Partea văzută a Sfintei Euharistii este pâinea (nu azimă) şi vinul curat.

Pâinea trebuie să fie din grâu curat şi dospită, iar vinul, din struguri, curat şi
amestecat la timpul potrivit cu puină apă.
!upă Sfânta Scriptură şi Sfânta "radiie, #ntrebuinarea pâinii dospite este
singura practică #ndreptăită şi păstrată de la #ntemeietorul ei. $ăci instituirea
Sfintei Euharistii s%a făcut cu pâine dospită şi cu acest fel de pâine s%a săvârşit
dumnezeiasca Euharistie #n toată &iserica #n primele veacuri, aşa cum se practică şi
astăzi #n toată &iserica 'rtodo(ă.
!upă #nvăătura ortodo(ă practica de a folosi azimă #n loc de pâine dospită
este o inovaie fără temei scripturistic şi nici tradiional. Ea s%a introdus târziu #n
)pus, şi anume, #n veacul al *++%lea #n Spania, #n veacul al *+++%lea #n )nglia, iar
#n veacul al +,%lea #n -ermania, generalizându%se #n tot )pusul abia #n secolul al
,+%lea. .n veacul al +,%lea, patriarhul /otie al $onstantinopolului nu ştia de ea,
căci ar fi enumerat%o şi pe aceasta #ntre abaterile papale care au dus la 0area
schismă a &isericii din 1234.
"emeiul doctrinar al practicii ecumenice ortodo(e cu pâine dospită #l
constituie #nsuşi modul serbării Paştilor de către 5ristos, când a instituit, la $ina
cea de "aină, Sfânta Euharistie. 6a $ina cea de "aină 0ântuitorul n%a serbat
Paştile iudaic, care #ncepea #n seara de 14 7isan, căci #ncă nu venise vremea8 era,
de fapt, #n seara zilei de 19 7isan, şi deci nu se putea mânca azimă, ci un Paşte
deosebit. :i atunci, pâinea euharistică a fost pâine dospită şi nu azimă. ;omano%
catolicii susin că 0ântuitorul a mâncat Paştile iudaic #n care timp nu se mânca
decât azimă şi deci, pretind ei, pâinea euharistică, binecuvântată şi #mpărită
apostolilor, a fost azimă.
!acă Evangheliile sinoptice (0atei, 0arcu şi 6uca) spun că 0ântuitorul a
trimis pe Petru şi +oan „să pregătească Paştile” (0arcu, 14, 19%1< 6uca, ==, >%
19), nu #nseamnă că s%ar fi ?unghiat mielul pascal, adică s%ar fi serbat Paştile iudaic,
căci evangheliştii ar fi notat #n mod sigur dacă ar fi avut loc ?ertfirea mielului
pascal. !acă 5ristos a serbat #n seara de 19 7isan $ina cea de "aină, aceasta n%a
putut să fie Paştile iudaic şi deci n%a mâncat azimă.
*ersiunea grecească a Evangheliilor sinoptice, ne arată, de asemenea, şi ea
acelaşi lucru prin termenii folosii. )stfel, dacă 0ântuitorul ar fi serbat la $ina cea
de "aină Paştile iudaic, masa ar fi trebuit să fie numită Paşti, dar ea este numită
cină, iar pâinea de la ea este pâine dospită, nu azimă.
)poi, sunt o serie de amănunte care spri?ină folosirea pâinii dospite de către
5ristos la $ina cea de "aină. )stfel, spălarea picioarelor ucenicilor nu ar fi putut
avea loc la această $ină dacă ar fi fost unită cu Paştile iudaic, căci la Paşti toi
trebuiau să%şi ină #ncălămintele #n picioare, având mi?locul #ncins şi toiag #n
mână, gata de călătorie. +uda +scarioteanul #ntinge #n blid, de unde rezultă că la
masă era şi mâncare lichidă, ceea ce nu era #ngăduit la Paşti. !upă obiceiul iudaic,
nimeni nu putea părăsi casa #n care a mâncat paştile până a doua zi8 ori +uda
+scarioteanul, fiind descoperit de +isus, a şi plecat, noaptea, de la $ină. .n noaptea
aceea nu erau Paşti, fiindcă 5ristos iese cu ucenicii Săi şi merge cu ei #n -rădina
-hetsimani să Se roage, unde va fi prins, fiind arătat ostaşilor de către +uda #nsuşi
(0atei, =<, 4>%4@). )poi *inerea Patimilor şi morii 0ântuitorului a fost zi de
lucru, a?un de Paşti. )ceasta se vede din faptul că Simon $ireneanul, cel silit să
ducă crucea !omnului spre -olgota, se #ntoarcea de la munca câmpului, iar
femeile purtătoare de mir pregătesc, #n seara aceleiaşi zile de *ineri, aromate,
ştiind că !omnul a şi fost #nmormântat, şi nu merg la mormânt a doua zi, sâmbătă,
căci era Paştile iudaic, ci numai a treia zi dis%de%dimineaă, !uminica, găsind
mormântul gol şi fiind #nştiinate că a #nviat 5ristos (0atei =>, 1, 3%11, 0arcu 1<,
1%@8 6uca =4, 1%<, @%12).
!ar şi rostul pentru care a fost instituită Euharistia cerea să fie folosită pâine
dospită. Sfânta Euharistie a fost orânduită pentru toi oamenii, şi iudei şi păgâni, şi
pentru totdeauna, având să se #mpărtăşească #n orice timp, nu numai la Paşti. :i era
deci firesc ca 0ântuitorul să folosească pâinea, obişnuită la toate popoarele, şi nu
pâinea folosită numai la iudei.
Practica &isericii primare a fost cu pâine dospită. /aptele )postolilor (=, 4=%
4<8 =2, A), Sfântul )postol Pavel (+ $or., 11, =1) şi Sfinii părini şi scriitori
bisericeşti ne oferă bogate mărturii despre folosirea pâinii dospite şi a vinului curat
de struguri la pregătirea materiei pentru Bertfa euharistică.
.n &iserica primară, ca şi astăzi, pâinea pentru Sfânta Euharistie se ia din
pâinea adusă de credincioşi, care este pâine obişnuită, adică pâine dospită. !e
altfel, şi vinul se ia din cel adus de credincioşi, adică vin obişnuit, dar curat, din
struguri.
!arurile de pâine şi vin care vor servi ca materie sau parte văzută pentru
Sfânta Euharistie se pregătesc de către preotul liturghisitor #n cadrul unei slu?be
speciale, numită Proscomiclia, #nainte de #nceperea Sfintei 6iturghii, când strana
susine slu?ba utreniei, iar, când utrenia s%a făcut seara #n cadrul privegherii, #n
timpul slu?bei ceasurilor.
