NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL NR. 2

Dobândirea proprietăţii private asupra terenurilor potrivit legii fondului funciar

Proprietatea privată asupra terenurilor a renăscut prin legea nr. 18/1991 privind
fondul funciar care a stabilit două modalităţi de dobândire a acestei proprietăţi, şi
anume:
- reconstituire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea
foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora,
- constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoanele
care nu au avut în proprietate terenuri în localitatea respectivă.
Regimul juridic al acestor terenuri agricole, reglementat de legea nr. 18/1991 a
fondului funciar şi completat de dispoziţiile legii nr. 1/2000 este acelaşi, atât în ceea ce
priveşte terenurile agricole ce au făcut parte din fostele cooperative agricole, cât şi în
cazul terenurilor aflate în proprietatea statului la data intrării în vigoare a legii, dar
care erau exploatate de cooperativele agricole.
Terenurile aflate în proprietatea statului şi unităţilor administrativ teritoriale pot
face parte fie din domeniul public, fie din domeniul privat.
Este de la sine înţeles faptul că asupra terenurilor aflate în domeniul public nu
se poate dispune prin măsuri de genul reconstituirii sau constituirii dreptului de
proprietate . Această intangibilitate este de natură legală , datorită caracterelor juridice
deosebite ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, respectiv
inalienabilitate, imprescriptibilitate şi insesizabilitate.
În această situaţie pot constitui obiectul măsurii de reconstituire sau constituire
a dreptului de proprietate, în condiţiile legii nr. 18/1991, terenurile aflate în domeniul
privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale. Legea fondului funciar face
distincţie între terenurile aflate în domeniul privat şi terenurile aflate în patrimoniul
unor societăţi comerciale cu profil agricol, legiferându-se moduri distincte de
reconstituire şi/sau constituire a dreptului .
Prin reconstituire se înţelege o reîmproprietărire a anumitor categorii de
persoane, ale căror terenuri au intrat în patrimoniul C.A.P.-urilor, indiferent de titlu ,
prin cooperativizare sau pe alte căi ( naţionalizare, expropriere etc. ).
Faţă de forma iniţială a legii, la momentul legislativ al anului 1991, modificarea
adusă prin legea nr. 169/1997 a făcut ca dispoziţiile legale privind reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, să fie substanţial
lărgite, vizând sfera persoanelor fizice şi juridice îndreptăţite, limitele reconstituirii,
procedura de urmat şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prevederilor legale.
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit legii fondului funciar şi a

1
legii nr. 169/1997 este o lege de punere în aplicare efectivă a dispoziţiilor legale
anterioare: „ persoanele fizice şi persoanele juridice care au formulat cereri pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile
forestiere , conform prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi
completată prin legea nr. 16971997 şi republicată li se stabileşte dreptul de
proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege”.
Art.2 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede că „ drepturile dobândite cu
respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost
eliberate adeverinţe de proprietate, procese verbale de punere în posesie sau titlu de
proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare”.
Concepţia noii legi ar fi aceea că ceea ce s-a retrocedat cu respectarea
prevederilor legale anterioare ei, sunt drepturi legal dobândite şi ca atare nu fac
obiectul acestei legi, întrucât odată intrate în circuitul civil, se bucură de protecţia
legii, în primul rând a legii sub imperiul căreia s-au născut, iar în al doilea rând, a noii
legi, care le confirmă.

I. Modalităţile şi persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor:

1. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole aflate în patrimoniul fostelor C.A.P.-uri:
La stabilirea proprietăţii private asupra terenurilor s-a luat în considerare
suprafaţa terenurilor deţinute de fostele cooperative agricole de producţie la data de 01
ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar şi în registrul
agricol.
Pot face obiectul reconstituirii următoarele categorii de terenuri:
- terenurile agricole, extravilane şi intravilane, aduse în cooperativă de către
membrii cooperatori – art. 8 alin. 1 din legea nr. 18/1991,
- terenurile agricole, extravilane şi intravilane, preluate fără titlu, sau în orice alt
mod, fie de la membrii cooperatori, fie de la diverse alte persoane, care nu au
avut calitatea de cooperatori – art. 15,16,18 şi 33 din legea nr. 18/1991,
- terenurile agricole, preluate de C.A.P. în baza unor legi speciale,
- terenurile agricole proprietate de stat, aflate, la data intrării în vigoare a legii, în
folosinţa cooperativelor agricole de producţie – art. 18 şi 31 din legea nr.
18/1991.
Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dispus
pentru următoarele categorii de persoane:
- membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a
preluat în orice mod terenul de către aceasta,
- persoanele care nu au fost membri cooperatori, dar ale căror terenuri au trecut
cu titlu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei – art. 15 alin. 2 din legea nr.
1871991,

