MINISTERUL TRANSPORTURILOR

CONSTRUC|IILOR ÇI TURISMULUI
COD DE PROIECTARE
A CONSTRUCIILOR CU
PEREI STRUCTURALI
DE BETON ARMAT
INDICATIV CR2-1-1.1
Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Tudor POSTELNICU
PARTEA I Prevederi de proiectare
Elaboratori: Tudor POSTELNICU
Constantin PAVEL
PARTEA II Comentarii
Elaboratori: Tudor POSTELNICU
CUPRINS
1. PROBLEME GENERALE
1.1. Modul de aplicare
1.2. Relatia cu alte prescrip[ii
2. ALCTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. Defini[ii. Clasificãri
2.2. Alcãtuirea generalã a clãdirilor çi dispozi[ia elementelor structurale verticale
2.3. Alcãtuirea elementelor structurale
2.4. Plançee
2.5. Rosturi
2.6. Infrastructura
2.7. Alcãtuirea elementelor nestructurale
3. EXIGENE GENERALE DE PROIECTARE
3.1. Probleme generale
3.2. Exigen[e privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de
plastificare)
3.3. Exigente de rezisten[ã çi de stabilitate
3.4. Exigen[e de rigiditate
3.5. Exigen[e privind ductilitatea localã çi eliminarea ruperilor cu caracter neductil
3.6. Exigen[e specifice structurilor prefabricate
4. PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR STRUCTURALE
4.1. Stabilirea încãrcãrilor verticale
4.2. Dimensionarea preliminarã a sectiunilor pere[ilor
4.3. Dimensionarea preliminarã a sec[iunilor grinzilor de cuplare
5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREI STRUCTURALI LA ACIUNEA
ÎNCRCRILOR VERTICALE I ORIZONTALE
5.1. Indica[ii generale
5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pere[i structurali
5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pere[ii structurali din
ac[iunea încãrcãrilor verticale
5.4. Metoda simplificatã pentru determinarea eforturilor sec[ionale, în domeniul
elastic
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic
6. CALCULUL SECIUNILOR PEREILOR STRUCTURALI
6.1. Generalitã[i
6.2. Valorile eforturilor sec[ionale de dimnsionare
6.3. Efectul încãrcãrilor verticale excentrice
6.4. Dimensionarea sec[iunii de beton a pere[ilor structurali
6.5. Calculul armãturilor longitudinale çi transversale din pere[ii structurali
6.6. Calculul armãturilor din grinzile de cuplare
6.7. Calculul plançeelor ca diafragme orizontale
7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1. Materiale utilizate
7.2. Alcãtuirea sectiunii de beton a pere[ilor structurali. Dimensiuni minime
7.3. Armarea pere[ilor. Prevederi generale
7.4. Armarea în camp a pere[ilor structurali
7.5. Armãri locale ale elementelor verticale
7.6. Armarea grinzilor de cuplare
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE
8.1. Probleme generale
8.2. Alcãtuirea panourilor
8.3. Îmbinãrile structurilor cu pere[i din elemente prefabricate de beton armat
9. INFRASTRUCTURI
9.1. Prebleme generale
9.2. Tipuri de infrastructuri
9.3. Indica[ii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
9.4. Probleme specifice de alcãtuire a elementelor infrastructurilor
ANEXA A
PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL
INDICAII PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR CR2-1-1.1. COMENTARII
PROBLEME GENERALE
ALCÄTUIREA DE ANSAMBLU
EXIGEN|E GENERALE
PROIECTAREA PRELIMINARÄ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
CALCULUL STRUCTURILOR CU PERE|I STRUCTURALI LA AC|IUNEA
ÎNCÄRCÄRILOR VERTICALE ÇI ORIZONTALE
CALCULUL SEC|IUNILOR PERE|ILOR STRUCTURALI
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
PROBLEME SPECIFICE DE ALCÄTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE
INFRASTRUCTURI
BIBLIOGRAFIE
1.1
1. PROBLEME GENERALE
1.1. Modul de aplicare
1.1.1 Prezentul Ghid cuprinde prevederi referitoare la proiectarea
construc[iilor cu pere[i structurali de beton armat monolit çi/sau din elemente
prefabricate.
Prevederile privind alcãtuirea de ansamblu çi calculul structurilor cu
pere[i, cât çi detaliile de alcãtuire constructivã çi de armare a pere[ilor, se
referã la tipurile uzuale de structuri care apar în mod curent la clãdirile etajate
civile sau industriale, cu pânã la 20 de niveluri.
Pentru alte categorii de construc[ii, cu forme, alcãtuiri çi/sau solicitãri
speciale, sau la clãdiri mai înalte, prevederile prezentului Ghid vor fi luate în
considerare cu caracter orientativ.
1.1.2 În cazul construc[iilor situate pe terenuri sensibile la umezire çi, în
general, pe terenuri la care pot apãrea tasãri diferen[iale importante, este
necesar ca, pe lângã respectarea prevederilor prezentului Ghid, sã se
prevadã çi mãsuri suplimentare de alcãtuire, dimensionare çi armare
corespunzãtoare condi[iilor de fundare respective. Aceste mãsuri nu fac
obiectul prezentei prescrip[ii.
1.1.3 Alcãtuirea constructivã a structurilor cu pere[i de beton armat va fi pusã
de acord cu procedeele de execu[ie folosite (sistemul de cofraj utilizat pentru
pere[ii verticali din beton armat monolit, sau realiza[i din panouri mari
prefabricate, modul de execu[ie al plançeelor, etc.).
Se va urmãri ca tehnologia de execu[ie sã nu afecteze comportarea
structuralã avutã în vedere a proiectare.
1.1.4 Prevederile prezentului Ghid trebuie interpretate ca având un caracter
minimal. De la caz la caz proiectan[ii de structuri pot aplica çi alte metode de
calcul çi pot lua çi alte mãsuri constructive pentru ob[inerea nivelului dorit de
siguran[ã.
1.2. Relaia cu alte prescripii
1.2.1 Sub aspectul mãsurilor de protec[ie seismicã, prezentul ghid de
proiectare este bazat pe prevederile normativului P100/1992, fa[ã de care
cuprinde detalieri çi precizãri suplimentare.
Proiectarea structurilor cu pere[i de beton armat va fi orientatã pe
satisfacerea exigen[elor structurale (vezi cap.3):
- conformarea generalã favorabilã a construc[iei;
- asigurarea unei rigiditã[i suficiente la deplasãri laterale;
- impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub
ac[iuni seismice de intensitate ridicatã.
1.2
1.2.2 Metodele de proiectare seismicã ale structurilor cu pere[i structurali de
beton armat, diferen[iate în func[ie de modul în care este modelatã ac[iunea
seismicã, de fidelitatea modelului de calcul în raport cu caracterul, în general,
spa[ial, dinamic çi neliniar al comportãrii structurale, precum çi de modul
concret în care sunt efectuate verificãrile ce privesc condi[iile de conformare
antiseismicã çi performan[ele rãspunsului seismic, sunt cele prescrise la
pct.2.3 çi tabelul 6.2 din Normativul P100/92, unde sunt precizate çi domeniile
recomandabile de utilizare a acestor metode.
1.2.3 Prevederile prezentului Ghid vor fi completate dupã necesitã[i cu
prevederile altor prescrip[ii sub a cãror inciden[ã se aflã construc[iile
proiectate, cum sunt:
- standardele din seria STAS 10101, referitoare la ac[iunile în construc[ii;
- standardele din seria STAS 10107, referitoare la proiectarea elementelor
de beton armat din construc[ii civile çi industriale;
- standardele din seria STAS 3300, referitoare la calculul terenului de
fundare;
- “Instruc[iunile tehnice pentru proiectarea çi executarea armãrii elementelor
de beton cu plase sudate” – P59/80;
- codul de practicã NE012/99 pentru executarea lucrãrilor de beton çi beton
armat, etc.
- NP 112/04 – Normativ pentru proiectarea de fundare directã.
2.1
2. ALCTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. Definiii. Clasificri
2.1.1 Construc[iile cu pere[i structurali sunt cele la care elementele structurale
verticale sunt constituite în totalitate sau par[ial din pere[i de beton armat turna[i
monolit sau realiza[i din elemente prefabricate.
La aceste structuri este necesarã realizarea plançeelor ca diafragme
orizontale, care asigurã deformarea solidarã în preluarea for[elor orizontale (din
ac[iunea cutremurului sau a vântului) a elementelor verticale structurale – pere[i
sau stâlpi.
