,,ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI”

CREZUL ARTISTIC :

,,… ca să evit arbitrariul de a pretinde că ghicesc ce se întâmplă în cugetele oamenilor , nu e decât o singură soluţie: să nu descriu decât ceea ce văd , ceea ce aud , ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic… Din mine însumi,eu nu pot iesi… Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii,propriile mele imagini . Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi…” ( Noua structură şi opera lui Marcel Proust, Camil Petrescu)

Perspectiva unică socotită de către autor ca singura formulă care proclamă autenticitatea şi sinceritatea în scris face ca mijloacele de caracterizare a personajelor să se realizeze după un alt model decât cel tradiţional prin simplul fapt că personajul narator ,,vede” prin filtrul conştiinţei sale: pentru că personajul care poate fi caracterizat în totalitate este naratorul, unicul, celelalte personaje fiind doar reflecţia subiectivităţii sale, ,,singura realitate este realitatea conştiinţei mele”. N Manolescu sesizeaza că romanele lui Camil Petrescu proclamă,,individualismul radical ” dar şi ,,enigmele menite să nu fie soluţionate”.

Există un singur personaj în romanul lui Camil Petrescu care într-o lungă confesiune reface două experienţe trăite intens : iubirea şi războiul. Personajul feminin , Ela , este,, văzut” doar prin ochii bărbatului care are nevoie, continuu, de certitudini în dragoste.

Nicolae Manolescu afirmă în ,, Arca lui Noe ” : ,, Noi n-o cunoaştem în fond pe Ela decât prin intermediul lui Stefan şi , înainte de a încerca să ne facem o idee corectă despre ea ,trebuie să reuşim sa-l înţelegem pe el.” ,, Nu Ela se schimbă (poate doar superficial, dându-şi arama pe faţă, cum se spune, abia după căsătorie), ci felul în care o vede Ştefan.În acest caz,putem afirma că singurele evenimente veritabile nu sunt acelea <<obiective>>,ci acelea din conştiinţa lui Gheoghidiu .”

Ea El şi absolutul Ceilalţ i
,, Noaptea”
iubirii ,,Noaptea” războiului

Lumea

Stefan Gheorghidiu,personajul narator,este un erou lucid care îsi expune clar concepţiile despre iubire şi moarte, despre femeia iubită : ,,Cei care se iubesc,au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt ”.

A iubi pătimaş înseamnă a gândi profund şi a-i urma pe filosofi, nu întâmplător, eroul este student la Filosofie iar soţia sa,Ela, studentă la Filologie. Femeia este,, monada supremă”adică,, acel punct care reflectă în el toată existenţa universului”.
( Leibniz )

Stefan Gheorghidiu este un învins pentru că s-a înşelat în ceea ce priveşte femeia iubită şi un învingător pentru că şi-a conştientizat eşecul în dragoste, renunţând la ,, tot”, plecând. Pietro Gralla ,eroul din piesa ,, Act veneţian” cu care a fost comparat Stefan Gheorghidiu , rosteşte următoarea replică ,,Falimentul iubirii, dacă iubirea a fost ,este şi falimentul minţii”.
Paradoxal , confesiunea dedicată femeii iubite pune-n centru ,de fapt, trăirile în conştiinţă ale bărbatului într-un monolog în care femeia nu are drept la replică. Cititorul nu o poate descoperi dar, există câteva replici care oferă indicii : ,, Orice s-ar întâmpla cu mine , vreau ca tu sa mă faci femeie. Am suferit prea mult din cauza ta .(…)Poţi să mă goneşti în zorii zilei şi să nu mă mai primeşti niciodată în casa ta .” Ea despre el: ,, Eşti de o sensibilitate imposibilă .” Aceeaşi confesiune îl lasă pe cititor să bănuiască ce cred celelalte personaje despre Ela:familia lui Gheorghidiu , Nae Gheorghidiu , Anişoara ,avocatul Grigoriade .

El,bărbatul, este:
-un intelectual orgolios,pătimaş şi lucid în dragoste dedicat întru totul femeii pe care o iubeşte -un inadaptat într-o lume meschină, incapabilă să-l înţeleagă -,,un filosof într-o lume de neştiutori de carte cinici…” (G. Călinescu ) -,,un spirit speculativ şi oarecum lipsit de simţul realităţii, care are despre femei păreri disproporţionate, fie de adulaţie , fie de dispreţ ,fundamental egoist ,centrând sentimentele pe ego-ul propriu , bănuitor din vanitate cel puţin la fel de mult ca din iubire,mai degrabă senzual decât sentimental ş.a.m.d.”(N.Manolescu) - un erou lucid care îsi expune clar concepţiile despre iubire şi moarte, despre femeia iubită ,îndeajuns de lucid ca să nu aibă pretenţia că deţine adevărul

Ea, femeia ,este aşa cum o vede el:
,, Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic ,aşa ca eul meu, ca mama mea,că ne întâlnisem de la începutul lumii,peste toate devenirile ,amândoi,şi aveam să pierim amândoi .” ,, Cu ochii mari,albaştri,vii ca nişte întrebări de cleştar,cu neastâmpărul trupului tânăr,cu gura necontenit umedă şi fragedă, cu inteligenţă care irumpea, izvorâtă tot atât de mult din inimă cât de sub frunte,era,de altfel un spectacol minunat.” ,,…era această fată un continuu prilej de uimire.Mai întâi prin neistovita bunătate pe care o risipea în jurul ei…” ,,Făcea totul cu pasiune.” ,,Şi ea, care nu urma decât franceza şi româna ,care avea oroare de matematici (…)numai ca să fim împreună , mă însoţea şi asculta acum,o oră pe săptămână ( …) , principiile generale ale calculului diferenţial.”

-un ins hipersensibil în căutare de certitudini pentru că trăieste o singură dată un mare sentiment -gelos şi orgolios trăind într-o continuă stare de incertitudine -,,un mare naiv ” deoarece la început este încântat de frumuseţea şi inteligenţa Elei ,fericit de admiraţia pe care o provoacă tuturor , pentru ca după căsătorie s-o descopere cochetă şi interesată mai mult de petrecerile mondene decât de ,,filozofie în patul conjugal”. Concepţia despre iubire îl reprezintă : ,,Cei care se iubesc,au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.” ,,O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie. Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei .”

,,Eu jucasem totul pe această femeie şi trebuia să trag acum toate consecinţele care se impuneau : desfiinţarea mea ca personalitate.” ,,Dar nu , toate sufletele acestea de carne şi mătase devin prea târziu şi de prisos,bune.” Ochii bărbatului văd mai multe ipostaze ale femeii iubite , de la sensibilitate şi frumuseţe la cochetărie şi superficialitate . Care este adevărata Ela? În roman sunt câteva indicii ,,obiective”care introduc imaginea ,,reală”a femeii (replici în dialogul cu Gheorghidiu sau cu alte personaje ).

Personajul narator în lunga confesiune se autodefineşte în raport cu lumea în care trăieşte şi ,mai ales, cu femeia iubită. Ca mijloc de caracterizare directă este folosită autocaracterizarea şi caracterizarea făcută de alte personaje precum, ,,unchiul Tache”: ,,Ei,Stefane, dacă tată-tău ar fi fost ceva mai strângător, dacă n-ar fi risipit atât…v-ar fi lăsat şi vouă să trăiţi altfel decât trăiţi (…). De altfel ,îi semeni leit.” Nae Gheorghidiu : ,,-N-ai spirit practic …(…).Cu filosofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ăla al dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în afaceri nici o brânză.” Vasilescu Lumânăraru ,,-I-adevărat , domnule Gheorghidiu ,că dumneata ştii atât de multă carte?”…-Eşti un copil ,nu te supăra , domnule Gheorghidiu,că ţi-o spun.” ,,Doamna încă tânără” îl defineşte,,omul cu sensibilitate năzdrăvană” Ela spune ,,Eşti de o sensibilitate imposibilă.”

Ela este caracterizată direct de personajul narator şi de alte personaje precum NaeGheorghidiu: ,, -Cum crezi că se ţine o femeie ca nevastă-ta?Cu ciorapi de sfoară , cum ai ţinut-o până acum?” Anişoara: ,,Zău , e încântătoare… Ia uite ce drăguţă …” Colonelul:,,-Frumoasă femeie ! drept să spun .”

Apar câteva personaje construite într-o formulă balzaciană care contrazic estetica romanului camilpetrescian prin încadrarea într-o tipologie: ,,unchiul Tache” avarul; Nae Gheorghidiu-arivistul , demagogul,politicianul abil. Vasilescu Lumânărarul – milionarul analfabet;

 BIBLIOGRAFIE : Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (vol. II ),Nicolae Manolescu Manual, clasa a X-a, Limba şi literatura română , Marin Iancu ,Andreea Vlădescu, Rodica Lăzărescu

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful