You are on page 1of 2

S-a nascut la 5 mai, 1895, in satul Lancram, Alba; fiul preotului Isidor Blaga.

Din 1917 studiaza filozofie la Viena, unde-si
ia si doctoratul. Revenind in tara intra-n publicisticaDin 1926 intra in diplomatie, facand parte din corpul diplomatic
romanesc din Varsovia, Viena, Praga, Lisabona si Berna. Paralel elaboreaza o valoroasa opera politica si filozofica,
recunoscuta prin intrarea in Academie in 1937. Cu acest prilej rosteste discursul de receptie Lauda satului romanesc. in
1938 este numit profesor universitar la catedra de filozofie a universitatii din Cluj. Dupa instalarea regimului
comunist, considerat idealist si refuzand sa falsifice filozofia prin prisma materialismului dialectic, refuzand sa-si renege
conceptia, Blaga este inlaturat de la catedra universitara, devenind simplu bibliotecar la Biblioteca din Cluj. Poet si filozof,
Blaga este creatorul unui sistem filozofic propriu, original. Filozofie: Trilogia cunoasterii, Trilogia culturii, Trilogia
valorilor, Trilogia cosmologica. Blaga este primul poet filozof, autor al unui sistem de filozofie propriu, original.
Legatura dintre poezie si filozofie este indisolubila. Astfel poezia nu poate fi inteleasa fara o necesara raportare la
aspecte ale sistemului sau filozofic. Conceptia filozofica la randul ei este exprimata intr-o forma poetica
metaforica.In formatia spirituala a lui Blaga au jucat un rol important urmatoarele factori:
b). Un factor important la devenirea viitorului poet l-a reprezentat contactul cu filozofia indiana. De aici a retinut
teme, motive, idei: tema timpului infinit, tema trupului ca inchisoare a sufletului, somnul si tacerea, ca modalitati de
atingere a absolutului.
c). Contactul cu filozofia germana, si mai ales cu expresionismul german. Multe elemente expresioniste patrund in
opera lui Blaga (mai ales in dramaturgie): oroarea de oras, fata de binefacerile civilizatiei moderne, regresiunea
spre vegetal, betia vitalista, cultul primitivului, al miticului si al arhaicului.Poezia lui Blaga se constituie mai ales pe
metafora, care inchide de cele mai multe ori o problematica existentiala. Primul poet roman, care impune definitiv
in lirica romaneasca versul liber.Aparent simpla, intrucat expune ideile in fraze comune, de multe ori apeland la vers
liber (fara ritm si fara rima), poezia lui Blaga este insa una profund ancorata in sistemul lui de gandire, propriu filozofiei
sale si reprezinta de fapt o cugetare metaforica despre lume si viata, despre sensul dragostei si al mortii. Asta intrucat
Lucian Blaga nu este poetul unor aventuri existentiale, ci al unor experiente esentiale" (Nicolae Balota, L ucian Blaga,
poet orfiC).Particularitati ale liricii poetului. Etape de creatieLucian Blaga se revendica de la Eminescu, cu care are in
comun vibratia la sentimentul cosmic, fiorul metafizic si existenta unui plan filozofic secundar (sistemul de gandire al
filozofului isi pune amprenta asupra liricii sale, asa cum limbajulmetaforic poate fi regasit in filozofiE).
Se remarca la Blaga mai multe etape de creatie, ce corespund unei traiectorii existentiale: ascensiune - cadere -
echilibru.I. intr-o prima faza, poezia lui se apropie de expresionism.Expresionismul = miscare stilistica de la inceputul
secolului XX, dezvoltata in Germania si caracterizata prin tensiune vizionara, vitalism, exacerbare a eului, sentimentul
absolutului, subiectivism, retrairea autentica a mitului autohton, limbaj vehement si spontan, interiorizarea si
spiritualizarea peisajului, elanul dionisiac.Definitia expresionismului data de Blaga: De cate ori un lucru este astfel redat
incat puterea, tensiunea sa interioara il intrece, il transcendeaza, tradand relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu iluminatul,
avem de-a face cu un produs artistic expresionist".Volumele Poemele luminii (1919) si Pasii profetului (1921) stau sub
semnul luminii, devenita metafora esentiala a nasterii universului. Daca in Scrisoarea I, Eminescu considera Universul creat
din intunericul originar, primordial, Blaga pune in centrul cosmo-genezei lumina, natura ei misterioasa
(ondulatorie/crepusculara). Lumina este celebrqta ca stihie primordiala, generatoare cosmica de viata" (Ovid
CrohmalniceanU), in aceeasi masura in care caderea in nefiinta este o trecere in lumina (Si farna / fi-o tragi peste ochi/ ca o
grava/ pleoapa. /Mumele sfinte - luminile mii,,/ mume sub glii /iti iau in primire cuvintele" - Epitaf - Nebanuitele
treptE).Primul volum se deschide cu poezia-manifest si arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, in a carei
metafora centrala (corola de minuni a lumii") este cuprinsa imaginea emblematica, ideala a universului" (Ion PoP).
Minunea sau misterul, taina, constituie esenta spre care se indreapta poetul si spiritele rationale. Dar, spre deosebire de
acestea din urma, el nu ucide misterele, ci le amplifica prin puterea iubirii sale. Dupa Blaga, exista astfel doua tipuri de
cunoastere: paradisiaca - logica, analitica, destructiva, rationala, ce reduce numeric misterele si luciferica - ce urmareste
deschiderea si varietatea misterelor, amplificandu-le si patrunzand astfel intr-un domeniu al minus-cunoasterii.
II. incepand cu volumul In marea trecere (1924) si continuand cu Lauda somnului (1929), apare al doilea ele^ment specific
al liricii blagiene: tristetea metafizica", generata de conflictul tragic ce sfasie sufletul omenesc blestemat sa nu poata trai
la nesfarsit in nepasarea fericirii. intreaga fire pare a fi macinata astfel de o boala secreta, natura se instraineaza de om.
Viata insemna alunecarea inexorabila spre moarte, marea trecere".Expresionismul este prezent prin viziunile de cosmar
ale cetatilor mistuite, ale catacliselor spre care se indreapta lumea sub dominatia demonica a civilizatiei moderne (v.
Paradis in destramarE). Ipostaze ale eului liric (dupa Ion Pop, Lucian Blaga - Universul liric, Editura Cartea
Romaneasca, 1981):1. eul cosmic - stihial, autarhic, ce exprima un sentiment de consubstantialitate cu universul;2. eul
problematic - dilematic, alienat, marcheaza momentul instrainarii de lume;3. eul anonim - expresie a cufundarii in
mit.Traditionalism sau modernism? Lucian Blaga este legat de ambianta locala transilvaneana, de traditionalismul
ortodox al gruparii gandiriste din Cluj (interesat de diversfele manifestari ale sufletului primitiv: practici magice,
plasmuiri mitice, credinte religioasE). A impartasit aceeasi aversiune fafa de tot ce caracterizeaza civilizatia citadina
moderna si poate ameninta sa altereze sufletul primitiv rural…Cu toate acestea, Blaga nu poate fi considerat un
traditionalist, esenta gandirii sale poetice este de tip modernist. Pentru el traditia e integral aistorica" (Ov. S.
CrohmalniceanU), supusa unei determinari cosmice. El se arata refractar cultivarii anumitor teme sau motive si aduce in
acest sens reprosuri samanatorismului.
Poetul declara ca .opera lui este ultramoderna", dar in anumite privinte, mai traditionala decat traditionalismul obisnuit,
fiindca reinnoieste o legatura cu fondul sufletesc primitiv, nealterat nici de romantism, nici de naturalism, nici de
simbolism". Se simte apropiat de Brancusi pe linia unui traditionalism metafizic".Deschis intelegerii tendintelor moderniste
si avangardiste (expresionism, arta abstracta), Blaga sincronizeaza poezia romaneasca cu arta universala prin:
- optiunea pentru formele prozodice noi (versul liber cu masura neregulata, ce urmeaza pulsiunile interioare; lipsa rimei;
structura strofica neregulata; nerespectarea scrierii cu majuscule a fiecarui verS);

- metafora poetica revelatorie - ce cauta sa reveleze un mister esential (ex: corola de minuni a lumii");- subiectivismul;-
expresionismul;
- tehnica poetica (o ampla comparatie, cu un termen concret, de puternic imagism, si un termen spiritual de transparenta
intelegere" - Pompiliu ConstantinescU);- imagismul (unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii romane"-
Eugen LovinescU) etc. incadrare si tematica.Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, ce deschide volumul de debut
al lui Blaga - Poemele luminii (1919) - este o poezie-program (manifest poetiC), o ars poetica moderna in care autorul isi
exprima propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia, despre rolul scriitorului si rostul
creatiei sale, despre viziunea lui asupra lumii.Poezia este o meditatie lirica asupra cunoasterii marilor taine ale Universului
si ilustreaza conceptele filozofice ulterior definite in Trilogia cunoasterii (1933): cunoastere luciferica", cunoastere
paradisiaca".Cenzura transcendenta a Marelui Anonim limiteaza cunoasterea umana, astfel incat omuJui ii este imposibil sa
descifreze misterele lumii. Cunoasterea paradisiaca presupune incercarea de a cunoaste prin concepte rationale, logice, dar
insuficiente pentru a sonda infinitul. Cunoasterea luciferica - care este si cea poetica, revelatorie - pastreaza misterul si-l
potenteaza, pentru ca insasi existenta umana este situata in orizontul misterului" si pentru revelare".
Obiectul cunoasterii se scindeaza in doua: o parte vizibila, accesibila prin cunoastere paradisiaca si o parte ce se
ascunde, tainica, la care nu se poate accede. Fiinta umana poate doar sa participe la aceasta faina universala prin
creatie (sporind a lumii taina"), semnificata in poem prin lumina, simbol central al liricii poetului. Datoria noastra
in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai
mare", spunea Locian Blaga.Compozitie si structuraTitlul reprezinta si primul vers al poeziei, constituit dintr-o propozitie
dezvoltata ce evidentiaza, pe de o parte, prezenta eului liric, prin marcile lexico-gramaticale (pronume personal de persoana
I singular, persoana I a verbuluI), tipul de poezie confesiva (Mircea Scarlat: vocea eului poetic e mai degraba un simbol al
conditiei umane, expresia unui eu universal, auctorial [] decat semnul unei confesiuni personale"), lirismul subiectiv
(transmiterea directa a trairiloR).Pe de alta parte, universul existentei este descris printr-o metafora revelatorie, corola de
minuni a lumii", imagine a perfectiunii prin ideea de cerc, trimiterea, in acelasi timp, la corola unei flori - simbol al
frumusetii creatiei universale - alcatuite nu din petale, ci din minuni.Verbul la indicativ prezent, forma negativa (nu
strivesc") exprima optiunea poetului pentru tipul de cunoastere luciferica, pentru atitudinea de a proteja misterele lumii, din
dragoste pentru aceasta.Incipit si final. Incipitul reia titlul poeziei, integrat intr-un enunt imbogatit de alte metafore-simbol:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, / ce le intalnesc / in calea mea / in flori, in ochi, pe
buze ori morminte." Acestea.sunt reproduse in final, ca o consecinta a cauzalitatii, prin reluarea lantului metaforic: caci eu
iubesc / si flori si ochi si buze si morminte".Metaforele enumerate surprind partea vizibila a acestui univers, devenita
invizibila prin misterul pe care il contine. Lumea este redusa la cateva elemente: flori, ochi, buze si morminte. Ochii - porti
spre cunoasterea lumii, florile - simboluri ale starii primordiale, edenice, punct maxim de revelare a misterului, forma
extrema a frumosului, dar si a efemeritatii; buzele - imaginea rostirii si a iubirii; mormintele - simboluri ale mortii, cea mai
mare taina, fenomen situat dincolo de intelegerea umana, ce inchide ciclul biologic, dar nu neaparat pe cel al Fiintei.Prin
dubla negatie (nu strivesc", nu ucid"), poetul intareste actiunea lui protectoare asupra splendorilor universului ascuns.