You are on page 1of 31

1

PSIHOLOGIE SI PARAPSIHOLOGIE

24.1. Fenomene psihologice paranormale
In prima lectie am afirmat ca psihicul este o realitate de un fel deosebit si ca nu poate fi masurat cu
mare precizie, asa cum se pot masura obiectele materiale. S-a vazut de-a lungul acestui manual ca
existenta fenomenelor psihice (manifestarilor psihice) este observabila in comporta¬mente.
Psihologia studiaza manifestarile psihice, le descrie si incearca sa le explice. Dar poate psihologia sa
explice orice comportament cu aceeasi precizie pe care fizica o are in cazul fenomenelor fizice,
materiale? Raspunsul este categoric, nu.
Analizati exemplul:
Intr-un oras din Germania, o familie a constatat ca, in timpul pranzului, asupra casei lor acoperita cu
tabla, se arunca cu pietre. Terorizati de situatie, au cerut protectia politiei. Politistii au supravegheat
atent locul. Nu vedeau pe nimeni aruncand cu pietre. Dar cei din casa auzeau pietrele pe acoperis si
au cerut sa se rezolve situatia. S-a intensificat paza. S-a observat ca, de flecare data cand casa era
bombardata cu pietre, prin preajma se gasea un baiat de 10-12 ani. El nu lua pietre in mana, dar s-a
gandit sa-l interogheze totusi. Copilul a spus ca se joaca, comandandu-le pietrelor. A fost luat in
studiu de specialisti in fenomene psihologice paranormale. Fenomenul a fost denumit poltergeist
(spirit bataus).
"Para" - "alaturi de" (in greaca clasica); "para" se foloseste ca element de compunere a cuvintelor cu
sensuri ca "in afara de"; "opus; "contrar", "impotriva".
. Fenomene psihologice paranormale sunt acele manifestari psihice care nu pot fi explicate cu
mijloacele stiintifice obisnuite ale psihologiei.

Vom prezenta unele fenomene psihologice paranormale. Trebuie precizat ca manifesta rile psihice
paranormale nu se intalnesc la majoritatea oamenilor ci doar la extrem de putini oameni.
Perceptie extrasenzoriala
Unii oameni (foarte putini) se pare ca au capacitatea de a achizitiona informatie la nivelul
inconstientului fara ca aceasta sa fi trecut mai intai prin perceptia constienta.

Aceasta informatie patrunde apoi in sfera constientului ca "o presimtire"; "un vis; "o viziune sau voce
interioare"" etc. Astfel de fenomene se produc fie in stari. cand constiinta este blocata (de exemplu,
in vis), sau cand constiinta se solicita la un nivel foarte inalt (de exemplu, o intelegere brusca - o
intuitie brusca - insotita de certitudinea adevarului).

2

Premonitia este un fenomen de perceptie extrasenzoriala (prae, "inainte" plus cognoscere, "a
cunoaste").

Cunosti ceva dinainte. Dar nu este vorba de a ajunge pe cale logica sa stii ca evenimentul cutare se va
produce in viitor (de exemplu, dupa ce a nins foarte mult, este de asteptat sa apara inundatii cu
ocazia topirii foarte rapide a zapezii; sau prevederea vremii de catre meteorolog).

Telepatia

Tele, "departe", plus pathe, "simtire" (in greaca clasica).

Telepatia este comunicarea la distanta. Un exemplu ca este posibila comunicarea la distanta intre doi
oameni fara a se folosi vreo forma de limbaj exterior, oral sau scris, este o experienta facuta in casa
lui Einstein in 1915.
Freud a fost rugat sa verifice capacitatea unui receptor telepatic, Wolf Messing. El s-a concentrat si i-
a transmis lui Messing un ordin in gand. Acesta a plecat in baie, de unde s-a intors cu o penseta, si i-a
smuls lui Einstein trei fire din barba. Freud a confirmat executarea corecta a ordinului.

Prieteni care sunt departe unul de altul nu si-au scris de mult. Deodata isi scriu unul altuia in acelasi
timp. Este telepatie? Scrierea scrisorilor in acelasi timp pare foarte neobisnuita celor doi si, de aceea,
povestesc despre ea. Dar sunt mii de prieteni care se gandesc unul la altul si nu-si scriu.
Perceptia extrasenzoriala (E.S.P) este o problema nerezolvata a stiintei, chiar daca s-ar putea sa fie un
fapt intemeiat. Dar pentru aceasta trebuie aduse dovezi de catre specialisti. Datele pot fi usor
falsificate de indivizi care nu au pregatire de psihologi. Nu sunt inca folosite metode de verificare
experimentala a datelor folosindu-se instrumente moderne.

Poate cineva sa indoaie o cheie fara sa puna mana pe ea numai prin simplul
fapt ca vrea acest lucru? Exista indivizi care pot sa influenteze obiectele de la distanta. De exemplu,
un "medium" (o persoana despre care se spune ca este in legatura cu forte dincolo de lumea fizica) a
reusit sa repare ceasuri stricate numai atingandu-le.

Termeni de retinut: fenomen psihologic paranormal, parapsihologie, perceptie extrasenzoriala (E.S.P)
premonitie (precognitie), telepatie, psihokinezie (PK), hipnoza somnambulism.
3

GLOSAR

Algoritm = succesiune finita de operatii elementare (reguli de calcul, sisteme de simboluri si operatori
matematici sau logici, instructiuni, comenzi), bine definite, care constituie o schema de rezolvare.
Derivat din numele lui Muhammed ibn Musa Horezmi, matematician arab din secolul al IX -lea.
Asociationism = o a scoala de gandire in psihologie care explica formarea si manifestarea proceselor
psihice si a insusirilor psihice prin mecanismul asociativ. De exemplu, din asocierea senzatiilor ar
rezulta perceptia.
Autism = Autos este sinele vital. Autentic este doar ce este in mine, ce-i in afara este identic cu ce-i in
mine, deci numai ce-i in mine exista, refuz ce nu-i in mine.
Behaviorism (engl. behaviour "comportament") = curent in gandirea psihologica americana care
porneste de la ideea ca reactiile sunt in functie de stimuli. De aceea este suficient sa se studieze
relatia S-R (Stimul-Raspuns) pentru a explica si intelege comportamentul. Acest curent a adus
contributii importante in teoria invatarii (instruirea programata).
Ereditate (genotip) = totalitatea informatiei genetice, fixata in genele celor 46 de cromozomi,
preluata de descendenti de la ascendenti prin intermediul parintilor.
Ereditate particulara sau diferentiala = ereditatea care deosebeste indivizii dupa genele mostenite pe
linie parentala de la ascendentii familiei.
Euristica = arta investigarii, cautarii si descoperirii prin intermediul gandirii, a cailor de solutionare si a
inventivitatii umane.
Epilepsie = boala a sistemului nervos caracterizata prin crize convulsive intermitente, localizate sau
generalizate, insotite de pierderea cunostintei, halucinatiei si alte tulburari psihice.
Functie simbolica = posibilitatea de a reprezenta un "semnificat" (obiect) cu ajutorul unui
"semnificant" (inlocuitor al obiectului).
Gene = elemente materiale purtatoare de patrimoniu ereditar. Asigura variabilitatea si stabilitatea
de-a lungul generatiilor.
Impulsuri = imbolduri de a actiona. Au mecanism innascut si sunt legate de necesitatea organismului
de a-si mentine starea de echilibru (homeostazie). De exemplu, imboldul de a o lua la fuga din fata
primejdiei, legat de frica. Nu pot fi stapanite.
Inhibitie = diminuare sau oprire a unei functii. Poate avea loc la diverse niveluri, constiente sau
inconstiente.
Mediu (in sena larg) = ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale cu care omul este in
interactiune permanenta.

*
4


Allport, G.W. = psiholog american. Teoria lui pune accent pe "organizarea dinamica" a personalitatii,
pe individualitate si pe unicitatea ei.
Chomaky, Noam (n.1928) = psiholog si lingvist american. Este reprezentant al structuralismului in
lingvistica teoretica, al asa numitei gramatici transformationale generative.

Ebbinghaus, Hermann (1850-1909) = psiholog german. Preocupat de problemele memoriei (si-a facut
experientele pe sine) a scris Despre memorie (1885), continand lucrari. care au facut din el unul
dintre fondatorii psihologiei experimentale.
Fechner, Gustav Theodor (1801-1888) = psiholog german, unul dintre intemeietorii psihologiei
experimentale. A lucrat in domeniul psihologiei senzoriale.
Freud, Sigmund (1856-1939) = doctor psihiatru si psiholog austriac, creatorul teoriei psihanalitice.
Considera ca la originea tulburarilor nevrotice stau dorintele refulate in report cu complexul lui
Oedip, ireconciliabile cu alte dorinte sau cu morala.
Fromm, Erich (1900-1980) = psihanalist american de origine germana. Elementul nou pe care il aduce
se refera la faptul ca structura caracterului individului uman este determinata nu numai de datele
propriei fiinte biologice, ci si de societatea in care traieste, de istoria la care participa.
Jung, Carl Gustav (1875-1961) = psiholog si psihiatru elvetian. A largit notiunea de inconstient de la
"inconstientul personal" (notiune introdusa de Freud) la "inconstientul colectiv" ca sediment al
tuturor experientelor liniei ancestrale si "obarsie a tuturor creatilor umane trecute si viitoare".
Kant, Immanuel (1724-1804) = filozof german, intemeietorul filosofiei clasice germane. A elaborat o
ipoteza cosmologica evolutionista. Sistemul filosofic al lui Kant este idealismul transcendental.
Locke, John (1632-1704) = medic, psiholog si om politic englez, reprezentant al empirismului. in
psihologie s-a situat pe pozitii asociationiste. Locke porneste de la ideea ca la nastere sufletul este o
'tabula rasa" si toate cunostintele umane deriva din experienta senzoriala.
Plaget, Jean = psiholog elvetian. A facut ample cercetari asupra dezvoltarii cunoasterii la copii,
elaborand o teorie originala privind geneza si mecanismele gandirii.
Platon (427 - 347i. Hr) = filozof clasic grec, discipolul lui Socrate. Pe frontispiciul intrarii in gradina lui
Academos unde isi prezenta doctrina filozofica era scrisa "sa intre cine stie geometrie". Cateva dintre
lucrarile lui fundamentale, (Dialogurile): Phaidros (despre frumos), Phaidon (despre bine), Repubilca
(o doctrina a cetatii ideale) in care cei la care predomina ratiunea (filosofii) sunt conducatorii, cei la
care predomina virtutea (inima) sunt aparatorii, iar cei la care predomina partea vegetativa a
corpului sunt meseriasii de orice fel.
Popescu - Neveanu, Paul (1926-1994) = psiholog roman, profesor la Universitatea din Bucuresti. A
elaborat sinteze critice privind curente, idei, autori, in problemele relatiilor dintre aptitudini-atitudini,
dar mai ales in cele ale planurilor inteligentei si creativitatii.
5

Thomdike, Edward-Lee (1874 -1949) = cunoscut psiholog american. A facut experimente privind
inteligenta animala. A stabilit ca exista o mare similitudine intre curba invatarii la oameni si curba lui
Ebbinghaus cu privire la copii.
Zapan, Gheorghe (1897-1976) = psiholog roman, doctor in psihologie si matematica. Contributiile
sale se refera la taxologie (stiinta a organizarii, care se ocupa de factorii de progres si invatarii si
activitatii umane).


