1

Analiza presupune cercetarea realităţii prin descompunerea fenomenelor,
proceselor sau obiectelor în elementele lor componente, iar apoi studierea aprofundată a
acestor componente pentru relevarea legităţilor proprii fenomenelor, proceselor sau
obiectelor astfel descompuse.
Tipuri de analiză
În activitatea practică de analiză economico-financiară se utilizează următoarele
tipuri de analiză: analiza retrospectivă, analiza curentă, analiza prospectivă, analiza
statică, analiza dinamică.
Analiza retrospectivă
În determinarea trendului previzibil al unei afaceri, precum şi a etapei de viaţă
în care se încadrează întreprinderea, un instrument de neegalat este analiza
retrospectivă sau analiza post-factum (analiza trecutului economic al unei afaceri).
Diagnosticul instantaneu al activităţii unei întreprinderi nu poate releva
aspectele intime, care compun personalitatea activă a întreprinderii, acesta fiind doar
o imagine statică dintr-o peliculă aflată într-o permanentă dinamică.
În antiteză cu diagnosticul instantaneu al întreprinderii, analiza retrospectivă
vizează un interval de timp liber ales (3-10 ani), pe care-l descompune în segmente de
timp uşor de analizat, interval care relevă activitatea trecută a întreprinderii şi
tendinţa, trendul activităţii de-a lungul acestui interval.
Analiza retrospectivă este puternic dependentă de factorul timp, obiectivitatea
rezultatelor ei fiind influenţată de orice eveniment previzibil sau imprevizibil
manifestat în intervalul de timp ales.
Analiza curentă este fundamental axată pe prezentul activităţii economice,
rolul ei preventiv fiind esenţial şi în acelaşi timp hotărâtor pentru starea de sănătate
financiară viitoare a întreprinderii.
De altfel rolul preventiv al analizei economico-financiare trebuie să prevaleze
rolului constatator al analizei unor evenimente trecute şi asupra cărora nu se mai poate
acţiona. Analiza economico-financiară consacră importanţa contabilităţii financiare şi
a celei de gestiune la nivelul întreprinderii, fiind principalul valorificator al
informaţiei contabile şi singurul furnizor de date relevante pentru managementul
financiar al întreprinderii.
Analiza prospectivă
În absenţa informaţiilor pertinente şi solide oferite de o analiză retrospectivă şi
curentă, orice analiză prospectivă (de viitor) este sortită eşecului, fiind de cele mai
multe ori o simplă speculaţie neconfirmată de realitate.
Anticiparea trendului diferiţilor indicatori financiari nu este simplă, fiind
condiţionată de deţinerea unor solide cunoştinţe tehnico-economice şi a unui număr
suficient de informaţii, care să reducă la maxim impactul negativ al unor evenimente
imposibil de previzionat.
Intuiţia sau flerul comercial al managerului întreprinderii nu este nici pe
departe suficient pentru a anticipa evoluţia în perspectivă a activităţii, elementul
fundamental fiind reprezentat de cantitatea, calitatea şi realitatea informaţiilor tehnice,
economice, financiare, de marketing, privind psihologia consumatorului.
Analiza statică surprinde fenomenul analizat la un moment dat, într-o anumită
conjunctură unică, rezultatul ei fiind de fapt un diagnostic instantaneu al unei
activităţi complexe şi dinamice.
Analiza dinamică surprinde fenomenul analizat în toată complexitatea lui,
fiind puternic dependentă de factorul timp.
2
Metoda analizei economico-financiare
Metoda este extrem de elaborată, ea consacrând analiza economico-financiară
drept o ştiinţă economică de sine stătătoare. Deosebim metode ale analizei calitative
(vizând esenţa fenomenelor) şi metode ale analizei cantitative (vizând cuantificarea
factorilor care determină fenomenul).
Dintre metodele utilizate de către analiza economico-financiară se remarcă:
comparaţia, diviziunea, gruparea, generalizarea, substituţia în lanţ, determinarea
izolată a acţiunii factorilor, metoda ratelor.
Comparaţia
Această metodă de analiză calitativă presupune interpretarea rezultatelor
economico-financiare ale unei entităţi economice în funcţie de anumite criterii:
rezultatele exerciţiilor trecute, rezultatele medii pe ramură, rezultatele concurenţei,
standarde, normative. Pentru obţinerea unor comparaţii obiective este necesară
asigurarea comparabilităţii datelor (mai ales în perioadele inflaţioniste).
Diviziunea
Această metodă de analiză calitativă presupune descompunerea rezultatelor
economico-financiare ale unei entităţi economice în vederea localizării spaţio-
temporale a lor, precum şi a cauzelor care le-au determinat.
Deosebim următoarele tipuri de diviziune:
• în timp, pe baza căreia putem evidenţia abaterea de la trendul general de
manifestare a rezultatelor, de la ritmicitatea proiectată;
• după locul de formare a rezultatelor, în vederea determinării cu precizie a
locurilor de muncă eficiente sau, dimpotrivă, perdante;
• pe elemente componente, pentru localizarea rezultatelor favorabile sau
nefavorabile pe categorii de resurse angajate sau consumate.
