You are on page 1of 15

Statistică teoretică şi economică

CAPITOLUL 7.
SERII CRONOLOGICE

Cuvinte cheie:
- ajustarea seriilor cronologice
- ciclicitatea
- indicii de dinamică cu bază fixă
- indicii de dinamică cu bază în lanţ
- modificarea absolută cu bază fixă
- modificarea absolută cu bază în lanţ
- ritm cu bază fixă
- ritm cu bază în lanţ
- serie cronologică
- sezonalitatea
- trend
- valoarea absolută a unui procent de creşterecu bază fixă
- valoarea absolută a unui procent de creşterecu bază în lanţ
- variaţia reziduală

Orice proces sau fenomen al activităţii umane poate fi studiat atât în timp, cât şi în
spaţiu. Analiza presupune, în principal, o cercetare în timp cu ajutorul unor indicatori
statistici specifici de-a lungul diferitelor perioade de timp. De exemplu, putem înregistra
volumul vânzărilor zilnice dintr-un magazin electrocasnic, evoluţia lunară a producţiei de
cărbune, evoluţia zilnică a ratei dobânzii sau a ratei de schimb.
este formată din două şiruri de date paralele, un şir arătând variaţia caracteristicii
de timp, iar cel de-al doilea – variaţia fenomenului sau a caracteristicii de la o perioadă la
alta. Seriile cronologice se mai numesc şi serii de timp sau serii dinamice. Deci, se poate
spune că seriile cronologice apar ca rezultat al unor măsurători ce se efectuează la
anumite momente sau intervale de timp, care pot fi egale sau neegale, asupra unei
colectivităţi în ansamblul său sau a unei părţi dintr-o colectivitate.
La construirea şi la analiza seriilor cronologice trebuie avute în vedere
proprietăţile acestora:
- variabilitatea termenilor;
- omogenizarea termenilor;
- periodicitatea termenilor;
- interdependenţa termenilor.
Să încercăm să explicăm fiecare dintre aceste proprităţi:
Variabilitatea termenilor unei serii cronologice rezultă din faptul că fiecare
termen este obţinut prin centralizarea unor date individuale. Acest lucru face să existe
anumite diferenţieri între termenii seriei, fie ca urmare a acţiunii factorilor aleatori, fie ca
urmare a faptului că în viaţa economică-socială legile se manifestă ca tendinţă generală,
imprimând fenomenelor şi proceselor diferite forme de variaţie.
Omogenitatea termenilor este înţeleasă în sensul că o anumită în sensul că o
anumită serie nu cuprinde decât fenomene şi procese de acelaşi gen, care sunt efecte ale
aceluiaşi tip de cauze. Pentru a asigura omogenitatea termenilor trebuie utilizată aceeaşi
Statistică teoretică şi economică
metodologie de evaluare şi calcul al indicatorilor, precum şi aceleaşi criterii de clasificare
privind mărimea intervalului de timp şi a unităţii statistice etc. Cu alte cuvinte,
prelucrarea unei serii cronologice trebuie să se facă după ce s-a verificat dacă datele
provin din aceeaşi sursă, dacă au aceleaşi grad de cuprindere a unităţilor, aceleaşi şi
metode de prelucrare: deci, trebuie asigurată comparabilitatea datelor.
Periodicitatea termenilor înseamnă asigurarea continuităţii datelor din punctul de
vedere al timpului. Variabila timp poate cunoaşte periodicităţii diferite. În baza acestei
priorităţi putem descrie evoluţia unui fenomen sau proces economic ori social sub forma
ecuaţiei: Y
i
= f(t
i
).
Interdependenţa termenilor unei serii cronologice este reultatul respectării
principiului unităţii de timp, spaţiu şi a structurii organizatorice. Având în vedere relaţiile
de cauzalitate, fiecare indicator depinde într-o anumită măsură de valoarea indicatorului
precedent.
În evoluţia fenomenelor şi proceselor economico-sociale se pot întâlni mai multe
tipuri de serii cronologice.
1) după modul de exprimare a indicatorilor, seriile cronologice pot fi:
1.1. serii cronologice formate din indicatori absoluţi, care reprezintă forma de
bază a seriilor de timp;
1.2. serii cronologice din indicatori relativi,care reprezintă un mod de prezentare
procentuală a datelor (în acest caz trebuie să se precizeze baza de raportare);
1.3. serii cronologice formate din indicatori medii, care reprezintă evoluţia unor
caracteristici calitative, de exmplu: salariul mediu, productivitatea muncii etc;
2) după timpul la care se referă datele, seriile cronologice pot fi:
2.1. serii cronologice de intervale de timp:sunt seriile în care fiecare indicator
reprezintă rezultatul unui proces sau fenomen la fiecare perioadă de timp. De exemplu:
evoluţia cifrei de afaceri, a profitului etc. Aceste serii se mai numesc şi serii de fluxuri;
2.2. serii cronologice de momente: sunt seriile în care fiecare indicator
caracterizează mărimea la care a ajuns caracteristica studiată la momentul calculului. De
exemplu: populaţia la 1 iulie, valoarea capitalului fix la sfârşitul anului etc. Aceste serii
se mai numesc şi serii de stocuri.