Sfânta Euharistie se săvârşeşte e(clusiv #n cadrul Sfintei 6iturghii,
constituind momentul cel mai #nalt al #ntregii 6iturghii. 0omentul culminant este
cel al sfinirii, adică al prefacerii cinstitelor daruri de pâine şi de vin #n #nsuşi
"rupul şi Sângele lui 5ristos, prin puterea !uhului Sfânt care coboară asupra lor la
invocarea episcopului sau a preotului (epicleza), când la strană se cântă „Pre Tine
Te lăudăm”. !e partea văzută a "ainei ine, deci, şi rugăciunea de prefacere a
darurilor #n "rupul şi Sângele lui 5ristos, rostită de episcop sau preot şi numită
epicleză.
;omano%catolicii susin că sfinirea p#inii şi a vinului nu se face prin rugăciunea de
invocare a puterii !uhului Sf#nt, ci prin cuvintele C D6uai, m#ncai, acesta este
"rupul 0eu... &ei dintru acesta toi, acesta este S#ngele 0eu...E pe care le%a rostit
la $ina cea de "aină 0intuitorul, c#nd a #mpărtăşii apostolilor p#inea şi vinul,
prefăcute in "rupul şi S#ngele Său. )ceastă susinere este greşită, fiind respinsă şi
de datele Sfintei Scripturi şi de cele ale Sfintei "radiii. ;omano%catolicii confundă
temeiul scripturistic al "ainei, sau cuvintele prin care 0intuitorul a instituit "aina
Euharistiei, cu forma sau cuvintele de consacrare a elementelor
EF5);+S"+)
399
euharistice. Se ştie că la nici o "aină cuvintele de instituire nu s#nt #n acelaşi timp
şi cuvintele de consacrare sau săvlrşire a "ainei. !e e(emplu, la botez, cuvintele de
instituire a "ainei C D0ergind, #nvăai toate neamurile, botez#ndu%le #n numele
"atălui şi al /iului şi al Sfintului !uh...E (0atei, =>, 1@) şi D$el ce va crede şi se
va boteza se va mintui, iar cel ce nu va crede se va os#ndiE (0arcu, 1<, 1<) nu s#nt
identice cu formula "ainei C DSe botează robul lui !umnezeu (7) in numele "atălui
şi al /iului şi al Sfintului !uh. )minE.
0intuitorul 5rislos a rostit cuvintele C D6uai, m#ncai... &ei dintru acesta toi...E
ca #ndemn, iar prezena Sa ca !umnezeu şi binecuv#ntarea au fost suficiente pentru
prefacerea acestor elemente #n "rupul şi S#ngele Său, precum a binevoit.
;ugăciunea de chemare a !uhului Sf#nt de sus peste p#inea şi vinul pregătite,
profăc#ndu%le 111 "rupul şi S#ngele lui 5ristos şi numită epicleză (oGi G)fioo
zvsGi?ia%rr?), s%a r#nduit de &iserică chiar din timpul sfinilor apostoli, urmind pilda
şi porunca 0intuitorului care, la $ina cea de "aină, lu#nd p#inea, a binecuv#ntat%o
(0atei, =<, =< 8 0arcu, 14,
şi a mulumit (6uca, ==, 1A, 1@ 8 + $or., 11, =4), făcind la fel şi cu vinul, ceea ce
#nseamnă că le%a sfinit, prefăc#ndu%le, şi numai după aceea a dat sfinilor apostoli
să măn#nce şi să bea. )poi, 0intuitorul a poruncit ca ceea ce a făcut El la $ina cea
de "aină şi cum a făcut El să se facă #n &iserica 6ui C H )ceasta s%o facei spre
pomenirea 0eaE (6uca, ==, 1@).
;ămin#nd credincioasă poruncii 0intuitorului, &iserica primară a sfinit p#inea şi
vinul euharistie prin rugăciunea epiclezei. "oate vechile 6iturghii cuprind această
rugăciune. )stfel, #n 6iturghia Sfintului +acov, după ce se aminteşte instituirea
Sfintei Euharistii de către 0#n% tuitorul, urmează rugăciunea C DPentru aceasta
(după porunca lui 5ristos) şi noi păcătoşii, adue#ndu%ne aminte de patimile 6ui cele
de viaă făcătoare, do crucea 6ui cea m#ntuitoare... Iie +i aducem, !oamne,
această ?ertfă #nfricoşată şi fără de s#nge, rug#ndu%"e, !oamne !umnezeule,
Părinte )totputernic, după mare mila "a, şi trimite peste noi şi peste aceste daruri
ce s#nt puse #nainte, pe Prea Sf#ntul "ău !uh... ca pogor#ndu%Se peste p#inea şi
paharul acesta, să le sfinească prin sf#nta, buna, slăvită şi atot#ndurata Sa revărsare
şi să facă p#inea aceasta Sf#nt "rupul%5ristosului "ău şi paharul acesta scump
S#ngele%5ristosului "ăuE. Epicleza o găsim apoi #n toate celelalte vechi liturghii şi
#n liturghiile
394
#ndrumări misionariC
cunoscute sub numele de liturghiile bizantine C 6iturghia Sfintului *asile cel 0are
şi 6iturghia Sfintului +oan -ură de )ur.
E(istena şi importana epiclezei in 6iturghiile ortodo(e sint confirmate şi
subliniate de sfinii părini, #ncep#nd cu părinii apostolici. )stfel, sf#nlul +rineu (f
=2=) afirmă C DPrecum plinea păminlească, prin chemarea lui !umnezeu asupra ei,
#ncetează de a mai fi p#ine de r#nd şi devine Euharistie, aşa şi trupurile noastre,
după ce primesc Sf#nta #mpărtăşanie, nu mai s#nt stricăcioase şi pieritoare, ci au
năde?dea #nvieriiE. +ar sfintul +oan !amaschin ( A4@), care sintetizează magistral
#ntreaga gindire patristică şi ne dă o e(punere completă şi sistematică a #nvăăturii
ortodo(e a &isericii, precizează C DPrecum #n chip firesc p#inea care se măn#ncă şi
vinul şi apa care se beau se prefac #n trupul şi singele celui ce le măn#ncă şi le bea
şi nu fac un trup deosebit dec#t cel de mai #nainte, tot aşa, prin chemarea şi
pogor#rea !uhului Sf#nt, p#inea punerii #nainte, #mpreună cu vinul şi cu apa se
prefac, #n chip suprafiresc, #n "rupul şi S#ngele lui +isus 5ristos, fără să se facă
două trupuri deosebite, ci unul şi acelaşi "rupE.
Euharistia C "rupul şi Singele lui 5ristos. J #n Sf#nta Euharistie avem prezent, #n
mod real, pe #nsuşi 0intuitorul +isus 5ristos, !umnezeu /iul%#ntrupat, cu "rupul şi
Singele Său. )ceasta ni s%a dat prin prefacerea darurilor de p#ine şi vin, cu puterea
!uhului Sf#nt, la invocarea episcopului sau preotului (epicleza). Piinea şi vinul
euharistie #şi păstrează chipul şi forma lor, de p#ine şi vin, numai pentru ochii şi
simurile noastre trupeşti şi pentru a ne putea #mpărtăşi de ele, primindu%le #n
lăuntrul nostru, noi fiind fiine trupeşti. !umnezeu fiind, /iul lui !umnezeu Se
face om intru toate asemenea nouă afară de păcat (/ilip., =,
A). )ceasta este prima mare taină a credinei şi m#ntuirii noastre. +ar a doua,
asemenea ei şi str#ns legată de prima, este aceasta C 5ristos #şi oferă "rupul şi
S#ngele Său spre m#ncare şi băutură &isericii #ntregi şi fiecărui mădular al ei care
vine la El, sub chipul plinii şi vinului, ca să poată sălăşlui #n noi, nearz#ndu%ne cu
focul dumnezeirii, ci unindu%ne tot mai str#ns cu El pentru iertarea păcatelor şi
viaa veşnică #mpreună cu El #n #mpărăia cerurilor. +n Euharistie deci ne
#mpărtăşim nu numai cu harul dumnezeiesc, ca #n celelalte "aine, ci cu #nsuşi
izvorul harului, cu 5ristos.
EF5);+S"+)
393
Prezenta reală a lui 5ristos #n Euharistie este un adevăr confirmai de Sfinta
Scriptură, de Sf#nta "radiie şi de practica &isericii noastre 'rtodo(e. 0intuitorul
#nsuşi, promiind oamenilor #mpărtăşirea cu "rupul şi Singele Său, #i asigură C DEu
s#nt p#inea cea vie care s%a pogorit din cer. $ine măn#ncă din plinea aceasta viu va
fi #n veci. +ar p#inea pe care Eu o voi da pentru viaa lumii este "rupul 0euE (+oan,
<, 31). #mpotriva iudeilor care, scandaliz#ndu%se auzind aceste cuvinte, ziceau C
D$um poate )cesta să ne dea "rupul 6ui să%l m#ncăm KE (+oan,
3=), 0intuitorul ine să le precizeze C D)devărat, adevărat vă zic vouă C dacă nu
vei m#nca "rupul /iului 'mului şi nu vei bea S#ngele 6ui, nu vei avea viaă #n
voi. $el ce măn#ncă "rupul 0eu şi bea S#ngele 0eu are viaă veşnică şi Eu #l voi
#nvia #n ziua cea de apoi. "rupul 0eu este adevărata m#ncare şi S#ngele 0eu,
adevărata băutură. $el ce măn#ncă "rupul 0eu şi bea S#ngele 0eu răm#ne #ntru
0ine şi Eu #ntru elE (+oan <, 39J3<). $uvintele 0#ntuilorului nu lasă nici o
#ndoială că El vorbeşte aci despre "rupul şi Singele Său ca despre o m#ncare şi o
băutură adevărată. Sensul figurat sau simbolic al acestor cuvinte este e(clus cu
desăv#rşire. +n sens direct şi propriu, ca fiind vorba despre o m#ncare şi băutură
adevărată, au #neles aceste cuvinte nu numai iudeii, ci şi apostolii #nşişi care,
tulbur#ndu%se, au mărturisitC D-reu este cu% v#ntul acesta L $ine poate să%l
asculte KE (+oan, <, <2). :i evanghelistul ioan notează #n continuare că muli 6%au şi
părăsit pe 0intuitorul (+oan, <, <<). +ar 0intuitorul, cu toate nedumeririle,
tulburarea şi #ntrebările celor din ?urul Său, răm#ne la sensul propriu al cuvintelor
Sale şi #ntreabă pe cei doisprezece apostoli dacă nu cumva vor să se ducă şi ei,
părăsindu%6 ca ceilali ucenici (+oan, <, <A), la care Pelru răspunde C D!oamne, la
cine ne vom duce K "u ai cuvintele vieii celei veşnice. :i noi am crezut şi am
cunoscut că "u eşti 5ristos, /iul !umnezeului $elui viuE (vers. <>J<@).
Fn #neles figurat era e(clus şi pentru faptul că #n sens figurat e(presia a m#nca
trupul cuiva #nsemna #n limba vorbită atunci a face rău, a calomnia pe cineva (Ps.
=<, 9 8 +ov, 1@, == 8 0ih., 9, 9 8 -al., 3, 13),
Scopul instituirii Sfintei Euharistii ca pecetluire a noii legături dintre !umnezeu şi
om impune, de asemenea, sensul propriu, literal al cuvintelor 0#nluilorului pentru
or#nduirea acesteia. )cest lucru #l arată
39<
.7!;F0M;+ misionare
sfinlul apostol Pavel c#nd zicc că precum 6egăm#nlul cel vechi s%a instituit prin
s#nge real, de animale, tot aşa şi 6egăm#nlul cel nou s%a aşezat prin s#nge real 8 dar
nu de animale, ci prin s#ngele +ui !umnezeu%'mul, +isus 5ristos (Evr., @, 13J1>
şi 1@J=2). Sfinlul apostol Pavel vorbeşte apoi #n termeni foarte precişi despre
prezenta reală a lui 5ristos cu "rupul şi cu S#ngele Său, #n Euharistia #nlemeiată de
El şi poruncită spre săvirşire apostolilor Săi, precum şi urmaşilor acestora C
DPaharul binecuv#ntării pe care%1 binecuvmtăm, nu este, oare, #mpărtăşirea cu
singele lui 5ristos K P#inea pe care o fr#ngem nu este, oare, #mpărtăşirea cu trupul
lui 5ristos K $ă o p#ine, un trup s#nlem cei muli 8 căci toi ne #mpărtăşim dintr%o
plineE (+ $or., 12, 1<J1A). :i ceva mai departe adaugă C D)stfel, oricine va m#nca
p#inea aceasta sau va bea paharul !omnului cu nevrednicie va fi vinovat faă de
trupul şi s#ngele !omnului. Să se cercereteze #nsă omul pe sine şi aşa să măn#nce
din p#ine şi să bea din pahar. $ăci cel ce măn#ncă şi bea cu nevrednicie os#ndă #şi
măn#ncă şi bea, nesocotind trupul !omnuluiE (+ $or., 11, =AJ=@).
