Elemente esenţiale privind Dreptul concurenţei

 Introducere
Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de
libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu
concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar,
trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor
puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Întro
economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul
economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în
cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.
!ediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă
obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de
poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici" de asemenea, concurenţa poate fi
distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie
avanta#oasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.
În cele ce urmează vor fi în primul rând analizate normele adresate comportamentului
anticoncurenţial al agenţilor economici.
 Dreptul naţional şi dreptul comunitar în materia concurenţei – prezentare şi
relaţie
Având în vedere necesitatea creării unui mediu concurenţial, $onstituţia prevede că economia
României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. %e asemenea, statul
este obligat să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
&
'egislaţia subsecventă dezvoltă
aceste principii în 'egea concurenţei nr. (&)&**+
(
şi în 'egea nr. &,-)&*** privind a#utorul de
stat
-
. Un alt act normativ important pentru această materie este 'egea nr. &&)&**& privind
&
Art. &-. din $onstituţia /omâniei, publicată în !. 0f. 1r. 2+2)-&.&3.(33-, ca urmare a adoptării 'egii de
revizuire a $onstituţiei /omâniei nr. ,(*)(33-, publicată în !onitorul 0ficial al /omâniei, 4artea 5, nr.
2.6 din (* octombrie (33-.
(
4ublicată în !. 0f. nr. 66)-3.3,.&**+, modificată şi completată prin 0rdonanţa de Urgenţă a 7uvernului
nr. &(&)(33-, !. 0f. nr. 62.)&3.&(.(33-, aprobată prin 'egea nr. &6,)(33,, !. 0f. nr. ,+&)(,.3..(33,.
-
4ublicată în !. 0f. nr. -23)3-.36.&***, modificată şi completată prin 'egea nr. +3-)(33-, !. 0f. nr.
*-3)(-.&(.(33-.
concurenţa neloială care nu face obiectul prezentului studiu. 8rebuie însă precizat că normele
'egii &&)&**&
,
nu intră în sfera de aplicare a dreptului comunitar al concurenţei, raporturile
#uridice respective fiind stabilite în mod liber de legislaţia fiecărui stat membru U9, urmând a fi
aplicate complementar cu normele stabilite de legile (&)&**+ şi &,-)&*** mai sus menţionate, şi
bineînţeles, cu normele dreptului comunitar, astfel cum vom vedea în cele ce urmează.
Aceste legi sunt puse în aplicare şi detaliate prin numeroase regulamente, instrucţiuni şi alte acte
emise de $onsiliul $oncurenţei, potrivit modelului european, având în vedere transpunerea
corectă şi completă a ac:uisului comunitar
.
.
În ceea ce priveşte normele dreptului comunitar, 8ratatul stabilind $omunitatea 9uropeană
+
;8$9< prevede ca activitate esenţială a $omunităţii 9uropene crearea unui sistem care să asigure
un mediu concurenţial nedistorsionat în cadrul pieţei interne. În acest sens art. 6& şi 6( din acelaşi
8ratat interzic înţelegerile şi practicile concertate care au ca obiect sau efect restricţionarea sau
denaturarea concurenţei pe piaţa comunitară, precum şi abuzurile de poziţie dominantă. $ondiţia
comună pentru a fi aplicabile aceste norme comunitare este ca activităţile sau inactivităţile
respective să afecteze comerţul între statele membre. În cazul în care, spre exemplu, o înţelegere
care are ca efect restrângerea concurenţei întrun stat membru, dar nu aduce atingere comerţului
cu alte state membre, atunci situaţia respectivă va intra sub incidenţa reglementărilor naţionale în
cauză, fără a fi aplicabil art. 6& 8$9
2
.
Articolele 66 şi 6* 8$9 reglementează a#utorul de stat, iar art. 6+ prevede norme aplicabile
agenţilor economici cu caracter public ;ex. regii autonome, societăţi comerciale la care
participarea statului este ma#oritară, etc.<, care sunt obligaţi să respecte regulile specifice mediului
concurenţial, având în vedere faptul că se află în situaţii speciale, privilegiate.
În baza acestor prevederi ale 8ratatului, conform art. 6- 8$9, $onsiliul Uniunii 9uropene a
adoptat legislaţia secundară în vederea punerii în aplicare a normelor respective. Între cele mai
,
4ublicată în !. 0f. 1r. (,)-3.3&.(33,, modificată şi completată prin 'egea nr. (*6)(33&, !. 0f. nr.
-&-)&(.3+.(33&.
.
A se vedea în acest sens pagina de =eb a $onsiliului $oncurenţei ===.consiliulconcurentei.ro
Documente oficiale.
+
Art. - ;g< din 8ratatul stabilind $omunitatea 9uropeană ;8$9<, publicat în >urnalul 0ficial al
$omunităţilor 9uropene nr. $ -(.)(,.&(.(33(, cu modificările şi completările aduse prin 8ratatul de la
1isa, >. 0f. nr. $ 63)&3.3-.(33&. În general pentru actele normative şi politicile comunitare a se vedea şi
adresa oficială de internet a Uniunii 9uropene ===.europa.eu.int. Actele comunitare publicate în >urnalul
0ficial al $omunităţilor 9uropene sunt disponibile şi la adresa ?ttp@))europa.eu.int)eurlex.
