You are on page 1of 20

1

APARATUL DIGESTIV
- este constituit din tubul digestiv si glandele anexe ale tubului digestiv. Tubul digestiv se imparte in 2
etaje: etajul supradiafragmatic si etajul subdiafragmatic. Etajul supra diafragmatic se imparte in:
cavitatea bucala si conductul faringo-esofagian.
- din punct de vedere structural si anatomo-morfologic, cavitatea bucala cuprinde: peretii cavitatii
bucale, mucoasa bucala, limba, glandele salivare si organul dentar.
Mucoasa bucala
- este o structura conjunctivo-epiteliala care captuseste intreaga cavitate bucala si care are rol de
reabsorbtie si eliminare. Ea se continua la exterior cu pielea fetei iar posterior cu mucoasa faringiana.
- in functie de localizare, distingem mai multe regiuni: mucoasa labiala/mucoasa buzelor, mucoasa
jugala/mucoasa obrajilor, mucoasa gingivala, mucoasa palatina, mucoasa planseului bucal si mucoasa
vestibulara.
- din punct de vedere histologic, mucoasa bucala este constituita din: epiteliu stratificat pavimentos
necheratinizat si corion care are o structura conjunctiva.
Buza
- buzele au o structura musculo-membranoasa care delimiteaza orificiul extern al cavitatii bucale. In
structura lor avem un schelet central musculo-conjunctiv si o fata externa tegumentara si una interna
mucoasa. Intre cele doua fete se gaseste marginea libera a buzei care se mai numete si margine rosie si
carereprezinta o zona de tranzitie fiind tapetata de un epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat sub
care se gaseste un tesut conjunctiv bogat in capilare si care da culoarea rosie a buzelor.
- fata interna a buzelor este acoperita de mucoasa bucala respectiv de epiteliu pavimentos stratificat
necheratinizat si un corion bogat in glande labiale cu secretie sero-mucoasa.
- fata externa a buzelor este cutanata fiind acoperita de un tegument subtire si care adera la schletul
musculos al buzei.
Limba
-este un organ musculo-epitelial cu rol in vorbire si masticatie. De asemenea, are rol in formarea
salivei ar prin mugurii sai gustativi participa la formarea gustului.
- din punct de vedere structural limba este constituia dintr-un corp musculo-conjunctiv si care este
acoperit la exterior de o mucoasa linguala. Mucoasa linguala este formata din epiteliu pavimentos
stratificat si un corion care contine vase si nervi.
- fata inferioara a limbii este neteda iar fata superioara este mai ingrosata si contine papile.
- papilele linguale au forme diferite si sunt clasificate in 4 categorii: papile filiforme, papile
fungiforme, papile foliate, papile circumvalate/caliciforme.
papilele filiforme: sunt conice, lungi si subtiri, cu varful ramificat. In conditii patologice descuamarea
acestor papile nu se mai produce si limba ia un aspect albicios denumita limba saburala.
2