2.1.2 Dupã modul de participare a pere[ilor la preluarea încãrcãrilor verticale çi
orizontale, sistemele structurale se clasificã în urmãtoarele categorii:
A. Sisteme cu perei structurali, la care rezisten[a la for[e laterale este
asiguratã, practic, în totalitate de cãtre pere[i structurali de beton armat. Structura
mai poate cuprinde çi alte elemente structurale cu rol numai în preluarea
încãrcãrilor verticale, a cãror contribu[ie în preluarea for[elor laterale poate fi
neglijatã.
B. Sisteme mixte (duale) la care pere[ii structurali conlucreazã cu cadre de
beton armat în preluarea for[elor laterale.
2.1.3 Pere[ii structurali se clasificã în:
- pere[i în consolã individuali (necupla[i), lega[i numai prin placa plançeului;
- pere[i cupla[i, constitui[i din doi sau mai mul[i montan[i (pere[i în consolã)
conecta[i într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare) proiectate, dupã
caz, pentru a avea o comportare ductilã sau în domeniul elastic.
- o categorie specialã o constituie pere[ii asambla[i sub forma unor tuburi
perforate sau nu.
2.2. Alctuirea general a cldirilor i dispoziia elementelor structurale
verticale
2.2.1 La stabilirea formei çi a alcãtuirii de ansamblu a construc[iilor se vor alege,
de preferin[ã, contururi regulate în plan, compacte çi simetrice, evitându-se
disimetriile pronun[ate în distribu[ia volumelor, a maselor, a rigiditã[ilor çi a
capacitã[ilor de rezisten[ã ale pere[ilor çi a celorlalte subsisteme structurale, în
cadrul aceluiaçi tronson de clãdire, în vederea limitãrii efectelor de torsiune
generalã sub ac[iunea seismicã çi a altor efecte de interac[iune defavorabile.
Prin alcãtuirea structurii se va realiza un traseu sigur cât mai scurt, al încãrcãrilor
verticale çi orizontale, de la locul unde sunt aplicate la terenul de fundare.
2.2
La stabilirea configura[iei structurii çi a pere[ilor structurilor se vor respecta
prevederile paragrafelor 4.1 çi 4.3 din normativul P100/92 çi prevederile
suplimentare prezentate în continuare.
2.2.2 În cadrul aceluiaçi tronson, suprafa[a plançeului la fiecare nivel va fi pe cât
posibil aceeaçi, iar distribu[ia în plan a pere[ilor va fi, de regulã, aceeaçi la toate
nivelurile, astfel ca acestea sã se suprapunã pe verticalã. Se admit retrageri la
ultimele niveluri, inclusiv cu suprimãri par[iale sau totale ale unor pere[i, urmãrind
sã se evite apari[ia unor disimetrii importante de mase çi de rigiditã[i.
Dimensiunile çi armarea pere[ilor se vor pãstra, de regulã, constante pe
înãl[imea clãdirii. La clãdiri cu înãl[imi mari dimensiunile se pot micçora gradat,
fãrã salturi bruçte importante, la unul, douã din niveluri.
2.2.3 În cazul când la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se
crea spa[ii libere mai mari decât la etaje curente, se poate accepta suprimarea
unor pere[i. Se vor lua mãsuri pentru a men[ine çi la aceste niveluri capacitã[i
suficiente de rigiditate, de rezisten[ã çi de ductilitate pe ambele direc[ii prin
continuarea pânã la funda[ii a celorlal[i pere[i çi prin alcãtuirea adecvatã a
stâlpilor de la baza pere[ilor întrerup[i.
2.2.4 La dispunerea pere[ilor în plan se va urmãri sã se evite efectele negative
rezultate din apari[ia unor excentricitã[i suplimentare ca urmare a plastificãrii
nesimultane a unor pere[i la ac[iunea cutremurului dupã anumite direc[ii. De
asemenea, la pozi[ionarea pere[ilor în plan se va urmãri ca cerin[ele de ductilitate
sã fie cât mai uniform distribuite în pere[ii structurii.
2.2.5 Amplasarea în plan a pere[ilor structurali va urmãri cu prioritate
posibilitatea ob[inerii unui sistem avantajos de funda[ii (incluzând, dacã este
necesar, pere[ii de la subsol çi/sau de la alte niveluri de la partea inferioarã), în
mãsurã sã realizeze un transfer cât mai simplu çi mai avantajos al eforturilor de
la baza pere[ilor la terenul de fundare.