7.1.Componentele unei serii cronologice
Componentele unei serii cronologice sunt generate de factorii care interacţionează
cu cariabila rezultativă (Y) analizată, rezultând:
- trendul sau tendinţa generală (T), care poat fi:
- seculară;
- de durată medie (10-20 ani);
- de scurtă durată (3-10ani).
- sezonalitatea (S);
- ciclicitatea (C);
- variaţia reziduală (R).
Prin trend sau tendinţă generală se înţelege mişcarea relativ regulată a unui
fenomen sau proces în decursul unei perioade reprezentând o creştere sau o descreştere.
Sezonalitatea reprezintă existenţa unor oscilaţii (fluctuaţii) în funcţie de
anotimpuri, luni sau zile, în desfăşurarea unui fenomen sau proces pe o anumită durată.
Statistică teoretică şi economică
Ciclicitatea se manifestă mai ales în cazul fenomenelor şi proceselor economice
în cadrul economiei de piaţă şi se identifică, de cele mai multe ori, cu ciclul economic.
Atât sezonalitatea, cât şi ciclicitatea nu sunt întotdeauna prezente într-o serie
cronologică.
Variaţia reziduală poate fi de natură aleatoare, gaussiană sau accidentală şi
reprezintă fluctuaţii în funcţie de factorii aleatori. Variaţaia reziduală se mai numeşte şi
componenţa neregulată. Ea reprezintă cariaţia unei serii de timp care nu poate fi explicată
prin trend, ciclicitatea sau sezonalitate. Deoarece componenta reziduală este aleatoare,
efectele ei într-o serie de timp sunt foarte greu de prognozat.
În legătură cu componentele unei serii cronologice, există două modele statistice
de bază pentru o variabilă de timp:
a) modelul aditiv, adică repartizarea cantitativă a raportului dintre valorile seriei
cronologice şi componentele sale, presupunând o relaţie de independenţă a factorilor:

Y = T + S + C + R;
b) modelul multiplicativ, adică reprezentarea cantitativă a raportului dintr valorile
seriei cronologice şi componentele sale, presupunând o relaţie de proporţionalitate a
factorilor:
Y = T ⋅ S ⋅ C ⋅ R.

7. 2. Indicatorii statistici pentru prelucrarea seriilor cronologice.
Sistemul de indictori utilizaţi în prelucrarea seriilor cronologice este următorul:
a) indicatori absoluţi:
- nivelul absolut;
- modificările absolute (sporuri sau scăderi);
b) indicatori relativi:
- indici;
- ritmuri;
- valoara absolută a unui procent de creştere;
c) indicatorii medii;
- nivelul mediu;
- modificarea medie absolută;
- indicele mediu;
- ritmul mediu.
Indicatorii absoluţi se exprimă în unităţile de măsură concretă ale fenomenului
studiat.
Fiecare termen al seriei reprezintă un indicator de nivel şi însumând aceşti
indicatori putem obţine nivelul totalizat al termenilor.
Calculul indicatorilor absoluţi se rezumă la determinarea modificărilor absolute,
interpretate ca scopuri (scăderi) de la o unitate la alta.
Modificarea absolută poate fi calculată în două feluri:
- modificarea absolută cu bază fixă,care se obţine făcând diferenţa dintre
nivelul fiecărei perioade şi nivelul din perioada de referinţă:

1 1 /
y y
t t
− = ∆ .

Statistică teoretică şi economică
- modificarea absolută cu bază în lanţ (glisantă, alunecătoare, mobilă), care se
obţine făcând diferenţa dintre nivelul fiecărei perioade şi nivelul perioadei imediat
următoare:

1 1 / − −
− =
t t t t
y y ∆ .

