You are on page 1of 21

ORGANITELE CELULARE

In biologia celulara, organitele sunt subunitati specializate ale celulei, ce prezinta
functii specifice si sunt , de obicei, separatare prin membrane lipidice proprii.
Denumirea "organite" a fost adoptata pornind de la ideea ca aceste stucturi sunt pentru celula
ceea ce sunt organele pentru corp.
Organitele sunt vizibile la microscop, si pot fi, de asemenea, separate prin fractionare
celulara. Exista mai multe tipuri de organite celulare, in mod deosebit in celulele eucariote. S-
a crezut initial ca in celulele procariote nu exista organite celulare, insa s-au identificat, si in
acest caz, existenta acestora.
In biologie, organele sunt definite ca unitati functionale dintr-un organism. Analogia
dintre organe si structurile celulare microscopice este evidenta, astfel incat, nici macar in cele
mai veci lucrari, autorii nu au discutat prea mult asupra diferentelor dintre cele doua.
!onsiderat a fi primul ce a utilizat diminutivul "organite " cu referire la structurile
celulare, a fost zoologul german #arl August $obius%&''(), care a folosit mai intai
diminutivul din limba latina "organula ". Din context, era clar ca se referea la structurile de
inmultire a celulelor la protiste. Intr-o nota de subsol, publicata ca o lamurire asupra acestei
teme, el a argumentat utilizarea temenului "organula", din moment ce ele reprezinta parti
componente ale celulei, cum organele multicelulare sunt pentru organism. Astfel, definitia
initiala a fost cu referire doar la structurile organismelor unicelulare.
Organitele aflate *n ialoplasm+ se deosebesc, printre altele ,i dup+ prezen-a sau
absen-a membranei lipoproteice, dup+conforma-ia ,i rolul acesteia.Astfel distingem.
-Organite f+r+ membran+ .ribozomi, microtubuli, microfilamente, centrioli, cili, flageli.
-Organite cu membran+ simpl+. reticul endoplasmatic, aparatul /olgi, lizozomi, sferozoii,
peroxizomi, glioxizomi,lomazomi, plasmalemazomi.
-Organite cu membran+ dubl+ . nucleu, plastide, mitocondrii
NUCLEUL
Etimologie. nucleus lat. 0 s1mbure, nucleu2 3ar4on gr. 0 nucleu %cariologie)
5n &''6, 7alter 8lemming si Edouard Strasburger au descris nucleul *n timpul
diviziunii celulare2 *n &9&: ;omas <unt $organ pus *n evident+ rolul genetic al nucleului2 *n
&9=> ?ames 7atson si 8rancis !ric3 au reusit s+ scematizeze structura moleculei de AD@
nuclear, iar *n &9A= ?acBues $onod, 8ranCois ?acob si AndrD EFoff au primit premiul @obel
pentru explicarea rolului genei la Escericia coli sp.
5n celulele procariote nu exist+ un nucleu distinct, ci o singur+ molecul+ circular+ de
AD@, cu aspect dispersat *n interfaz+ si de cromozom unic *n timpul diviziunii. Grin metode
citocimice s-a evidenHiat o delimitare a genomului %material genetic) *ntr-o structur+ numit+
nucleoid sau ecivalent nuclear.
Originea nucleului, ca organit bine delimitat *n celul+, constituie *nc+ un subiect mult
controversat. Ina din ipotezele luate *n considerare se bazeaz+ pe observatiile efectuate pe
celulele procariote cu un cromozom fixat la un situs specific *n interiorul membranei
plasmice. Se presupune c+ membrana plasmic+, la nivelul mezozomului, prin invaginare ar fi
generat *nvelisul nuclear *n Jurul cromozomului unic procariot.
5n celulele eucariote, nucleul este un organit bine individualizat cu rol de depozitare a
informatiei genetice, de reglare si de control a tuturor activit+tilor celulare.
Exceptie fac celulele anucleate %pl+cutele sanguine si ematiile la om), care
sunt incapabile de a sintetiza proteine. 5n timpul mitozei, *nvelisul nuclear se dezagreg+, fapt
ce conduce la presupunerea c+ ar exista o reversie temporar+ a celulei eucariote la tipul
procariot, cromozomii nemaifiind compartimentati.
Gozitia nucleului *n celul+ poate fi. central+, *n celule tinere, sferice2 excentric+ K
paracentral+, *n celulele diferentiate %adipocite) si deplasat+ la polul bazal, *n celulele
secretoare.
@um+rul nucleilor *ntr-o celul+ poate varia de la un singur nucleu *n maJoritatea
celulelor, la 6 nuclei *n epatocite, condrocite, la &:: de nuclei *n osteoclaste si c1teva sute de
nuclei %fibra muscular+ striat+).
8orma nucleului, *n general, corespunde formei celulei c+reia *i apartine, put1nd fi.
sferic+, ovoid+, fusiform+ sau de bastonas, turtit+, multilobat+ s.a.
Dimensiunile nucleului variaz+ *n functie de tesutulKorganul de referint+, de v1rsta
celulei si activitatea ei metabolic+. 5n general, dimensiunile lui sunt de circa =-&6 Lm %( Lm la
spermatozoid, 6:-6= Lm la ovocit).
5ntre volumul nucleului si cel al citoplasmei exist+ un raport, numit raport nucleo-
citoplasmatic, care poate varia *ntre &.> p1n+ la &.6:. !elulele tinere cu activitate metabolic+
intens+ au nuclei mari, cu volum mai mare fat+ de cel al citoplasmei. Dup+ acest criteriu se
poate stabili v1rsta celulelor, dar si diagnosticul de celule tumorale. Acestea din urm+ sunt
considerate celule foarte tinere, au nuclei cu morfologie variat+, uneori ciar cu aspect
monstruos.
8orma nucleului, *n general, corespunde formei celulei c+reia *i apartine, put1nd fi.
sferic+, ovoid+, fusiform+ sau de bastonas, turtit+, multilobat+ s.a.
Dimensiunile nucleului variaz+ *n functie de tesutulKorganul de referint+, de v1rsta
celulei si activitatea ei metabolic+. 5n general, dimensiunile lui sunt de circa =-&6 Lm %( Lm la
spermatozoid, 6:-6= Lm la ovocit).
5ntre volumul nucleului si cel al citoplasmei exist+ un raport, numit raport nucleo-
citoplasmatic, care poate varia *ntre &.> p1n+ la &.6:. !elulele tinere cu metabolic+ intens+ au
nuclei mari, cu volum mai mare fat+ de cel al citoplasmei. Dup+ acest criteriu se poate stabili
v1rsta celulelor, dar si diagnosticul de celule tumorale. Acestea din urm+ sunt considerate
celule foarte tinere, au nuclei cu morfologie variat+, uneori ciar cu aspect monstruos.
Ge sectiuni %preparate microscopice) se disting patru componente maJore
ale nucleului celular. *nvelisul nuclear, cromatina, nucleolul si nucleoplasma.
5nvelisul nuclear are o ultrastructur+ specific+, fiind alc+tuit din doua membrane
concentrice, ca niste foite, aflate *n continuitate una cu cealalt+ si din loc *n loc cu membrana
reticulului endoplasmatic granular. Ge suprafata membranei externe a *nvelisului nuclear se
g+sesc ribozomi atasati.
$embrana intern+ este lipsit+ de ribozomi fiind *n contact cu nucleoplasma. Ge fata
intern+ a *nvelisului nuclear, *n zona neocupat+ de pori, se afl+ o retea proteic+ fibroas+,
numit+ lamina nuclear+, ce determin+ forma nucleului, mediaz+ interactiunea dintre *nvelisul
nuclear si cromatin+, induce disparitia si refacerea *nvelisului nuclear *n cursul mitozei.
!ele dou+ membrane ale *nvelisului nuclear formeaz+ un sistem de membran+ dubl+,
*ntre ele exist1nd un spatiu perinuclear %perimembranar) de circa 6:-(: nm prin care se
transport+ proteinele sintetizate *n ribozomii atasati *nvelisului nuclear.
Figura 1 - Scema nucleului interfazic %dup+ 7. Mloom et al, &9N=)
Învelisul nuclear
@ucleul este un centru metabolic activ cu functii vitale pentru celul+ prin care o serie
de componente biocimice cu dimensiuni variabile trebuie s+ traverseze *nvelisul nuclear
%tipuri de AO@, istone, AD@-polimeraze si AO@polimeraze etc.) dinspre nucleu *n
citoplasm+ sau invers.
;raversarea *nvelisului nuclear este un proces selectiv efectuat prin structuri tipice,
numite pori nucleari, care la mamifere apar pe circa &:P din suprafata *nvelisului nuclear, *n
locurile unde membrana intern+ se continu+ cu cea extern+ %aproximativ && poriKLm6).
!omplexul porului se compune din porul propriu-zis, de form+ octogonal+, cu
diametrul de circa A:-9: nm, *nconJurat de un inel %annulus) format din opt subunit+ti proteice
%granule) de &= nm. 5n centrul porului nuclear apare un canal QaposR prin care moleculele
solubile pot circula *n ambele sensuri. @ucleul Qexport+R *n citoplasm+ precursori ribozomali
si particule ribonucleoproteice, formate din complexe ale AO@m, AO@t si proteine speciale-
receptori, ce sunt tranzitate prin canalul porului, precum si factori de transcripHie ce se
re*ntorc *n citosol.
Cromatina nucleară
5n nucleul celulelor eucariote, AD@-ul exist+ sub form+ de cromatin+ organizat+ *n
structuri mai complexe. !romatina mai contine mici cantit+ti de AO@ si proteine neistonice,
astfel c+ ea poate fi considerat+ cimic o nucleoprotein+ *n care proteinele istonice si
neistonice interactioneaz+ *ntre ele si cu AD@-ul.
5n interfaz+, cromatina nuclear+ are un aspect relaxat, adic+ o form+ desf+surat+ a
cromozomilor, ei fiind astfel invizibili la microscopul optic obisnuit. !romatina celulei
eucariote are la baz+ nucleozomii SArtur #ornberg &9N>T, fiecare fiind constituit dintr-un
complex de ' molecule de istone %dou+ cUpii a ( tipuri de istone. <6A, <6M, <> si <(),
*nconJurat de un segment de AD@ format din circa &(N pb %&(A-&AA pereci de baze).
!elulele umane contin aproximativ >x&:N nucleozomi, ei reprezent1nd primul nivel
ieraric de organizare a cromatinei. De la nivelul a &:-9: pb de AD@ un nucleozom se leag+
de cel urm+tor, fiecare regiune de legare fiind ocupat+ de o singur+ molecul+ de iston+ <&.
@ucleozomii sunt legati *ntre ei *n Qsirag de perleR *n structuri mult mai compacte,
spiralizate, cu diametrul de 6=:->:: V, numite Qfibre groaseR.
Acestea contin circa (=.::: pb si reprezint+ al doilea nivel de condensare al
cromatinei. Grin studii fizico-cimice s-a sugerat c+ aceste fibre ar consta dintr-o *mpacetare
continu+ a nucleozomilor pentru a forma un solenoid. 8iecare solenoid este un elix de A p1n+
la 9 nucleozomi ce contin circa &.6:: pb de AD@, structur+ *n care gradul de *mpacetare
creste foarte mult pentru a se realiza starea de condensare a cromozomilor din metafaz+.
5n metafaz+, c1nd se formeaz+ cromozomii, fibrele groase se condenseaz+ mai mult,
iar prin *mpacet+ri aditionale apar structuri mai complexe, numite domenii %loops) cu >=.:::
- 9:.::: pb de AD@.
Nucleolul (nucleolus lat!
@ucleolul este prezent *n nucleul tuturor celulelor eucariote, cu exceptiavcelulelor
embrionare din care lipseste, nefiind initiat+ sinteza proprie de proteine. @ucleolul a fost
observat pentru prima dat+ de 8elice 8ontana *n &N'&, *n anumite celule epidermice, *n
nucleul c+rora ap+rea ca Qo pat+ mai dens+R.
5n anul &'>A, /abriel Walentin a descris nucleolul ca fiind Qo granul+ dens+ *n
interiorul nucleuluiR. Spre sf1rsitul secolului &9, s-a f+cut asocierea *ntre prezenta nucleolului
si activitatea de sintez+ a celulei, c1nd s-a observat c+ nucleolul este voluminos *n celulele
secretorii si *n ovocite sau este mic, ciar absent *n celulele musculare sau spermatozoizi.
Dup+ anul &9A: s-a precizat c+ nucleolul Joac+ un rol esential *n biogeneza ribozomilor, fiind
sediul unui considerabil trafic molecular intracelular, adic+ de transcriptie a AO@r, si de
asamblare a subunit+tilor ribozomale.
@ucleolul este o structur+ intranuclear+ f+r+ membran+ proprie, cu dimensiuni de &-6
Lm, de form+ sferic+ sau ovoidal+, fiind considerat+ cea mai dens+ structur+ din celul+
%densitate &,>=). 5n nucleu, nucleolii pot fi pozitionati central sau paracentral, *n raport cu
starea functional+ a celulei.
5n celulele fixate si colorate cu ematoxilin+-eozin+, nucleolul apare ca un corpuscul
bazofil, mai ales *n nucleii eucromatici.
Ea microscopul electronic s-au observat trei componente nucleolare %mai rar patru),
astfel.
- !omponenta fibrilar+ %pars fibrosa, filamentosa) cuprinde filamente subtiri de == nm
grosime si >:-(: nm lungime, grupate *n pacete si organizate ca o retea, reprezint+ situs-urile
de transcriptie activ+ a AO@-ului de pe genele AO@r.
- !omponenta granular+ %pars granulosa) este alc+tuit+ din particule sau granule cu diametru
de circa &=-6: nm, considerate precursori ribozomali, reprezint+ situs-urile de asamblare a
AO@r, AO@-=S si a proteinelor ribozomale *n subunit+ti ribozomale.
- !omponenta cromozomal+ %pars cromosoma) este alc+tuit+ din filamente de &: nm
grosime, repartizat+ la periferia nucleolului %cromatina perinucleolar+) si p+trunde spre
interiorul lui sub form+ de benzi. Ge unele imagini de microscopie electronic+ aceast+
component+ pare s+ dea contur nucleolului, delimit1ndu-l de reteaua *nconJur+toare de
cromatin+.
- !omponenta amorf+ %pars amorpa) este nestructurat+, omogen+ si de densitate medie la
fluxul de electroni. 5n prezent se mai discut+ dac+ este o component+ real+ a nucleolului sau
este carioplasma ce umple spatiile dintre ele.
!ompozitia cimic+ a nucleolului const+ *n prezenta de AD@ %>P), AO@ %NP) si proteine
%9:P) *n proportii usor variabile din greutatea uscat+, *n raport de tipul celular si de momentul
functional ales, complexe AO@-proteine, cantit+ti infime de minerale %!a, $g, Xn, !o etc.) si
urme de lipide. AO@-ul nucleolar este *n cantitate relativ mare, deoarece *n nucleol se
sintetizeaz+ %transcrie) AO@r, iar pentru AO@m si AO@t nucleolul este o statie intermediar+
obligatorie *n tranzitul lor spre citoplasm+.
Figura " - Iltrastructura nucleolului
8unctiile nucleolului. *n sinteza de AO@r si *n biogeneza ribozomilor2 *n transferul de
AO@m si AO@t spre citoplasm+2 *n preg+tirea mitozei.