2.2.6 Pere[ilor structurali cãrora le revin cele mai mari valori ale for[elor
orizontale trebuie sã li se asigure o încãrcare gravita[ionalã suficientã (sã fie
suficient “lesta[i”) astfel încât sã se poatã ob[ine condi[ii avantajoase de preluare
a solicitãrilor din încãrcãri orizontale çi de transmitere a acestora la terenul de
fundare.
2.2.7 La construc[iile cu forma în plan dreptunghiularã, pere[ii structurali se vor
dispune, de regulã, dupã douã direc[ii perpendiculare între ele. Se recomandã ca
rigiditã[ile de ansamblu ale structurii dupã cele douã direc[ii sã fie de valori
apropiate între ele.
La clãdirile de alte forme, aceleaçi cerin[e se pot realiza çi prin dispunerea
pere[ilor dupã direc[iile principale determinate de forma clãdirii.
2.2.8 Se va urmãri ca rezultantele încãrcãrilor verticale (gravita[ionale) care
ac[ioneazã pere[ii unei structuri sã nu ducã la excentricitã[i mari cu acelaçi sens
fa[ã de centrele de greutate ale pere[ilor respectivi, neechilibrate pe ansamblul
structurii la fiecare nivel.
2.3
2.2.9 Dintre pere[ii interiori, se recomandã sã fie folosi[i ca pere[i structurali cu
precãdere aceia care separã func[iuni diferite sau care trebuie sã asigure o
izolare fonicã sporitã, necesitând ca atare grosimi mai mari çi care, în acelaçi
timp, nu prezintã goluri de uçi sau la care acestea sunt în numãr redus. Din
aceastã categorie fac parte:
- la clãdirile de locuit, pere[ii dintre apartamente çi pere[ii casei scãrii;
- la clãdirile administrative, pere[ii de la nucleul de circula[ie verticalã çi de la
grupurile sanitare, etc.
2.2.10 Pere[ii exteriori pot fi realiza[i din beton armat çi utiliza[i ca pere[i
structurali, cu condi[ia asigurãrii izolãrii lor termice prin placare, la exterior, cu un
material termoizolator. Aceçti pere[i pot fi din beton armat monolit sau din
elemente prefabricate.
2.2.11 La proiectarea structurilor cu pere[i structurali se va avea în vedere în
afara situa[iei construc[iei în faza de exploatare çi situa[iile care apar pe
parcursul execu[iei, în care lipsa unor elemente încã neexecutate (de exemplu, a
plançeelor) pot impune mãsuri suplimentare în vederea asigurãrii stabilitã[ii çi
capacitã[ii de rezisten[ã necesare ale pere[ilor.
2.3. Alctuirea elementelor structurale
2.3.1 Pentru elementele structurale verticale, pere[i individuali sau pere[i cupla[i,
se vor alege, de preferin[ã, forme de sec[iuni cât mai simple (fig.2.1).
Astfel, se va urmãri realizarea pere[ilor cu
sec[iuni lamelare sau întãrite la extremitã[i, în
func[ie de necesitã[i, prin bulbi çi tãlpi cu
dezvoltãri limitate çi se vor evita, pe cât posibil,
sec[iunile cu tãlpi ample, rezultate din
intersec[ia pere[ilor de pe cele douã direc[ii
principale ale clãdirii.
Fig.2.1
În cazul construc[iilor cu pere[i structurali deçi, dezideratul men[ionat mai
sus se poate realiza printr-o dispunere judicioasã a golurilor çi prin eventuala
fragmentare a pere[ilor.
2.3.2 Se vor adopta, când func[iunea clãdirii o impune, çiruri de goluri
suprapuse, cu dispozi[ie ordonatã, conducând la pere[i forma[i din plinuri
verticale (montan[i), legate între ele prin grinzi (rigle) de cuplare având
configura[ia generalã a unor cadre etajate.
2.4
2.3.3 Grinzile de cuplare vor avea
grosimea egalã cu aceea a
inimii pere[ilor verticali sau,
dacã este necesar, dimensiuni
mai mari decât aceasta
(fig.2.2). În acest ultim caz
marginile dinspre gol ale
pere[ilor vor avea cel pu[in
grosimea grinzilor (vezi çi
7.2.4).
