You are on page 1of 4

LIBERTATEA ECONOMICĂ şi LIBERTATEA POLITICĂ

„Evidenţa istorică vorbeşte unani des!re re"aţia dintre "ibertatea econoică şi "ibertatea
!o"itică# Eu nu ştiu nici un e$e!"u %n ti! sau s!aţiu de societate care a &ost arcată de ari ăsuri de
"ibertate !o"itică şi care n'au &o"osit ceva co!arabi" !entru !iaţa "iberă !entru or(ani)area a*orităţii
activităţi"or econoice #+
,-riedan./0102
Libertatea politică implică prezenţa libertăţilor civice: libertatea cuvântului, libertatea
de a se întruni etc. Libertatea politică nu poate fi ruptă de libertăţile civice şi de un grad
înalt de libertate economică, adică de capitalismul bazat pe relaţii de piaţă. Libertatea
economică atribuie calităţi pieţelor libere private în care indivizii fac schimburi în afară în
propriul interes. Libertatea politică este un mijloc pentru libertatea de constrângere, de
putere arbitrară incluzând şi puterea eercitată de guvern. Libertatea politică constă din
două elemente de bază:
• drepturile politice şi
• libertăţile civile.
!desea drepturile civile permit oamenilor sa"şi aleagă regulile şi calea pe care să o
urmeze. #senţa libertăţilor civile este aceea că oamenii sunt liberi de a lua propriile decizii
pe termen lung, timp în care nu le sunt violate celelalte drepturi identice. $riedman %&'()*
a atenţionat asupra faptului că evenimentele istorice legate de libertatea economică şi cea
politică sunt foarte complicat înlănţuite. +elaţia dintre ele este una deosebit de compleă.
,e piaţa liberă, indivizii au libertatea de a alege ce să consume, ce să producă şi cum
să plătească. - mână invizibilă conduce agenţi economici independenţi spre a"şi realiza
propriile interese şi a coopera cu alţii %.mith, &//(
&
*. Libertatea economică şi libertăţile
civile sunt evident relaţionale. - societate a cărei libertăţi civile sunt incomplete este puţin
probabil că va încuraja piaţa liberă deoarece libertăţile civile şi libertatea economică au în
comun libertatea de a nu fi constrânşi de către alţi indivizi sau guvern. ,iaţa liberă este
caracterizată de libertatea tranzacţiilor dintre indivizi care sunt lăsaţi să"şi urmărească
propriile interese în scopul realizării obiectivelor economice pe care şi le"au propus.
0mportanţa libertăţii politice cu cea a libertăţii economice constă eact în factori ai
libertăţilor civile care includ garanţii pentru a limita puterea guvernamentală şi a proteja
autonomia individuală. Libertatea umană fiată în libertăţile civile este un mijloc prin care
se realizează libertatea economică.
0mportanţa drepturilor politice în comparaţie cu libertatea economică este, totuşi,
puţin mai clară. $riedman %&'')* a atras atenţia asupra faptului că 1"ibertatea !o"itică.
insta"ată sin(ură. are tendinţa de a distorsiona "ibertatea econoică2.
.avanţii alegerilor publice au discuţii interminabile pe tema competitivităţii
politicienilor aleşi deoarece ei sunt cei care pot interveni să destabilizeze piaţa liberă
pentru a"şi mulţumi alegătorii şi sponsorii.
0ndivizii se bucură de drepturile politice pentru a folosi forme democratice,
guvernamentale în scopul distribuirii veniturilor prin intermediul pieţelor libere, prin
restricţia competiţiei sau limitarea vânzărilor prin manipularea preţurilor, sau diverse chirii
create.
!buzul în libertatea politică, în democraţii a cauzat o epansiune a serviciilor şi
activităţilor guvernamentale depăşind scopul de a proteja şi păstra libertatea economică şi
umană. 0neficienţa în democraţie impune constrângeri muncitorilor de pe piaţa liberă şi
împiedică realizarea completă a libertăţii economice
)
.
