You are on page 1of 15

AFEC.

IUNI INTESTINALE INFLAMATORII: colita ulceroasa ci boala Crohn


DEFINI.IE Boala inflamatorie intestinala (BII) este un termen general utilizat pentru desemnarea
unui grup de boli inflamatorii cronice, de cauza necunoscuta, ale tractului gastrointestinal. Deoarece
nu exista manifestari patognomonice sau teste diagnostice specifice, aceste boli raman, intr-un sens
strict al cuvantului, diagnostice de excludere. Totuci, manifestarile lor sunt suficient de caracteristice
pentru a permite un diagnostic de acurate.e in majoritatea cazurilor. Boala inflamatorie intestinala
cronica poate fi divizata in doua grupuri majore, colita ulceroasa cronica nespecifica ci boala Crohn.
Descrierea originala a bolii, realizata in 1932 de Crohn, Ginzberg ci Oppenheimer, a localizat aceasta
afec.iune la segmentele ileonului. Totuci, acelaci proces poate afecta mucoasa bucala, esofagul,
stomacul ci duodenul, ca ci jejunul sau ileonul. Boala Crohn a intestinului sub.ire mai este cunoscuta
ci sub denumirea de enterita regionala. Un aspect inflamator similar poate aparea ci la nivelul
colonului, fie izolat, fie in asocia.iecu afectarea intestinului sub.ire. In majoritatea cazurilor, aceasta
forma de colita poate fi diferen.iata clinic ci anatomopatologic de colita ulceroasa, purtand ci
denumirea de boala Crohn a colonului. Colita granulomatoasa este un termen inadecvat, deoarece
numai o parte din cazuri prezinta granuloame. Din punct de vedere clinic, aceste boli sunt
caracterizate de afectarea inflamatorie recurenta a segmentelor intestinale, cu manifestari clinice
variate, determinand frecvent o evolu.ie cronica, impredictibila.
EPIDEMIOLOGIE
Caracteristicile epidemiologice ci etiologice ale bolii Crohn ci colitei ulceroase se suprapun intr-o
oarecare masura ci vor fi discutate, de aceea, impreuna. Aceste afec.iuni sunt mult mai frecvente la
albi decat la negri ci asiatici, avand o inciden.a crescuta (de trei pana la case ori) la evrei fa.a de alte
na.ii. Sunt afectate in mod egal ambele sexe. Inciden.a ci prevalen.a celor doua boli difera pu.in,
majo ritatea studiilor aratand ca mai frecventa este colita ulceroasa. In Statele Unite ci Europa de
Vest, colita ulceroasa (incluzand ci proctita ulceroasa) are o inciden.a de 6-8 cazuri la 100.000
locuitori ci o prevalen.a estimata de 70-150 de cazuri la 100.000 locuitori. Inciden.a estimata a bolii
Crohn (colonica ci a intestinului sub.ire) este de aproximativ 2 cazuri la 100.000 locuitori, iar
prevalen.a estimata este de 20-40 cazuri la 100.000 locuitori. Mul.i considera ca inciden.a bolii Crohn
(in speciala celei colonice) este in crectere. In Europa de Vest ci America de Nord, prevalen.a bolii
Crohn a crescut de 5 ori mai rapid decat cea a colitei ulceroase. Deci varful de inciden.a al ambelor
boli a fost raportat intre 15 ci 35 de ani, ele au fost observate in toate decadele de varsta. S-a
raportat o inciden.a familiala crescuta, estimativ 2-5% din persoanele cu boala Crohn sau colita
ulceroasa avand una sau mai multe rude de sange afectate. Totuci, nu exista o specificitate pentru o
anumita forma de BII in cadrul unei anumite familii. Acest tip de agregare familiala a cazurilor poate
pleda atat pentru influen.a unor factori genetici, cat ci pentru cea a unor factori de mediu comuni
(vezi mai jos) in patogenia acestor boli. S-a sugerat ca pentru aceste boli exista probabil o baza
ereditara, peste care se suprapune o componenta de mediu puternica.
ETIOLOGIE CI PATOGENIE
Deci cauzele colitei ulceroase ci ale bolii Crohn raman necunoscute, anumite caracteristici ale
acestor boli au sugerat diferi.i factori care ar putea fi implica.i: factori genetici, infec.ioci, imunologici
ci psihologici.
Bolile inflamatorii digestive sunt mult mai frecvente la albi, apar cu frecven.a crescuta la evrei ci
prezinta anumite caracteristici familiale. Acestea sugereaza posibilitatea existen.ei unei predispozi.ii
genetice pentru aceste boli. Inciden.a crescuta a bolii Crohn la gemenii monozigo.i constituie
argumente puternice in favoarea unei componente genetice. Studiile privind identificarea unor
markeri genetici care ar putea avea valoare la indivizii susceptibili (de exemplu, antigene de
histocompati bilitate) nu au condus la determinarea nici unui marker.
Natura inflamatorie cronica a acestor afec.iuni a determinat un studiu aprofundat pentru depistarea
unei cauze infec.ioase. In ciuda numeroaselor incercari de identificare a unor agen.i bacterieni,
fungici sau virali cunoscu.i, pana acum nu a fost izolat nici unul. Rapoartele preliminare despre
izolarea unor variante transmisibile de Pseudomonas sau a unor agen.i cu efecte citopatice necesita
sa fie inca confirmate. Aca cum se discuta mai jos, mul.i agen.i infec.ioci pot produce colita sau ileita
acuta; totuci, nu exista argumente ca acecti agen.i ar fi implica.i in bolile inflamatorii cronice
intestinale. Teoria conform careia ar putea fi implicat un mecanism imunologic se bazeaza pe faptul
ca manifestarile extraintes tinale care pot inso.i aceste boli (de ex. artrita, pericolangita) pot
reprezenta fenomene autoimune ci ca agen.ii terapeutici de tipul glucocorticoizilor, azatioprinei ci
ciclosporinei ici pot exercita ac.iunea prin intermediul mecanismelor imunosu presive. Pacien.ii cu
boli inflamatorii intestinale prezinta anticorpi orienta.i impotriva celulelor colonice, antigenelor
bacteriene de tipul Escherichia
coli, lipopolizaharidelor ciproteinelor straine de tipul proteinelor laptelui de vaca. In general, prezen.a
ci titrurile acestor anticorpi nu se coreleaza cu activitatea bolii. Probabil ca aceste antigene permit
accesulla celulele imunocompetente, secundar lezarii epiteliului. In plus, BII a fost descrisa in

1
asocia.ie cu agamaglobulinemia, ca ci cu deficitul de IgA, provocand controverse in ceea ce privecte
rolul anticorpilor umorali. De asemenea, pentru explicarea manifestarilor extraintestinale ale BII au
fost implicate ci complexele
imune. Deci exista exemple clare de leziuni tisulare produse de complexe imune, studii care au
utilizat tehnici specifice de detectare nu au demonstrat o crectere a frecven.ei complexelor imune la
pacien.ii cu BII.
Anomaliile imunita.ii mediate celular asociate cu BII cuprind anergie cutanata, un raspuns redus la
varia.i stimuli mitogeni ci reducerea numarului de limfocite T periferice. Deoarece multe din aceste
modificari pot sa dispara in perioadele de remisiune ale bolii, probabil ca ele reprezinta fenomene
secundare. La nivelul mucoasei pacien.ilor cu BII au fost descrise multe anomalii asociate ale
imunita.ii mediate celular. Acestea includ un numar crescut de celule cu IgG la nivelul mucoasei,
precum ci modificari in subseturile de celule T, sugerand o stimulare antigenica. Activarea celulelor
imune de la nivelul mucoasei conduce la o exprimare complexa de citokine, care pot contribui la
raspunsul inflamator al mucoasei.In plus, la nivelul mucoasei pacien.ilor cu BII este crescut ci nivelul
altor mediatori noncitokinici de tipul prostaglandinelor ci tromboxanului, stimuland suplimentar
raspunsul inflamator. Informa.ii noi privind in.elegerea patogeniei BII au fost furnizate recent de
diferite modele animale de BII, incluzand un model transgenic de cobolan cu BII care exprima HLA
B27 uman ci un coarece cu deficit de interleukina 2 ci o forma de colita cronica spontana la tamarin*.
Totuci, nici una din modificarile imunologice nu s-a dovedit specifica pentru colita ulceroasa sau
boala Crohn. De asemenea, s-a pus accent pe trasaturile psihologice la pacien.ii cu boala
inflamatorie intestinala. In aceste boli, debutul in urma unui stres psihologic major, cum ar fi
pierderea unui membru de familie, este des intalnit. S-a sugerat faptul ca * Tamarinul (Tamarinus
imperator) – din ordinul Primates – maimu.a care traiecte in .inuturile Amazonului superior. pacien.ii cu BII au o
personalitate character istica, ceea ce ii face susceptibili la stresuri emo.ionale crescute.
Argumentele in favoarea rolului direct al unor factori emo.ionali in etiologia bolilor inflamatorii
intestinale sunt inconsistente, dar exista pu.ine indoieli ca o boala cronica de cauza necunoscuta
care afecteaza indivizi in prima perioada a vie.ii lor determina furie, anxietate ci un anumit grad de
depresie. Acecti factori constituie indiscutabil factori importan.i in evolu.ia bolii ci in raspunsul la
tratament.
ANATOMIE PATOLOGICA
In colita ulceroasa este prezenta o reac.ie inflamatorie care afecteaza in principal mucoasa colonului.
Macroscopic, colonul apare ulcerat, hipere mic ci, de regula, hemoragic . O caracteristica
remarcabila a inflama.iei este faptul ca este continua ci uniforma, fara intercalarea unor arii de
mucoasa normala. De obicei este afectat ci rectul (95% din cazuri), inflama.ia extinzandu-se
proximal intr-o maniera continua, dar pe distan.a variabila. Atunci cand colonul este interesat in
intregime, ileonul terminal poate fi, de asemenea, implicat insa doar pe o lungime de ca.iva
centimetri, afectare numita „ileita in contracurent“, ce nu conduce niciodata la ingrocarile ci
ingustarile caracteristice bolii Crohn. Celulele superficiale ale mucoasei ci epiteliul criptelor sunt
implicate intr-o reac.ie inflamatorie cu infiltrare neutrofilica . Aceasta progreseaza spre lezarea
epiteliului cu pierderea a numeroase celule epiteliale, avand ca rezultat formarea de ulcera.ii
multiple. Infiltrarea criptelor cu neutrofile conduce la formarea unor abcese mici ale criptelor,
caracteristice (dar nu specifice) ci la eventuala distruc.ie a criptelor. Poate apare, de asemenea, o
pierdere de epiteliu la nivelul criptelor, ca ci o pierdere de celule caliciforme (produca toare de
mucus) ci edem submucos. Prin repetarea ciclurilor inflamatorii apare o ucoara fibroza submucoasa.
Activitatea regenerativa este eviden.iata de criptele cu epiteliu neregulat ci bifurca.ie bazala. Este
important de subliniat faptul ca, spre deosebire de boala Crohn, nu sunt afectate, de regula,ci
tunicile mai profunde decat submucoasa. In colita ulceroasa severa, aca cum se observa in
megacolonul toxic, peretele intestinal poate deveni extrem de sub.ire ci cu mucoasa denudata, iar
inflama.ia se poate extinde la seroasa, determinand dilata.ie ci perfora.ie consecutiva. Inflama.ia
recurenta poate conduce la aspecte caracteristice de cronicitate. Fibroza ci retrac.ia longitudinala
determina scurtarea colonului. Pierderea haustra.iilor determina deci aspect radiologic neted, de
„.eava“ al colonului. Insulele de mucoasa regenerata, inconjurate de arii de mucoasa ulcerata ci
denudata, determina un aspect de „polipi“ ce patrund in lumenul colonului. Totuci, acectia au o
natura inflamatorie ci nu una neoplazica, fiind denumi.i, de aceea, pseudopolipi . In colita ulceroasa
cu evolu.ie prelungita, epiteliul mucoasei poate prezenta modificari displazice. Modificarile de tipul
atipiilor nucleare ci celulare se presupune ca reprezinta modificari cu caracter de premalignitate care
apar dupa evolu.ii prelungite ale colitei ulceroase. Displazia marcata, eviden.iata la biopsiile de colon
ale pacien.ilor cu colita ulceroasa veche, este asociata cu un risc crescut de coexisten.a a unui
carcinom de colon localizat in alt segment al colonului ci poate influen.a decizia efectuarii unei
colectomii.

