You are on page 1of 15

§2. Coraportu!

dintre raspunderea penala a
persoanei fizice si cea a persoanei juridice
pentru aceeasifapta
In continuarea ccmentariilor cu privire la dileritele tcxte ce
institute sj organizeaza raspunderea penala a persoanelor juridice,
nu poate fi trecut cu ve.-ierea aiinealui (4) al art. 21 din ncul Cod
penal: "Raspunderea penala a personnel iuridirecaiedesfasoara
activitaie de intrepriniutcr nu exclude raspun-dcreu persoanei
fizice pentru jnfracliuneasavar^ia". Norma respeciiva praci i c
citcaza alin. (3) din art. 121-2 al nmiiui Cod penal al Frantei.
Aceastu reguis, in vizjunea noastra, nu consfintesle principal cumuiului de
raspundere. dupa cum v interpreteaza unii aul orr' , ci poate fi exprirnata cu
lermenul de "ne-exctudere": se impune ca raspunderea penala a persoanei juridice
si a unei sau a mai multe persoane fizice pot'sa se cumuleze. Conco-mitent.se
exclude ca noua raspundere penala a persoanei juridice saexunereze de
raspunderea lor proprie peautorii infractiunii, care a fost comisa in'contul acesteia,
mascand^caracterul delictuos al actelor lor personal'. Raspunderea
persoanei fizice este posibila si in lipsa raspunderii persoanei juridice daca
actorul fizic poate-fi. considerat, in persoana sa proprie, autor sau complice al
infractiunii imputate; independent de raspunderea persoanei juridice, acest
actor nu este resj5o'hsabil daca elementele constitutive ale infractiunii nu-i pot
fi personal atribuite. - •
In lipsa raspunderii penale a persoanei juridice, persoana fizica ramane
responsabila, deoalrece nu exista nici un motiv pentru ca sa nu poata H reti-nuta
raspunderea fei in baza dispozi|iei alin. (4) al art..21 din noul Cod penal.
Raspunderea persoanei juridice nu о absoarbe pe cea a indivizilor. Sensul dis-
pozifiei date este caraspundere'a penala a persoanelor juridice sa nuoascunda pe
cea a persoanelor fizice. Menu'nerea raspunderii proprii a indivizilor apare
nportuna in scopui evjtarii situafiei care le-ar permite sa rSmana nepedepsiri in
spatele unui pa^avan pe care 1-ar constitui persoana juridical In schimb, desi
persoana juriBica este penalmente responsabila, persoana fizica poate fi pedepsita
numai cfacS este identificata.
Apreciem.aceasta reglementare exclusiv din punct de vedere pozitiv, deoa-rece
presupune efectuarea unei ana'ize distincte asupra unei eventuale ras-punderi
penale a persoanei fizice - pe de о pane, si a persoanei juridice - pe de alta parte.
Prin reglementarea data se pune in evidenta autonomia raspunderii penale a
persoanej juridice fa(3 de cea a organelor sale. ludecaloru! penal va trebui s5 caute
in rhod separat imputabilitatea faptelor penale persoanei juridice, pe dec parte, sj
unei
:
sau mai inultor persoane fmce, pe de alia parte".
In ce!e ce urnieazi, in cazul unei raspunderi paraielc, persoann fizica ar trebui
sa fiefinutajSi ea responsabila pentru actelece au angafat persoana juri-dica, in
urmatoarele cazuri:
- persoana fjijica poate fi, de asemenea, coautor al infractiunii. po langa
persoana jjuridica, daca se va demonstra ca ea a acn'onai concomiteni atat
in inte]Fesul sau in numele sau, cat si al entitatii. In aceasta
ipoteza,totodata, distincte una de aita-";
persoana fizica poate fi «participant (complice) ai infractiunii in ca-
zui cand actele comise in inleresul enlitatn colectivc ccnMituie acte de
asisfen(a, ajutor etc.; dar, ca $j in cazuj precedent, trebuie demonstrat ей
persoana fizica constiemizj ca oferS asistenta societStii.
fn cuncluzie, puiem spune ca prezumtid raspunderii care apasa asupra
persoanei fizice, in cuzul cand ea nu era decat en "actor", e&ie anihilata prin
oportunitatea angajarii unei raspunderi paralele, a carei negare ar insemna sj
negarea principiului personalitatii pedepselor.

Sectiunea 1. Considerații introductive
Aplicarea pedepselor este indisolubil legată de constarea existenței unei
infracțiuni și a vinovăției persoanei ce a comis-o. Constatarea aceasta, care se
face în cadrul unei activități speciale, de către organe speciale - și anume în
cadrul procesuiui penal, de către instanțele de judecată penale, constituie ceea
ce se numește individualizarea concretă sau cauzală, iar aplicarea pedepsei
înseamnă asigurarea eficacității legii penale într-un caz dat într-o situație reală,
pnvind persoana determinată.
Î raport cu faptele și persoanele considerate, pedepsele trebuie astfel
stabilite meat să exprime un raport juridic util între gravitatea faptelor si
periculozitatea socială a infractorului, pe de о parte, si finalitatea urmarită prin
aplicarea pedepsei, pe de altă parte.
Stabilirea unui regim penal implică cu necesitate о adaptare stiințifică a
mijloacelor de constrîngere incluse în sistemul pedepselor și al măsurilor auxiliare,
urmărind prin aceasta atît realizarea ideii de pedepsire, cît și realizarea acelei
finalitșți sociale, reeducarea, recalificarea, reintegrarea socială a infractorului.
Prevenția generală pe.care о realizează legea penală se regăsește și în
reglementarea sancțiunilor în ce privește limitele acestora, dar și în modalitatea
aplicării acestora. О aplicare judicioasă a legii, în sensul cîntăririi și stabilirii
pedepsei corecte, conferă realizarea scopului pedepsei. Toate aceste obiective
se realizează în cadrul individualizării pedepsei.
În general, operațiunea de stabilire a pedepselor, întrucît se orientează după
criterii diferite și tinde spre scopuri predeterminate, se mai numește adaptare a
pedepselor, ori individualizare, ori proportionalizare a pedepselor.
În linii generale, prin individualizarea pedepselor se urmărește:
- alegerea celor mai propice pedepse pentru situațiile deduse judecății;
- proportionalizarea acestora la gradul de pericol social al faptei și al infracto-
rului;
- proportionalizarea pedepselor în vederea realizării prevenției speciale și
generale, precum și a reeducării infractorului.
§.]. Sediul materiei
Institutia individualizarii pedepsei este reglementata Tn capitolul V, Intitulat Indi-
vidualizarea pedepselor, din titlul III al partii generale a Codului penal (art. 72-89.
С pen.). Aigturat acestor dispozitii sunt cele privind institutiile juridice ale stariior de
agravare (concursul de infractiuni, recidiva, infractiunea continuata) ori de atenuare
(tentativa, minoritatea), care sunt reglementate tot Tn partea generala a Codului
penal.
166 Aplicarea pedepsei Individualizarea judiciara a pedepselor 167

Criteriile generale privind individualizarea pedepsei sunt deopotriva aplicabile §i
celorlalte sanctiuni de drept penal, cum ar fi masurilor educative si masurilor de
siguranta.
Dupa momentul tn care se realizeaza aceasta operatiune complexa de
individualizare a pedepselor, doctrina penala distinge Tntre individualizarea ce se
realizeaza Tn faza de elaborare a legii si prevederii limitelor pedepselor, Tn faza de
aplicare a pedepsei, §i cea Tn faza de executare a pedepsei.
Corespunzator acestor faze, sunt cunoscute urmatoarele trei forme de indivi-
dualizare:
- legala;
- judiciara. sau judecatoreasca;
- administrative.
1. Individualizarea legal*) о face Tnsu§i legiuitorul, tinand seama de gradui de
pericol social abstract, prin limitele de pedeapsa, prin modul de sanctionare a
tentativei infractiunii respective, precum si prin criteriile de individualizare.
Aceasta individualizare constitute о expresie concreta a principiilor legalitatii si
individualizarii pedepselor. Ea se materiaiizeaza Tn prevederea cadrului general al
pedepselor, a naturii si limitelor generale ale fiecarei pedepse, Tn prevederea
pedepsei pentru fiecare infraciiune Tn parte, Tn raport de gradui de pericol social
abstract al faptei, precum §i in prevederea cadrului §i mijloacelor legale Tn care se
vor realiza celelalte forme de individualizare judiciara sj administrativa.
2. Individualizarea judiciara sau judecatoreasca se realizeaza cu ocazia
procesului penal, prin aplicarea pedepsei de catre judecator {art. 72 C. pen.).
Aplicarea pedepsei infractorului pentru infractiunea savarsita se face Tn functie
de gradui concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de
Tmprejurarile concrete atenuante ori agravante Tn care s-a savarsjt infractiunea,
sau care caracterizeaza persoana infractorului.
Individualizarea judiciara a pedepsei trebuie sa fie compatibila cu coordo-natele
individualizarii legale. Totusi, daca. individuaiizarea legala realizeaza о preventie
generala, individualizarea judiciara realizeaza atat preventia generala, cat si cea
speciala, prin constrangerea sj reeducarea pe care pedeapsa concreta о areasupra
infractorului.
De buna adaptare a pedepselor depinde succesul luptei organizate Tmpotriva
infractionalitatii: Tn primul rand, prin masurile coercitive, si Tn a! doilea rand, printr-o
adaptare st'iintifica sj echitabila a acestora, de care depinde protectia libertatii
persoanei. Orice pedeapsa stabilita la о durata necorespunzatoare, neconcor-danta
cu criteriile de aplicare indicate Tn lege, Tnseamna о represiune inutila si pentru
Individ sj pentru societate, menita Tn acelasj timp sa submineze Tncrederea
colectivitatii Tn justetea si echitatea pedepselor.
3. Individualizarea administrativa se realizeaza la locul de detinere, de catre
administratia penitenciarului, Tn functie de sex, varsta, conduita, antecedente.
Sediul materiei este Tn Legea nr. 275/ 2006.
]

Dispozitiile de principiu dezvoitate Tn reglementarile de mai sus se gasesc Tn С
pen. la art. 52 alin. (2), cu privire la scopul pedepsei, la art. 53
3
, cu privire la regimui
general de executare a pedepsei, la art. 57 cu privire la regimui de
' M. Of. nr. 627 din 20 iulie 2006. A se vedea M. Rusu, Institute de drept executronal
penal, Ed. Hamangiu, p. 62 §i urm.
detinere, art. 53
4
, regimui de munca, art. 59-61 privind liberarea conditionata, ori art. 62
privind executarea pedepsei Tntr-o Tnchisbare militara.
Individualizarea administrativa nu se rezuma doar la regimui de executare, ci priveste si
durata executarii efective a pedepsei, care poate fi modificata la pro-punerea organelor
administrative, prin acordarea gratierii de catre §eful statului, ori a liberarii conditionate de
catre instante.
Sectiunea 2. Individualizarea judiciara a pedepselor
Instanta de judecata individualizeaza raspunderea penala a persoanei fizice, care se
reflects Tn stabilirea si aplicarea pedepselor potrivit criteriiior generale obligatorii prevazute
de art. 72 si 27 С pen. pentru infractiunea savarsjta, ?n functie de gradui de pericol social
concret al faptei, de periculozitatea sociala, de Tmprejurarile Tn care s-a comis fapta.
La stabilirea §i aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de
dispozitiile partii generale a prezentului cod, de iimitele de pedeapsa fixate Tn partea
speciaia pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de Tmprejurarile care
atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Mijloacele de individualizare a pedepsei se refera la faptuf ca judecatorii au posibilitatea
sa se opreasca asupra unei pedepse, daca sunt alternative, pe care о aplica Tntre limitele
prevazute de minimul special si maximul special'prevazut de lege. Judecatorii au
posibilitatea sa majoreze, dupa caz, daca se impune, maximul special al pedepsei aplicate,
sau dimpotriva, sa reduca pedeapsa sub minimul special al pedepsei prevazute de lege.
Apoi, s-a dat posibilitatea magis-tratilor ca dupa fixarea cuantumului pedepsei, sa aleaga din
mai multe posibilita.tr, modalitatea de executare a pedepsei respective, Tntre: suspendarea
executarii pedepsei, executarea ei la locul de munca ori Tntr-o Tnchisoare militara.
La alegerea pedepsei se va tine seama de anumite criterii de individualizare, care sunt
generale s. i speciale, dupa sfera lor de incidenta.
§.1. Criteriile generale de individualizare
Criteriile generale de individualizare sunt acelea care trebuie sa fie avute Tn vedere, fara
exceptie, la individualizarea oricarei pedepse. Acestea sunt:
a. dispozitiile partii generale a Codului penal referitoare la scopul pedepsei,
functiile, sistemul pedepselor, cauzele de agravare sau atenuare;
b. limitele de pedeapsa fixate Tn partea speciala, Tn functie de pericolul social
abstract si concret;
с gradui de pericol social al faptei respective;
d. persoana infractorului, starea psihofizica, mediu, comportament;
e. Tmprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de
dispozitiile partii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsa fixate Tn partea
speciala a Codului penal pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite sj de
Tmprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.


Consideratii teoretice privind criteriile de
individualizare a pedepselor
Sectiunea I. Consideratii generate
§1. Notiuni
Se impune ca mijloacele destinate sa Tndeplineasca functia de
preventie si represiunea (sanctiunile de drept penal) sa fie asezate sj
aplicate astfel meat, Tntotdeauna §i in toate cazurile, ele sa raspunda de о
maniera desavarsita sj profunda, rostului lor.
Puterr^ afirma ca individualizarea sancpunilor de drept penal este
aceea oper^ie de alegere si proportionare a mijloacelor de represiune §i
preventie, pentru a le face sa functioneze Tn mod just sj util.
Pentru a se realiza aceasta „individualizare", trebuie sa se $ina seama
de toate acele elemente (date) care au Legatura cu Tnsasj ratiunea.de a fi a
represiunii si preventiei.
Aceste elemente (date)
!
care servesc la individualizarea sanctiunilor
(pedepselor) pot fi Tmpartite Tn doua categorii: dateie de baza §i cauze
modifkatoare.
1. Dateie de baza sunt faptul penal Ъ sine si stareapersonate a infractorului.
a) Faptulpenal in sine, trebuie sa serveasca ca prim element Tn stabili-
rea si masurarea sanctiunilor, deoarece el are о valoare intreita:
- indica Tn ce masura a fost tulburata ordinea juridica sj Tn ce
masura trebuie sa se reactioneze (valoare juridica);
- indica intensitatea nemult;umirii, produsa Tn randul colectivitatii,
sj masura Tn care grupul social a§teapta о satisfactie (valoare
sociala);
It ;.■:■'.. Consideratii teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor
.{■■'.'. - indica ca avem de a face cu о persoana mai mult sau mai putin
1 periculoasa (valoare simptomatica).
j.'"; . b) Starea personala a infractorului trebuie, de asemenea, sa serveasca
| ■'.':''■ ca element de baza Tn individualizarea pedepselor deoarece de ea
I' ■ depinde:
f";."■:"■" - aptitudinea infractorului de a fi sau nu pedepsit (capacitate
I ," penala);
I. - - gravitated mai mare sau mai mica a vinovatiei (vinovatie directa,
| indirecta sau culpa);
ц . - - firea mai mult sau mai pufin periculoasa a infractorului
У ": (periculozitate).
1 : - De aceea, Tn individualizarea pedepselor trebuie sa se-tina seama, Tn
| ':::'. primul rand, de faptul in sine privit Tn aspectele sale generice: gravitatea
I ■■•:■■ faptului Tn raport cu morala si constiinta grupului social, temerea pe care
!. ,o inspira colectivitatii frecven"fa lui, greutatea de a-l preveni etc., si de
i starea infractorului privita iarasj Tn aspectele sale generice: conditia bio-
f ■■■■ psiho-fizica, felul de via^a, trecutul infractorului, rolul sau in comiterea
l ' ■;,. faptei penale etc.
[ _;•■■'■ 2. Cauzele modificatoare sunt elemente (date) adiacente care, prin
I '.'■"■ prezenta lor, fac sa se schimbe primele evaluari §i aprecieri deduse din
I examinarea faptului Tn sinesj a persoanei infractorului.
}• ' Aceste cauze pot consta Tn: fapte, stari, imprejurari, calitati, etc. Aceste
j cauze pot conduce la о Tngreunare a primelor evaluari (agravante), fie la о
\ u$urareaacestora(atenuante).,
\ ' Unele cauze au Tntotdeauna aceeasi semnifica^ie, adica sunt, in mod
.. invariabil, numai agravante sau numai atenuante (monovalente); altele, ■ :
dimpotriva, sunt cateodata agravante, iar alteori atenuante (bivalente).
Cauzele modificatoare pot fi anterioare, concomitente, sau subsecven-
te savarsjrii faptului penal. De asemenea, ele pot fi generate, adica apli-
cabile tuturor faptelor penale §i speciate, adica aplicabile numai la unele
fapte.
Cauzele modificatoare privesc, de cele mai multe ori, faptul s.i conditiile
objective Tn care a fost savarsjt, de exemplu: locul, timpul, mijloacele
folosite, modul executarii, marimea vatamarii, numarul faptuitorilor,
[ calitateaobiectelorsustrase, distruseetc. Aceste cauze se numesc
objective sau reate (deduse „a parteobiect't").



Cauzele modificatoare pot sa priveasca alteori persoana infractorului, de
exemplu: calitatea sa, antecedentele sale judiciare si extrajudiciare, mobilul sau,
atitudinea sa Tnainte sj dupa comiterea faptei penale, purtarea sa dupa
pronunjarea hotararii etc.
Acestea constituie cauzele subjective sau personate (deduse „a parte
subiecti").
§2. Individualizare
S-a dat denumirea de „individualizarea pedepsei", opera^iunii prin care
sanctju.nea penata este adecvata §i proportionate fata de fiecare infractor,
dupa gradul exact de vinovajie si dupa necesitatile reale ale unei juste si
utile reacjiuni represive (primul care a folosit expresia a fost Wahlberg,
apoi Schmidt, Saleilles si at£ii).
S-au purtat discu^it privind expresia de „individualizare a pedepsei" pe
motiv ca introduc^ndu-se pedepsele complementare si masurile de
siguranfa in dreptul penal, expresia „individualizarea pedepsei" nu ar mai
corespunde posibilitatitor si mijloacelor actuale de realizare a preventiei si
reac^iunii represive, propunandu-se ca aceasta expresie sa fie largita si sa
se vorbeasca de о „individualizare a represiunii".
Chiar mai mylt, daca unele masuri de siguranta sunt adecvate exciusiv
dupa condi£ia pSrsonala a infractorului si deci, fata de aceste masuri se
poate vorbi de о individualizare, in schimb toate celelalte sanctiuni sunt
proportionate, in principal, dupa gravitatea faptului, asa Tncat avem nu
numai о individualizare ci §i о adaptare a sanc^iunilor de drept penal in
raport cu finalitatea lor: reintegrarea ordiniijuridicesiapararea sociala.
Pentru a evita Tnsa orice confuzie, vom folosi numai termenul
„individualizare" intratinterminologia curenta.
§3. Momentul individualizarii
Individualizarea sanctiunilor de drept penal este strans legata de Tntreg
mecanismul reactiunii contra criminalitafii, mecanism Tn care se suprapun
trei momente principale:
a) momentul incriminarii, in care legea prevede faptul „in abstracto" si Tl
sanc£ioneaz3;
Considerate teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor
b) momentulyWecar/'/, Tn care justitia constata existenta faptului „in
concreto" si aplica efectiv sanctiunea;
c) momentul executarii, Tn care este ispasjta sau adusa la Tndeplinire
sanctiunea.
■: |n toate aceste trei momente si Tn masura rostului lor juridic, se poate
realiza progresiv opera -de individualizare a sanctiunilor de drept penal
^"■Deci, putem vorbi ca vom avea о individualizare legala, care se reali-
zeaza Tn momentul Tn care legea incrimineaza si sancjioneaza faptele pe-
nale, о individualizare judiciara, care se realizeaza Tn momentul Tn care jus-
titia judeca pe infractor s\ Ti aplica pedeapsa cuvenita sj о individualizare
administrative care se Tnfaptuieste Tn timpul executarii pedepselor.
' §4. Conceptul §i necesitatea individualizarii pedepselor
^^"Pedeapsa T§i gaseste Tntotdeauna cauza Tn infrac^iunea .savarsita si
;;:ij|j|:vTi; este impusa infractorului post factum, constituind Tn acelasi timp si
■■ Щ^rsianctiunea de baza a normei penale Tncalcate
1
.
v-.
:
^||^;;'"'■ Pedeapsa reprezinta un rau, о suferinta ce atrage restrangerea anumi-
.;-||-' -tbrdrepturi si libertati, о schimbare Tn rau a situatiei celui condamnat
2
.
У-уЩ??:?:', Pedeapsa are Tn vedere fapta savarsita s\ nu tine seama de persoana
; ^:|| yCelui care a comis infractiunea, fiind socotita ca un echivalent al raului
к/Ш::"produs prin infractiune.
:■'.Jf^;■'■::■".$coala pozitivista, combatand conceptia scolii clasice Tn privinta
^
:
Шй pedepsei, a lansat ideea ca nu fapta, ci individul prezinta periculozitate,
;-'^^ca pedeapsa trebuie individualizata nu in raport cu pretinsa gravitate a
|'.й№;'crimei, ci cu natura criminalului
3
.
; .Ikn-; :'
n
secolul al XlX-lea, mai exact Tn a doua jumatate a acestui secol, a ;.v:-
^:^Tnceput sa fie Tn centrul atentiei persoana infractorului, existand astfel о
;f?b;mai mare preocupare pentru individualizarea pedepsei. t УЩУ" Astfel, Tn
anul 1869, juristul austriac Wahlberg foloseste. pentru prima
.;)■>;
:
data conceptul de individualizare a pedepselor. Acest concept a fost
..
-1
Gh. Diaconu, Teoriimoderneasupra esenteisiscopuluipedepselor, Tn R.D.P. nr. 3/2000, p:
109. ''
г
G. Antoniu, Contribufii la studiul esenfei, scopului si funcpilor pedepsei, Tn
R.D.P.
nr.2/1998.
3
С Bulai, Manual de drept penal, partea generate, Ed, All, Bucurejti, 1997, p. 349,

86 87
Individualizarea legala §i judiciara a pedepselor
preluat mai tarziu de francezul Raymond Sateilles pe care l-a folosit Tn
celebra sa lucrare „L'individualisation de lapeine", publicata Tn anul 1898.
Acest concept - de individualizare a pedepsei - a cunoscut consacrarea
definitive Tn domeniul potiticii penale, odata cu aparitia doctrinei „noii
aparari sociale" careia i-a pus bazele francezul Marc Ancel
1
.
Problematics individualizarii pedepsei este deosebit de vasta $j
complexa, constituind nu numai un concept, c\ chiar un instrument
fundamental de dreptpenal
2
.
Prin intermediul individualizarii se desfa§oara Tn mod concret opera-
punea de adaptare la nivet legal, judiciar si administrate a masurilor de
constrangere penala, ca expresie a reactiei infractionale la cazul individual,
av3ndu-seTn.vedere persoana infractorului, periculozitatea si aptitudinea
tuide a setndrepta sub influenta pedepsei, astfelTncat aceasta sa-§i poata
Tndeplini cu maxima eficienja functiile sj sa-§i atinga scopul
3
.
Trebuie subliniat faptul ca si Tn dreptul penal roman, individualizarea
pedepselor- ca principiu de baza al tragerii la raspundere penala a
infractorului, a constituit о preocupare pentru specialist^ Tn domeniu
4
.
Astfel, prof. C. Bulai arata ca „pedeapsa ca masura de constrangere $\
reeducare nu-$i poate Tndeplini integral functiile si nu-si poate realiza
scopul sau decat daca este perfect adaptata cazului individual concret,
adica gradului de*pericol social al faptei sj al faptuitorului §i necesitatilor
reale de Tndreptafe'sj reeducare a acestuia
5
.
S-a rejinut ?n doctrina ca „sanctiunile penale, pentru a-sj atinge scopul
sj pentru a avea eficienta functiile Lor, trebuie safie individualizate, pentru
a nu crea suferinje inutile condamnatului ori sa-l Tncurajeze sa comita noi
1
Marc Ancel, ca paYinte al doctrinei noii aparari sociale s-a facut cunoscut, prin celebra
sa lucrare „Le defense sociate nouvetle", publicata" la Paris, Tn anul 1954.
2
O. Brezeanu, De la individualizarea, la personalizarea sancfiuniior, R.D.P. nr. 1/2000, p. 47.
3
С Bulai, Manual de drept penal. Partea generate, Ed. All Educational, Bucuresti, 1997,
p. 347.
4
Menjionam aici pe j. Grigoras, cu lucrarea individualizarea pedepsei publicata Tn
1969 Ed. $tiin|ifica, Bucuresti, prof. univ. dr. С Bulai, cu studiul Individualizarea pedepselor
Tncorporat in lucrarea Explicatii teoretice ale Codutui penal romSn, vol. II, p. 117-199,
5. Danes, si V. Papadopol cu lucrarea Individualizarea judiciara a pedepselor, ed. a ll-a,
revizuita, apaYuta la Ed. juridica, prof. univ. dr. V. Dobrinoiu cu studiu amplu despre
Individualizarea pedepselor incoporat Tn cursul de drept penal, partea generaia, Gh. Ivan,
Individualizarea pedepsei, Ed. CM, Beck, Bucurejti, 2009.
s
C. Bulai, comentariu Tn Explicapiteoretice ale Codutuipenal romSn, vol. II, p. 119.
'.'}: Consideratii teoretice privind criteriile de individualizare a
pedepselor
'У-Ж- infracjiuni
1
. Totusj Tn doctrina s-a aratat sj faptul ca 0 adaptare perfecta a
■ J': pedepsei la gravitatea faptei si la persoana infractorului, constituie doar ?•
un ideal
2
. Din aceasta cauza, pentru a se face о individualizare cSt mai '".';■;
corecta a pedepselor, legiuitorul a largit paleta posibilitatitorjudecatorului Х'Ж
de adaptare a pedepselor la situajla personala a infractorilor.
■~--:"-^ : In"doctrina s-a aratat ca „prin individualizarea pedepsei se Tnjelege : ^
operajiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, ;1;
fn raport cu gravitatea abstracta sau concrete a infractiunii, cat si cu
[
;
l periculozitatea infractorului pentru a asigura Tndeplinirea func^iilor sj
j . , scopurilor acesteia"
3
.
[■ ,•.;; Principiul individualizarii pedepsei Tn doctrina penala moderna,
euro-
j \ peana, preocupa tot mai multi autori care considera ca acest principiu
^trebuie reformat, deoarece nu mai corespunde pe deplin necesitatilor
: \- condamnatului, deoarece Tn aplicarea pedepselor nu setine seama sufici-
Щ:-' entderespectareademnitatiiumane
4
.
':Ш"":' Se considera ca trecerea de la individualizarea, la personalizarea 0:
pedepsei
5
va trebui sa asigure Tn viitor respectarea demnitatii umane a Hrf
condamnatului, prin identificarea unor solutii alternative Tn aplicarea >yf ■■
politicii penale.


