Brânză şi viermii

Universul unui morar din secolul al XVI- lea


Această carte apare în anul 1997 la Editura Nemira din Bucureşti, fiind o traducere a cărţii lui Carlo
Ginzburg născut la Torino în 1939, profesor de Istorie modernă la Universitatea din Bolognia, dar ţine
şi cursuri despre Renaşterea italiană la Universitatea California din Los Angeles.
Cartea are 193 de păgâni şi este împărţită în 62 de capitole care încep cu o scurtă prefaţă care face o
introducere cititorului în lumea secolului XVI, în lumea mentalităţilor din acel secol dar şi o prezentare
a modului în care erau realizate lucrările istorice ale timpului, dar şi o scurtă prezentare sau mai bine
zis o caracterizare a unor autori cum ar fi Rabelais, dar şi a modului în care aceştia tratează subiectul
ţăranului în lumea medievală, cu unele aspecte şi capcane în care au căzut şi cei mai cunoscuţi autori,
aidoma lui Lucien Febvre.
În această carte Carlo Ginzburg tratează o temă asemenea celei tratate în Îl benandanti. Stregoneria e
culţi agrari tra Cinquecento e Siecento şi anume relaţia dintre eretici şi autorităţile papale, în cazul de
faţa Sfântul Oficiu.
În acest caz universul la care ne raportăm este un mic sat Montereale din regiunea Friuli universul pe
care personajul nostru în acest caz un anume Domenico Scandella zis şi Menocchio care era un morar
şi nu numai. În acea vreme se poate spune că omul avea multiple calificări fără a fi nevoie să
dobândească un certificat pentru ele. Într-o scurtă introducere de numai două pagini autorul începe
prezentarea interogatoriului. După cum se ştie în sec XVI, apare o erezie în sânul bisericii catolice, ce
avea să capete mai târziu denumirea de Luteranism, după propovăduitorul acesteia, Martin Luther, fapt
pentru care putem observa o crescândă, paranoia în sânul bisericii catolice care se găseşte acuma la
intersecţia unor drumuri, biserică care era renumită pentru acele vânzări de indulgenţe, fapt pentru care
unii călugări ca şi Luther se găseau în incompatibilitate cu directivele bisericii.
Această nouă ameninţare a dus la crearea unei noi „cruciade” dacă am putea spune din partea bisericii
catolice împotriva tuturor ereticilor de toate felurile şi neamuri. Cum se regăseşte morarul nostru în
această ecuaţie, la această întrebare autorul ne răspunde punându-ne în faţă cu întregul interogatoriu,
care se desfăşoară pe perioadă a mai mulţi ani şi ca să fim mai concreţi din 1583 până în 1601 când
finalmente a fost condamnat la moarte pe rug.
La o primă vedere acesta pară a fi un morar obişnuit cu o oarecare viziune asupra vieţii, respectat de
comunitate, respect care din câte se pare vine din faptul că acesta a lucrat ca şi casier la biserica
comunităţii, iar după ca şi primar ceea ce denotă faptul că acesta avea o oarecare educaţie.
Autorul numeşte capitolele după evenimentele principale discutate în ele aşa ca multe dintre ele vor fi
numite după lecturile efectuate de către Menocchio şi anume lecturi cu referire la vieţile sfinţilor,
Biblia Apocrifă, etc.
La un prim interogatoriu acesta se găseşte faţă în faţă cu preoţii inchiziţie care căutau orice ar fi putut
să îl încrimineze, însă Menocchio pare a fi mai mult decât pare, acesta având acces la multe cărţi, cărţi
de inspiraţie franceză, cărţi de călătorii de unde acesta poate trage multe concluzii şi poate face multe
comparaţii între anumite pasaje, cuvinte din cărţile sfinte ceea ce nu poate decât atrage asupra sa
consecinţe nebănuite şi anume după cum ne va relata autorul se va ajunge până la moarte.
Mulţi se vor întreba de unde brânză şi cu viermii, acestei întrebări ne va răspunde chiar Menocchio
însuşi când acesta face o comparaţie între cosmos, necunoscut şi brânză iar viermii îl reprezintă pe
Dumnezeu, îngerii şi oamenii de unde acest morar trage concluzia că Dumnezeu a fost la rândui un
înger că toţi ceilalţi iar când Lucifer a vrut să îi fie egal acest fiind alungat a creat un vid pe care
Dumnezeu îl va fi umplut cu oameni, de unde şi efectul ca Dumnezeu este egalul oamenilor.
O asemenea afirmaţia a stupefiat în totalitate clericul prezent ceea ce a condus la o pedeapsă, o primă
pedeapsă în acest duel al ideologiilor, care s-a soldat cu întemniţarea acestuia, iar mai târziu cu forţarea
lui în a purta un semn pe haine cum că ar fi fost eretic.
Cu toate acestea el nu s-a oprit din a predica aceste erezii sau teorii, iar această problematică ne face să
ne întrebăm cum de a putut să îşi reia practicile cu toate că a jurat să nu mai împrăştie ereziile.
Răspunsul la această întrebare îl dă tot autorul, precizând că anumite cărţi ar fi fost împrumutate de la
un anumit Marco, unul dintre anabaptiştii scăpaţi de persecuţia bisericii, care s-a desfăşurat în Porcia.
Într-un final este redeschis procesul împotriva lui Menocchio, o mărturie cheie fiind declaraţia unui
anumit Simon, evreu convertit, acuma Menocchio se afla şi într-o poziţie şubredă, familia sa începe să
sărăcească, unul dintre fii acestuia îi moare, aceste evenimente cântărind greu asupra lui. Cu toate ca
Sfântul Ordin ar fi vrut să îi dea drumul, constatând o bună purtare în această problemă intervine şi
Papa care cere fără îndurare moartea acestui morar eretic pentru a servi drept exemplu pentru ceilalţi
eretici.
La final acest morar se dovedise a fi ateu şi trebuia să se procedeze conform legii şi anume arderea pe
rug ceea ce s-a şi întâmplat până la urmă. Cu toate acestea, acest caz nu poate să nu ne lase semne de
întrebare cu privire la modul în care oamenii se „culturalizau” în acea perioadă fiind în mare o cultură
orală. Tot din această carte putem afla ca unele cărţi erau împrumutate de la unii la alţii ceea ce ne
poate conduce la o afirmaţie că însuşi satul era un mediu închis de culturalizare ce putea produce
gânditori dacă am putea spune de mâna a doua cum era acest morar din secolul al XVI-lea.



Sign up to vote on this title
UsefulNot useful