Omul intre parapsihologie si psihologie
media: 5.00 din 127 voturi

Probabil ca nici una dintre disciplinele considerate « de frontiera » nu este atat de interconectata cu
atat de multe domenii de activitate ca parapsihologia. De la fizica cuantica, astrofizica,
informationologie, cosmologie si pana la biomedicina, filosofie si teologie, cu greu vom putea gasi un
echivalent domeniu de cercetare ca cel al parapsihologie. « Misterul » este amplificat pe de alta
parte de faptul ca fenomene obiective ce constitue portofoliul sau de investigatii, nu si-au gasit cate
odata o explicatie care sa poata fi furnizata de suma cunostintelor noastre considerate a avea statut
stiintific. Cel mai interesant este faptul ca de cele mai multe ori acestea cu statut stiintific nici nu vor
macar sa incerce a explica anumite lucruri din domeniul paranormalului deoarece exista frica ca
odata explicat un fenomen ar fi posibil si necesar de a rasturna intreaga viziune stiintifica asupra
lumii, lucru care este foarte incomod mai ales cand cu totii ne-am deprins cu o anumita imagine
asupra lumii. Pe langa aceasta un alt risc este ca odata acceptat un lucru fa fi nevoie de a le accepta si
pe toate restul care din acesta decurg. Descoperirile in acest domeniu pot fi foarte periculoase.
Imaginativa ce se poate intampla pe plan global daca s-ar demonstra existenta spiritului. Imediat
dupa aceasta descoperire va trebui explicat si multe alte lucruri legate de acesta , constructie, forma,
materia din care este alcatuit, importanta lui... Iar dupa toate aceste se poate ajunce si la intrebarea,
de unde vine acesta si care este menirea si functia lui. Asa s-ar putea agunge la demonstratia ca
exista viata dupa moarte , lumea spiritelor. Va dati seama ce cataclizm mondial s-ar putea produce in
urma acestor descoperiri? Lumea ar putea scapa de sub control, nedorind sa se mai supuna
politicienilor ci doar numai anumitor legi universale, lumea ar avea alte cerinte fata de ea si de altii
nemaiputand fi atat de usor manipulata. Se va instaura o noua ordine mondiala in care politicienii nu-
si vor mai avea nici un rost poate la fel si banul. Anume din acest motiv S.U.A. anual cheltuie miliarde
de dolari numai pentru intretinerea anumitor mituri convinabile pentru carearea prototipurilor
mintale atat de necesare in manipularea in masa. Pe de alta parte se chieltue alte miliarde de dolari
anual pentru secretizarea altor informatii, descoperiri, inclusiv si din domeniu parapsihologiei. Paleta
cercetarilor parapsihologice este foarte larga. Iata o schema incompleta a gamei de cercetari care se
efectueaza numai in Rusia si in care se fac multe descoperiri anual. Multe din aceste descoperiri sunt
aplicabile si cei de acolo nu ezita sa le aplice deoarece au un teritoriu atat de mare in care este foarte
usor de secretizat orice aplicatie parapsihologica. Sunt zone intregi populate unde este foarte greu de
6

ajuns pentru restul lumii dar nu si pentru specialistii in experimentarea anumitor teorii si mecanizme
care practica toate aceste lucruri pe acele populatii, perfectionandu-se in aceasta meserie.
Fenomenele parapsihologice de care se ocupa parapsihologia se impart in 5 domenii de cercetare.
1.PSIHOBULIE
2.PSIHORARGIE
3.PSI IN LUMEA VEGETALA
4.PSI IN LUMEA ANIMALA
5.MODIFICARI PSIHOBIODINAMICE

.Psihobulia se ocupa de capacitatile si fenomenele din grupa, psi-gama. In aceasta grupa intra doua
mari clase de fenomene ;
.Fenomenele parapsihice
2.Fenomenele parabioinformationale.
In domeniul fenomenelor parapsihice intra;
.telepatie- telebulie telebulia
.precognitie si premonitie criptoscopia-criptomnezia

.retrocognitie si retromonitie hialoscopia
.clarviziunea sihoscopia-psihometria
autoscopia
heteroscopia
psihodiagnoza
paradiagnoza
radiestezia teleradiestezia
teleradiediagnoza
radiediagnoza

.viziune aparitii
7

.criptomnezie hipermnezia- pantomnezia
.regresie
.xenoglosie
.proectii psihice dedublarea
<>
biolocatia.

2.Fenomenele parabioinformationale




. Hiperestezie hiperacuzia
hiperosmia
hipergeuzia
hiperafia
hiperalgezia
cumberlandism
vederea dermo-optica
parestezia
cenestezia.
Fenomenele si capacitatile din grupa psi-kapa se impart in doua mari clase;
1.Fenomene parafizice
2.Fenomene parabiologice.
1. In domeniul fenomenelor parafizice intra urmatoarele clase cu preocuparile lor:
.Psihochinestezie telechinezie
levitatia
8

parasismogenezia
neumografia
litotelergia
.Ideoplastice --------------------- teleplastia
ectoplasma
ectocoloplasma
fantasmogeneza
matrite si mdele goale
emisie filofluidica
materializari (neumane)
. Hiloclastie ---------------------- aporturi
osmogeneza
termogeneza
pirogeneza
pragmagrafia
.Parafonice parafonemie
paramelodii
psihofonii
tiptologie- rapturi
.Paraoptice ----------------------- aure
fotogeneza
efluviografia
psicofotografia
escotografia

.Poltergeist pentru psicobulie
pentru psicografie
9



2.Din fenomenele si capacitatile parabiologice fac parte;
. Biopausia ( Fakirismul) ascetism
asomnie
parabiotermie
paracardism
parapnee
paratanatoza
subfonolalie
Parasomatice ------------------ dermogramie
stigmatizari
hematogramie
pirovazie
biopirogeneza - autocombustie
transfigurarea
lichefierea sangelui
paramumificarea
logurgia
paraterapia.


3.PSI LA LUMEA VEGETALA
Fenomene parabiologice ------ psihokinezia
si vegetalele. fitometarquia
fitotanatoza
fitopsihismul.
10


4.PSI LA LUMEA ANIMALA
. Fenomene parapsihice -------------- EPS la animale
. Fenomene parabiologice psihokinezia parazoolalia
parazoogneza -
pararquia.

5.MODIFICARI PSIHOBIODINAMICE.
Starea psi -alfa

Criptomnezia automatismul psihografia
. Hipnoza, Sofronia biofotogeneza
sintonizare sincronizare
prosopopezia posedarea

Daca noi nu cunoastem prea multe lucruri din sfera acestei stiinte, aceasta inca nu inseamna ca in
aceasta directie nu se fac cercetari foarte ample si costisitoare si ca descoperirile efectuate nu
prezinta interes. Interesul acestor descoperiri care cu siguranta exista sunt chiar de foarte mare
importanta mai ales in era urmatoare care dupa cum stim va fi una informationala. In urmatorii
cativa zeci de ani datorita anume cercetarilor din domeniul parapsihologiei, se va tinde foarte evident
spre controlul partial initial iar cu timpul poate chiar total al mintii omenesti. Viitoarele razboae for fi
psiho -informationale.
Pe de alta parte, implicatiile magore pe care fenomenologia paranormalului o induce in sfera de
preocupari legate in special de domeniul militar si cel al obtinerii informatiilor, face din
parapsihologie o sfera de interes din care serviciile secrete cauta sa extraga cat mai mult beneficiu
Concomitent dezvoltarile pe care parapsihologia le-a adus odata cu constituirea sa ca preocpare
aparte, face ca investigatiile astfel directionate sa conduca la realizarea unor tipuri de arme
neconventionale. Mai mult chiar, solutiile invederate aduc dupa sine posibilitati prin a caror prisma
privind lucrurile constatam ca “razboiul stelelor” apare de pe acum ca un nevinovat joc de copii.
Aceasta deoarece teatrul de operatiuni militare se incearca si pe alocuri se reuseste a se muta partial
sau daca va fi posibil, total, din universul nostru tridimensional in altul cvadridimensional cu care
suntem intricati.
11

Utilizarea metodologiilor paranormale in domeniul obtinerii informatiilor cu caracter secret, face ca
interesul serviciilor secrete fata de aceste metode “exotice” sa fie din ce in ce mai mare.
Competitia accentuata si schimbarile accelerate pretind “inovatii neincetate” - spunea unul dintre
marii viitorologi ai contemporanietatii noastre. Acest aforism pare a avea si o mai mare valoare,
atunci cand este vorba de fortele armate si serviciile secrete. Nici intr-un alt domeniu de activitate
omeneasca, acest lucru nu s-a impus cu atata necesitate, cu asa o mare viteza si interes, absorbind
intregile structuri ale unei activitati desfasurate preponderent in achizitia, prelucratea si utilizarea
bunurilor celui mai de pret astazi - informatia.
Aparent s-ar parea ca pretuirea informatiei, modalitatile ei de manipulare, ar fi aparut odata cu
definirea stiintifica a acesteia de catre Shanon. In realitate, activitatea practica a tuturor civilizatiilor
care s-au dezvoltat pe Terra, a depins si a fost utilizata - chiar daca in conditii empirice - de
informatie. Asa ca nu este exajerat a considera ca cele mai scump platite doua lucruri pe aceasta
lume sunt : stiinta ( adica informatia ) si prostia ( adica lipsa de informatii).
Parapsihologia este o stiinta de frontiera dupa cum afirma altii despre ea si foarte bine deoarece
aceasta inseamna ca aceasta stiinta este intr-un anumit fel pionerul altora. Ceea ce astazi este
considerat fenomene paranormale sau parapsihologie in general, mane va deveni fenomene absolut
normale iar in psihologie va apare o noua subdiviziune sau domeniu care va fi la fel de noua cum este
astazi psihocibernetica sau cum este biopsihologia. Parapsihologia este o stiinta in devenire si are o
evolutie si o istorie la fel de complicata cum a avuto si psihologia, acceptata de unii si total refuzata
de altii. Inca nu demuld desprepsihologie unii oameni consacrati ai stiintei spuneau ca “psihologia
este domeniul de care se ocupa psihologii” Nu cu mult timp in urma grafologia a intrat in domeniile
psihologiei si tot asa peste un timp vor intra si altele precum Fiziognomia, frenologia, poate chiar si
chiromantia. Chiar daca in domeniul grafologiei informatiile sunt inca destul de saracacioase si
incerte, a exclude cu totul acest domeniu din sfera preocuparilor stiintifice ar fi o eroare si de acest
lucru isi dau seama multi oameni ai stiintei. Tot asa va veni randul si altor domenii astazi considerate
inca apartinand domeniului paranormalului. Cand aceste preocupari vor nimeri sub vizorul stiintei,
parapsihologia se va extinte mult mai departe, va ridica alte probleme contradictorii, va avea alte
domenii “pseudostiintifice” care odata cu evolutia constiintei si spiritualitatii omului vor deveni si ele
destul de normale si stiintifice.
Unele domenii ale parapsihologiei tin mai mult de ocultism sau de o anumita forma de religie dar nici
odata nu trebuie sa uitam ca nu mult timp va mai trece cand religia si stiinta din nou se vor uni asa
cum au fost candva si in asa fel religia va deveni stiintifica iar stiinta spirituala. Pana cand insa
datorita despartirii lor religia continue sa fie dogmatica iar stiinta - materialista. Deja astazi apar mari
probleme in a delimita conceptul de materie. Datorita influentelor parapsihologice astazi tot ma mult
se ajunge la concluzia ca si gandul omului este tot o forma al materiei, deoarece poate fi transmis
unei altei persoane (fenomenul de telepatie) fenomen pe deplin acceptat chiar daca inca neelucidat,
neexplicat. Va dati seama cat de multe lucruri va mai trebui sa acceptam dupa ce acest fenomen va fi
explicat pe deplin si cat de multe lucruri va trebui sa studiem in continuare.
Parapsihologia vorbea despre aura omului inca cu foarte mult timp in urma, astazi dupa anumite
cercetari pornite cu greu de catre stiinta pentru ca oamenii de stiinta care numai indrazneau sa
vorbeasca despre cercetarile lor in directia aurei erau cinsiderati aproape nebuni si descalificati din
elita stiintifica, vine si spune ca aura de pilda nu este nimic altceva decat un banal fenomen fizic
12