2
 - persoanele deţinătoare ale titlurilor cavaler al ordinului „ Mihai Viteazul”,
„Mihai Viteazul cu Spade”, care au optat şi cărora li s-a atribuit, la data
împroprietăririi, teren arabil, cu excepţia celor care l-au înstrăinat – art. 15 alin.,
- proprietarii particulari ale căror terenuri au fost comasate, în măsura în care nu
au preluat în schimb alte terenuri - art. 16 alin. 1,
- cetăţenii români aparţinând minorităţii germane, precum şi persoanele care au
fost strămutate sau deportate şi deposedate de terenuri prin acte normative
ulterioare anului 1944, dacă terenurile respective se află în patrimoniul fostei
C.A.P. – art. 17,
- persoanele juridice, unităţi de cult recunoscute de lege, din mediul rural şi din
mediul urban – art. 22 din legea nr. 18/1991 şi art. 23 din legea nr. 1/2000,
- liceele cu profil agricol sau silvic – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1/2000,00
- instituţiile publice de ocrotire a copiilor – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1/2000,
- unităţile de învăţământ preuniversitar – art. 23 alin. 4 din legea nr. 1/2000,
- moştenitorii tuturor acestor categorii de persoane, în funcţie de vocaţia lor
succesorală, legală sau testamentară.
Au dreptul la reconstituire numai foştii proprietari de terenuri agricole sau
moştenitorii, care au intrat cu pământ în cooperativă sau le-au trecut, în orice alt
mod, în proprietatea acesteia, nu şi alţi cooperatori care nu au avut pământ în
proprietate, când au intrat în cooperativă .
Suprafaţa maximă ce poate fi atribuită prin reconstituire este de 50 ha. pentru
fiecare proprietar deposedat, în echivalent arabil – art. 9 alin. 1 din legea nr. 18/1991 şi
art. 3 din legea nr. 1/2000 .
Potrivit art. 3 alin. 2 indice 1 din legea nr. 1871991, pentru terenurile
proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe,
reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă
în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin
orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată,
dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
Reconstituirea dreptului de proprietate al comunităţilor locale de cult se poate
face asupra unei suprafeţe de teren de maximum 10 ha. în echivalent arabil, pentru
fiecare parohie, până la 50 ha. în cazul mănăstirilor sau schiturilor, până la 100 ha.
pentru centrele eparhiale şi până la 200 ha. pentru centrele patriarhale. Atribuirea se
face la cererea reprezentaţilor acestor culte şi numai dacă aceste aşezăminte au posedat
în trecut terenuri agricole preluate de fostele cooperative agricole.
În privinţa moştenitorilor, aceştia pentru a beneficia de prevederile legale
referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să facă dovada calităţii lor
de succesori ai defunctului, titular al terenurilor asupra cărora se cere reconstituirea
dreptului de proprietate. Această dovadă se face cu orice mijloc de probă admis de
lege, însă certificatul de moştenitor sau o hotărâre judecătorească sunt probele cele
mai uşor de administrat şi cele mai elocvente – art. 13 alin. 1.

3
 În privinţa renunţătorilor la moştenire aceştia nu pot beneficia de respectivele
dispoziţii legale pentru că sunt consideraţi străini de moştenirea respectivă – art. 696
C.civil .
În privinţa moştenitorilor neacceptanţi , aceştia sunt de drept repuşi în termenul
de acceptare a succesiunii – art. 13 alin. 2.

2. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate

în proprietatea statului în baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative
speciale – art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 şi art. 34 din legea nr. 1/2000:
Acest text de lege vizează exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor intravilane, respectiv acele terenuri aflate în vatra localităţilor şi pe
care se află edificate construcţii sau alte dotări tehnico-edilitare, ori alte amenajări,
inclusiv terenuri agricole sau forestiere. Art. 36 alin. 5 dispune că terenurile fără
construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, potrivit legii, din intravilanul
localităţilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr.
712/1966 , se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la
cerere.
În baza Decretului nr. 712/1966 au fost trecute în proprietatea statului
toate bunurile, inclusiv terenurile intravilane ce se încadrau în prevederile art. III din
Decretul nr. 218/1960. Acesta dispunea că, printr-o prescripţie achizitivă scurtă, de
numai doi ani socotiţi de la intrarea bunurilor în proprietatea statului, chiar fără nici un
titlu, bunurile respective deveneau proprietatea statului. Prin aceste prevederi s-au
legalizat marile abuzuri săvârşite de organele statului din acea perioadă .
Se pot atribui în proprietate numai acele terenuri intravilane pe care
efectiv nu se află nici o construcţie, în sensul de supraedificat pe teren , sau nu sunt
afectate de detalii de sistematizare, prin aceasta înţelegându-se existenţa unui plan şi
schiţe în baza cărora să se edifice construcţiile reprezentate pe acestea.
Art. 34 din legea nr. 1/2000 modificând art. 36 alin. 5 din legea nr.
18/1991, prevede că terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii
aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi nu mai prezintă
nici o valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donaţie,
considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ
teritoriale prin aplicarea decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se
restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora după caz.
Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor aflate în proprietatea statului în baza Decretului nr. 712/1966 sau a altor
acte normative speciale pot fi formulate oricând. Acestea nu sunt supuse unui anumit
termen socotit de decădere, ca în cazul constituirii şi reconstituirii dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole proprietate cooperatistă sau din proprietatea
statului .

4
 3. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
forestiere aflate în proprietate statului – art. 45 din legea nr. 18/1991 şi art. 24 şi
urm. din legea nr. 1/2000 :
Noile modificări aduse legii nr. 18/1991 prin legea nr. 167/1997, dar mai
ales prin legea nr. 1/2000 au produs o adevărată revoluţie în privinţa proprietăţii
asupra terenurilor forestiere .
Dacă prin legea nr. 18/1991, în forma iniţială, putea fi reconstituit, la
cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru o suprafaţă limită de
maxim 1 ha., această suprafaţă este mult sporită prin noua reglementare .
Potrivit art. 24 alin. 1 din legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenta dintre suprafata primita prin
aplicarea legilor fondului funciar si cea avuta in proprietate, persoanelor fizice si
juridice sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Aşadar, nu mai există o limitare a suprafeţei care poate fi restituită.
Prin teren forestier, în accepţiunea legii, se înţelege acel teren care este
acoperit cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni, fâneţe împădurite .
Pentru a le fi incidente dispoziţiile legale referitoare la reconstituirea
dreptului de proprietate, acestea trebuie să fi intrat în proprietatea statului prin efectul
unor acte normative speciale, de expropriere sau de naţionalizare şi să se afle în
exploatarea R.A. Romsilva. Exploatarea şi administrarea acestor terenuri se va face tot
în regim silvic , conform legii.
Cum fiecare regulă are excepţiile ei, art. 24 alin. 2 din legea nr. 1/2000
prevede că se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente, pentru persoanele fizice sau juridice, următoarele terenuri forestiere:
terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991,
nemodificată, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de
punere în posesie.

4. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate

în administrarea fostelor unităţi agricole de stat – art. 37 din legea nr. 18/1991 şi
art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000 :
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri
a urmat un drum încâlcit în legislaţia în materie, drum care, în cele din urmă, a
determinat restituirea în natură a acestor terenuri celor îndreptăţiţi.
Potrivit legii nr. 18/1991 proprietarii acestor terenuri preluate de stat au
avut posibilitatea să devină acţionari la cerere, la societăţile comerciale cu profil
agricol înfiinţate în baza legii nr. 15/1990, care au în administrare aceste terenuri .
Numărul de acţiuni primite de solicitanţi era proporţional cu suprafaţa de
teren în echivalent arabil , trecută în patrimoniul statului .
Următoarea reglementare în domeniu – legea nr. 16/1994 a arendării, a
prevăzut o procedură tranzitorie , dispunând că acţionarii prevăzuţi de art. 36 din legea
nr. 18/1991, nemodificată, pot opta în termen de un an de la data intrării în vigoare a
legii pentru a dobândi calitatea de locator în condiţiile impuse de lege .

