Professional Documents
Culture Documents
= [m/s] (IB 8)
in care:
v
10
viteza vantului
la o inaltime de 10 m de sol
v
H
viteza vantului la inaltimea H fata de sol
H inaltimea incaperii fata de sol pentru care urmeaza sa se
determine infiltratia de aer.
Fig. IB 9. Variatia vitezei vantului pe verticala
4. Concentratia gazelor, vaporilor si prafului in aerul exterior
Concentratia gazelor, vaporilor si prafului in aerul atmosferic este foarte
variabila in timp si spatiu fiind dependenta de departarea de sursele de
impurificare, de functionare a acestora, de starea vremii (vant, ploaie), de ora
zilei, etc. Odata cu aerul de ventilare se introduce in incaperi si o anumita
cantitate de gaze, vapori si praf, corespunzatoare locului de unde se aspira aerul
proaspat. Chiar si in cazul in care priza de aer proaspat se ia dintr-o zona verde,
se introduc in incaperi cu aerul de ventilare, gaze, bioxid de carbon, bioxid de
sulf, vapori (de plumb, de exemplu), praf etc.
16
Concentratiile nominale de gaze, vapori si praf din aerul atmosferic,
exprimate in l/m
3
sau mg/m
3
sunt indicate in tabelul IB 1.
Tabelul IB 1
Concentratia nocivitatilor in aerul exterior
Concentratia nocivitatilor, in Nocivitatea din aerul
atmosferic mg/m
3
l/m
3
buc/m
3
A. In orase si mediu rural
1. Bioxid de carbon
- mediu rural
- oras mic
- oras mare
2. Bioxid de sulf
3. Vapori de plumb
4. Praf
- mediu rural (ploaie)
- mediu rural (seceta)
- orase mari:
- zona de locuit
- zona industriala
5. Microorganisme,
microbi, bacterii
- mare, munte
- parcuri
- strazi
B. In incintele zootehnice
1. Bioxid de sulf
2. Hidrogen sulfurat
3. Amoniac
4. Praf
500
600
750
0,5...1,0
0,10
0,05
0,15
0,40
0,75
-
-
-
-
-
-
50
0,33
0,40
0,50
-
-
-
-
-
-
-
-
-
0,50
0
0
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
0
750
4000
-
-
-
-
In incintele fabricilor, uzinelor si mai ales marilor combinate, aerul
exterior este puternic impurificat cu diverse noxe (specifice proceselor de
productie si care se pot determina prin masuratori la fata locului), astfel ca este
necesar uneori sa se aduca aerul de la distanta mare, de la inaltime mare, sau sa
fie epurat inainte de a-l introduce in incaperi.
17
C. Parametrii de calcul ai aerului exterior
1. Confortul termic al incaperilor
Cea mai mare parte a timpului omul isi desfasoara acitivitatea sau se
odihneste in interiorul incaperilor, astfel ca apare ca necesara crearea unor
conditii care sa ofere din punct de vedere igienic, mediul cel mai potrivit traiului
sau muncii cu randament cat mai ridicat.
De aceea, preocuparea pentru asigurarea conditiilor optime de climat
interior corespunzator specificului muncii desfasurate de oameni reprezinta o
trasatura esentiala in dezvoltarea tehnicii ventilarii si climatizarii pe plan
mondial. Totalitatea conditiilor interioare care conduc la alcatuirea unei
ambiante in care omul sa se simta bine in timpul activitatii sau odihnei sale,
definesc asa-numitul confort.
Senzatia de confort este asigurata pe de o parte de anumiti factori legati de
schimbul normal de caldura dintre om si mediul ambiant si care constituie
confortul termic, iar pe de alta parte de factori derivati, cum ar fi puritatea
aerului, luminozitatea incaperii, nivelul de zgomot, gradul de ionizare a aerului,
elementele estetice ale incaperii, etc. Rezultatele numeroaselor cercetari
medicale au aratat ca rolul principal in cadrul conditiilor de microclima il au un
comlex de parametrii, care asigura omului senzatia de confort termic optim cum
ar fi: temperatura aerului interior, umiditatea relativa corespunzatoare, viteza de
miscare a aerului si temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare
ale incaperii, la care se adauga factorii derivati amintiti mai sus. Starea de
confort este influentata de asemenea de imbracaminte, felul activitatii, sex,
varsta, anotimp si altele.
Din punct de vedere senzorial confort termic inseamna in primul rand
lipsa senzatiei neplacute de frig sau cald iar din punct de vedere biologic confort
inseamna asigurarea evacuarii caldurii interne a omului fara suprasolicitarea
sistemului termoregulator.
Asigurarea parametrilor mentionati mai sus la anumite valori
corespunzatoare activitatii desfasurate de oameni, consitutie asigurarea
confortului interior.
In procesul arderilor interne, corpul omenesc prin metabolismul sau
produce o cantitate de caldura care depinde in special de felul activitatii
desfasurate si de temperatura mediului inconjurator, dar care variaza si cu
varsta, sexul, etc.
Pentru a se putea forma o imagine asupra ordinului de marime a caldurii
produse de om, se reproduce in tabelul IC 1, metabolismul la diferite feluri de
activitati, cifre valabile pentru oamenii maturi.
18
Tabelul IC 1
Metabolismul la diferite feluri de activitate
Felul muncii Activitatea Metabolism kcal/h,
pers.
Somn linistit
Asezat linistit
63
100
Munca
usoara
- asezat, miscari moderate a bratelor
si trunchiului, lucru la birou, scris la
masina
- asezat, miscari moderate ale bratelor
si picioarelor (ex. Conducerea
autovehiculelor)
- munca usoara in picioare la masina
sau banc in special miscari ale
bratelor
114 138
138 164
138 - 164
Munca
moderata
- asezat, miscari puternice ale bratelor
si picioarelor
- munca usoara la masina sau banc,
cu deplasari scurte
- munca moderata la masina sau banc,
insotite de deplasari scurte
- deplasari de la un loc la altul cu
ridicari sau impingeri scurte
164 204
164 189
189 252
252 - 352
Munca grea - munca grea de ridicare, tragere,
impingere
- intermitenta
- munca grea continua
374 504
504 - 605
Se apreciaza ca, in medie circa 80% din energia produsa de corp se
evacueaza catre mediul inconjurator sub forma de caldura.
Daca se are in vedere ca omul mai poate primi caldura si de la mediul
inconjurator, atunci bilantul sau termic, sub forma cea mai generala, poate fi
scris tinand seama ca pentru mentinerea temperaturii corpului omenesc la o
valoare constanta este necesar ca pierderile de caldura catre mediul ambiant sa
fie echivalente cu caldura interna produsa (Q
M
). Aceste pierderi de caldura se
produc sub forma de caldura perceptibila (sensibila) prin convectie
1
(Q
vc
),
radiatie
2
(Q
r
) si conductie
3
(Q
cd
) si sub forma de caldura latenta (Q
l
) datorita
1
Convecie - Transfer de cldur sau de curent electric care are loc ntr-un mediu lichid sau gazos, prin
deplasarea substanei respective
2
Radiaie - emisiune i propagare n toate direciile a energiei sub form de unde acustice, calorice,
electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule.
3
Conducie - fenomenul trecerii cldurii sau electricitii prin corpuri conductoare
19
evaporarii transpiratiei si in buna parte datorita procesului de respiratie. Relatia
de bilant care asigura confortul termic se poate scrie sub forma:
Q
M
= Q
cv
+ Q
r
+ Q
cd
+ Q
l
= const [kcal/h] (IC 1)
Trebuie sa se tina seama ca pentru aceeasi persoana, la o anumita
intensitate a activitatii fizice, caldura interna produsa este sensibil constanta si
ca, in raport cu celelalte marimi, caldura pierduta prin conductie este foarte mica
si deci poate fi neglijata. De asemeni, daca se considera ca Q
l
= const, ecuatia de
bilant termic devine:
Q
M
Q
l
= Q
cv
+ Q
r
= const [kcal/h] (IC 2)
Rezulta deci ca in principal schimbul de caldura prin convectie si radiatie
determina senzatia de confort termic.
Este de mentionat ca senzatiile de inconfort apar cand pierderile de
caldura nu echivaleaza caldura interna produsa de organism. Astfel senzatia de
prea cald apare cand Q
pierderi
< Q
M
iar senzatia de prea rece cand Q
pierderi
>Q
M
. Nu trebuie sa se uite faptul ca omul dispune de un sistem propriu de
autoreglare a echilibrului termic care la diferente relativ reduse intre Q
M
si
Q
pierderi
intervine rapid.
Daca factorii de mediu supun corpul omenesc la un schimb mai mare de
caldura, corpul reactioneaza mai intai prin sistemul sau termoregulator,
inchizand porii, contractand pielea sau chiar prin diminuarea circulatiei sanguine
care face sa scada temperatura pielii, reducand in felul acesta diferenta dintre
temperatura pielii si cea a mediului inconjurator. Daca si pentru aceasta, noua
diferenta de temperatura corpul este obligat sa cedeze mai multa caldura decat ii
este necesar fiziologic, pentru a nu fi afectata caldura sa interna, si reactioneaza
pentru perioade relativ scurte de timp prin intensificarea activitatii musculare,
cunoscuta sub numele de tremurat, adica incercand sa produca o cantitate de
caldura suplimentara.
Peste aceasta limita, temperatura interna a organismului incepe sa scada,
ceea ce produce tulburari fiziologice inclusiv moartea.
Invers, daca temperatura mediului inconjurator creste si impiedica corpul
uman sa-si realizeze schimbul necesar de caldura cu mediul, atunci organismul
reactioneaza la inceput prin dilatarea porilor si marirea deci, a suprafetei de
schimb. Daca in acest fel echilibrul termic nu este refacut, intra in functiune
glandele sudoripare, care reactioneaza impotriva supraincalzirii interne sa
cedeze mediului caldura acumulata, odata cu evaporarea apei de pe suprafata
pielii. Daca nici acest procedeu nu reuseste sa refaca echilibrul termic, atunci
organismul uman este supus pericolului supraincalzirii care atrage dupa sine
tulburari fiziologice la fel de grave ca si in cazul subracirii organismului.
Se subliniaza ca, tabloul infatisat mai sus privind reactia organismului
uman in cazul cand nu sunt create conditiile normale pentru asigurarea
echilibrului sau termic este deosebit de simplist, ca in realitate senzatia de
confort depinde in afara factorilor mentionati temperatura, umiditate, viteza de
20
miscare a aerului interior si de temperatura medie de radiatie a suprafetelor
inconjuratoare si de o serie de alti factori cum ar fi temperatura si natura
pardoselilor, gradientul de temperatura pe verticala, volumul construit ce revine
unui ocupant, prospetimea aerului, varsta, sexul, constitutia fizica generala, felul
nutritiei si activitatea musculara depusa, felul imbracamintii, capacitatea de
aclimatizare etc.
Schimbul de caldura prin convectie al corpului omenesc de temperatura
t
M
, cu aerul inconjurator de temperatura t
i
, se poate scrie sub forma:
C
cv
=
cv
S
M
(t
M
t
i
) [kcal/h] (IC 3)
Asupra valorii coeficientului de schimb superficial prin convectie,
cv
,
este determinanta viteza de miscare a aerului v
i
. Intrucat pentru acelasi individ
S
M
= const (S
M
suprafata corpului omenesc) si t
M
= const, rezulta ca pierderea
de caldura prin convectie este dependenta de t
i
si v
i
, care constituie doi din
factorii principali ai confortului termic.