cunoscut si explicabil. In sfarsir sa reusit ca stiinta sa explice acest fenomen fizic. Dar poate totusi ca
nu este un fenomen banal. Daca el exista inseamna ca isi are rolul lui foarte bine determinat. Natura
nu-si bate joc de resursele sale si daca la facut sa existe inseamna ca are si o anumita functie poate
extrem de importanta. Chiar si in aceasta directie stiinta este nevoita inca sa nege, sa ignore o ultime
de lucruri doar ca nu le poate explica inca prin nivelul ei de constiinta si cunostinte. Parapsihologia
deja astazi are raspunsuri foarte bine intemeiate si explicabile dar si utilizabile in cele mai diverse
scopri. Cu timpul cercul de inters al parapsihologiei va creste atragand dupa sine si marirea cercului
de cunostinte a altor stiinte cu statut. De exemplu astazi in unele tari precum S.U.A. si Rusia se pune
problema introducerii in institutiile de invatamat superior a astrologiei ca materie obligatorie
deoarece se considera ca in viitorul secol - informational, oul care nu va sti sa creeze o astrograma (
horoscop) personala sau colectiva va fi considerat aproape un analfabet. Numai acest lucru
demonstreaza importanta astrologiei si informatiilor de aici pentru viitorul intelectualului si poate
intregii societati.
Scopul acestei lucrari nu este de a apara parapsihologia ca stiinta, nu este cazul, ci de a arata
diferentele de viziune asupra omului si a mediului in care acesta traeste, interactiunile acestora, cat
si cu Universul in general. Lumea este toatl diferita decat putem noi astazi sa o concepem stiintific. Si
omul in sine este cu totul altceva decat o bucata de carne vie ganditoare care consuma si se consuma
si care se reproduce prin sex. Natura umana este mult mai complexa.
In psihologie se afirma ”A intelege omul pentru a-l perfectiona, aceasta este adevarata menire a
psihologiei’’ (Rubinstein. 1962.) Tot el cu o alta ocazie afirma “ Adevarata menire a psihologiei este
de a contribui la asigurarea unei existente omenesti, a unei constinte demne, a unui « suflet »
inaripat de idealurile nobile si indraznete, insotit de capacitatea de a le traduce in fapt ». Sa vedem
daca acest lucru este posibil avand o asemenea viziune asupra omului. Parapsihologia vede omul ca
pe o structura biopsihoenergetica deschisa, ceea ce este cu totul altceva.
Acum este cazul sa remarc ca toate sistemele si doctrinele psihologice, cele care exista sau au existat
in mod public si cele care au fost ascunse sau deghizate, pot fi impartite in doua categorii principale:
Prima : sisteme care studiaza omul asa cum il gasesc ele, sau asa cum presupun sau isi imagineaza ca
este el. Psihologia “stiintifica” moderna, sau ceea ce se cunoaste sub acest nume, apartine acestei
categorii.
A doua : Sisteme care studiaza omul, nu din punct de vedere a ceea ce este el, sau a ceea ce pare sa
fie, ci din punct de vedere a ceea ce el poate sa devina, adica din punct de vedere al evolutiei sale
posibile (parapsihologia).
Acestea din urma sunt sistemele initiale sau in orice caz cele mai vechi si numai ele pot sa explice
originea uitata si semnificatia psihologiei.
Daca intelegem importanta studierii omului din punct de vedere al evolutiei sale posibile, vom
intelege ca primul raspuns la intrebarea ce este psihologia, ar fi ca psihologia este studiul principiilor,
legilor si faptelor evolutiei posibile a omului. In aceasta lucrare se va vorbi numai din acest punct de
vedere.
Prima intrebare ar fi, ce inseamna evolutia posibila a omului si a doua, daca exista anumite conditii
speciale pentru ea.
13

In ceea ce priveste unele pareri stiintifice moderne obisnuite privind originea omului si evolutia sa
precedenta, trebuie sa spun ca ele nu pot fi acceptate. Mai nou chiar si stiinta a demonstrat ca
originea omului inca nu este pe deplin cunoscuta, sa nu spunem, total necunoscuta. Trebuie sa
intelegem ca noi nu stim nimic despre originea omului si nu avem dovezi despre evolutia fizica sau
mentala a acestuia.
Dimpotriva, daca luam omenirea istorica, adica umanitatea pentru cateva mii sau zeci de mii de ani,
vom putea gasi semne evidente ale unui tip de om superior, a carui prezenta poate fi stabilita prin
marturia vechilor monumente si cronici care nu pot fi repetate sau imitate de omenirea
contemporana. Cele mai puternice calculatoare din lume, cu o mie de operatori in jurul lor nu sunt in
stare sa scrie inca o carte dupa o anumita structurare speciala asa cum este Biblia.
In ceea ce priveste omul preistoric sau creaturi in aparenta asemanatoare omului si in acelasi timp
totusi foarte diferit de el, ale caror oseminte se descopera uneori in depozite ale perioadelor glaciare
si pre-glaciare, putem accepta punctul de vedere foarte posibil ca aceste oase apartin unor fiinte
foarte diferite de om, care a disparut cu mult timp in urma.
Negand evolutia anterioara a omului trebuie sa negam orice posibilitate a unei viitoare evolutii
mecanice a omului, adica o evolutie care sa se petreaca de la sine in comformitate cu legile ereditatii
si ale selectiei, fara eforturile constiente ale omului si intelegerea evolutiei sale posibile.
Ideea fundamentala in parapsihologie ar fi aceea ca omul este o fiinta desavarsita; adica natura il
dezvolta numai pana la un anumit punct si apoi il lasa sa se dezvolte mai departe prin propriile sale
eforturi si planuri, sau sa traiasca si sa moara asa cum s-a nascut, sau sa degenereze si sa piarda
capacitatea de dezvoltare.
Evolutia omului in acest caz ar insemna dezvoltarea anumitor calitati si trasaturi interioare, care in
mod obisnuit raman nedezvoltate si nu se pot dezvolta de la sine.
Experienta si observatia arata ca aceasta dezvoltare este posibila numai in anumite conditii precise,
cu eforturi de un anumit fel din partea omului insusi, si cu suficient ajutor din partea celor care au
inceput inainte o munca similara si au atins deja un anumit grad de dezvoltare, sau cel putin o
anumita cunoastere a metodelor.
Trebuie sa pornim de la ideea ca fara efort evolutia este imposibila ; fara ajutor este de asemenea
imposibila.
Dupa aceasta trebuie sa intelegem ca in cursul dezvoltarii,omul trebuie sa devina o fiinta diferita,si
trebuie sa invatam si sa intelegem in care sens si in ce directie omul trebuie sa devina o fiinta diferita,
adica ce inseamna o fiinta diferita.
Apoi trebuie sa intelegem ca nu toti oamenii se pot dezvolta si deveni fiinte diferite. Evolutia este
problema eforturilor personale si in raport cu omenirea, evolutia este o exceptie. Poate ca suna
straniu dar trebuie sa intelegem ca ea este nu numai rara, dar devine din ce in ce mai rara.
Bine inteles, din cele mai sus, apar urmatoarele intrebari:
Ce inseamna ca in cursul evolutiei omul trebuie sa devina o fiinta diferita?
14

