You are on page 1of 3

SCLEROZA MULTIPLA (scleroza in plagi

)

Scleroza multipla face parte din grupul mare al leuconevraxitelor. Este o boala
demielinizanta a SNC, fiind caracterizata prin leziuni focale sau difuze ale tecilor de
mielina, ale fibrelor nervoase in diferitele regiuni iale SNC.
Caracteristica fundamentala a acestei boli o constituie distrugerea tecii de mielina, dar
cu conservarea cilindraxului. Consecinta o reprezinta greutatea in conducerea repetititva
a impulsurilor, motiv pentru care oboseala apare rapid. Constatarile experimentale au
dovedit ca cresterea temperaturii blocheaza conductibilitatea nervoasa, deci face rau; in
vreme ce cresterea ph-ului si diverse variatii minerale cresc conductibilitatea.
Scleroza multipla este o boala cronica care evolueaza cu remisiuni si acutizari de
intensitate si durata variabile.
Simptomatologia este foarte variata:
.a. tulburari de vedere (de tip: diplopie, adica vedere dubla; scotoame, adica puncte
luminoase in campul vizual; scaderea acuitatii vizuale; pareze extraoculare; nistagmus);
.b. scaderea fortei musculare, mai ales la nivelul membrelor inferioare, dar si la cele
superioare, cu aparitie de pareze;
.c. incoordonare, sub aspect de ataxie sau doar stangacie in miscari, cu aparitia
tremuraturii intentionale la membrele superioare si cu aparitia mersului spastic, ataxic; de
obicei, spasticitatea reprezinta un semn constant in aceasta suferinta;
.d. parestezii – care pot sa afecteze una pana la toate extremitatile;
.e. tulburarile urinare – de exemplu, mictiuni frecvente ingenioase;
.f. reflexe anormale – hiperreflexie, Babinski pozitiv, reflexe cutanate absente;
.g. tulburari de sensibilitate (toate tipurile de sensibilitate: extero-, proprio-, interoceptiva,
epicritica, algica, etc);
.h. aparitie de vertij;
.i. diverse tulburari cerebrale.



Exista 4 forme clinice:
.1. forma spinala – cea mai comuna;
.2. forma cerebrala;
.3. forma troncular-cerebeloasa;
.4. forma mixta.
Din punct de vedere clinico-evolutiv, exista inca 4 forme:
.1. forma alternanta – in care exista perioade de remisiune variabile, remisiunile fiind
partiale sau totale;
.2. forma progresiva – suferinta se declanseaza si evolueaza constant spre agravare;
.3. forma acuta fulminanta – in care intr-un puseu, tabloul clinic este atat de grav incat
poate declansa moartea;
.4. forma stationara – cand, dupa un puseu initial, boala ramane nemodificata, fara
exacerbari ani foarte multi.
Cele mai indicate forme pentru recuperare sunt forma alternanta si forma stationara.
Mijloacele fizioterapeutice utilizate sunt:
.a. electrostimularea – aplicata numai pe musculatura spastica;
.b. masajul;
.c. crioterapie – prin aplicatii de pungi cu gheata sau bai reci (15-17º C);
.d. proceduri de balneoterapie.

Obiectivele programului recuperator in scleroza multipla sunt:
.1. inducerea activitatii motorii voluntare – manevrele se aplica pe muschii paretici flasci;
se aplica reflex de intindere; se aplica mobilizari pasivo-active; se aplica elemente de
facilitare: periaj, vibratie, atingere cu gheata; pentru inductia pozitiva, se folosesc
mobilizarile in diagonalele Kabbat si se utilizeaza contractii controlaterale. Atunci cand
activitatea musculara incepe sa creasca, se vor performa contractii izometrice si
mobilizarilecu rezistenta crescanda, progresiva. Pentru obtinerea acestui obiectiv, cele
mai bune sunt programele de hidrokinetoterapie;
.2. ameliorarea feedback-ului senzorial – pornind de la constatarea ca toate tulburartile de
sensibilitate determina scaderea controlului motor si scaderea coordonarii, uneori cu
pierderea ambelor, dintre toate cea mai importanta este alterarea sensibilitatii
proprioceptive; reantrenarea proprioceptiei se face prin biofeedback cu semnalizare
acustica sau vizuala; de asemenea, foarte importanta este refacerea sensibilitatii
exteroceptive;
.3. inhibarea schemelor motorii nedorite – ele apar la nivelul tractului corticospinal,
datorita iradierii excitatiei catre muschii unei scheme similare sau a aunei scheme
controlaterale; datorita acestei iradieri, apar miscari nedorite, incoorodnate, care
determina agravarea deficitului functional; din aceasta cauza, miscarile active nu trebuie
sa fie prea solicitante, efortul trebuie evitat, pentru ca miscarea sa ramana in schema
fiziologica; spasticitatea trebuie si ea combatuta;
.4. ameliorarea coordonarii – se realizeaza prin exercitii libere, fara efort, pe schemele
dorite, pentru a le intretine si o data cu ele, pentru a antrena coordonarea; e nevoie de
repetari de mai multe ori pe sedinta si sedintele de mai multe ori pe zi; observatie: uneori,
pentru cresterea coordonarii, exercitiul trebuie antrenat cu cresterea treptata a vitezei de
executie; ulterior, poate creste si rezistenta aplicata, dar schema trebuie sa se execute



corect, chiar daca cresc viteza si rezistenta opuse miscarii; in plus, niciodata nu trebuie sa se
ajunga la oboseala;
.5. prevenirea si tratarea redorilor articulare si a retracturii musculare – redorile articulare si
retracturile musculare sunt frecvente la persoanele dependente de pat; de obicei, redorile se fac
mai ales in flexie, fiind frecvente la sold, genunchi sau picior, in var equin; aceste posturi
netratate determina contractura/retractura; la membrele superioare, pozitiile vicioase sunt de
rotatie interna a bratelor si de flexie a pumnului si degetelor; prevenirea acestor redori si
retracturi se face prin pozitionarea corecta pe atele; ulterior, se fac mobilizari pasive, lente , dupa
care mobilizari active, eventual cu aplicare de gheata;
.6. ameliorarea tulburariloe cerebeloase – cele mai importante tulburari sunt: ataxia, dismetria,
etc. Cauza care determina aceste aspecte o constituie hipotonia musculara si incoordonarea,
respectiv asincronismul in contractie si fixare a miscarii. Recuperarea ataxiei presupune 3
aspecte:
.a. subiectul trebuie sa se concentreze pe o anumita miscare; pentru asta, trebuie sa suspende
orice alta miscare, sa stabilizeze restul corpului si sa stabilizeze segmentele ce intra in miscare;
.b. se impune informatie senzoriala maxima – miscarea se face numai in fata oglinzii; la
extremitatea membrului in miscare se ataseaza o greutate de 0,5 – 1,5 kg, pentru a obtine un
feedback proprioceptiv;
.c. tonifierea stabilizatorilor – se obtine din tehnici de facilitare: izometrie alternanta sau
stabilizare ritmica.