Schimbul de caldura prin radiatie intre corpul omenesc si suprafetele ce
delimiteaza incaperea se poate scrie sub forma uzuala:
Q
r
=
r
S (t
*
M
M
Q
mr
) [kcal/h] (IC 4)
r
coeficientul de schimb superficial prin radiatie
coeficient de iradiere
- suprafata corpului omenesc pentru schimbul radiant.
*
M
S
Din aceasta relatie se desprinde dependenta lui Q
r
de marimea
temperaturii medii de radiatie a incaperii
mr
, care poate fi determinata cu
formula:
=
n
n n
mr
S
e S
[C] (IC 5)
in care S
n
se refera la aria fircarei suprafete a elementelor de constructie ce
delimiteaza incaperea (ferestre, pereti interiori, pereti exteriori, plafon,
pardoseala, suprafete incalzitoare, etc.) iar
mr
fiind temperatura fiecareia din
aceste suprafete.
In relatia (IC -4) coeficientul de schimb superficial prin radiatia
r
este
influentata, in afara de temperatura
mr
, de coeficientii de radiatie C care pot fi
considerati constanti in cazul de fata ( pentru elementele de constructie si corpul
omenesc).
De asemenea in aceeasi relatie (IC 4) coeficientul de iradiere poate fi
considerat = 1, intrucat se face ipoteza ca schimbul de caldura prin radiatie se
poate produce intre om si elementele de constructie ale incaperii care il
inconjoara complet.
Datorita numarului mare de factori care influenteaza starea de confort si
mai ales datorita sensibilitatii diferite a oamenilor de conditiile de mediu,
diagramele complexe care stabilesc domeniul de variatie in ansamblu a
parametrilor confortului termic au inca o valoare mai mult teoretica. Pentru
21
mentinerea senzatiei de confort este necesara variatia corelata a factorilor
principali, astfel ca la scaderea unui parametru trebuie sa creasca in mod
corespunzator un altul in asa fel incat Q
r
+ Q
cv
= const.
Practic asigurarea tuturor acestor parametrii la valorile prescrise
reprezinta un lucru destul de costisitor, motiv pentru care in functie de destinatia
incaperii si specificul activitatii desfasurate de oameni se indica in literatura de
specialitate valori prescrise pentru unul sau doi dintre acesti factori, pentru
ceilalti aplicandu-se limite mai largi de variatie. Pe acest motiv in cele ce
urmeaza se va prezenta influenta fiecarui factor asupra senzatiei de confort, ca
si actiunea corelata a cate doi si trei din acesti factori.
a. Temperatura aerului interior, t
i
Este factorul principal asupra caruia putem actiona direct o instalatie de
incalzire, dar si de ventilare si climatizare. Variatii relativ reduse ale
temperaturii aerului interior sunt sesizate imediat in organismul uman, care
trebuie sa faca fata rapid noilor modificari pentru a mentine constanta schimbul
de caldura cu mediul ambiant.
Calitativ, temperatura aerului interior trebuie sa fie mai ridicata cand omul
este in stare de repaos si mai lejer imbracat si cu atat mai coborata cu cat omul
depune un efort fizic mai insemnat tocmai pentru a permite organismului
cedarea caldurii interne produse, mult mai mare in acest caz. Foarte importanta
este insa si uniformitatea temperaturii aerului in incaperi.
b. Temperatura medie de radiatie,
mr
Se defineste ca medie ponderata a temperaturilor superficiale
interioare a elementelor care delimiteaza incaperea (pereti, plafon, pardoseala)
studiata si a temperaturii superficiale a corpurilor de incalzire (vezi, relatia IC
5). Valoarea temperaturii medii de radiatie determina marimea schimbului de
caldura radiant al omului cu mediul ambiant. Temperatura medie de radiatie
trebuie intotdeauna corelata cu temperatura aerului interior. Cresterea
temperaturii medii de radiatie trebuie sa fie insotita de scaderea temperaturii
aerului interior si invers.
Sunt cunoscute de exemplu din literatura de specialitate ca la incaperile
puternic vitrate imbunatatirea senzatiei de confort se obtine prin ridicarea
temperaturii aerului interior cu 2-3C fata de temperatura prevazuta in STAS
1907-68 sau invers in cazul incintelor incalzite prin radiatie, scaderea
temperaturii aerului interior cu 1-2C aduce o senzatie de prospetime si
vioiciune asupra ocupantilor.
c. Temperatura rezultanta (resimtita), t
R
Hotaratoare asupra confortului sunt atat temperatura aerului interior cat si
temperatura medie de radiatie. Corpul omenesc sesizeaza insa influenta
combinata, simultana a acestor doua temperaturi, astfel ca a fost necesara
introducerea unei notiuni noi temperatura rezultanta sau temperatura resimtita.
22
De obicei pentru medii linistite si cu umiditate relativ normala se calculeaza ca
medie aritmetica a temperaturilor aerului interior si medie de radiatie:
2
t
t
mr i
R
+
= [C]
d. Umiditatea relativa a aerului interior
Schimbul de caldura al omului cu mediul ambiant se face si prin
evaporarea apei la suprafata pielii, evaporare care depinde de diferenta
tensiunilor vaporilor de apa corespunzatoare temperaturii medii a corpului
imbracat (circa +26...+27C) si temperaturii aerului interior (circa +20...22C).
La temperaturi obisnuite ale incaperilor (+20...22C) cedarea de caldura prin
evaporare este redusa. Din acest motiv si umiditatea relativa a aerului joaca un
rol redus. In mod normal un om cu greu poate deosebi umiditati relative
cuprinse in domeniul 30...70%, fapt pentru care limitele admisibile in incaperi s-
au adoptat chiar acestea. La umiditati relative mici formarea si circulatia prafului
este mutl usurata. Acesta la stingerea corpurilor de incalzire se calcineaza
producand amoniac si alte gaze care sunt sesizate de om. Limita inferioara a
umiditatii relative a aerului interior se recomanda sa fie 30..35%. Limita
superioara, de 70%, se recomanda pentru a impiedica condensarea vaporilor de
apa din aerul incaperii la atingerea suprafetelor mai reci, condensari ce
favorizeaza de asemenea aparitia unor mirosuri neplacute. La temperaturi ale
aerului interior mai ridicate, cresterea umiditatii relative incepe sa joace direct
un rol negativ asupra organismului deoarece pe langa reducerea cedarii de
caldura pe cale uscata, este franata si cea de-a doua posibilitate de evacuare a
caldurii interne a organismului, cea pe cale umeda.
e. Viteza de miscare a aerului din incaperi, v
i
In interiorul incaperilor este de dorit sa nu exite o miscare accentuata a
aerului. De obicei deranjeaza miscarea aerului cu temperatura mai mica decat a
incaperii si cand jetul este indreptat spre anumite parti ale corpului. Apare in
aceste cazuri senzatia de curent. Sensibilitatea la curent este foarte diferita la
oameni si dependenta in principal de varsta, starea sanatatii, sex, rasa,
imbracaminte, etc.Viteza de miscare a aerului trebuie aleasa diferentiat,
corespunzator destinatiei incaperii si felului activitatii depuse.In cazul celor mai
ridicate exigente de confort termic se recomanda ca viteza de miscare a aerului
sa fie de 0.10...0,15 m/s. Lipsa de miscare a aerului poate fi insa la fel de
suparatoare ca si o viteza prea mare a acestuia.
2. Relatii intre parametrii confortului termic
Legaturi intre doi sau mai multi parametrii ai confortului termic se pot
exprima atat analitic cat si grafic. Se prefera, din motive de simplitate,
reprezentarea grafica a diverselor legaturi.
23
a. Dependenta dintre temperatura aerului interior t
i
si umiditatea relativa
i
, este indicata in figura IC -1 dupa Lancaster-Castens (modificata de Ruge).
Se poate observa ca odata cu cresterea temperaturii aerului se mareste caldura
eliminata de corpul uman prin transpiratie. Pe masura ce umiditatea relativa
creste, evaporarea la suprafata pielii este franata si apare zaduful. Se va cauta
deci sa se evite ridicarea temperaturii aerului interior cand umiditatea relativa
este necesara din anumite considerente sa fie mare.
Fig. IC 1. Dependenta dintre
temperatura aerului si umiditatea
relativa corespunzatoare
b. Dependenta dintre temperatura aerului interior t
i
si temperatura medie
de radiatie,
mr
, este indicata dupa Nielsen si Petersen in fig. IC 2. Confortul
termic dupa cum se vede este indicat sub forma unei zone cu limite largi pentru
a satisface un numar cat mai mare de persoane. Temeraturea medie a aerului se
recomanda sa nu iasa in afara limitelor +15...+25
o
C.
Figura IC 2. Dependenta dintre
temperatura medie de radiatie si
temperatura aerului
c. Dependenta dintre temperatura aerului interior, t
i
si viteza de miscare a
aerului din incapere in zona de sedere, v
i
este aratata in fig. IC 3. Senzatia de
curent este resimtita in general in situatiile v
i
, t
i
, de deasupra curbei. Trebuie
avuta insa in vedere sensibilitatea diferita a oamenilor fata de miscarea aerului,
senzatia de curent aparand la unele persoane la viteze foarte miciale acestuia.
Datorita faptului ca diversele parti ale corpului au sensibilitate diferita, se
recomanda ca viteza aerului sa nu depaseasca 0.30 m/s, in afara cazurilor in care
se depune o activitate fizica.
In fig. IC-4, este reprezentata in diagrama i-x dependenta dintre
i
, t
i
, i
i
,
x
i
si in care pe baza masuratorilor experimentale sunt puse in evidenta doua
zone. Zona din dreapta verticalei x = 12 g/kg, ca domeniu in care apare
24
zapuseala si zona de deasupra entalpiei i = 24...25 kcal/kg, ca domeniu in care
activitatea nu mai este posibila.
Fig. IC 3. Dependenta
dintre temperatura si viteza Fig. IC 4. Dependenta dintre temperatura
de miscare a aerului umiditate relativa si entalpie
3. Criterii de apreciere a confortului termic
Numeroase cercetari efectuate in ultimii ani asupra acestei probleme, au
abordat in general doua directii si anume:
- Stabilirea unor indici tehnici care sa exprime cat mai cuprinzator
senzatia de confort.
- Studiul efectelor pe care le au conditiile de microclimat asupra
omului si a rezultatelor muncii sale.
In privinta primei probleme enuntate, cercetarile au avut in vedere
exprimarea starii de confort prin formule sau diagrame complexe care sa tina
cont de 2, 3 sau chiar toti cei 4 parametrii importanti. Cu observatia ca in loc de
umiditate relativa se poate folosi temperatura dupa termometrul uscat si dupa
termometrul umed, a aparut ideea ca factorii de mediu pot fi exprimati printr-o
temperatura echivalenta, sub forma:
t
echiv
= c
1
t
i
+ c
2
t
i
+ c
3
mr
c
4
w
n
(IC-6)
unde:
t
i
, t
i
i
70 67 60 56 (%)
Se mentioneaza ca in cazul unor incaperi de productie climatizate
(industria usoara, alimentara, constructoare de masini prelucrari de mare
precizie, unele laboratoare) umiditatea relativa a aerului interior este prescrisa la
anumite valori, justificate din punct de vedere tehnologic.