Ce inseamna o fiinta diferita?
Ce calitati si trasaturi interioare pot fi dezvoltate in om, si cum poate fi facut acest lucru?
De ce nu toti oamenii pot sa se dezvolte si sa devina fiinte diferite ? De ce o astfel de nedreptate?
Sa raspundem la aceste intrebari si sa incepem cu ultima.
De ce nu pot toti oamenii sa se dezvolte si sa devina fiinte diferite?
Raspunsul este foarte simplu. Pentru ca ei nu doresc acest lucru. Pentru ca ei nu stiu despre aceasta
si nu vor intelege, fara o lunga pregatire, ce inseamna acest lucru, chiar daca li se spune.
Ideea principala este cá pentru a deveni o fiinta diferita trebuie sá doreascá foarte mult acest lucru si
pentru o lunga perioadá de timp. O dorintá trecatoare sau neclará bazata pe insatisfactii determinate
de conditiile externe nu va creea un impuls sufcient.
Evolutia omului depinde de intelegerea sa privind ceea ce va primi si ceea ce va trebuie sá dea in
schimb.
Dacá omul nu doreste acest lucru sau dacá nu-l doreste destul de puternic si nu face eforturile
necesare, el nu se va dezvolta niciodatá. Deci nu e nici o nedreptate in aceasta. De ce ar avea omul
ceea ce nu vrea? Dacá omul ar fi silit sa devina o fiintá diferita, cánd el este multumit cu ceea ce este,
asta ar fi nedrept.
Acum trebuie sá ne intrebám ce inseamná o fintá diferitá. Dacá luam in considerare tot materialul pe
care il putem gási referitor la aceastá problemá, gásim afrmatia cá devenind o fiinta difèrita omul
dobándeste multe calitati noi si puteri pe care nu le detinea inainte. Aceasta este o afirmatie
obisnuitá pe care o gásim in toate felurile de sisteme care admit ideea cresterii psihologice sau
interne a omului.
Dar ácest lucru nu este suficient. Chiar si cele mai detaliate descrieri ale acestor puteri noi nu ne vor
ajuta in nici un fel sá intelegem cum apar ele si de unde vin. Exista o veriga lipsá in teoriile cunoscute
in mod obisnuit, chiar si in cele pe care le-am mentionat deja, care se bazeazá pe ideea posibilitatii
evolutiei omului.
Adevarul consta in faptul cá, inainte de a dobândi orice facultáti sau puteri noi, pe care omul nu le
cunoaste si nu le posedá acum, el trebuie sá dobândeascá facultati si puteri pe care de asemenea nu
le posedá, dar pe care si le atribuie; adicá, el crede cá le cunoaste si le poate folosi si controla.
Aceasta este veriga care lipseste si acesta este elementul cel mai important.
In cursul evolutiei, asa cum s-a descris mai inainte,adicá un drum bazat pe efort si ajutor, omul
trebuie sá dobândeascá calitáti pe care el crede cá le detine deja, dar despre care se insealá.
Pentru a intelege mai bine acest lucru,si pentru a cunoaste care sunt aceste faculti si puteri pe care
omul le poate dobândi, ambele cu totul noi si neasteptate si, de asemenea, care sunt cele pe care el
isi imagineazá cá deja le detine, trebuie sá incepem cu cunoasterea generalá a omului despre el
insusi.
15

Si aici ajungem imediat la un fapt foarte important.
Omul nu se cunoaste pe sine insusi.
El nu-si cunoaste propriile limite si propriile posibilitati. El nu stie nici mácar in ce mare másurá nu se
cunoaste pe sine.
Omul a inventat o multime de masini, el stie cá o masiná complicata necesita uneori ani de studiu
atent inainte sá fie folositá sau controlata. Dar el nu aplicá aceste cunostinte la el insusi, desi el insusi
este o masiná mult mai complicata decât orice masiná pe care a inventat-o.
El are tot felul de idei gresite despre sine. Mai intai de toate nu-si dá seama cá el de fapt este o
masiná.
Ce inseamná cá omul este o masiná?
Aceasta inseamná cá el nu are miscári independente, inauntrul sau in afara lui. El este o masiná care
este pusá in miscare prin influente externe si factori externi. Toate miscarile, actiunile, cuvintele,
ideile, emotiile, dispozitiile si gandurile sale sunt produse de influente externe. Prin el insusi, el este
numai un automat cu un anumit depozit de amintiri despre experiente anterioare si cu o anumitá
cantitate de energie de rezervá. Trebuie sá intelegem cá omul nu poate sá facá nimic.
Dar el nu-si dá seama de acest lucru si isi atribuie lui insusi capacitatea de a face. Acesta este primul
lucru pe care omul si-l atribuie in mod gresit.
Trebuie sá intelegem acest lucru foarte clar. Omul nu poate sá facá. Tot ceea ce ornul crede cá face
el, in realitate se intâmplá. Se intâmplá la fel cum “ploua,, sau “se topeste zapada,,.
In limba englezá nu exista forme verbale impersonale care sá poata fi folosite relativ la actiunile
umane. Astfel incát trebuie sá spunem cá omul gândeste, citeste, scrie, iubeste, uráste, porneste
rázboaie, lupta si asa mai departe. De fapt, toate acestea se intâmplá.
Omul nu poate sá se miste, sá gândeascá sau sá vorbeascá de buná voie. El este o marioneta trasá
incoace si incolo de sfori invizibile. Dacá el intelege acest lucru, poate sá invete mai mult despre sine,
si probabil atunci lucrurile pot sá inceapá sá se schimbe pentru el. Dar dacá nu poate sá-si dea seama
si sá inteleagá cumplitul sáu mecanicism sau dacá nu vrea sá-l accepte ca pe un fapt dat, atunci nu va
putea sa invete nimic in plus si lucrurile nu se pot schimba pentru el.
Omul este o masina dar o masiná foarte deosebita. El este o masiná care, in imprejurári
corespunzátoare si cu un tratament corect, poate sa stie cá este o masiná si, dându-si seama pe
deplin de acest lucru, poate sá se gândeascá la cáile de a mai inceta sá fie o masiná.
Mai intai de toate, ceea ce omul trebuie sa stie este ca el nu este unul, el este o multitudine. El nu are
un “Eu” sau Ego permanent si neschimbator. El este mereu diferit. Intr-un moment el este unul, intr-
un alt moment este altul, intr-un al treilea moment el este al treilea, s.a.m.d. aproape fara sfarsit.
Iluzia unitatii este creata in om in primul rand de senzatia unui corp fizic unic, de numele sau, care in
cazuri normale ramane tot timpul acelasi si,in al treilea rand, de un numar de obiceiuri mecanice care
sunt implantate in el prin educatie sau dobandite prin imitatie. Avand tot timpul aceleasi senzatii
fizice, auzind tot timpul acelasi nume si remarcand in el insusi aceleasi obiceiuri si inclinatii pe care le-
16

a avut inainte, el se considera pe sine ca fiind intotdeauna acelasi. In realitate nu exista unitate in om
si nu exista un centru de comanda,niciun « Eu » sau Ego perpermanent.
Aceasta este imaginea generala a omului. Imaginativa un cerc impartit in zeci de patrate, iar in
fiecare patratel este intemnitat cate un Eu.

Fiecare gand, fiecare sentiment, fiecare senzatie,fiecare dorinta, fiecare placere, si fiecare neplacere
constitue un « Eu ». Aceste Eu-ri nu sunt legate si nu sunt coordonate in nici un fel. Fiecare din ele
depinde de schimbarea imprejurarilor exterioare si de schimbarea impresiilor.
Unele din ele le urmeaza mecanic pe altele si unele apar intotdeauna insotite de altele. Dar fara nici o
ordine si nici un sistem.
Exista anumite grupuri de Eu-ri care sunt legate in mod natural. Vom vorbi mai tarziu despre aceste
grupuri. Acum, trebuie sa incercam sa intelegem ca exista grupe de “Eu”-ri legate numai prin asociatii
accidentale,sau similitudini imaginare.
Fiecare din aceste grupuri de Eu-ri reprezinta la orice moment dat o mica parte din “creirul”
nostru,din “mintea” sau “inteligenta” noastra dar fiecare din ele se considera pe sine ca
reprezentand intregul. Cand omul spune “Eu” suna ca si cum aceasta ar insemna el in totalitate, dar
in realitate chiar cand el insusi gandeste acest lucru, acesta este numai un gand trecator, o dispozitie
trecatoare sau o dorinta trecatoare. In decurs de o ora el poate sa uite complet de acest lucru si cu
aceiasi convingere, sa exprime o parere opusa, un punct de vedere opus sau interese contrarii (acest
lucru mai ales se observa la politicieni). Ceea ce este mai rau este ca omul nu-si aminteste de aceasta.
In cele mai multe cazuri, el crede in ultimul Eu care s-a exprimat atata timp cat dureaza acesta : adica
atata timp cat un alt Eu - de multe ori fara nici o legatura cu precedentul - nu-si esprima opinia sau
dorinta mai tare decat primul.
Acum sa ne intoarcem la alte doua intrebari :
Ce inseamna dezvoltare? Si ce inseamna ca omul poate deveni o fiinta diferita? Sau cu alte cuvinte,
ce fel de schimbare este posibila in om si cum si cand incepe aceasta schimbare?
S-a spus deja ca schimbarea va incepe cu acele puteri si capacitati pe care omul si le atribuie, dar pe
care, in realitate, el nu le detine.
Aceasta inseamna ca inainte ca omul sa dobandeasca orice puteri si capacitati noi, el trebuie, de fapt,
sa dezvolte in el insusi acele capacitati, pe care le detine si despre care isi face cele mai multe si mai
mari iluzii posibile.
Dezvoltarea nu poate sa inceapa bazandu-se pe minciuna sau inselaciune fata de sine. Omul trebuie
sa stie ce are si ce nu are. Aceasta inseamna ca el trebuie sa-si dea seama ca el nu poseda calitatile
descrise mai sus, pe care el si le atribuie: capacitatea de a face, individualitatea sau unitatea, un Ego
permanent si in completare, Constiinta si Vointa.
17

Este necesar pentru om sa stie acest lucru, deoarece atata timp cat el crede ca poseda aceste calitati,
el nu va face eforturile necesare pentru a le dobandi, exact ca un om care nu va cumpara lucrurile
pretioase, platind un pret mare pentru ele, daca el crede ca le poseda deja.
Cea mai importanta si mai inselatoare dintre aceste calitati este constiinta. Si schimbarea in om
incepe cu schimbarea in intelegerea sa a semnificatiei constientei si dupa aceasta cu dobandirea
treptata a dominatiei asupra ei.
Ce este constienta ?
In cele mai multe cazuri in limbajul obisnuit cuvantul “constienta” este folosit ca un echivalent pentru
cuvantul « inteligenta » in sensul de activitate mentala. In realitate, constienta este un fel deosebit
de « a-si da seama » al omului, independent de activitatea mentala - in primul rand, constienta de
sine, constienta a ceea ce esti, unde esti si mai departe constienta a ceea ce stii, ceea ce nu stii si asa
mai departe.
Numai tu insuti poti sa stii daca esti “constient” la un moment dat sau nu. Acest lucru a fost dovedit
cu mult timp in urma intr-o anumita linie de gandire din psihologia europeana, care a inteles ca
numai omul insusi poate sa stie anumite lucruri legate de sine.
Aplicat la problema constientei, asta inseamna ca numai omul insusi poate sa stie daca el are
constienta la un moment dat sau nu. Aceasta inseamna ca prezenta sau absenta constientei in om nu
poate fi dovedita prin observarea actiunilor sale exterioare. Dupa cum am spus, acest fapt a fost
stabilit cu mult timp in urma, dar importanta lui nu a fost nici odata inteleasa pe deplin deoarece ea a
fost intotdeauna legata de intelegerea constientei ca un proces mental sau activitate mentala. Daca
omul realizeaza ca pana in momentul cand a inteles acest lucru el nu a fost constient, si apoi uita ca
si-a dat seama de acest lucru - sau chiar daca i-si aminteste de asta - aceasta nu este constienta. Este
numai amintirea unei intelegeri profunde.
Acum as vrea sa va indrept atentia catre un alt fapt care a fost omis de catre toate scolile de
psihologie.
Anume faptul ca aceasta constienta a omului, orice ar insemna ea, nici odata nu ramane in aceeasi
stare. Ea exista sau nu, din doua una. Cele mai inalte momente de constienta creeaza memoria.
Celelalte momente, omul pur si simplu nu si le aminteste. Acest lucru, mai mult decat orice altceva
produce in om iluzia unei continuie constiinte sau continue constienta de sine.
Unele scoli de psihologie neaga chiar necesitatea unui astfel de termen, dar acest lucru este pur si
simplu o extravaganta de neintelegere. Alte scoli - daca pot fi numite asa- vorbesc despre stari de
constienta - adica ganduri, sentimente impulsuri de miscare si senzatii. Acest lucru se bazeaza pe
eroarea fundamentala a amestecului constientei cu functiile psihice. Despre aceasta vom vorbi mai
tarziu.
In realitate gandirea moderna se bazeaza in cele mai multe cazuri inca pe vechea formulare:
Constienta nu are grade. Acceptarea generala, desi tacita a acestei idei, cu toate ca es a contrazis
multe descoperiri ulterioare, a stopat observatiile posibile ale variatiilor constientei.
18