2.3.4 În situa[iile în care se urmãreçte
ob[inerea unor elemente structurale cu
capacitã[i sporite de rigiditate çi de rezisten[ã
(de exemplu, pentru realizarea unei
comportãri de element cu sec[iune tubularã
închisã la unele nuclee de pere[i) se
recomandã decalarea golurilor pe înãl[imea
clãdirii, în mod ordonat, ca în fig.2.3.
2.4. Planee
2.4.1 Plançeele vor fi astfel alcãtuite încât sã asigure satisfacerea exigen[elor
func[ionale (de exemplu, cele de izolare fonicã), precum çi cele de rezisten[ã çi
de rigiditate, pentru încãrcãri verticale çi orizontale.
Modul de alcãtuire al plançeelor se va corela cu distan[ele dintre pere[ii
structurali astfel încât plançeele sã rezulte, practic, indeformabile pentru încãrcãri
în planul lor.
2.4.2 Plançeele pot fi realizate çi din elemente prefabricate, cu condi[ia ca
solu[iile de îmbinare sã asigure plançeului exigen[ele men[ionate la 2.4.1.
2.4.3 Se va urmãri ca prin forma în plan aleasã pentru plançeu çi prin
dispunerea adecvatã a golurilor cu diferite destina[ii (pentru scãri, lifturi, instala[ii,
echipamente) sã nu se slãbeascã exagerat plançeul dupã anumite sec[iuni, în
care sã aparã riscul de rupere la ac[iunea unor cutremur de intensitate mare.
Fig.2.2
Grinda de cuplare
Grinzi de cuplare
Fig.2.3
2.5
2.5. Rosturi
2.5.1 Se vor prevedea, dupã necesitã[i, rosturi de dilatare-contrac[ie, rosturi
seismice çi/sau rosturi de tasare.
Se va urmãri ca rosturile sã cumuleze douã sau toate cele trei roluri men[ionate.
2.5.2 În vederea reducerii sub limite semnificative, din punct de vedere structural,
a eforturilor din ac[iunea contrac[iei betonului çi a varia[iilor de temperaturã,
precum çi a torsiunii generale la ac[iuni seismice, lungimea “L” a tronsoanelor de
clãdire, ca çi lungimea “l” între capetele extreme ale pere[ilor (fig.2.4) nu vor
depãçi, de regulã, valorile date în tabelul 1.
Fig.2.4
Tabelul 1
Tipuri de plançeu L (m) l (m)
Plançeu din beton armat monolit sau plançeu cu alcãtuire
mixtã (din predale prefabricate cu o placã de beton armat)
60 50
Plançeu prefabricat cu o suprabetonare de 6-7 cm 70 60
Distan[a dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din tabelul 1, dacã se iau
mãsuri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contrac[ie foarte micã,
armãri puternice, adoptarea unor rosturi de lucru deschise timp suficient etc.)
çi/sau se justificã prin calcul cã se poate controla adecvat procesul de fisurare.
2.5.3 Dispunerea rosturilor seismice çi lã[imea acestora vor respecta prevederile
din paragraful 4.4 al normativului P100/92.
În cazul unor tronsoane de clãdire vecine, cu înãl[ime çi alcãtuire similare,
lã[imea rostului poate fi redusã pânã la dimensiunea minimã realizabilã
constructiv.
2.6
2.5.4 În cazul în care construc[ia este alcãtuitã din corpuri cu mase pronun[at
diferite (de exemplu, au înãl[imi foarte diferite), sau când acestea sunt fundate pe
terenuri cu proprietã[i substan[ial diferite, rosturile vor traversa çi funda[iile,
constituind çi rosturi de tasare.
2.6. Infrastructura
2.6.1 Pere[ii structurali, individuali (în consolã) sau cupla[i vor fi prevãzu[i la
partea lor inferioarã cu elemente structurale care sã permitã transmiterea
adecvatã a solicitãrilor pere[ilor la terenul de fundare.
Ansamblul acestor elemente structurale, care pe lângã fundatii, poate
include, atunci când existã, pere[ii subsolului sau a mai multor niveluri de la baza
structurii, alcãtuieçte infrastructura construc[iei.