2
Boala Crohn, spre deosebire de colita ulceroasa, este caracterizata printr-o inflama.ie cronica care
afecteaza toate tunicile peretelui intestinal, precum ci mezenterul ci ganglionii limfatici regionali.
Indiferent daca este afectat colonul sau intestinul sub.ire, modificarile anatomopatologice de baza
sunt aceleaci. Modificarile anatomopatologice cele mai precoce in boala Crohn sunt pu.in descrise,
deoarece interven.ia chirurgicala nu se efectueaza, de elec.ie, in faza precoce a bolii. La
laparotomie, ileonul terminal apare hiperemiat ci infiltrat, cu tumefierea ci hiperemia
mezenterului ci a ganglionilorlimfatici regionali. In acest stadiu precoce, peretele intestinal,deci
edema.iat, este de regula suplu. In timp ce un numar de pacien.i cu acest tablou ini.ial va dezvolta
ulterior enterita regionala, o propor.ie semnificativa va prezenta o remisiune completa. Aceasta
forma acuta de ileita va prezenta, indubitabil,cauze diverse. Intr-adevar, s-a demonstrat ca un numar
semni ficativ de pacien.i cu acest tablou de debut sunt infecta.i cu Yersinia enterocolitica, un
microorganism capabil sa produca o ileita inflamatorie acuta, autolimitata. Pe masura ce boala
progreseaza, aspectul macroscopic devine caracteristic. Intestinul apare foarte ingrocat ci tare, cu
lumenul ingustat . Aceasta stenoza caracteristica poate aparea in orice regiune a intestinului ci
poate fi asociata cu grade variate de obstruc.ie intestinala. Mezenterul apare ingrocat, grasos ci se
extinde deseori la nivelul suprafe.ei seroasei intestinale sub forma unor proiec.ii digitiforme.
Aspectul mucoasei este variabil, depinzand de severitatea ci stadiul bolii, dar, spre deosebire de
colita ulceroasa, aspectul mucoaseipoate fi relativ normal. In cazurile mult mai avansate, mucoasa
are un aspect nodular, „in pietre de pavaj“. Acest aspect rezulta din ingrocarea ci ulcera.iile
mucoasei, avand de regula o distribu.ie liniara de-a lungul axului longitudinal al
intestinului sub.ire, la baza pliurilor mucoasei. Ulcera.iile pot penetra in submucoasa ci musculara ci
pot conflua, formand canale intramurale, care se manifesta sub forma de fistule ci fisuri.
Exista ci alte modificari morfologice care diferen.iaza boalaCrohn de colita ulceroasa. In boala Crohn,
afectarea este, de regula, discontinua; diferitele segmente intestinale afectate sunt separate intre
ele prin „zone omise“ de intestin aparentnormal. In aproximativ 50% din cazurile de boala Crohn a
colonului, rectul este cru.at. O neta diferen.a este afectarea continua a mucoasei ci in toate cazurile
a rectului, in colica ulceroasa. In plus, in boala Crohn, procesul inflamator trans mural, care
afecteaza seroasa ci mezenterul, determina ci formarea de fistule ci abcese. In urma inflama.iei
seroasei, ansele intestinale adiacente pot adera printr-o reac.ie peritoneala fibroasa, formand o
masa palpabila, localizata cel mai frecvent in fosa iliaca dreapta. Pot aparea fistule intre ansele
intestinale aderente, colon ci alte organe adiacente, cum ar fi vezica urinara sau vaginul. Traiectele
fistuloase se pot intinde la piele sau se pot termina ca fistule oarbe in peritoneu sau spa.iul
retroperitoneal, fiind inconjurate de anse aderente deintestin sub.ire ci de .esut inflamator. In colita
ulceroasa nu se observa formare de fistule.
Din punct de vedere microscopic, prezen.a granuloamelor joaca un rol important in diferen.ierea bolii
Crohn de alte forme de boala inflamatorie intestinala, acestea nefiind prezente in colita ulceroasa.
Granuloamele pot fi eviden.iate prin biopsii rectale sau colonoscopice . Daca sunt prezente,
eviden.ierea granuloamelor este foarte utila pentru stabilirea diagnosticului, insa caracteristica
principala a bolii este inflama.ia cronica a tuturor tunicilor peretelui intestinal. In majoritatea
statisticilor privind distribu.ia bolii Crohn, aproximativ 30% afecteaza numai intestinul sub.ire (de
obicei ileonul terminal), 30% afecteaza numai colonul ci 40% afecteaza segmentul ileocolic, in
special ileonul ci colonul drept. La un numar mic de pacien.i (in special copii ci adolescen.i), pot fi
prezente ulcera.ii difuze ci extensive ale jejunului ci ileonului. Deci deseori exista suficiente semne
care sa permita diferen-.ierea intre colita ulceroasa ci boala Crohn, aceasta diferen.iere nu este
posibila totuci in 10-20% din cazuri.
MANIFESTARI CLINICE
COLITA ULCEROASA Simptomele principale ale colitei ulceroase sunt diareea hemoragica ci
durerea abdominala, asociind frecvent, in cazurile mai severe, febra ci scadere ponderala. In cazurile
ucoare de boala pot aparea unul sau doua scaune neformate pe zi con.inand pu.in sange,
faramanifestari sistemice. In schimb, pacientul cu boala severa poate prezenta scaune neformate
frecvente, con.inand sange ci puroi, acuzand crampe severe ci prezentand simptome ci semne de
deshidratare, anemie, febra ci scadere ponderala.In cazul unei afectari predominant rectale,
constipa.ia apare mai frecvent decat diareea, iar tenesmele pot constitui acuza principala. Ocazional,
simptomele intestinale pot fi mascate de febra, scadere ponderala sau alte manifestari extracolonice
ale bolii .
Semnele fizice ale colitei ulceroase sunt de obicei nespecifice; poate fi prezenta o distensie
abdominala sau o sensibilitatede-a lungul colonului. In cazurile ucoare, examenul fizic general va fi
normal. Manifestarile extracolonice includ artrita, modi ficari cutanate sau semne de afectare
hepatica. Febra, tahicardia ci hipotensiunea posturala sunt, de regula, asociate cazurilor mai grave.
Examenele de laborator sunt adesea nespecifice ci reflecta de regula gradul ci severitatea
hemoragiei ci infla ma.iei. Poate fi prezenta anemia, care reflecta o afec.iune cronica, dar ci un

3
deficit de fier secundar pierderii cronice de sange. La pacientul cu boala severa, febril, se observa
frecvent o leucocitoza cu devierea la stanga a formulei leuco citare, precum ci o viteza de
sedimentare a hematiilor crescuta. Anomaliile electrolitice, in special hipopotasemia, reflecta gradul
diareei. Hipoalbuminemia apare frecvent in forma severa, fiind de regula secundara pierderii
intraluminale de proteine prin mucoasa ulcerata. Un nivel crescut al fosfatazei alcaline poate indica
asocierea unei afectari hepatobiliare (vezi mai jos).
Evolu.ia clinica a colitei ulceroase este variabila. Majoritatea bolnavilor sufera o recadere in anul care
urmeaza primului atac, reflectand natura recurenta a bolii. Pot exista totuci ci perioade prelungite de
remisiune, cu simptome minime. In general, severitatea simptomelor reflecta extinderea afectarii
colonului ci intensitatea inflama.iei. Exista, pe de o parte, pacien.i care prezinta o afectare limitata a
rectului (proctita ulcerativa) sau a rectului ci sigmoidului (proctosigmoidita ulcerativa). Boala este de
regula ucoara, cu manifestari sistemice sau extracolonice minime, cu toate ca tratamentul proctitei
ulceroase poate fi ocazional dificil, prezentand sangerare rectala ci tenesme. Simptomele majore
sunt sangerarea rectala ci tenesmele. Majoritatea acestor pacien.i, in special cei cu
afectare rectala izolata, nu vor dezvolta o forma severa. La restul pacien.ilor, boala se poate extinde
proximal, afectand o arie variabila de intestin. Este posibil ca 85% din pacien.ii cu colita ulceroasa sa
prezinte o simptomatologie ucoara sau moderata de natura intermitenta, care poate fi tratata
ambulator. La aproximativ 15% din pacien.i, boala prezinta o evolu.ie fulminanta, afecteaza intregul
colon ci se manifesta prin diaree hemoragica severa ci semne ci simptome sistemice. Acecti pacien.i
prezinta riscul dezvoltarii unei dilata.ii ci perfora.ii toxice a colonului (descrise mai jos) ci reprezinta o
urgen.a medicala.
BOALA CROHN
Dupa cum s-a aratat mai sus, carac teristicile anatomo-patologice de baza ale bolii Crohn sunt
aceleaci, indiferent daca este afectat intestinul sub.ire sau colonul. Tabloul clinic va reflecta totuci pe
larg localizarea anatomica a bolii ci, intr-o anumita masura, va putea prognoza tipul complica.iilor ce
pot surveni. Manifestarile clinice majore ale bolii Crohn sunt febra, durerea abdominala, diareea
(frecvent fara sange) ci asteniagenerala. Poate aparea ci scadere ponderala. In cazul afectarii
colonice, simptomele cele mai frecvente sunt diareea ci durerea. Sangerarea rectala este
semnificativ mai pu.in frecventa decat in colita ulceroasa, fapt ce reflecta (1) neafectarea rectului, la
mul.i dintre pacien.i ci (2) caracterul transmural al bolii, numai cu afectare neregulata a mucoasei.
Pot aparea complica.ii anorectale severe, de tipul fistulelor, fisurilor ci abceselor perirectale. Aceste
manifestari pot precede debutul clinic al colitei ci trebuie sa ridice intotdeauna suspiciunea unei
boliCrohn asociate. In cazul inflama.iei perirectale recurente, canalul anal poate fi ingrocat ci pot fi
prezente fistule sauescoria.ii perianale. In cazul unei afectari colonice extinse, poate aparea
dilatarea colonului. Totuci, deoarece boala Crohn determina deseori ingrocarea peretelui colonic,
acest aspect este mult mai rar in boala Crohn decat in colita ulceroasa. Manifestarile extracolonice
(discutate mai jos) ci in special artrita apar mult mai frecvent in boala Crohn a colonului decat in cea
a intestinului sub.ire. In cazul afectarii intestinului sub.ire pot aparea semne ci simptome
suplimentare. Tipic, boala debuteaza in tinere.e, la persoane cu istoric de astenie, scadere ponderala
variabila, disconfort sau durere in fosa iliaca dreapta ci diaree. Mai pot fi prezente, de asemenea,
febra ucoara, anorexie, grea.a ci varsaturi. Durerea abdominala poate fi persistenta ci localizata in
fosa iliaca dreapta sau poate avea un caracter de colica sau crampa, reflectand un grad variabil de
stenoza intestinala. Diareea este frecvent moderata, de regula fara sange macro scopic; daca nu
exista afectare rectala, tenesmele sunt absente. Examenul fizic efectuat in acest moment
eviden.iaza adesea o sensibilitate in fosa iliaca dreapta, cu impastare sau masatumorala care
reflecta anse intestinale aderente. In acest stadiu, pacientul poate prezenta o anemie ucoara,
leucocitoza ucoara sau moderata ci o viteza de sedimentare a hematiilor crescuta. Deoarece ileita
acuta poate avea un debut brusc cu febra, leucocitoza ci durere in fosa iliaca dreapta, tabloul clinic
poate fi nediferen.iabil de cel al apendicitei acute. Adesea, diagnosticul nu poate fi stabilit decat prin
laparotomie, la care ileonul terminal de culoare rocie-carnoasa caracteristica, stratul grasos
mezenteric cu aspect pastos ci ganglionii limfatici infiltra.i vor infirma diagnosticul de apendicita,
care nu ar putea produce singura acest aspect. In timp ce diareea ci durerea abdominala vor atrage
de obicei aten.ia clinicianului asupra posibilita.ii unei enterite regionale, tabloul clinic poate fi
dominat de alte simptome. La copii ci varstnici, pot predomina febra de origine nedeter minata ci
scadereaponderala inexplicabila, putand determina ini.ial suspectarea unui proces malign subiacent.
La unii pacien.i, prima manifestare a bolii poate fi obstruc.ia intestinala; la al.ii, boala se prezinta cu
infec.ie perianala sau cu o infec.ie a tractului urinar rezultata in urma unei fistule enterovezicale.
Similar, prin compresia ureterului de catre o masa inflamatorie localizata in fosa iliaca dreapta, pot
aparea obstruc.ia ureterului drept ci hidronefroza. Ocazional, in cazul evolu.iei spre o afectare
masiva a intestinului sub.ire, pot predomina semnele malabsorb.iei. Aceste manifestari, alaturi de
anorexie ci efectele catabolice ale procesului inflamator cronic, pot conduce la grade variate de

