You are on page 1of 12

CAPIBARA

Numele de capibara
provine din dialectul
guarani, limba unei
populatii din America
de Sud si se traduce
ca „stapanul ierbii".
In acelasi timp,
Hydrochoerus
hydrochaeris, in limba
greaca inseamna
„porc de apa".
CAPIBARA
Taxonomia
Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Subincrengatura: Vertebrata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Rodentia
Subordinul: Hystricomorpha
Familia: Caviidae
Subfamilia: Hydrochoerinae
Genul: Hydrochoerus (Brisson, 1762)
Specia: Hydrochoerus hydrochaeris
Capibara este cel mai mare
rozător din lume, poate atinge o
greutate de până la 50 de Kg si
CAPIBARA
1,3 m lungime. Inaltimea
capibarei este in jur de 50
cm.Femelele sunt un pic mai
corpolente decat masculii. Este
un animal blând,care trăieşte in
zonele de vegetaţie abundentă
de lângă apă. Animalul este
hrana preferată a şerpilor uriaşi
Anaconda,a caimanilor şi
jaguarilor. Capibara este un
animal sociabil,care trăieşte în
grupuri de 10-30 indivizi. Ei sunt
înotători excelenţi şi pot rămâne
până la 5 minute sub apă, ceea
ce-i ajută uneori să scape de
animalele de pradă. Animalele
pot dormi sub apă ţinându-şi
doar nările la suprafaţă.
CAPIBARA
Cunoscut si ca chigwire,
carpincho, porcul de
Guineea gigantic de apa
sau simplu, porcul de
apa. Este strans inrudit cu
agouti, chinchillele si
porcusorii de Guineea. Acest
rozator semiacvatic traieste
in mlastini, balti, dar si in
paduri, in apropierea
iazurilor, lacurilor si raurilor.
El poate fi gasit in America
Centrala si de Sud.