2
$u toate acestea, trebuie subliniat că interpretarea dată de $urtea 9uropeană de >ustiţie art. 6& şi 6( este
extinsă, sub incidenţa acestor prevederi intrând şi situaţii care aparent privesc numai un stat membru. Apre
exemplu, portul /otterdam a fost considerat piaţă relevantă geografic în înţelesul art. 6(, şi, prin urmare
abuzul de poziţie dominantă din această zonă poate afecta comerţul între statele membre.
(
importante se distinge /egulamentul nr. &2)+(
6
pentru aplicarea art. 6& şi 6(, înlocuit prin
/egulamentul nr. &)(33-
*
, în vigoare din mai (33,. 4rincipalele modificări aduse de noul
regulament, care va fi prezentat în ultima secţiune, vizează înlocuirea sistemului centralizat, în
care rolul cel mai important revenea $omisiei 9uropene, cu un sistem bazat pe aplicarea
descentralizată a normelor privind concurenţa, competenţe esenţiale fiind transferate autorităţilor
naţionale de concurenţă, inclusiv instanţelor #udecătoreşti, potrivit normelor procedurale specifice
fiecărui stat membru.
În urma prezentării celor două seturi de acte normative, este important să analizăm relaţia între
acestea, pentru a înţelege necesitatea cunoaşterii dreptului comunitar, în paralel cu cel naţional, şi
mai ales a modului de aplicare a acestuia, în interpretarea instituţiilor comunitare, cu precădere
cea stabilită de $urtea 9uropeană de >ustiţie.
0 caracteristică esenţială a dreptului comunitar, astfel cum a decis $urtea 9uropeană de >ustiţie
este supremaţia acestuia
&3
. !ateria concurenţei reprezintă un domeniu în care $omunitatea are
Bcompetenţă exclusivăC. 4rin urmare, în domeniul concurenţei, statele membre nu pot legifera
decât în măsura în care transpun sau aplică dreptul comunitar sau în domeniile încă
nereglementate la nivel comunitar ;ex. concurenţa neloială, activităţi care nu intră sub incidenţa
art. 6&6* 8$9<. 0 dată ce $omunitatea, prin instituţiile sale a acţionat, reglementând anumite
raporturi #uridice, statele membre sunt obligate, potrivit 8ratatului
&&
, pe de o parte să se abţină de
la orice acţiune de natură a aduce atingere realizării obiectivelor stabilite de 8ratat, iar pe de altă
parte să aducă la îndeplinire obligaţiile stabilite de acesta.
În consecinţă normele de drept naţional al statelor membre, în materia concurenţei, şi modul de
aplicare a acestora nu trebuie să contravină celor comunitare şi felului în care acestea sunt
interpretate.
În ceea ce priveşte statele candidate, cum este /omânia, până la data aderării, nu au obligaţia
formală de a aplica normele de drept comunitar în mod direct, însă relaţiile dintre /omânia, pe de
o parte şi $omunitatea 9uropeană pe de altă parte, sunt reglementate în prezent de Acordul de
6
/egulamentul $onsiliului nr. &2)&*+( privind aplicarea normelor de concurenţă prevăzute de Articolele
85 şi 86 !"" #acum art$ 8% şi 8& ale !"', >. 0f. 4 3&-)(&.3(.&*+(.
*
/egulamentul $onsiliului ;$9< nr. &)(33- of &+ %ecembrie (33( privind aplicarea normelor de
concurenţă prevăzute de Articolele 8% şi 8& !", >. 0f. nr. ' &)3,.3&.(33-.
&3
A se vedea ?otărârea pronunţată în $auza nr. +)+, (laminio !osta v$ ")"*, 9$/ ;&*+,< p. .6.
;rapoartele $urţii 9uropene de >ustiţie<@ +,rin crearea unei !omunităţi cu durata nelimitată, având
instituţii proprii, personalitate -uridică proprie, propria sa capacitate -uridica şi de reprezentare în plan
internaţional şi, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranităţii sau din transferul de puteri
dinspre .tatele /embre spre !omunitate, .tatele /embre şi0au restrâns drepturile suverane creând, prin
aceasta, un set de norme -uridice care obli1ă atât cetăţenii, cât şi .tatele ca atare2$
&&
Articolul &3 8$9.
-
asociere
&(
. Acest acord are la bază modelul 8ratatului şi stabileşte pentru /omânia, ca şi pentru
statele membre U9, obligaţia de a respecta normele privind libera concurenţă. În plus, în prezent
&-
este desc?is pentru negocieri capitolul + B$oncurenţaC, pentru înc?iderea căruia o condiţie
importantă este capacitatea de a aplica integral ac:uisul comunitar înainte de data aderării.
În acest context, legislaţia română menţionată transpune aproape integral prevederile ac:uisului
comunitar în materia concurenţei şi a#utorului de stat, însă există obligaţia pentru autorităţile
române să aplice în mod corect aceste prevederi, în spiritul şi conform interpretării cristalizate la
nivelul $omunităţii 9uropene, obligaţie ce incumbă în mod egal şi asupra instanţelor
#udecătoreşti, c?iar înaintea datei aderării. În practică, aplicarea efectivă întâmpină dificultăţi
determinate de nivelul reformelor economice şi de gradul de dezvoltare insuficient al economiei
funcţionale, ceea ce face necesară, spre exemplu, acordarea unor a#utoare de stat în sectoarele
sensibile ale economiei. %eşi acest principiu este acceptat la nivel comunitar, este esenţială
respectarea strictă a legislaţiei concurenţiale şi reducerea conformă a excepţiilor.
8rebuie totodată subliniat că legislaţia ma#orităţii statelor membre, la fel ca prevederile legii
române, preia integral dispoziţiile art. 6& şi 6( 8$9 referitoare la înţelegerile şi practicile
concertate, respectiv abuzul de poziţie dominantă. Armonizarea celor două tipuri de sisteme
reprezintă în principiu un aspect pozitiv, simplificând sarcina autorităţilor comunitare şi naţionale
competente să aplice prevederile în cauză, precum şi situaţia agenţilor vizaţi de acestea" nu
trebuie omise însă posibilele conflicte de competenţă între autorităţile comunitare D $omisia
9uropeană, pe de o parte şi autorităţile naţionale de concurenţă. În acest sens, /egulamentul $9
&)(33- cuprinde norme referitoare la stabilirea competenţei şi colaborarea între autorităţile
menţionate.
Înainte însă de a analiza aspectele procedurale privind dreptul concurenţei, considerăm necesară o
scurtă prezentare a normelor de drept material şi a principiilor stabilite în interpretarea acestora la
nivel comunitar, în special în #urisprudenţa $urţii 9uropene de >ustiţie, interpretare obligatorie şi
la nivel naţional. 4entru facilitarea înţelegerii conceptelor respective vom prezenta comparativ
normele de drept comunitar şi cele naţionale.
E Înţelegerile între agenţii economici şi practicile concertate
&(
/atificat de /omânia prin 'egea nr. (3)&**-, !. 0f. nr. 2-)&(.3-.&**-.
&-
August (33,.
,
Aunt definite în 8ratatul stabilind $omunitatea 9uropeană în art. 6&
&,
ca fiind incompatibile cu
piaţa internă toate înţelegerile între agenţii economici, deciziile asociaţiilor agenţilor economici şi
toate practicile concertate, susceptibile de a afecta comerţul între statele membre şi care au ca
obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa comună. Acelaşi
articol prevede câteva exemple din tipurile de practici anticoncurenţiale cu risc ridicat pentru
mediul concurenţial@ fixarea preţurilor, limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, împărţirea
pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare etc. 9ste important de subliniat că acestea
sunt doar exemple, autorităţile de concurenţă având obligaţia să sancţioneze orice practică
anticoncurenţială, care se încadrează în definiţia respectivă şi care nu poate fi exceptată. Alineatul
- al art. 6& prevede excepţiile de la interdicţiile stabilite de primul alineat. Astfel, pot fi exceptate
practicile care, deşi intră sub incidenţa alineatului &, îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii@
contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei produselor sau la
promovarea progresului te?nic sau economic,
asigură consumatorilor un beneficiu ec?itabil prin raportare la cel realizat de
părţile la înţelegerea, decizia sau practica respectivă,
nu impun agenţilor economici implicaţi restricţii care nu sunt indispensabile în
realizarea obiectivelor respective,
nu elimină concurenţa de pe o parte substanţială a produselor sau serviciilor la
care se referă.
4revederile art. . din 'egea concurenţei nr. (&)&**+, astfel cum a fost modificată prin 0U7 nr.
&(&)(33-, sunt similare art. 6& 8$9. 4rincipala diferenţă constă, în afară de condiţia
restricţionării comerţului intracomunitar menţionată mai sus, în piaţa care este prote#ată prin
aceste norme@ comunitară sau naţională, şi bineînţeles în autorităţile competente să aplice
dispoziţiile în cauză
&.
. În plus, legea română dezvoltă cele , condiţii mai sus menţionate, pentru
exceptarea practicilor anticoncurenţiale, însă în cadrul limitelor stabilite de art. 6&.
&+
!odul de
aplicare, astfel cum am subliniat, trebuie să fie comun.
&,
Fostul articol 6. 8$9 în numerotarea existentă înaintea modificărilor introduse prin 8ratatul de la
Amsterdam ;intrat în vigoare la & mai &***<. 4rin urmare, în culegerile de acte normative, tratate de drept,
decizii ale $urţii 9uropene de >ustiţie, etc. anterioare 8ratatului de la Amsterdam, actualul art. 6& are ca
ec?ivalent fostul art. 6., iar art. 6( ;abuzul de poziţie dominantă< D fostul art. 6+.
&.
4entru normele care sunt aplicabile în cazul unor practici concurenţiale care aduc atingere numai uneia
din aceste pieţe, sau concomitent ambelor pieţe, a se vedea mai #os, secţiunea BAplicarea normelor de
concurenţăC. În ceea ce priveşte autorităţile competente este de subliniat că art. 6& şi 6( 8$9 sunt direct
aplicabile, după cum vom dezvolta, şi de către autorităţile naţionale de concurenţă.
&+
Apre exemplu, condiţia prevalării efectelor pozitive asupra celor negative D art. . lit. a, sau întărirea
poziţiilor concurenţiale ale întreprinderilor mici şi mi#locii pe piaţa internă.
.
Fără a insista asupra prezentării amănunţite a acestor reglementări, este însă necesar să subliniem
câteva concepte importante cristalizate de aplicarea în timp, în special la nivelul $omunităţii
9uropene.
Art. 6& 8$9, respectiv art. . din 'egea română, poate fi redus sc?ematic la , noţiuni esenţiale,
cumulative@
înţelegere între
agenţi economici care afectează
mediul concurenţial şi
comerţul între statele membre ;condiţie specifică dar necesară numai 8$9<.