Dar de fapt constienta are grade foarte vizibile si observabile, bineinteles vizibile si observabile de
catre fiecare om in el insusi.
In primul rand este vorba de durata: Cat timp ai fost constient
In al doilea rand, frecventa aparitiei : Cat de des ai devenit constient.
In al treilea rand : intinderea si profunzime: Asupra a ce ai fost constient, ceea ce poate sa varieze
foarte mult in functie de cresterea omului.
Daca ne referim numai la primele doua considerente, vom fi capabili sa intelegem ideea evolutiei
posibile a constientei. Aceasta idee este legata de faptul cel mai importat, bine cunoscut de vechile
scoli de psihologie, ca de exemplu de autorii Philokaliei, dar complet trecut cu vederea de filosofia si
psihologia contemporana europeana a ultimilor doua sau trei secole.
Acest fapt consta in aceea ca acasta constienta poate deveni continua si controlabila prin eforturi
deosebite si un studiu special.
Voi incerca sa explic cum poate fi studiata constienta. Luati un ceas si priviti minutarul, incercand sa
fiti constienti de voi insiva, si concentrandu-va asupra gandului “Eu sunt. ..(nume +prenume) “, “Eu
sunt acum si aici”. Incercati sa nu va ganditi la nimic altceva, pur si simplu urmariti miscarile
minutarului si fiti constienti de voi insiva, de numele vostru, de existenta voastra si de locul in care va
aflati. Indepartati toate celelalte ganduri.
Daca sunteti perseverent, veti putea sa realizati acest lucru timp de doua minute. Aceasta este limita
constientei voastre. Si daca, putin dupa aceia veti incerca sa repetati experimentul, veti constata ca
este mult mai greu decat prima data.
Acest experiment ne arata ca un om, in starea sa normala, poate sa fie constient de un subiect ( el
insusi ), cu mare efort, timp de doua minute sau chiar mai putin.
Deductia cea mai importanta pe care o poate face cineva dupa ce a efectuat in mod corect acest
experiment este ca omul nu este constient de sine insusi. Iluzia faptului de a fi constient de sine
insusi este creata de procesele de memorie si gandire.
De exemplu, omul merge la teatru. Daca el este obisnuit cu acest lucru, el nu este deosebit de
constient de faptul ca se afla acolo, desi el poate sa vada si sa remarce anumite lucruri, sa se bucure
de reprezentatie sau sa-i displaca, sa-si aminteasca de ea, sa-si aminteasca de oamenii pe care i-a
intalnit, s.a.m.d.
Cand se intoarce acasa el isi aminteste ca a fost la teatru si bineinteles crede ca a fost constient in
timp ce a fost acolo. Asa ca el nu are dubii asupra constientei sale si nu-si da seama ca aceasta
constienta poate sa fie complet absenta in timp ce el totusi poate sa sa actioneze rezonabil, sa
gandeasca, sa observe.
In general vorbind, omul are posibilitatea sa aiba patru stari de constienta. Aceastea sunt : somnul,
starea de veghe, constienta de sine si constienta obiectiva.
Dar desi el are posibilitatea acestor patru stari de constienta, omul treieste de fapt numai “in doua
stari”, o parte a vetii sale si-o petrece in somn, si cealalalta parte in ceea ce se chiama “stare de
19

veghe”, desi in realitate starea de veghe difera foarte putin de somn. Se poate spune ca este doar o
altta forma de somn.
In viata obisnuita omul nu stie nimic despre “constienta obiectiva” si nu sunt posibile experimente in
aceasta directie. A treia stare, sau « constienta de sine », omul si-o atribuie singur, adica, el crede ca
o detine desi, de fapt, el poate fi constient de sine numai in foarte rare strafulgerari si chiar si atunci,
probabil nu recunoaste aceasta stare deoarece nu stie ce ar implica ea, daca el ar detine-o cu
adevarat. Aceste crampeie de constienta apar in momente exceptionale, in stari de mare emotie, in
momente de pericol, in imprejurari si situatii foarte noi si neasteptate; sau uneori in momente foarte
obisnuite cand nu se intampla nimic deosebit. Dar in starea de obisnuinta sau “normala” omul nu are
nici un fel de control asupra lor.
In ceea ce priveste memoria noastra obisnuita sau momentele de memorie, noi de fapt ne amintim
numai momentele din starile de constienta, desi noi nu ne dam seamaca este asa.
Ce inseamna memoria in sensul tehnic si diferitele feluri de memorie de care dispunem, va voi
explica mai tarziu. Acum as vrea sa va atrag atentia asupra propriilor noastre observatii privind
memoria oamenilor. Veti sesiza ca va amintiti in mod diferit diverse lucruri. Unele lucruri vi le amintiti
foarte viu, altele foarte vag, iar de unele nu va mai amintiti de loc. Stiti doar ca ele s-au intamplat.
Veti fi foarte mirat cand va veti da seama ce putin va amintiti, de fapt. Si aceasta se intampla
deoarece va amintiti numai momentele cand ati fost constienti.
Deci, referitor la a treia stare a constientei de sine, putem spune ca omul are momente
intamplatoare de constienta de sine, care lasa amintiri vii ale imprejurarilor ce le insotesc, dar pe
care el nu le poate domina. Ele vin si pleaca de la sine fiind controlate de circumstante exterioare si
asociatii sau amintiri intamplatoare ale emotiilor.
Se pune intrebarea : este posibil sa dobandesti control asupra acestor momemte trecatoare de
constienta, sa le provoci mai des si sa le faci sa dureze mai mult, sau chiar sa poti face ca ele sa
devina permanente? Cu alte cuvinte, este posibil sa devii constient?
Aceasta este problema cea mai importanta, si trebuie sa fie bine inteles, inca de la inceputul discutiei
noastre ca aceasta problema chiar si numai din punct de vedere teoretic a fost complet omisa de
catre toate scolile de psihlogie fara nici o exceptie.

Deoarece cu metode corecte si cu eforturi adecvate omul poate dobandi controlul constientei si
poate deveni constient de sine ; cu tot ceea ce implica acest lucru. Si tot ceea ce implica aceasta, noi,
in starea noastra prezenta, nici macar nu ne putem imajina.
Numai dupa ce aceasta problema a fost bine inteleasa, devine posibil studiul serios al psihologiei.
Acest lucru trebuie sa inceapa cu investigarea obstacolelor in calea constientei, care se afla in noi,
deoarece constienta poate incepe sa se dezvolte cand cel putin cateva din aceste obstacole au fost
indepartate.
Sunt mai multe obstacole, dar unul dintre cele mai mari este ignoranta noastra referitoare la noi-
insine si convingerea noastra gresita ca noi ne autocunoastem cel putin intr-o anumita masura si ca
20

putem fi siguri pe noi insine, cand de fapt, noi nu ne cunoastem de loc si nu putem fi siguri pe noi nici
macar in ~cele mai mici lucruri~.
Acum trebuie sa intelegem ca psihologia inseamna in realitate auto-studiu. Aceasta este a doua
difinitie a psihologiei.
Nu poti studia psihologia asa cum studiezi astronomia, adica din afara, separat de tine insuti.
Si in acelasi timp, omul trebuie sa se studieze pe el insusi, asa cum studiaza orice masina noua si
complicata. El trebuie sa cunoasca alcatuirea acestei masini, functiile ei principale conditiile de lucru
corecte, cauzele unei functionalitati defectuoase si multe alte lucruri care sunt greu de descris fara
utilizarea unui limbaj special pe care, de asemenea, este necesar sa-l cunoasca pentru a putea sa
studieze masina.
Masina umana are sapte functii diferite:
1. Gandirea ( sau intelectul )
2. Sentimentul ( sau emotiile)
3. Functia instinctiva ( toata functionarea interna a organizmului)
4. Functia motorie ( toata activitatea exterioara a organizmului, miscarea in spatiu,s.a.m.d.)
5. Sexul (functionarea a doua principii, masculin si feminin, in toate manifestarile lor)
In afara de acestea cinci mai exista inca doua functii pentru care nu exista denumiri in limbajul
obisnuit si care apar numai in starea de constienta de sine si cealalalta - functia mentala superioara,
care apare in starea de constienta obiectiva. Deoarece noi nu suntem in aceste stari de constienta,
nu putem studia sau experimenta aceste functii si aflam de existenta ori numai indirect, de la cei care
le-au atins sau experimentat.
In literatura timpurie religioasa si filosofica a diferitelor popoare exista multe aluzii la starile
(superioare) de constienta si la functiile superioare. Ceea ce numi samadhi sau stare de extaz sau
iuminare, sau, in lucrarile mai recente, “constienta cosmica”, se poate referi atat la una cat si la
cealalta - uneori la experiente ale constientei obiective. Si, oricat ar parea de straniu, avem mai mult
material pentru a judeca starea cea mai inalta, adica constienta obiectiva, decat starea intermediara,
adica constienta de sine, deci prima nu poate sa apara decat dupa a doua.
Studiul asupra tine insuti trebuie sa inceapa cu studiul celor patru functii: gandire, emotie, functia
instinctiva, functia motoare. Functiile sexului pot fi studiate numai mult mai tarziu; adica atunci cand
aceste patru functii au fost deja suficient intelese. Contrar unor teorii moderne, functia sexuala este
intr-adevar posterioara, adica ea apare mai tarziu in cursul vietii, cand primele patru functii s-au
manifestat deja, si este conditionata de ele. Prin urmare, studiul functiei sexuale poate fi util numai
cand primele patru functii sunt bine cunoscute in toate manifestarile lor. In acelasi timp trebuie sa se
inteleaga ca orice iregularitate serioasa sau anormalitate in functia sexuala face imposibila auto-
dezvoltarea si chiar studiul asupra propriului eu.
Acum trebuie sa intelegem cele patru functii principale.
21