4
scadere ponderala. Complica.iile bolii sunt adeseori localizate, rezultand din inflama.ia intestinala ci
afectarea structurilor adiacente.
Obstruc.ia intestinala este o complica.ie frecventa aparandla 20-30% dintre pacien.i pe parcursul
evolu.iei bolii. In stadiile ini.iale, obstruc.ia este determinata de regula de inflama.ia acuta ci edemul
segmentului intestinal afectat, de obicei ileonul terminal. Totuci, pe masura ce boala progreseaza ci
se dezvolta fibroza, obstruc.ia poate fi determinata de o ingustare fixa a intestinului. Formarea de
fistule constituie o complica.ie frecventa a enteritei regionale cronice, ca ci a bolii Crohn a colonului.
Fistulele pot aparea intre segmente adiacente de intestin; ele pot patrunde, de asemenea, in spa.iul
retroperitoneal, prezen tandu-se sub forma unor fistule cutanate sau abcese cu evolu.ie lenta. La un
numar semnificativ de pacien.i, prima manifestare a bolii poate fi prezen.a unor fisuri rectale
persistente, a unor abcese perirectale sau fistule rectale. Cu toate ca este relativ rara, pneumaturia
trebuie sa ridice suspiciunea unor fistule enterovezicale, fiind deseori asociata cu infec.ie urinara
persistenta.
Boala Crohn fiind o afec.iune transmurala, cu o ingrocare marcata a peretelui intestinal, perfora.ia
libera a intestinului nu este frecventa. Totuci, intr-un numar mic de cazuri, aceasta poate reprezenta
manifestarea de debut a bolii ci diagnosticul poate fi stability abia cu ocazia laparotomiei efectuata
pentru perfora.ia unui viscer. Evacuarea pe cale rectala de sange rocu aprins trebuie sa alerteze
clinicianul de posibilitatea unei afectari rectale concomitente (ileocolita). Boala Crohn poate afecta
orice por.iune a tractului gastrointestinal.
Ulcerele aftoase sunt cea mai frecventa manifestare orala a bolii Crohn. De asemenea, boala Crohn
poate afecta ci stomacul sau duodenul. Afectarea este localizata de obicei la nivelul antrului ci/sau a
primului sau a celui de-al doilea segment duodenal. Simptomele pot include o durere care mimeaza
ulcerul peptic. Tarziu in cursul evolu.iei, cicatricele cronice pot determina o obstruc.ii a caii de
evacuare a stomacului sau o obstruc.ie duodenala.
Statisticile arata o inciden.a in crectere a neoplaziilor intes tinului sub.ire ci colonului, dezvoltate in
cursul evolu.iilor prelungite ale bolii Crohn. Totuci, frecven.a malignizarii in aceasta boala este
redusa in compara.ie cu frecven.a malignizarii in colita ulceroasa (vezi mai jos). Prezen.a unei
afectari ileale extensive, determinand malabsorb.ia sarurilor biliare, asociaza o reabsorb.ie scazuta a
sarurilor biliare ci o tendin.a accentuata de apari.ie a litiazei biliare (vezi capitolul 285). Aproape 30%
din pacien.ii cu afectare ileala extinsa dezvolta calculi, iar in condi.iile unei afectari ileale fara
afectare colonica, apare o absorb.ie colonica crescuta de oxala.i alimentari, determinand apari.ia
hiperoxaluriei ci dezvoltarea unor calculi urinari cu oxala.i. Un factor predispozant suplimentar
pentru dezvoltarea calculilor urinari il constituie deshidratarea secundara diareei.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul de BII trebuie suspectat la to.i pacien.ii care se prezinta cu diaree sau diaree
hemoragica, infec.ii perianale persistente ci durere abdominala. Apar, de asemenea, ci debuturi
atipice, cum ar fi febra de origine inexplicabila in absen.a manifestarilor intestinale sau cu
manifestari extracolonice de tipul artritei sau a afectarii hepatice, care preced sau mascheaza
afectarea intestinala. Deoarece boala Crohn poate afecta ci intestinul sub.ire, trebuie luata in
considerare in cadrul diagnos ticului diferen.ial al tuturor sindroamelor de malabsorb.ie, al
obstruc.iilor intestinale intermitente ci al fistulelor abdominale. Examenele de laborator sunt, de
regula, nespecifice, reflec tand extinderea ci severitatea reac.iei inflamatorii. In plus, atunci cand
boala Crohn afecteaza intestinul sub.ire, pot fi prezente manifestari ale malabsorb.iei. Poate fi
prezenta o anemie de grad variat, rezultata in urma pierderii oculte de sange sau a reac.iei
inflamatorii cronice a maduvei osoase. La apari.ia anemiei pot contribui, de asemenea, malabsorb.ia
vitaminei B12 ci a fola.ilor. Deci testul Schilling poate fi anormal la pacien.ii cu afectare ileala extinsa,
anemia macrocitara secundara deficitului de vitamina B12 este rara, confirmand eficacitatea
absorbtiva crescuta a vitaminei la nivel ileal. Atunci cand este prezenta o diaree semnificativa,
anomaliile electrolitice pot fi semnificative (hipopotasemie, hipomagnezemie). Hipocal cemia poate
reflecta o afectare extinsa a mucoasei ci malabsorb.ia vitaminei D. Hipoalbuminemia poate rezulta in
urma malab sorb.iei aminoacizilor, precum ci a enteropatiei cu pierdere de proteine. Secundar
deple.iei de saruri biliare ci leziunilor mucoasei pot apare grade diferite de steatoree. Anomaliile
ucoare ale markerilor func.iei hepatice (in special crecterea nivelului fosfatazei alcaline serice) pot
reflecta dezvoltarea unei steatoze hepatice la un pacient malnutrit sau coexisten.a unei colangite
sclerozante precoce. Icterul semnificativ nu este frecvent. Sigmoidoscopia ci examenele radiologice
ale intestinului sunt foarte importante in stabilirea diagnosticului bolilor inflamatorii intestinale.
Sigmoidoscopia trebuie efectuata la to.i pacien.ii cu diaree cronica ci in toate cazurile de
sangerarerectala. In timp ce examenele meticuloase prin clisma baritata cu contrast de aer ale unui
colon bine pregatit pot eviden.ia modificarile precoce ale bolii Crohn ci colitei ulceroase (vezi mai
jos), examenul conven.ional prin clisma baritata este de obicei „normal“ in stadiile precoce.
Vizualizarea directa a mucoasei colonice, in asociere cu biopsia acesteia, constituie modalitatea cea

5
mai sensibila de determinare a inflama.iei mucoasei rectale. La pacientul cu diaree activa, aceasta
poate fi adesea efectuata fara o pregatire anterioara prin clisme. Scopul sigmoidoscopiei ini.iale este
de a determina daca este prezenta inflama.ia mucoasei ci nu neaparat de a determina, de la prima
examinare, extinderea bolii. Astfel, daca se detecteaza modificari sigmoidoscopice in primii 8-10 cm,
nu mai este necesara
introducerea instrumentului pe toata lungimea sa, ceea ce ar putea cauza disconfort in cazul
inflama.iei intestinaleacute. In colita ulceroasa, aspectul cuprinde pierderea vascula riza.iei
sanguine, eritem difuz, friabilitatea mucoasei ci frecvent exsudat alcatuit din mucus, sange ci puroi.
Sunt caracteristice friabilitatea mucoasei ci afectarea uniforma a mucoasei. O data detectate arii de
mucoasa afectata (de regula la nivelul rectului), nu mai exista zone de mucoasa normala pana la
atingerea capatului proximal al leziunii. Ulcerele sunt super ficiale, pot fi mici sau confluente dar
ulcera.iile apar invariabil in zonele de colita activa. Examenul colonoscopic complet nu este indicat la
pacientul cu colita ulceroasa acuta. Biopsiarectala poate demonstra inflama.ia rectala. In cazurile
cronice, mucoasa poate prezenta un aspect granulomatos, putand fi prezen.i pseudopolipi. Pentru
diagnosticul bolii Crohn a colonului este de valoare ci examenul endoscopic al colonului. Cel mai
proeminent aspect il constituie ulcera.iile, care pot fi eroziuni superficiale aftoase sau fisuri
longitudinale profunde. Ele apar de obicei in segmente de mucoasa altfel normale. Deoarece
mucoasa nu este afectata uniform, friabilitatea ci granula.iile difuze, caracteristice colitei ulceroase,
nu caracterizeaza ci colita Crohn. In schimb, aspectul de piatra de pavaj, rezultat in urma unor
leziuni neregulate ale suprafe.ei mucoasei, reflecta inflama.ia submucoasei ci este caracteristic bolii
Crohn. Pseudopolipii, edemul ci stenozele pot fi observate atat in colita Crohn, cat ci in colita
ulceroasa. Biopsiile mucoasei colonice releva granuloame la 30-50% din probele prelevate din ariile
afectate. Este compatibila, dar nespecifica, prezen.a abceselor criptice, infiltra.ia cu celule
inflamatorii sau ulcera.iile. Deoarece ariile de „omisiune“ ci cru.area rectului sunt caracteris tice bolii
Crohn, colonoscopia poate fi superioara sigmoi doscopiei in evaluarea bolii Crohn. Examenul
colonoscopic este indicat ci atunci cand boala Crohn pare sa afecteze numai intestinul sub.ire.
Biopsiile ileale pot fi utile, iar afectarea colonica concomitenta apare intrun numar semnificativ de
cazuri. Leziunile inflamatorii perianale, ca ci ariile de afectare rectala vizualizate la endoscopie,
eviden.iaza frecvent o inflama.ie granulomatoasa. Biopsiile rectale de la nivelul mucoasei aparent
nealterate prezinta ci aspecte microscopice de inflama.ie granulomatoasa, la 5-15% dintre pacien.i.
Investigarea intestinala radiologica furnizeaza informa.ii importante pentru diagnosticul BII. In colita
ulceroasa, clismele baritate pot eviden.ia extinderea bolii ci pot contribui la definirea modificarilor
asociate de tipul stenozelor, pseudopolipilor ci carcinoamelor. Modificarile cele mai precoce
observate in colita ulceroasa sunt iritabilitatea ci umplerea incompleta, secundare inflama.iei
asociate. Pot fi observate ulcera.ii fine, serpiginoase, determinand un contur neregulat al intestinului.
Ulcera.iile pot deveni mai adan ci ci determina, in evolu.iile fulminante de boala, un contur aspru,
neregulat. Forma.iunile polipoide sunt rezultatul edema.ierii mucoasei dintre ulcera.ii. Distribu.ia
difuza a ulcera.iilor este observata cel mai bine pe filmele de evacuare ci cu ajutorul
clismelorbaritate cu contrast de aer. In stadiul cronic de boala (figura 286-5), aspectele caracteristice
sunt scurtarea intestinului, estomparea flexurilor, ingustarea lumenului intestinal ci rigiditatea.
Intestinul are un aspect simetric, fara haustra.ii, tubular, cu o estompare a modelului mucoasei.
Stenozele nu sunt frecvente, iar atunci cand apar, au un lumen concentric cu margini ce se
ingusteaza fuziform. Excentricitatea trebuie sa ridice suspiciunea de carcinom asociat.
Examenul cu clisma baritata la pacien.ii cu boala Crohn a colonului prezinta aspecte care permit, de
regula, diferen.ierea de colita ulceroasa. Aspectele caracteristice bolii Crohn cuprind cru.area
rectului, prezen.a zonelor omise ci eviden.ierea de ulcera.ii mici care apar la nivelul unor noduli mici,
neregula.i. Frecvent, ulcera.iile mici se extind, pentru a forma ulcera.ii longitudinale (figura 286-6) ci
fisuri transverse care, in realitate, sunt tracturi sinusale limitate. Acestea se pot extinde la
.esuturilevecine, producand fistule. Ingrocarile neregulate ci fibrozapot determina formarea de
stenoze, care pot fi multiple. In 10-15% din cazuri, boala poate afecta uniform intreg colonul, facand
mai dificila diferen.ierea de colita ulceroasa. Refluxul bariului in ileonul terminal, pe parcursul clismei
baritate, poate eviden.ia modificari ileale caracteristice enteritei regionale. Cand boala Crohn
afecteaza intestinul sub.ire, cel mai caracteristic este afectat ileonul terminal, modificarile fiind
similare celor de la nivelul colonului. Examenul radiografic atent al intestinului sub.ire demonstreaza
pierderea detaliilor mucoasei ci rigiditatea segmentelor afectate, care rezulta secundar edemului
submucos sau prezen.ei stenozelor. Inflama.ia submucoasa poate conduce la un aspect caracteristic,
de piatra de pavaj, al mucoasei ,putand fi
observate traiecte fistuloase, in special la nivelul zonei ileocecale. Afectarea stomacului ci
duodenului determina, de regula, un aspect radiografic de rigiditate ci infiltrare a mucoasei, putand
mima o tumora infiltrativa. Daca