Dintre toti factorii care conditioneaza confortul interior, temperatura
prezinta importanta cea mai mare, motiv pentru care si prescriptiile cele mai
amanuntite sunt date pentru acest parametru.
Cercetarile fiziologice si tehnologice tind insa din ce in ce mai mult sa
indice valori pentru perechi de factori de confort, cum ar fi spre exemplu in
cazul urmatoarelor procese tehnologice:
t[C] [%]
- prelucrarea pieselor de precizie 24 45 50
- fabricarea si ajustarea instrumentelor de
precizie 20 24 45 50
- etalonarea si controlul aparaturii si
instrumentelor de precizie 20 45 50
27
- asamblarea aparatelor de masura si control 20 45 50
Unele cercetari ridica problema limitarii diferentei de temperatura intre
cap si picioare la maxim 2.5 grd, ceea ce poate avea implicatii serioase asupra
modului de distribuire a aerului.
c. Viteza de miscare a aerului
Dupa cum s-a aratat, viteza aerului in zona de lucru (de sedere) este
cuprinsa intre 0.15 0.30 m/s, fiind dependenta de temperatura interioara
adoptata.
5. Parametrii de calcul iarna
a. Temperatura de calcul a aerului interior, t
i
Este indicata corespunzator destinatia incaperii in tabelul IC-2, sau este
prescrisa la alte valori considerente tehnologice.
Tabelul IC-2
Temperatura aerului interior in incaperile cladirilor civile, in C
Nr. crt Denumirea incaperii
Temperatura
1 2 3
1. Institutii publice si administrative
- Birouri
- Sali de conferinte si festivitati
- Sali de lectura
- Depozite de carti
- Arhive
- Garderoba, holuri, vestibuluri
- Vestiare, dusuri
- W.C. uri
2. Institutii culturale
- Sali de adunare, conferinte, concerte
- Expozitii
- Muzee
- Sali de sah, biliard, tenis de masa
- Garderobe, holuri, vestibuluri
3. Scoli, facultati
- Sali de clasa
- Laboratoare
- Amfiteatre, sali de conferinte
- Camere de lectura, sali de desen
- Ateliere
20...22
18...20
18...20
15...20
18...20
15..18
22
15...18
18...20
16...20
16...20
20
15...18
18...20
18...20
18...20
20
18
28
- Sali de gimnastica
4. Crese, gradinite
- Camere de joc in crese, gradinite
- Dormitoare, sali de mese
- Bai si dusuri
- Cabinete medicale
- Camere pentru rufe curate
- Camere pentru rufe murdare
- Bucatarii
5. Holuri, camine
- Camere
- Holuri, vestibuluri, garderobe
- Bai si dusuri
- Birouri
- Sali de lectura, sah, biliard, tenis de masa
- Restaurante, cofetarii, frizerii
- Magazii, depozite
- Ateliere
- Spalatorii, calcatorii
6. Spitale, clinici, maternitati
- Rezerve, saloane pentru bolnavi
- Rezerve, saloane pentru chirurgie
- Camere, saloane pentru sugari
- Camere, saloane pentru lauze
- Cabinete medicale, sali de asteptare
- Sali de operatie si nastere
- Sali pentru masaje
- Electroterapie, Roentgen
- Hidroterapie
- Bai, dusuri, vestiare
7. Teatre, cinematografe
- Sali de cinematograf, teatru
- Garderobe, foaiere, vestibuluri
- Depozite de decoruri, costume
- Cabinete de proiectie
- Camera de acumulatori
15...18
22...20
20
24
24
16...18
16...18
8...10
20...22
18
22
20...22
20
18...20
10...15
18
15...20
22
22...24
24
22...24
22
25
22
22
24
24
20
18
18...12
18
10
29
8. Bai publice
- Bai, dusuri
- Bai de abur
- Bai de aer cald
- Bai de aer fierbinte
- Camere de dezbracare - imbracare, odihna
dupa baie
- Hale de inot
- Cabinete medicale, sali de masaje
- Depozit de rufe curate
- Depozit de rufe murdare
9. Magazine, restaurante, cantine
- Magazine diverse
- Magazine pentru alimente
- Sali de mese
- Depozite
- Garderobe
- Bucatarii
- Sali pentru prepararea carnii, zarzavaturi
- Sali pentru taiat carne, paine, spalat vase
10. Spalatorii mecanice de rufe
- Sali cu masini de spalat
- Sali cu masini de calcat
- Sali pentru dezinfectare
- Camere pentru reparat rufe
- Depozit de rufe murdare
- Depozit de rufe curate
- Uscatorii
11.Garaje
- Garaje pentru parcare
- Garaje pentru parcare si reparatii
22
40
50
60
22
22...24
22
16...18
8...10
18
10...15
18...20
5...10
18
20...22
15...18
15...18
20...22
20...22
15
18
15
16...18
22...24
5
15
b. Umiditate relativa
Se alege tot in functie de temperatura interioara sau in functie de procesul
tehnologic.
c. Viteza de miscare a aerului
Pastreaza aceleasi domenii ca si vara in functie de specificul instalatiei de
ventilare. Se mentioneaza insa ca in cazul instalatiilor de ventilare mecanica la
temperaturi ale aerului refulat sub 25C pot aparea senzatii de curent, fapt care a
30
impus ca solutie in multe cazuri micsorarea debitului ventilat in perioada de
iarna care atrage dupa sine nu numai micsorarea vitezei de miscare a aerului dar
si cresterea temperaturii de refulare.
d. Temperatura medie de radiatie
mr
In ceea ce priveste temperatura medie de radiatie a suprafetelor
inconjuratoare, problema legata strict de izolare termica a elementelor
delimitatoare si uneori de sistemul de incalzire adoptat, se poate afirma ca ea
este dictata in general de gradul de confort pe care ni-l propunem sa-l asiguram
cu instalatia de ventilare sau climatizare.
In afara valorii globale a temperaturii medii de radiatie este necesar sa se
sublinieze doua aspecte legate de aceasta problema, care pot provoca senzatii
fiziologice neplacute. Este vorba de senzatia de inconfort pe care o pot provoca
pardoselile reci, senzatii ce pot fi amplificata de natura materialului din care este
facuta pardoseala, de durata de expunere (sedere) si mai ales de viteza curentilor
de aer la nivelul pardoselii. Senzatii neplacute asa zisa radiatie rece poate
fi provocata de asemeni de ferestre mai ales cand locurile de sedere sau de
munca se gasesc in imediata apropiere a acestora. Aceste efecte neplacute pot fi
combatute partial prin mijloace constructive izolare mai buna a pardoselilor si
ecranarea ferestrelor la exterior sau interior dar si prin grija inginerului de
instalatii, care trebuie sa aleaga sisteme de distributie a aerului prin care sa se
evite formarea curentilor de aer la nivelul pardoselii sau prin amplasarea
corpurilor de incalzire sau a dispozitivelor de introducere a aerului, sa se
urmareasca ridicarea temperaturii superficiale pe suprafata interioara a
elementelor de delimitare spre exterior mai reci. Iata de ce, pentru obiective mai
pretentioase, temperatura medie de radiatie, devine parametru de calcul efectiv
al bilantului termic.
D. Aerul umed
1. Compozitia aerului atmosferic
Aerul atmosferic pur este format din aer umed, adica dintr-un amestec
de gaze (aer uscat) si vapori de apa. Compozitia aerului uscat este practic 79%
si 23% ca participatii volumetrice, respectiv 77% si 23% ca participatii
gravimetrice. Dupa continutul de vapori de apa din amestec, in functie de
temperatura sa aerul umed poate fi nesaturat, saturat sau suprasaturat.
In afara de aerul umed, aerul atmosferic poate sa contina impuritati sub
forma unor substante in stare gazoasa sau sub forma de praf. Concentratia in aer
a acestora substante care polueaza atmosfera este dependenta de conditiile
locale, de prezenta surselor si agentilor care produc si raspandesc in atmosfera
libera aceste impuritati.
Printre substantele chimice in stare gazoasa se pot intalni:
31
- oxidul de carbon, care este un rezultat al arderilor incomplete si
provine de la instalatiile de incalzire, diverse procese industriale,
odata cu gazele esapate de autovehicule, etc.
- Bioxidul de sulf, intalnit mai frecvent in regiunile industriale in
care se ard carbuni inferiori.
- Amoniacul, care provine din descompunerea substantelor
organice.
- Acizi (sulfuric, azotic, clorhidric, etc.) sau alte substante chimice,
a caror concentratie in aerul atmosferic depinde in special de
distanta fata de sursele de viciere.
Praful, poate fi de natura minerala, vegetala sau animala, concentratia
sa in aerul atmosferic fiind functie de marimea particulelor, de factorii climatici
(vant, ploaie) si de distanta fata de sursa de producere.
Dat fiind participatiile reduse ale substantelor chimice in stare gazoasa si
ale prafului in aerul atmosferic pentru multe probleme din tehnica ventilarii si
climatizarii se alege drept suport fizico-matematic al acestuia, constituientul sau
principal si anume aerul umed. Acesta usureaza calculele privitoare la parametrii
aerului umed si a diverselor procese de tratare ale acestuia.
Dar nu in toate problemele aferente ventilarii si climatizarii este posibila
aceasta simplificare. Dimpotriva, in problemele legate de puritatea aerului, de
diluarea noxelor, in problemele de poluare a zonelor industriale si a centrelor
urbane, in problemele urbane, in problemele legate de filtrarea aerului, etc.,
aerul atmosferic, ca mediu ambiant, este privit in toata complexitatea lui.
2. Parametrii de stare ai aerului umed
In limitele de temperatura si presiune care se intalnesc in tehnica ventilarii
si climatizarii, gazelor si vaporilor de apa din amestecul care formeaza aerul
umed li se pot aplica legile gazelor perfecte. Pentru gaze acesta este posibil din
cauza temperaturii lor foarte ridicate in raport cu cea de lichefiere pentru vaporii
de apa deoarece presiunea partiala a acestora este foarte mica in raport cu
presiunea totala a amestecului.
Aerul umed este caracterizat prin urmatorii parametrii: presiunea,
temperatura, umiditatea, densitatea, caldura specifica si entalpia.
a. Presiunea aerului
Conform legii lui Dalton presiunea totala (p) a amestecului rezulta din
insumarea presiunilor partiale ale componentilor acestuia: in cazul aerului umed
deci, presiunea totala rezulta din insumarea presiunii aerului uscat (p
a
) si a
vaporilor de apa (p
v
)
p = p
a
+ p
v
(IF 1)
In instalatiile de ventilare si climatizare presiunea aerului nu este
uniforma, unele portiuni fiind in suprapresiune iar altele in subpresiune fata de
32
presiunea atmosferica. Totusi pentru calculele practice in majoritatea cazurilor,
se considera in intreaga instalatie aceeasi presiune egala cu presiunea
barometrica B, eroarea fiind in general sub 1%.
Presiunea atmosferica descreste cu altitudinea asa cum se observa si din
datele cuprinse in tabelul IF 1.