Sa consideram ca este clar pentru toti ce se intelege prin functia intelectuala sau a gandirii. Aici se
includ toate procesele mentale: intelegerea unei impresii, formarea reprezentarilor si conceptelor,
judecata, compararea, afirmarea, negarea, formarea cuvintelor, vorbirea, imaginatia, s.a.m.d.
A doua functie este sentimentele sau emotiile : bucurie, tristete, teama, uimire, s.a.m.d. Chiar daca
sunteti siguri ca va este clar cum si prin ce se emotiile se deosebesc de ganduri, va sfatuiesc sa
verificati toate punctele voastre de vedere in aceasta privinta. In gandirea si vorbirea obisnuita, noi
amestecam gandul si sentimentele. Dar pentru a incepe studiul sinelui este necesar sa stim foarte
clar ce reprezinta fiecare din ele.
Urmatoarele doua functii, instinctiva si motoare, ne ne vor lua si mai mult timp pentru a le intelege,
deoarece in nici un sistem obisnuit de psihologie aceste functii nu sunt descrise si delimitate in mod
corect.
Cuvintele “instinct” si “instinctiv” sunt folosite in general in sens gresit si foarte adesea in nici un
sens. In particular, instinctului i se atribuie in general functii exterioare, care sunt in realitate functii
moroare si uneori emotionale.
Functia instinctiva a omului include in ea patru clase diferite de functii:
Prima: Toata activitatea interna a organismului, toata fiziologia, ca sa spunem asa, ; digestia si
asimilarea hranei, respiratia, circulatia sangelui , toata activitatea organelor interne, formarea
celulelor noi, eliminarea materialelor produse, activitatea glandelor cu secretie interna si externa
e.t.c.
A doua : asa -numitele cinci simturi : vederea, auzul, mirosul, gustul, pipaitul ; si toate celelalte
simturi, cum ar fi simtul greutatii, al temperaturii, simtul pentru uscat si umed, s.a.m.d ; adica toate
senzatiile indiferente - senzatii care prin ele insele nu sunt nici placute nici neplacute.
A treia: Toate emotiile fizice; adica toate senzatiile fizice care sunt fie placute fie neplacute. Toate
felurile de tristete sau sentimente neplacute, cum ar fi gust neplacut sau miros neplacut si toate
felurile de placeri fizice, ca gustul placut, mirosul placut, s.a.m.d.
A patra: Toate reflexele, chiar si cele mai complicate, cum ar fi rasul sau cascatul ; toate felurile de
memorie fizica cum ar fi memoria gustului, memoria mirosului, memoria durerii, care in realitate
sunt reflexe interne.
Functia motoare include toate miscarile exterioare, ca mersul, scrisul, vorbitul, mancatul, si amintirea
acestora. Functiei motoare ii apartin si acele miscari, care sunt numite “instinctive” in limbajul
obisnuit, cum ar fi prinderea unui obiect care cade, fara se te gandesti.
Diferenta dintre functia instinctiva si cea motoare este foarte clara si poate fi usor inteleasa numai
daca ne amintim ca toate functiile instinctive fara exceptie sunr innascute si ca nu este necesar sa le
invatam pentru a le putea folosi; in timp ce pe de alta parte, nici una din functiile motoare nu este
innascuta si noi trebuie sa le invatam pe toate asa cum invata copilul sa mearga, sau cum cineva
invata sa scrie sau sa deseneze.
In afara de aceste functii motoare normale, exista de asemenea cateva functii motoare ciudate, care
reprezinta munca inutila a masinii umane, neintentionata de natura, dar care ocupa un loc foarte
22

mare in viata omului si foloseste o mare cantitate din energia lui. Acestea sunt : formarea visurilor,
imaginatia, visarea cu ochii deschisi (fantezia, reveria) conversatia cu tine insuti, orice conversatie de
dragul de a vorbi si in general toate manifestarile necontrolate si necontrolabile.
Cele patru functii - intelegenta, emotionala, instinctiva, si motoare - mai intai, trebuie sa fie intelese
in toate manifestarile lor, si apoi ele trebuie sa fie observate de catre fiecare referitor la el insusi. In
acest fel auto-observarea, adica observarea pe o baza corecta, cu o intelegere preliminara a starilor
de constienta si a diferitelor functii constituie baza autostudiului, adica inceputul psihologiei.
Este foarte important sa amintim ca, observand diferitele functii, este util sa observam in acelasi timp
relatia lor cu diferitele stari de constienta.
Sa luam cele trei stari de constienta - somnul, starea de veghe, si posibilele franturi ale constientei de
sine - si cele patru functii - gandirea, emotia, instinctul, si miscarea. Toate cele patru functii se pot
manifesta si in somn, dar manifestarile lor sunt dezordonate si nesigure ; ele nu pot fi folosite in nici
un fel, ele merg de la sine. In starea de veghe a constientei sau mai corect spus de relativa constienta
ele pot servi intr-o anumita masura pentru orientarea noastra. Rezultatele lor pot fi comparate,
verificate, directionate ; si desi ele pot crea multe iluzii, totusi in starea noastra obisnuita noi nu
avem nimic altceva si trebuie sa facem din ele ceea ce putem. Daca am cunoaste cantitatea de
observatii gresite, teorii gresite, deductii si concluzii eronate facute in aceasta stare am inceta cu
totul sa ne mai incredem in noi insine. Dar oamenii nu inteleg cat de inselatoare pot fi observatiile si
teoriile lor si continua sa creada in ele. Aceasta face ca oamenii sa nu remarce rarele momente cand
functiile lor se manifesta de la sine in relatie cu franturi ale celei de-a treia stari ale constientei de
sine.
Toate cele de mai sus inseamna ca fiecare din cele patru functii se poate manifesta in fiecare din cele
patru stari ale constientei. Dar rezultatele sunt cu totul diferite. Cand vom invata sa observam aceste
rezultate si diferentele lor, vom intelege relatia corecta intre functii si stari de constienta.
Dar chiar inainte de a aprecia diferenta intre functii in relatie cu starile de constienta, este necesar sa
intelegem ca aceasta constienta a omului si functiile omului sunt fenomene total diferite, de natura
total diferita si depinzand de cauze diferite, si ca poate exista fara cealalalta.
Functiile pot sa existe fara constienta lor iar constienta poate sa existe fara functii.

Citeste mai mult: Omul intre parapsihologie si psihologie

Psihologie si parapsihologie

Fenomene psihologice paranormale

23

Psihicul este o realitate de un fel deosebit si nu poate fi masurat cu mare precizie, asa cum se pot
masura obiectele materiale. S-a vazut de-a lungul timpului ca existenta fenomenelor psihice
(manifestarilor psihice) este observabila in comportamente. Psihologia studiaza manifestarile psihice,
le descrie si incearca sa le explice. Dar poate psihologia sa explice orice comportament cu aceeasi
precizie pe care fizica o are in cazul fenomenelor fizice, materiale? Raspunsul este categoric, nu.
Analizati exemplul:

Intr-un oras din Germania, o familie a constatat ca, in timpul pranzului, asupra casei lor acoperita cu
tabla, se arunca cu pietre. Terorizati de situatie, au cerut protectia politiei. Politistii au supravegheat
atent locul. Nu vedeau pe nimeni aruncand cu pietre. Dar cei din casa auzeau pietrele pe acoperis si
au cerut sa se rezolve situatia. S-a intensificat paza. S-a observat ca, de flecare data cand casa era
bombardata cu pietre, prin preajma se gasea un baiat de 10-12 ani. El nu lua pietre in mana, dar s-a
gandit sa-l interogheze totusi. Copilul a spus ca se joaca, comandandu-le pietrelor. A fost luat in
studiu de specialisti in fenomene psihologice paranormale. Fenomenul a fost denumit poltergeist
(spirit bataus).

"Para" - "alaturi de" (in greaca clasica); "para" se foloseste ca element de compunere a cuvintelor cu
sensuri ca "in afara de"; "opus; "contrar", "impotriva".

• Fenomene psihologice paranormale sunt acele manifestari psihice care nu pot fi explicate cu
mijloacele stiintifice obisnuite ale psihologiei.

Vom prezenta unele fenomene psihologice paranormale. Trebuie precizat ca manifesta rile psihice
paranormale nu se intalnesc la majoritatea oamenilor ci doar la extrem de putini oameni.

Perceptie extrasenzoriala

Unii oameni (foarte putini) se pare ca au capacitatea de a achizitiona informatie la nivelul
inconstientului fara ca aceasta sa fi trecut mai intai prin perceptia constienta.
Aceasta informatie patrunde apoi in sfera constientului ca "o presimtire"; "un vis; "o viziune sau voce
interioare"" etc. Astfel de fenomene se produc fie in stari. cand constiinta este blocata (de exemplu,
in vis), sau cand constiinta se solicita la un nivel foarte inalt (de exemplu, o intelegere brusca - o
intuitie brusca - insotita de certitudinea adevarului).

24

Premonitia este un fenomen de perceptie extrasenzoriala (prae, "inainte" plus cognoscere, "a
cunoaste").

Cunosti ceva dinainte. Dar nu este vorba de a ajunge pe cale logica sa stii ca evenimentul cutare se va
produce in viitor (de exemplu, dupa ce a nins foarte mult, este de asteptat sa apara inundatii cu
ocazia topirii foarte rapide a zapezii; sau prevederea vremii de catre meteorolog).

Telepatia

Tele, "departe", plus pathe, "simtire" (in greaca clasica).
Telepatia este comunicarea la distanta. Un exemplu ca este posibila comunicarea la distanta intre doi
oameni fara a se folosi vreo forma de limbaj exterior, oral sau scris, este o experienta facuta in casa
lui Einstein in 1915.
Freud a fost rugat sa verifice capacitatea unui receptor telepatic, Wolf Messing. El s-a concentrat si i-
a transmis lui Messing un ordin in gand. Acesta a plecat in baie, de unde s-a intors cu o penseta, si i-a
smuls lui Einstein trei fire din barba. Freud a confirmat executarea corecta a ordinului.

Prieteni care sunt departe unul de altul nu si-au scris de mult. Deodata isi scriu unul altuia in acelasi
timp. Este telepatie? Scrierea scrisorilor in acelasi timp pare foarte neobisnuita celor doi si, de aceea,
povestesc despre ea. Dar sunt mii de prieteni care se gandesc unul la altul si nu-si scriu.
Perceptia extrasenzoriala (E.S.P) este o problema nerezolvata a stiintei, chiar daca s-ar putea sa fie un
fapt intemeiat. Dar pentru aceasta trebuie aduse dovezi de catre specialisti. Datele pot fi usor
falsificate de indivizi care nu au pregatire de psihologi. Nu sunt inca folosite metode de verificare
experimentala a datelor folosindu-se instrumente moderne.

