag 522

2533. Deplasarea mezială a protezelor scheletate este favorizată de:
A. Contacte premature protruzive;
B. Creste descendente spre distal la maxilar;
C. Creste descendente spre distal la mandibulă;
D. Creste ascendente spre distal la mandibulă;
E. Răspunsurile A ți C sunt corecte.
Răsp.A,B,D pag. 123

2534. Bascularea prin desprindere a şeii apare în edentaţia:
A. Clasa a-I-a;
B. Clasa a-III-a;
C. Clasa a-II-a;
D. Clasa a-IV-a întinsă;
E. Clasa a-IV-a redusă.
Răsp.A,C,D pag 125

2535. În edentaţia de clasa a-I-a asimetrică elementele contrabasculante sunt
reprezentate de:
A. Pintenii ocluzali situaţi în foseta distală a premolarilor secunzi;
B. Plăcuţa dento-mucozală;
C. Gheruţe incizale;
D. Pintenii supracingulari de pe canini;
E. Croşetul continuu.
Răsp.D,E pag. 127

2536. În menţinerea indirectă intervin cu rol secundar:
A. Lustrul perfect al protezei;
B. Modelarea fără retentivităţi a şeilor protezei;
C. Mărirea dimensiunii mezio-distale a arcadei artificiale;

497

D. Pintenii supracingulari de pe canini;
E. Croşetele circulare deschise edental.
Răsp.A,B,D pag 126

2537. Diminuarea basculării prin înfundare a protezelor scheletate se face prin:
A. Căptuşirea şi rebazarea şeilor;
B. Extinderea la maximum a şeilor terminale;
C. Conectori principali la maxilar cu lăţime mai mică decât întinderea edentaţiei;
D. Amprente compresive;
E. Modelarea fără retentivităţi a şeilor.
Răsp.B,C,E pag136

2538. Curăţirea protezelor scheletate se poate face:
A. Săpun de toaletă;
B. Prafuri abrazive;
C. Alcool;
D. Apă şi oţet;
E. Apă fiartă.
Răsp.A,D pag 545
*2539. Stabilirea şedinţei de reexaminare a pacientului purtător de proteze parţiale
scheletate se face după:
A. 72 ore;
B. O săptămână;
C. 24 ore;
D. 3-4 zile;
E. Toate afirmaţiile de mai sus sunt greşite.
Răsp.C pag. 546

2540. În cazul protezelor parţiale mobilizabile, durerile de la periferia câmpului
protetic pot fi cauzate de:
A. Conectori principali elastici;
B. Pliuri longitudinale de mucoasă, neîntinse la amprentare;
C. Atrofii ale crestelor;
D. Pliuri acrilice pe faţa internă a şeilor;
E. Contacte premature şi interferenţe ocluzale.
Răsp.A,C,E pag.547

2541. În cazul protezelor parţiale mobilizabile, muşcarea limbii se datorează montării
dinţilor artificiali:
A. În poziţia cap-la-cap;
B. Prea vestibular;
C. Prea lingual;
D. Pe mijlocul crestei;

498

E. Afirmaţiile A ți C sunt corecte.
Răsp.A,C,E pag. 549

2542. Lipsa de menţinere a protezei parţiale mobilizabile în timpul masticaţiei este
cauzată de următoarele cu o excepţie:
A. Plusuri acrilice pe faţa internă a şeilor;
B. Margini groase ale protezei;
C. Dinţi artificiali prea vestibularizaţi;
D. Croşete foarte elastice;
E. Căptuşirea protezelor cu materiale reziliente.
Răsp.A, E pag. 550
2543. Montarea dinţilor artificiali prea lingualizaţi la protezele parţiale mobilizabile
poate determina:
A. Muşcarea obrajilor;
B. Greutăţi în fonaţie;
C. Desprinderea protezei în timpul masticaţiei;
D. Masticaţie ineficientă;
E. Dureri la nivelul papilei incisive.
Răsp.B,C,D pag 551

*2544. În cazul protezelor parţiale mobilizabile orbicularul buzelor se adaptează la
dinţii artificiali într-o perioada de:
A. 24 ore;
B. 72 ore;
C. 3-5 săptămâni;
D. 7 zile;
E. Maxim 3 zile.
Răsp.C pag. 552

*2545. În cazul protezelor parţiale mobilizabile senzaţia de greaţă poate apare datorită:
A. Unui conector principal situat în zona anterioară a palatului;
B. Unor şei mandibulare groase linguo-distal;
C. Montării dinţilor frontali prea oral;
D. Unei DVO prea mari;
E. Unor dinţi artificiali prea laţi.
Răsp.B pag.552

2546. Timpii rebazării protezelor scheletate sunt:
A. Îndepărtarea unui strat de acrilat de pe faţa mucozală şi de la marginile şeilor;
B. Amprentarea prin tehnica cu gura închisă;
C. Turnarea modelului în doi timpi;
D. Ambalarea machetei în cuvetă;
E. Confecţionarea şeilor din acrilat autopolimerizabil.

499

Răsp.A,C,D pag. 562

2547. Dezavantajele materialelor reziliente de căptuşire sunt:
A. Miros şi gust neplăcut;
B. Neutralizarea forţei de masticaţie;
C. Schimbarea culorii în timp;
D. Legătura slabă cu acrilatul şeilor;
E. Produc dureri la nivelul crestelor.
Răsp.A,C,D pag. 560

2548. Următoarele afirmaţii privind căptuşirea protezelor scheletate sunt greşite:
A. Se căptuşesc numai cele cu sprijin dento-parodontal;
B. Constă în înlocuirea acrilatului şeilor;
C. Utilizează numai metoda indirectă;
D. Se face dacă dinţii artificiali sunt în bună stare şi montaţi corect;
E. Necesitatea căptuşirii se apreciază prin testul de rotaţie al protezei.
Răsp.D,E pag.564

2549. Golurile apărute la nivelul marginilor protezei scheletate căptuşite se pot remedia
prin:
A. Folosirea unei cantităţi adecvate de acrilat;
B. Evitarea aerului comprimat daca conţine apa sau ulei;
C. Utilizarea unei prese de căptuşire speciale;
D. Umezirea suprafeţelor de acrilat cu monomer;
E. Presarea cu spatula a acrilatului la nivelul zonelor marginale ale şeilor.
Răsp.A, E, pag564

2550.Cauzele porozităţilor din acrilatul autopolimerizabil folosit la readaptarea
protezelor scheletate sunt:
A. Polimerizarea nu s-a făcut sub presiune;
B. Nerespectarea proporţiei polimer-monomer;
C. Umectarea suprafeţelor de acrilat cu monomer;
D. Scheletul nu a avut puncte de sprijin pe dinţi;
E. Proteza s-a deplasat la ambalare.
Răsp.A,B, pag 565