6
acest aspect este determinat de enterita regionala, aproape intotdeauna exista o afectare
concomitenta a jejunului sau ileonului. In boala Crohn, examenul TC abdominal poate fi util in
evaluarea anselor intestinale ingrocate, separate, ci ajuta la diferen.ierea unor anse ingrocate, mate
(flegmon), de abcesul intraabdominal.
Deci examenele baritate furnizeaza deseori informa.ii asupra caracteristicilor ci intinderii bolii, la
pacientul cu colita severa este necesara pruden.a in efectuarea acestor investiga.ii, la care
examenul baritat ci golirea prealabila a intestinului pot determina agravarea bolii ci pot precipita
dilatarea toxica a colonului. Colonoscopia fibrooptica este de mare ajutor in diagnos ticul bolilor
inflamatorii ale colonului. Astfel, ariile situate dincolo de distan.a de investigare a sigmoidoscopului
pot fiacum direct vizualizate ci biopsiate. In faza de evolu.ie precoce a inflama.iei colonice, examenul
endoscopic ci biopsia constituie tehnicile cele mai sensibile pentru demonstrarea afectarii mucoasei.
Leziunile polipoide, stenozele ci zonele neclare la examenul radiologic pot fi definite, de regula,
complet. Examenele colonoscopice ci biopsiile periodice sunt utilizate din ce in ce mai frecvent
pentru supravegherea apari.iei cancerului la pacien.ii cu boli inflamatorii intestinale cu evolu.ie
prelungita (vezi mai jos).
DIAGNOSTIC DIFEREN.IAL
In diagnosticul diferen.ial al BII trebuie luate in considerare multe afec.iuni. Ra.ionamentul va fi
determinat, in mare masura, de manifestarile clinice de debut ale bolii. Atunci cand simptomul de
debut este sangerarea rectala, trebuie luata in considerare o sursa colonica. Deoarece frecvent se
constata prezen.a hemoroizilor, ei trebuie considera.i o sursa poten.iala de hemoragie, pana la
confirmarea prin sigmoidoscopie, colono scopie ci/sau clisma baritata a altor leziuni colonice.
Neoplasmele colonice (carcinoame, polipi adenomatoci) se pot manifesta, de asemenea, prin
sangerare rectala, putand fi diagnosticate, de regula, prin clisma baritata ci biopsie ulterioara sigmoi
doscopica sau colonoscopica. Trebuie reamintit faptul ca neoplasmul malign poate complica colita
ulceroasa cu evolu.ie prelungita. Sangerarea rectala din diverticulii colonici sau malforma.iile
arteriovenoase nu prezinta, de regula, probleme de diagnostic diferen.ial, deoarece sunt absente
modificarile radiologice ci endoscopice de boala inflamatorie intestinala. Proctita de iradiere, care se
poate prezenta ca o arie localizata de colita, constituie o descoperire frecventa dupa iradierea
pelvina. Totuci, debutul poate aparea la perioade diferite dupa iradiere (luni sau ani). Aspectele
caracteristice la sigmoidoscopie cuprind atrofia mucoasei ci telangiectazii, precum ci friabilitateci
mici ulcera.ii. In sindromul Behcet poate aparea o colita uneori nediferen.iabila de colita ulceroasa,
asociata cu ulcera.ii aftoase bucale, uveita ci uretrita. Colita acuta poate fi determinata de o
varietate de agen.i infec.ioci (capitolul 128). Manifestandu-se frecvent prin diaree sanguinolenta,
colita infec.ioasa poate fi greu diferen.iabila de BII la debut, iar cazurile severe pot prezenta o
dilata.ie toxica a colonului simuland megacolonul toxic. Biopsia rectala in colita infec.ioasa arata un
infiltrat marcat cu polimor fonucleare, un edem pronun.at ci cru.area relativa a criptelor, aspecte
care o pot diferen.ia de boala inflamatorie intestinala idiopatica. O enumerare a acestor agen.i este
prezentata in tabelul 286-2. Trebuie remarcat de asemenea ca o exacerbare neexplicata a
simptomelor BII se poate datora unei colite infec.ioase suprapuse. Astfel, in toate cazurile de
exacerbare a BII, trebuie realizate culturi corespunzatoare pentru a depista o infec.ie asociata.
Amibiaza poate debuta cu diaree sanguinolenta ci poate fi nediferen.iabila la sigmoidoscopie de
colita ulceroasa idiopatica. O calatorie recenta in strainatate men.ionata in anamneza sau contactul
cu homosexuali reprezinta indicii importante. Studiile serologice privind amibiaza pot fi utile, cu
toate ca titrurile pozitive indica o infec.ie anterioara, nelocalizata in timp. Deoarece pentru
eradicarea infec.iei este necesar un tratament amibicid specific iar corticoterapia poate fi nociva,
trebuie
facute toate eforturile pentru a exclude acest diagnostic la indivizii suspec.i, pe baza titrurilor
serologice ci a examenului atent al secre.iilor ci biopsiilor colonice. Dizenteria acuta bacilara poate fi
determinata de Shigella ci Salmonella sau Campylobacter, toate diagnosticate ucor prin
coprocultura. Infec.ia cu Yersinia enterocolitica, ce se poate prezenta ca ileita acuta, poate produce,
de asemenea, o colita autolimitata, uneori cu reac.ie granulomatoasa. Agen.ii infec.ioci pot produce
ci o proctita acuta nediferen.iabila de proctita ulceroasa idiopatica. Astfel de infec.ii, frecvent
intalnite la homosexuali, pot fi determinate de infec.ia cu virusul herpes simplex, gonoree,
limfogranulomatoza veneriana (LGV), infec.ia cu citomegalovirusuri, Isospora sau Treponema palli
dum, ca ci de amibiaza. La barba.ii homosexuali, colonii non-LGV de Chlamydia produc o proctita
granulomatoasa foarte asemanatoare bolii Crohn rectale. Colita pseudomembranoasa (colita
asociata antibioterapiei) este determinata de o toxina necrolitica elaborata de Clostridium difficile
care prolifereaza in intestin in anumite condi.ii (vezi capitolul 148). Foarte frecvent, boala apare
dupa antibioterapie, care deterioreaza probabil echilibrul ecologic normal al florei intestinale,
permi.and astfel proliferarea Clostridium difficile. Au fost implicate aproape toate antibioticele, cu
toate ca frecven.a cazurilor legate de utilizarea de vancomicina sau de aminoglicozide este redusa.