Poate cineva sa indoaie o cheie fara sa puna mana pe ea numai prin simplul fapt ca vrea acest lucru?
Exista indivizi care pot sa influenteze obiectele de la distanta. De exemplu, un "medium" (o persoana
despre care se spune ca este in legatura cu forte dincolo de lumea fizica) a reusit sa repare ceasuri
stricate numai atingandu-le.

Ce inseamna si cum se manifesta
Sentimentul de „DEJA-VU”

25

„Deja-vu” este acel sentiment de intensa familiaritate cu o imprejurare, peisaj, persoana sau loc, pe
care nu le-am mai vazut nicicand inainte. Acest sentiment - aparent bizar - ne provoaca trairea
profunda ca suntem protagonistii unei scene ce s-a mai derulat, aievea, nu stim cand, nu stim unde.
Sentimentul, desi dureaza putin, cateva zeci de secunde, e puternic, simtim acut faptul ca „am mai
fost candva pe aici” sau ca „am mai trait asta candva”. Daca este vorba de o persoana pe care o
„recunoastem”, avem dorinta irepresibila de a-i spune : „Parca te cunosc de o viata, din alta viata...”.
Expresia in sine este varianta franceza pentru „deja vazut”, fiind inventata de Emile Boirac in 1876.
Termenul de deja-vu are si cateva variante : deja-vecu (deja trait), deja-senti (deja simtit), deja-visite
(deja vizitat). Deja-vu-ul este o experienta larg raspandita. Conform unei statistici din 1986, 67%
dintre americani traisera fenomenul. Se pare ca deja-vu-ul se intampla mai des femeilor decat
barbatilor, mai curand persoanelor tinere decat celor varstnice. Cei ce au experimentat deja-vu-ul
sunt intuitivi, cu o imaginatie bogata, fiind sensibili la perceptiile extrasenzoriale. La copii putem
vorbi de sentimentul real de deja-vu, fiindca acestia nu au experienta de viata sau lecturi care sa le
influenteze perceptia. Aici putem aminti de acei numerosi copii ce au identificat locuri necunoscute
care le erau familiare, in care se pare ca traisera intr-o alta viata. Exista o bogata literatura de
specialitate in acest sens...
Deja-vu-ul este un fenomen firesc, insa greu de studiat intrucat apare spontan si dureaza foarte
putin, fiind declansat de o imagine, un sunet, un miros si aparand in stari extreme, fie de relaxare, fie
de extenuare.

Mai multe teorii incearca sa explice acest fenomen. Unii cercetatori sustin ca o emisfera a creierului
inregistreaza informatiile putin mai devreme decat cealalta , neuropsihologii sustinand ca deja-vu-ul
este produs de un scurt-circuit, in cazul pacientilor ce au leziuni pe creier, sau ca anunta o criza in
cazul bolnavilor de epilepsie. Insa aceste explicatii nu se potrivesc in cazul oamenilor sanatosi. Astfel
ca s-au cautat si alte explicatii. Sigmund Freud, cu a sa teorie a paramneziei, sustinea ca deja- vu-ul ar
fi consecinta unei dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a
reprimat. El afirma ca deja-vu-ul, ca si visul, trimite la dorintele noastre cele mai secrete, nefiind
uneori decat amintirea unui vis uitat. Freud asimila deja-vu-ul cu deja-reve (deja visat), considerand
ca e deja reaparitia unei amintiri, perceptii, dar perceptia unei fantasme (sau reverii diurne)
inconstiente.

O alta explicatie se refera la inconstientul colectiv. Fiecare persoana se afla in legatura cu experienta
universala a rasei umane, afirma Carl Gustav Jung. Cand cineva activeaza o amintire, primeste o
informatie din memoria colectiva, ceea ce ar explica deja-vu-ul.
Cercetarile in domeniul fizicii cuantice vorbesc despre existenta unor universuri paralele cu care
interactionam pe rand sau simultan. Astfel, deja- vu-ul ar fi datorat fluxurilor informationale la care
avem acces in diverse momente. Din perspectiva parapsihologica, deja-vu-ul provine dintr-o
perceptie extrasenzoriala a unor niveluri mai profunde. Poate fi o repetitie a unor intamplari din alta
viata... De altfel, in astrologia karmica, se vorbeste mult despre intalnirile karmice, acel „deja-vu”,
despre care puteti citi in „Despre dragoste si karma” (click aici).
26


Deja-vu-ul se poate manifesta si pe plan oniric, nu numai in cel real. S-a facut o apropiere intre
sentimentul de deja-vu si visele premonitorii. Un om de stiinta, Arthur Funkhouser, considera ca
visele ar fi cauza „amintirilor din viitor”. Facand o serie de teste pe studentii de la Oxford, a
concluzionat ca 13% dintre acestia au avut vise premonitorii. Un studiu american din 1988 a
confirmat aceasta ipoteza. Deja-vu-ul ar fi o forma a experientei psihice inrudita cu anumite
experiente de vis. Astfel, noile, dar asemanatoarele locuri pe care le intalnim pot fi locuri pe care le-
am fi vizitat in timpul experientelor de decorporalizare, in timp ce dormeam... Atatea ipoteze, dar in
domeniul imprecis, fluid, al interioritatii, ce este sigur ?... Totusi, visele pot fi precognitive si
experimentate ca deja-vu atunci cand ceea ce era prevazut se implineste...

In vorbirea curenta s-a impamantenit expresia „senzatia de deja-vu”, ori senzatia se refera la simturi :
pipait, auz etc., pe cand sentimentul este o traire si exact acesta este cazul cu „sentimentul de deja-
vu”, expresie mult mai aproape de adevar. Noi traim sentimentul, nu il pipaim sau auzim. Deci :
sentimentul de deja-vu.
Clarvederea a devenit un simplu termen, cu intelesuri atat de diferite, incat este greu sa nu gasim
contradictii in definitiile pe care le primeste aceasta capacitate paranormala astazi. Pentru inceput o
sa consideram clarvederea ca pe o abilitate speciala pe care nu o au toti oamenii, in masura in care
nu toti oamenii pot desena un magar sau o mana. El este compus in majoritatea limbilor din
alaturarea radacinilor „clar” si „a vedea”, o explicatie simpla a termenului fiind data de aceste parti
componente insele. Literatura esoterica a folosit acest cuvant pentru a desemna vederea spirituala
care poate patrunde adevaruri ce in mod normal nu sunt accesibile tuturor oamenilor, adevaruri fie
oculte sau ocultate, fie care tin de previziune, ca de pilda in cazul profetilor vechitestamentari. In
lumea bizantina „vederea in duh” este sinonim cu „clarvedere” - aceasta capacitate fiind un dar divin
pe care il primeste cel vrednic de el, sta sub semnul-tabu al harului. Diversi Parinti cuviosi ai Bisericii
sunt recunoscuti astfel ca vazatori in duh. Literatura esoterica de inspiratie hindusa sau buddhista
alatura clarvederea celorlalte simturi spirituale pe care le dobandeste discipolul, clarmirosul,
clarsimtirea si clarauditia, atribuind fiecarei chakre (subst. sanscr. „chakra” are sensul „roata”; el a
fost preluat de literatura esoterica occidentala datorita activitatii societatii teosofice la sfarsitul
secolului al XIX-lea, fiind apoi raspandit si de diverse scoli spirituale mai noi care s-au dezvoltat
ulterior in occident si Europa centrala) cate un simt suprasensibil. Centrul spiritual-energetic dintre
sprancene, Ajna Chakra, este sediul clarvederii care ii deschide discipolului ocult accesul la tainele
lumii, prin mantra cheie AUM [OM] care activeaza acest organ sufletesc de simt.
Totusi, ce este clarvederea? Ce vad clarvazatorii? Din experienta mea cu grupuri de clarvazatori in
diverse proiecte de cercetare, clarvederea pare sa fie in primul rand un nou simt, care se alatura
vederii fizice, desi este esential diferita. Este vedere pentru ca percepem imagini, culori, forme, ca si
cu ochii fizici. O greseala fundamentala in esoterismul modern este lipsa unei intelegeri neingreunate
de materialism in privinta clarvederii, pe care multe scoli spirituale o cauta chiar in corpul fizic.
Clarvederea este un simt sufletesc si ea se dezvolta nativ, prin stradanii depuse alta data, sau prin
munca spirituala cu noi insine - care duce la dezvoltarea morala si buna - in aceasta viata. Orice om
care paseste pe un drum de dezvoltare interioara si isi dezvolta forte sufletesti noi, devenind in
primul rand un om mai bun, va transforma si creste natural clarvederea.
27

Exista si metode rapide si lipsite de moralitate prin care clarvederea poate fi stimulata temporar, insa
despre aceste cai nu dorim sa vorbim, caci efectele produse in acest mod sunt nu numai efemere si
nesigure, dar si nesanatoase. Clarvederea este deci o vedere spirituala pe care o dezvolta orice om
care decide sa devina mai bun si care incepe un drum interior cu dedicare si caldura. Clarvederea nu
presupune neaparat ceea ce esoterismul numeste initiere. Se poate spune insa ca un clarvazator este
mai mult sau mai putin un iluminat. Lumea fizica prin simturi ne reveleaza doar o parte mica a
realitatii, iar din punct de vedere al celui care poate contempla realitatea dintr-o perspectiva mai
larga, simturile fizice ne tin intr-un intuneric sufletesc si spiritual; atunci vorbim despre iluminare
cand ochiului sufletesc incep sa i se reveleze noi aspecte ale realitatii, in prima instanta sub forma
unor lumini si culori luminoase. Clarvazatorul este un om ca toti ceilalti, care se afla pe un drum de
dezvoltare interioara si care poate vedea mai mult sau mai putin. Avem astfel o clarvedere atavica,
de tip natural, pe care o posedau stramosii nostri si vracii satelor cand vorbeau cu natura sau cand
presimteau efectele unor plante de leac, apoi o clarvedere constienta care are mai multe trepte.
Exista clarvazatori in lumea eterica, precum „fenomenul Valentina” de la Iasi sau Barbara Ann
Brennan, clarvazatori in lumea astrala - cei mai multi, si exista diverse grade de vedere in domeniul
destinului si karmei, la care au avut acces profetii omenirii. Initierea este o etapa necesara
clarviziunii, dar care este mai greu de atins, caci ea presupune si o munca interioara mai apriga si o
dezvoltare moral-spirituala profunda. Fara ceea ce numim azi initiere, clarviziunea este zadarnica. Ne
putem bucura de imagini si lumini, de aure si fiinte spirituale, insa daca nu putem intelege ceea ce
vedem este ca si cum am privi hieroglifele egiptene fara sa cunoastem scrierea egipteana: ne-am
minuna de pasari, oameni cu diverse gesturi, zei si simboluri, dar nu le-am putea patrunde sensul.
Pentru aceasta este important ca omul sa nu isi doreasca vederea spirituala de dragul ei insasi, caci
ea nu este un scop, ci o cale - in prima instanta calea de a iesi din bezna simturilor fizice. Cei care
considera ca este important sa vada lumini si spirite sau aure, pot face exercitii simple care sa
favorizeze asemenea experiente , dar, daca nu parcurgem un drum plin de rabdare pentru a ne
schimba pe noi insine, nu vom putea patrunde in lumea spirituala reala, ci vom ramane la nivelul
unor iluzii deseori autoinduse si care nu sunt verificabile si nici sanatoase pentru noi si cei din jurul
nostru.
Fascinatia pentru clarviziune trebuie sa fie invinsa pentru a deveni clarvazatori, iar acest lucru este
deseori cel mai greu dintre toate. Totusi, cu rabdare, lumea eterica, astrala si spirituala i se va revela
treptat celui ce se straduieste intr-adevar.
In Romania, notiunea de parapsiholog este putin cunoscuta publicului larg si supusa unei confuzii
generale. Se pune semn de egalitate intre cel care studiaza fenomenologia paranormala-
PARAPSIHOLOGUL - si cel care poate accesa ESP (extrasensory perception), adica - CEL INZESTRAT cu
perceptie extrasenzoriala.