Tabelul IF 1
Variatia presiunii barometrice (B) cu altitudinea (h)
h
(m)
0 200 400 600 800 1000 1500 2000 2500 3000
B
(mm
Hg)
760 74214 72463 70745 69060 67408 63417 59620 56010 52577
b. Temperatura aerului
Deosebim urmatoarele temperaturi ale aerului:
- temperatura dupa termometrul uscat, t, este temperatura masurata
cu un termometru de o anumita clasa de precizie, protejat
impotriva radiatiilor.
- Temperatura dupa termometrul umed, t, este temperatura
indicata de un termometru obisnuit, de o anumita clasa de
precizie, al carui bulb este infasurat intr-un tifon imbibat cu apa.
Mai este definita ca fiind temperatura de saturatie adiabatica a
aerului umed.
- Temperatura punctului de roua, t
.
c. Umiditatea aerului
Marimile care exprima umiditatea aerului sunt: continutul de umiditate,
umiditatea specifica, umiditatea absoluta si umiditatea relativa.
Continutul de umiditate (x) este masa vaporilor de apa continuti intr-un
kilogram de aer uscat:
=
uscat aer kg
vapori kg
G
G
x
a
v
(IF 2)
sau
=
kg
g
G
G
1000 d
a
v
33
Se observa ca masa vaporilor de apa este raportata la kilogramul de aer
uscat si nu de aer umed. Aceasta usureaza calculele deoarece majoritatea
transformarilor de stare ale aerului sunt insotite de variatii ale umiditatii, astfel
incat masa amestecului se schimba, in timp ce masa aerului uscat ramane
constanta.
Aplicand ecuatia de stare rezulta:
a
v
v
a
a
a
v
v
a
v
p
p
R
R
V p
T R
T R
V p
G
G
x = = = =
in care luand pentru constanta caracteristica a aerului uscat (in S.I. respectiv in
M K
f
S)
RR
a
= 287 [J/kg K] sau R
a
= 29,27 [kg m/kg grd]
si pentru vaporii de apa
RR
v
= 462 [J/kg K] sau R
v
= 47,06 [kgf m/kg grd]
rezulta
x = 0,622
a
v
p
p
(IF 3)
Tinand seama de presiunea barometrica B = p
a
+p
v
relatia (IF 3) devine:
x = 0,622
v
v
p B
p
(IF 4)
Umiditatea specifica a aerului umed. Continutul de umiditate x nu este o
marime specifica a amestecului intrucat raportarea se face la kilogramul de aer
uscat, nu la kilogramul de amestec. Umiditatea specifica () a aerului umed
exprima continutul de vapori de apa dintr-un kilogram de amestec:
x 1
x
G G
G
v a
v
+
=
+
= (IF 5)
Umiditatea absoluta (a) reprezinta greutatea vaporilor de apa continuti
intr-un metru cub de aer umed, deci se masoara prin greutatea specifica () a
vaporilor de apa din amestec:
T R
p
a
v
v
v
= = (IF 6)
Umiditatea relativa () este raportul dintre cantitatea de vapori de apa
continuti intr-un metru cub de aer umed si cantitatea de vapori de apa
corespunzatoare saturatiei, la aceeasi temperatura si presiune barometrica.
Aceasta inseamna ca umiditatea relativa se exprima prin raportul dintre
umiditatea absoluta si cea corespunzatoare saturatiei:
S
v
= (IF 7)
Tinand seama de ecuatia de stare
34
S
v
S
v
v
v
p
p
p
T R
T R
p
= = (IF 8)
exprimand procentual
(%)
p
p
100
S
v
= (IF 9)
Cu aceasta, expresia (IF 4) a continutului de umiditate devine:
S
S
p B
p
0.622 x
= (IF 10)
d. Greutatea specifica a aerului umed ()
Tinand seama ca
v a
v S
V
G G
+ =
+
= (IF 11)
se ajunge la expresia greutatii specifice a aerului umed sub forma
= + =
v
v
a
v
v
v
a
v
R
p
R
p B
T
1
T R
p
T R
p
de unde:
=
v a
v
a
R
1
R
1
T
p
T R
B
(IF 12)
Folosind valorile si relatiile de mai sus:
=
a
0,0129
v
v
R
p
(IF 13)
de unde rezulta ca greutatea specifica a aerului umed este mai mica decat cea a
aerului uscat, pentru aceeasi presiune barometrica si temperatura.
Pentru temperatura de 0C si presiunea barometrica B = 760 mm Hg,
greutatea specifica a aerului uscat este
a
= 1,293 kgf/m
3
sau
a
= 1.293 9,81 = 12,68 N/m
3
e. Caldura specifica a aerului umed, (c
p
)
Caldura specifica variaza cu temperatura si presiunea. In tehnica ventilarii
si climatizarii aerului procesele se considera izobare datorita faptului ca
variatiile de presiune fata de presiunea atmosferica sunt neinsemnate. De obicei
se lucreaza cu valori medii ale caldurii specifice, corespunzatoare domeniului de
variatie al temperaturii la presiune constanta:
=
K kg
kJ
sau
grd kg
kcal
dt c
t t
1
c
2
1
t
t
p
1 2
pm
(IF 14)
Pentru domeniul temperaturilor obisnuite intre -20 si +80C se pot lua
urmatoarele valori medii:
35
- pentru aer uscat:
c
pa
= 0,24 kcal/kgf grd 1 kJ/kg K
- pentru vapori de apa
c
pv
= 0,44 [kcal/kg grd] 1,84 kJ/kg K
Caldura specifica a aerului umed va fi:
x 1
c x c 1
c
pv p
p
+
+
= (IF 15)
si deoarece x<<1 se lucreaza cu caldura specifica raportata la kg aer uscat, adica:
c
p
= c
pa
+ xc
pv
= o.24 + 0.44 x (IF 16)
f. Entalpia aerului umed (i, I)
Pentru domeniile de temperatura intalnite in tehnica ventilarii si
climatizarii, entalpia specifica a aerului uscat este:
i
a
= t = 0.24 t [kcal/kg] (IF 17)
a
p
c
iar cea a vaporilor de apa:
i
v
= t + r
v
p
c
0
= 0.44 t + 597.30 [kcal/kg] (IF 18)
in care r
0
este caldura latenta de vaporizare a apei (la 0C).
Entalpia specifica a aerului umed va fi:
( )
x 1
x r t c t c
x 1
i i
i
0 p p
v a v a
+
+ +
=
+
+
= (IF 19)
Ca si in cazul continutului de umiditate x, entalpia aerului umed se
obisnuieste sa se raporteze la kilogramul de aer uscat astfel incat se foloseste
relatia:
I = c
pa
t + (c
pv
t + r
0
) x (IF 20)
sau cu valorile aratate anterior:
I = 0,24t + (0,44t + 597,30) x [kcal/kg] (IF 21)
Exprimata in sistemul international de unitati (SI), entalpia aerului umed
este:
I = 4,1868 [0,24t + (0,44t + 597,30) x]=
= t + (1,84t + 2501) x [kcal/kg] (IF 22)
Se mentioneaza ca in lucrare se foloseste tot simbolul i si pentru
entalpia nespecifica I.
De altfel, deoarece x<<1 kg/kg (in mod curent x<0,015 kg/kg) se poate
considera cu aproximatie acceptabila pentru calculele practice ca valoric Ii.
3. Diagrame pentru aerul umed
a. Generalitati
In proiectarea instalatiilor de ventilare si climatizare, rezolvarea
problemelor de schimbare a starii aerului in incaperi in procesele de tratare a
acestuia (incalzire, racire, umidificare, uscare, etc) se face folosind diagramele
36
pentru aer umed. Acestea contribuie la scurtarea timpului de proiectare fara ca
erorile care sunt unei metode grafice sa depaseasca pe cele admisibile in thenica.
Dintre diagramele pentru aer umed care au o circulatie mai larga pot fi
amintite: diagrama i-x (Mollier) sau i-d (Ramzin), diagrama i-t (Muller sau
Holm) si diagrama x-t (Carrier). In presiuni barometrice (760 mmHg etc).
Alegerea axelor de coordonare, rectangulare sau oblice, se face astfel incat sa
apara cat mai clar anumite zone ale diagramei corespunzatoare domeniului lor
de folosinta; pentru ventilare si climatizare este interesant intervalul de
temperaturi intre -20C si +70C.
b.Diagrama i-x (si i-d)
Aceasta diagrama este cel mai des folosita in tara noastra. Este construita
in coordonate oblice cu un inghi intre acestea de obicei de 135. Pe axa
absciselor sunt trecute valorile continutului de umiditate (x in diagrama Mollier
si d in diagrama Ramzin), iar pe axa ordonatelor, entalpiile (i sau I). Pentru
reducerea dimensiunilor diagramei axa reala a absciselor nu se figureaza, scara
pentru continutul de umiditate x fiind trecuta pe o dreapta auxiliara ON (fig. IF
1) perpendiculara pe axa ordonatelor.
Fara sa se intre in amanunte legate de constructia diagramei, se
reaminteste ca pentru trasarea izotermelor se foloseste relatia (IF 20) sau (IF
22), dupa sistemul de unitati de masura folosit, cu observatia ca la constructia
diagramei Mollier a adoptat alte valori pentru c
pv
si r
0
, folosind efectiv relatia:
I = 0,24t + (0,46t + 595) x (IF 23)
in timp ce Ramzin a folosit relatia:
I = 0,24t + (0,46t + 595) 10
-3
d (IF 24)
Modul de trasare a izotermei i
A
ce trece printr-un punct A de stare a
aerului poate fi urmarit in figura IF 1. Aceasta izoterma intalneste ordonata in
punctul E avand x
E
= 0 si deci, i
E
= 0,24 t
A
conform relatiilor (IF 23, 24).
Analiza coeficientului unghiular al izotermelor:
595 46 , 0 + =
t
x
x
arata ca acesta variaza cu temperatura aerului si deci izotermele nu sunt paralele
intre ele, formand un fascicol divergent.
Curba de saturatie = 1 se traseaza pe baza relatiei:
S
S
S
p B
p
0,622 x
= (IF 25)
iar celelalte curbe de umiditate relativa avand <1, pe baza relatiei (IF 10) din
care rezulta:
x) (0,622 p
x B
S
+
= (IF 26)
37
Figura IF 1. Constructia
diagramei i-x
Curba de saturatie = 1 imparte diagrama in doua zone si anume zona de
aer umed nesaturat cu <1 si zona de suprasaturatie (sub curba = 1) denumita
si zona de ceata din cauza fenomenului de condensare a vaporilor de apa sub
forma de picaturi, care apare in acest domeniu.
In zona de ceata a diagramei i-x izotermele isi schimba directia fata de cea
din zona de nesaturatie, ele frangandu-se la = 1 si urmand o directie foarte
apropiata de i = const., asa cum se va arata mai departe.
Diagramele i-x (fig. IF 2 si 3) cuprind si nomograme pentru
determinarea presiunilor partialeale vaporilor de apa
cpnstruite pe baza relatiei:
x 0,622
x B
p
v
+
= (IF 27)
dedusa din (IF 10)
Folosind diagrama i-x se poate defini complet
prin toti parametrii sai (i, x, t, ) o anumita stare a
aerului umed daca se cunosc doi din acesti
parametrii si bineinteles presiunea barometrica B.
Astfel spre exemplu starea
aerului dintr-o incapere cu t
A
si
A
date este complet
definita daca dupa ce se figureaza in diagrama
38
punctul de stare A, se citesc direct ceilalti parametrii i
A
, x
A
(fig. IF 4). Pe
aceeasi diagrama se pot citi si presiunea partiala a vaporilor de apa p
vA
,
temperatura punctului de roua , iar cu aproximatie temperatura aerului dupa
termometrul umed .
A
t
'
A
t
Fig. IF 4. Reprezentarea
unei stari A in diagrama i-x
Scara unghiulara a diagramei i-x, exprima directia proceselor de
schimbare a starii aerului ca urmare a preluarii (sau cedarii) caldurii si
umiditatii. Astfel trecerea aerului de la starea initiala A (fig. IF 5), la starea
finala B, este insotita de cresterea entalpiei de la i
1
la i
2
si de creserea
continutului de umiditate de la x
1
la x
2
, obtinandu-se, pentru un kilogram de aer
uscat variatiile:
i = i
2
i
1
x = x
2
x
1
Caracterul procesului de schimbare a starii aerului in acest caz poate fi
exprimat prin raportul de termoumiditate
=
kg
kcal
x
i
sau daca debitul de aer este L, kg/h, tinand seama ca:
Q
t
= L (i
2
- i
1
) = L i
G
v
= L (x
2
x
1
) = L x
rezulta
v
t
G
Q
x
i
= = (IF 28)
In diagrama i-x, raportul de umiditate este exprimat prin coeficientul
unghiular al dreptei AB care reprezinta schimbarea starii aerului. Aceasta reiese
din figura IF5 din care:
x
i
AD
DC BD
tg tg
2 1
= =
+
= +
Pe scara marginala a diagramei i-x sunt trasate, pentru o gama larga de
valori , directiile proceselor de schimbare a starii aerului corespunzatoare
acestora. Aceste directii (raze) ale proceselor sunt capetele extreme ale unor
drepte ce converg in punctul 0 (cu i=0, x=o, t=o) al diagramei.
39
Fig. IF 5. Reprezentarea.
in diagrama i-x a schimba-
rii de stare a aerului dupa
directia .
Daca se cunoaste valoarea = Q
t
/G
v
= i/x, procesul respectiv poate
fi usor de trasat pe diagrama printr-o dreapta paralele cu directia din scara
marginala, dreapta ce trece prin unul din punctele de stare ale aerului (starea
initiala sau finala).
Zonele diagramei i-x (fig. IF 6) sunt delimitate de dreptele x = const
con .
iecar tru zone astfel stabilite se
caract
0 si
sele din zona II au <0 deoarece i>0 si
ig. IF 6. Zonele diagramei i-x
procesele din zona III au >0 deoarece i<0 si x<0
Valorile pentru unele procese particulare
si i = st
F e din cele pa
erizeaza prin valori pozitive sau negative ale
raportului corespunzator proceselor ce se pot trasa
din punctul A in campul fiecarei zone. Astfel:
- procesele din zona I au >0 deoarece i>
x>0;
- proce
x<0
F
-
- procesele din zona IV au <0 deoarece i<0 si x>0.
se stabilesc dupa cum urmeaza
pentru procese dupa x = const
si sunt reprezentate in diagrama i-x din fig. IF 7:
-
= = =
i i
0 x
u mentiunea ca pentru cele avand i<0 (racire)
tru procese dupa i = const:
c
rezulta = - , iar pentru i>0 incalzire, rezulta =
+.
- pen
40
0
0 i
= = =
x x
pentru procese izoterme din zona de nesaturatie - (<1), tinand seama de
,44t + 597,3)x
2
] =
se obtine:
valoarea variatiei entalpiei:
i = i
2
= i
1
= [0,24t + (o
= [0,24t + (0,44t + 597,3)x
1
]=
= (0,44t + 597,3) x
597,3 0,44t
x
597,3)9 (0,44t
x
i
= + =
+
=
iar in cazul particular t = 0, = 597,3
- pentru izotermele din zona de ceata, starea aerului suprasaturat (punctul A din
diagrama din fig IF 8) fiind instabila, se separa x kg/kg de aer uscat sub
forma de picaturi de apa, astfel incat aerul saturat poate fi reprezentat prin
punctul A de pe curba = 1, cele doua stari A si A avand aceeasi temperatura
t
1
. In aceasta situatie variatia entalpiei va fi
data de entalpia apei separate, adica:
i = c
a
t
1
x
unde caldura specifica a apei c
a
= 1.
Atunci
1
1
t
x
x t
x
i
= = =
este directia izotermei de ceata. Deoarece se
lucreaza cu temperaturi relativ mici, atunci
izoterma de ceata este foarte apropiata de
dreapta de entalpie constanta cu = 0, astfe
paralela cu i = const.
l incat practic poate fi considerata
c. Diagrama i-t
Aceasta diagrama este trasata in coordonate rectangulare, avand in
ordonata entalpiile i iar in abscisa temperaturile t ale aerului umed. Este
construita pentru o anumita presiune barometrica folosind aceleasi relatii de
baza ca si pentru diagrama i-x.
In fig, IF 9 este reprezentata diagrama i-t. Dreptele de entalpie constanta
sunt paralele cu axa absciselor, iar izotermele sunt paralele cu axa ordonatelor.
Dreptele de continut de umiditate constant sunt inclinate fata de axa absciselor si
pot fi considerata ca paralele pentru domeniul de folosire al diagramei. Dreapta
= 0 se suprapune peste dreapta x = 0.
41
Diagrama mai cuprinde curbele = 1 si <1, dreptele = constant (sau
= constant) precum si dreptele t=constant putin inclinate fata de dreptele i =
constant.
Ca si in cazul diagramei i-x, in diagrama i-t, izotermele, care sunt
verticale in zona de nesaturatie, se frang in dreptul curbei de saturatie = 1 si
devin aproape orizontale (dupa t = const.) in zona de suprasaturatie.
Fig. IF 10. Diagrama i-t fig. IF 10. Diagrama x-t
d. Diagrama x-t
Aceasta diagrama (fig. IF 10) a fost conceputa initial de Carrier (1911),
ulterior a fost modificata si imbunatatita astfel incat in prezent exista o serie de
variante ale acesteia.
Diagrama lui Carrier, sau variantele sale mai recente, se traseaza in
coordonate rectangulare avand in abscisa temperaturile t iar in ordonata
continutul de umiditate x al aerului umed.
In acest mod, pe baza relatiilor folosite si la intocmirea diagramelor i-x si
i-t, se pot trasa dreptele x = const. si t = const., paralel cu axa absciselor
respectiv cu axa ordonatelor.
Dreptele de temperatura dupa termometrul umed t = const. sunt acceptate
ca paralele cu dreptele de entalpie i= constant, care sunt mult mai inclinate fata
de axele de coordonate. In campul diagramei, in zona de nesaturatie sunt trasate
de asemenea curbele de umiditate relativa constanta, curba = 0 suprapunandu-
se cu axa absciselor.
E. Procese simple de tratare a aerului de ventilare
1. Tratarea aerului cu apa
a. Pulverizarea apei
Pulverizatoarele centrifugale folosite la pulverizarea apei in camerele de
tratare a aerului sunt prevazute cu un canal tangential de intrare a apei in camera
de rotire (numita si camera de turbionare) si cu un orificiu de iesire a apei. Dupa
miscarea de rotatie din camera de rotire, la ajutajul de iesire, din cauza lipsei
fortelor centripete, lichidul se disperseaza in mediul exterior mai intai sub forma
unei pelicule tronconice. Grosimea acestei pelicule se micsoreaza pe masura
departarii de ajutaj pentru ca apoi, fortele de tensiune superficiala fiind invinse,
pelicula sa se destrame, formandu-se picaturi.
42
Teoria pulverizatorului centrifugal, pentru lichidul ideal, a fost elaborata
de G. N. Abramovici si apoi dezvoltata pentru lichide reale (apa, combustibili
lichizi, etc.) de alti cercetatori.
Neglijand fortele de frecare cu notatiile
din fig. IG 5, intrucat momentul cantitatii
de miscare, fata de axa ajutajului, se
pastreaza constant, se poate scrie
egalitatea:
w
ti
r
i
= w
t
r = const. (IG 1)
Pe de alta parte, neglijand diferenta
de inaltime geodezica, pentru lichidul real,
ecuatia lui Bernoulli se scrie sub forma:
t
2 2
1 i
p w
2
p w
2
p = + = + (IG 2)
Fig. IG 5. Schema principala a
pulverizatorului centrifugal
sau: ( ) ( )
t
2
a
2
r
2
t
2
ai
2
r
2
t i
p w w w
2
p w w w
2
p
i i
= + + + = + + + (IG 3)
in care w
t
, w
r
si w
a
sunt componentele: tangentiala, radiala respectiv axiala ale
vitezei w a apei corespunzatoare razei curente r; indicele i afecteaza marimile
corespunzatoare, pentru r = r
i
, adica cele de la intrarea apei in camera de rotire.
Din relatia (IG 1) se observa ca in dreptul orificiului de iesire, pentru
r0 rezulta w
t
+, astfel ca tinand seama si de relatia (IG 3) ar insemna ca
p - . Aceasta nu este insa posibil deoarece prin ajutajul de iesire se face
legatura cu exteriorul, astfel ca presiunea minima nu poate fi sub cea
atmosferica. Ca urmare, lichidul iese din ajutaj printr-o sectiune inelara.
F
a
= ( - ) =
2
0
r
2
a
r
2
0
r
in care este coeficientul sectiunii active a ajutajului:
2
0
2
a
r
r
1 = (IG 4)
Caracteristicile principale ale pulverizatoarelor centrifugale sunt: debitul
de apa g, unghiul initial al jetului , distributia lichidului injet si finetea
pulverizarii. De asemenea importanta pentru stabilirea distantelor de amplasare a
pulverizatoarelor este si lungimea activa a jetului (distanta pana la care
picaturile isi pastreaza sensibil directia (initiala).
Pentru lichidul ideal au fost stabilite pe baze teoretice, tinand seama de
relatia care exprima caracteristica geometrica a pulverizatorului:
( )
3
2
i
o i
i
2 1
R
r r
A
= = (IG 5)
43
urmatoarele relatii de calcul:
- debitul specific al unui pulverizator
t
2
0 1
p
2
r g = (IG 6)
in care expresia coeficientului de debit este
+
=
1
A 1
1
2
ex
2
1
(IG 7)
- unghiul initial al jetului:
( )
( )
+
= =
1 1
8 1
w
w
2
tg
a
t 1
echivalenta:
(IG 9)
Relatiile (IG 5) si (IG 7) permit
exprimarea dependentelor , , ,= f(A
i
) ca in fig.
IG 6.
In cazul fluidelor reale in camera de rotire
apar forte de frecare care se opun miscarii si ca
urmare momentul cantitatii de miscare descreste
de la intrare catre orificiul de iesire, raza
turbionului de aer se reduce, coeficientul de debit
creste, iar unghiul jetului scade.
Tinand seama de aceste aspecte, pentru
fluidul real se ajunge la concluzia ca in conditiile
calculelor practice deci cu eroare acceptabila,
relatia (IG 7) a coeficientului de debit si relatia
(IG 8) a unghiului jetului raman valabile, insa caracteristica geometrica A
i
este
inlocuita cu o caracteristica
i
2
i
2
i
i
e
A
R
r
2
1
A
A (IG 10)
in care este coeficientul de rezistenta. In acelasi timp, relatiile dintre
r
,
r
,
r
si A
e
se pastreaza la fel ca la fluidul ideal (vezi, fig.IG 6) daca in loc de A
i
se
ia A
e
.
Repartitia spatiala a lichidului in jet variaza cu distante de orificiul de
iesire al pulverizatorului si este dependenta de diametrul acestui orificiu d
0
si de
presiunea apei p
a
. In fig. IG 7, este aratata, pentru pulverizatoarele metalice
repartitia apei in jet, exprimata prin densitatea fluxului de lichid g
m
[g/cm
2
h] in
ordonata, in abscisa trecandu-se distanta r
i
de la axul jetului. Din studiul
densitatii fluxului de lichid pulverizat rezulta urmatoarele aspecte principale:
44
- pentru diametre d
0
relativ mari (d
0
>2mm) curbele de densitati au doua
maxime, evidentiind existenta turbionului de la tronconic din spatiul central al
jetului, iar pe masura ce grosimea scade, curbele se aplatizeaza:
Fig. IG 7 (a si b) a variatia g
m
= f(l) pentru d
0
= 4 mm si p
a
= 3 at
45
b idem, pentru d
0
= 1,5 mm si p
a
= 2at
2 fig.
- pentru diametre relativ mici (d 2mm), la presiuni reduse, curbele au un
singur maximum (axial), nu se evidentiaza conul central de aer, pulverizatorul
lucrand ca injectoarele fara camera de rotire; pe masura ce presiunea creste,
incep sa apara cele doua maxime, iar curbele se aplatizeaza
- in toate situatiile curbele de densitate se aplatizeaza pe masura ce
sectiunile transversale cercetate sunt mai departate de pulverizator.
Din cercetarile facute, distributia lichidului in jetul pulverizatoarelor
centrifugale in conditii normale de functionare (curbe cu densitati avand doua
maxime) nu urmeaza legea normala de repartitie (Gauss) ci asculta de legea de
repartitie exprimata prin:
x
r a
e 1 y
= (IG 11)
in care: y este densitatea medie relativa insumata a fluxului de lihid
i
x
0 0
i i
g / g y
46
m
i
r
r
r = - coordonata adimensionala exprimata prin raportul dintre raza
curenta si raza medie pentru care 50% din debit trece in interior si 50% in
exterior;
a = 0,693 exponent constant;
x = constanta de distributie.
Finetea de pulverizare se studiaza ca si distribuita lichidului in jet prin
metode statistice, avandu-se la baza studierea la microscop a unui numar limitat
de picaturi captate pe un strat uleios aplicat pe un suport de sticla.
Prin numaratoarea picaturilor si impartirea lor pe clase de dimensiuni se
studiaza legea de reapartitie a picaturilor dupa dimensiuni, care este similara
celei aratate anterior referitoare la distributia lichidului in jet.
Intrucat jetul este format din picaturi avand dimensiuni diferite, se
obisnuieste sa se ia in consideratie diametrul mediu si picaturilor dupa numar,
suprafata, volum, greutate, etc. Dintre acestea potrivit pentru studiul functiei de
pulverizare la camerele de tratare a aerului este diametrul mediu Sauter:
=
2
i i
3
i i
m.S
d n
d n
d (IG 12)
in care d
i
este diametrul mediu al unei clase de picaturi, iar n
i
numarul de
picaturi din aceasta clasa.
Diametrul mediu Sauter se poate deci defini ca diametrul unei picaturi
ipotetice al carui raport dintre volum si suprafata este egal cu raportul dintre
volumul si suprafata (insumate) tuturor piaturilor din jetul real.
O rezolvare completa pe cale analitica, a problemelor proceselor de
pulverizare a lichidelor (apei) prezinta dificultati importante din cauza
complexitatii fenomenelor si mai ales, in cazul finetii de pulverizare, datorita
interactiunii intre picaturi si a influentei caracteristicilor mediului in care se face
pulverizarea. Din aceste cauze cercetarea pulverizarii se face de obicei pe cale
experimentala, pentru generalizarea datelor obtinute apelandu-se la teoria
similitudinii. Astfel spre exemplu, pentru coeficientul de debit in cazul fluidului
real, admitand dependentele functionale:
( , , , w , R , r , r f
i
i i 0 i
r
= ) (IG 13)
se ajunge la ecuatia criteriala de forma:
s
2
i
p
i i
n
i
0
m
i
i
i
r
R w
R
r
R
r
k
= (IG 14)
in care se evidentiaza criteriile:
i
e
i i
R
R w
= (criteriul Reynolds raportat la raza R
i
a canalului de
intare)
47
=
2
i
R
criteriul vascozitatii (raportul dintre fortele tensiunii
superficiale si fortele vascoase)
iar in simplexurile r
i
/R
i
si r
0
/R
i
sunt cuprinse principalele dimensiuni ale
pulverizatorului, care intra de altfel in expresia caracteristicei geometrice A
i
a
acestuia.
Pentru unghiul jetului
r
, in cazul fluidului real, admitand aceleasi
dependente functionale se obtine o ecuatie criteriala care cuprinde aceleasi
criterii si simplexuri.
Diametrul mediu (sau maxim) al picaturilor formate se poate obtine de
asemenea apelandu-se la legile simplitudinii. In acest caz, in afara marimilor
fizice ale lichidului, introducandu-se si marimile fizice ale aerului care
influenteaza modul de destramare a peliculei de picaturi, se ajunge la o ecuatie
criteriala in care intervine si criteriul Weber:
d w
W
0
2
e
=
care exprima raportul dintre fortele de inertie ale lichidului si fortele de tensiune
superficiala.
Criteriile ce intervin in procesele de pulverizare aratate anterior, sunt
valabile pentru orice lichide avand diferite vascozitati si tensiuni superficiale.
In cazurile intalnite in instalatiile de climatizare unde se pulverizeaza apa
(fara variatii mari e temperatura) in aer la presiunea atmosferica criteriul
vascozitatii este constant deoarece si nu variaza. In acest caz, ecuatia
criteriala (IG 14) va lua forma:
p'
e
n'
i
0
m'
i
i
i
r
i
R
R
r
R
r
k'
= (IG 15)
Notatiile folosite in ecuatiile criteriale au urmatoarele semnificatii:
w
i
viteza apei in canalul de intrare, in m/s;
w
ech
=
2
0
r
g
- viteza echivalenta a apei in ajutajul de iesire in ipoteza ca
debitul de apa s-ar scurge prin intreaga sectiune a acestuia, in m/s.
densitatea apei, in kg/m
3
;
vascozitatea dinamica a apei, in Ns/m
2
;
coeficient de tensiune superficiala, in N/m.
b. Schimbul de caldura si de substanta intrea aer si apa
Dupa cum se stie transferul de substanta este un fenomen analog cu
transferul de caldura, aceasta analogie avand anumite limite.
48
Dupa cum pentru transferul de caldura prin conductie se aplice ecuatia lui
Fourrier: t grad
n
t
F
Q
q =
= [kcal/m
2
h] (IG 16)
(IG 16)
in mod analog pentru schimbul de substanta se aplica legea lui Fick:
h] , [kg/m c grad D
n
c
D
p
c
g
2
c c
=
= (IG 17)
care exprima procesul de difuzie moleculara.
Intrucat exista identitate intre concentratia (c) si greutatea specifica (),
legea lui Fick se poate scrie si sub forma:
p grad D
n
p
D g
p p
=
= (IG 18)
cu:
T R
D
D
c
p
= (IG 19)
intrucat:
n
p
T R
1
n
n
c
Coeficientul de difuzie moleculara pentru aerl (D
pa
) si respectiv pentru
valori de apa (D
pv
) pot fi exprimati deci prin relatiile:
T R
D
D
a
c
a p,
= ;
T R
D
D
v
c
v p,
= (IG 20)
pentru procesele de difuzie in amestecurile de vapori de apa si aer, coeficientul
de difuzie D
p
poate fi calculat cu formula:
0,8
p
273
T
p
0,0627
D
= (IG 21)
in care p este presiunea totala a aerului umed si T temperatura absoluta a
acestuia.
Legea lui Fick se poate aplica in cazul difuziei vaporilor de apa in aer sau
a aerului in abur, insa pentru cazul schimbului aer-apa difuzia se produce
multilateral in sensul ca vaporii de apa difuzeaza in aer in timp ce aerul nu
difuzeaza in apa, suprafata acesteia constituind un perete impermeabil pentru
aer.
Dupa cum se stie aceasta duce la necesitatea aplicarii corectiei lui
Stephan, astfel incat expresia fluxului de vapori difuzati este data de relatia:
dn
dp
p p
p
T R
D
g
v v
c
= (IG 22)
Separand variabilele:
49
dn
p
T R
D
g
p p
dp
v
c v
=
si integrand intre limitele n=0 si n=s, pentru care respectiv p = p
s
si p = p
v
se
obtine:
s
p
T R
D
g
p p
p p
ln
v
c s
v
=
de unde:
s
v
v
c
p p
p p
ln
T R
p
s
D
g
= (IG 29)
Comparand relatiile (IG 28) se observa analogia dintre conductia
caldurii si difuzia moleculara in cazul contactului dintre aer si o suprafata de apa
(perete impermeabil pentru aer) nu este perfecta. Analogia celor 2 fenomene se
obtine cad p/(p-p
v
) = 1 adica atunci cand p
v
0. In cazul regimurilor de lucru
din camerele de tratare a aerului cu apa, presiune partiala a vaporilor p
v
fiind
foarte mica in raport cu presiunea totala p amestecului, se poate neglija corectia
lui Stephan si deci se accepta folosirea relatiei (IG 23) similara cu relatia (IG
22).
Legea lui Fick (relatia IG 23) este valabila pentru procese izotermice. In
ceea ce priveste termodifuzia care apare in cazul existentei unor diferente de
temperatura intre moleculele apropiate, aceasta poate fi neglijata in cazul
proceselor din instalatiile de climatizare.
In aceste aparate, circulatia aerului fiind fortata, schimbul convectiv este
determinat pentru transferul de caldura si vapori de apa.
Pentru schimbul convectiv de caldura se foloseste relatia lui Newton:
=
h , m
kcal
) t (t
dF
dQ
q
2
s
(IG 30)
iar pentru schimbul de masa relatia analoaga (Dalton):
= =
h , m
kg
) p (p
dF
dG
g
2
v a p
(IG 31)
Pentru simplificare se considera coeficientul de schimb superficial de
caldura precum si coeficientul de schimb de substanta
p
ca sunt constante pe
suprafata de schimb.
In afara relatiei (IG 31), pentru fluxul unitar de vapori de apa se mai
folosesc si expresiile:
c) (c g
s c
=
h , m
kg
2
(IG 32)
sau notand obisnuit
x
=
50
g = (x
s
x)
h , m
kg
2
(IG 33)
Relatiile dintre coeficientii e schimb de substanta se decuc usor din
egalitatea fluxurilor unitare expreimatesub cele trei forme. Astfel din egalitatea:
q =
p
(p
s
p
v
) =
c
(c
s
c)
tinand seama ca: c
s
=
s
=
T R
p
v
s
si c =
v
=
T R
R
v
v
se obtine:
T R
v
c
p
= (IG 34)
De asemenea din egalitatea:
q =
p
(p
s
p
v
) = (x
s
x)
intrucat
v
v
v
a
s
s
v
a
s
p B
p
R
R
x si
p B
p
R
R
x
=
se obtine
) p )(B p (B
B
R
R
v s v
a
p
= (IG 35)
In sfarsit din:
Q = (x x
s
) =
c
(c
s
c)
Se obtine
( )( )
T R B
p B p B
a
v s
c
= (IG 36, a)
sau deoarece
1
B
p B
si
T R
p B
v
a
s
avem
c
(IG 36, b)
Tinand seama de complexitatea fenomenelor, pentru schimbul de
substanta se foloseste teoria similitudinii, stabilindu-se dependente criteriale
care sunt similare celor pentru transferul de caldura. Se tine seama ca marimile
ce intervin in schimbul de substanta (p
v
, D
p
, D
c
,
p
) le corespund marimi
analoge pentru schimbul de caldura (respectiv t, , a, ).
Astfel pentru convectie termica fortata, in care se neglijeaza forta
ascensionala, situatie intalnita in agregate de climatizare, functia de criterii este:
F(Nu, Re, Pr) = 0
in timp ce pentru transferul de substanta in curent fortat se gaseste o functie
similara
f(Nu
D
, Re, Pr
D
) = 0
51
in care:
Nu =
e
f
l
(Nusselt) Nu
D
=
D
l
(Nusselt difuzie)
l w
R
e
= (Reynolds)
Pr=
a
(Prandtl)
D
S Pr
e D
= = (Schmidt)
Pentru schimbul de substanta s-a introdus si criteriul Lewis
D
a
Pr
S
L
c
e
= =
De asemenea pentru procesele de evaporare, Guhman a folosit criteriul:
T
T' T
Gu
=
in care T si T sunt temperaturile absolute ale aerului dupa termometrul uscat,
respectiv dupa cel umed.
Considerand ecuatiile criteriale pentru miscare fortata sub formele:
Nu = C
n
r
m
e
P R
Nu
D
= C
n'
r
m'
e
P R
si tinand seama ca pentru satisfacerea conditiilor de analogie C = C, m = m si n
= n (de ex. pentru Re 22.000, m m = 0,90 si c = 0,027 respectiv C =
0.025, deci C C), se poate scrie:
n
D D
Pr
Pr
Nu
Nu
=
sau
n
n
f
D
D
l
l
e
=
de unde
1 n
f
n
f
a
D
a
a
D
D
e e
=
Tinand seama ca
fe
= a si L c
'
p
e
=
D
a
se ajunge la expresia
( ) n 1
e p
L c
=
care pentru L
e
= 1, devine:
52
c
p
=
La o concluzie asemanatoare se ajunge pe cale analitica daca se considera
cazul obisnuit al miscarii turbulente a aerului in contact cu suprafata apei. In
stratul limita de grosime s transferul de caldura producandu-se prin schimbul
de caldura se poate scrie:
( ) (
a a
fl
t t t t )
a
q = = (IG 37)
de unde =
fl
/s
iar pentru schimbul de vapori de apa (considerand suprafata apei ca perete
impermeabil pentru aer si deci aplicand corectia Stephan):
) p (p
p p
p p
ln
T R
p
s
D
g
v s p
s
v
v
c
=
= (IG 38)
sau deoarece
) p )(p p (p
p
R
R
v s v
a
p
=
se ajunge la forma
( )( )
v s v
a
s
v
v
c
p p p p
p
R
R
p p
p p
ln
T R
p
s
D
g
=
=
Dezvoltand in serie logaritmul natural si luand in considerare numai
primul termen, adica
a
p p
v
p
s
p
s
p p
v
p
s
p
1 ln
a
p p
v
p p
ln
+ =
dupa transformari se ajunge la:
a v
a c
p p
T R
s
D
=
=
sau
a
c
s
D
= (IG 39)
Impartind (IG 37) la (IG 39)
a c a c
D
D
s
s
= =
sau
( )
c c
p
a c
p
D
a
0,44x 0,24
D
x c a
D
c a
+ = = =
deci
(
e
L 0,44x 0,24
+ = ) (IG 40)
53
Aceasta expresie este importanta deoarece permite calcularea lui avand
valoarea lui cunoscuta.
Pentru L
e
= 1 rezulta:
0,44x 0,24 c
p
+ = =
sau
1
c
p
=
si in aceasta stituatie criteriile pentru schimbul de caldura Nu si Pr pot fi
interpretate drept criterii pentru schimbul de substanta (la acelasi Re).
Din cercetarile facute pe camerele de tratare a aerului cu apa din
instalatiile de climatizare au rezultat urmatoarele concluzii in ceea ce priveste
valoarea raportului / c
p
, respectiv abaterile de la L
e
= 1:
- pentru peocese de umidificare adiabatica
/ = c
p
(in conditiile t
apa
= t
aer
);
- pentru procese de racire si uscare a aerului / c
p
si anume /
0,24... 0,30;
- pentru procese de umidificare cu scaderea entalpiei
/ c
p
si anume / = 0,3...0,55;
- pentru procese de umidificare si racire cu cresterea entalpiei
/ c
p
, cu valori / = 0,24...0,48;
- pentru procese izotermice si procese de umidificare si incalzire a aerului
/ c
p
si anume / = 0,24...0,05.
Cauzele abaterii de la L
e
= 1 sunt legate de faptul ca in anumite conditii
functionale, pentru unele procese de schimbare a starii aerului in contact cu apa
campurile de viteze, de temperaturi si de concentratii (presiuni partiale)
inceteaza de a fi reciproc asemenea, iar conditiile la limita pentru schimbul de
caldura respectiv de substanta nu mai sunt identice.
Acceptand ipoteza lui Lewis referitoare la constanta raportului /,
Merkel situand procesele din turnurile de racire (t
a
>t) a ajuns la o forma simpla
a ecuatiei schimbului de caldura intre aer si apa.
Astfel scriind ecuatia fluxului de caldura elementar schimbului intre aer si
apa ca suma a fluxurilor partiale de caldura perceptibila
p
Q si de caldura
e
Q
dQ = +
p
Q
e
Q
si neglijand caldura perceptibila a vaporilor de apa, se ajunge la forma:
dQ = [ (t
a
- t) +
r
(x
s
x)] dS (IG 41)
sau
dQ = ( ) ( ) dS x x r t t
s a
+
54
acceptandu-se ca stratul de aer saturat de la suprafata apei are temperatura
acesteia (t
s
t
a
).
Considerand dupa cum s-a mai spus ca valabila ipoteza lui Lewis
0,44x 0,24 x c c c
pv pa p
+ = + = =
si tinand seama de caldura latenta de vaporizare
r = 597,3 +c
pv
t
a
- c
a
t
a
care cu c
a
= 1 si c
pv
= 0,44 devine
r=597,3 0,56 t
a
se ajunge la forma:
dQ = [(c
pa
+c
pv
x) (t
a
t) + (x
s
x) (597,3 + c
pv
t
a
t
a
)]dS
Grupand favorabil termenii:
( ) [ ] ( ) [ ] ( ) { }dS t x x 0,56 x 0,44 597,3 0,24t x 0,44t 597,3 0,24t dQ
a s s a a
+ + + + =
si neglijand entalpia apei, Merkel a ajuns la ecuatia:
dQ = (i
s
i) dS
care pentru camerele de tratare a aerului din instalatiile de climatizare este
valabila numai pentru unele procese de schimbare a starii aerului (L
e
= 1).
c. Procese posibile de schimbare a starii aerului tratat cu apa
Analiza proceselor posibile de schimbare a starii aerului in contact cu apa
se poate face pornind de la ecuatia schimbului elementar de caldura intre aer si
apa sau pe cale grafica, folosind diagrama i-x.
In primul caz se analizeaza termenii ecuatiei caldurii schimbate intre aer
si apa:
dQ = dS ) x (x r dS ) t (t Q Q
a a l p
+ = +
Din termenul ce exprima schimbul elementar de caldura perceptibila
(sensibila):
dS ) t (t Q
a p
=
se pot delimita urmatoarele procese:
- racirea aerului, daca t>t
a
atunci
p
Q >0 (aerul cedand apei caldura
perceptibila);
- proces izotermic, daca t = t
a
atunci
p
Q =0 (aerul isi pastreaza aceeasi
temperatura neexistand schimb de caldura perceptibila);
55
- incalzirea aerului, daca t < t
a
atunci
p
Q <0 (apa cedand caldura perceptibila
aerului).
In mod similar, din termenul ce exprima schimbul elementar de caldura
latenta , apar datorita acestuia urmatoarele procese posibile: dS ) x r(x Q
a l
=
- uscarea aerului, daca x>x
a
, ceea ce inseamna ca t
a
<t
, atunci
l
Q >0
(aerul cedand apei caldura latenta odata cu vaporii ce se condenseaza);
- proces dupa x = const, daca x = x
a
, adica t
a
= t
, atunci
l
Q =0
(neexistand nici condensare nici evaporare schimbul de caldura latenta este
nul);
- umidificarea aerului, daca x<x
a
, adica t
a
>t
, atunci
l
Q <0 (aerul
primind de la apa caldura latenta odata cu apa evaporata).
Daca se continua cu analiza simultana a ambilor termeni vor rezulta si
celelalte procese posibile de schimbare a starii aerului in contact cu apa (de ex.
racirea cu uscarea aerului, racirea cu umidificarea aerului, etc.).
Trecand la analiza proceselor posibile cu folosirea diagramei ix si a
scarii sale marginale, se tine seama ca in cazul amestecului dintre aer si apa,
procesele rezultate sunt caracterizate prin raportul de termoumiditate . Astfel
din ecuatiile:
dQ = L di = (i i
s
) dS
dQ = L dx = (x x
s
) dS
rezulta:
x x
i i
dx
di
s
s
=
=
Dupa cum se vede si in acest caz reprezinta coficientul unghiular al
dreptei dupa care se desfasoara procesul de schimbare a starii aerului reprezentat
in diagrama i-x.
Reprezentarea printr-o dreapta a acestor procese este in general admisa in
tehnica ventilarii si climatizarii desi aceasta, in mod corect, are valabilitatea
numai in cazul in care temperatura apei ar ramane constanta.
Aceasta se intampla de fapt numai in cazul umidificarii adiabatice unde
temperatura apei (recirculata) este constant egala cu temperatura aerului dupa
termometrul umed. In cazul celorlalte procese (politropice) temperatura apei
variaza in anumite limite, deci procesul trasat corect ar apare cu starile
intermediare pe o curba.
Posibilitatile de tratare a aerului cu apa sunt dependente de temperatura
(t
s
) in stratul limita de la suprafata apei, adica de temperatura apei (t
a
) asa cum
s-a admis anterior pentru cazul picaturilor de apa. Reprezentand in diagrama i-x
starea aerului saturat din stratul limita la intersectia curbei de saturatie cu
izoterma t
a
, se observa (fig. IG 8) ca, daca punctul 0 reprezinta starea initiala a
aerului, posibilitatile de tratare cu apa a acestuia sunt limitate.