7
De cele mai multe ori diareea este abundenta, apoasa, deci in 5% din cazuri apare ci o diaree
sanguinolenta. La sigmoidoscopie se eviden.iaza leziuni caracteristice, multiple, sub forma unor
placi discrete de culoare galbuie, care prezinta la biopsie semne de inflama.ie acuta ci ulcera.ie, cu o
pseudomembrana de fibrina ci material necrotic. Uneori, leziunile pot fi localizate dincolo de zona de
accesibilitate a sigmoidoscopului, fiind necesara colonoscopia. Diagnosticul se ob.ine cel mai bine
prin detectarea toxinei Clostridium difficile in scaun. Tratamentul este direc.ionat ini.ial pe
eradicarea Clostridium difficile din scaun. Vancomicina (250 mg po. x 4/zi timp de 7-14 zile)
constituie tratamentul de elec.ie pentru pacien.ii cu boala severa, iar ameliorarea trebuie sa apara in
decurs de 5 zile. Deoarece tratamentul cu vancomicina este scump, au fost propuse ci tratamente
alternative. Utilizarea metronidazolului (500 mg po. x 4/zi timp de 7-14 zile) s-a demonstrat a fi la fel
de eficienta ca ci a vancomicinei. Bacitracinul (20.000 unita.i x 4/zi timp de 7-14 zile) este destul de
eficient. Dupa toate formele de terapie s-au observat recaderi (15-30% din cazuri), necesitand
reinstituirea antibio terapiei pentru eradicarea microorganismului. Ocazional, cauze infec.ioase de
colita se suprapun pestecolita ulceroasa sau boala Crohn nesuspectate. In acest caz, o data ce
infec.ia acuta s-a remis, simptomatologia ci modificarile inflamatorii ale mucoasei pot persista,
ridicand suspiciunea unei BII asociate. Situa.ii similare pot surveni la pacientul cu BII, care poate
dezvolta rareori o colita pseudomembranoasa. Detectarea toxinei Clostridium difficile in scaun ci
tratamentul consecutiv ajuta la clarificarea acestei situa.ii. Colita ischemica poate produce durere
abdominala ci sangerare rectala, in special la varstnici, putand fi foarte greu de diferen.iat de boala
inflamatorie intestinala, in special de boala Crohn. Datorita unei circula.ii colaterale excelente, rectul
este, de regula, neafectat. Aspectele radiologice sunt deseori caracteristice, eviden.iind edem sau
hemoragie submu coasa („amprente digitale“) care, tipic, dispar spontan in decurs de cateva
saptamani. Precoce in evolu.ia bolii, boala inflamatorie intestinala poate fi greu de diferen.iat de
diareea func.ionala. Prezen.a unor simptome constitu.ionale de tipul extenuarii, febrei, scaderii
ponderale, diareei nocturne, in asocia.ie cu semne de laborator ce indica anemie, viteza de
sedimentare a hematiilor crescuta sau prezen.a sangelui ocult in scaun, trebuie sa alerteze
clinicianul asupra posibilita.ii BII. Similar, identificarea leucocitelor pe frotiul de scaun colorat
sugereaza o cauzainflamatorie a diareei. In toate cazurile, sunt necesare copro culturi ci examene
parazitologice ale scaunului, pentru a excludeagen.ii patogeni bacterieni sau amibiaza. In sindromul
de colon iritabil, sigmoidoscopia, biopsiile rectale ci clisma baritata sunt toate normale. O data
stabilit diagnosticul de BII, diferen.ierea intre colita ulceroasa ci boala Crohn este, de regula,
posibila . In cazul afectarii intestinului sub.ire (enterita regionala), diagnosticul diferen.ial trebuie sa
aiba in vedere boli care se manifesta prin abcese intraabdominale, fistule, ocluzie intestinala ci
malabsorb.ie. Detectarea unei afectari colonice concomitente la pacien.ii cu boala ileala ajuta
deseori la diferen.ierea boliiCrohn de alte afec.iuni ale ileonului. In cazul unei afectari difuze a
jejunului ci ileonului, enterita regionala trebuie diferen.iata de jejunoileita ulcerativa
negranulomatoasa. In aceasta boala, durerea abdominala ci diareea constituie mani festari
predominante, iar scaderea ponderala, malabsorb.ia ci hipoproteinemia tind sa fie mult mai marcate
decat in enterita regionala. Biopsiile intestinului sub.ire arata o leziune mult mai difuza cu vilozita.i
aplatizate (similar celei din sprue celiac), infiltrarea laminei propria ci ulcera.ii mucoase. Limfomul
abdominal poate prezenta de asemenea aspecte radiologice ci clinice greu de diferen.iat de enterita
regionala. Cand sunt prezente, hepatosplenomegalia ci adenopatiile periferice reprezinta indicii
importante, dar deseori boala este limitatala intestin. In astfel de cazuri, pentru stabilirea
diagnosticului histologic definitiv este de obicei necesara laparotomia. In fazele avansate ale ileitei
regionale, cu arii de stenoza ci fistule de drenaj, aceasta poate fi confundata, de asemenea ci cu
infec.ia fungica intestinala cronica de tipul actinomicozei, aspergilozei ci blastomicozei. Aceste
infec.ii sunt frecvent observate la
pacien.ii debilita.i, cu sistem imun compromis. Testele cutanate fungice ci examenul lichidului de
drenaj al fistulelor ci al materialului bioptic pentru granule caracteristice ci fungi, sunt utile in
stabilirea diagnosticului. Tuberculoza intestinala produce leziuni stenotice carac teristice, de regula
la nivelul ileonului terminal, dar frecvent prin contiguitate ci la nivelul cecului ci al colonului
ascendent. Spre deosebire de enterita regionala, ariile de omitere nu sunt comune. Histologic,
inflama.ia granulomatoasa observata in infec.ia cu Mycobacterium tuberculosis poate fi nedife
ren.iabila de enterita regionala; pentru aceasta sunt necesare colora.ii care eviden.iaza bacilii acid-
alcoolo-rezisten.i ci culturi. Din fericire, in .arile vestice tuberculoza intestinala primara este rara in
prezent.
COMPLICA.IILE AFEC.IUNILOR INTESTINALE INFLAMATORII
Complica.iile BII pot fi clasificate in complica.ii locale, care reprezinta efectul direct al inflama.iei
mucoasei ci al efectelor acesteia, ci complica.ii sistemice (tabelul 286-3). Complica.iile locale ale BII
de tipul fistulelor, abceselor ci stenozelor aufost descrise mai sus. In plus, atat colita ulceroasa, cat ci
boala Crohn pot fi complicate de perfora.ie, dilata.ie toxica ci dezvoltarea unui carcinom.

8
PERFORA.IA Perfora.ia intestinala poate aparea in colita ulceroasa severa, deoarece, datorita
ulcera.iilor extinse, peretele intestinal poate deveni extrem de sub.ire. Manifestarile clinice sunt cele
ale peritonitei acute, cu semne de inflama.ie peritoneala ci demonstrarea prezen.ei aerului liber sub
diafragm la radiografiile abdominale simple, efectuate in pozi.ie ortostatica. Acestea reprezinta
indica.ii pentru colectomie imediata. Dilatarea toxica a colonului poate aparea in colita Crohn, insa
este mult mai frecventa in colita ulceroasa. Aceasta compli ca.ie poate fi cel mai bine considerata o
forma severa de colita ulceroasa, care prezinta in plus, dilatarea colonului. Se presupune ca
tonusul neuromuscular al intestinului este afectat de inflama.ia severa determinand dilata.ia.
Utilizarea nejudicioasa a unor agen.i care induc hipomotilitate (codeina, difenoxilat, loperamid,
paregoric, agen.i anticolinergici) pentru tratamentul diareei aparute in cadrul colitei ulceroase, poate
precipita apari.ia acestei complica.ii. Similar, pregatirea cu purgative pentru clisma baritata, ca ci o
hipopotasemie coexis tenta, pot reprezenta factori favorizan.i. Din punct de vedere clinic,
manifestarile colitei severe cuprind febra inalta, tahicardie, deple.ie de volum, dezechilibru
electrolitic ci durere abdominala. La examenul obiectiv, pacientul prezinta o stare toxica, iar
dilatarea colonului poate fi evidenta. Este prezenta sensibilitatea abdominala, iar in cazul in care s-a
produs deja
perfora.ia, apar semne de irita.ie peritoneala. Diareea se poate reduce mult, datorita atoniei
colonice, creand falsa impresie de ameliorare a colitei ulceroase. Radiografiile abdominale simple
eviden.iaza dilatarea colonului cu un diametru colonic ce depacecte 6 cm. In peretele colonului poate
fi prezent aer ci pot sa apara imagini de insule neregulate, de ulcera.ie a mucoasei. Sediul cel mai
frecvent al dilata.iei este colonul transvers, acest lucru fiind probabil o consecin.a a pozi.iei
pacientului, deoarece, daca pacientul se afla in ortostatism, acesta reprezinta segmentul cel mai
inalt al colonului. Aceasta forma de colita constituie o urgen.a medicala reala, fiind asociata unei
mortalita.i ce depacecte 30% in cazul apari.iei perfora.iei. Tratamentul adecvat este abordat mai jos.
CARCINOMUL CI BOALA INFLAMATORIE INTES-TINALA In compara.ie cu popula.ia generala,
persoanele cu boala inflamatorie intestinala cronica prezinta o inciden.a crescuta a carcinoamelor, in
special persoanele cu afectare extinsa a mucoasei (pancolita) ci cele a caror boala evolueaza o
perioada lunga de timp
Complica.ii sistemice ale bolilor intestinale inflamatorii
Complica.ii nutri.ionale ci metabolice Scadere ponderala, scaderea masei musculare, intarzierea
crecterii (la copii)Deficit electrolitic (K+, Ca2+, Mg2+) Hipoalbuminemie (reducerea aportului nutritiv, enteropatie
cu
pierdere de proteine) Anemie (boala cronica, deficit de fier; rareori, in boala Crohn,deficit de fola.i sau vitamina
B12)
Deficit de saruri biliare in afectarea ileala (steatoree ci deficitde vitamine liposolubile; crecterea absorb.iei
oxala.ilor la nivel colonic ducand la calculi renali; crecterea litogenita.iibilei ducand la calculi biliari)
Complica.ii musculoscheletice Artralgii periferice, artritaSpondilita anchilozanta, sacroileitaMiozita
granulomatoasa (rara)Boli hepatobiliare Steatoza hepaticaColelitiazaPericolangita, ciroza biliara
(rara)Colangita sclerozantaCarcinom al canalelor biliareHepatita cronica activa ci ciroza
Complica.ii cutanate ci mucoase Eritem nodosPyoderma gangrenosumStomatita aftoasaBoala Crohn a
mucoasei bucale, gingivale sau vaginale
Complica.ii oftalmologice: Irita, uveita, episclerita
Tromboze venoase ci tromboembolism (hipercoagulabilitate, deshidratare, staza)
Riscul cumulativ de cancer incepe sa creasca dupa 10 ani de la stabilirea diagnosticului. Deci
inciden.a cancerului variaza in func.ie de popula.ia de pacien.i studia.i, inciden.a globala a cancerului
a fost estimata la 0,5-1% dupa o perioada de 10 ani. S-a estimat ca, in cazul pancolitei, inciden.a
cancerului este de 12% la 15 ani, 23% la 20 de ani ci 42% la 24 de ani dupa debutul bolii, cu toate ca
rezultatele ob.inute la nivelul policlinicilor au fost mai mici, sugerand o inciden.a a cancerului
colonului de 10% dupa 26 de ani de evolu.ie. La copii, riscul de cancer crecte mult mai abrupt dupa
primii 10 ani de evolu.ie, reflectand probabil inciden.a mai mare a pancolitei la copii. Pacien.ii cu
proctita ulceroasa (boala limitata la rect) nu prezinta un risc crescut de cancer.
Cancerul intestinului sub.ire sau al colonului aparut in boala Crohn a fost mai pu.in studiat, dar
inciden.a ambelor cancere este crescuta comparativ cu popula.ia generala. Aceasta este totuci mai
mica decat in colita ulceroasa, poate datorita afectarii mai reduse a mucoasei in boala Crohn, fa.a de
colita ulceroasa. Dezvoltarea carcinomului colonic in evolu.ia BII demon streaza diferen.e importante
fa.a de carcinomul aparut lapopula.ia fara colita. In condi.iile prezen.ei colitei, diferitele semne
precoce de alarma ale neoplasmului colonic (sangerare rectala, tulburari de tranzit intestinal) pot fi
deseori dificil de interpretat. La pacien.ii cu colita, distribu.ia carcinoamelor este mult mai uniforma
de-a lungul colonului decat la pacien.ii fara colita; la cei din urma, majoritatea carcinoamelor sunt
rectosigmoidiene, fiind localizate in zona accesibila sigmoidos copului. La pacien.ii cu colita, tumorile
sunt deseori multiple, plate ci infiltrate ci par sa aiba un grad mai mare de malignitate. Exista unele
dovezi care sugereaza ca acest lucru reflecta mai mult varsta mai tanara a celor afecta.i, decat

9
coexisten.a colitei. Al.i factori suplimentari care contribuie la dificultatea diagnosticarii sunt
neregularita.ile mucoasei, ulcera.iile ci pseudopolipii, facand carcinoamele mici dificil de diagnosticat
radiologic sau endoscopic. Au fost facute eforturi pentru dezvoltarea unor metode de screening
eficiente pentru detectarea carcinoamelor dez voltate in cadrul BII. Antigenul carcinoembrionar
(ACE) poate fi crescut nespecific la pacien.ii cu colita ulceroasa, avand de aceea o valoare limitata.
S-a sugerat efectuarea unor clisme baritate ci/sau sigmoidoscopii sau colonoscopii periodice, dar
interpretarea este uneori impiedicata de anoma liile proprii colitei. Efectuarea suplimentara a
biopsiilor de mucoasa colonica poate aduce un ajutor semnificativ. S-a sugerat ini.ial ca, la pacien.ii
cu colita cu risc crescut, poate fi prezenta o leziune precanceroasa generalizata, acectia avand fie un
neoplasm ocult fie dezvoltand ulterior un neoplasm. Studiile efectuate la pacien.ii cu colita cu
evolu.ie prelungita au aratat ca daca era prezenta o displazie severa, cansele prezen.ei
concomitente a unui neoplasm malign sunt de 50% la pacien.ii care au fost supuci ulterior
colectomiei. Aceste observa.ii au fost complicate de faptul ca modificarile displazice au fost
eviden.iate numai in 60% din biopsiile rectale, facand recomandabila colonoscopia cu biopsii
multiple.In plus, la unii pacien.i fara colectomie, displazia nu a fost o descoperire consistenta la
biopsiile ulterioare. Oricum, este prudent ca pacien.ii cu colita ulceroasa cu o evolu.ie de peste 8-10
ani sa fie examina.i periodic, la intervale regulate, prin colonoscopii ci biopsii mucoase multiple. Nu a
fost stabilita frecven.a acestor examinari, recomandarile variind intre 6 luni ci 2 ani. Daca se
identifica o displazie severa, pruden.a recomanda controale la perioade mai mici de 6 luni. Deci
majoritatea clinicienilor nu recomanda colectomia „profilactica“ la pacientul cu colita ulceroasa
veche ci
displazie ucoara sau moderata, prezen.a displaziei severe poate identifica un subgrup de pacien.i
care au deja un carcinom ocult sau un risc crescut de a dezvolta unul. Nu se pot face recomandari
generale pentru acest grup restrans de pacien.i dar, in aceasta situa.ie, mul.i medici recomanda
colectomia.
MANIFESTARI EXTRAINTESTINALE ALE BOLILOR INFLAMATORII
INTESTINALE
Exista o mare varietate de simptome ci semne extraintestinale asociate BII ci care pot apare atat in
colita ulceroasa, cat ci in boala Crohn .Deoarece unele dintre aceste manifestari pot sa nu coincida
sau pot masca boala inflamatorie intestinala subiacenta, pot ridica din acest motiv probleme dificile
privind diagnosticul. Cauza lor nu este de obicei cunoscuta. Manifestarile articulare apar la
aproximativ 25% din pacien.ii cu BII. Acestea pot varia de la artralgii la artrita acuta cu articula.ii
dureroase, tumefiate. Artrita este mono- sau poliarti culara, nedeformanta ci frecvent migratorie.
Genunchii, gleznele ci pumnii sunt articula.iile cel mai frecvent afectate, dar poate fi afectata orice
articula.ie. Lichidul articular, daca este aspirat, eviden.iaza semne de artrita acuta, fara cristale sau
semne de infec.ie. Testele pentru artritele specifice (factor reumatoid, anticorpi antinucleari ci
factorul LE) sunt negative. Tipic, severitate artritei se coreleaza cu activitatea bolii intestinale
subiacente. Rareori, artrita periferica poate preceda cu adevarat simptomele bolii inflamatorii
intestinale. Artrita este observata mai frecvent la pacien.ii cu afectare colonica decat la cei cu
afectare izolata a intestinului sub.ire (enterita regionala).
Spre deosebire de aceasta, artrita centrala sau spondilita anchilozanta asociata BII nu este corelata
cu activitatea bolii intestinale subiacente. Ea poate preceda cu ani de zile boala intestinala ci poate
persista dupa remisiunea chirurgicala sau medicala a BII. Simptomele constau in durere ci rigiditate
ucoara la nivelul coloanei vertebrale ci eventual limitarea miccarilor. Poate asocia de asemenea ci
sacroileita. Examenul radiologic eviden.iaza, de regula, modificari caracteristice. Spre deosebire de
artrita periferica, in spondilita anchilozanta exista o asociere marcata a antigenului HLA B27,
indiferent de prezen.a sau absen.ei BII. Ca ci in cazul artritei periferice, manifestarile cutanate apar
mai frecvent in cazul afectarii colonice. Acestea apar la aproximativ 15% din pacien.i ci severitatea
lor se coreleaza cu activitatea bolii intestinale subiacente. Poate fi observat eritem nodos, ce se
vindeca fara cicatrizare. Pyoderma gangre nosum, o leziune ulceroasa aparand, de regula, la nivelul
trunchiului, este relativ nedureroasa ci se poate vindeca inso.ita de cicatrizare. Rareori, leziunea
poate persista chiar ci dupa colectomia pentru colita ulceroasa. Ulcerele aftoase se aseamana cu
„ulcera.iile dureroase“ ale cavita.ii bucale, fiind prezente, in perioadele de boala activa, la
aproximativ 5-10% dintre pacien.i, intrand ulterior in rezolu.ie. Cauza acestora este necunoscuta,
tratamentul fiind simptomatic. Manifestarile oftalmologice de tipul episcleritei, iritei recurente ci
uveitei apar la aproximativ 5% din pacien.i ci pot constitui o manifestaresevera a bolii. In general,
activitatea lor evolueaza paralel cu cea a bolii intestinale, dar ele pot raspunde brusc atunci cand se
executa colectomia, pentru alte indica.ii. Tulburarile func.ionale ale ficatului sunt frecvente in BII. In
formele severe, la pacien.ii malnutri.i, tulburarile ucoare ale aminotransferazelor serice ci fosfatazei
alcaline apar deseori ci constituie un indiciu al hepatitei focale nespecifice sau al infiltra.iei grasoase

10
a ficatului. Factorii ce favorizeaza infiltra.ia grasa a ficatului in forma grava a bolii sunt nutri.ia
inadecvata, asociata uneori cu terapia cu steroizi. Leziunea nu este invaziva ci se remite odata cu
boala. Pericolangita este caracterizata histologic prin inflama.ia tractului portal, proliferarea ductelor
biliare ci inele fibrotice in jurul ductelor biliare. Unii specialicti afirma ca aceasta afec.iune reprezinta
forma intrahepatica a colangitei sclerozante. Foarte des , leziunea este clinic inaparenta, singura sa
manifestare fiind nivelul
crescut al fosfatazei alkaline serice. De obicei nu evolueaza ci nu necesita terapie. Rareoripoate
evolua spre
ciroza biliara sau ciroza postnecrotica. In cazuri rare, pacien.ii cu BII pot dezvolta colangita
sclerozanta (capitolul 302), o inflama.ie cronica cu etiologie necunoscuta, interesand ductele biliare
intra- ci extrahepatice, care pot produce diverse tipuri de obstruc.ie biliara extrahepatica.
Administrarea de corticosteroizi
ci imunosupresive nu este eficienta. Numai uneori boala recidiveaza dupa colectomie ci nu trebuie
sa constituie singura indica.ie pentru colectomie. Colangiocarcinomul cu localizare in tractul biliar
extrahepatic are o inciden.a
crescuta la pacien.ii cu colita ulceroasa cronica, in special cei cu colangita sclerozanta. Acecti
pacien.i vor prezenta obstruc.ie a cailor biliare extrahepatice, care trebuie diferen.iata de colangita
sclerozanta. In cele din urma, hepatita
autoimuna cronica activa, care poate progresa spre ciroza, poate aparea in BII, deci rela.ia dintre
cele doua afec.iuni nu este cunoscuta. Nu exista suficiente dovezi care sa demonstreze ca evolu.ia
acestei afec.iuni hepatice ar fi influen.ata de colectomie.
TRATAMENT
Tratamentul colitei ulceroase ci al bolii Crohn se bazeaza pe anumite principii terapeutice comune.
Tratamentul ini.ial al tuturor formelor de BII necomplicata este in primul rand medicamentos, iar
principiile terapiei medicamentoase sunt similare in cele doua tipuri de afec.iuni. Tratamentul
chirurgical este rezervat
pentru cazurile cu (1) complica.ii specifice ci (2) lipsa de raspuns la tratament. Exista totuci diferen.e
semnificative in ce privecte abordarea pacientului cu colita ulceroasa ci a celui cu boala Crohn.
Raspunsul la terapia medicamentoasa poate sa difere, complica.iile difera adesea ci prognosticul
dupa terapia chirurgicala nu este acelaci.
Colita ulceroasa
TERAPIE MEDICALA Odata ce diagnos ticul a fost stabilit, trebuie evaluata severitatea bolii. Forma ucoara
de colita ulceroasa, inclusive proctita ulceroasa, poate fi tratata de regula ambulator. Trebuie
remarcat ca, in anumite cazuri, afec.iunea, deci limitata la nivelul rectului, poate fi severa. Starea
pacientului se poate inrauta.i brusc, deci gravitatea crizelor nu este anun.ata de debutul insidios.
Scopul terapiei este controlul procesului inflamator
ci compensarea pierderilor nutri.ionale. Corectarea echilibrului hidroelectrolitic prin perfuzii cu lichide
ci electroli.i ofera de obicei o anumita ameliorare. Transfuziile de sange pot fi necesare, in special
atunci cand are loc o sangerare continua. Agen.ii care controleaza diareea (difenoxilat, loperamid,
codeina, anticolinergice) trebuie folosi.i cu maxima pruden.a, pentru a nu induce dilata.ia colonica ci
megacolonul toxic. Decizia de a institui alimenta.ia parenterala trebuie sa fie determinata de starea
nutri.ionala a pacientului ci cand se
anticipeaza o evolu.ie de lungadurata a bolii. In formele severe, chiar lichidele limpezi administrate
pe cale orala pot stimula activitatea colonului, de aceea se recomanda adesea suspendarea
alimentarii orale.In acest stadiu, alimenta.ia intravenoasa periferica sau centrala este utilizata
temporar, ca terapie de substitu.ie (vezi capitolul 78). Deci nu exista nici o dovada ca alimenta.ia
parenterala este eficienta ca terapie primara, aceasta este
o componenta importanta a planului terapeutic. In formele mai pu.in severe, cand pacien.ii tolereaza
administrarea orala de lichide, dietele fluide (lichidiene) se pot dovedi de mare ajutor, crescand
aportul de principii nutritive ele mentare cu un volum minim de materii fecale. Principalele
medicamente folosite in terapia colitei ulceroase sunt
antiinflamatoarele, sulfasalazina – sau Azulfidina – ci glucocorticoizii. Sulfasalazina este o combina.ie
de sulfapi ridina (o sulfonamida) ci acid 5-aminosalicilic. Nu se absoarbe in stomac ci jejun, ajunge in
ileon ci colon unde
este scindata de bacterii in par.ile componente. Sulfapiridina eliberata este eficient absorbita ci
excretata masiv in urina, iar salicilatul liber – componentul activ – ramane masiv in colon ci e
excretat in scaun. Se presupune ca salicilatul ici exercitaac.iunea prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor. In timp ce majoritatea medicilor recunosc rolul sulfasalazinei in profilaxia
recidivelor colitei ulceroase, este mai pu.in cunoscut faptul ca acest agent este benefic in
tratamentul colitei ulceroase acute in formele ucoare ci moderate. Sunt recoman date doze

11
terapeutice de 4-6 g/zi. Doza ini.iala este de 500 mg x 2/zi ci se crecte treptat, zilnic sau la doua zile
cu 1 g,
pana la atingerea dozei terapeutice. Preparatele topice de 5-aminosalicilat (mesalazina) administrate
sub forma de clisma sunt eficiente in controlul proctocolitei distale. Alte forme de prezentare ale
acidului 5-aminosalicilic, orale
sau rectale ci modul lor de administrare sunt prezentate in tabelul 286-4. In formele severe in care
pacientul nu tolereaza medica.ia orala ci se dorecte adesea un efect rapid, se incepe tratamentul cu
glucocorticoizi. ACTH-ul este la fel de eficient in aceleaci doze ci administrat pe aceleaci cai, dar
majoritatea medicilor il recomanda mai rar. Alegerea .ine de preferin.a individuala;de obicei, se
incepe cu prednison – 45-60 mg/zi, per os. In formele severe, administrarea parentala a
corticosteroizilor (exemplu prednisolon 45-60 mg/zi iv.) este de preferat, pentru a evita
incertitudinea absorb.iei orale. Ameliorarea starii pacientului survine de obicei in 7-10 zile, cu
reducerea frebrei, revenirea apetitului ci incetarea scaunelor cu sange. Dupa o imbunata.ire ini.iala a
starii generale se poate relua alimentarea orala, cu alimente sarace in fibre; in acest moment, doza
de steroizi poate fi redusa treptat.
Principiul de baza este ca odata ce starea generala a pacientului s-a ameliorat, nu exista nici o
dovada ca administrarea de steroizi influen.eaza favorabil evolu.ia ulterioara a bolii sau ca are un rol
in profilaxia recuren.elor. In practica, terapia steroidica poate fi redusa treptat sau intrerupta 2-3 luni
dupa incheierea tratamentului. La unii pacien.i (10-15%) eforturile de a elimina complet steroizii se
pot asocia cu recaderi ci pot fi necesare doze de intre.inere mici pana la moderate de steroizi (10-15
mg prednison/zi) pentru a inhiba activitatea bolii. Nu
trebuie facuta confuzia cu administrarea profilactica de steroizi la pacien.ii la care se inregistreaza
remisiuni ale bolii ci reprezinta mai degraba un tratament al unei forme de boala care nu raspunde
complet. O data ce in stadiul acut pacientul reia alimenta.ia orala, trebuie adaugata in tratament
sulfasalazina, dupa cum s-a aratat anterior, intr-o doza de 2 g/zi. Studii recente au demonstrat ca
aceasta doza, administrata ca doza de intre.inere la pacien.ii cu colita ulceroasa, este eficienta in
scaderea frecven.ei recidivelor ci trebuie continuata ci dupa intreruperea
tratamentului cu glucocorticoizi. Din pacate, pacien.ii cu deficit de glucozo-6 fosfat-dehidrogenaza
sau cei care prezinta reac.ii alergice severe la gruparea sulfamidica nu pot fi men.inu.i cu aceasta
terapie. Pacien.ii care prezinta intoleran.a (cefalee, grea.a) sau reac.ii alergice ori erup.ii cutanate
pot inlocui sulfasalazina cu unul dintre preparatele orale care con.in acid 5-amino salicilic, prezentate
in tabelul 286-4. Clismele cu mesalazina sunt eficiente ca terapii topice pentru colita ulceroasa
distala ci sunt necesare pentru men .inerea remisiunii. Rolul imunosupresoarelor (de exemplu
azatioprina) in colita ulceroasa nu este pe deplin elucidat. Administrate ca agen.i unici in colita
ulceroasa, se dovedesc ineficiente. Terapia cu imunosupresoare poate fi instituita, totuci, in doze de
1,5-2 mg/kg corp cand glucocorticoizii se dovedesc ineficien.i sau cand este necesara o doza foarte
mare de steroizi pentru a reduce inflama.ia. Se recomanda monitor rizarea hemogramei ci
observarea atenta pentru prevenirea infec.iilor. Introducerea azatioprinei in tratament poate avea de
asemenea un rol redus in scaderea dozei de steroizi la pacien.ii cu colita ulceroasa cronica, la care
trebuie men.inut tratamentul cu glucocorticoizi pentru a controla activitatea bolii. Ciclosporina (4
mg/kg pe zi), un puternic agent imunosupresor, este eficace in special in formele severe, producand
ameliorari clare la pacien.ii care altfel ar necesita colectomie. Megacolonul toxic este complica.ia
majora a colitei ulceroase severe care necesita interven.ie urgenta ci tratament intensiv, precum ci
un control interdisciplinar – internist sau gastroen terolog ci chirurg. Odata stability diagnosticul, se
recomanda administrarea de fluide iv., corectarea echilibrului hidro electrolitic ci transfuzii de sange.
Mul.i medici recomanda antibioterapia cu antibiotice cu spectru larg (dupa efectuarea
corespunzatoare a antibiogramei)
deoarece exista teama de perfora.ie ci o mare probabilitate de a se produce bacteriemie ci perfora.ie
oculta. Alimenta.ia orala este suspendata ci se monteaza sonda nazogastrica. De asemenea, se
incepe administrarea iv. de corticosteroizi. Stabilizarea starii generale se produce in 24-48 ore, dupa
parerea majorita.ii medicilor. Daca in acest timp nu au aparut semne de evolu.ie pozitiva ci
perfora.ia pare iminenta, se face de urgen.a colectomia. Uneori, prin tratamentul medicamentos
adecvat se pot ob.ine unele rezultate cu evitarea colectomiei, dar acest procedeu este riscant ci
pune in pericol via.a pacientului, rata mortalita.ii crescand marcat daca apare perfora.ie ci atingand
aproximativ 50% in cazurile in care colectomia se efectueaza ulterior. La celalalt capat al spectrului
se afla pacien.ii cu forme ucoare de colita ulceroasa, limitata la rect sau rectosigmoid. Terapia se
incepe cu sulfasalazina, 0,5-1 g de 4 ori pe zi, dupa masa. Alternativ, la pacien.ii ce prezinta alergie
la grupari sulfat, se instituie clismele cu 5-aminosalicilat sau preparatele orale cu 5-aminosalicilat.
Daca simptomele rectale, cum ar fi tenesmele, sunt foarte intense, steroizii topici sub forma de
clisma pot produce imbunata.iri substan.iale. Echivalentul a 100 mg hidrocortizon (20 mg prednison)
se dilueaza in 60-100 ml de ser fiziologic ci se administreaza in clisma inainte de culcare. Uneori,

12
pacien.ii cu tenesme severe tolereaza mai bine steroizii prepara.i sub forma de spuma. Clismele de
reten.ie s-a demonstrat ca elibereaza substan.a activa pe toata lungimea colonului descendent, iar
absorb.ia steroizilor este redusa (10-20% pana in colonul descendent). Daca se recomanda pentru
control doze crescute de steroizi administra.i rectal, este preferabil sa se administreze
oral prednison in doze moderate (20 mg/zi po.)
PSIHOTERAPIA Increderea ci in.elegerea reciproca, precum ci compasiunea ci aten.ia acordate de medic
sunt esen.iale in terapia oricarei boli cronice ci in special in tratamentul de durata al pacien.ilor cu
BII. Deseori, pacien.ii sunt adul.i tineri ci inteligen.i, refractari fa.a de o boala care ii afecteaza in cei
mai productivi ani. Medicul ii poate totuci convinge, printr-o participare viguroasa, sa duca o via.a
normala ci productiva pe cat posibil. Asisten.a psihiatrica poate fi necesara mai mult la cei cu BII
cronica, in formele grave de depresie survenite la copii, adolescen.i ci varstnici, in special in cazurile
in care se recomanda colectomia – atat in etapa preoperatorie, cat ci postoperator.
GRAVIDITATEA CI COLITA ULCEROASA
Majoritatea medicilor se tem de implica.ile sarcinii asupra colitei ulceroase, dar prognosticul bolii
este excelent, atat pentru gravida, cat cipentru fat. In general sarcina nu este amenin.ata de colita
ca boala subiacenta, neinregistrandu-se crecterea ratei mortali ta.ii infantile sau a nacterilor
premature fa.a de popula.ia generala. Cand pacientele cu colita inactiva raman insarcinate, la
aproximativ 50% se inregistreaza o exacerbare a bolii, cu o crectere a frecven.ei crizelor in timpul
primului trimestru sau post-partum. Terapia este mult asemanatoare celei administrate celorlal.i
pacien.i. Sulfasalazina este recomandata in formele ucoare ci moderate. Nu exista dovezi ca acest
medicament ar induce malforma.ii fetale sau ca ar produce alte tulburari fatului. Femeile care sufera
de colita inactiva ci se afla sub tratament cu sulfasalazina cand raman insarcinate pot continua
tratamentul, pentru a proteja mama de o recadere a bolii in perioada post-partum. Atat sulfasalazina
cat ci 5-amino salicilatul pot fi administrate pe perioada alaptarii. Cortico steroizii se administreaza in
aceleaci doze ci cu aceleaci indica.ii ca inainte de sarcina. Imunosupresoarele trebuie, totuci, evitate
in timpul sarcinii. O abordare terapeutica similara este valabila ci in cazul tratarii bolii Crohn in
timpul sarcinii.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Aproximativ 20-25% din pa cien.ii cu colita ulceroasa necesita colectomie in cursul evolu.iei bolii lor.
O indica.ie majora pentru colectomie este lipsa de raspuns la tratamentul medicamentos intensiv.
Acest grup include pacien.ii la care nu se inregistreaza ameliorare dupa 7-10 zile de terapie medicala
optima, chiar daca nu prezinta semne de dilata.ie colonica. Febra, diareea sanguinolenta ci starea de
oboseala accentuata pot persista ci necesita a se
lua in considerare colectomia de semielec.ie. Colectomia de elec.ie este rezervata pacien.ilor a caror
boala ramane cronic activa ci necesita tratament continuu cu cortico steroizi. La acecti pacien.i
exista riscul de a dezvolta compli ca.iile secundare corticoterapiei permanente. Dupa colectomie,
acecti pacien.i ici recapata in general energia ci ici recactiga greutatea pe care au avut-o inainte de
imbolnavire. Dupa cum s-a aratat, pacien.ii cu colita cronica prezinta un risc ridicat de a dezvolta
cancer colonic. Majoritatea specialictilor nu recomanda colectomia profilactica la pacien.ii cu boala
pu.in activa, dar displazia pronun.ata la biopsia colonoscopica realizata ca parte a unui program de
investigare, ar trebui sa-i determine pe medici sa recomande colectomia. Decizia de a indica
colectomia in afara situa.iilor de urgen.a este dificila, atat pentru medic, cat ci pentru pacient. Mul.i
pacien.i este firesc sa fie refactari la ideea colectomiei ci nu se pot obicnui cu ideea de a trai
permanent cu o ileostoma.In majoritatea centrelor din oracele mari din S.U.A. exista grupuri
specializate care viziteaza pacien.ii inainte de
opera.ie ci le raspund la o serie de intrebari practice legate de ileostoma. De asemenea, este indicat
sa se apeleze la o asistenta compe tenta in ingrijirea ileostomei pentru sfaturi practice legate de
folosirea acesteia.
Procedura chirurgicala standard pentru aproape to.i pacien.ii supuci colectomiei este
proctocolectomia totala cu ileostoma permanenta, dar mai exista cateva alternative care nu sunt de
neglijat. Ileostoma continenta are un rezervor ileal fixat subcutan cu o valva proeminenta pentru
prevenirea refluarii con.inutului ileal. Acesta se colecteaza in rezervor, care se golecte prin
intermediul unui cateter cauciucat. Doar o mica deschizatura este vizibila la exterior, fiind mai
estetica decat clasica ileostoma. Totuci, frecventele probleme datorate scurgerilor ci lipsei de
etanceitate au facut aceasta procedura pu.in atractiva. Exista un mare entuziasm pentru
anastomoza ileo-rectala cu punga ileala interna creata pentru a func.iona ca un rezervor. Aceasta
are de regula rezultate bune, cu continen.a ci 5-7 scaune/zi. Complica.iile cum sunt inflama.ia pungii
ileale ci necesitatea revizuirii chirurgicale sunt maipu.in frecvente decat in ileostoma continenta.
Imbunata.irea tehnicilor a permis anastomoza ileo-anala cu punga interna modelata din intestinul
sub.ire anastomozat la canalul anal. Atunci cand acest procedeu este realizat de chirurgi cu
experien.a, continen.a este excelenta, totuci la 20% din

13
pacien.i apar scurgeri nocturne. Deoarece dupa aceste proceduri anastomotice poate ramane
mucoasa rectala, trebuie realizata proctoscopia de supraveghere a displaziei.
Boala Crohn Tratamentul medical al bolii Crohn este similar in multe privin.e cu cel al colitei
ulceroase. Intr-un studiu multicentric – National Cooperative Crohn’s Disease Study – sulfasalazina s-
a dovedit eficienta in tratamentul bolii colonice active. Glucocorticoizii au dat de asemenea
rezultate, dar nu sunt atat de eficien.i ca atunci cand este afectat intestinul sub.ire. Indica.iile ci
dozele sunt similare cu cele din colita ulceroasa. Deoarece in boala Crohn poate aparea infec.ia
intraabdominala din fistule sau formarea de abcese, corticosteroizii trebuie administra.i cu precau.ie,
iar bolnavul trebuie urmarit indeaproape, pentru ca acectiapot masca semnele starii septice. In
general, boala nu are debut brusc, exploziv, iar dilata.ia toxica ci perfora.ia sunt mai pu.in frecvente
decat in colita ulceroasa. Principiile tratamentului sunt aceleaci. Datorita naturii indolente a bolii,
raspunsul la terapie este adesea mai pu.in complet decat in colita ulceroasa, iar boala tinde sa
progreseze in ciuda aparentei inactivita.i clinice. Poate sa fie mai dificil de ob.inut remisiunea bolii ci
intreruperea tratamentului cu corticosteroizi. Ca ci in colita ulceroasa, studiile au demonstrat ca nu
este necesara continuarea terapiei cu corticosteroizi dupa remisiune, deoarece frecven.a recaderilor
nu este influen.ata de adminis trarea profilactica de corticosteroizi. Din pacate, sulfasalazina nu
scade frecven.a recuren.elor in boala Crohn. Deci raspunsul la terapia atacului ini.ial al colitei Crohn
poate fi satisfacator, mul.i pacien.i continua sa prezinte semne ale bolii active – scadere in greutate,
diaree ci deterio rarea starii generale. Afectarea perianala ci predominant a colonului stang (abcese
perirectale ci formarea de fistule)poate constitui o afec.iune recurenta. Intr-un studiu controlat,
administrarea de metronidazol (20 mg/kg corp/zi – in doze frac.ionate) a dat rezultate bune la unii
pacien.i care prezentau fistule perineale cronice associate cu boala Crohn. Nu este clar daca
medicamentul este activ datorita proprieta.ilor bactericide sau prin alt mecanism. Acest medicament
se poate dovedi eficient in terapia complica.iilor perineale ale bolii Crohn inainte de instituirea
terapiei chirurgicale. La pacien.ii care primesc aceste doze de metronidazol in tratament cronic, un
efect secundar semnificativ este reprezen tat de neuropatia senzoriala periferica ce poate necesita
reducerea dozei sau intreruperea administrarii medicamentului daca simptome le persista. Rolul
imunosupresoarelor a fost mai bine stabilit in ultimii ani; s-a dovedit ca utilizarea 6-mercaptopurinei
sau a azatioprinei (1,5-2 mg/kg corp) scade activitatea bolii, determina inchiderea fistulelor sau le
face mai pu.in active, permite scaderea dozei de cortico steroizi ci reduce rata recidivelor daca sunt
folosite ca tratament de intre.inere. Adeseori se ob.in rezultate benefice prin adaugarea acestor
medicamente la o doza maximala ci la pacien.ii care nu raspund la alta terapie. Raspunsul la
tratament poate aparea insa dupa 3-4 luni. Tratamentul bolii Crohn ce afecteaza intestinul sub.ire
(enterita regionala) este similar cu cel din boala Crohn colonica, dar, dupa cum s-a men.ionat, la
mul.i pacien.i coexista afectarea intestinului sub.ire ci a colonului. Exista oricum cateva remarci
suplimentare pertinente. Ocluzia intestinala este o complica.ie frecventa, cu interesarea ileonului.
Ini.ial, ea poate fi secundara inflama.iei acute ci poate raspunde la corticosteroizi. Terapia cu steroizi
devine mai pu.in eficienta odata cu interesarea recurenta ci
dezvoltarea fibrozei ci poate fi necesara interven.ia chirurgicala. Problemele de nutri.ie adesea sunt
mai severe in cazul afectarii intestinului sub.ire decat in cazul afectarii izolate a colonului. La natura
catabolica generala a bolii se adauga faptul ca suprafa.a de absorb.ie este redusa, fie din cauza
interven.iei chirurgicale, fie din cauza interesarii
unor mari por.iuni de intestin. Progresele realizate de tehnica alimentarii parenterale au facut
posibila men.inerea aportului zilnic de calorii prin administrare intravenoasa, aceasta forma de
alimentare putand fi men.inuta timp de saptamani sau luni (vezi capitolul 78). Alimenta.ia
parenterala este din ce in ce mai frecvent folosita in formele
severe, ca mijloc de punere a tractului digestiv „in repaus“ ci pentru pregatirea preoperatorie a
pacien.ilor malnutri.i. Totuci boala recidiveaza frecvent la reluarea alimenta.iei orale. Cel mai
adesea, alimenta.ia parenterala prelungita, la domiciliu, poate fi necesara cand nu se poate institui
alimenta.ia orala ci la copiii ce prezinta tulburari severe de
crectere asociate cu boala Crohn. Uneori este posibila alimenta.ia parenterala asociata cu o dieta
suplimentara, orala, pentru imbunata.irea starii nutri.ionale a pacientului. La pacien.ii care prezinta
afectarea intinsa a intestinului sub.ire ci la cei care prezinta sindromul de intestin scurt (consecutiv
rezec.iei chirurgicale) este necesara administrarea suplimentara de electroli.i, minerale ci vitamine.
Ileita sau rezec.ia extinsa se pot asocia cu diareea indusa de absorb.ia diminuata de saruri biliare.
Pentru normalizarea scaunelor se poate institui tratamentul cu colestiramina ci trigliceride cu lan.
mediu pot fi necesare pentru a reduce malabsorb.ia lipidelor (vezi capitolul 285). Pacien.ilor cu
stenoza pe anumite por.iuni de intestin li se recomanda o dieta saraca in fibre. Dieta fara lactoza se
instituie la pacien.ii cu deficit de lactaza. Alte modificari in dieta nu s-au dovedit a avea un rol
important in evolu.ia bolii. Pacien.ii vor fi incuraja.i sa consume o dieta hranitoare ci apetisanta la
libera lor alegere. Tratamentul chirurgical este in general rezervat pentru complica.iile bolii Crohn, ci

14
nu ca forma primara de terapie. Spre deosebire de pacien.ii cu colita ulceroasa, mai mul.i dintre cei
care sufera de enteropatia Crohn cronica necesita interven.ie chirurgicala. Circa 70% necesita cel
pu.in o data in cursul bolii tratament chirurgical. Deci fiecare caz poate necesita o alta abordare,
opera.ia este indicata: (1) pentru ingustarile sau ocluziile i ntestinale ci stenozele persistente sau
fixe, (2) pentru formarea fistulelor simptomatice la nivelul vezicii urinare, vaginului sau pielii, (3)
pentru fistulele anale persistente ci abcesele perianale ci (4) pentru abcesele intraabdominale,
dilata.ia toxica a colonului sau perfora.ie. Spre deosebire de colita ulceroasa, in care colectomia este
curativa, in boala Crohn, rezec.ia chirurgicala a intestinului sub.ire sau gros este urmata de o rata
ridicata de recuren.a. Cand se practica rezec.ia segmentelor intestinului sub.ire sau ale ileonului ci
reanastomoza, la 50-75% din pacien.i recuren.ele apar adesea in 5 ani, invariabil proximal de locul
anastomozei. Cand se practica o colectomie totala cu ileostomie in enteropatia Crohn colonica, fara
afectarea semnificativa a intestinului sub.ire, rata de recuren.a este mai scazuta, aproximativ 10-
30%. In ciuda acestor recuren.e, la majoritatea pacien.ilor nu apare sindromul de intestin scurt ci la
majoritatea pacien.ilor simptomele se amelioreaza semnificativ. Datorita recuren.elor bolii, mul.i
medici ezita sa recomande tratamentul chirurgical, cu excep.ia cazurilor indicate mai sus. Alternativ,
opera.ia poate fi indicata la pacien.ii cu boala activa persistenta care necesita men.inerea cronica a
unei terapii cu doze inacceptabil de mari de glucocorticoizi. Cum pacien.ii cu colita Crohn fara
interesare majora a intestinului sub.ire au o rata scazuta a recuren.elor, astfel de recuren.e nu sunt
debilitante. Cand boala afecteaza extensiv intenstinul sub.ire, tratamentul chirurgical poate sa nu fie
posibil ci trebuie rezervat numai complica.iilor specifice ale bolii. La copii, tratamentul bolii Crohn
prezinta probleme deose bite, datorita faptului ca aceasta afec.iune determina intarzierea crecterii
(in cazul bolii active). Pe langa utilizarea tratamentului medicamentos conven.ional, se recomanda
terapie nutri tiva intensa ci utilizarea judicioasa a tratamentului chirurgical.
PROGNOSTIC
In general, prognosticul BII s-a imbunata.it dupa introducerea tratamentului cu sulfasalazina ci
corticosteroizi, precum ci dupainstituirea alimenta.iei parenterale. In colita ulceroasa acuta aceste
mijloace terapeutice pot produce remisiunea la circa 90% din pacien.i. Rata mortalita.ii consecutive
atacului ini.ial este sub 5%. Factorii care inrauta.esc prognosticul ci cresc rata mortalita.ii sunt
afectarea generalizata a intregului colon, debutul bolii dupa varsta de 60 de ani ci megacolonul
toxic. Prognosticul pe termen lung pentru colita ulceroasa cronica este mai dificil de precizat,
datorita naturii variabile ci intermi tente a bolii ci progreselor in terapie. Colita ce intereseaza colonul
stang ci proctita ulceroasa au un prognostic foarte favorabil ci probabil nu cauzeaza nici o crectere a
ratei mortalita.ii; in mod similar, prognosticul pe termen lung al colitei extensive s-a imbunata.it
considerabil. Studii mai vechi sugerau un prognostic nefavorabil pentru colita generalizata, cu o rata
de supravie.uire de sub 50% la 15 ani
de la debutul bolii. Totuci, studii mai recente arata o rata de mortalitate la 10 ani de 5-10% din
pacien.ii cu atac sever la debut (cu excep.ia megacolonului toxic). La aproximativ 75% apar recidive
ci 20-25% necesita colectomie. Problema dezvoltarii carcinomului in colita ulceroasa cronica cu
evolu.ie indelungata este impor tanta in determinarea prognosticului pe termen lung. Colono scopia
efectuata periodic ci biopsiile se recomanda pentru detectarea displaziilor ci selec.ionarea cazurilor
cu risc crescut, ce necesita colectomie. Prognosticul pentru boala Crohn este mai rezervat decat in
colita ulceroasa, excep.ie facand enterita regionala acuta depistata adesea in timpul unei
laparotomii la pacien.ii suspec.i de apendicita. Aceasta are un prognostic excelent. Mai mult de 2/3
din acecti pacien.i nu prezinta semne clinice de enterita regionala, iar forma acuta de ileita se poate
datora infec.iei cu Yersinia (vezi mai sus). In majoritatea acestor situa.ii se recomanda un tratament
conservator, nefiind recomandata rezec.ia chirurgicala. La majoritatea pacien.ilor cu boala Crohn
evolu.ia este cronica ci intermitenta, indiferent de segmentul interesat. Boala raspunde din ce in ce
mai pu.in la tratamentul medicamentos, odata cu trecerea timpului 2/3 din pacien.i dezvoltand
complica.ii ce necesita tratament chirurgical la un anumit moment al evolu.iei. Spre deosebire de
colita ulceroasa, la care mortalitatea este mai mare in faza ini.iala a bolii, in boala Crohn rata
mortalita.ii crecte cu durata bolii ci este in jur de 5-10%. Majoritatea cauzelor ce duc la exitus sunt
complica.iile, in special peritonita ci septicemia. Aca cum am aratat mai sus, dupa opera.ie, la
majoritatea pacien.ilor cu boala Crohn se inregistreza recidive ci recaderi. Fara indoiala, terapia
adecvata permite ca majoritatea pacien.ilor cu boala Crohn sa duca o via.a relativ normala ci
productiva.

15