Studiez de mai bine de 8 ani acest domeniu, iar in urma cu un an am reusit sa o fac intr-un cadru
organizat, respectiv o institutie specializata in terapii holistice din Londra. Am ales sa va impartasesc
si voua cate ceva din ceea ce asimilez, in speranta ca, in timp, cititorii vor capata o alta deschidere in
ceea ce priveste acest segment de viata atat de controversat momentan. Iata ce spune doctorul
Milan Ruzl, figura marcanta in domeniul Parapsihologiei:
28

‘’cred ca fiecare om poseda capacitati extrasenzoriale latente, insa, problema consta in a pune la
punct o metoda care sa permita ca aceste sa fie exploatate in mod constient’’.

Pentru ca tot am vorbit despre ESP , haideti sa le si enumeram:

- telepatia = transmiterea unor mesaje prin intermediul gandurilor.
- precognitia = accesarea unor informatii din viitor.
- postcognitia sau retrocognitia = accesarea unor informatii din trecut.
- psihometria = capacitatea de a accesa informatii prin intermediul fotografiei sau obiectelor.
- clarviziunea = capacitatea de a "vedea" evenimente. Independent de repere spatio-temporale.
- clarauditia = capacitatea de a "auzi" informatii, independent de repere spatio-temporale.
Dintre capacitatile paranormale studiate, as mai aminti:
-telekinezia (mutarea obiectului prin puterea gandului), pirokinezia (capacitatea de a controla
voluntar focul si caldura/ combustia spontana), decorporalizarile si capacitatile mediumice. Sigur,
aceasta este o prezentare sumara, dar elocventa a ceea ce se afla in spatele a ceea ce numim
paranormal la nivel de constiinta individuala.
Alina Nagu (profiler.alina@yahoo.com)
VA RECOMANDAM
* Profil vocational
* Familie si sanatate
* Profil afectiv
Tags: paranormal, parapsihologie, clarviziune, alina, neagu,
Comentarii
1. buna de Azucena, din 12/11/2009
si puteti spune oricarei persoane daca poseda aceste puteri? si daca da cum?
2. Paranormal de Stefan, din 12/12/2009
Incercati cartea D'lui Ignatenco---Cum poti sa devii un fenomen
si a lui Pavel Corut

29

3. Consultatie de TICA NELI, din 21/01/2010
Buna ziua,
Va rog insistent de a acorda consultanta fiicei mele
Va multumesc anticipat
4. consultatie de Liliana, din 15/03/2010
Cu respect fata de acest har si daruire muncii dumneavoastra acumulate in decursul acestor ani ,as
dori sa-mi comunicati daca pot intra in posesia unei consultatii.Problema e ca nu locuiesc in Romania
ci in sudul Italiei ,si ce modalitate ar exista in acest caz .Va multumesc si astept sa ma contactati in
email.Liliana
5. Raspuns de Nico, din 15/03/2010
@Liliana: Daca va referiti la o consultatie parapsihologica, va rog sa luati legatura cu Madame Lenoir.
Ea nu mai este colaboratoarea noastra. Adresa de e-mail: alinaleordeanu@yahoo.com
Daca doriti orice alt tip de consultatie (astrologica, numerologica, radiestezica, Reiki), le puteti
comanda online aici, pe site, si veti primi analizele pe e-mail. Chiar daca locuiti in Italia, nu e nicio
problema.
Cu drag,
6. buna de madalina, din 19/10/2010
de mult timp incerc sa gasesc pe cineva care sa ma ajute...toti cunoscuti si chiar parintii nu ma
cred.de multe ori anticipez lucrurile,spun cu exactitate ce se va intampla si de multe ori visez ceva ce
se intampla in viitor.sunt zile in care transpir si sunt plina de energie.sunt foarte paionata de
astrologie si numerologie.crede-ti ca am vreo "putere"?ma puteti ajuta?va multumesc anticipat si
deasemenea as vrea sa stiu si eu ce imi rezerva viitorul 18.06.1992.va multumesc anticipat si v-as fi
recunoscatoare daca m-ati putea ajuta?
7. buna de dragos, din 20/12/2010
daca citeste cineva care e clarvazator va rog contactatima pe id de mess dragos_fgm sunt clarvazatar
dar nu stiu cum sa controlez clarviziunile pls ajutatima vad fleshuri de circa 3 secunde pot simti starea
celui de linga mine emotiile, gindurile ,rog contactatima multumesc
8. parapsihologie de COSTA-FORU NINETA, din 07/03/2011
am un destin extrem de zbuciumat cu incercari dincolo de puterea de suportare a unei fiinte umane
bune si care nu am gresit nici din prostie.Ati putea sa ma ajutati sa inteleg cum sa mai accept tot ce
mi se intampla?va multumesc mult
9. sens de adriana, din 10/06/2011
buna ziua,
30

ma regasesc printe cei care au avut cat de cat parte de niste experiente spirituale care m-au ajutat sa
inteleg zic eu scopul vietii. oricat am incerca sa modificam destinul el tot se va implini intr-un mod
sau altul, asa ca m-am linistit. las sa curga viata ca stiu ca odata ce am reusit sa deschid o usa sigur
ajung la ea, cand voi muri.
dar chiar si asa viata continua sa ma uimeasca.
recent am pierdut o sarcina si ma tot gandesc ce sa inteleg din aceasat experienta?
ce sens are?
imi doream copilul, toata familia de altfel.
sa fie oare ca nu a vrut sa mai faca parte din familia noastra sau atat a trebuit sa vina pe pamnat?
nu stiu si as vrea tare mult sa stiu, te rog daca ma poti ajuta, raspunde-mi.
am zis ca am avut parte de ceva lectii spirituale sa le zic asa, care m-au ajutat foarte mult in viata,
dar chiar si asa azi ma aflu la un impas, nu mai sunt sigura pe nimic.
as avea asa mare nevoie de o conversatie lamuritoare. pentru mine ar insemna ca un concediu de
odihna de care nu beneficiez de multa vreme si de care am nevoie.
as fi foarte multumita daca as avea sansa sa te intalnesc.
vom vedea, acum viata mea este tare incalcita, nu am timp si nici bani pentru nevoiele mele, asa
ca.....vom vedea ce se va intampla.
multumesc anticipat.
10. parapsihologie de ana, din 07/07/2011
http://adf.ly/21u9Y interesant
11. dar,har sau blestem? de gina, din 02/09/2012
numele meu este gina. am 36 de ani,locuiesc in bucuresti. pot citi cu ajutorul datelor de nastere
despre fiecare om in parte, zi ,luna si an,din biblie ce probleme are,de unde provin acestea,chiar si
semnalte personale ale persoanei care a facut vreun rau celui caruia ii citesc si tot din biblie cu
ajutorul alfabetului se pot alcatui rugaciuni personalizate. acest lucru poate fi dovedit cu usurinta.
intrebarea mea este: acesta este un dar,un har sau un blestem?
simt intotdeauna starea sufleteasca a celorlalti,tristete si bucurie,spiritele care vin si pleca,etc.
nu vreau sa fiu un medium,nu vreau sa simt sau sa aud. vreau sa fiu linistita.
ce as putea face in aceasta privinta?
12. Gina de Ursu Elena, din 05/10/2012
Ai o adresa de email ? M-ar interesa sa stau de vorba cu tine .
31

Multumesc.
13. Pentru Gina de Ursu Elena, din 05/10/2012
Ai o adresa de email unde as putea sa te gasesc Gina?
Multumesc.
14. ma poate ajuta cineva? de Anca Iuliana, din 08/10/2012
Buna ziua. Ma adresez dumneavoastra petru ca nu am idee cui as putea sa ma adresez altcuiva.M-i s-
a intamplat nu de mult doua lucruri care pentru mine sunt total inexplicabile si nu pot sa le inteleg,
nu pot sa le gasesc semnificatia...pe data de 29 iunie anul acesta, am nascut la maternitatea din
Severin un baietel care a murit la 2 zile de la nastere, adica pe 1 iulie, iar la exact o luna, pe data de 1
august sotul meu mi-a cerut divortul fara nici o explicatie plauzibila. Au fost niste momente crancene,
desi stiu ca fiecare lucru care se intampla are menirea de a ne invata ceva si nimic nu e intamplator,
nu pot sa ma impac cu acestea. As vrea sa inteleg ce s-a intamplat, poate asa imi va fi mai usor sa
infrunt viata care acum ma copleseste cu totul.
Va multumesc,
Anca
15. ajutati-ma de cimpean alina cornelia, din 09/03/2013
buna ma numesc alina am 36 de ani in momentul de fata,si nu locuiesc in romania,.aici unde locuiesc
acum mi-e in acest moment foarte greu.tare mult as vrea sa fiu consiliata si ajuta.dar de cine.?sper ca
se va gasi un parapsiholog sa ma ajute sa vad de ce imi este asa de greu in aceste clipe.unde am
gresit si cum pot sa ma redresez.va multumesc mult.
16. VA ROG MULT de MUNTEANU ELENA, din 14/04/2013
VA ROG MULT DACA STIE CINEVA DINTR-E DUMNEAVOASTRA ADRESA DOAMNEI ALINA NEAGU.AS
DORI FOARTE MULT SA O POT CONTACTA.MULTUMESC TUTUROR.ELENA
17. clarviziune de Raduica Costel, din 21/05/2013
Aș dori sa stiu mai multe despre clarviziune,initiere..
Dăcă ma poate ajuta cineva
Vă multumesc pt. întelegere
18. Alina Neagu de Rodica, din 07/06/2013
Buna ziua. Va rog sa ma ajutati cu nr de telefon al Alinei Neagu. Nu am mai fost demult la ea si nu
mai am nr actual de telefon.
Va multumesc mult.