- democraţie, odată stabilită, dirijează treptat libertatea economică. 3ai mult ca
sigur, în regimul autoritar, este mai puţin important să se încurajeze progresul libertăţii
&
.mith, !. 4 Avuţia naţiuni"or# Cercetare asu!ra naturii şi cau)e"or ei, 5hişinău 6niversitas, &'')
)
7uchanan, 8. 3. 9ullo:, ;. 4 Ca"cu"u" consensu"ui, #ditura #pert, 7ucureşti, &''<
economice. .e presupune că un stat care dezvoltă un sistem politic cu o organizare
birocratică structurată ierarhic, va da privilegii claselor elitiste. =e asemenea, o ţară în care
libertatea politică este restricţionată, va servi elita minoritară. 5hiar dacă pieţele eistă, ele
nu trebuie să fie cu adevărat pieţe libere private. 0ndivizii sunt numai agenţi în stat şi nu
pot fi concurenţi devotaţi. >n plus, autorităţile politice, în regimul autoritar, tind să
deformeze piaţa comercială prin împărţirea resurselor prin constrângere. 5lasa de elită
controlează o mare parte din resurse şi efectiv controlează întregul spectru de decizii
economice. Libertatea economică se dezvoltă şi evoluează accidental, şi niciodată prin
proiectare %?a@e:, &'AA*
B
.
=in punct de vedere istoric şi logic, este clar că libertatea economică este
condiţionată de libertatea politică. 6n nucleu component al libertăţii economice este
proprietatea privată care este fundamentală în susţinerea libertăţii politice.
,e piaţă şi în politică, oamenii ajung la 1putere2 pe căi diferite. $ranz -ppenheimer a
arătat că eistă doar două metode de obţinere a avuţiei în societate:
• cooperarea socială în cadrul diviziunii muncii, adică producţia şi schimbul voluntar
de drepturi legitime de proprietate pe piaţăC
• eproprierea avuţiei proprietarilor legitimi prin utilizarea puterii, adică violenţa sau
ameninţarea cu violenţa, eploatarea sau socializarea proprietăţii.
-ppenheimer
A
consideră că prima metodă corespunde 1mijloacelor economice2 de
obţinere a avuţiei, iar cea de"a doua 1mijloacelor politice2.
>n ciuda diferitelor concepţii cu privire la rolul statului în societate, de la cele ale
statului absolut până la ordinea voluntară a societăţii fără stat, istoria atestă implicarea
sistematică a 1mijloacelor politice2 în viaţa 1cetăţii2. !ceastă evoluţie instituţională,
marcată mai ales de epansiunea fiscală permanentă şi regularizarea tot mai multor aspecte
ale vieţii sociale, este comună tuturor organizărilor statale din istorie şi a devenit
B
?a@e:, $. 4 3ruu" către servitute, #ditura ?umanitas, 7ucureşti, &''B
A
Franz Oppenheimer %s"a născut la BD martie &E(A la 7erlin şi a murit la BD septembrie &'AB în Los !ngeles* 4 a fost un
sociolog politic german şi economist, care a publicat de asemenea, în zona de sociologie fundamentale a statului. ! fost
membru marcant al Şcolii de la Frankfurt %un grup de filosofi neo"marişti format iniţial la 0nsitutul de .tudii .ociale de la
6niversitatea din $ran:furt în anii &')D şi continuat în .6! după instaurarea nazismului în ;ermania*.
îngrijorătoare în special în contetul democraţiilor moderne. !scensiunea democraţiei a
favorizat identificarea statului cu societatea.
=eşi capitalismul este sistemul economic pe care s"a clădit civilizaţia şi prosperitatea
occidentală, politicile tuturor guvernelor occidentale se ghidează, în prezent, după idei
total anticapitaliste. -rice încercare de a transforma lumea, ca materială au cea a fiinţei
umane, fără a ţine seama de legile rarităţii, ale pieţei, ale monedei, etc. nu va avea
niciodată succes.
=acă, în trecut, aparentele 1eşecuri2 ale economiei de piaţă erau inventariate ca
argumente ale etatiştilor, astăzi, succesul fără precedent al capitalismului, le oferă
etatiştilor stimulente pentru a subordona statului atât economia, cât şi societatea. 3area
încercare la care este supusă în zilele noastre libertatea este enorma prosperitate " produsul
proprietăţii private, al sistemului economic de piaţă " a cărei administrare se datorează
guvernelor 1democratice2.
Foua realitate nu este şi nu poate fi subordonată altor principii decât celor pe baza
cărora s"a format şi a prosperat societatea umană, în mod natural, de"a lungul istoriei sale:
diviziunea socială a muncii, libertatea şi legea dreptului de proprietate, cooperarea socială
şi concurenţa în cadrul procesului de piaţă.