56
Astfel procesele de schimbare a starii aerului de schimbare a starii aerului
in contact cu apa nu se pot desfasura decat
intre tangentele OA si OB la curba de
saturatie. In cazul cand temperatura
corespunzatoare a punctului A este sub 0C,
limitele proceselor posibile se restrang intre
OD si OB, temperatura starii B fiind de
minimum 0C (apa in stare lichida). Rezulta
deci ca apa de tratare poate avea temperaturi
corespunzatoare punctelor de la D la B de
pe curba de saturatie.
Fig. IG 8. Posibilitatile de
tratare a aerului cu apa
Analiza proceselor posibile trebuie facuta pentru sectoarele a, b, c si d
determinate din dreptele t = constant, i = constant si x = constant ale caror
directii sunt respectiv = i
v
, = 0, = . Temperaturile apei vor fi luate in
raport cu temperatura t a aerului dupa termometrul uscat, temperatura t dupa
termometrul umed si temperatura punctului de roua t
.
Se admite de asemenea, asa cum s-a aratat anterior, ca in timpul
contactului dintre aer si apa temperatura apei ramane constanta.
Rezultatele ce se obtin di aceasta analiza a proceselor posibile de
schimbare a starii aerului in cintact cu apa sunt sintetizate in tabelul IG 1, in
care se arata si caracterul fiecarui proces.
Se observa ca in general procesele de schimbare a starii aerului sunt
politropice si se obtin prin pulverizarea apei in circuit deschis, cu exceptia
procesului de umidificare adiabatica, in care t
a
= t si care se obtine prin
recircularea apei.
Tabelul IG 1
Procese posibile de schimbare a starii aerului in contact cu apa
Proces in
zona, sau
dupa
t
a
C
Directia
procesului
dx
di
dt
Caracterul procesului
(pentru aer)
a t
a
>t >i
v
>0 >0 >0 Umidificare cu incalzire
t = const t
a
= t =i
v
>0 >0 =0 Umidificare izotermica
B t>t
a
>t 0<<i
v
>0 >0 <0 Umidificare cu racire si
cresterea entalpiei
t =const t
a
= t = t
a
(0)
>0 =0 <0 Umidificare adiabatica
c t>t
a
>t -<<0 >0 <0 <0 Umidificare cu racirea si
scaderea entalpiei
57
x = const t
a
= t
a
s
s
= =
=
Din cauza temperaturilor relativ mici ale apei de tratare, directia = t
a
face un unghi foarte mic cu directia = 0, ceea ce permite ca in tehnica ventilarii
si climatizarii procesele de umidificare adiabatica sa se considere ca decurg
paralele cu dreptele i = const.
Astfel in diagrama i-x (fig. IG 9),
reprezentarea corecta a procesului de umidificare
adiabatica este dupa 1-2, cu = t
a
= t, iar
reprezentarea conventionala dupa 1-2, cu = 0.
Umidificarea adiabatica a aerului este curent
folosita in instalatiile de climatizare indeosebi
perioada de iarna si de tranzitie precum si in unele
cazuri, chiar in perioada de vara.
Fig. IG 9. Umidificarea adiabatica
Avantajul principal al acestui mod de tratare este acela ca se obtine
pulverizand apa recirculata, preluata din bazinul camerei de tratare.
Recirculand apa, nu este necesara o incalzire sau o racire prealabila a
acesteia pentru a ajunge sa aiba temperatura t
a
= t. Indiferent de temperatura pe
care o are apa recirculata la pornirea instalatiei, t' sau t t' t
2 1
ai ai
> < (fig. IG
10), ce va tinde intr-un timp relativ scurt de functionare, catre o temperatura de
58
echilibru t
a
= t, denumita limita de racire (incalzire) a apei, dupa care sa ramana
constanta. Acest fenomen sta de altfel la baza functionarii termometrului umed
al oricarui psihrometru.
Incalzirea de la , respectiv racire de la , pana la temperatura t a
apei recirculate se explica prin modul in care se produce schimbul de caldura si
de substanta intre aer si apa:
1
ai
t
2
ai
t
Fig. IG 10. Limita de racire
(incalzire) a apei recirculate
- cand >t, caldura pentru evaporare o da apa
care deci se raceste;
ai
t
- cand t> >t aerul cedeaza apei doar o parte
din caldura necesara evaporarii astfel incat apa se
raceste;
ai
t
- cand <t, aerul cedeaza apei mai multa
caldura decat cea necesara evaporarii astfel incat apa
se incalzeste.
ai
t
Procesul de umidificare adiabatica 1-2, (vezi,
fig. IG 9) cand starea finala a aerului ajunge la
temperatura egala cu cea a apei este un proces ideal. In procesele reale, starea
finala a aerului ajunge doar intr-un punct 2, cu <1. Punctul 2 va fi cu atat
mai aproape de punctul 2 cu cat suprafata de schimb dintre aer si apa va fi mai
mare (in conditiile aceluiasi timp de contact) si a acelorasi dimensiuni ale
picaturilor de apa, deci cu cat, coeficientul de stropire va fi mai mare. Prin
coeficient de stropire se intelege raportul dintre debitul de apa pulverizata G
a
si
debitul de aer tratat L:
L
G
a
= (IG 43)
e. Procese politropice
In cazul proceselor politropice de schimbare a starii aerului in contact cu
apa, pe langa variatia starii aerului se produce si variatia temperaturii apei. Se
poate scrie deci urmatoarele ecuatii de bilant de caldura:
Q = L (i
i
i
f
) = G
a
c
a
(t
af
t
ai
) [kcal/h]
In care:
i
i
si i
f
- sunt entalpiile, initiala si finala a apei.
Notand i = i
i
i
f
si t
a
= t
af
t
ai
, iar caldura specifica a apei fiind c
a
= 1,
relatia de mai sus se poate scrie sub forma:
L
G
t
i
a
a
= = (IG 44)
Din aceasta expresie rezulta ca variatia entalpiei aerului i este
proportionala cu coeficientul de stropire si ca urmare starea finala a unui
59
proces politropic real este mai apropiata de starea finala a procesului ideal cu cat
este mai mare. Se mentioneaza ca marimea lui este limitata din punct de
vedere economic (al consumului de apa), iar la procesele de uscare a aerului si
din punctul de vedere al obtinerii uscarii maxime, asa cum se va vedea in
continuare.
Considerand un proces politropic, spre exemplu de racire si uscare a
aerului (fig. IG 11) realizat in conditiile pulverizarii in echicurent, aerul de
stare initiala A intra in contact cu apa cu temperatura initiala t
ai
(punctul B).
Pe masura ce starea aerului se deplaseaza de la A spre B, temperatura
apei creste de la t
ai
la t
af
(de la D la C). Starea
B este starea finala a aerului
si t
af
temperatura finala a apei, pentru procesul
real corespunzator unui anumit coeficient de
stropire .
Marind coeficientul de stropire, starea
finala a aerului poate ajunge in D iar cea a apei
in E, cele duoa puncte gasindu-se pe linia de
entalpie constanta i
t
. Aceasta este situatia in
care se obtine maximum de uscare a aerului
intrucat apa a ajuns la limita de racire, adica
Fig. IG 11. Analiza unui temperatura ei t
at
a egalat temperatura dupa
proces politropic termometrul umed a aerului de stare finala
'
D
t
D, adica: t
at
=
'
D
t
Daca se continua sa se mareasca , procesul va urma dupa directia i
t
=
const., (umidificare adiabatica), de la D la E, ajungand in final, prin marirea in
continuare a debitului de apa ca starea finala a aerului E sa aiba temperatura
finala a apei adica se va ajunge la un proces ideal (A D E). Se observa deci,
si pentru uscarea aerului cu apa, este defavorabila cresterea peste o anumita
limita a coeficientului de stropire, intrucat dupa uscare poate urma un proces
nedorit de umidificare a aerului.
Pentru procesele politropice ideala se poate trasa grafic, pe diagrama i-x
din aproape in aproape curba de variatie a starii aerului la trecerea lui printr-o
camera de pulverizare a apei, asa cum este aratat in figura IG 12, a, b, pentru
pulverizarea in echicurent, respectiv in
contracurent.
60
a. b.
Fig. IG 12. Constructia grafica a procesului politropic ideal
a pulverizare in echicurent; b pulverizare in contracurent
In realitate, din cercetarile experimentale facute rezulta ca, deoarece in
aparatele de climatizare nu se poate obtine o pulverizare a apei strict echicurent
sau contracurent, desfasurarea procesului de schimbare a starii aerului este mai
apropiata de cea corespuzatoare echicurentului. Ca urmare, practic, procesele
politropice se reprezinta printr-o dreapta care uneste starea initiala a aerului cu
punctul de pe curba de saturatie corespunzator tenperaturii finale a aepi (dreapta
AR in fig. IG 12, a si respectiv dreapta AB in fig. IG 12b).
5. Tratarea aerului cu abur saturat uscat
In practica curenta este adesea necesara umidificarea aerului fie in
incaperea de lucru, fie in centrala de ventilare sau chiar in canalele de aer.
Pentru acest lucru se injecteaza abur din (abur saturat direct) direct in locul unde
este necesar. Unele precautii sunt necesare pentru ca aburul sa fie lipsit de miros
si sa fie saturat uscat pentru a nu produce picaturi care cazand pe partile metalice
sa duca la oxidarea acestora. Intrucat aburul produs in cazanele centralelor
termice este impur si are un miros specific, el nu poate fi amestecat cu aerul ce
urmeaza a fi introdus in incaperi. Este deci necesar ca aburul sa fie furnizat de
generatoare speciale.
Directia procesului de schimbare a starii aerului amestecat cu abur saturat
este aratata in fig. IG 13.
Aerul avand in diagrama I-x stare initiala in punctul 1 primeste de la abur
umiditate si caldura, cresterea continutului sau de vapori fiind x, iar cresterea
entalpiei i. Daca starea finala a aerului este figurata prin punctul 2, se poate
scrie:
i
2
= i
1
+ i
va
x [kcal/kg]
deci
61
i = i
2
i
1
= i
va
x
Directia procesului va fi:
va
i
x
i
= =
Fig. IG 13. Umidificarea izo-
termica a aerului cu abur satu-
rat uscat
in care entalpia aburului de temperatura t
ab
este
i
va
= 0,44 t
ab
+ 597,3
Comparand cu entalpia vaporilor de apa la
temperatura t a aerului
i
v
= 0,44 t + 597,3
se constata ca diferenta:
i
va
i
v
= 0,44 (t
ab
t)
este foarte mica astfel incat se poate admite ca directia procesului decurge dupa
= i
v
adica izoterma t care are acest coeficient ungiular.
Daca debitul de abur este mare procesul de umidificare izotermica ajunge
de la starea initiala 1 la starea finala 3, pe curba de saturatie si poate continua
pana la starea 4, de-a lungul curbei de saturatie.
6. Tratarea aerului cu substante desicante
Micsorarea continutului de umiditate (uscarea) a aerului se poate obtine
pe mai multe cai si anume cu baterii de racire (cu t
BR
<t