Între aceste două tipuri de modificări există următoarea relaţie:


=
− 1 / 1 / t t t
∆ ∆

Indicatorii relativi sunt utilizaţi pentru a arăta de câte ori nivelul dintr-o anumită
perioadă se modifică faţă de nivelul atins de perioada de bază, sau pentru a determina
acelaşi lucru în procente.
Indicii de dinamică arată de câte ori s-a modificat un proces sau un fenomen de-a
lungul timpului.
Indicii se pot calcula:
- cu bază fixă, determinaţi după relaţia:

100
1
1 /
⋅ =
y
y
I
t
t
;

- cu bază în lanţ, determinaţi după relaţia:

100
1
1 /
⋅ =


t
t
t t
y
y
I .

La fel ca şi în cazul modificărilor absolute, indicii cu bază fixă şi cei cu bază
mobilă comportă o relaţie între ei. De această dată, relaţia este de tip multiplicativ:


=
− 1 / 1 / t t t
I I

Ritmul de creştere (descreştere) exprimă cu câte procente nivelul atins în
perioada curentă depăşeşte nivelul atins în perioada considerată de comparaţie. Ritmul se
poate calcula:
- cu bază fixă, determinat după relaţia:

100 100 100 1 100 ) 1 (
1
1 /
1
1
1
1 / 1 /
⋅ = ⋅

= ⋅
|
|
.
|

\
|
− = ⋅ − =
y y
y y
y
y
I R
t t t
t t

;

- cu bază în lanţ, determinat după relaţia:

( ) 100 100 100 1 100 1
1
1 /
1
1
1
1 / 1 /


= ⋅

= ⋅
|
|
.
|

\
|
− = ⋅ − =





− −
t
t t
t
t t
t
t
t t t t
y y
y y
y
y
I R
Statistică teoretică şi economică

Trecerea de ritmuri cu bază în lanţ la ritmuri cu bază fixă sau invers se face numai
prin transformarea acestora în indici de dinamică, fapt ce ne conduce la concluzia că în
cazul ritmurilor există inegalitatea:



− 1 / 1 / n t t
R R

Valoarea absolută a unui procent de creştere exprimă câte unităţi din sporul
înregistrat într-o perioadă revin la fiecare procent al ritmului. Acest indicator face
legătura între indicatorii absoluţi şi cei relativi.
Valoarea absolutã a unui procent se poate calcula:
- cu bază fixă,determinată pe baza relaţiei:
100
100
1
1
1
1
%
1 /
1 /
1 /
y
y
y y
y y
R
A
t
t
t
t
t
=



=

=

- cu bază mobilă, determinată pe baza relaţiei:
-
100
100
1
1
1
1
%
1 /
1 /
1 /







=



=

=
t
t
t t
t t
t t
t t
t t
y
y
y y
y y
R
A

Analizele efectuate în domeniul economic şi social se pot realiza şi prin calculul
mediilor de nivel şi al mediilor de ritm.
Astfel, nivelul mediu al unei caracteristici se determină după relaţia:

n
y
y
t ∑
=

Modificarea medie absolută se determină din modificătile absolute cu bază în
lanţ:

1 1
1
1 /


=


= ∆
∑ −
n
y y
n
t
t t


unde n-1 reprezintă numărul modificărilor absolute cu baza în lanţ.
Indicele mediu de dinamică reprezintă valoarea care, dacă ar substitui indicii de
bază în lanţ, procesul acestora nu s-ar modifica. De menţionat faptul că acest indice
mediu se determină atunci când indicii cu bază în lanţ au valori aproximativ egale.

1
1
1
1 /



= =

n
n
n
t t
y
y
I I

Statistică teoretică şi economică
Ritmul mediu arată creşterea procentuală a fenomenului sau precesului studiat în
medie de la o perioadă la alta:

( ) 100 100 − ⋅ = I R

7. 3. Particularităţile prelucrării seriilor cronologice de momente.
Într-o serie de momente pot fi întâlnite două situaţii: serii de momente cu
intervale egale şi serii de momente cu intervale neegale între ele.
În primul caz, prelucrarea seriei se poate face într-una din următoarele variante:
1. Se transformă seria de momente în serie de intervale, calculându-se media
aritmetică pentru fiecare interval şi apoi indicatorii absoluţi, relativi şi medii.
2. Seriile de momente cu intervale egale între înregistraţi se prelucrează ca atare,
obţinându-se indicatorii absoluţi, relativi şi medii, cu excepţia mediei calculate după o
formulă specială de medie aritmetică, cunoscută sub denumirea de medie cronologică.
Media cronologică simplă se aplică pentru seriile de momente cu intervale egale.
Într-o serie de momente sunt n termeni şi (n-1) intervale, ceea ce înseamnă că fiecare
interval va fi marcat de câte doi termeni. Din această cauză, termenii externi apar o
singură dată, iar toţi ceilalţi de câte două ori.
Pentru a afla media pe total este necesar să se calculeze mediile parţiale pe
fiecare interval, la rândul lor, ca medii aritmetice simple din cei doi termeni ce marchează
intervalul respectiv.
Relaţia de calcul este următoarea:

1
2
...
2 2
1 3 2 2 1

+
+
+
+
+
=

n
y y y y y y
y
n n
cr


Sunt (n-1) termeni la numitor, deoarece, faţă de numărul termenilor seriei, se pot
calcula (n-1) medii parţiale, pe fiecare interval.
După efectuarea calculelor obţinem:

1
2 2
1
... 3 2
1

+ + +
=

+
n
y
y y
y
y
n
y
cr
n


Această formulă, aplicându-se numai la seriile cronologice de momente, se
numeşte media cronologică şi are structura identică cu media generală calculată din
medii parţiale:
Media cronologică ponderată este utilizară în cazul în care între momentele
seriei sunt intervale neegale. Între termeni existând intervale inegale, se consideră că
modificarea lor se va realiza uniform de la un interval la altul. Deci, fiecare interval va fi
proporţionat cu câte o jumătate din lungimea intervalelor alăturate.
Intervalele de timp vor fi:

Statistică teoretică şi economică
2
...
2
;
2
;
2
1 3 2 2 1 1 −
+ +
n
t t t t t t


Media cronologică ponderată se determină după relaţia:

|
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ + |
.
|

\
|
|
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ + |
.
|

\
|
=


2
...
2 2 2
2
...
2 2 2
1 2 1 1
1 2 1
2
1
1
n
n
n
cr
t t t t
t
y
t t
y
t
y
y
sau:


=

|
.
|

\
|
+ |
.
|

\
| +
+ |
.
|

\
|
=
1
1
1 2 1
2
1
1
2
...
2 2
n
i
i
n
n
cr
t
t
y
t t
y
t
y
y

Primul şi ultimul termen se ponderează cu jumătatea din primul interval, iar
termenii intermediari cu câte o jumătate din intervalele alăturate.

7. 4. Ajustarea seriilor cronologice.
Aplicarea unor metode statistico-matematice adecvate asupra unei serii timp în
dorinţa de a extrage ceea ce este esenţial şi tipic în evoluţia fenomenului sau procesului
analizat şi care prezintă caracter de lege se numeşte ajustarea seriei cronologice.
În teoria şi practica statistică sunt utilizate următoarele metode de ajustare:
a) Ajustarea grafică a seriei cronologice. Acest procedeu presupune trasarea
liberă şi aproximativă a unei drepte dau curbe asupra unei serii cronologice
empirice. O asemenea ajustare are un caracter orientativ şi oferă informaţii
asupra tendinţei generale a evoluţiei fenomenului sau procesului supus
cercetării. Însă, ajustarea grafică este subiectivă şi poate duce la determinări
diferite
b) Ajustarea mecanică a seriei cronologice. Acest procedeu constă în aplicarea
succesivă, în mod mecanic, a unor formule de calcul stabilite dinainte, pentru
toţi termenii reali.
Dintre aceste metode, amintim: metoda mediilor mobile; metoda sporului mediu;
metoda indicelui mediu.
Ajustarea pe baza mediilor mobile se foloseşte, în special, când variaţia
termenilor unei serii cronologice prezintă un aspect de regularitate ciclică. Prin
calcularea mediilor mobile se înlătură se înlătură această variaţie şi se prezintă seria de
date cu o variaţie lină, continuă.
Mediile mobile sunt medii parţiale, calculate dintr-un număr prestabilit de
termeni, în care se înlocuieşte pe rând primul termen cu termenul ce urmează în seria care
trebuie să fie austată. Mediile mobile se mai numesc şi medii glisante sau alunecătoare. În
practică, putem calcula medii mobile dintr-un număr impar sau par de termeni.
Spre exemplificare, vom folosi o serie formată din 5 termeni care urmează să fie
ajustaţi prin procedeul mediilor mobile calculate din trei termeni.
Statistică teoretică şi economică
Seria cronologică este:

y
1
, y
2
, y
3
, y
4
, y
5,

3
3 2 1
1
y y y
y
+ +
= ;
3
4 3 2
2
y y y
y
+ +
=
3
5 4 3
3
y y y
y
+ +
=
În cazul calcului dintr-un număr impar de termeni, fiecare medie mobilă se va
plasa în dreptul unui termen ce corespunde cu poziţia termenului central, numărul
acestora fiind egal cu: n-(n'+1)
unde: n reprezintă numărul termenilor seriei ce urmează a fi ajustată;
n' numărul termenilor din care se calculează media.
În cazul când ajustarea se face pe baza mediilor mobile calculate dintr-un număr
par de termeni, mediile mobile se obţin în două trepte: în primul rând, se determină
mediile provizorii, care se plasează între termenii seriei, şi în al doilea rând, se determină
mediile mobile definitive sau centrate, care se plasează, în dreptul termenilor seriei şi cu
care se face ajustarea termenilor seriei iniţiale.
Considerând o serie in 8 termeni, se pot calcula 5 medii provizorii:

4
ˆ
4 3 2 1
1
y y y y
Y
+ + +
= ;
4
ˆ
5 4 3 2
2
y y y y
Y
+ + +
= ;
4
ˆ
6 4 3
3
y y y
Y
+ +
= ;
4
ˆ
7 6 5 4
4
y y y y
Y
+ + +
= ;
4
4
ˆ
7 6 5 4
4
y y y y
Y
+ + +
= ;
4
ˆ
8 7 6 5
5
y y y y
Y
+ + +
= .

Pe baza acestora, se pot calcula medii mobile definite ca o medie aritmetică
simplă a celor provizorii luate câte două:


2
ˆ ˆ
2 1
1
Y Y
Y
+
= ;
2
ˆ ˆ
3 2
2
Y Y
Y
+
= ;
2
ˆ ˆ
ˆ
4 3
3
Y Y
Y
+
= ;
2
ˆ ˆ
5 4
4
Y Y
Y
+
=

Ajustarea prin metoda sporului mediu se foloses atunci când, prelucrând seria de
date, se obţin sporuri cu bază în lanţ relativ asemănătoare ca valoare unele cu altele.
Statistică teoretică şi economică
Aceasta corespunde unei creşteri a nivelurilor cracteristicii studiate sub forma unei
progresii aritmetice cu raţia egală cu modificarea mediei absolute şi se bazează pe relaţia
care există între primul termen, modificările absolute cu bază în lanţ şi ultimul termen.
Astfel, putem considera că ultimul termen se determină după relaţia:

∆ ∆ + ∆ + ∆ + = ....
0
y y
n
,
adică:
∆ + = n y y
n 0


Relaţia care stă la baza ajustării prin procedeul modificării medii absolute va fi:
∆ + =
i ti
t y Y
1
,

unde: y
1
– reprezintă termenul luat ca bază de ajustare;
t
i
– variabila de timp în raport cu baza de ajustare folosită (poziţie pe care termenul
respectiv o are faţă de termenul ales ca bază).
Ajustarea prin metoda indicelui mediu se foloseşte atunci când termenii seriei au
tendinţa unei progresii geometrice, în care raţia poate fi considerată egală cu indicele de
dinamică.
Ajustarea se bazează pe relaţia dintre primul termen, indicii de dinamică cu bază
în lanţ şi ultimul termen. Deci, dacă ultimul termen se scrie în funcţie de primul, acesta
va fi egal cu primul termen multiplicat succesiv cu indicii cu bază în lanţ.
Se poate considera că ultimul termen are următoarea formă:

I I I y y
n
...
0
⋅ ⋅ ⋅ = ,
adică:
n
n
I y y ⋅ =
1
ˆ

Pe baza acestei relaţii se pot determina valorile ajustate. Astfel, un termen
oarecare ajustat egal cu termenul ales ca bază, înmulţit cu indicele mediu de dinamică
ridicat la o putere egală cu numărul ce arată poziţia lui faţă de termenul ales ca bază.

( )
i
i
t
t
I y Y ⋅ =
1
ˆ


Aplicarea metodei grafice şi a metodei mecanice se face cu anumite restricţii,
motiv pentru care analiza trebuie completată cu utilizarea metodelor analitice bazate pe
folosirea funcţiilor matematice de ajustare.
c) Ajustarea prin metode analitice. Tendinţa centrală a evoluţiei se exprimă ca o
funcţie de timp:
y = f(t), numită funcţie de ajustare;
t = valorile variabilei independente (timpul);
y = valorile variabilei dependente (fenomenele), care sunt prezentate în seria
cronologică.
Alegerea tipului de funcţie care se potriveşte cel mai bine pentru exprimarea
trendului se face pe baza următoarelor criterii aplicabile opţional:
Statistică teoretică şi economică
a) Criteriul bazat pe reprezentarea grafică. Se construieşte cronograma. Dacă graficul
prezintă o tendinţă de creştere absolută constantă, se poate aprecia că fenomenul creşte
liniar şi ecuaţia respectivă este:

t b a Y
t
⋅ + = ,

în care:
Y
t
– sunt valorile ajustate calculate în funcţie de valorile caracteristicii factoriale
(t);
a – reprezintă parametrul care are sens de mărime medie şi arată nivelul atins de
"y", dacă influenţa tuturor factorilor – cu excepţia celui înregistrat – ar fi fost constantă
pe toată perioada. Din punctul de vedere al interpretării parametrului, acesta nu are o
semnificaţie economică;
b – reprezintă parametrul care sintetizează numai influenţa caracteristicii
factoriale (t) şi arată cu cât se modifică rezultanta la modificarea cu o unitate a factorului
de influenţă. Dacă b > 0, rezultă o relaţie directă (pozitivă); în cazul b < 0, rezultă o
relaţie inversă (negativă) între cele două fenomene;
t – reprezintă valorile caracteristicii factoriale care, în cazul seriilor cronologice,
este timpul.
Dacă graficul are o tendinţă de creştere exponenţială, atunci se poate aprecia că
fenomenul are forma unei funcţii exponenţiale a cărei ecuaţie de estimare este:

t
t
b a Y ⋅ =

Când pe grafic se obţine o curbă care are fie un punct de maxim, fie un punct de
minim, atunci se apreciază că fenomenul studiat se modifică în timp sub forma unei
parabole de gradul doi.
Ecuaţia de estimare a unei parabole de gradul doi exprimată în funcţie de timp
este:

2
1
t c t b a Y ⋅ + ⋅ + =

b) Criteriul diferenţelor. Corespunzător acestui criteriu, se procedează la calculul
diferenţelor absolute cu bază în lanţ de ordinul unu din termenii seriei, după relaţia:

1
) (
1 / − −
− = ∆
t t
t
t t
y y

de ordinul doi, după relaţia:

) (
1
) 1 ( ) 2 (
1 /
t
t t t t − −
∆ − ∆ = ∆ ş.a.m.d.

Se continuă cu calculul diferenţelor de ordin 3, 4 etc. până obţinem diferenţele de
ordin i, aproximativ egale.
Interpretarea acestor diferenţe se face astfel:
- dacă diferenţele absolute cu bază în lanţ de ordinul întâi sunt constante:
Statistică teoretică şi economică
se apreciază că seria cronologică respectivă are o tendinţă liniară;
- dacă diferenţele absolute cu bază în lanţ de ordinul doi calculate din diferenţele
de ordinul întâi sunt constante:

2
) 2 (
1 /
k
t t
= ∆

,

se apreciază că seria cronologică are o tendinţă de forma parabolei de gradul doi k
1
şi k
2

sunt constante).
Dacă fenomenul cercetat s-a dezvoltat în progresie geometrică, adică indicii cu
bază în lanţ sunt constanţi (I
t/t+1
= constant), admitem că seria cronologică respectivă
prezintă o tendinţă exponenţială.
După alegerea funcţiei de ajustare se impune estimarea parametrilor funcţiei,
utilizând metoda celor mai mici pătrate. Această metodă are ca funcţie obiectiv
minimizarea sumei pătratelor valorilor reale de la cele ajustate, deci:

( )
2
min


t t
y y t = 1, 2, …,n.