$onceptul de Bagent economic”, sau întreprindere
&2
, nu este definit de legiuitor, sarcină care a
revenit $omisiei 9uropene
&6
şi $urţii 9uropene de >ustiţie. Astfel, având în vedere importanţa
aplicării normelor de concurenţă unei cât mai mari părţi a pieţei interne, în vederea asigurării
climatului concurenţial, $urtea a reţinut o definiţie extinsă a noţiunii de a1ent economic,
incluzând nu numai societăţi comerciale ci şi comercianţi persoane fizice
&*
. Un caz interesant este
cel al agenţilor economici între care există legături foarte strânse, ca între o societate şi filiala sa,
care, c?iar dacă formal sunt entităţi cu personalitate #uridică distinctă, unitatea de comportament
poate exclude aplicabilitatea art. 6&, fiind considerate un singur agent economic D este şi cazul
grupurilor de agenţi economici în cadrul cărora unul dintre aceştia deţine controlul asupra
celorlalţi, ceea ce face ca grupul să acţioneze ca un singur agent, fără a fi vorba de o înţelegere
sau practică concertată
(3
.
4rin urmare, noţiunea de agent economic nu poate fi limitată la o singură entitate legală" singura
condiţie este implicarea entităţii respective în activităţi economice.
(&
În ceea ce priveşte noţiunea de BînţelegereC, reprezintă orice acord consemnat în scris, sau oral,
între unul sau mai mulţi agenţi economici, c?iar dacă poate fi sau nu executat potrivit legii D nu
este necesar ca expresia de voinţă a părţilor să constituie un contract valabil sau obligatoriu
potrivit dreptului naţional.
((
Ae observă aceeaşi tendinţă de a stabili o definiţie cât mai
cuprinzătoare. Înţelegerile ) acordurile pot fi BorizontaleC D înc?eiate între agenţi economici aflaţi
&2
G3nderta4in12, în versiunea engleză a 8ratatului, Genterprise2 în versiunea franceză" legiuitorul român
foloseşte termenul Ga1ent economicC.
&6
%upă cum va fi prezentat în cele ce urmează, $omisia 9uropeană este instituţia comunitară cu cele mai
importante atribuţii în asigurarea respectării normelor de concurenţă. 4otrivit art. (-3 8$9, deciziile
$omisiei pot fi verificate sub aspectul legalităţii de către $urtea 9uropeană de >ustiţie.
&*
%ecizia $omisiei 2*)6+)99$, 5aessen6/orris, &3 ianuarie &*2*, >. 0f. 1r. '&*)&*2*.
(3
$u toate acestea, practica anticoncurenţială a grupului respectiv poate intra sub incidenţa art. 6( 8$9
dacă sunt întrunite condiţiile abuzului de poziţie dominantă.
(&
A se vedea paragraful (&, %ecizia $urţii 9uropene de >ustiţie în $auza ,&)*3 7ofner v$ /acrotron,
;&**&< 9$/ 5 D &*2*.
((
%ecizia $omisiei 9uropene .andoz ,rodotti (armaceutici .pA, &- iulie &*62, >. 0f. 1r. ' ((()&*6*.
+
la acelaşi nivel al circuitului economic, de regulă competitori, sau BverticaleC D spre exemplu
între un producător şi distribuitorul acestuia, între agenţi aflaţi în relaţie vânzător cumpărător.
$u toate acestea, înţelegerile orizontale sunt de regulă mai dăunătoare mediului concurenţial
decât celelalte, având ca efect restrângerea concurenţei între agenţi competitori în mod normal"
cele verticale pot avea efecte pozitive pentru piaţa respectivă, spre exemplu reducând preţul final"
în acelaşi timp, de regulă părţile la un astfel de acord nu sunt în poziţie de concurenţă.
În acelaşi timp, unele înţelegeri, pot fi deg?izate în forma unui comportament unilateral, spre
exemplu în cazul unor agenţi independenţi care acceptă tacit decizii cu efect anticoncurenţial din
partea unui partener dominant.
(-

Deciziile asociaţiilor agenţilor economici presupun necesitatea existenţei unor forme de
organizare, însă nu are importanţă felul acestora şi nici modul în care sunt luate deciziile D formal
sau nu. Acesta interpretare extinsă generează riscul ca membri ai asociaţiilor respective să fie
atraşi în decizii anticoncurenţiale" prezumţia operând împotriva lor, aceştia trebuie să dovedească
neimplicarea D nu au fost prezenţi la reuniunile în care au fost luate deciziile respective, sau
opus, etc.
0 noţiune interesantă o reprezintă practicile concertate D în primul rând datorită caracterului
informal, şi apoi datorită dificultăţii de identificare şi probare. 5deea la baza incriminării
practicilor concertate constă în faptul că agenţii economici trebuie săşi stabilească politicile
economice şi strategiile de piaţă în mod independent. În cazul în care încalcă acest principiu şi îşi
coordonează acţiunile în mod voit, aducând atingere concurenţei, comportamentul lor poate fi
sancţionat în conformitate cu art. 6& 8$9 sau art. . din 'egea (&. 4racticile concertate nu trebuie
însă confundate cu comportamentele similare ;paralele<, când, fără aşi coordona acţiunile, mai
mulţi agenţi economici, în funcţie de condiţiile pieţei respective, au aceeaşi atitudine D spre
exemplu creşterea preţului unui produs finit, la date apropiate, cu sume similare, dar ca urmare a
creşterii preţului pentru materia primă pe piaţa mondială.