5
 Legea a instituit calitatea de locator acelor acţionari la societăţile
comerciale agricole în perimetrul cărora s-a aflat terenul la intrarea în vigoare a legii
nr. 18/1991, deşi acei acţionari nu erau proprietari ai terenurilor. Calitatea de locatori
echivala cu calitatea de arendatori care închiriază terenul societăţilor agricole ce îl
deţin. Această calitate dura, în condiţiile prevăzute de lege, o perioadă egală cu durata
arendării, dată după care calitatea de locator de până atunci se transforma în cea de
proprietar arendator al terenului.
Legea nr. 1/2000 a prevăzut că titularilor care au avut calitatea de
arendator li se restituie în natură suprafeţele de teren agricol înscrise în contractele
respective.
Astfel , potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000 , persoanelor fizice cărora
li s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni agricole sau
piscicole, indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locaţiune , li se restituie în
natură suprafeţele agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate , în
perimetrul acestor societăţi . Atribuirea efectivă a terenurilor se va face în condiţiile în
care să nu afecteze exploataţiile agricole, în unitatea lor .

5. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

fără construcţii , instalaţii , amenajări de interes public , intrate în
proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor – art. 41 din legea
nr. 18/ 1991 :
Legea 18/1991 prevede că terenurile agricole fără construcţii , instalaţii ,
amenajări de interes public intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea
primăriilor se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. Suprafaţa
maximă ce poate fi restituită este de 50 ha. de proprietar deposedat .
Precizăm că este vorba atât de terenurile intravilane, cât şi extravilane.

6. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unităţilor de stat li care în
prezent sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil – art. 44 din legea nr. 18/1991:
Aceste terenuri se restituie în proprietatea comunelor, oraşelor şi
municipiilor, administrate de primării, cu scopul de a fi folosite ca păşuni comunale
şi pentru producerea de seminţe, furaje sau culturi furajere. Prin această măsură se
reîntregeşte domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale.

7. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Academiei

Române, universităţilor şi instituţiilor de învăţământ superior cu profil agricol
– art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000 :
Beneficiază de aceste prevederi exclusiv Academia Română şi instituţiile
strict determinate de lege, care pentru a beneficia de acest drept trebuie să îşi
dovedească calitatea de foşti proprietari ai terenurilor solicitate, cu acte juridice.

6
 II . Modalităţile şi persoanele îndreptăţite la constituirea dreptului
de proprietate privată asupra terenurilor:

1. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole foste proprietate a C.A.P. :
Constituirea dreptului de proprietate apare ca un mod de naştere, în
patrimoniul anumitor persoane, a dreptului real de proprietate .
Obiect al acestei constituiri sunt doar anumite categorii de terenuri anume
prevăzute de lege.
Au beneficiat de prevederile legii nr. 18/1991 referitoare la constituirea
dreptului de proprietate, următoarele categorii de persoane :
- membrii cooperatori activi care nu au intrat cu pământ în cooperativă sau au
adus teren în suprafaţă mai mică de 5.000 mp. de teren – art. 19 alin. 1,
- persoanele fizice care nu au avut calitatea de cooperatori dar care au lucrat în
orice mod în cooperativă , ca angajaţi , în ambele cazuri în ultimii 3 ani , au
dreptul să li se constituie un drept de proprietate dacă îndeplinesc condiţiile
speciale impuse de lege – art. 19 alin. 1,
- persoanele care au fost deportate şi nu au posedat terenuri,.
- persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, moştenitorii
celor care au decedat în urma participării la revoluţia din decembrie 1989,
- în localităţile cu excedent de suprafaţă agricolă şi cu deficit de forţe de muncă în
agricultură se poate constitui , familiilor care solicită aceasta în scris şi se obligă
să lucreze suprafaţa primită, un drept de proprietate – art. 21 alin. 1 şi 2 .
Persoanelor arătate mai sus li se pot atribui în proprietate loturi din
terenurile agricole rămase la dispoziţia comisiei locale din terenurile aduse în
cooperativă de către cei care au decedat fără moştenitori sau care nu au fost cerute spre
restituire.
Atribuire în proprietate în aceste situaţii se va determina ţinând seama de
suprafaţa terenurilor libere şi numărul solicitanţilor.

2. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

intravilane atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata
existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală
sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe – art. 36 alin. 2 din
legea nr. 18/1991:
Art. 36 din legea nr. 18/1991 reglementează câteva cazuri în care
terenurile din intravilanul localităţilor, trecute în proprietatea unităţilor administrativ
teritoriale în regim de drept privat, pot fi atribuite în proprietate persoanelor fizice în
mod expres abilitate de lege să solicite o astfel de atribuire.
Sunt îndreptăţiţi să formuleze cerere de atribuire în proprietate a
terenurilor intravilane acele persoane fizice care au primit în folosinţă veşnică sau în
folosinţă pe durata existenţei construcţiei, astfel de terenuri .