Pentru funcţia liniară, această condiţie devine:
( ) | | min
2
= + −

bt a y
t


Pentru determinarea parametrilor "a" şi "b", scriem sistemul de ecuaţii normale;
înlocuind pe x
i
cu t
i
obţinem:

¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
∑ ∑ ∑
∑ ∑
1
2
y t t b t a
y t b na
i i i
i i


Orice fenomen social-economic depinde de o serie de factori a căror influenţă este
prezentată în timp, deci timpul serveşte doar la sistematizarea materialului statistic şi,
prin urmare, este necesară anihilarea influenţei; în consecinţă, se pune condiţia: Σt
i
= 0.
În aceste condiţii, sistemul de ecuaţii devine:
¦
¹
¦
´
¦
⋅ =
=
∑ ∑

i i i
i
y t t b
y na
2

de unde rezultă:
n
y
a
i ∑
= ;



=
2
i
i i
t
y t
b

Se observă că valoarea lui "a" este egală cu media seriei:

y
n
y
a
i
= =



Statistică teoretică şi economică
Pentru a satisface condiţia de mai sus, trebuie să se considere originea valorilor de
timp ca fiind în centrul seriei.
În cazul în care seria este formată dintr-un număr impar de termeni, originea
valorilor de timp va fi chiar în dreptul termenului central şi variaţia de timp se va măsura
în intervale întregi pozitive şi negative: 0; 1; 2; 3 etc.
În cazul în care seria este formată dintr-un număr par de termeni, se poate adopta
una dintre variantele de jos:

Seria t
1
t
2
t
3
t
4
t
5
t
6
var. I -5 -3 -1 1 3 5
var. II -2,5 -1,5 -0,5 0,5 1,5 2,5

Pentru ecuaţia de gradul doi, avem sistemul următor:

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
⋅ = +
=
= +
∑ ∑ ∑
∑ ∑
∑ ∑
i i i i
i i i
i
y t t c t a
y t t b
y t c na
2 4 2
2
1
2


Din sistemul de mai sus se determină parametrii a, b şi c. Dacă b > 0, atunci are
loc o creştere accelerată de-a lungul perioadei, iar în cazul când c < 0, creşterea se
încetineşte.
Verificarea calculării ecuaţiilor de regresie se face pe baza relaţiei:

∑ ∑
=
i y
y Y
i


Această modalitate de verificare se bazează pe faptul că prin ajustare s-au
redistribuit influenţele factorilor, astfel, toţi factorii au fost consideraţi cu influenţă
constantă pe toată perioada şi variabil a fost numai timpul.
În teoria şi practica statistică sunt mai multe criterii de alegere privind cel mai
adecvat procedeu de ajustare a fenomenului real.
Astfel, există:
- un prim procedeu, prin care se determină suma abaterilor luate în valoare
absolută dintre datele empirice şi cele ajustate. Preocedeul pentru care această sumă este
minimă acela este cel mai bun.

min = −
∑ t t
Y y ;

- un al doilea procedeu, prin calculul coeficientului de variaţie ca raport dintre
abaterea medie liniară a valorilor reale de la valorile ajustate şi nivelul mediu al
termenilor seriei empirice:

100
) (
) (
⋅ =
y
d
v
t y
t y


Statistică teoretică şi economică
Abaterea medie liniară se calculează după relaţia de mai jos:

n
y y
d
t t
t y


=
) (

Alegerea se face după valoarea coeficientului de variaţie. Valoarea cea mai mică
arată metoda de ajustare cea mai bună.
Pentru aprecierea calităţii sau capacităţii de exprimare a funcţiei de ajustare
analitică, se utilizează următorii doi indicatori:
- abarerea standard sau eroarea standard a valorilor teoretice faţă de valorile
reale:

( )
n
Y y
S
t t
Y y
t t


=
2
/


- coeficientul de eroare:

100
/
⋅ =
y
S
e
t t
Y y


Cu cât aceşti indicatori au valori mai mici, cu atât mai bună este funcţia de
ajustare aleasă.

7. 5. Calculul sezonalităţii.
Determinarea cantitativă sau statistică a sezonalităţii este necesară în procesul
decizional atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. În practica
internaţională se utilizează coeficientul de sezonalitate, stabilit ca raport între trimestrul
sau luna calendaristică cu activitatea maximă şi trimestrul sau respectiva lună
calendaristică cu activitatea minimă.
Pentru caracterizarea sezonalităţii se utilizează indici de sezonalitate, stabiliţi în
felul următor, pe o serie de date lunare sau trimestriale, complete, pentru o perioadă de 3-
5 ani consecutivi, se calculează pentru fiecare lună sau trimestru câte o medie y
i
. De
asemenea, se stabileşte o medie generală lunară sau trimestrială y
0
pentru întreaga
perioadă. Comparând fiecare medie lunară sau trimestrială cu media generală, rezultă un
indice de sezonalitate; acest indice exprimă cât la sută reprezintă media lunii sau
trimestrului faţă de media generală:

n
y
y
ij
i

=
m n
y
y
ij


=
∑ ∑
0
100
0
%
⋅ =
y
y
IS
i


unde:
n este numărul anilor;
m - numărul subperioadelor.
Această metodă de determinare prin medii aritmetice a indicelui de sezonalitate
este acceptată în cazul seriilor cronologice care nu sunt foarte dinamice.
Statistică teoretică şi economică


Probleme si aplicatii:
7.1.Comerţul exterior al României a evoluat în perioada 1991-1996 conform cu
datele de mai jos:

Anii 1991 1992 1993 1994 1995 1996
Export (mil.$) 4266 4363 4892 6151 7910 8084
Import (mil.$) 5372 5784 6020 6562 9487 10555
Sursa: Anuarul de comerţ exterior al României, C.N.S., pag.9.

Se cere:
1. să se analizeze evoluţia exportului României în perioada 1991-1996 cu ajutorul
indicatorilor absoluţi, relativi şi medii;
2. să se reprezinte grafic evoluţia importului României în perioada analizată;
3. să se ajusteze seria de date referitoare la comerţul exterior al României
(export+import) în perioada analizată prin metode simple (elementare sau mecanice).

7.2. Evoluţia numărului populaţiei din mediul urban în perioada 1989-1995 a fost:

Anii 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995
Populaţia
urbană
(mii loc.)
12345 12609 12552 12367 12406 12428 12457
Sursa: Anuarul demografic al României, C.N.S., pag.4.

Se cere:
1 să se ajusteze seria de date utilizând metode elementare şi analitice de ajustare;
2. să se arate care din metodele folosite este cea mai potrivită;
3. să se efectueze extrapolarea seriei pentru următorii doi ani folosind metoda rezultată de
la punctul anterior.

7.3. În tabelul de mai jos sunt prezentate modificările absolute cu bază mobilă ale
dinamicii populaţiei ocupate în perioada 1991-1995 în România:

Anii 1991 1992 1993 1994 1995
Modificarea
absolută
-54 -328 -396 -51 -518
Sursa: Statistica socială, C.N.S., pag.45.

Se cere:
1. să se reconstituie seria cunoscând că nivelul atins de populaţia ocupată în 1990 a fost
de 10840 mii persoane;
2. să se ajusteze seria de date cu ajutorul ecuaţiei liniare de ajustare.

Statistică teoretică şi economică
7.4. În învăţământul superior au apărut modificări de natură calitativă şi
cantitativă; dintre acestea numărul de studenţi înscrişi este prezentat în tabelul
următor:

Perioada 1991/1992 1992/1993 1993/1994 1994/1995 1995/1996
Ritmul cu
bază fixă
(%)
100 109,5 116,2 118,5 156,2
Sursa: Statistica socială, C.N.S.,1996, pag.155.

Se cere:
1. să se reconstituie seria cunoscând numărul de studenţi înscrişi în 1991/1992;
2. să reprezinte grafic seria cronologică reconstituită;
3. să se ajusteze seria cronologică prin metoda mediilor mobile şi să se determine
calitatea acestei metode de ajustare comparativ cu metoda indicelui mediu.

7.5. Se consideră următoarea serie cronologică reprezentând numărul mediu al
pensionarilor în perioada 1990-1995, în mii persoane:
2570; 3018; 3201; 3253; 3439; 3600.
Sursa: Statistica socială, C.N.S., pag.113.

Se cere:
1. să se determine indicatorii medii care caracterizează seria coronologică prezentată;
2. să se extrapoleze seria pentru anul 1996 utilizând cea mai bună metodă de ajustare.

7.6. Numărul de născuţi-vii după luna naşterii în perioada 1991-1995 este prezentat
în tabelul următor:

Luna
Calendaristică
1991 1992 1993 1994 1995
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
22255
20947
23613
23397
24845
24785
25082
23407
23056
22055
20880
20953
22868
21877
23317
21613
22865
23502
23925
22940
20997
19894
18315
18280
19773
18955
21298
21232
21515
21064
23400
22551
21229
20638
18950
19389
20316
19181
21386
21780
22927
22125
22732
20911
20165
18729
17651
18833
19369
18317
20077
19427
20388
20097
21437
20812
20161
19712
18627
18216
Sursa: Anuarul demografic al României, C.N.S., 1996,pag.134.

Se cere:
1. să se caracterizeze şi să se măsoare sezonalitatea folosind metoda mediilor mobile;
2. să se măsoare sezonalitatea folosind cea mai bună metodă analitică;
3. să se determine şi interpreteze componenta reziduală.