(,
4entru un exemplu de practici concertate, care de regulă reiess din poziţia celor implicaţi, este
edificatoare cauza Bmateriilor pentru vopsitC B5$5 v. $omisia 9uropeanăC soluţionată în &*2( de
$urtea 9uropeană de >ustiţie.
(.

(-
A se vedea %ecizia $urţii 9uropene de >ustiţie în $auzele (. H (+)6,, (ord 8 9er4e A: H of "urope
;nc$ v$ !omisia "uropeană, ;&*6.< 9$/ (2(..
(,
4otrivit $urţii, un comportament paralel nu poate dovedi singur o practică concertată decât în cazul în
care aceasta este singura explicaţie D $auzele 6*)6., &3,)6., &&,)6., &&,)6., &&+)6., &&2)6. la &(*)6. D
9ood pulp ;;, ;&*66< 9$/ .&*-.
(.
$auza ,6)+*, ;mperial !<emical ;ndustries *td$ v$ !omisia "uropeană, ;&*2(< 9$/ +&*. În esenţă,
$urtea a reţinut că în perioada ianuarie &*+, D octombrie &*+2 au avut loc în mai multe state membre $9
trei creşteri uniforme pentru vopsele@ în ianuarie &*+, o creştere uniformă cu &.I pentru anumite vopsele
2
În ceea ce priveşte afectarea concurenţei şi a comerţului între state în afară de cele subliniate
anterior, trebuie menţionat că nu orice înţelegere, decizie a unei asociaţii sau practică concertată
poate avea efecte negative. Astfel, $omisia 9uropeană, având în vedere #urisprudenţa $urţii, care
a arătat că dacă o practică anticoncurenţială are efecte nesemnificative asupra pieţei, având în
vedere spre exemplu poziţia minoră a părţilor în domeniul respectiv, a emis o notificare numită
Bde minimisC amendată în mai multe rânduri prin care înţelegerile orizontale sunt acceptate în
cazul în care cota de piaţă a părţilor nu depăşeşte .I, iar înţelegerile verticale &3I, cu condiţia
suplimentară să nu cuprindă clauze interzise ;ex. fixarea preţurilor<.
(+

9ste însă de observat că înţelegerile sau practicile care sunt exceptate de la aplicarea art. 6& 8$9,
pot intra sub incidenţa dreptului naţional. În ceea ce priveşte legea română, dispoziţiile 'egii
(&)&**+ nu se aplică agenţilor economici sau grupărilor agenţilor economici a căror cifră de
afaceri pentru exerciţiul financiar precedent practicilor susceptibil anticoncurenţiale nu depăşeşte
plafonul stabilit anual
(2
de $onsiliul $oncurenţei şi cota de piaţă a părţilor nu depăşeşte .I
pentru înţelegerile dintre agenţii economici concurenţi ;orizontale<, iar pentru înţelegerile
verticale &3I

în 5talia, 0landa, Jelgia şi 'uxemburg. 'a începutul anului &*+. a urmat 7ermania. 'a & ianuarie &*+.
marea ma#oritate a producătorilor în toate statele membre, mai puţin Franţa, au introdus o creştere de &3I,
pentru alte vopsele, neacoperite de prima ma#orare. 4ână în &*+2, au mai fost crescute preţurile pentru toate
vopselele cu 6I, în toate statele membre, cu excepţia 5taliei, iar în Franţa cu &(I, pentru a compensa
menţinerea anterioară a preţurilor. $reşterile preţurilor au fost precedate de anunţuri ale unuia din
producători în acest sens, urmate de ma#orările introduse de ceilalţi producători. Un element importat a fost
întâlnirea din august &*+2 de la Jasel, la care au participat toţi producătorii, mai puţin cel italian, unde unul
din aceştia a anunţat o creştere cu 6I. 4rivite în context, cele trei ma#orări consecutive au revelat
cooperarea progresivă între agenţii economici implicaţi@ creşterea din &*+,, spre deosebire de celelalte
două, nu a fost precedată de un anunţ al unui producător, urmat apoi de ma#oritatea producătorilor"
anunţurile au permis concertarea acţiunilor în sensul evaluării modului de operare a competitorilor şi
eliminare a incertitudinilor, cu efecte ma#ore pe o piaţă de oligopol, care excludea posibilitatea unui simplu
comportament similar...
(+
)otificarea !omisiei "uropene privind înţele1erile de importanţă minoră care nu cad sub incidenţa art$
85 alin$ % , >. 0f. 1r. $ -2()&**2. În ceea ce priveşte clauzele interzise a se vedea şi art. 6;(< din 'egea
concurenţei.
(2
În prezent (3 miliarde lei.
6
Fără a insista mai mult asupra modurilor de încălcare a normelor care reglementează mediul
concurenţial, sancţionate potrivit art. 6& 8$9 şi art. . 'egea (&)&**+, subliniem că
practicile anticoncurenţiale sunt deosebit de variate, fiind exemplificate doar unele din cel
mai grave şi des întâlnite@ înţelegeri sau practici concertate pentru fixarea artificială a
costurilor
28
, parta#area pieţelor
29
, condiţii ne#ustificate în vederea aprovizionării, etc..