Această metodă de analiză calitativă presupune separarea colectivităţii
cercetate în grupe omogene de unităţi în funcţie de variaţia uneia sau mai multor
caracteristici.
Generalizarea
Această metodă de analiză calitativă presupune reunirea coerentă a
concluziilor generate de studiul factorial-cauzal al fenomenelor.
Substituirile în lanţ
Metoda substituirilor în lanţ (metoda substituirilor succesive), permite
exprimarea unei mărimi variabile x în funcţie de alte mărimi x
1,
x
2
,…x
n
, faţă de care
mărimea dată variază fie direct, fie invers proporţional.
Această metodă de analiză cantitativă presupune un demers de natură logică,
prin care se exclud influenţele anumitor factori asupra fenomenului analizat în scopul
evidenţierii unei singure influenţe, iar prin repetarea procedeului se determină în final
atât influenţele fiecărui factor, cât şi influenţa lor cumulată.
Pentru determinarea influenţei unui singur factor vom proceda la eliminarea
influenţei succesive a celorlalţi factori.
Metoda substituirilor în lanţ este utilizabilă în condiţiile existenţei între factori
a unei relaţii de produs sau de raport.
Aplicarea corectă a metodei substituirilor în lanţ presupune respectarea
următoarelor principii:
1. factorii se aşează în ordinea condiţionării lor economice;
2. substituirile se fac succesiv, şi nu simultan;
3. un factor substituit rămâne substituit până la sfârşit.
Metoda este extrem de eficientă în condiţiile prelucrării automate a datelor.
3
Exemplificăm metoda substituirilor în lanţ în cazul unui fenomen economic
(Y) exprimat matematic sub forma produsului a patru factori: a, b, c, d.
Vom analiza evoluţia acestui fenomen într-o perioadă liber aleasă (t), limitele
acestui segment de timp fiind:
• t
0,
limita inferioară (baza de comparaţie, valoarea iniţială sau valoarea
prognozată a fenomenului analizat);
• t
1
, limita superioară (valoarea efectivă, curentă a fenomenului analizat).
t
0
t
1
Y
O
∆Y Y
1
Procedăm la determinarea influenţei fiecăruia dintre cei patru factori asupra
variaţiei fenomenului analizat (∆Y) utilizând metoda substituirilor în lanţ.
0 0 0 0 1 1 1 1
d c b a d c b a Y          ,
din care datorită:
influenţei factorului a
0 0 0 0 0 0 0 1
) ( d c b a d c b a a Y         
influenţei factorului b
0 0 0 1 0 0 1 1
) ( d c b a d c b a b Y         
influenţei factorului c
0 0 1 1 0 1 1 1
) ( d c b a d c b a c Y         
influenţei factorului d
0 1 1 1 1 1 1 1
) ( d c b a d c b a d Y         
Fie următoarele informaţii cu privire la fenomenul economic Y:
Y a b c d
t
0
16380 20 13 9 7
t
1
22950 17 15 10 9
∆Y 6570 - 2457 2142 1875 5100
Reprezentăm grafic evoluţia indicatorului Y, precum şi rezultatele analizei
factoriale (utilizând metoda substituirilor în lanţ):
t
0
t
1
a 20 17
b 13 15
c 9 10
d 7 9
4
Exemplificarea anterioară este valabilă în cazul în care fenomenul economic
este prezentat sub forma produsului de factori.
Metoda substituirilor în lanţ se aplică şi asupra fenomenelor economice
exprimate matematic sub forma raportului.
Fie fenomenul economic Y exprimat matematic sub forma raportului a doi
factori, dintre care unul este factor cantitativ, iar celălalt factor calitativ.
Primul principiu al metodei substituirilor în lanţ impune ca aşezarea factorilor
să se facă în ordinea condiţionării lor economice, adică ordinea de substituire este
următoarea: întâi factorul cantitativ, apoi factorul structural şi în final factorul
calitativ. În cazul concret al raportului de factori, are importanţă în desfăşurarea
corectă a substituirii poziţionarea factorului cantitativ la numărătorul sau numitorul
raportului respectiv.
Vom trata separat cele două ipoteze de lucru, şi anume cazul în care factorul
cantitativ se află la numărătorul raportului, respectiv factorul cantitativ se află la
numitorul raportului.
0
0
1
1
b
a
b
a
Y   
a factor cantitativ a factor calitativ
Y =
b factor calitativ
Y =
b factor cantitativ
influenţei
factorului a
0
0
0
1
) (
b
a
b
a
a Y   
influenţei
factorului b
0
0
1
0
) (
b
a
b
a
b Y   
influenţei
factorului b
0
1
1
1
) (
b
a
b
a
b Y   
influenţei
factorului a
1
0
1
1
) (
b
a
b
a
a Y   

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful