You are on page 1of 3

Pagina |1

Tema 3: Managementul financiar al întreprinderii.

1. Esența și rolul managmentului financiar al întreprinderii.


În sistemul de dirijare cu diferite aspecte de activitate a întreprinderii cel mai complicat sunt de gestionat
finanțele. În statele economic dezvoltate principiile și metodele acestei gestiuni la sf. sec. XIX începutul sec. XX au
fost selectate întreprinderi în domeniu specializat care a primit denumirea de ”Managmen financiar”.
În perioada celor 100 de ani de finanțare a managmentului financiar (MF) și-a lărgit esențial raza
problemelor investigate. La apariția acestei științe ea studia întrebările financiare despre formarea firmelor și
companiilor noi, iar în urmare gestiunea investițiilor financiare și problemele falimentării. În prezent MF include
practic toate direcțiile de gestiune a finanțelor întreprinderilor.
Managementul Financiar reprezintă un sistem de principii și de metode de elaborare și realizare a deciziilor
de gestiune, care sunt legate de formarea, repartizarea și întrebuințarea reurselor financiare a întreprinderii și de
organizarea rotației mijloacelor bănești.
Gestiunea eficientă a activității financiare a întreprinderii este asigurată de realizarea unui șir de principii,
cele mai importante fiind:
1. Integrarea cu sistemul general de gestiune a întreprinderii.
2. Caracterul complex de formare a deciziilor de gestiune.
3. Dinamismul înalt al gestiunii.
4. Elaborarea mai multor variante pentru deciziile de gestiune.
5. Orientarea la scopuri strategice de dezvoltare a întreprinderii.
Scopul MF este asigurarea maximizării bunăstării proprietarilor întreprinderii în prezent și viitor.
Pentru realizarea acestui scop MF va rezolva următoarele sarcini:
1. Asigurarea formării unui vlum necesar de resurse financiare în conformitate cu sarcinile dezvoltării
întreprinderii.
2. Asigurarea întrebuințării eficiente a volumului de resurse financiare.
3. Optimizarea rotației monetare.
4. Asigurarea maximizării beneficiului în condițiile riscului financiar prevăzu.
5. Asigurarea minimizării riscului financiar la nivelul beneficiului prevăzut.
6. Asigurarea echilibrului financiar permanent în procesul de dezvoltare a întreprinderii.
Ca orice sistem de gestiune Managementul Financiar presupune un obiect de gestionare. Așa obiect sunt
finanțele întreprinderii și activitatea financiară a acesteia. Particularitățile formării capitalului și a resurselor
financiare, volumele și intensitatea fluxurilor bănești și alte condiții ale activității financiare se deosebesc esențial la
diferite întreprinderi. De aceea din punct de vedere al particularităților efectuării MF apare necesitatea clasificărilor
ăntreprinderilor drept obiect de MF după anumite particularități:
1. După forma de proprietate sunt întreprinderi cu:
a. Proprietate de stat
b. Proprietate privată
2. După forma organizațional-legislativă:
3. Întreprinderi individuale
a. Întreprinderi partenere (SRL) min 5400 lei, min 10000 lei, min 20000 lei.
b. Întreprinderi corporații (SA de tip închis și deschis)
4. După ramaura de activitate
5. După mărimea capitalului propriu:
a. Mici
b. Mijlocii
c. Mari
6. După poziția monopolistă pe piață se evidențiază:
a. Monopoliști naturali
b. Întreprinderi ce dețin poziția de monopolist conform criteriului de realizare a producției sale pe o
piață anumită.
c. Întreprinderi care activează în mediul pieței concurențiale.
7. După ciclul de activitate a întreprinderii sun în faza:
a. Nașterii
b. Copilăriei
c. Junior
Pagina |2

d. Prematurizării
e. Maturizării definitive
f. Îmbătrînirii
Managementul Financiar ca sistem ce gestionează se caracterizează prin prezența anumită subiecte de
gestiune. Practica contemporană a Managementului Financiar ne permite să evidențiem 3 grupe de astfel de
subiecte:
1. Proprietarul întreprinderii care efectuează singur funcțiile gestiunii financiare de obicei la întreprinderile mici
cu un volum mic de activitate financiară.
2. Manager financiar de un spectru larg de activitate este un specialist angajat. Care efectuează practic toate
funcțiile gestiunii financiare a întreprinderilor.
3. Manager Financiar funcțional este un specialist cu un domeniu de activitate îngust – angajat care efectuează
funcții specializate de gestiune în una din sferele activității financiare a întreprinderii.