$u toate acestea, atât dreptul comunitar, cât şi cel naţional permit, având în vedere principiul
interesului economic general, aşa cum am arătat, ecepţii! în anumite condiţii, care, pe scurt
pot fi rezumate printrun test de oportunitate@ efectele pozitive depăşesc pe cele negative, iar
cele negative nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului propus
"#
.
În conformitate cu art. 6& alin. - 8$9 sau art. . alin. ( 'egea (&)&**+, înţelegerile, deciziile
asociaţiilor agenţilor economici şi practicile concertate care se încadrează în una din categoriile
exceptate, potrivit /egulamentului $9 nr. &)(33- sau, în /omânia, potrivit regulamentelor emise
de $onsiliul $oncurenţei, sunt considerate legale, fără obligaţia notificării sau obţinerii unei
decizii în acest sens de la $omisia 9uropeană, respectiv $onsiliul $oncurenţei, cu obligaţia
pentru agenţii economici în cauză de a dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia
concurenţei.
9xcepţiile se încadrează în două categorii, în funcţie de modul de reglementare de către
autorităţile de concurenţă@ excepţii individuale şi excepţii de grup. 9xceptările de grup ;aşa
numitele BblocK exemptionsC< sunt stabilite prin regulamente ale $onsiliului U9, $omisiei
9uropene, sau ale autorităţilor de concurenţă din fiecare stat membru pentru statul respectiv. 9le
includ anumite categorii de acorduri susceptibile a aduce beneficii superioare efectelor negative
reduse pe care le au asupra mediului concurenţial şi acoperă acorduri pe verticală@ acorduri
privind distribuţia sau furnizarea, transporturile maritime desfacerea de autoturisme
-&
, iar pentru
acordurile orizontale@ acorduri privind transferul te?nologic, acordurile privind cercetarea şi
dezvoltarea, etc.
-(
(6
A se vedea nota (. mai sus.
(*
A se vedea %ecizia $omisiei 6,),3.)$99 din + august &*6,, =inc producer 1roup, >. 0f. nr. ' ((3)&*6,.
-3
În general, exemplele cuprinse în 8ratat şi 'egea concurenţei se referă la tipuri de acorduri care aproape
niciodată nu pot fi e>ceptate, având în vedere efectele asupra mediului concurenţial şi a comerţului pe piaţa
respectivă.
-&
A se vedea spre exemplu Re1ulamentul !onsiliului !oncurenţei privind aplicarea art$ 5 alin$ #&' din
*e1ea concurentei nr$&%6%??6 în cazul înţele1erilor verticale din sectorul autove<iculelor, !. 0f. nr. (63
din -&)3-)(33,.
-(
4rin %ecizia 2-)-(-, ,r@m 8 9er4e, >. 0f. ' (*+)(,.&3.&*2-, $omisia 9uropeană a exceptat de la
aplicarea art. 6. alin - ;acum art. 6& alin. &< acordul înc?eiat între societatea germană 4rLm şi societatea
belgiană JeKa privind@ concentrarea producţiei de ace pentru maşinile de cusut de uz casnic întro singură
fabrică, încetarea fabricării produsului respectiv la 4rLm, anga#amentul acesteia din urmă să nu
ac?iziţioneze produsul decât de la JeKa, în codiţii prestabilite, etc. %eşi $omisia a reţinut că înţelegerea
respectivă intră sub incidenţa art. 6& alin &, afectând mediul concurenţial pe piaţă, precum şi comerţul între
statele membre, poate fi exceptată individual potrivit alineatului -, având în vedere următoarele efecte@
*
Înţelegerile care nu se încadrează în condiţiile stabilite pentru exceptările de grup, atunci poate fi
exceptat în mod individual, în urma analizării clauzelor respective, care trebuie să se circumscrie
condiţiilor stabilite de art. 6& alin. - 8$9 sau art. . alin. ( 'egea nr. (&)&**+, mai sus menţionate.
În plus, la aceste exceptări se adaugă acele acorduri care, deşi nu se încadrează în condiţiile
pentru exceptare, nu depăşesc pragurile de minimis$
E $buzul de poziţie dominant%
În situaţia în care un agent economic, sau un grup de agenţi economici, deţine o poziţie
dominantă pe piaţă, efectele anticoncurenţiale determinate de comportamentul acestuia sunt
foarte probabile, legislaţia în materie fiind aplicată mai strict. Aunt astfel aplicabile art. 6( 8$9
pentru piaţa comunitară şi art. + 'egea concurenţei care interzic abuzul de poziţie dominantă, cu
exemplificarea unor practici anticoncurenţiale, unele similare celor prevăzute de art. 6& 8$9,
respectiv art. . 'egea concurenţei, analizate mai sus, altele specifice conduitei unilaterale a unui
agent economic dominant.
--
În plus, art. 6( 8$9 impune şi condiţia afectării comerţului între
statele membre.
4oziţia dominantă per se nu este interzisă, nici pe piaţa comunitară, nici pe piaţa românească.
Agenţii economici care deţin o astfel de poziţie, intră sub incidenţa normelor menţionate numai
daca abuzează prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale.
În aceste context, este necesară definirea noţiunii de poziţie dominantă D situaţia în care un agent
economic este capabil, întro măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de furnizori,
concurenţi şi clienţi, permiţândui astfel să afecteze mediul concurenţial pe piaţa relevantă.
-,
În
general, poziţia dominantă derivă dintro combinaţie de mai mulţi factori care, luaţi separat, nu
sunt determinanţi.
