Evolutia deficitului bugetar la nivelul bugetului de

stat si perspectivele acestuia

Pentru a putea vorbi despre deficitul bugetar vom defini conceptul de buget
public.Bugetul public este un instrument complex folosit de catre stat prin care se
proiecteaza si se desfasoara activitatea privind finantele publice.Bugetul public este un
act juridic prin care se prevad si se aproba prin lege veniturile si cheltuielile anuale are
statului sau ale institutiilor publice.In buget, veniturile se inscriu dupa continutul lor
fiscal sau nefiscal si dupa sursa de provenienta in cadrul fiecarei subdiviziuni stabilindu-
se nivelul incasarilor, iar cheltuielile, se inscriu, conform clasificatiei bugetare, dupa
continutul si dupa destinatia pe care o capata, stabilindu-se nivelul acestora.
Conform principiului echilibrului bugetar, bugetul public trebuie sa fie echilibrat:
veniturile sa acopere cheltuielile publice.O abatere de la acest principiu este deficitul
bugetar care este considerat de catre doctrina clasica ca fiind o sursa de pericol ce
poate duce la decaderea statului.
Deficitul bugetar este diferenta dintre cheltuielile publice prea mari si veniturile publice
ordinare, fiscale si nefiscale, mai mici.Fiind aprobat ca o componenta structurala a
bugetului, la partea de cheltuieli, deficitul bugetar reprezinta autorizarea de cheltuieli
superioare veniturilor provenite din impozite si alte prelevari obligatorii.De asemenea
putem afirma ca deficitul bugetar poate fi identificat cu o descoperire a cheltuielilor ce
va fi finantata prin recurgerea la imprumuturi.

Deficitul care se bazeaza pe diferenta dintre suma cheltuielilor publice ocazionate cu
platile prin transferuri si cele pentru cumparare de bunuri si servicii publice si suma
veniturilor fiscale este considerat deficit primar.Daca la acesta se adauga platile de
dobanzi aferente imprumutului de stat, inscrise in buget sub forma de cheltuiala
publica, se obtine deficitul total.


Pactul de Stabilitate si Crestere se inscribe in carul etapei a III-a a Uniunii Economice si
Monetare, care a inceput de la data de 1 ianuarie 1999.Scopul sau este de a garanta ca
statele member vor continua sa depuna eforturi pe linia disciplinei bugetare si dupa
introducerea monedei unice.
Concret, Pactul cuprinde o rezolutie a Consiliului European(adoptata la Amsterdam la 17
iunie 1997) si doua regulamente ale Consiliului de Ministri adoptate la 7 iulie 1997 in
care se precizeaza detaliile tehnice ale Pactului(supravegerea pozitiilor bugetare si
coordonarea politicilor economice, si respective imprementarea procedurii in caz de
deficit excesiv).Pe termen mediu, statele member si-au luat angajamentul de a urmari
obiectivele realizarii unui buget echilibrat sau aproape echilibrat si de a prezenta
Consiliului de Ministri si Comisiei un program de stabilitate pana la data de 1 martie
1999(urmand ca programul sa fie actualizat in fiecare an).In acelasi sens, statele care
nu participa la etapa a III-a a Uniunii Economice si Monetare vor trebui sa intocmeasca
un program de convergenta.
Pactul de stabilitate si Crestere da astfel Consiliului de Ministri posibilitatea de a
sanctiona orice stat membru participant care nu ia masurile adecvate pentru a elimina
deficitul excesiv.Intai, sanctiunile se pot aplica sub forma unui depozit, fara dobanda,
constituit in contul Comunitatii Europene, dare le pot fi transformate in amenda daca
deficitul excesiv nu este corectat in termen de doi ani.Reprezinta un acord intre statele
member, prin are acestea adera la o disciplina speciala in domeniul fiscal si bugetar, ca
parte a obiectivelor lor economice pe termen mediu.
Pactul este construit pe doua aspecte cheie:
1. Un sistem de alarma preventive pentru identificarea si corectarea derapajelor
bugetare inainte ca acestea sa determine depasirea pragului de 3% din PNB
stabilit in Tratat pentru deficitele bugetare.
2. Un set de reguli cu efect descurajator pentru a exercita presiuni asupra statelor
membre, astfel incat acestea sa evite deficitele excesive si sa ia masuri rapide de
corectare a lor in caz ca apar.Sanctiunile se aplica numai statelor participante la
zona Euro si au valori intre 0.2% si 0.5% din PNB, in functie de gradul in care
valoarea de referita 3% este depasita.Aceste sanctiuni se consitituie,initial, in
depozite nepurtatoare de dobanzi, urmand ca, daca in 2 ani situatia nu este
corectata, sa se transforme in amenda.Statele membre din zona Euro se
angajeaza si sa obtina, pe termen mediu, bugete nationale echilibrate sau chiar
excedentare.



Pactul de stabilitate si crestere a fost si ramane una dintre problemele cele mai
controversate ale Ununii Europene in perioada actuala.
Cu toate ca multi analisti avertizasera inca de la vremea respective ca penalitatea era o
absurditate din punct de vedere economic impunnd o povar financiar suplimentar
unui stat aflat deja n jen fiscal, politicienii au decis s menin clauza ca pe o arm
de ultim instan, ca pe o bomb atomic al crei scop nu era att folosirea ct mai
ales intimidarea. Toate acestea se ntmplau ns n a doua jumtate a anilor 90,cnd
puini se ateptau la stagnarea cu care se confrunt astzi marile puteri europene, i
care fac din in ce n ce mai dificil controlul deficitului bugetar.Efectul astazi este ca 10
state au depasit sau sunt pe cale sa depaseasca limita de 3%. ntre ele, cei trei
mari : Frana, Germania i Itali a.
In aceste conditii, in ultimii doi ani au fost aduse tot mai multe critici acestui pact, fapt
ce a dus la initiera unor reforme.
Tari care au incalcat Pactul
In anul 2003, Franta si Germania au decis, sa incalce prevederile Pactului.
In timp ce Comisia Europeana lucra la diverse propuneri de reforma, iar Banca Centrala
Europeana sustinea cu tarie mentinerea pactului in forma initiala, guvernele francez si
german au decis sa ignore regulile.
Avand amandoua deficit care depasise de mult limita impusa, singura cale de iesire din
impas era suspendarea pactului.Si, cu toate reactiile violente ale celorlalte state
membre care se plangeau ca au fost defavorizate in eforturile lor, Pactul de Stabilitate si
crestere a fost trecut in conservare.Pana anul acesta, cand, cu o detasare cel putin
temporala s-au reluat discutiile asupra reformei.De data aceasta, insa cu mai multe
argumente si cu mai multe idei.
Germania sustine ca a fost nedreptatita pentru ca in deficitul bugetar i-au fost adaugate
costurile unificarii, fiind defavorizata in comparatie cu celelalte state membre.
Franta, sustine si ea ca a fost defavorizata deoarece a avut cheltuieli cu securitatea in
diverse zone ale lumii, cheltuieli de cercetare si dezvoltare, in ceea ce priveste educatia
etc. sustinand ca acestea nu pot fi privite ca si cheltuieli ci ca investitii pe termen lung
pentru dezvoltarea economica.


Acest eveniment a avut drept consecinta initierea reformelor in ceea ce priveste Pactul
de Stabilitate si Crestere.Astfel, principalele modificari sunt:
Raman neschimbate cele doua ancore nominale ale Pactului:
Deficit bugetar de max 3% din PIB
Rata a indaroririi de maxim 60% din PIB sunt reperele unei economii
sanatoase

Nu mai sunt insa obligatorii in acest punct al ciclului economic prin care trec
statele Uniunii Europene
Comisia Europeana nu mai sanctioneaza nerespectarea acestor repere cum a
facut-o in trecut cu state ca Portugalia sau Grecia, impotriva carora a declansat
proceduri de amendare, daca depasirea pragului de 3% este temporara si
justificata
Comisia Europeana accepta statelor membre deficite bugetare temporare mai
mari de 3% din PIB, daca acestea se pot justifica cu argumente reale.Printre
argumentele acceptate de Comisia Europeana se Numara necesitatea asigurarii
potentialului de crestere a economiei, costurile ridicate ale reformelor structural,
reforma sistemului de asigurari sociale.
Procedura de stabilire a legalitatii incalcarii deficitului maxim admis va lua in
considerare o serie de principia generale, care urmeaza a fi stabilite de catre
statele membre impreuna cu organismele Uniunii Europene.Aplicarea principiilor
va urmari contrabalansarea dezechilibrelor cauzate de extinderea Uniunii
Europene catre sud-estul continentului.
Tarile vor avea la dispozitie doi ani de zile pentru a corecta deficitele
extedentare.Aceasta perioada poate fi prelungita in cazul producerii unor
evenimente neasteptate, solicitante pentru bugetele nationale.
In perioadele de crestere economica, statele membre vor folosi instrumente fiscal
adecvate, in scopul reducerii deficitelor si datoriilor.
Statele membre au libertatea de a-si stabili obiective pe termen mediu, adaptate
particularitatilor nationale, respectiv tinand cont de potentialul real de crestere
economica, deficit bugetar si gradul de indatorare al economiei.

In cadrul Consiliului European din 22 si 23 martie 2005, ministrii de finante au elaborate
o serie de propuneri in vederea unei mai bune gestionari a Pactului de Stabilitate si
Crestere, acestea fiind adoptate la 27 iunie 2005.
La un an dupa adoptarea Pactului de Stabilitate sei crestere revizuit, in ciuda faptului ca
adeptii practicilor strict financiare nu l-au considerat o solutie ideala, Comisia Europeana
a apreciat ca rezultatele acestui document sunt pozitive.Prin intermediul publicarii
Raportului Finantelor Publice ale Uniunii din 2006, Executivul Uniunii Europene va
examina si implementarea noului Pact.Comisia a scos in evidenta mai multe efecte
pozitive ale revizuirii Pactului de Stabilitate si crestere:
Adoptarea recomandarilor pentru revizuirea politicilor bugetare
Stabilirea pragului de 3% din PIB pentru deficitele bugetare excesive
Extinderea termenelor limita pentru corectarea deficitelor bugetare excesive
Mai multa atentie acordata nivelului datoriei publice
Un dialog economic mai bun intre statele membre, Comisie si Consiliul Ministerial
In concluzie, Pactul de Stabilitate si Crestere este unic prin faptul ca state suverane si-
au luat angajamentul de a adera la un ansamblu de reguli fiscal si un mechanism
multilateral de supraveghere.



Bibliografie:
http://www.scribd.com/doc/25231210/Pactul-de-Stabilitate-Si-Crestere
http://www.constitutiaromaniei.ro/art-138-bugetul-public-national/