papilele fungiforme: sunt ridicaturi in forma de ciuperca, raspandite pe toata suprafata limbii si mai
ales catre varf si apar sub forma de mici granule rosii. La nivelul lor se gasesc muguri gustativi.
papilele foliate: au forma unor creste dispuse paralel pe marginile limbii in apropiere bazei acesteia.
Ele contin muguri gustativi dar sunt foarte rare la om.
papilele circumvalate/caliciforme: sunt dispuse pe doua linii divergente care constituie V-ul lingual
(sunt 9-12) si reprezinta principala zona gustativa a limbii. Aceste papile sunt situate in profunzimea
mucoasei si sunt inconjurate de un sant in care patrunde saliva cu substantele dizolvate. In epiteliul
cae delimiteaza santul circular se gasesc mugurii gustativi.
- mugurii gustativi reprezinta receptorii analizatorului gustativ, au forma ovoida si sunt constituiti din
celule senzoriale, celule de sustinere si celule bazale. Toate aceste celule converg spre un canal
delimitat de celulele epiteliale ale mucoasei , canal care se deschide apical si poarta numele de for
gustativ.
- celuele senzoriale sunt celule neuro-epiteliale. Ele prezinta la polul apical 3-7 prelungiri care poarta
numele de peri gustativi si care sunt concentrati la nivelul canalului gustativ. Acesti peri vin in contact
cu substantele dizolvate in saliva.
Glandele salivare
- sunt glande tubulo-acinoase care sunt constituite din capsula, stroma si parenchim. Capsula este
formata din tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen si reticulare. De pe fata interna a acestei capsule
se desprind septe conjunctive care impart organul in labi si lobuli.
- stroma acestor glande este formata din totalitatea traveelor conjunctive care constituie stroma
perilobara si perilobulara si care este dispusa la interiorul organului.
- parenchimul glandelor salivare este constituit din acini serosi, mucosi, sero-mucosi si dintr-un sistem
de canale excteroare. Avem canale de calibru mare care sunt extralobulare iar cele intralobulare sint
de calibru mai mic, sunt situate in plin parenchim si continua lumenul acinilor fiind constituite din
epiteliu simplu turtit sau cubic. Ele poarta numele de ducte intercalare. Intralobular, ele se continua cu
ductele striate care au un epiteliu mai inalt. Aceste ducte striat se continua cu canale interlobulare care
devin bistratificate si care conflueaza dand la randul lor nastere canalelor interlobare iarcanalele
interlobare conflueaza si dau nastere canalului colector principal care se deschide la nivelul mucoasei
bucale. Peretele canalelor colectoare este constituit din epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat si
din tesut conjunctivo-vascular.
glanda parotida
-este o glanda de tip seros. Saliva pe care o secreta este diluata, fluida, bogata in proteine dar lipsita de
mucina. Acesata contine doar acini de tip seros. Canalul excretor principal se numeste canalul lui
Stenon si se deschide in vestibul la nivelul celui de-al doilea molar superior.
glanda submaxilara
-este de tip sero-mucos si este constituita din acini serosi, mucosi si micsti. Saliva secretata este
semivascoasa. Canalul principal excretor se numese canalul lui Warton si se deschide pe marginea
fraului lingual.

3

glanda sublinguala
-este situata pe planseul bucal. Este de tip muco-seros, saliva elaborata fiind vascoasa, bogata in
mucine si este eliminata prin unul sau mai multe canales curte.

ORGANUL DENTAR
Dintii sunt implantati sub forma de arc in oasele maxilar si mandibular. Fiecare prezinta o portiune
supragingivala numita coroana si una care fixeaza dintele numita radacina, intre cele doua aflandu-se
coletul. Fiecare dinte are o cavitate central-cavitatea pulpara care are aceeasi forma ca si dintele si este
acoperita de dentina.
In zona radacinii cavitatea formeaza canalul radicular si prin orificiul apical trec vasele si nervii . la
nivelul coroanei dentina este inconjurata de smalt iar la nivelul radacinii de cement.
-structura de sustinere a dintelui este reprezentata de cement, ligamentul periodontal, osul alveolar si
gingie.
Pulpa dentara
-este formata din tesut conjunctiv lax, are ca si component principal fibre de collagen subtiri,
substanta fundamental este bogata in GAG, fibroblaste si fibre de reticulina. Este bogat vascularizata
si inervata.
- la periferie se afla stratul de odontoplaste care sunt cellule dentinoformatoare. Odontoplastele sunt
cellule care depun matricea organic ape suprafata interna a dentine. Din odontoplaste pornesc
prelungiri lungi care traverseaza toata grosimea dentine si formeaza fibrele lui Toms.
Dentina
- este un tesut calcifiat similar osului dar mai dur din cauza continutului crescut de saruri de calciu.
- este formata din fibre de collagen, GAG, saruri de calciu. Matricea organizata a dentine este
sintetizata de catre odontoplaste, cellule care delimiteaza suprafata interna a dintelui
- dentina persista ca si tesut mult timp dupa distrugerea odontoplastelor.
Smaltul
-cea mai dura si bogata in calciu structura a organismului.
- matricea smaltului este reprezentata de o proteina bogata in prolina si contine fibre de collagen. Este
de origine ectodermica.
- celulele epiteliale care il formeaza se numesc ameloblaste.
- matricea proteica a smaltului este sintetizata de ameloblaste.
- prima care apare intre straturile de odontoblaste si ameloblaste este dentina.
4

Tesuturile de sustinere ale dintelui
1.cementul
- acopera dentina la nivelul radacinii si are structura asemanatoare osului. Este mai gros in regiunea
apicala a radacinii unde apar cementocitele, cellule care sunt asemanatoare osteocitelor.
Cementocitele sunt localizate in lacune ale matricei care comunica intre ele prin canaliculi.
- cand ligamentul periodontal este lezat cementul se reabsoarbe. Producerea continua de cement
compenseaza cresterea normal.
2.ligamentul periodontal
-este format din tesut conjunctiv dens ale carui fibre penetreaza in cement si osul alveolar. Dispozitia
fibrelor sale creste rezistenta la presiunea masticatiei.
3.osul alveolar
-este de tip imatur in care fibrele de collagen nu sunt aranjate in lamele. Osul alveolar contine
radacina dintelui, vasele sanguine si nervii.
4.gingia
-este o membrane mucoasa ferm atasata la periostul maxilar ce adera la coletul dintelui. Este formata
din epiteliu stratificat necheratinizat si tesut conjunctiv dens care este dispus sub forma de papile.
Epiteliul se ataseaza la smalt prin intermediul membrane bazale. Intre smalt si epiteliu exista o mica
adancitura care inconjura coroana, crevasa gingivala.



TUBUL DIGESTIV
Sistemul digestiv este format din tub digestiv si glande anexe.

Structura generala a tubului digestive

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:
1. mucoasa
2. submucoasa
3. musculara
4. tunica externa

Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei

Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla. El poate fi:
5

- epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
- epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
- celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
- capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele absorbite atunci cand se
realizeaza absorbtia.
- terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
- glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei

Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica musculara: un strat
circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre corion
care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
- evaginari
- invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze si
submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei – alcatuiesc glandele
mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc glande
submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot
peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul epiteliului de acoperire (la
diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura miscari independente ale mucoasei si
reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii
patologice deoarece musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa

Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are mai multe fibre de
colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea submucoasa mai contine:
- vase limfatice si sangvine mari
- tesut limfoid (difuz sau nodular)
- plexul nervos Meissner
6

- glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).

Musculara

Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal, unde exista fibre
musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede. Ele se organizeaza in doua
straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa
stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele
oblice, aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de
sange si plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia stratului intern are
loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin contractia paturii externe se
scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea
continutului digestiv.

Tunica externa

Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea
- este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza segmentul de tub digestiv de organele
din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care adera la peretele
abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut conjunctiv lax dar care
este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a peritoneului. Tunica externa contine vase
sangvine si nervi.
Tesutul limfoid asociat mucoasei tubului digestiv
Este de doua feluri:
1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa
2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in submucoasa
In tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in special cele care
secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major in activitatea imunologica la nivel
local. Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii solitari se gasesc in
esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului. De
asemenea ei se mai gasesc in stomac, in regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului
subtire si gros. Agregatele nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform,
subforma placilor Peyer. In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T.
In tesutul limfoid nodular avem atat limfocite T cat si B. In initierea raspunsului imun un rol
important il are celula M (M de la microfald). Ea se localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv,
aflandu-se in raport cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul
apendicelui si ileonului. In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care
7

sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor. Corpul
celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor. Celule M are rol in initierea
raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza
prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe
suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin
circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz
sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au receptori
pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul
extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la
nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea
proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si ea va fi aparata
de agresiunea antigenului.
I nervatia tubului digestiv
Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in
componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de la esofag pana la sfarsitul
canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la
nivelul maduvei spinarii: 100 mil. de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare
cu cele ale neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni care
pot elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite “creierul tubului digestiv”. Initial,
aceste fibre nervoase au fost considerate partea terminala a inervatiei eferente a tubului digestiv.
Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia
parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S2-S4).
Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice preganglionare fac sinaspsa in ganglioni vegetative
paraviscerali iar fibrele parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali.
Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente:
- mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50)
- fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor intramurali parasimpatici
si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali
- celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu astrocitele din nevrax. O
parte din celulele gliale secreta interleukine si pot exprima la suprafata membranei moleculele CMH
II. Aceste celule gliale au rol in desfasurarea raspunsului imun.
Rolurile plexurilor intramurale:
- asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv
- asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive
- controleaza microcirculatia sangvina
- intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.
Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la nivelul tubului digestiv.
Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care pot inchide arcuri reflexe scurte. Aceste
8

plexuri nu sunt total independente, fapt dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin urmare
controlul local este influentat de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile.
Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si interneuroni. Prelungirile
neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe, interneuronii asigura legatura cu
motoneuronii iar neuronii motori exercita influente inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor
componente ale tubului digestiv. Cand exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc
lung, ce implica si neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local. Neuronii
motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung direct pe celula musculara si ii
modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o celula intermediara unde poate avea efect sau nu.
Aceste celule intermediare pot fi celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite) sau celule
interstitiale Cajal care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker. De obicei, fibrele
parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele simpatice sunt conectate cu neuronii
secretori.
Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza
activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din
submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica
musculara. Rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa. Afectarea acestor plexuri
nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului digestiv. Dintre aceste tulburari citam:
- achalazia
- megacolonul congenital: boala Hirschprung.
In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din plexurile intramurale
la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si rectului in boala Hirschprung. In
achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia si prin urmare nu se face
pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la acest nivel, fapt care duce la hipertrofierea
musculaturii esofagului. Achalazia se manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate. In boala
Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel se acumuleaza gaze in colonul
proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri colice si constipatie care poate dura uneori de
la cateva zile pana la cateva saptamani. Tratamentul in ambele cazuri este dificil.
ESOFAGUL

La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este acoperit de
adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care
este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului.
Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are mai multe straturi
celulare:
- celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si prezinta numeroase
mitoze.
- celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen.
9

- celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma. Ele nu sunt
keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste
zone se keratinizeaza.
Mai pot exista si alte tipuri de celule:
- 25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
Inacest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.
- 4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista riscul de aparitie
amelanoamelor primare la nivelul esofagului.
- celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul stomacului se
face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm. Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi
captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand se produc refluxuri gastroesofagiene repetate
apar leziuni la nivelul epiteliului simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.). Cand, in timpul vietii
intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se transforma complet in epiteliu pluristratificat
pavimentos apar zone ale esofagului cu epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag
Barret, la care incidenta carcinoamelor este mult crescuta. Corionul mucoasei formeaza la nivelul
epiteliului pluristratificat pavimentos papileconjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular
comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt
glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase. Musculara
mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare longitudinala, doar in 1/3
inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la trecerea
bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte bine
dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de
glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt
glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului,
la varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua. Ocazional, in
structura glandelor se pot gasi si alte celule:
- celule secretoare de lizozim
- celule pesinogene
- peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu se cunoaste functia
lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila si granulata. Contin de asemenea si
multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a esofagului se gasesc exclusiv
fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in treimea
10

inferioara se gasesc numai fibre musculare netede. Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul
esofagului musculara este impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.
STOMACUL

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:
- regiunea cardiala
- regiunea fundica
- regiunea corpului gastric
- regiunea antrului piloric
- regiunea canalului piloric
Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele musculare netede sunt
situate in trei straturi:
- intern - oblic
- mijlociu - circular
- extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric. Fibrele circulare sunt
dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile stomacului. Ele formeaza sfincterele. Fibrele
longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a lungul celor doua curburi ale
stomacului.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului. De asemenea, suprafata este
brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariilegastrice cu dimensiuni de 1-4 mm.
La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale
epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice =cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci la nivelul
fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule: celulele
mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat
spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi
epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste
granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un mucus
neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului gastric iar
alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
- regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande lungi,
sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi cripta.
11

- regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si
glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
- regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen
stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai pot contine si:
- celule parietale (oxintice)
- celule care secreta lizozim
- celule nediferentiate
- celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai in glandele
pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele
sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare:
- celule mucoase ale colului
- celule parietale (oxintice)
- celule principale (pepsinogene)
- celule nediferentiate
- celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
Celulele mucoase ale colului
Colul glandelor gastrice reprezinta portiunea din canalul de excretie al glandei aflata in apropierea
fundului criptei gastrice. Glandele gastrice mai au un corp si o baza. Celulele mucoase ale colului se
afla in regiunea colului si a corpului glandei gastrice. Ele seamana cu celulele mucoase de suprafata
doar ca ele sunt mai mici, au nucleul rotund, au mai multe organite si sunt mai putin dense la fluxul de
electroni. Ele au rolul de a secreta mucus acid care va crea mediul acid necesar activarii enzimelor
digestive din sucul gastric.
Tipuri de celule ce alcatuiesc glandele gastrice propriu-zise:
Celula parietala (oxintica)
Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriu-zise si se gasesc pe tot cuprinsul lor
dar se aglomereaza insa in partea superioara a lor, in zona colului si corpului glandei. D.p.d.v.
morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central dar este posibil
uneori ca aceste celule sa fie binucleate. In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se
observa ca polul bazal intra in raport cu MB a epiteliului glandular iar polul apical nu ajunge pana la
suprafata epiteliului glandular. Dar polul apical comunica cu lumenul. De asemenea se observa
continutul mare in organite cu membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta si un
sistem canalicular intracelular si un sistem tubulovezicular.
12

Sistemul canalicular intracelular se formeaza prin invaginarea membranei apicale care se face spre
polul bazal, uneori chiar pana in apropierea lui. La nivelul acestor canalicule exista microvili. Aceste
canalicule comunica cu lumenul, fiind invaginari ale membranei apicale.
Sistemul tubulovezicular se gaseste in apropierea sistemului canalicular intracelular si este
reprezentat de un sistem de membrane netede. Reprezinta fragmente de plasmalema invaginata. Acest
sistem tubulovezicular este considerat un rezervor de membrana care poate fi transferata sistemului
canalicular intracelular cand se sintetizeaza HCl (pentru a se forma microvilii).
Deci aspectul ultrastructural al celulei parietale variaza in functie de starea de activitate a celulei: in
repaus sistemul canalicular intracelular este slab dezvoltat si are putini microvili iar sistemul
tubulovezicular este abundent; in momentul intrarii in activitate, sistemul canalicular se dezvolta
brusc, ajungand pana la polul bazal si prezinta multi microvili in timp ce sistemul tubulovezicular se
reduce.
Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle. Factorul intrinsec
este o glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B12 la nivelul
ileonului. In caz de aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza absenta
absorbtiei vitaminei B12 care este urmata de aparitia anemiei pernicioase Biermer, vitamina B12 fiind
implicata in maturarea eritroblastelor. Sinteza HCl are loc la nivelul sistemul canalicular. Aici exista
un continut crescut de anhidraza carbonica si se genereaza protonii. La nivelul polului bazal are loc
preluarea din capilarele sangvine a CO2 care se va combina cu H2O sub actiunea anhidrazei carbonice
si se va forma H2CO3 care va disocia rapid in H+ si HCO3. Ionul bicarbonic se va reintoarce in mediul
intern iar H+ va fi expulzat la polul apical prin pompa de H+/K+ care introduce un ion K+ si elimina in
lumen un H+. Clorul este preluat din sange si este transportat activ in lumenul sistemului canalicular
intracitoplasmatic. HCl se va forma la suprafata membranei sistemului canalicular. Helycobacter
pylori este o bacterie ce este prezenta in mucusul din stomacul a doua treimi din populatia globului.
Aceasta bacterie este toxica pentru ca produce enzima ureaza care descompune ureea si formeaza
NH3. Amoniacul va neutraliza HCl si astfel va scadea aciditatea gastrica. Prin urmare se stimuleaza
secretia de HCl a celulelor paritale. Cand aceasta stimulare se cronicizeaza, creste numarul de celule
oxintice pana la de 2, 3 ori si se favorizeaza aparitia gastritelor si aulcerului gastric.
Celulele principale (pepsinogene)
Sunt situate de-a lungul intregii glande gastrice propriu-zise dar predomina in partea bazala. Ele au
caracteristicile unor celule ce sintetizeaza proteine de export. La MO apar ca niste celule inalte,
piramidale, cu nucleul oval sau rotund, situat la polul bazal. La polul bazal au citoplasma bazofila iar
la polul apical au citoplasma acidofila. Partea acidofila de la nivelul polului apical poate lipsi atunci
cand in urma prepararii se pierd granulele de secretie (prin fixare). La ME se observa ca celula
principala are contact cu MB a epiteliului glandular iar polul apical ajunge pana la suprafata
epiteliului. Organitele sunt reprezentate de RER situat in zona bazala si laterobazala, mitocondrii,
aflate printre cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de secretie aflate la polul
apical.
Aceste celule au mai multe roluri:
- sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in lumenul glandei
- sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor
13

- sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita
Celulele nediferentiate
Sunt localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a glandei si nu la baza cum ar
fi normal. Sunt singurele celule din componenta glandelor gastrice care prezinta mitoze, fapt care
permite diferentierea acestor celule la MO. Sunt celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma
bazofila. Sunt celulele care se pot diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice. In
mod obisnuit numarul lor este redus dar ele cresc ca numar atunci cand mucoasa este agresata.
Celulele endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
Se gasesc in regiunea glandelor gastrice propriu-zise. Ele prezinta granule de secretie care se
aglomereaza la polul apical.



I NTESTI NUL SUBTI RE

Are o lungime medie de 6 m dar in timpul vietii are o lungime de numai 3-4 m datorita tonusului
permanent la care este supus. El are trei segmente:
1. duoden - 25 cm
2. jejun 2,5 m
3. ileon 3,5 m
Delimitarea intre jejun si ileon se poate face numai cu microscopul.
Peretele este format din 4 tunici. Modificarile semnificative fata de celelalte segmente ale tubului
digestiv apar la nivelul mucoasei si submucoasei. Aceste modificari au in principal scopul de a mari
suprafata de absorbtie si secretie. Mucoasa si submucoasa prezinta urmatoarele modificari:
Plicile circulare (valvele conivente Kerckring)
Reprezinta proiectii transversale, permanente (spre deosebire de stomac), in care este antrenata si
submucoasa. Sunt vizibile cu ochiul liber, avand o inaltime de 1 cm. Ele proemina in lumen si pot
ocupa pana la 2/3 din lumen. Ele nu exista peste tot. Apar la o anumita distanta de orificiul pilori
(maxim 5 cm), sunt evidente in jejun si diminua spre ileon, disparand in partea distala a ileonului
(ultimul metru de ileon nu mai prezinta plici circulare). Ele au rol de a mari suprafata de aproximativ
3 ori.
Vilozitatile intestinale
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si dispar in
apropierea valvulei ileocecale. Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect variaza in functie de
segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
- la nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
14

- in jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
- in ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
- numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10 vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori. Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax
conjunctiv care este o extensie din corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2
tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai
exista limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.
Axul conjunctiv este bogat in celule:
- celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele)
- celule imunocompetente
Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii, fiind orientate
orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele, macrofagele, plasmocitele.
La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare fenestrate
care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un capilar limfatic (chiliferul limfatic
central) care se vede doar cand este dilatat. De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se
desprind din musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au axul
longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede alcatuiesc m. Brucke. La
nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si pentru
fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul submucos Meissner.
Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste contractii intervin in
absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin sau limfatic.
Contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele
musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.
Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau enteropatia glutenica. Ea apare
in jurul varstei de 1 an si este determinata de modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul
jejunului. Aceste vilozitati vor fi mici si turtite, cu celule epiteliale cubice cu un numar scazut de
microvili. Modificarea suprafetei de absorbtie duce la malabsorbtie care se manifesta prin diaree,
scaderea in greutae, fatigabilitate, astenie pronuntata. Cauza acestei afectiuni este de natura genetica si
consta in intoleranta la o fractiune proteica din gluten. Glutenul este un complex ce se gaseste in grau,
secara, iar fractiunea proteica este gliadina. In cazul acestor pacienti lipseste enzima proteolitica care
determina scindarea gliadinei iar gliadina nedigerata are un efect toxic ce determina modificarea
celulelor epiteliale intestinale. Leziunile mucoase sunt reversibile daca se scoate din alimentatie
glutenul.
Microvilii
Se gasesc la nivelul enterocitului, la polul apical. In MO microvilii de la acest nivel se observa sub
forma platoului striat si nu ca margine in perie. Microvilii reprezinta forme de organizare stabila a
microfilamentelor de actina care se ancoreaza la citoplasma prin placa terminala. Ei au rolul de a mari
suprafata mucoase intestinale de 30 de ori.
Criptele Lieberkuhn
15

Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc musculara
mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc
celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn
da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale. Suprafata totala a mucoasei intestinale este de
200 m2.
Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta variaza in functie
de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor
Lieberkuhn.
Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate
care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in
citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au
si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen care
se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza
ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.
Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut
limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz.
Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In
total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge
pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul
nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
- celule de suprafata - enterocite
- celule caliciforme
- celule Paneth
- celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
- celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
- celule nediferentiate
- celule intermediare
- celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante
Enterocitele
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn. La
polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul bazal.
Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un
glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc
in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt
alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de
16

aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este
supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin
enzime sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului
intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru
mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care
se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia
glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci
se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici
avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei. Enterocitele sintetizeeaza
trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.
Celulele caliciforme
Se localizeaza in epiteliu si in cripte. Numarul lor creste dinspre duoden spre ileon. Ele secreta
mucus care protejeaa mucoasa intestinala. Ele protejeazi impotriva invaziei bacteriilor din lumen.
Celulele Paneth
Se gasesc doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn. Ele sunt mai numeroase in ileon. Ele se
mentin la baza glandei Lieberkuhn aprox. 20 de zile.
La MO se observa o polaritate morfologica, citoplasma fiind bazofila la polul bazal si acidofila la
polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.
La ME apar ca niste celule producatoare de proteine de export. Ele prezinta si multi lizozomi.
Aceste celule au mai multe roluri:
- secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacterii
- secreta peptide antibacteriene - criptidine
- au rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana intestinala.
Recent s-a descoperit ca o parte din celulele Paneth contin foarte multe IgA si astfel ele coopereaza
cu plasmocitele din corion.
Celulele endocrine
La nivelul tubului digestiv exista cea mai mare varietate de celule endocrine. Ele sunt localizate la
baza glandelor Lieberkuhn dar nu lipsesc nici in epiteliul vilozitatii.
Celulele stem, nediferentiate
Se afla la baza glandelor Lieberkuhn. La MO se observa usor daca apar elemente de mitoza. La ME
nu se diferentiaza decat daca se foloseste o tehnica speciala - injectarea de timidina tritiata. Timidina
tritiata este inglobata de celulele nediferentiate si de celulele intermediare. Dar celulele stem raman la
baza glandelor Lieberkuhn timp de 3 saptamani, in timp ce celulele intermediare migreaza spre
lumen.
17

Celulele imature
Ele sunt o parte din celulele nediferentiate, care apoi se vor diferentia in celulele epiteliului.
Celulele imature migreaza mereu spre lumen, cu exceptia cazurilor in care se vor diferentia in cellule
Paneth.
Celulele intermediare
Au aspect intermediar intre celula caliciforma si enterocit. La polul apical prezinta microvili si
cateva granule cu mucina. Ele se localizeaza in cripte, in 2/3 inferioare ale criptei. Ele se pot divide si
se matureaza dand nastere celulei absorbante sau celulei caliciforme. Ele au fost descrise mai recent si
au rol important in stabilirea originii cancerului. Daca in tumora exista celule intermediare, atunci
tumora are origine intestinala si nu este metastaza.

Elemente particulare pentru submucoasa
Glandele din partea superioara a duodenului sunt particulare intestinului subtire. Acestea sunt
glandele Brunner. D.p.d.v. morfologic ele sunt glande tubulo-alveolare ramificate. Ele au canale
excretoare care se deschid la baza glandelor Lieberkuhn sau direct in lumen (mai rar). D.p.d.v.
functional sunt glande mucoase dar contin si celule de tip endocrin care produc urogastron (factorul
de crestere al epiteliului - EGF). Urogastronul inhiba secretia de HCl si stimuleaza diviziunea
celulara. Diagnosticul histologic pozitiv de duoden se pune atunci cand se gasesc vilozitati si glande
in submucoasa.
I NTESTI NUL GROS

Este format din:cec, apendice, colon, rect
El este o structura adaptata pentru absorbtia de apa si ioni si pentru secretia de cantitati mari de mucus
pentru lubrifiere. El este format din 4 tunici. Nu contine valve Kerckring si nu contine nici vilozitati.
Cecul si colonul au acelasi aspect histologic.
Cecul si colonul
Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule caliciforme.
Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca
subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi tipuri de celule cu glandele de la nivelul
intestinului subtire cu exceptia:
- au mai putine celule absorbante
- au mai multe celule caliciforme
- au mai putine tipuri de celule endocrine
- prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul proximal iar in restul
intestinului gros lipsesc.
Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se extind pana in submucoasa.
Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul subtire:
18

Celulele absorbante
Celulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri), au placa terminala
mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se gasesc in epiteliul de suprafata si in
cripte. Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante / celule caliciforme
este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1. Celulele caliciforme apar insa ca fiind
mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai
multe celule caliciforme decat absorbante.
Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza glicoproteine care vor fi
eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul colonului proximal se pot absorbi si
principia - acizi grasi, din care se vor sintetiza trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai
mica decat in celula absorbanta intestinala.
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in cripte decat in epiteliul de
suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in
cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal extern. Stratul
longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi (condensari de fibre musculare
netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu.
Cele trei tenii sunt mezenterica, omentala si ................... La intervale regulate, din tenii se desprind
benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare
care se pot contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina si
niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre, mucoasa sufera si ea
modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in special. Ele lipsesc la
nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante, celule M si
mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele
19

Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si
ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in
submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel
dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu
tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu exista
tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice
la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita).


Rectul - structura histologica
El are doua componente:
1. segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime
2. segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime
Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si diafragma pelvina. Ampula
rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina pana la
orificiul anal extern.
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande Lieberkuhn, mai lungi ca
la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a
mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi. Musculara are doua straturi, stratul
longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat
pavimentos keratinizat.
Zona columnara
La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane anale (columne
rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele
se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor
(pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.
20

Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a
columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea
epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia
pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric - epiteliu
pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele cazuri
avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Cand s-a facut trecerea la epiteliul
pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara
mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.
In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta frecvent
sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple tubulare
ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara.
Zona intermediara
Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care contine:
- fibre elastice
- corpusculi Pacini
- glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.
Zona terminala
Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este acoperita de epiteliu
pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc:
- glande sudoripare
- foliculi pilosi
- glande sebacee
- vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern
Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului anal.
Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind controlata
de hormonii sexuali.
Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si
longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza
sfincterul anal intern. Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata
intre sfincterul intern si cel extern. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.