Astfel, în #urisprudenţa $urţii sa stabilit că, în analizarea existenţei unei poziţii dominante,
trebuie verificate elemente ca@ uşurinţa cu care un nou producător sau vânzător poate intra pe
piaţa respectivă, relaţiile agenţilor aflaţi în poziţii de furnizor sau client, gradul de dependenţă al
scăderea costurilor de producţie şi a preţurilor de desfacere, creând beneficii consumatorilor, prin creşterea
producţiei şi scăderea preţului, raţionalizarea producţiei şi introducerea fabricării în serie, etc.
--
5mpunerea preţurilor, limitarea producţiei sau distribuţiei, impunerea unor condiţii suplimentare
ne#ustificate, refuzul de a contracta, practicarea unor preţuri excesive sau de ruinare, etc.
-,
A se vedea %ecizia $urţii 9uropene de >ustiţie în $auza 6.)2+, 7offmann0*a Roc<e v$ !omisia
"uropeană, ;&*2*< 9$/ ,+&.
&3
afacerilor acestora cu agentul dominant, absenţa unei soluţii ec?ivalente din punct de vedere
economic, piaţa relevantă.
Acest din urmă element este esenţial pentru stabilirea unui abuz de poziţie dominantă, deoarece
poziţia dominantă se determină întotdeauna prin raportarea la un segment de piaţă, circumscris
de piaţa produsului şi piaţa 1eo1rafică.
,iaţa produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumpărători ca
intersc?imbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării date. Acestea
trebuie să fie suficient de asemănătoare, astfel încât consumatorii să poată alege între ele. În
determinarea pieţei relevante a produsului trebuie luate în considerare elemente ca@ preţurile,
gradul de substituibilitate, elasticitatea cererii pentru produs, variabilitatea ) disponibilitatea în
timp, etc.
-.
În mod normal, piaţa produsului este restrânsă prin definirea tuturor acestor factori,
însă $omisia 9uropeană menţine un ec?ilibru în stabilirea acestora, acceptat de $urtea 9uropeană
de >ustiţie. În acest scop, în &**2, $omisia a emis o notificare privind definirea pieţei relevante
-+
.
,iaţa 1eo1rafică relevantă cuprinde zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în
distribuirea produselor incluse în piaţa produsului, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient
de omogene şi poate fi distinsă de zonele învecinate pe baza condiţiilor de concurenţă diferite.
Având în vedere condiţia afectării comerţului între statele membre, la început, în practică, era
necesar ca practica anticoncurenţială să implice cel puţin două state membre, dar în timp sa a#uns
ca un singur stat membru să fie afectat, pentru a fi aplicabil art. 6( 8$9.
-2

0 dată ce piaţa relevantă este stabilită, trebuie determinată poziţia agentului economic verificat,
demers în care $urtea accentuează asupra factorului Bputere economicăC a agentului respectiv"
fără îndoială însă trebuie luaţi în considerare toţi factorii care afectează activitatea agentului, în
final o poziţie dominantă rezidând în capacitatea agentului de a se comporta independent de
concurenţii săi şi c?iar faţă de clienţi. $urtea a subliniat în mai multe decizii că existenţa unor
cote de piaţă ridicate ;.3I sau mai mult< sunt prin ele însele probe ale poziţiei dominante, la fel
dacă un agent are o cotă de cel puţin ,3I, dar mai mare decât suma cotelor următorilor doi
concurenţi.
-.
A se vedea %ecizia $urţii 9uropene de >ustiţie în $auza (2)2+, 3nited Arands !o v$ !omisia "uropeană,
;&*26< 9$/ (32, pentru modul interesant de stabilire a unei pieţe de sine stătătoare a bananelor, cu luare în
considerare a tuturor acestor factori.
-+
1otificarea $omisiei din - octombrie &**2 privind definirea pieţei relevante, în înţelesul dreptului
comunitar al concurenţei, >. 0f. 1r. -2()&**2.
-2
A se vedea %ecizia $urţii 9uropene de >ustiţie în $auza -(()6&, )ederlansc<e Aanden ;ndustrie
/ic<elin v$ !omisia "uropeană, ;&*6-< 9$/ -,+&.
&&
Însă pentru incidenţa art. 6( 8$9 sau art. + 'egea concurenţei, este necesar ca agentul să abuzeze
de poziţia dominantă, prin practicile anticoncurenţiale menţionate.
Apre deosebire de art. 6& 8$9 şi art. . 'egea concurenţei, nici Art. 6( 8$9, nici art. + 'egea nr.
(&)&**+ nu prevăd e>ceptări individuale sau de grup.
Înainte de a analiza normele procedurale, este importată sublinierea unui aspect@
etrateritorialitatea e&ectelor dreptului concurenţei, ceea ce presupune că aplicarea normelor
de concurenţă se face nu având în vedere în primul rând naţionalitatea agenţilor economici
implicaţi, ci locul unde se produc efectele anticoncurenţiale, deci piaţa afectată. Astfel, în $auza
9ood ,ulp
B8
, $urtea 9uropeană de >ustiţie a susţinut decizia $omisiei de a sancţiona mai mulţi
agenţi economici înregistraţi în afara $omunităţii, dar ale căror practici concertate privind
stabilirea preţurilor la c?erestea afectau clienţii din $omunitate, respingând argumentele
reclamanţilor că o astfel de ?otărâre ar încălca normele de drept internaţional public sau ale unor
state din afara $omunităţii.