Agouti
CAPIBARA
• Desi, in prezent, disparuta, odata a existat o specie de
capibara mai mare cunoscuta sub denumirea stiintifica
de Neochoerus pinckneyi. Fosilele altor rozatoare care
aveau de 8 ori dimensiunea capibarei moderne, au fost
denumite neoficial „capibare", dar, in realitate, ele erau
dinomide inrudite cu pacarana. Exista, de asemenea, si
o capibara „mai mica", Hydrochoerus isthmius.
Capibarele se aduna in apropierea apelor in grupuri de
circa 20 de indivizi; ele isi petrec foarte mult timp
scaldandu-se in noroi. Aceste animale sociabile
comunica intre ele prin intermediul fluieraturilor si a asa-
ziselor latraturi; de asemenea, este bine cunoscut faptul
ca un rol important in relatiile dintre aceste animale o au
glandele odorante.
Neochoerus pinckneyi
Pacarana (Dinomys branickii)
Capibarele au corpuri greoaie,
CAPIBARA in forma de butoi, lipsite de
coada. Capul capibarei este
dezvoltat atat in lungime, cat si
Aspectul exterior in latime si se termina cu un bot
bont, asemanator celui de cal si
in partea opusa, cu un gat scurt
si gros. Urechile sunt mici.
Capibara are ochii mici si negri,
dispusi aproape de varful
capului. Maxilarele late poarta
cei 20 de dinti ai capibarei, cei
din fata (incisivii) avand
crestere continua. Membrele
anterioare sunt mai scurte decat
cele posterioare si se termina
cu degete (4 la cele din fata si 3
la cele din spate) unite printr-o
membrana interdigitala
(asemanatoare labelor de rata),
de mare ajutor la inot. Fiecare
deget se termina cu cate o
gheara sub forma de copita
(sau onglon). Blana capibarei
este formata din fire de par
subtiri, aspre si de culoare
Speranta de viata a capibarei este de 8-10 ani in maron roscat pe zonele dorsale
captivitate. In salbaticie, foarte putine capibare si maron galbui pe zonele
ajung la aceasta varsta datorita animalelor de prada. ventrale (abdomen).
CAPIBARA
Comportament
Este o creatura blanda care va reproduce un sunet jos
ca un parait atunci cand este fericita. Un excelent
inotator, capibara se scufunda si poate ramane sub apa
pentru o perioada de pana la 5 minute fara sa iasa la
suprafata. In timpul amiezii, pe masura ce temperaturile
ambientale cresc, capibara se va balaci in apa pentru a
se racori si apoi va paste dupa-amiaza tarziu si la
inceputul serii. Ele dorm putin, de obicei, motaind in
timpul zilei.
Un animal sociabil, capibara este singura rozatoare
care traieste in „turme" mici, formate din 10-20 indivizi,
dintre care un mascul dominant (care va avea o glanda
odoranta dezvoltata la nivelul nasului folosita pentru a-si
imprastia mirosul pe ierburile prezente in teritoriul sau
de viata) cu 2-3 femele cu puii lor. Capibarele comunica
prin intermediul unei combinatii de diferite sunete si
substante odorante. Capibarele sunt foarte vocale,
emitand torsuri (asemanatoare celor intalnite la feline) si
latraturi de alarma, suieraturi, pocnituri, tipete stridente,
guitaturi si grohaituri.
CAPIBARA Hranirea
Capibarele sunt mamifere erbivore; ele se hranesc cu plante
acvatice, diferite vegetale, fructe si cereale. Dupa ce termina
de mancat, capibara se va intinde la soare pe malul apei,
relaxandu-se. Ca toate rozatoarele, cei doi dinti din fata
(incisivii) continua sa creasca pe tot parcursul vietii
animalului, astfel ca, pentru a-si toci dintii, capibara trebuie
sa rontaie si sa mestece.
Capibara are un sistem digestiv extrem de eficient care
sustine animalul in timp ce 75% din dieta lui cuprinde numai
3-6 specii de plante. O capibara poate consuma pana la 2,7-
3,6 kg de vegetale pe zi.
Ca si porcusorii de Guineea, capibarele sunt animalute
coprofage, ceea ce inseamna ca-si consuma propriile fecale
ca o sursa de flora bacteriana intestinala, pentru a contribui
la digerarea celulozei din iarba care face parte din dieta lor
normala, cat si pentru a extrage cantitatea maxima de
proteina din hrana lor. In plus, ele isi pot regurgita hrana
pentru a o rontai din nou, situatie similara cu cea intalnita la
vacile care-si mesteca rumegatul. Acest „traseu" nu este urmat
in fiecare zi.
CAPIBARA
Viata reproducatoare
Capibara atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18-22 luni si se
imperecheaza numai atunci cand conditiile de viata sunt perfecte,
respectiv, o data pe an (in cazul populatiei din Brazilia) sau pe tot
parcursul anului (in Venezuela si Columbia). Sezonul ploios (aprilie-mai)
marcheaza apogeul perioadei de imperechere. Masculul urmareste
femela si o monteaza cat aceasta ajunge in apa.
Perioada de gestatie la capibara este de circa 130-150 zile. Fatarea
are lor pe uscat, iar femela se realatura grupului din care face parte in
decurs de cateva ore de la nastere. Atunci cand se vor putea deplasa,
puii se vor alatura si ei grupului. Femelele dau nastere de la unul la opt
pui (in medie, 4). Nou-nascutii cantaresc in jur de 1 kg; sunt acoperiti cu
par si pot vedea inca de la nastere.
In circa o saptamana de la nastere, puii pot manca iarba, dar vor
continua sa suga - atat de la propria mama, cat si de la celelalte femele
in lactatie din grup - pana sunt intarcati in jurul varstei de 16 saptamani.
Atunci cand se vor alatura grupului din care fac parte mamele lor, puii
vor forma un grup propriu in cadrul familiei.
Sezonul ploios, respectiv, din aprilie si pana in mai, marcheaza
apogeul sezonului de imperechere.