#atricea nucleară %carioplasma, sucul nuclear)
$atricea nuclear+ constituie sceletul de natur+ proteic+ ce *nglobeaz+ cromatina si
nucleolii si care se spriJin+ la exterior pe foita intern+ a *nvelisului nuclear. $atricea nuclear+
este o retea fibroas+ ce conHine aproximativ &:P din totalul proteinelor nucleare, >:P din
AO@-ul nuclear, &->P din AD@-ul total si >P din fosfolipidele nucleare.
Aceast+ structur+ a fost pus+ *n evident+ *n anul &9'N de c+tre Geter EaFrence, dup+ ce
nucleii au fost tratati cu nucleaze pentru *ndep+rtarea acizilor nucleici si cu detergenti si s+ruri
pentru *ndep+rtarea proteinelor solubile. 5n final, a r+mas o retea de proteine filamentoase
interconectate, adic+ matricea nuclear+.
Ea microscopul electronic, matricea nuclear+ apare ca o retea pe toat+ aria nucleului,
format+ din particule electrono-dense de circa &=-6: nm *n diametru, numite particule sau
granule matriceale si pacete dense de fibrile, cu diametrul fibrilelor de circa = nm, numite
fibrile matriceale. Aceast+ retea matriceal+ se afl+ *n relatii de continuitate cu lamina densa
interna si cu complexul porului aflate pe fata nuclear+ a membranei interne a *nvelisului
nuclear.
$atricea nuclear+ are rol esential *n organizarea nucleului, *n sinteza de AD@ si AO@,
*n medierea unor semnale ormonale, rol de suport pentru depozitarea granulelor ribozomale
s.a.
Cromo$omii
Etimologie. croma gr.- culoare, soma gr.- corp
!romozomii au fost descrisi pentru prima dat+ *n &'(' de c+tre 7ilem <offmeister la
plante, iar *n &''6 7alter 8lemming a observat c+ *n cursul diviziunii celulare cromatina se
condenseaz+ sub form+ de bastonase, ce cliveaz+ apoi *n sens longitudinal. Denumirea de
cromozomi a fost dat+ de c+tre <einric 7ilelm von 7alde4er-<artz *n anul &'''.
Abia *n secolul 6: s-a demonstrat rolul important al cromozomilor *n transmiterea
ereditar+ a caracterelor si structura intim+ a moleculei de AD@ %&9&:, ;omas <. $organ2
&9=>, ?ames 7atson si 8rancis !ric3).
!romozomii contin maJoritatea materialului genetic dintr-o celul+, fiind destinati
pentru stocarea, transmiterea, exprimarea si evolutia informatiei genetice proprii.
5n interfaz+, cromozomii nu sunt vizibili la microscopul optic obisnuit, deoarece
cromatina este dispersat+ *n toat+ nucleoplasma. 5nceputul diviziunii celulare se manifest+
prin aparitia cromozomilor sub form+ de filamente subtiri %bastonase) *n interiorul nucleului,
cu lungimi de :,6-= Lm si diametru de :,6-6 Lm. 5n timpul profazei si metafazei cromozomii
sunt formati din c1te dou+ filamente identice *nf+surate, numite cromatide, fiecare din ele
contin1nd una sau dou+ molecule-fiice identice de AD@.
!romatidele devin mai condensate datorit+ filamentelor nucleoproteice spiralate,
numite cromoneme, ce sunt variabile numeric *n functie de lungimea cromozomului.
5n functie de pozitia centromerului, cromozomii monocentrici %cu un singur
centromer) pot fi de patru feluri. metacentrici, submetacentrici, acrocentrici si telocentrici.
@um+rul cromozomilor variaz+ *n functie de specie, tip celular, conditii de aparitie a
unor mutatii genetice s.a.
!ariotipul reprezint+ totalitatea caracterelor morfologice dintr-un set cromozomal,
caracteristic pentru fiecare specie *n parte.
Ri%o$omii %granulele lui Galade)
Etimologie. ribos gr.- granul+, soma gr.- corp
Oibozomii sunt organite citoplasmatice prezente at1t *n celulele procariote c1t si *n
cele eucariote, cu putine exceptii, ca de exemplu eritrocitele mature ale mamiferelor.
Oibozomii au fost observati pentru prima dat+ *n &9=> la microscopul electronic de c+tre
/eorge Emil Galade, iar din &9A& au fost numtii ribozomi %ribosomes).
Ea microscopul optic, un ribozom nu este observabil din cauza dimensiunilor sale
foarte reduse, *ns+, atunci c1nd ribozomii sunt aglomerati *n num+r mare *ntr-o anumit+ zon+
din citoplasm+, asa cum este cazul celulelor *n care are loc o sintez+ intens+ de proteine,
prezenta lor poate fi evidentiat+ prin fenomenul de bazofilie, ceea ce demonstreaz+ c+ la
nivelul acestor organite se afl+ cantit+ti importante de AO@ %circa '=P din AO@-ul celular).
Oibozomii contin AO@, din care N=-':P este AO@r %ribozomal), =-&:P AO@m %mesager),
iar restulveste AO@t %de transport). Ge l1ng+ AO@, ribozomii mai contin numeroase proteine
ribozomale.
Ea microscopul electronic ribozomii apar ca structuri mici, granulare, electronodense,
nedelimitate de endomembrane. Ei pot fi sub form+ de ribozomi liberi, r+sp1nditi *n
citoplasm+, fie izolati, fie grupati *n siraguri cu aspect de rozet+ sau de spiral+. Ei se mai
g+sesc *n matricea mitocondriilor, dar si *n cea a cloroplastelor din celulele vegetale.
Grezenta ribozomilor mai poate fi ca ribozomi atasati, adic+ ribozomi ce ader+ la fata
extern+ a membranelor ce delimiteaz+ veziculele, canaliculele, sacii sau cisternele reticulului
endoplasmatic, de unde si numele de reticul endoplasmatic granular %OE/). Oibozomii mai
apar atasati la suprafata extern+ a *nvelisului nuclear, deoarece se stie c+ este *n continuitate
direct+ cu membrana tubulilor reticulului endoplasmatic granular.
@um+rul ribozomilor dintr-o celul+ variaz+ mult *n functie de tipul de celul+, de
specializarea ei functional+, de v1rst+, de momentul fiziologic considerat etc., acesta fiind mai
mare %circa = milioane) *n celulele glandulare, implicate *n sinteza unor produsi proteici.
Diametrul ribozomilor este relativ constant, de 6:->: nm la eucariote.
Oibozomii bacterieni, precum si cei din matricea mitocondriilor si a cloroplastelor sunt ceva
mai mici.
!a form+, ribozomii sunt structuri asimetrice, av1nd la eucariote diametrul mare de >6
nm, iar cel mic de 66 nm. Aceste dou+ diametre rezult+ din faptul c+ ribozomul este format
din dou+ subunit+ti ribozomale inegale. o subunitate ribozomal+ mare si o subunitate
ribozomal+ mic+. Aceste dou+ subunit+ti sunt caracterizate prin masa lor molecular+
exprimat+ *n Daltoni %da) si prin viteza lor de sedimentare *n ultracentrifug+ exprimat+ *n
unit+ti Svedberg %S).
Oibozomii la eucariote au o mas+ molecular+ de (,=x&:A da, o constant+ de
sedimentare de ':S si diametrele de >6K66 nm.
8unctiile ribozomilor. Oolul principal al ribozomilor este acela de a participa la sinteza
de proteine. 5n acest proces, AO@r *n cooperare cu AO@m, AO@t si cu alte proteine,
realizeaz+ traducerea codului genetic pentru asamblarea aminoacizilor *n lanHuri
polipeptidice, pe care apoi le elibereaz+ *n citoplasm+ sau *n lumenul reticulului
endoplasmatic. In ribozom este apt pentru aceast+ functie doar atunci c1nd cele dou+
subunit+ti ale sale sunt unite.
Oibozomii aflati singuratici *n matricea citoplasmatic+ sunt inactivi metabolic. Semnul
sigur c+ ei s-au angaJat *n procesul de sintez+ a proteinelor este acela c+ s-au grupat mai multi
la un loc, *n siraguri, form1nd poliribozomi.
8ormarea lor este posibil+ doar *n prezenta unui AO@m, care preia informatia *n
nucleu, copiind anumite gene ale AD@-ului cromozomal, informatie pe care o duce *n
citoplasm+ la ribozomi, adic+ la organitele sintezei de proteine.
Figura & - 8orme de grupare ale poliribozomilor
Ea organismele eucariote exist+ cel putin un tip de AO@t pentru fiecare din cei 6: de
aminoacizi. Indiferent ce tip de aminoacid vor exporta, moleculele de AO@t au o structur+
asem+n+toare. $oleculele proteice, asa cum rezult+ ele initial, cimic sunt incomplete, iar
functional sunt inactive. Ele vor fi supuse *n continuare unor modific+ri complexe, c1nd
proteina *n formare p+trunde *n lumenul OE/, iar apoi *n cisternele si *n veziculele
complexului /olgi. Grin toate aceste subunitatea mare bucl+ rozet+ spiral+ siruri paralele
AO@m ribozom subunitatea mic+.
Figura ' - Scita unui ribozom eucariot de ':S
Originea ribozomilor se afl+ *n nucleol la nivelul unui AD@ extracromozomial, care
face parte *n mod normal din structura nucleolului. Acest AD@ ribozomal %AD@r) a fost
transcris pe genele unor anumiti cromozomi, numiti organizatori nucleolari, iar pe el va avea
loc transcrierea moleculelor de AO@r, care prin asociere cu anumite proteine din citoplasm+
vor forma precursorii ribozomali sau particulele ribozomale proteice. Acestea vor trece
*n citoplasm+, travers1nd *nvelisul nuclear prin pori, unde vor putea fi identificate ca
subunit+ti ribozomale %mari si mici) neasamblate. Asamblarea lor ca ribozomi *ntregi are loc
*n momentul *n care ei devin functionali *n procesul sintezei de proteine. Existenta
ribozomilor este relativ scurt+, deoarece la finele procesului de sintez+ proteic+ cele dou+
subunit+ti ribozomale se separ+ *n citoplasm+, unde sunt metabolizate si dispar.
8unctiile ribozomilor. Oolul principal al ribozomilor este acela de a participa la sinteza
de proteine. 5n acest proces, AO@r *n cooperare cu AO@m, AO@t si cu alte proteine,
realizeaz+ traducerea codului genetic pentru asamblarea aminoacizilor *n lanturi polipeptidice,
pe care apoi le elibereaz+ *n matricea citoplasmatic+ sau *n lumenul reticulului endoplasmatic.
In ribozom este apt pentru aceast+ functie doar atunci c1nd cele dou+ subunit+ti ale sale sunt
unite. Oibozomii aflati singuratici *n matricea citoplasmatic+ sunt inactivi metabolic.
Semnul sigur c+ ei s-au angaJat *n procesul de sintez+ a proteinelor este acela c+ s-au
grupat mai multi la un loc, *n siraguri, ca poliribozomi. Goliribozomii atasati reticulului
endoplasmatic sintetizeaz+ proteine destinate compartimentului extracelular, numite proteine
Qde exportR sau proteine Qpentru uz internR, cum sunt enzimele din lizozomi sau proteinele
din structura citomembranelor. Groteinele sintetizate de poliribozomii liberi vor fi eliberate
direct *n matricea citoplasmatic+.
Centro$omul %centrul celular)
A fost observat pentru prima dat+ *n anul &'NA de c+tre Edouard van Meneden,
prezenta lui *n celul+ fiind confirmat+ ceva mai t1rziu de c+tre ;eodor Moveri.
!entrozomul este prezent *n aproape toate tipurile de celule animale si umane, dar nu
apare *n celula absorbant+, *n celula muscular+ striat+ si *n ematii.
Eocalizare. 5n general, centrozomul se afl+ *n apropierea *nvelisului nuclear sau *n
zona apical+ a unor celule %*n nefrocite sub platoul lor striat). !entrozomul nu este un organit
rigid, ci execut+ misc+ri de mic+ amplitudine, stabilind relaHii cu zona /olgi si cu zona
mitocondriilor.
Ea microscopul optic, *n interfaz+ centrozomul este intens cromatic, prezent1nd &-6
formatiuni distincte, numite centrioli, *nconJurati de citoplasm+ A: dens+, omogen+ si slab
colorat+ bazofil, numit+ centrosfer+, din care *n timpul diviziunii celulare apar filamente
radiare ce se r+sp1ndesc *n citoplasma limitrof+ form1nd asterul fusului de diviziune.
Ea microscopul electronic, centriolii apar ca niste formatiuni cilindrice, lungi de :,=
Lm si cu diametrul de :,&= Lm. Geretele centriolului este format din 9 tubuli dubli sau tripli,
cu diametrul de circa &=:-6:: Y. 5n exteriorul peretelui se afl+ dispuse dou+ r1nduri de sferule
proteice suprapuse, din care *si vor avea originea filamentele scurte si cele lungi ale fusului de
diviziune. !entriolii contin proteine bazice si acide %contractile), mucopoliglucide, AO@ si
proteinenzime.
Figura ( - !entriol *n celul+ pancreatic+
Figura ) - Scit+ >D de centrioli de g+in+, &':.:::x
8unctii. !entrozomul elaboreaz+ si polimerizeaz+ proteinele de rezerv+, iar *n timpul
diviziunii celulare asigur+ sinteza proteinelor din fusul de diviziune, coordoneaz+ misc+rile
intracelulare de tipul ciclozei pentru deplasarea organitelor si amestecul macromoleculelor
citoplasmatice si a misc+rilor cililor si flagelilor. !entriolii asigur+ reorganizarea centrzomilor
celulelor-fiice la sf1rsitul diviziunii celulare.
Reticulul en*o+lasmatic
5n anul &9=(, Albert !laude si 8ullam, iar apoi /eorge Emil Galade si #eit Gorter au
pus *n evident+ la microscopul electronic *n celule de mamifere, de plante si de bacterii o retea
de canalicule, pe care le considerau dezvoltate *n raport cu gradul de diferenHiere si de
activitate ale celulelor respective.
$orfologie si ultrastructur+. Oeticulul endoplasmatic este format din cavit+ti
polimorfe, cu diametrul de circa 6=:->.::: V, cu aspect de tubuli, vezicule sau cisterne.
!ompozitia cimic+. !avit+tile reticulului endoplasmatic contin ap+, lipide, proteine si
substante minerale.
Oelatiile topo-functionale ale reticulului endoplasmatic se stabilesc cu pliurile interne
ale plasmalemei, cu membrana extern+ a *nvelisului nuclear si cu spatiul perinuclear, cu
complexul /olgi prin microveziculele de transfer si cu mitocondriile *n urma r+sucirii tubilor
de reticul *n Jurul lor.
Originea organitului este explicat+ prin mai multe ipoteze. ar proveni fie din
componentii tubulari sau vacuolari existenti *n citoplasm+ din care s-ar forma cavit+ti libere,
ce se unesc apoi *n retea2 ar proveni din membrana celular+2 este considerat un sistem
autonom capabil de reproducere *n timpul diviziunii celulare, prin aglomerarea membranelor
organitului la cei doi poli ai celulei mam+.
Oeticulul endoplasmatic neted %agranular, citomembrane Z sau OE@) nu are atasati
ribozomi pe fata extern+ a membranei lui, este alc+tuit exclusiv din tubuli *n celulele ce
sintetizeaz+ si depoziteaz+ lipide si *n celule ce elaboreaz+ ormoni steroizi %adipocite,
epatocite, celule pigmentare, celule musculare striate, celule Ee4dig).
Oeticulul endoplasmatic granular %rugos, citomembrane [ sau OE/) a fost observat la
microscopul optic de c+tre Solger *n &'9N, care i-a dat numele de ergastoplasm+. Ia aspectul
unor cisterne sau lame aplatizate, paralele si puternic bazofile pe preparate microscopice,
dispuse *n citoplasma bazal+ a celulelor secretoare. Ge faHa extern+ a membranei are atasati
ribozomi, de unde si denumirea de rugos sau granular. 5n functie de tipul celular, reticulul
endoplasmatic granular ia mai multe aspecte si denumiri astfel.
-corpi tigroizi sau corpusculi @issl *n celulele nervoase,
-corpii lui Merg *n epatocite,
-ergastoplasm+ *n celulele pancreatice si *n celulele din glandele salivare.
Ea microscopul electronic, reticulul endoplasmatic granular are aspect de tubuli
paraleli sau de canalicule cu diametrul de =:-&=: V, cu ribozomi atasati sub form+ de
poliribozomi *n rozet+, *n spiral+ sau *n siruri paralele. ;ubulii sunt separati *ntre ei prin spatii
cu diametrul de &=:->=: V, fiind bine reprezentati *n celulele care secret+ proteine de export
%neuroni, fibroblaste, celule glandulare, celule caliciforme).
Figura , - Oeticul endoplasmatic neted
Figura - - Aspectul de cisterne si de tubuli
8unctii. Oeticulul endoplasmatic reprezint+ aparatul circulator intracitoplasmatic,
ce asigur+ scimburile permanente dintre celul+ si mediul extracelular, asigur+ si regleaz+
circulatia idric+ *n celul+ prin membranele lui selective, asigur+ leg+tura direct+ a nucleului
cu mediul extracelular, iar *n celulele nervoase are rol *n difuzarea intracelular+ a influxului
nervos.
Oeticulul endoplasmatic granular are rol *n sinteza proteinelor Qde exportR destinate
cito-membranelor si secreHiei, iar cel neted are rol *n sinteza lipidelor, ormonilor steroizi, *n
metabolismul carboidratilor si *n stocarea calciului.
S-a reusit punerea *n evidenH+ a functiei de detoxifiere, prin care substantele
xenobiotice de tipul barbituricelor, a morfinei, a codeinei, a pesticidelor si a substantelor
cancerogene pot fi neutralizate prin procese de oxidare, idroxilare si conJugare cu aminoacizi
devenind astfel apoase, adic+ epurabile.
A+aratul Golgi %complex sau zona /olgi)
A fost descris la sf1rsitul secolului al &9-lea, *n &'9N de c+tre !amillo /olgi ca un
aparat reticular intern, pe sectiuni din ganglion spinal de pisic+ impregnate cu azotat de argint.
Dup+ &9=(, cu aJutorul microscopului electronic, Dalton si 8elix au confirmat existenta
organitului si i-au dat numele de aparat /olgi.
Organitul este prezent *n maJoritatea celulelor vertebratelor si nevertebratelor, la alge,
fungi, plante si om. Exceptie fac ematiile *n care organitul este absent.
Eocalizarea *n citoplasm+ poate fi peri-nuclear+ *n celulele sferice, Juxtanuclear+ *n
celulele prismatice, apical+ *n celulele piramidale, subnuclear+ *n celulele caliciforme.
Structura si ultrastructura.
Ea microscopul optic, prin impregnare argentic+ organitul manifest+ o mare
plasticitate cu aspect de retea de canalicule *n celulele nervoase sau aspect de dictiozomi
%discuri *n fisic) *n celulele embrionare, celulele vegetale, celulele seminale si celulele unor
nevertebrate. Exceptie fac ematiile *n care organitul lipseste si celulele musculare *n care are
un aspect rudimentar.
Ea microscopul electronic, complexul /olgi ia aspect de cavit+ti cu diametrul de A:-9:
V si continut bogat *n idrolaze, ce pot lua urm+toarele forme. de tubuli sau saci golgieni
suprapusi, paraleli, uneori plani sau usori *ncurbati2 *ntre saci sunt intervale de A:-6:: V, iar
lumenul sacilor m+soar circa A:-N: V, fiind *n num+r de >-&:, mai multi *n celulele secretorii2
sacii prezint+ o anumit+ polaritate, demonstrat+ de /. E. Galade, av1nd o fat+
concav+ sau trans %distal+) numit+ de maturare, orientat+ spre plasmalem+ si o fat+ convex+
sau cis %proximal+) orientat+ spre nucleu si OE/, cu rol de formare si de sintez+ a glucidelor2
- microvezicule sau vezicule de transfer cu aspect de cavit+ti sferoidale, eliptice cu diametru
de >::-=:: V, aflate *n citoplasma dintre reticulul endoplasmatic granular si sacii golgieni2
microveziculele *si au originea din tubulii OE/ si au rolul de a transporta substanHe de la
nivelul reticulului spre sacii golgieni2
-de macrovezicule de secretie cu aspect de cavit+ti sferoidale sau ovoide, cu diametru de
6.:::-A.::: V, ce se desprind din partea periferic+ rotunJit+ a ultimilor saci golgieni, au un
continut fluid, dens la maturare si rol de a veicula spre plasmalem+ produsii formati.
Figura . - Aspecte scitate
!ompozitia cimic+. Organitul contine glucide, proteine, fosfolipide, proteinenzime,
substante minerale, ap+. 5n zona trans s-au pus *n evident+ acid ascorbic, lipoproteine,
mucoproteine s.a., iar la nivelul membranei sacilor golgieni glicozil-tranferaze.
Originea aparatului /olgi este explicat+ prin ipotezele de formare din membranele
reticulului endoplasmatic, din plasmalem+ sau din *nvelisul nuclear.
8unctiile complexului /olgi
8unctia de condensare si agregare a proteinelor presupune ca precursorii proteici
sintetizati *n ribozomii atasati membranelor OE/ s+ fie transportati spre sacii golgieni prin
microveziculele de transfer, iar *n saci va avea loc condensarea, maturarea lor si formarea
unor proteine specifice.
8unctia de sintez+ si de secretie a poliglucidelor are loc *n zona trans a sacilor
golgieni. Goate fi pus+ *n evident+ prin istoautoradiografie utiliz1nd ca precursor glucoza
marcat+.
8unctia de complexare, definitivare si de formare a unor produsi de secretie poate fi
demonstrat+ prin electronomicroscopie si istoautoradiografie, c1nd se observ+ c+ sacii
centrali dintr-un pacet se transform+ *n granule de mucus, din care se vor forma saci noi
periferici cu rol *n definitivarea unor mucopoliglucide, mucoproteine si glicoproteine.
8unctia neurosecretorie s-a demonstrat prin electrono-microscopie pe diferite tipuri de
neuroni, la care s-au observat granule de secretie dense la fluxul de electroni *n zona
organitului.
8unctia de angaJare *n unele procese patologice, c1nd organitul a fost considerat ca loc
de origine *n formarea granulelor de melanin+ *n st+ri tumorale, iar *n inflamatii s-a observat o
iperproductie de microvezicule.
#itocon*ria
Etimologie. mitos gr.- fir, at+2 condrion gr. \ granul+
$itocondriile au fost observate si evidenHiate de c+tre Oobert Altmann S&'9:T si
Albert von #]lli3er prin coloratie specific+ vital+ cu verde ?anus-M.
5n &'9N, #arl Menda a confirmat existenHa organitului prin coloratie specific+ cu
ematoxilin+ feric+. $itocondriile sunt organite specializate *n producerea energiei necesar+
activit+tilor celulei eucariote, fiind adev+rate Qcentrale energeticeR *n care energia eliberat+
prin oxidarea unor substante este convertit+ *n A;G prin procesul de fosforilare oxidativ+. Ele
se g+sesc *n aproape toate celulele eucariote vegetale, animale si umane, excepHie f+c1nd
ematiile, *n care lipsesc.
!elulele vegetale mai au si alte organite, numite cloroplaste, ce capteaz+ energia luminoas+ si
o transform+ *n A;G prin procesul de fotosintez+.
$orfologia mitocondriilor. Ea microscopul optic mitocondriile au fost observate sub
form+ de granule si filamente, ulterior suger1ndu-se c+ organitele ar fi sediul respiratiei
celulare, adic+ sediul utiliz+rii oxigenului *n celul+.
Abia dup+ &9=: s-a putut preciza ultrastructura mitocondriilor cu aJutorul
microscopului electronic. !ompozitia cimic+, organizarea molecular+ si functiile
mitocondriilor au putut fi studiate numai dup+ izolarea lor prin ultracentrifugare diferential+,
realizat+ de <ogeboom, Scneider si Galade *n &9('. 5n &9=6, Galade si SJ]strand,
independent unul de cel+lalt, au elucidat ultrastructura mitocondriei, pe sectiuni de ficat.
Dimensiunile mitocondriilor sunt de circa :,>-6 Lm p1n+ la &:-&6 Lm *n celulele
secretoare din acinii pancreatici, iar *n ovocitele de broasc+ Oana pipiens sp. pot aJunge p1n+
la circa 6:-(: Lm.
@um+rul mitocondriilor este variabil, *n functie de gradul de diferentiere celular+ si de
intensitate metabolic+. Algele unicelulare au c1te o mitocondrie, *n ematii lipsesc, *n
spermatozoid sunt 6:-6( de mitocondrii, *n celulele renale circa >::, *n epatocite circa
&.:::, iar *n Amoeba sp. sunt p1n+ la =::.::: de mitocondrii.
8orma mitocondriilor *n celulele vii, studiate la microscopul *n contrast de faz+ sau
filmate, este foarte variat+, ele fiind *n general alungite. 8orma lor este dependent+ de
procesele metabolice petrecute *n celul+.
Iltrastructura mitocondriei. Ea microscopul electronic mitocondria are aspectul unei
cavit+ti ovoidale sau sferice, m+rginit+ de o membran+ extern+ cu grosimea de A: V, neted+ si
continu+, care se poate deforma prin invaginare datorit+ curentilor citoplasmatici.
$embrana extern+ contine enzime ce usureaz+ trecerea aminoacizilor si a acizilor grasi din
citosol spre mitocondrie.
$embrana intern+ a mitocondriei urm+reste *n general conturul membranei externe,
prezent1nd din loc *n loc niste invagin+ri sau pliuri de forme variate, numite criste
mitocondriale, cu aspect de lame sau de tubuli. $embrana intern+ mitocondrial+ prezint+ pe
toat+ lungimea ei, inclusiv pe criste, subunit+ti implicate *n reactiile enzimatice functionale
specifice, numite particule elementare sau oxizomi. Aceste particule elementare contin
enzimele lantului respirator si ale fosforil+rii oxidative.
Grin membrana intern+ mitocondrial+ trec spre spatiul intern ioni, *n special cei de
calciu si magneziu, necesari activ+rii enzimelor din matricea mitocondrial+, mai trec molecule
de ADG si A;G necesare desf+sur+rii procesului de fosforilare activ+, acizi grasi si o serie de
aminoacizi cum ar fi glutamatul si aspartatul, veiculati cu proteine c+r+usi sau translocatori
%translocaze, permeaze).
Figura 1/ - Oeprezentare scematic+ a componentelor structurale
din mitocondrie
5ntre cele dou+ membrane ale mitocondriei se afl+ un spatiu numit spatiu
perimitocondrial sau intermembranar de circa A:-': V, electrono-transparent,ce se
prelungeste si *n cristele mitocondriale. !ristele pot fi orientate perpendicular sau paralel cu
axul longitudinal al organitului, pot fi rectilinii, ramificate, *ncrucisate *n reHea,
compartiment1nd o matrice fluid+ numit+ matrice mitocondrial+.
$atricea mitocondrial+ este *n general omogen+, fiind format+ din proteine structurale
si contractile, ce contribuie la realizarea functiilor organitului, precum si protein-enzime *n
num+r ridicat %circa 6::). Dintre enzime cele mai importante sunt enzimele oxido-reduc+toare
ale ciclului #rebs ca. fumaraza, malatdeidrogenaza %$D<), izocitratdeidrogenaza
%D<),citratsintetaza, aconitaza s.a.
$itocondria sufer+ o serie de modific+ri fiziologice ciclice, cu aspect de umflare sau
de condensare, datorate mecanismului prin care energia cimic+ este transformat+ *n energie
mecanic+. 5n timpul mitozei, mitocondria se fragmenteaz+ la cele dou+ celule-fiice, iar *n
momentul reconstituirii *nvelisului nuclear fragmentele se reunesc si mitocondria *si reia
aspectul normal.
!ompozitia cimic+ a mitocondriei este de circa N:P proteine, 6:P lipide, :,=P acizi
nucleici, ioni, vitamine si ap+. $embrana extern+ contine circa A:P proteine si (:P lipide
din care predomin+ colesterolul, iar cea intern+ contine ':P proteine si 6:P lipide f+r+
colesterol, dar contine cardiolipin *n concentratie mai mare fat+ de membrana extern+. Acesta
face ca membrana intern+ s+ fie mai putin permeabil+, constituind un fel de barier+ *ntre
matricea mitocondrial+ si restul organitului.
$atricea mitocondrial+ are o structur+ filamentoas+, contin1nd proteine, acizi nucleici,
ap+, ioni de calciu, magneziu, potasiu, clor si niste granule osmiofilice, numite ribozomi
mitocondriali. $oleculele de AD@ din matricea mitocondrial+, ca si proteinele ribozomale
din granule sunt diferite structural de cele aflate *n nucleu. Oeplicarea moleculei de AD@
mitocondrial nu este sincron+ cu replicareaAD@-ului nuclear, nu este continu+, ci este mai
lent+ si independent+ de aceasta.
5n anul &9=N !evremont, prin ultracentrifugare diferential+ si prin
istoautoradiografie, a pus *n evident+ AD@-ul mitocondrial, cu aspect circular la protozoare,
moluste, levuri, pesti si mamifere. AO@-ul mitocondrial este format *n matrice sub controlul
direct al AD@-ului si are rol *n controlul genezei membranei mitocondriale.
$itocondria stabileste raporturi cu nucleul celulei prin puncte de contact, c1nd la
scurte intervale de timp au loc scimburi de substante la acest nivel, cu reticulul
endoplasmatic neted ai c+rui tubuli *nconJoar+ mitocondriile, cu centrozomul si cu
plasmalema.
Originea mitocondriei este explicat+ prin mai multe ipoteze, prin care mitocondria ar
prezenta o autonomie genetic+ partial+ datorit+ acizilor nucleici din matricea ei, astfel c+ ea se
poate auto-regenera fie prin formare de mitocondrii noi, fie prin clivaJ sau *nmugurire din
mitocondrii deJa existente, fie prin formare din alte citomembrane %*nvelis nuclear,
membranele complexului /olgi, plasmalem+).
8unctii. $itocondria este principalul furnizor de energie necesar+ activit+tilor celulare,
este considerat+ sediul respiratiei celulare si sediul unor enzime, ioni si al sintezei de ormoni
steroizi %*n celulele glandelor suprarenale). Grin tenici de inginerie genetic+, s-a constatat c+
genele mitocondriale provin numai de la mam+, cu important+ *n diagnosticarea timpurie a
unor boli genetice %boala Eeber) si *n stabilirea filogenetic+ a descendentilor Evei.
Li$o$omii
Etimologie. l4sis gr.- dizolvare, distructie2 soma gr.- corp, corpuscul
Sunt organite permanente implicate *n digestia celular+. Au fost descoperiti *n &9=& de
c+tre !ristian de Duve si Mertet, *n omogenatele de ficat si de rinici, care prin
ultracentrifugare diferential+ au sedimentat *n fractiuni bogate *n idrolaze. 5n &9=( la
microscopul electronic, Starus a confirmat existenHa lizozomilor *n celule, iar *n &9=A
@ovi3off le-a descris organizarea ultrastructural+.
Eocalizare. 5n cele mai variate tipuri de celule lizozomii apar *n citoplasma periferic+
sau uneori concentrati *n zona sacilor golgieni. Exceptie fac ematiile *n care lizozomii
lipsesc.
$orfologie. Eizozomii sunt cavit+ti sferice sau ovoidale, m+rginite de membrane, cu
dimensiuni medii de :,6=-:,' ciar de &,= Lm.
Structura si ultrastructura lizozomilor. Initial, lizozomului i s-a descris o membran+
unic+ trilaminat+ lipoproteic+ de circa ': V grosime, dar *n &9=N $aunsbac a descris
lizozomi cu membran+ dubl+ *n nefrocite. 5ntre membrana si matricea lizozomal+ exist+ un
spatiu liber numit alou.
Figura 11 - Eizozomi din celule
!ompozitia cimic+. $atricea lizozomal+ este neomogen+ si contine *ntre (:-=: de
enzime idrolazice ce pot degrada practic orice component+ a celulei. De exemplu, acizii
nucleici sunt degradati prin ribonucleaza acid+ si dezoxiribonucleaza acid+, esterii fosforici
sunt degradati prin fosfataza acid+ ca enzim+ mar3er lizozomal+, proteinele sunt degradate
prin colagenaze, catepsine M, ! si D, glicogenul prin [-glicozidaz+, mucopoliglucidele prin
lizozom primar lizozom, secundar telolizozom.
!ea mai mare parte a enzimelor sunt localizate *n matricea lizozomal+, altele sunt pe
membrana organitului, iar restul apar si *n matrice si pe membran+. 8osfataza acid+ si
arilsulfataza sunt considerate enzime mar3er pentru identificarea lizozomilor.
$atricea lizozomal+ mai contine proteine, fosfolipide, glicolipide,flavine, acid ialuronic,
electroliti si ap+.
5n mod normal, enzimele lizozomale nu sunt active, deoarece s-ar produce distrugerea
necontrolat+ a continutului celular. Eatenta enzimelor se datoreaz+ integrit+tii si
impermeabilit+tii membranei lizozomale, care ori de c1te ori este afectat+, se produce
pierderea latentei enzimelor lizozomale, adic+ activarea lor, dar numai la un p< acid de (,A.
8ormarea lizozomilor. Enzimele lizozomale sunt sintetizate *n ribozomii atasati OE/,
se acumuleaz+ *n lumenul acestuia de unde vor fi transportate prin microvezicule de transfer
c+tre zona /olgi. 5n zona cis golgian+ %primii 6 saci), pentru segregarea specific+ a enzimelor
lizozomale esential+ este prezenta unui rest de manoz+-A-fosfat, recunoscut+ de un receptor
specific din membrana sacilor golgieni.
5n functie de aspectul electronomicroscopic si de compozitia cimic+, lizozomii se
*mpart *n trei categorii.
-lizozomii primari cu matrice nestructurat+, ce contin seturi incomplete de enzime idrolazice,
au dimensiuni mici, sunt considerati lizozomi tineri cu durat+ de viat+ mai scurt+, de circa 6(-
(' de ore2
-lizozomi secundari cu matrice structurat+, ce contin pe l1ng+ enzimele idrolazice si alte
componente biocimice, ciar particule endocitate de celul+, au dimensiuni mai mari si durat+
de viat+ mai lung+, de la c1teva zile la c1teva s+pt+m1ni2
-lizozomi reziduali %corpi reziduali sau telolizozomi) f+r+ continut enzimatic, numai cu resturi
de substante nedigerate, granule de lipofuscin+ si de emosiderin+, ce apar sub form+ lamelar+
sau de incluzii omogene, numite corpi reziduali.
8unctii. Eizozomii sunt implicati *n procesele de digestie intracelular+ normal+ si
patologic+, prin continutul lor idrolazic. Datorit+ enzimelor proprii, ei transform+ substantele
macromoleculare preluate prin aport endocitar, ca si propriile molecule *n componente de
baz+ necesare metabolismului celular.
Eizozomii particip+ la procesele de ap+rare prin digestia microorganismelor aJunse *n
celul+. Ei sunt principalele organite ale macrofagelor, leucocitelor polimorfonucleare,
monocitelor, adic+ ale celulelor specializate *n functia de ap+rare a organismului.
Eizozomii particip+ la procesele de auto-regenerare tisular+, adic+ celulele degenerate
si *mb+tr1nite, care nu mai pot *ndeplini functii, sunt supuse unui proces de autoliz+ realizat+
de lizozomii proprii, proces prin care practic celulele se autodistrug. Acest proces este repetat,
dar *n proportii mai mici, c1nd se produce auto-regenerarea unor componente sau organite
celulare uzate.
5n boala numit+ mucopolipidoza II enzimele lizozomale nu posed+ semnalul de
recunoastere tip manoz+-A-fosfat, astfel c+ enzimele lizozomale sintetizate *n cantitate
normal+ sunt eliberate *n spatiul extracelular, de unde nu mai pot fi recaptate.
Alte defecte *n functia lizozomilor sunt caracterizate de lipsa uneia sau a mai multor
enzime lizozomale, *n boli genetice numite tezaurismoze lizozomale, c1nd *n lizozomi se
acumuleaz+ lipide sau poliglucide nedigerate, compromit1nd functia lor *n celul+ si a celulei
*n organism. 5n aceste cazuri cele mai afectate organe sunt creierul, ficatul si splina, iar
acumularea produsilor de stocare este lent+. Exemple de tezaurismoze lizozomale de depozit
sunt maladia /aucer cu absenta glicocerebrozidazei, maladia @ieman-Gic3 cu absenta
sfingomielinazei, maladia ;a4-Sacs cu lipsa acetilexozaminidazei, leucodistrofia
metacromatic+ cu lipsa arilsulfatazei, maladia GompD cu lipsa enzimelor glicogenolitice, boli
care au fost descrise clinic ciar *nainte de a se descoperi lizozomii.
0rotea$omii
Sunt structuri formate din complexe proteice mari ce se g+sesc *n toate celulele
eucariote, localizati at1t *n nucleu c1t si *n citoplasm+, precum si *n unele bacterii.
Groteazomii sunt parte component+ maJor+ *ntr-un mecanism prin care celulele *si
regleaz+ concentratia unor proteine speciale si le degradeaz+ pe cele defecte. Groteinele
defecte sunt marcate pentru degradare de o protein+, numit+ ubiBuitin+.
Importanta degrad+rii proteolitice din celule si rolul ubiBuitinei *n procesul proteolitic
au fost recunoscute *n 6::( prin acordarea premiului @obel *n !imie cercet+torilor Aaron
!iecanover, Avram <ers3o si IrFin Oose.
$orfologie si structur+. Dimensiunea proteazomului este relativ constant+, fiind de
circa &=:K&&= V. !a structur+, proteazomul este un complex mare *n form+ de butoi ce
conHine un QmiezR din ( inele stivuite *n Jurul unui por central.
Inele interioare formeaz+ o cavitate de => V *n l+rgime, cu toate c+ intrarea ei este
*ngust+ de doar &> V, suger1ndu-se astfel c+ proteinele-substrat ar trebui s+ fie partial
desf+cute pentru a putea intra.
Figura 1" - Groteazom, vizualizare longitudinal+ si transversal+
Figura 1& - Groteazom 6:S, model >D %ansamblu si transversal)
!alea de degradare proteazomal+ este esential+ pentru multe procese celulare, ce
includ ciclul celular, reglarea expresiei genelor, r+spunsurile la stressul oxidativ, la infectie, la
socul termic, reglarea cresterii plantelor, *n apoptoz+.
Activitatea incomplet+ a proteazomilor a sugerat explicarea unor boli neuro-
degenerative, cum ar fi boala Gar3inson si boala Alzeimer, ce implic+ agregarea de proteine
insolubile defectuos sintetizate, ce elibereaz+ neurotoxine printr-un mecanism ce *nc+ nu este
bine cunoscut.
Groteazomii mai Joac+ un rol descis *n functia sistemului imun adaptativ.
S-a demonstrat c+ inibitorii proteazomilor au activitate efectiv antitumoral+ *n celulele in
vitro, induc1nd apoptoza prin *ntreruperea degrad+rii regulate a proteinelor ciclului celular de
crestere.
0ero1i$omii
Geroxizomii sunt organite celulare cu capacitate de a produce si de a descompune
peroxidul de idrogen %apa oxigenat+). Geroxizomii sunt organite prezente *n citosolul
celulelor animale, vegetale si umane. 5n &9=( au fost observati la microscopul electronic de
c+tre Oodin, *n celulele tubilor contori proximali din rinici, ca niste structuri subcelulare pe
care le-a numit QmicrobodiesR. Ilterior, conceptul de peroxizomi ca organite distincte a fost
dezvoltat de !ristian de Duve si colaboratorii s+i, prin studii de fractionare a celulei
epatice, c1nd s-a pus *n evidenH+ o fractiune subcelular+ av1nd ca enzime mar3eri
uratoxidaza, catalaza si D-aminoacidoxidaza.
@um+rul peroxizomilor difer+ de la un tip celular la altul, iar *n aceeasi celul+ variaz+
*n functie de momentul ei metabolic. 5n multe celule, ciar si *n cea epatic+, num+rul
peroxizomilor poate fi mai mare dec1t cel al lizozomilor.
8orm+ si dimensiuni. Geroxizomii au form+ sferic+ sau oval+, uneori cu contur
neregulat cu prelungiri, cu diametrul de :,=-&,= Lm pentru macroperoxizomi si de :,&-:,( Lm
pentru microperoxizomi.
Iltrastructura peroxizomilor. Ea exterior peroxizomii sunt delimitati de o membran+
unic+ trilaminat+, cu o grosime de A=-': V, permeabil+ pentru ioni si molecule mici.
$embrana peroxizomal+ are o compozitie asem+n+toare cu a membranei OE, dar difer+ de
aceasta prin unele polipeptide si enzime structurale.
Figura 1' - Imagine electronomicroscopic+ a unui peroxizom, &'A.:::x
Ea interior peroxizomul prezint+ o matrice dens+, fin granulat+. 5n unele celule,
matricea are o zon+ central+, numit+ miez ocupat+ de un cristaloid cu structur+ ordonat+,
format din m+nunciuri paralele de tubuli densi la fluxul de electroni.
Origine. Geroxizomii pot lua nastere mai rar, direct din OE, prin dilatarea si
desprinderea anumitor p+rti terminale ale cisternelor acestuia, cu reactie pozitiv+ pentru
catalaz+. $ai des *ns+, peroxizomii se formeaz+ prin conlucrarea dintre OE si complexul
/olgi, nefiind *nc+ precizat mecanismul molecular prin care proteinele peroxizomale p+trund
*n organit. Se pare c+ unele enzime %catalaza si uratoxidaza) sunt direcHionate c+tre
peroxizom direct prin citosol din ribozomii liberi, iar altele din OE/.
!ompozitia cimic+. Geroxizomii contin proteine, lipide si enzime speciale, cum ar fi
catalaza ca mar3er peroxizomal %reprezint+ >>P din proteinenzimele peroxizomului),
uratoxidaza %uricaza), D-aminoacidoxidaza, enzimele ciclului glioxilat s.a.
8unctii. Geroxizomii intervin *n metabolismul peroxidului de idrogen *n dou+ etape.
5n prima etap+, prin actiunea oxidazelor se produce peroxidul de idrogen din D si E-
aminoacid, acid lactic si alte substante. 5n a doua etap+, catalaza desface peroxidul de
idrogen, care este toxic pentru celul+ *n molecule de oxigen si ap+. 5n acest fel are loc
oxidarea alcoolilor, a fenolilor, a acidului formic si a formaldeidei, manifest1ndu-se rolul de
detoxificator al diferitelor molecule aJunse *n celul+. Grin actiunea uratoxidazei, peroxizomii
sunt implicati *n degradarea purinelor %adenina si guanina) si prin aceasta *n metabolismul
acizilor nucleici.
Geroxizomii contin un sistem enzimatic activ pentru beta-oxidarea acizilor grasi, fapt
dovedit si *n celulele animale. Geroxizomii *mpart aceast+ functie cu mitocondriile, fiind *ns+
mai putin activi. S-a observat c+ procesul beta-oxid+rii peroxizomale se desf+soar+ la un nivel
crescut *n celulele ficatuluidup+ o diet+ bogat+ *n lipide. Geroxizomii pot activa si oxidarea
acizilor grasi, cum ar fi palmitatul si laureatul, intervin *n biosinteza glicerolipidelor prin
diidroacetonofosfataciltransferaza prezent+ *n ei.
Se presupune c+ peroxizomii ar avea si rol *n termogenez+ produc1nd c+ldur+ prin
adaptare la frig, fiind *n num+r mare *n celulele tesutului adipos brun.
!ristian de Duve a atras atentia asupra relatiei dintre peroxizomi si cancer, afirm1nd
c+ una dintre cele mai constante tr+s+turi biocimice ale tumorilor canceroase este activitatea
catalazic+ sc+zut+ *n celulele epatice la animalele cu tumori. El a observat c+ peroxizomii pot
fi *nc+ identificati *n tumorile cu crestere lent+, dar ei lipsesc total *n tumorile cu crestere
rapid+.
#icrovilii
Sunt prezenti de obicei la polul apical al unor celule absorbante %enterocite si
nefrocite), au form+ de deget de m+nus+ sau prelungiri dispuse pordonat, la intervale regulate
sau diferite. Dimensiunile microvililor variaz+ *n functie de tipul celular, caracteristica lor
comun+ fiind dispunerea la intervale mici. 5n+ltimile microvililor pot fi egale %platoul striat al
enterocitelor) sau inegale %marginea *n perie a nefrocitelor). 8iecare microvil prezint+ un ax
citoplasmatic delimitat de prelungirea membranei celulare de suprafat+, iar la baza
microvilului se afl+ o retea dens+ terminal+, numit+ buton terminal, alc+tuit+ din filamente de
actin+ si filamente izolate, scurte de miozin+., conectate si asociate filamentelor axiale.
Cilii
Apar de obicei sub form+ de prelungiri celulare dispuse la unul din polii celulei. 5n
axul citoplasmatic ciliar, numit axonem+, microtubulii sunt aranJati ordonat, cu axul lor mare
paralel cu lungimea cilului. Ea baza fiec+rei axoneme se afl+ un corpuscul bazal cu
organizarea intern+ a unui centriol.
Ea cilii mobili %celule ciliate din traee, mucoasa uterin+) axonema este format+ din 6
microtubuli axiali *nconJurati la periferie de 9 pereci de microtubuli %9^6). 5n fiecare perece
exist+ o subfibr+ A, adic+ un microtubul complet format din &> protofilamente si o subfibr+ M,
adic+ un microtulul incomplet format din && protofilamente. De la fiecare subfibr+ A pornesc
*nspre subfibra M din perecea vecin+ dou+ brate simetrice, formate din molecule proteice de
d4nein+, bogate mai ales *n A;G-az+.
2i%liogra3ie
&. Menga /, &9'=, Miologie celular+ si molecular+, Edit. Dacia, !luJ.
6. !adar $irela E., 6::A, Miologie celular+, Edit. AcademicGres, !luJ-@apoca.
>. !adar $irela E., 6::9, !elula vie, Edit. AcademicGres, !luJ-@apoca.
(. Diculescu I., Doina Onicescu, Menga /., Gopescu E.$., &9'>, Miologie celular+, Edit.
Did. si Gedag, Mucuresti.
=. FFF.nature.com
A. FFF.WirtualEibrar4of!ellMiolog4
N. FFF.Fi3ipedia.org
'. FFF.science.com