7
 Este situaţia terenurilor intravilane proprietate de stat atribuite
persoanelor fizice pentru construcţia de locuinţe în condiţiile art. 4 din legea nr.
4/1973 privind construcţia de locuinţe, în prezent abrogată prin legea nr. 50/1991
privind construcţiile.
Astfel de terenuri trec la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor , în
proprietatea acestora integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din
construcţie .

3. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

intravilane atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditori-
lor acestora , ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor , în condiţiile
dispoziţiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului
şi localităţilor urbane şi rurale – art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991 :
Art. 30 din legea nr. 58/197 , în prezent abrogată, a prevăzut că, în caz de
înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu
plata unei despăgubiri către fostul proprietar. A fost consecinţa scoaterii din circuitul
civil a unor astfel de terenuri care puteau fi dobândite doar prin moştenire legală, nu
însă şi a construcţiilor, care puteau fi înstrăinate .
Art. 30 prevedea că dobânditorul construcţiei va primi din partea statului
un drept de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei .
Dobânditorul, la cerere, dobândeşte un drept de proprietate asupra întregii
suprafeţe de teren aferentă construcţiei cumpărate, aşa cum este înregistrată în
registrul de publicitate imobiliară.

4. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole, proprietatea unităţilor administrativ teritoriale , în zona montană
defavorizată de factori naturali , cum sunt : clima , altitudinea , panta , izolarea –
art. 43 din legea nr. 18/1991 :
Acest text de lege prevede că terenurile agricole din zona montană
defavorizată de factori naturali, cum ar fi clima, altitudinea, izolarea, pot fi atribuite în
proprietate numai la cererea unor familii tinere de ţărani ce provin din zone agricole
montane , care au priceperea necesară efectuării lucrărilor agricole şi se obligă în scris
să-şi creeze gospodării şi să exploateze terenul în scopul pentru care a fost primit .

III . Reglementări speciale a altor categorii de terenuri :

Legea fondului funciar nr. 18/1991 cuprinde unele dispoziţii speciale cu

privire la următoarele categorii de terenuri :

1. terenurile atribuite de către fosta cooperativă agricolă de producţie, ca

loturi în folosinţă unor membrii cooperatori în grădinile din intravilan ale foştilor

8
proprietari, revin de drept în proprietatea deţinătorilor iniţiali sau moştenitorilor
acestora – art. 25 alin1 .
Persoanele care au primit terenuri cu destinaţie de lot în folosinţă şi au
efectuat pe acestea investiţii , au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea
acestora , dacă nu pot fi ridicate .
2. terenurile din intravilan care au fost atribuite de fostele cooperative
agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite,
pentru construcţia de locuinţe şi anexele gospodăreşti pe care le-au edificat , rămân şi
se înscriu în proprietatea actualilor deţinători , chiar dacă atribuirea s-a făcut din
terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari.
3. terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi
curtea şi grădina din jurul acestora sunt şi rămân în proprietatea privată a
cooperatorilor sau, după caz , a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau
domiciliul lor – art. 23.
Suprafaţa acestor terenuri este aceea evidenţiată în actele de proprietate,
cartea funciară, registrul agricol, sau alte documente .
Cu privire la întinderea suprafeţelor de teren, art. 23 din legea nr. 18/1991
face trimitere la Decretul lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea
ţărănimii , care a stabilit suprafaţa maximă a terenului aferent casei şi grădinii la 6.000
mp.
4.terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut
cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori,
trec în domeniul privat al comunei sau oraşului şi în administrarea consiliilor locale.

Terenurile proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân la

dispoziţia comisiei locale , urmând a fi atribuite persoanelor îndreptăţite – art. 18 alin.
2 din legea nr. 18/1991 .
Terenurile neatribuite , rămase la dispoziţia comisiei, trec în domeniul
privat al unităţilor administrativ-teritoriale, urmând a fi puse la dispoziţia celor care
doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin închiriere, concesionare,
vânzare.
Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de
cercetări ştiinţifice, destinate cercetării şi producerii seminţelor şi materialului săditor
din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă, aparţin domeniului public al
statului şi rămân în administrarea acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 .