E $plicarea normelor de concurenţ%
/egulamentul $onsiliului $9 nr. &)(33-
-*
este extrem de important în această materie, întrucât
stabileşte un nou set de norme pentru aplicarea art. 6& şi 6(, inclusiv de către autorităţile
naţionale.
%upă cum am subliniat anterior, până la data aderării, /omânia nu aplică /egulamentul respectiv,
ci legislaţia naţională, care transpune legislaţia comunitară. %e la data aderării însă,
regulamentele, potrivit art. (,* 8$9, devin direct aplicabile şi obligatorii, producând drepturi şi
obligaţii întocmai ca un act normativ de drept intern. 4rin urmare, este extrem de importantă
cunoaşterea acestor acte comunitare încă înainte de data aderării.
În acest context, unul dintre cele mai importante principii stabilite de /egulamentul &)(33-,
urmând deciziile anterioare ale $urţii 9uropene de >ustiţie, este că art. 6& şi art. 6( 8$9 sunt
direct aplicabile nu numai de către $omisia 9uropeană, ci şi de către autorităţile naţionale de
concurenţă şi de instanţele naţionale, potrivit prevederilor procedurale interne.
În ceea ce priveşte relaţia dreptului naţional cu dreptul comunitar, mai ales având în vedere faptul
că autorităţile naţionale au posibilitatea să aplice şi normele de drept comunitar şi pe cele interne,
-6
A se vedea nota (, mai sus.
-*
A se vedea nota *, mai sus.
&(
/egulamentul stabileşte că aplicarea dreptului naţional nu trebuie să conducă la interzicerea
înţelegerilor, deciziilor asociaţiilor de agenţi economici sau practicilor concertate care nu cad sub
incidenţa art. 6& alin. & sau care pot fi exceptate potrivit art. 6& alin. -. $u toate acestea,
autorităţile naţionale pot aplica în statele respective reguli mai stricte care să sancţioneze
comportamentul unilateral al agenţilor economici.
/egulamentul introduce procedura anga#amentelor, potrivit căreia în cazul în care $omisia
identifică un acord care încalcă art. 6&, poate accepta de la agenţii economici în cauză
anga#amente, în vederea eliminării aspectelor anticoncurenţiale relevate în evaluarea preliminară
a $omisiei. În cazul nerespectării anga#amentului, sc?imbării circumstanţelor, descoperirii altor
informaţii, $omisia poate redesc?ide procedura. Această procedură nu aduce atingere
competenţelor autorităţilor naţionale de concurenţă şi instanţelor din statele membre.
Autorităţile naţionale, inclusiv instanţele şi $omisia 9uropeană sunt obligate reciproc să facă
sc?imb de informaţii, inclusiv confidenţiale, cu obligaţia păstrării acestui caracter şi a folosirii
exclusiv în scopul în care au fost solicitate. În ceea ce priveşte instanţele naţionale care
soluţionează cauze de concurenţă, statele membre sunt obligate să transmită copii ale ?otărârilor
pronunţate, în urma comunicării acestora către părţi. Autorităţile naţionale din statele membre,
dar şi $omisia 9uropeană, pot transmite opinii scrise şi, cu permisiunea instanţei, pot interveni
oral. %e asemenea, instanţele pot solicita informaţii precum şi opinia $omisiei 9uropene.
Având în vedere #urisprudenţa $urţii 9uropene de >ustiţie, art. &+ din /egulament prevede că
instanţele naţionale nu pot pronunţa, în aplicarea art. 6& şi 6( 8$9, ?otărâri contrare deciziilor
$omisiei 9uropene. În cazul în care investigaţiile sunt în desfăşurare în cadrul $omisiei,
instanţele pot decide să suspende soluţionarea unor cauze a căror soluţionare ar putea implica
riscul pronunţării unor ?otărâri contrare.
În ceea ce priveşte relaţia cu autorităţile naţionale de concurenţă, prerogativele $omisiei
9uropene sunt mai pronunţate. Astfel, autorităţile naţionale sunt obligate să informeze $omisia
9uropeană nu mai târziu de -3 zile înainte de data adoptării unei decizii în aplicarea art. 6& sau
6(. 9ste totodată important de menţionat că iniţierea de către $omisie a procedurilor în vederea
adoptării unei decizii în aplicarea art. 6& sau 6(, conduce la pierderea competenţei autorităţilor
naţionale de a aplica dreptul comunitar în cauza respectivă" în cazul în care cauza este pe rolul
autorităţilor naţionale, $omisia poate prelua cazul numai în urma consultării autorităţilor
respective.
&-
/ezumândune la prezentarea acestor aspecte esenţiale ale /egulamentului nr. &)(33-, trebuie
subliniat că toate aceste prevederi au fost stabilite în vederea asigurării unei interpretări unitare a
dreptului comunitar la nivelul $9, având în vedere că, prin normele anterioare /egulamentului,
$omisia 9uropeană deţinea monopolul aplicării art. 6& şi 6(. În plus, $omisia 9uropeană,
autorităţile naţionale de concurenţă şi instanţele naţionale competente formează, potrivit
/egulamentului, o reţea europeană pentru aplicarea dreptului concurenţei, care trebuie să
funcţioneze unitar, pentru a crea un mediu concurenţial şi o piaţă internă competitivă, potrivit
obiectivelor prevăzute şi asumate prin 8ratatul $9.
Jucureşti
August (33,
5on $odescu
&,