Sfinii părini ai &isericii s#nt unanimi #n afirmarea fără rezerve a prezenei lui
5ristos #n Euharistie prin prefacerea cinstitelor daruri de p#ine şi vin cu puterea
!uhului Sf#nt (Epicleza) #n "rupul şi S#ngele !omnului. Sf#nlul $hirii al
+erusalimului zicc C D$#nd #nsuşi +isus 5ristos a zis despre p#inea pe care o inea #n
m#ini C acesta este "rupul 0eu, cine va #ndrăzni să nu creadă K :i c#nd #nsuşi a
#ncredinat şi a zis despre pahar C acesta este Singele 0eu, cine va #ndrăzi să se
#ndoiască şi să zică. cum că acesta nu este s#ngele Său KE. +ar sf#ntul +oan
!amaschin afirmă C DP#inea şi vinul nu s#nt nicidecum #nchipuirea "rupului şi
S#ngelui lui +isus 5ristos J ferească !umnezeu L J ci #nsuşi "rupul lui +isus 5ris%
tos, unit cu dumnezeireaE.
$um are loc această prefacere a p#inii şi vinului, fără modificarea formelor lor
e(terioare de p#ine şi de vin, răm#ne marea taină a credinei noastre. )cest lucru #l
spune şi sl#ntul +oan !amaschin C D#nseşi
p#inea şi vinul se prefac #n "rupul şi S#ngele lui !umnezeu. +ar de #ntrebi de modul
cum se face aceasta, mulumeşte%te să auzi că prin !uhul Sf#nt, aşa precum tot prin
!uhul Sf#nt :i%a format !omnul Sieşi şi #n Sine trup din Sf#nta 7ăscătoare de
!umnezeu. :i mai mult nu ştim. :tim numai că cuv#ntul +ui !umnezeu este
adevărat şi lucrător şi atotputernic, iar c#t despre mod, el este de nepătrunsE
(!ogmatica, +*, 19, trad. cit. p. 91=).
EF5);+S"+)
39A
!octrina catolică a căutat e(plicaia acestei tainice prefaccri şi #nvaă că sint
prefăcute (transsubslaniate) numai substana p#inii şi vinului in "rupul şi S#ngele
lui 5ristos, răm#n#nd neschimbată forma de p#ine şi de vin, adică accidenii
substanei p#inii şi a vinului. +ar această transsubstaniere a substanei p#inii şi
vinului #n "rupul şi Singele lui 5ristos are loc #n momentul #n care episcopul sau
preotul rosteşte cuvintele 0intuitorului de or#nduire a "ainei C D6uai, m#ncai,
acesta este "rupul 0eu... &ei dintru acesta toi, acesta este S#ngele 0eu, al 6egii
celei noi...E.
!espre o prezenă a lui 5ristos #n Euharistie vorbesc şi protestanii, dar deosebit de
ortodocşi şi de romano%catolici. Protestanii n%au #nsă o doctrină unitară, ci
concepii felurite, după reformatorii respectivi.
!upă 6ulher, #n Sf#nta Euharistie, 5ristos este prezent real dar nu prin prefacerea
p#inii şi vinului, ci prin impanaie (per impanationem). )dică p#inea şi vinul răm#n
#n Euharistie ceea ce s#nt, p#ine şi vin, dar #n, cu şi sub p#ine (in pane, cum pane şi
sub pane) s#nt prezente in mod reai, #nsă invizibil, "rupul şi S#ngele lui 5ristos.
!eci #n Euharistie este numai o impi eună%petrecere şi e(istenă a lui 5ristos cu
elementele eu% haristice, care se păstrează mai departe neschimbate, iar "rupul
euharistie al lui 5ristos este numai spiritual, nu şi material.
Pentru NOingii, care reprezintă poziia protestantă cea măi e(tremistă şi ale cărui
idei s#nt foarte puin creştine, Sf#nta Euharistie este numai o comemorare a $inei
celei de "aină. Euharistia este un simplu simbol al trupului lui 5ristos. D)cesta
este "rupul 0euE din cuvintele 0intuitorului ar #nsemna D)cesta este simbolul
"rupului 0euE.
!upă $alvin, care ine, de fapt, calea dc mi?loc #ntre 6uther şi NOingii, #n
Euharistie nu avem numai un simbol sau o icoană a "rupului lui 5ristos ?ertfit pe
$ruce, ca la NOingii, şi nici o prezenă reală prin coe(istenă, ca la 6uther, ci o
prezenă virtuală, adică o prezenă prin% tr%o putere a lui 5ristos. 6a #mpărtăşire,
+isus 5ristos Se coboară din cer #n Euharistie şi prin !uhul Sf#nt comunică, dar
numai celor aleşi, adică predestinai pentru m#ntuirc, puterea de viaă făcătoare a
"rupului Său preaslăvit. $ei reprobai, condamnai din veci la pierire, ncavind
credină, nu primesc dec#t simplă p#ine şi vin.
#mpotriva unor astfel de concepii greşite privind prezenta lui 5ristos in Euharistie,
&iserica 'rtodo(ă a luat atitudine #n 0ărturisirea 'r
39>
.7!;F0M;+ 0+S+'7);E
todo(ă a lui Petru 0ovilă (1<4=) şi in 0ărturisirea Patriarhului !ositei al
+erusalimului din 1<A= (!ecrel. 1A), apăr#nd dreapta credină ortodo(ă a prezenei
reale a lui 5ristos #n Euharistie, prin prefacerea darurilor cu puterea !uhului Sfint
(epicleza) #n "rupul şi S#ngele lui 5ristos.
Euharistia ca Bertfă şi "aină.
Prin "aine, !umnezeu ne #mpărtăşeşte lucrarea Sa ca dar care trebuie să #nt#lnească
#n om o anumită stare de deschidere şi acceptare. $redinciosul trebuie să ofere lui
!umnezeu şi lucrării 6ui #nsăşi fiina sa. !ar #n "aine are loc şi o oferire sau
dăruire a lui !umnezeu către credincios. +n Euharistie se #nt#lnesc aceste două
mişcări de dăruire sau Poferire C de la !umnezeu la noi şi de la noi la !umnezeu.
!e altfel, toate "ainele au şi caracter de ?ertfă. D$ăci #n toa6e 5ristos Se dă pentru
noi şi ne dă #mpreună cu Sine "atălui, dar ni Se dă şi nouă. +n botez El ne sădeşte o
viaă nouă capabilă să se ?ertfească lui !umnezeu cu El 8 in mirungere ne dă
puterea #naintării #n virtui, care s#nt forme de auto?ertfire. Pocăina aduce harul
iertării, care se #nt#lneşte cu renunarea noastră la plăcerile egoiste. Preoia este
consacrarea celui ce se hirotoneşte lui !umnezeu şi puterea pentru o viaă
#nchinată 6ui şi &isericii. $ăsătoria e un dar al iubirii şi dăruirii adevărate, #mbi %
nata cu o #nfr#nare a egoismuluiE (Pr. Prof. dr. !umitru Stăniloae, "eologia
dogmatică ortodo(ă, voi. 9, p. 123).
&iserica 'rtodo(ă, ca şi &iserica ;omano%$atolică, dar deosebit de protestani,
#nvaă că Sf#nta Euharistie este nu numai "aină, cC# şi Bertfă, şi anume, Bertfa
"rupului şi S#ngelui lui +isus 5ristos, in mod real, dar nes#ngeros, sub forma p#inii
şi vinului pentru ochii noştri trupeşii (0ărf. 'rt. +, 12A). Bertfa euharistică este
?ertfa de pe -olgota, actualizată pe altare, av#nd elementele constitutive ale ?ertfei,
al cărei act constă din nimicirea ofrandei, prin ucidere, ardere sau prin prefacere C
victima este 5ristos, sub forma p#inii şi a vinului8 ?ertfitorul este tot 5ristos, prin
episcopul sau preotul slu?itor, şi !umnezeu, $ăruia se aduce Bertfă pentru păcatele
oamenilor.
$aracterul de ?ertfă al Euharistiei #l arată mai #nt#i modul şi cuvintele instituirii
Euharistiei la $ina cea de "aină. 0intuitorul or#nduieşte Euharistia sub două
forme, a p#inii şi a vinului, despărite, indicind prin despărirea lor #nsăşi
despărirea tainică a trupului şi s#ngelui, adică aspectul de ?ertfă al Euharistiei.
E(presiile C Dse fringeE, Dse dăE şi Dse varsă spre iertarea păcatelorE, din cuvintele
de instituire a Euharistiei
EF5);+S"+)
39@
rostite de 5ristos #nsuşi, arată, de asemenea, aspectul de ?ertfă al Euharistiei, căci
fringerea trupului şi vărsarea s#ngelui pentru alii, spre iertarea păcatelor, este ?ertfă
adevărată de ispăşire, iar vărsarea s#ngelui constituie fiina ?ertfei.
Protestanii răm#n aproape toi numai la aspectul comemorativ sau anamnetic al
Euharistiei, adică #n Euharistie se prile?uieşte amintirea %Bertfei de pe $ruce a lui
5ristos. !ar verbele se +r#nge, se dă şi se varsă, la prezent, indică prezena şi
realitatea Bertfei euharistice, adică a Bertfei nes#ngeroase a lui 5ristos #n Euharistie.
6a $ina cea de "aină, Euharistia este anticiparea tainică a ?ertfei de pe -olgota şi a
#nvierii. Ea este dovada ca 5ristos a trăit la $ina cea de "aină, #n mod tainic,
?ertfirea şi #nvierea Sa, aşa cum le va trăi apoi #n Euharistia &isericii, ca să le
imprime şi #n trupul şi s#ngele nostru. )şa cum au fost necesare ?ertfa de pe cruce
şi #nvierea 6ui pentru instituirea Euharistiei, aşa a fost necesară şi $ina cea de
"aină, c#nd apostolii şi%au #nsuşit #n mod real moartea şi #nvierea tainică a lui
5ristos şi ni le%au transmis şi nouă după aceea. $ina cea de "aină ne%a făcut
cunoscut că !omnul a instituit, pe baza morii şi #nvierii Sale, Euharistia, prin care
să răm#nă cu noi şi să vină #n noi totdeauna ca 5ristos cel ?ertfit şi #nviat (Pr. Prof.
dr. !umitru Stăniloae, op. cit., p. @3).
;elaia str#nsă dintre Euharistie, $ina cea de "aină, Bertfa de pe cruce şi #nvierea
!omnului, sau mai precis prezentarea Euharistiei ca o trăire #n continuare a acestor
trei mari momente din ?conomia mintuirii noastre, proprie &isericii şi #nvăăturii
ortodo(e, o subliniază doi mari părini ai &isericii C sf#ntul +oan -ură de )ur şi
sf#ntul Eutihie, patriarhul $onstantinopolului.
)lt aspect de Bertfă al Euharistiei rezidă #n #nsăşi slu?irea de )rhiereu a lui +isus
5ristos, $are rămine )rhiereul nostru unic şi veşnic la "atăl. /iind )rhiereu
veşnic, după r#nduiala lui 0elchisedec (Evr., A, 1A, =1, =4, =3), 0intuitorul a
#nlocuit preoia provizorie a *echiului "estament prin preoia Sa veşnică.
;ăscumpăr#nd pe oameni şi #mpă% c#ndu%i cu !umnezeu prin ?ertfa $rucii şi
#năi#ndu%Se la "atăl, 5ristos trebuia să aşeze o nouă ?ertfă văzută şi o preoie
corespunzătoare, ceea ce şi face la $ina cea de "aină. !ar slu?irea şi lucrarea de
)rhiereu a lui 5ristos nu s%au #ncheiat odată cu Bertfa Sa pe cruce, ci continuă şi
după aceea, fiind chiar şi pe scaunul slavei, de%a dreapta "atălui, in stare
342
.7!;F0M;+ 0+S+'7);E
de ?ertfă pentru cei pe care #i cuprinde #n Sine prin firea umană asumată. )cest
lucru #l subliniază sf#ntul apostol Pavel prin cuvintele C D!rept aceea, av#nd
)rhiereu mare, $are a străbătut cerurile, pe +isus, /iul lui !umnezeu, să inem cu
tărie mărturisireaE (Evr., 4, 14). Pentru aceea, continuă acclaşi apostol, Dsă ne
apropiem deci cu #ncredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre
a?utor, la timp potrivitE (Evr., 4, 1<).
5ristos răm#ne şi pe scaunul slavei de%a dreapta "atălui, cu faa mereu #ntoarsă
spre oameni, fiind pentru toi 0ielul cel #n?unghiat ()poc., 3, < şi A 8 A, 12, 1A C 1A,
14) #n faa "atălui ceresc. "ocmai datorită stării de ?ertfă a lui 5ristos şi pe scaunul
slavei se e(plică relaia Bertfei euha% ristice cu Bertfa de pe -olgota, cum şi
necesitatea şi lucrarea preoiei sacramentale, episcopul şi preotul fiind organele
văzute, sfinite ale )rhiereului şi Preotului nevăzut, 5ristos.
+n plus, trebuie să amintim că ?ertfa euharistică şi 5ristos Preot şi )rhiereu #n veci
au fost proorocite de *echiul "estament prin p#inea şi vinul aduse de 0elchisedec
(/ac., 14, 1>), preot al !umnezeului $elui Prea #nalt8 iar 0intuitorul, preot după
r#nduiala lui 0elchisedec, Se aduce pe Sine Bertfă reală, sub chipul p#inii şi al
vinului, p#nă la sf#rşi% tul veacului (+ $or., 11, =<). Bertfa euharistică a fost
pre#nchipuilă, de asemenea, prin 0ielul pascal. Bertfa euharistică, curată şi
nes#ngeroasă, a fost prezisă apoi de profetul 0alcahiC D7u este dragostea 0ea #n
voi, zice !omnul%atotiitorul, şi nu voi mai primi ?ertfe din miinile voastre, căci de
la răsăritul şi p#nă la apusul soarelui numele 0eu s%a preamărit #ntre popoare şi #n
tot locul se va aduce numelui 0eu tămiie şi ?ertfă curată, pentru că mare este
numeie 0eu #ntre popoareE (1, 12J11).
;aportul dintre Bertfa euharistică şi Bertfa de pe cruce. +ntruc#t #n Euharistie este
prezent 5ristos ca )rhiereu, acelaşi fiind cel ce aduce şi cel ce Se aduce ?ertfă
"atălui, Euharistia este prezentarea reală şi obiectivă #n chip nes#ngeros a Bertfei de
pe cruce. +n esena sa, Bertfa euharistică este aceeaşi cu Bertfa de pe cruce,
?erlfindu%se pe altar acelaşi 0iel al lui !umnezeu care S%a răstignit pe cruce. !eci
nu este altă ?ertfă care se aduce #n bisericile de pretutindeni, ci acea ?ertfă adusă
odată de arhiereul 5ristos.
EF5);+S"+)
341
!eosebirea #ntre Bertfa euharistică şi cea de pe cruce poate fi sesizată pe mai multe
planuri C a) Pe cruce, 5ristos S%a adus ?ertfă pe Sine in chip s#ngeros, murind 8 #n
Sf#nta Euharistie tot 5ristos Se ?ertfeşte prin episcop sau preot, #n chip nes#ngeros,
#n forma piinii şi a vinului, fără să mai moară, b) Prin Bertfa $rucii 0intuitorul a
adus lumii #ntregi m#n% tuirca obiectivă, #mpăc#nd%o cu !umnezeu, restaur#nd%o şi
#nnoind%o #n !umnezeu. Bertfa euharistică se aduce cu scopul #nsuşirii personale a
roadelor răscumpărării, adică ale $rucii şi #nvierii din mori a lui 5ristos. )ici apar
şi diferenele. +n Bertfa $rucii, 5ristos singur Se aduce ?ertfă "atălui, cuprinzindu%
nc desigur şi pe noi, #n firea umană asumată, ca să reverse roadele răscumpărării
asupra noastră a tuturor. #n Bertfa euharistică, odată cu Sine, 5ristos ne aduce #ntr%
un fel ?ertfă şi pe noi "atălui. !ar nu ne aduce ca pe nişte obiecte, ci ca persoane,
deci adue#n% du%ne şi noi pe noi #nşine. )ceasta trebuie sâ o facem noi printr%o
viaă trăită pentru !umnezeu şi o moarte faă de patimi care ne leagă de lume sau
care ne #nchid #n noi #nşine.
Bertfa noastră este făcută posibilă numai de ?ertfa lui 5ristos. #n Bertfa euharistică
este o #nt#lnire deplină #ntre 5ristos şi noi, o comunicare intimă #n dispoziia de
?ertfă şi #n starea de ?ertfă a 6ui şi a noastră. !eci, pe de o parte ne oferim lui
!umnezeu, iar pe de alta 5ristos ne ia şi ne #ncadrează #n ?ertfa 6ui sau
actualizează ?ertfa 6ui pentru noi ca ?ertfă a noastră. :i fiindcă nu e(istă separaie
individualistă #ntre ?ertfa mea şi cea a lui 5ristos, lot aşa nu e(istă separaie inlre
?ertfa mea şi ?ertfa celorlali. +ată aci şi e(plicaia de ce Euharistia este a &isericii, a
comunităii, din ?ertfa şi puterea lui 5ristos #nsuşi #n &iserică. +ar comunitatea
bisericească s%a oferit nu numai prin p#ine şi vin din care s%au pregătit cinstitele
daruri la Proscomidie, ci prin toate rugăciunile ei, prin toate declaraiile ei de
dăruire lui 5ristos, declaraii in care se e(primă simirile ei C DPe noi #nşine şi unul
pe altul şi toată viaa noastră lui 5ristos !umnezeu să o dămE. )ceastă comunitate
se ridică spre unificarea ei cu 5ristos prin rugăciunile de cerere a !uhului Sf#nt
peste viaa ei şi, #n momentul culminant, prin invocarea !uhului Sf#nt, c#nd
episcopul sau preotul spune C D"rimite !uhul "ău cel Sf#nt peste noi şi peste aceste
daruri care s#nt puse #nainteE. !uhul Sf#nt preface ?ertfa de p#ine şi de vin a
comunităii, a vieii ei, in ?ertfa lui 5ristos, #n "rupul 6ui ?ertfit, pe care 5ristos #l
aduce "atălui, iar apoi #l dă spre m#ncare şi
3Q1=
.7!;F0M;+ misionare
băutură comunităii, pentru ca şi oi să se umple şi mai mult de trupul ?ertfit al lui
5ristos. $ăci pentru aceasta a prefăcut 5ristos, cu puterea !uhului Sf#nt invocată
de episcop sau preot, p#inea şi vinul #n trupul şi s#ngele Său, aduc#ndu%Se ?ertfă
"atălui odată cu aducerea şi a noastră, a celor care participăm la 6iturghie, şi
impărtăşindu%Se credincioşilor sub chipul acestora (adică al p#inii şi al *inului).
Săvîrşitorul şi împărtăşirea cu Sfinta Euharistie.
Slu?itorul văzut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, #n virtutea
puterii şi poruncii date lor de 0ântuitorul prin apostoli (6uca, ==, 1@) şi ca organ
văzut al )rhiereului şi Preotului nevăzut 5ristos, şi ca reprezentant al &isericii.
$redincioşii trăiesc #n aceasta faptul că 5ristos care Se aduce pentru ei ?ertfă este
deosebit de ei, şi ca atare foloseşte o persoană deosebită de ei, rânduită de El #nsuşi
printr%o sfinire specială (hirotonia #n episcop sau preot), ca organ al săvârşirii
văzute a "ainelor. Episcopul ca şi preotul este sfinit printr%o sfinire specială, după
cum şi 5ristos #nsuşi a fost sfinit ca om, de "atăl prin !uhul Sfânt, pentru
aducerea Sa ca ?ertfă.