2. Funcțiile managementului financiar


Managementul Financiar își realizează scopul principal și sarcinile principale pe calea efectuării anumitor
funcții. Aceste funcții se subîmpart în 2 grupe importante, care sunt apreciate de conținutul complex al MF:
1. Funcția Mangementului Financiar drept sistem ce gestionează
2. Funcția Managementului Financiar drept domeniu special de gestiune a întreprinderii.
În grupa funcției Managementului Financiar drept sistem ce gestionează mai există următoarele funcții:
a. Elaborarea strategiei financiare a întreprinderii;
b. Formarea structurilor organizaționale, care asigură primirea și realizarea deciziilor de gestiune în toate
aspectele activității financiare a întreprinderii;
c. Formarea sistemelor informaționale eficiente, ce asigură argumentarea variantelor alternative de decizii de
gestiune;
d. Efectuarea analizei diferitor aspecte a activității financiare a întreprinderii;
e. Efectuarea planificării activității financiare a întreprinderii;
f. Elaborarea unui sistem viabil de stimulare a realizprii deciziilor de gestionare priite în domeniul activității
financiare;
g. Efectuarea controlului după realizarea deciziilor de gestionare primite în domeniul activității financiare.
În grupa funcțiilor Mangementului Financiar drept domeniu special de gestiune a întreprinderii principalele
funcții sunt:
a. Gestiunea activelor
b. Gestiunea capitalului
c. Gestiunea investițiilor
d. Gestiunea fluxurilor monetare
e. Gestiunea riscurilor financiare și prevenirea falimentului
Procesul de gestiune a activității financiare a întreprinderii se bazează pe un mecanism.
Mecanismul Managementului Financiar reprezintă un sistem de elemente, ce reglementează procesul
elaborării și realizării deciziilor de gestionare în domeniul activității financiare a întreprinderii.
În structura mecanismului Managementului Financiar se includ următoarele elemente:
1. Reglementarea activității financiare a întreprinderii prin acte normative.
2. Reglementarea activității financiare a întreprinderii prin mecanismul pieței.
3. Reglementarea unor aspecte a activității financiare a întreprinderii prin mecanismul intern.
4. Sistemul de metode concrete de efectuare a gestiunii activității financiare a întreprinderii.
Sistemul informațional financiar al întreprinderii și decizia financiară.
Desfășurarea activității financiare în condiții optime implică organizarea unui sistem de informații, care stă la
baza analizelor, controlului și deciziilor economice și financiare.
Sistemul informațional financiar al întreprinderii cuprinde totalitatea informațiilor care reflectp formarea,
repartizarea și utilizarea fondurilor bănești.
Pentru obținerea de informații de calitate este necesară existența unor indicatori expresivi, care să reflecte
veridic și cuprinzător fenomenele, procesele și activitatea economică și financiară a firmei.
În structura indicatorilor principali, cu semnificație majoră în realizarea managemenului, menționaăm:
1. Capitalul economic, capitalul social, capitalurile împrumutate și capitalul permanent;
2. Profitul, repartizarea lui pe destinații și ratele de rentabilitate;
3. Valoarea adăugată;
Pagina |3

4. Costurile de producție și ale capitalului, precum și prețurile de vînzare;


5. Autofinanțarea și cash-flow-ul;
6. Producția fizică, marfa fabricată și vîndută și încasată;
7. Impozitul pe profit;
8. Fondul de salarii;
9. Fondul de rulment, volumul investițiilor în active fixe și al resurselor de acoperire financiară a acestora;
10. Diferite rate financiare din sectorul de investiții și exploatare, rate de structură financiară etc.
Compartimentul financiar și conducerea întreprinderii trebuie să fie informate complet și la timp spre a lua
decizii corespunzătoare și oportune.
Informațiile financiare se culeg din diferite documente de previziune și execuție (bilanț contabil, contul de
profit și pierderi, balanțe, bugete etc.)
Informațiile financiare primare, indicatorii parțial și sintetici stau la baza deciziilor financiare.
Deciziile financiare.
Decizia financiară este o hotărîre, un procese rașional de alegere a unei linii de acțiune, ce se ia pe baza de
analize și informații multiplr, văzînd activitățile cu efecte directe asupra capitalului.
Deseori, decizia financiară implică alegerea unei variante sau soluții din mai multe posibile.
Din punct de vedere al complexității, deciziile financiare pot fi:
- Curente sau operative;
- Strategice sau de perspectivă.
Deciziile financiare operative sunt legate de activitatea curentă a întreprinderii și au caracter iterativ
(repetat), generat de contiuitatea operațiilor și fenomenelor pe care le reglează. Asemenea decizii intră în
competența cadrelor cu anumite funcții de răspundere (șef de serviciu, de birou și economiști).
Deciziile operative au o sferă foarte largă, vizînd numeroase acțiuni, cum sunt:
a. Vărsarea la buget a unor impozite și taxe;
b. Contractarea și rambursarea de credite pe termen scurt;
c. Prelevarea unei părți din profit pentru formarea unor fonduri etc.
Deciziile financiare strategice privesc linia de urmat în desfășurarea activității pe o perioadă mai îndelungată
și vizează acțiuni de proporții mai mari privind formarea, modificarea proporțiilor, repartizarea și utilizarea
capitalurilor, efectuarea de investiții, sporirea fondului de rulment etc. și se iau în raport cu situația conjuncturallă
prezentă și viitoare. Obiectivul oricărei decizii are în ultima instanță un caracter financiar, care constă în special în
asigurarea lichidității, obținerea unei rentabilități și evitarea riscului.
Deciziile financiare strategice au la bază o cercetare amplă și onformații bogate interne și externe. Aceste
decizii intră în competența organeor de conducere ale întreprinderii.
Din punct de vedere al competenței, deciziile pot fi:
a. Decizii de inițiativă proprie;
b. Decizii prin aprobare
Deciziile din inițiativă proprie sunt luate de către conducătorii compartimentului financiar, iar în cazul celor
prin aprobare, pentru a fi aplicate este necesar avizul organului ierarhic superior.
Deciziile financiare mai importante se iau de către organele superioare de conducere ale întreprinderii,
trustului, concernului etc. și mai ales cu ocazia fundamentării planului de investiții și de finanțare pe termen lung și a
bugetelor, avănd caracter de decizii de plan.
În procesul de realizare a programelor se iau decizii de execuție. Deciziile financiare oportune și raționale au o
influență pozitivă asupra derulării proceselor și fenomenelor economice și se bazează pe procedee tradiționale,
procedee moderne matemetice, cibernetice și cercetări operaționale etc.