Sectiunea a ll-a. Modatitati de individualizare
a pedepsei
:-;
;}
. individualizarea pedepselor se realizeaza in trei faze diferite: Tn faza
: >•■ ificriminarii faptelor penale, Tn faza determinarii concrete a pedepsei sj
■;:;;;■/Tn faza executarii pedepsei aplicate. Exista trei trepte de individualizare
:iv;a pedepselor corespunzatoare celor trei faze: individualizarea legala,
p; individualizarea judiciara si individualizarea administrative.
•?:>; §1. Individualizarea legala^ sanctiunilorde drept penal
:i> Individualizarea legala a pedepsei a fost definite Tn literatura juridica .
.''#rJide.specialitate ca „fiind opera^iunea de adaptare a pedepsei efectuata de
:■. catrelegiuitorTn momentul elaborarii legii"
3
.
;/ ■ In realitate, aceasta individualizare legala prive§te nu numai pedeapsa
;i:' dar sj masurile educative, precum sj masurile de siguranta. Pentru aceste
'■■•:.: considerente voi denumi aceste paragrafe - „individualizare legala
a sanctiunilorde drept penal".
?"s'
:
Mijloacele prin care se realizeaza aceasta individualizare legala a ;
: sanctiunilor de drept, sunt urmatoarele:
;
a) Diversificarea legalS a sanctiunilor de drept penal. Avem Tn
vedere pedepsele, masurile preventive (masurile de siguranta)
sj masurile
educative. Nu avem in vedere cadrui general al sanctiunilor de drept
penal, care este mult mai bogat sj variat, cuprinzand pe ISnga
masuriie mentionate sj sanctiunile formale (nulitatile), sanc^iunile
civile (repararea prejudiciului sj restituirea lucrurilor) sj sanctiunile
disciplinare (stabilite prin anumite prevederi din Codul de procedure
penala).
De exempiu: pedepsele variaza dupa natura, regimul sj cuantumut lor:
pedepse principate (detentiunea pe viata; Tnchisoarea de la 15 zile la 30 ani;
amenda de la 100 lei la 50.000 lei); pedepsete complementare (interzicerea
unor drepturi de la 1 la 10 ani, degradarea militara) sj pedepsete accesohi
(interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 C. pen.); masuriie de siguranta
variaza dupa natura j/ mecanismul lor (obligarea la -"■ tratament medical;-
internarea medicala, interzicerea de a ocupa о functie sau de a exercita о
profesie, о meserie ori alta ocupatie; interzicerea de a se afLa In anumite
localitati; expuLzarea strainiior; confiscarea speciala); masuriie educative
variaza dupa natura, durata si cuantumul lor {mustrarea; Libertatea
supravegheata; internarea Tntr-un centru de reeducare; internarea Tntr-un
institut medical-educativ).
b) Diversificarea sanctiunilor de drept penal de la о infractiune la alta si
de laopersoana la alta Tn cadrui Limitelor spedale ale sanctiunilor
de drept penal are loc pentru fiecare infractiune tn parte. Se are in
vedeYe diversitatea valorilor si relatiilor sociale ocrotite precum sj
particuLaritafile faptelor care aduc atingere acestor valori. Cel mai
mare grad de pericol social TL reprezinta maximul special al
pedepsei, iar minimut special al pedepsei, reprezinta eel mai scazut
pericol social pe care il reprezinta infractiunea respective.
c) Prevederea de pedepse plurale, alternative sau cumulative pentru
aceeasj infractiune. Pedepsele alternative sunt deopotriva
aplicabile, Tn functie de gradul de pericol social concret al faptei sj
periculozitatea faptuitoruLui. De exempiu: Tn Codul penal, la toate
infractiunile sanctionate cu detentiunea pe viata, exista alternativ
prevazuta 51 pedeapsa Tnchisorii de la 15-25 ani, iar pedeapsa
Tnchisorii pana la 2 ani este prevazuta Tn toate cazurile, alternativ
cu pedeapsa amenzii.
Din existenta pedepselor alternative, rezulta Tn primul rand preocupa-
rea legiuitorului de a asigura 0 cfit mai larga individualizare a pedepsei, Tn
cadrui aceleiasj infrac^iuni, Tn functie de gradul de pericol social concret al
faptei, Tn cadrui aceleiasj infracljuni.
j '■■;'' Referitor La infractiunile prevazute sj pedepsite de Codul penal cu '■"
detentiunea pe viata, Tn Noul Cod penal
1
se precizeaza Tn art, 57 ca nu se I
aplica pedeapsa detentiunii pe viatS, daca La data pronuntarii hotararii I; ■.. de
condamnare, inculpatul a Tmplinit varsta de 60 de ani, putand sa i se i. -/■:;■'■
aplice pedeapsa Tnchisorii pe timp de 30 de ani sj pedeapsa interzicerii Г ;"?;,.
цпрг drepturi pe durata ei maxima. Mai mult chiar, dispozitiile art. 58 l' }, -din
acest proiect de lege, prevad сё daca eel condamnat la detentiune
vv.-.-'pe viata Tn timpuL executarii pedepsei a Tmplinit varsta de 60 de ani, >: ■
aceasta pedeapsa poate fi Tnlocuita cu pedeapsa de 30 de ani sj pedeapsa
■V■-.' interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a avut 0 buna conduita
i '
!
;.
:
: pe toata durata executarii pedepsei, a Tndeplinit integral obligatiile civile
I "■";.'■:-stabilite prin hotararea definitive de condamnare sau face dovada ca nu a .
;.. /.:■'..avut nicio posibilitate.sa leTndeplineasca,.ori aiacut.pro^reseconstante|i....; .......... --,
■ >:- evidente Tn vederea reintegrarii sociale.
-■;'■ .. In cazuL comutarii sau Tnlocuirii pedepsei detentiunii pe viata, cu Л--;
pedeapsa Tnchisorii a§a cum prevede §i art. 59 din N.C. pen., perioada ■■'
detentiunii executata se considera ca parte executata din pedeapsa .-■Л'
Tnchisorii.
I 'v-.: : Pedepsele cumulative sunt pedepsele complementare §i, Tn unele f ■ ':•(' ]
cazuri, masuriie de sigurantu (cand acestea Tnsotesc 0 pedeapsa privativa '.[&'■
\de libertate). Cumularea este obligatorie Tn cazul masurii de siguranta I' .'.}\
prevazute de art. 112 lit. d) С pen. (interzicerea de a se afLa Tn anumite ; ';';-
localitati) sjfacultativaTn celelaltecazuri.
I ;:0 d) Aplicarea facultative a pedepselor complementare
I ■ ■ Pedepsele complementare se aplica Tn unele cazuri in mod obligatoriu,
\ ■ V: iar Tn alte cazuri, Tn mod facultativ. De exempiu: Tn mod obligatoriu se I
..apl i ca interzicerea unor drepturi Tn cazul infractiunilor Tn care aceasta |-
■■'■;■; pedeapsa complementary este prevazuta Tn mod expres, iar Tn mod j. v.
facultativ Tn cazul Tn care pedeapsa aplicate este de eel pu^in 2 ani, iar .;
jnstanta apreciaza ca este necesara aceasta masura.
..;,,; Degradarea militara se aplica obligatoriu daca pedeapsa Tnchisorii . '.'■
aplicata este mai mare de 10 ani, sj Tn mod facultativ Tn cazul infractiunilor :
intentionate pentru care pedeapsa Tnchisorii aplicate este de eel putin 5 1 ■ ■;. ani
|i eel mult 10 ani.
'Acest Cod penalafostpublicattn M.Of. nr. 510 din 24 iulie 2009 sj faceobiectul Legii ;. _>
nr. 286/2009. Ne vom referiin continuare la elca la Noul Cod penal-N.C. penal.
I .:'■.■."
96
Individualizarea legata $i judiciara a pedepselor
КНР
: |-^;^Г Considerate teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor

e) Apticarea ctrcumstantelor atenuante sau agravante Acestea sunt
imprejurari, stari sau situatii exterioare care reliefeaza un grad mai mare
sau mai scazut de pericol social ai faptei ori de periculozitate a
infractorului, putand determina о modificare a sanctiunii de drept penal, fie
cantitativa (privind durata sau cuantumui),//e catitativa (schimbarea
pedepsei principale cu alta, ori a unei masuri de siguranta sau educative cu
alta).
Aceste cauze de modificare a sanctiunii de drept penal sunt:
- generate (Tsi exercita influenta cu privire la toate infractiunile, fiind
prevazute In partea generala a Codului penal);
- speciale (au influenta numai fata de о anumita infractiune, fiind
prevazute Tn partea speciala a Codului penal si Tn unele legi
.... speciale).'"
Din categoria cauzelor generate, fac parte cauzele generate de agra-
vare a pedepsei si circumstantele agravante
1
, precum si cauzele generate
de atenuare din care fac parte tentativa, unele circumstante atenuante si
minoritatea.
Din cadrul starilor de agravare fac parte starea de recidiva, concursul
de infractiuni, infractiunea continuata, sustinandu-se ca infractorul care
savarseste mai multe infractiuni se afla Tntr-o situatie mai grava decat
daca ar fi savarsit о singura infractiune*. '■'ч In opipia altor autori trebuie
incluse printre starile de agravare numai
starea de recidiva postexecutorie si infractiunea continuata, iar celeialte
forme ale pluralitatii de infractiuni {concursul de infractiuni, recidiva
postcondamnatorie fi pluralitatea intermediara) nu sunt considerate
cauze de agravare, ci cauze de modificare a pedepsei, Tntrucat in aceste
cazuri nu are loc о agravare a pedepsei ci о modificare a tratamentului
penal, caci condamnatul nu va executa о pedeapsa care sa depaseasca
totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile componente pluralitatii
3
.
:
:
V.if-<;. fntr-o alta viziune, s-a sustinut ca Tn cazul concursului de infractiuni,
£>S
:
4egea penala romana Tngaduind absorbtia sau cumulul juridic Tn locul
:>;-;-^."cumularii pedepselor, implicit prevede un tratament penal mai usor decat
■'."K^vtotalizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune. Numai daca
-legea ar fi prevazut posibilitatea depasirii totalului pedepselor stabilite,
-£^S:
ar
putea sustine ca pluralitatea de infractiuni este Tntr-adevar о stare
:■:';;,'. de agravare a pedepsei. Dar, atata timp cat Legea penala permite, de
i;:|^;exemplu in cazul concursului de infractiuni, recidivei postcondamnatorii
;,"':;■'. jj pluralitatii intermediare [respectiv art. 34, art. 39 alin. (!) si art. 40
'■[]■ С pen.] sa se aplice pedeapsa cea mai grea la care se poate aplica un spor
.'.' ":"/;-■. (majorpoena cum asperatione), este mai aproape de adevar faptul ca ne
,v: aflamTnfata unei stari de atenuare a pedepsei
1
. ].-'. -i:-.. ■-. -Referitor la
sintagma „cauze modificatoare .de -pedeapsa" s-a sustinut [- >:;■ ca reprezinta о
exprimare neutra, echivoca, lasand sa se creada ca \""S'j modificarea ar putea fi
atat „bonam partem" {Tn sens atenuant) cat si i: AJ^' „malan partem" (Tn sens
agravant), ceea ce nu corespunde cu realitatea [ #\ care arata ca un asemenea
tratament penal (daca exclude cumulul [. S:.
;:
aritmetic) esteintotdeauna mai usor\
[ ..:;:'; Numai Tn cazul recidivei postexecutorii s-ar putea sustine ca aceasta [
^%"'-■ cpnstituie о cauza numai de modificare a pedepsei (nici atenuare, nici l
\%": agravare), Tn cazul Tn care condamnatul va executa ambele pedepse [ Л-.'-
fara aplicarea unui spor la pedeapsa stabilita pentru a doua fapta dupa i .'f
:

executarea unei pedepse definitive (prima sanctiune fiind executata, >; С iar a
doua urmeaza sa se execute), dar va constitui о cauza de agravare | •-■••". a
pedepsei, daca durata pedepsei pentru a doua infractiune §i cu durata I ...,'
pedepsei anterioare ar depasi cumulul aritmetic al acestora, prin aplicarea j' /;
sporului principal prevazut Tn art. 39 alin. (4) С pen.
3

?n ceea ce privejte infractiunea continuata, atata timp c§t legea
' \"\ ■"penala permite retinerea unei singure infractiuni cu aplicarea unui spor
Я. care nu va depasi niciodata totalul pedepselor care s-ar fi aplicat Tntr-o
1
V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea generala,
vol. II, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1970, p. 121-122.
г
V. Dongoroz, Drept penal. Tratat, reeditarea editiei din 1939, Ed. Societatii Tempus &
Asocia^ia Rom5na si Stiinte Penale, Bucuresti, 2000, p. 329, 341, 342,'352-353; V. Dongoroz si
colaboratorii, Explicatii teoretice..., vol II, p. 121-122; С Bulai, Manual de drept penal.,., op. cit, p.
354; A. Ungureanu, Drept penal romSn. Partea generate, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1995, p.
321-322 (autorul adauga ia starile de agravare a pedepsei si pluralitatea intermediara).
3
$t. Danes, V. Papadopol, Individualizarea judiciara a pedepselor, ed. a il-a, Ed. Juridica,
Bucuresti, 2003, p. 64-65.
',' . ' С Antoniu, Reflecpiasupra pluralitatiide infractiuni, Tn R.R.D. nr. 4/1999, p. 16.
2
Ibidem; Tn doctrina s-a exprimat si parerea conform caVeia concursul de infractiuni ar fi
£ mai curand о cauza de modificare a pedepsei aplicate pentru toate infractiunile concurente
. ;;:.. (C. Bulai, Manual de drept penal..., op. cit, p. 354).
'--[
2
G. Antoniu, Reflectiiasupra pluralitatiide infracpuni.., loc. cit, p. 19; Doctrina franceza
-'.'- considers recidiva ca о circumstanta agravanta generala {F. Desportes, F, Le Cunehec,
f; :'■■/:- op. cit., p. 709).