!ar episcopul sau preotul nu aduce singur ?ertfă pe 5ristos #n Euharistie, ci
#mpreună cu &iserica, adică cu obştea credincioşilor, care se roagă #mpreună cu el
şi care susine rugăciunile lui, iar el simte cum #n rugăciunea lui #şi face +oc
rugăciunea credincioşilor şi a comunităii #ntregi. !e aceea, #n chemarea !uhului
Sf#nt peste daruri este şi comunitatea #n el, o comunitate ce se oferă prin rugăciune
şi prin darurile euharistice lui !umnezeu. Este necesară, de aceea, unitatea
comunităii #n credina cea dreaptă şi #n rugăciunea ce rezultă din ea, deci şi unita%
tea ei cu 5ristos #n !uhul Sf#nt, unitate e(primată şi susinută de rugăciunea şi
credina preotului că !uhul Sf#nt efectuează prefacerea darurilor odată cu sfinirea
comunităii. !e aceea, &iserica 'rtodo(ă nu poate admite slu?ba prefacerii
euharistice şi #mpărtăşirea cu cei de alte credine (Pr. Prof. dr. !umitru Stăniloae,
op. cit., p. 11A).
!iaconii nu pot săvirşi Sf#nta Euharistie, după cum nu pot săv#rşi nici o "aină, #n
afară de botez, dar li se permite numai să #mpărtăşească pe laici #n caz de nevoie, şi
aceasta numai cu #nvoirea episcopului sau. preotului şi c#nd aceştia nu pot merge ia
credincioşi.
Primitorii Sfintei Euharistii sub ambele forme s#nt toi creştinii, inclusiv copiii. S#nt
e(cluşi de la #mpărtăşire toi cei scoşi din sinul &isericii pentru motive de erezie şi
schismă, apostaii şi cei oprii de la primirea "ainei de către duhovnic la
spovedanie.
#mpărtăşirea cu Sfinta Euharistie este necesară pentru unirea tot mai deplină cu
5ristos, creşterea #n 5ristos şi dob#ndirea vieii veşnice (+oan, <, 39J34).
#mpărtăşirea tuturor credincioşilor, inclusiv copiii, se #ntemeiază pe. cuvintele
0intuitorului C D!acă nu vei m#nca "rupul /iului 'mului şi nu vei bea S#ngele
6ui, nu vei avea viaă #n voi. $el cc măn#ncă "rupul. 0eu şi bea S#ngele 0eu are
viaă veşnică, şi Eu #l voi #nvia #n ziua cea de apoiE (+oan, <1, 39J34) şi pe
practica &isericii. $onstituiile )postolice or#nduiesc C DEpiscopul să
#mpărtăşească apoi pe preoi, diaconi... după aceea pe copii şi #n sf#rşit #ntregul
popor, după rinduialăE (*+++, 19). +ar /ericitul )ugustin zice C D*a #ndrăzni oare
cineva să zică cum că această hotăr#re (a !omnului, e(primată #n cuvintele C !e nu
vei m#nca "rupul /iului 'mului şi de nu vei bea S#ngele 6ui...) nu priveşte şi pe
344
#ndrumări 0+S+'7);E
copii, şi că ei ar putea avea viaă #n ei fără să se #mpărtăşească cu "rupul şi S#ngele
!omnului KE.
Practica #mpărtăşirii copiilor a fost generală p#nă in veacul al ,++% lea, c#nd
romano%catolicii s%au abătut de la ea şi, după ei, şi protestanii. !rept ?ustificare a
abaterii lor, doctrina catolică susine că #mpărtăşirea cu Sf#nta Euharistie nu este
indispensabilă pentru mintuire şi că primitorul trebuie să%şi dea seama de
#nsemnătatea ei. Prima motivare este contrară #nvăăturii 0intuitorului. +ar #n
privina pregătirii pentru primirea ei trebuie să inem seama că nimeni nu e deplin
pregătit şi că 0#nG.uitorul a venit să vindece pe păcătoşi, nu pe drepi.
#mpărtăşirea tuturor creştinilor sub ambele forme, adică cu "rupul şi Singele
!omnului, este de origine apostolică, poruncită şi practicată de 5ristos, şi generală.
!in secolul al ,l++%lea, la catolici, numai preoii slu?itori se #mpărtăşesc cu "rupul
şi S#ngele, iar laicii, numai cu "rupul. 0otivele doctrinare şi practice invocate #n
spri?inul acestei practici s#nt ne#ntemeiate şi contrare poruncii 0intuitorului şi
practicii apostolilor şi a &isericii.
#n ceea ce priveşte frecvena #mpărtăşirii, de la prunci p#nă la bă% tr#ni, creştinii
trebuie să se #mpărtăşească cel puin o dată pe an, cum ni se arată prin #nchipuire
cu 0ielul pascal din *echiul "estament (leş., 1=, 1J=>8 7um., @, 14). Sfinii
apostoli ne relatează că primii creştini se #mpărtăşeau #n fiecare !uminică, stăruind
#n #nvăătura apostolilor #n #mpărtăşire, #n fringerea p#inii şi #n rugăciuni (/apte, =,
4=J4<8 =2,
AJ11).
0ai t#rziu, &iserica a orinduit ca creştinii să se #mpărtăşească cel puin de patru ori
pe an, #n cele patru posturi, dar, totdeauna, după o anumită pregătire prin cercetarea
g#nduriior, căină de păcate şi. spovedanie (mărturisirea păcatelor la duhovnic şi
obinerea harului iertării pentru ele), cum #ndeamnă sf#ntul apostol PavelC DSă se
cerceteze omul pe sine şi aşa să mănince din p#ine şi să bea din pahar. $ăci cel ce
măn#ncă şi bea cu nevrednicie os#ndă #şi măn#ncă şi bea, nesocotind "rupul
!omnuluiE (+ $or., 11, => şi =@).
$opiii primesc Sf#nta #mpărtăşanie chiar la botez, după ce au fost unşi cu Sf#ntul
0ir ("aina mirungerii). :i ei trebuie #mpărtăşii cit mai des p#nă la vitsta de A ani,
urmind ca de la această v#rstă să se spove
EF5);+S"+)
343
dească la preotul duhovnic, adică să%şi mărturisească păcatele şi să ia iertare pentru
ele (+ +oan, 1, >J@).
$onsecinele prezentei reale a lai 5ristos #n Sf#nta Euharistie s#nt următoarele C
!omnul noslru +isus 5ristos este prezent #n Euharistie nu numai cu "rupul şi
Singele Său, ci şi cu sufletul şi dumnezeirea Sa, adică cu #ntreaga Sa fiină, ca
!umnezeu%'m.
0intuitorul 5ristos este prezent #n Sf#nta Euharistie nu numai #n momentul
prefacerii, ci şi după aceea, permanent, cit timp elementele euharistice e(istă, adică
at#ta timp c#t p#inea şi vinul euharistie s#nt păstrate nealterat. $elelalte taine e(istă
numai #n momentul săv#rşirii lor, răm#n#nd după aceea numai roadele lor.
!omnul este prezent #ntreg #n fiecare părticică a p#inii şi vinului, căci 5ristos este
Fnul şi fiina Sa nu poate fi #mpărită. Prin #mpărtăşire nu se #mparte fiina lui
5ristos, ci numai #nfăişarea e(ternă a elementelor euharistice.
)celaşi "rup şi S#nge al !omnului, unul #ntreg şi nedespărit, e(istă pretutindeni in
&iserică, oricite liturghii s%ar săv#rşi şi #n orice locuri.
0intuitorul fiind, prin prefacere, real prezent #n Euharistie, Euharistiei i se cuvine
aceeaşi #nchinare (adorare) ca şi persoanei 0#ntui% lorului.
5ristos fiind cel care Se ?ertfeşte #n Euharistie #mpreună cu noi care participăm la
aceasta, Euharistia este şi o ?ertfă de laudă, de mulumire şi de cerere, at#t pentru
cei vii c#t şi pentru cei mori.
Roadele Sfintei Euharistii
)bia prin actul #mpărtăşirii credincioşilor se #ncheie actul euharistie ca ?ertfă şi ca
taină, căci abia acum se #nfăptuieşte scopul ei de ?ertfă adusă "atălui şi de sfinire a
credincioşilor8 abia acum se rosteşte numele fiecărui credincios, ca la toate "ainele.
/r#ngerea trupului dinainte de #mpărtăşire duce la capăt fr#ngerea #ncepută la
proscomidie, care reprezintă naşterea !omnului, şi arată că #ncă #n aceasta era
implicată destinaia 6ui pentru cruce şi pentru #mpărtăşire.
J #ndrumări misionare
34<
.7!;F0M;+ 0+S+'7);E
Euharistia este pentru sufletul credinciosului ce este hrana materială pentru trup C
D"rupul 0eu este adevărata m#ncare şi S#ngele 0eu adevărata băuturăE (+oan, <,
3<). 5rana materială se transformă #n trupul pe care%1 alimentează, #n timp ce
Euharistia #mpărtăşită schimbă ea fiina celui ce o primeşte, astfel că primitorul se
schimbă #n trup al lui 5ristos.
Fnirea cu !omnul #n Sf#nta #mpărtăşanie este o unire deplină cu 5ristos, $are nu
mai este lucrător #n noi numai prin harul dumnezeiesc pe care ni%1 #mpărtăşeşte
!uhul Sf#nt, ci cu "rupul şi cu S#ngele 6ui, imprimate #n trupul şi s#ngele nostru,
+ar unde este "rupul şi S#ngele Său, este lucrător #n noi 5ristos #nsuşi, făc#ndu%Se,
deci, subiect direct al trupului şi s#ngelui nostru cu care s#nt unite intim "rupul şi
S#ngele Său.
+n cadrul lucrării harice de #ncorporare a omului #n 5ristos ca mădular al "rupului
Său, &iserica, şi de creştere #n 5ristos p#nă la statura Sa (Efes., 4, 19) e(istă o
legă6ură str#nsă #ntre boteR, şi Euharistie, dar şi #ntre botez, mirungere şi
Euharistie. $#t priveşte legătura dintre botez şi Euharistie, sfintul 0a(im
0ărturisitorul spune că prin am#ndouă se comunică omului dinamismul sau
puterea transformatoare a morii lui 5ristos, dar #n măsuri diferite C prin botez
dob#ndim puterea onioririi voinei noastre pentru păcat, a aplecării voii spre
plăceri, deci puterea virtuii pentru viaa de pe păm#nt8 prin Euharistie dob#ndim
viaa, căci chiar fiina noastră moare tainic (şi trebuie să moară chiar vizibil) pentru
!umnezeu, ca să ne umplem de viaa 6ui #n viaa aceasta păm#n% tească. 6egătura
dintre botez şi Euharistie este insă de continuitate, adică de ad#ncire şi desăv#rşire a
#ncorporării noastre #n 5ristos, sau de creştere a lui 5ristos #n noi şi a comuniunii
noastre cu El.
!ar #nainte de a primi pe #nsuşi *istiernicul darurilor dumnezeieşti, 5ristos, cel
botezat trebuie să primească darurile !uhului Sf#nt, #n "aina mirungerii, pentru
participare la Bertfa şi #nvierea lui 5ristos, şi, deci, la unirea deplină cu 5ristos in
Euharistie.
Sfinta Euharistie este cea mai mare "aină a &isericii, fiindcă nu este numai "aină,
ci şi Bertfă sau, mai e(act, este "aina şi Bertfa, prin e(celenă, ?ertfa "rupului şi
S#ngelui lui 5ristos. Ea constituie &iserica drept "rup al +ui 5ristos, comunitate
deplină a oamenilor cu !umnezeu, #ncorporai deplin #n 5ristos ca mădulare ale
trupului Său, fiecare deve
SP'*E!)7+)
34A
nind prin #mpărtăşire trup al lui 5rislos, părtaş al marii comunităi bisericeşti şi
gust#nd #ncă de acum bucuria vieii veşnice cu 5ristos #n #mpărăia cerurilor.
Euharistia este a &isericii şi numai a &isericii, căci aici, #n &iserică, 5ristos Se
aduce pe Sine ?ertfă "atălui #mpreună cu noi, prin organele văzute ale )rhieriei
Sale nevăzute C episcopul şi preotul.
&+&6+'-;)/+E
#nvăătura de credină creştină ortodo(ă, &ucuroşii, 1@.3=.
$arte de .nvăătură creştină ortodo(ă, &ucureşti, 1@A>.
) r h i m. $leopa ++ i e, !espre credina ortodo(ă, &ucureşti, 1@>1.
Pr. Prof. !. ;adu, Sfintele "aine #n viaa &isericii, #n DStudii "eologiceE, ,,,+++
(1@>1), nr. 9J4.
+dem, Sfintele "aine ale &isericii după "radiia apostolică din punct de vedere
ortodo(, in D&iserica 'rtodo(ă ;omânăE, ,$*+++ (1@>2), nr. 11J1=.
Pr. Prof. dr. !umitru Staniloae, "eologia !ogmatică 'rtodo(ă, voi. 9, &ucureşti,
1@A>.
"eologia !ogmatică şi Simbolică, voi. ++, manual pentru +nstitutele teologice,
1@3>.
+dem, !umnezeiasca Euharistie #n cele trei confesiuni, #n D'rtodo(iaE, * (1@39),
nr. 1.
+dem, "eologia Euharistiei, #n D'rtodo(iaE, ,,+ (1@<@), nr. 9.