98
У:
99
Individualizarea legala 51 judiciara a pedepselor
astfel de components a Infractiunii continuate, aceasta nu poate fj
considerate decat о stare de atenuare a pedepsei
1
.
Cauzele generate de atenuare, sunt cauzete de diferentiere cum ar fi
tentativa §i unele circumstante atenuante
2
.
In doctrina penala s-a exprimat opinia ca minoritatea ar fi 0 stare de
atenuare a pedepsei, sustinandu-se ca sj in acest caz legiuitorul a prevazut
limite de pedeapsa mai reduse
3
.
Potrivit dispozitiilor art. 109 alin. (1) C. pen., pedepsele ce se aplica
minorului sunt inchisoarea sau amenda prevazute de lege, pentru
infractiunea savarsjta, iar limitele acestor pedepse se reduc La jumatate.
Reglementarile privind pe minor, alcatuiesc prevederi aparte, un-„adevarat
cod al minorului" atat Tn ceea ce prive§te normele cu caracter general, cat
§i a celor care formeaza partea speciala a codulur
4
.
In conceptia dreptului penal roman, minoritatea faptuitorului consti-tuie
0 cauza speciala de diferentiere a regimului sanctionator penal
5
.
Cauze speciale de agravare sunt circumstantele speciale agravante
(calitatea subiectului activ, calitatea subiectului pasiv, timpul §i locul
savarsjrii infractiunii etc.).
Cauze speciale de atenuare pot fi: retragerea marturiei mincinoase,
recunoa§terea caracterului mincinos al denuntultfi, concursul dat la
arestarea participant!lor etc.
Codul penal roman, prevazand aceste cauze de modificare a pedepsei,
asigura un cadru larg §i legal al operei de individualizare a pedepsei.
1
С Antoniu, Unitatea de infractiune. Contribupi, in R.R.D. nr. 3/1999, p. 22-23.
z
y.
Dongorozsj colaboratorii,Expiicatii teoretice..., vol. il, p. 121-122.
3
С Bulai, Manual de drept penal,.., op. cit., p. 414 sj 574 {autorul considers ca
minoritatea constituie, alaturi de tentativa 0 stare de atenuare a pedepsei, dar si о cauza
de diferentiere a sanctiunilor de drept penal); A. Ungureanu, op. cit, p. 321 (acest autor
introduce printre starile de atenuare legate a pedepsei si desistarea sau Tmpiedicarea
producerii rezultatului, considerand ca actele Tndeplinite pana Tn momentul desistarii sau
Tmpiedicarii producerii rezultatului sunt pedepsite mai ujor, conform dispozitiilor art. 22
C. pen.).
4
G. Antoniu, Cuprivire ta reglementarea cauzelor de agravare $i atenuare a pedepselor,
R.D.P. nr.4/1970, p. 49.
E
V. Dongoroz 5! colaboratorii, Explicatii teoretice,.., vol. II, p. 242; G. Antoniu, Tentativa, Ed.
Societal Tempus, Bucuresti, 1995, p. 234 (autorul mentioneaza ca legea penala romana,
consacra existence unui sistem difererrfiat de sancfionare a minorului, minoritatea nefiind tratata
ca 0 simpla" cauza de atenuare a pedepsei).
f 1ШШ1: Considera^ii teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor
ЩЩ V individualizarea legala a sanctiunilor de drept penal, Tsj creeaza efecte '
$ff$.ic\ cu privire la modul de executare a pedepselor. Astfel, suspendarea con-
ЙКГсПАопагё a executarii pedepsei, executarea pedepsei sub supraveghere, '
&Ш:4 executarea pedepsei la locul de munca si inlocuirea amenzii cu inchisoa-'

:
\' rea, servesc ca mijloace legate de individualizare a executariipedepsei. .
'^M,;^._.. |n ceea ce prjve§te conceptul de individualizare legala a sanctiunilor de
■;.£r. drept penal, auexistatdiscutii|icontroverse in literaturajuridica.
■■-"■:; .. S-a sustinut ca nu putem vorbi Tn aceste situatii de 0 individualizare
:
,/•"•■ legala a sanctiunilor de drept penal, distincta de individualizarea judiciara.
:3.
:
De exemplu, Raymond Saleilles argumenta ca Tn realitate nu exista 0
.'
:
; individualizare legala, pentru ca legea nu poate sa preyada decat specii
l
v:
:
.'-.. 51 "nu indivizi, iar dupa parerea sa, individualizarea legala ar fi „0 falsa
.; •"?'"','; individualizare"
1
.
.."'T"..-' In doctrina romana, s-a sustinut ca aceasta forma de individualizare
~'.
:
ЛШ^ nu este propriu-zis 0 individualizare a pedepsei Tn sensul de adaptare a
■M^-. sanctiunii de drept penal concrete la gradulde pericol social alfaptei sj la
"Ж' pericolul social pe care Tl prezinta о persoana determinate, О asemenea
-.. operatie nu ar putea fi efectuata decat post delictum. Daca nu s-a
■v^-vcomis 0 infractiune s\ nu exista raspundere penala a faptuitorului, nu se
-..;..:.; poate vorbi de 0 individualizare a sanctiunii'Tn sensul propriu-zis, lipsind
Г ;л- obiectul supus operatiei de individualizare, adica sanctiunea. Legea
■'P..-penala, operand cu entitati abstracte, poate eel mult sa organizeze,
":■;■' sa creeze un cadru legal, sa puna la dispozitia judecatorului bazele
'-€' legale ale individualizarii, fara sa realizeze Tn sens propriu 0 operatie de
■/'.— individualizare
2
.
:
' In opinia mea, consider ca individualizarea legala a sanctiunilor de V.. drept
penal nu poate fi exdusa numai pentru ca nu opereaza cu aceleasj '/ : mijloace
ca sj individualizarea judiciara, deoarece cele doua categorii de
:
:.V
individualizare, prevad situatii diferite, necomparabile Tntre ele.
Individualizarea legala se realizeaza cu mijloace specifice Tn conditiile
:■;. adaptarii sanctiunii (pedepsei) la gradul de pericol social al faptei fi al
faptuitorului.
/V. Tmprejurarea ca operajia de individualizare legala are loc „ante delictum"
■л;. §i asupra unui Individ abstract nu releva decat specificul acestei operatii
■{■■[■' pe care о desfa§oara legiuitorul, dar nu 0 exclude de la aptitudinea de a fi
1
R. Saleilles, op. cit, p. 201.
■v
2
$t. Dane§, V.Papadopol, op. cit, p. 79-80.

100 101
Individualizarea tegata si judiciara a pedepselor
individualizare Tn sensul de particularizare a represiunii penale in raport cu
gradul de pericol social al faptei si faptuitorului.
Orice notiune reprezinta о generalizare a unei entitati concrete,
generalul exista prin particular, exprima esenta acestuia, nu este о creatie
arbitrara a vreunei persoane.
Legiuitorul nu poate parasi domeniul evatuarilor generice, opera sa
este una de asigurare a individualizarii, de stabilire a unui cadru legal, a
unor coordonate de baza pentru opera de individualizare propriu-zisa a
pedepsei pe care о Tnfaptuieste instanta de judecata
1
.
Prin individualizarea facuta de legiuitor se creeaza cadrul legal in baza
caruia se poate realiza individualizarea judecatoreasca si administrative
§2. Individualizarea judiciara a sanctiunilor de drept penal
Aceasta forma de individualizare completeaza individualizarea legala,
fiind considerate principala forma de individualizare.
V. Dongoroz spunea referitor la individualizarea judiciara ca „este
operatiunea judecatoreasca de determinare a sanctiunii care urmeaza sa
fie efectiv aplicata, Tn limitele impuse de tariful abstract, cu modificarile
lui legate sau chiar Tn afara acestor limite, dar in masura Tngaduita de
lege"
2
. -4:
Din aceasta aefinitie, rezulta ca individualizarea judiciara este facuta
numaide instanta de judecata, prin care se determine sanctiunea concrete
pentru infractiunea comisa, cu respectarea limitelor speciale (minime si
maxime) prevazute de lege si chiar cu depasirea acestor limite in cazul
constatarii cauzelor de agravare sau de atenuare.
De subliniat este faptul ca aceasta depa§ire nu se poate face decat Tn
condiffle ft limitele prevazute de lege. Rezulta ca desi individualizarea
judiciara este atributul judecatorului, nu are caracter arbitrar, ci se Tnscrie
Tntr-un cadru legal, Tn anumite coordonate fixate de legiuitor. Ansamblul
acestor coordonate alcatuiesc cadrul legal al individualizarii judiciare
3
.
Judecatorut trebuie sa tina seama de limitele generale ale pedepselor
principale, complementare, accesorii, masurilor de siguranta si masurilor
educative, sa aiba Tn vedere fetul sanctiunilor de drept penal si limitele
1
V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice..., vol. il, p. 122.
2
V. Dongoroz, Drept penal. Tratat, p. 543.
3
$t. Dane§, V- Papadopot, op. cit, p. 84.

Consideratii teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor
speciale ale acestora, prevazute pentru fiecare infractiune. De
asemenea, t trebuie sa aiba Tn vedere si modul Tn care Legiuitorul
reglementeaza
cauzele modificatoare de pedeapsa.
tn efectuarea operafiunii de individualizare judiciara a sanctiunii, '
trebuie sase aiba Tn vedere:
- fapta comisa de infractor (gravitate, mod de savarsire, urmari etc.);
- sa se evalueze situatia personala a infractorului Tn raport cu pericolul
social al acestuia pentru ordinea publica (forma de vinovatie,
antecedente, starea psiho-fizica, starea de pericol etc.)
1

Conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 301/2004
2
, „{...) La stabitirea si apticarea
pedepselor pentru persoana fizica se tine seama de dispozitit'le generale ale
Codului penal, de limitele de pedeapsa fixata Tn partea speciala, de gravitatea
faptei savarsite, de persoana faptuitorului si de ■L.,, V - irvprejurarile care
atenueaza sau agraveaia raspunderea penala". pSltSv Sunt situatii cand legiuitorul
a prevazut о pedeapsa alternative, fie о iMtflprivare de libertate, fie о amenda
penala. Instanjei Ti revine sarcina de a ' ^Sftalege una din cele doua pedepse
prevazute de lege. Prin aceasta lege s-a ■ SS^fibglementat si modul Tn care
instanta trebuie sa aleaga una din cele doua viff pedepse.
fj|i
L
.;:..Astfel, conform art. 87 alin. (2) din Legea nr. 301/2004 „cand pentru
|;;^H^ihfractiunea savarsita Legea prevede pedepse alternative,,se $ine seama
чЯЙ-de dispozitiile alin. (1), atat pentru alegerea uneia dintre pedepsele
^^.■alternative, cat si pentru proportionalizarea acesteia". \f§!^
;
;
:
Rezulta ca, Tn
astfel de situatii, instanta urmeaza sa faca о dubla ■|Щ^ individualizare Tn sensul
ca, judecand cauza s\ tinand cont de prevederiLe li|r.art. 87 alin. (1) din Legea nr
301/2004, trebuie sa se stabileasca mai TntSi,
;
|fjifi7ce pedeapsa i se va aplica
inculpatului: privativa de Libertate sau amenda. '•?W£-< Al doilea moment, este eel
al stabilirii duratei pedepsei privative de |:3
:
|S|i'libertate sau al cuantumului amenzii,
daca s-a ales pedeapsa amenzii sub |fl;forma zilelor amenda.
Ц;
:
Aceasta institute, functioneaza si cand о infractiune a fost savarsita Mvde
о persoana juridica.
. 'V. Dongorozsi colaboratorii, op, cit, vol. II, p. 125.
2
Aceasta lege a fost abrogati expres
de Legea nr. 286/2009, Tnsa consider ca prezinta .importan^a dintr-o perspective
comparative abordarea paralela a Codului penal in vigoare, a Legii nr. 301/2004 §i a Legii
nr. 286/2009 sau, altfel spus, a Noul Cod penal.

102


103

Individualizarea legaia si judiciara a pedepselor Considerate teoretice privind criteriile de individualizare a pedepselor

Individualizarea judiciara a sanctiunilor de drept penal este о parte integrants a activit5tii de aplicare a legii penale,
activitate care se desfasoa-ra ?n cadrul procesuLui penal, se concretizeaza in hotararea instantei de judecata si se
sfar§este de reguia odata cu ramanerea definitiva a acestei hotarari.
Spre deosebire de individualizarea legaia care realizeaza numai preventia generala, individualizarea judiciara
realizeaza atat preventia generate, cat §ipreventia speciala prin constrangerea s\ reeducarea pe care pedeapsa concrete о
are asupra infractorului
1
.
In N.C penal se arata caracterul proportional al pedepsei in raport
cu gravitatea infractiunii s\ periculozitatea infractorului, care trebuie sa
se reflecte in modul de executare, pentru ca altfel exista riscul ca efortul
— depus pentru reintegrarea infractorului sa produce efecte contrare
scopului urmarit.
Reintegrarea sociala a infractorului prin mijloace alternative la executarea pedepsei este conditional in acelasi timp de
evaluarea conduitei acestuia pe parcursul procesului penal si de atitudinea fata de actuldejustitie.
Astfel, infractorul care s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a Tncercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a
identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor, nu poate beneficia de renuntarea^la aplicarea
pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei ori de suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, intrucat Tntre conduita
acestuia pe parcursul procesului penal si natura si scopul acestor masuri exista о vadita incompatibilitate.
§3. individualizarea administrativa a sanctiunilor de drept penal
Pedeapsa aplicata de instanta trebuie sa ramana definitiva din punct de vedere judiciar, nu Tnsa si din punct de vedere
al executarii pedepsei.
Cand instantele judecatore§ti individualizeaza pedeapsa, ele au in vedere doua elemente:
a) gravitatea faptei care poate fi apreciata cu multa siguranta;
b) personalitatea infractorului, care nu poate fi apreciata decat aproximativ.
1
C. Mitrache, op. at., p. 288.
Aceasta apreciere aproximativa a judecatorului, poate fi infirmata de anumite date subsecvente (purtarea condamnatului,
schimbarea starii sale psiho-fizice etc.) indat о rectificare in individualizarea pedepsei se impune ca о necesitate. Daca din
punct de vedere aldeterminarii" lor judiciare, pedepsele trebuie sa corespunda in principal, din punctul de vedere al executarii,
ele pot fi modelate cat mai mult in raport cu infractorul. Deci, individualizarea in faza executarii nu implica schimbarea
condamnarii, ci schimbarea conditiilorm care se va executa pedeapsa §i a momentutui cand executarea trebuie sa fie socotita
ca suficienta.
Individualizarea administrativa este ultima etapa
1
din opera de individualizare a sanctiunilor (pedepselor) de drept penal
Prin individualizare administrative intelegem „operatiunea prin care executarea sanctiunilor de drept penal este
armonizata cu necesitatile concrete, privite prin prisma rosturilor pe care trebuie sa Le indeplineasca acestesanctiuni"
2
.
Individualizarea administrativa prive§te atat pedepsele, cat §i masurile de siguranta si se realizeaza prin mijlocirea
organelor insarcinate cu executarea sanctiunilor.
S-a precizat in literatura de specialitate ca cea mai mare parte a procesului de reeducare a condamnatului se realizeaza
in faza executarii pedepsei
3
.
in cuprinsul art. 60-74 din Legea nr. 301/2004 este stabilit regimul de executare a pedepselor principale aplicate
persoanelor fizice. Astfel, este stabilit regimul de executare a pedepsei detentiunii pe viata fi a deten^iunii severe, a
pedepsei inchisorii stricte si a Tnchisorii, a liberarii conditionate §i a executarii pedepsei Tntr-o Tnchisoare militara. Acest
cadru legal este completat cu dispozitiile Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor s,i a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal
4
.
Ca mijloace de individualizare administrativa a executarii pedepsei privative de libertate sunt prevazute о serie de
institutii specifice cum sunt: gratierea, amanarea executarii pedepsei, intreruperea executarii pedepsei si liberarea
conditional.