În raport cu mãrimea solicitãrilor care apar la baza pere[ilor structurali çi
configura[ia pere[ilor subsolului se pot prevedea diferite solu[ii, dintre care cele
mai importante sunt:
a) Funda[ii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre,
dar cu propor[ii çi dimensiuni corelate cu mãrimea eforturilor din pere[ii
structurali.
Un tip special de funda[ii din aceastã categorie îl constituie funda[iile realizate
sub pere[i care se pot roti liber la bazã (vezi fig.9.8), de exemplu funda[ii cu
cuzinet çi bloc de beton simplu.
b) Grinzi de funda[ii pe una sau douã direc[ii, constituind funda[iile comune
pentru mai mul[i pere[i.
c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise cu mare rigiditate çi cu
mare capacitate de rezisten[ã la încovoiere, for[ã tãietoare çi torsiune,
alcãtuite din plançeul peste subsol, pere[ii subsolului, funda[iile çi radierul
(eventual placa pardosealã de beton armat).
2.7. Alctuirea elementelor nestructurale
2.7.1 Se recomandã utilizarea elementelor de compartimentare uçoare, care sã
poatã fi modificate sau înlocuite pe durate de exploatare a construc[iilor çi care
sã fie cât mai pu[in sensibile la deplasãri în planul lor.
2.7.2 În cazul pere[ilor executa[i din materiale rezistente (de exemplu, din
zidãrie de cãrãmidã) se va urmãri, ca prin alcãtuirea lor (dimensiuni, pozi[ia çi
dimensiunea golurilor) çi modul lor de prindere de elementele structurale, sã se
evite realizarea unor interac[iuni nefavorabile çi sã se asigure limitarea
degradãrilor în pere[i în conformitate cu prevederile normativului de proiectare
antiseismicã.
3.1
3. EXIGENE GENERALE DE PROIECTARE
3.1. Probleme generale
Proiectarea construc[iilor cu pere[i structurali trebuie sã urmãreascã
satisfacerea tuturor exigen[elor specifice de diferite naturi (func[ionale,
structurale, estetice, de încadrare în mediul construit, de execu[ie, de între[inere
çi de reparare/consolidare, etc), în func[ie de condi[iile concrete pe amplasament
(geotehnice, climatice, seismice, vecinãtatea cu alte construc[ii, etc.) çi de
importan[a construc[iei. Astfel se poate asigura o comportare favorabilã în
exploatare, cu un nivel controlat de siguran[ã.
Satisfacerea exigen[elor structurale referitoare la preluarea ac[iunilor de
diferite categorii, în particular a celor seismice, se realizeazã prin:
- concep[ia generalã de proiectare a structurii privind mecanismul structural de
deformare elasto-plastica (si implicit de disipare de energie);
- o modelare fidelã în raport cu comportarea realã çi utilizarea unor metode de
calcul adecvate pentru determinarea eforturilor çi dimensionarea elementelor
structurale;
- respectarea prevederilor prezentului Ghid çi ale celorlalte prescrip[ii sub
inciden[a cãrora se aflã construc[ia, referitoare la calculul, alcãtuirea çi
execu[ia tuturor elementelor structurale çi nestructurale.
3.2. Exigene privind mecanismul structural de disipare a energiei
(mecanismul de plastificare)
Ob[inerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil sub
ac[iuni seismice de intensitate ridicatã în cazul construc[iilor cu pere[i structurali
de beton armat implicã:
- dirijarea deforma[iilor plastice în grinzile de cuplare çi la baza pere[ilor;
- cerin[e de ductilitate moderate çi cât mai uniform distribuite în ansamblul
structurii;
- capacitã[i de deformare postelasticã substan[iale çi comportare histereticã
stabilã în zonele plastice;
- eliminarea ruperilor premature, cu caracter fragil, datorate pierderii
ancorajelor, ac[iunii for[elor tãietoare, etc.;
- eliminarea apari[iei unor fenomene de instabilitate care sã nu permitã
atingerea capacitã[ilor de rezisten[ã proiectate.
De regulã, prin proiectarea structuralã trebuie sã se asigure o comportare
în domeniul elastic pentru plançee çi sistemul infrastructurii cu funda[iile aferente.
Modalitã[ile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt
prezentate la 6.2.
3.2
3.3. Exigene de rezisten i de stabilitate
Exigen[ele de rezisten[ã impun ca ac[iunile seismice de intensitate mare
sã nu reducã semnificativ capacitatea de rezisten[ã a sec[iunilor celor mai
solicitate ale structurii.
Practic, se considerã cã cerin[ele de rezisten[ã sunt satisfãcute, dacã în
toate sec[iunile capacitatea de rezisten[ã, evaluatã pe baza prevederilor din
STAS 10107/0-90, cu precizãrile din prezentul Ghid çi în condi[iile respectãrii
regulilor de alcãtuire prevãzute de acestea, este superioarã, la limitã egalã, cu
valorile de calcul maxime ale eforturilor sec[ionale.
Elementele structurale trebuie înzestrate cu rezisten[ã necesarã în toate
sec[iunile astfel încât sã fie posibil un traseu complet, fãrã întreruperi çi cât mai
scurt, al încãrcãrilor de la locul unde sunt aplicate pânã la funda[ii.
Exigen[ele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilitã[ii formei (voalãrii)
pere[ilor în zonele puternic comprimate çi eliminarea fenomenelor de rãsturnare
datorate unei suprafe[e de rezemare pe teren insuficiente.
Tot în categoria fenomenelor de instabilitate, care trebuie evitate, se
încadreazã çi situa[iile în care distribu[ia în plan a pere[ilor duce la excentricitã[i
exagerate ale centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate al pere[ilor
structurali, în absen[a unor pere[i care sã preia în mod eficient momentele de
torsiune generalã (vezi 2.2.1; 2.2.4).
3.4. Exigene de rigiditate
Construc[iile cu pere[i structurali vor fi prevãzute prin proiectare cu o
rigiditate la deplasãri laterale în acord cu prevederile normativului de proiectare
seismicã.
De asemenea, rigiditatea pere[ilor structurali trebuie sã fie suficient de
mare pentru a asigura çi condi[ia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de
clãdire vecine, cu caracteristici de vibra[ie pronun[at diferite.
3.5. Exigene privind ductilitatea local i eliminarea ruperilor cu caracter
neductil
Condi[ia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pere[i de beton
armat are în vedere asigurarea unei capacitã[i suficiente de rotire postelasticã în
articula[iile plastice, fãrã reduceri semnificative ale capacitã[ii de rezisten[ã în
urma unor cicluri ample de solicitare seismicã.
În mod practic condi[ia de ductilitate localã se exprimã printr-un criteriu de
limitare a înãl[imii relative a zonei comprimate a sec[iunilor sau, în cazul
3.3
elementelor verticale, pentru evaluãri preliminare, printr-un criteriu echivalent,
mai aproximativ, de limitare a efortului unitar mediu de compresiune.
În vederea mobilizãrii capacitã[ii de ductilitate la solicitarea de încovoiere
cu sau fãrã efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de
siguran[ã fa[ã de ruperile cu caracter fragil sau mai pu[in ductil, cum sunt:
- ruperea la for[ã tãietoare în sec[iunile înclinate;
- ruperea la for[ele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor
sec[iuni prefisurate;
- pierderea aderen[ei betonului la suprafa[a armãturilor în zonele de ancorare
çi de înnãdire;
- ruperea zonelor întinse armate sub nivelul corespunzãtor eforturilor de
fisurare.
În acelaçi scop sunt necesare mãsuri pentru evitarea fenomenului de
pierdere a stabilitã[ii zonelor comprimate de beton çi a armãturilor comprimate
(vezi pct.4.2.3 çi 6.4.1).
3.6. Exigene specifice structurilor prefabricate
Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente
prefabricate de perete, de suprafa[ã sau liniare, trebuie sã urmãreascã ob[inerea
unei comportãri practic identice cu cea structurilor similare realizate din beton
armat monolit.
În acest scop, îmbinãrile verticale, orizontale sau dupã alte direc[ii între
elementele prefabricate vor trebui sã fie solicitate în domeniul elastic, sub
încãrcãrile care corespund stadiului ultim pentru structura în ansamblu.
Valorile for[elor de lunecare çi ale celorlalte for[e care intervin la
dimensionarea elementelor de îmbinare vor fi cel pu[in egale cu valorile asociate
mecanismului de plastificare structural.
4.1
4. PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR
STRUCTURALE
4.1. Stabilirea încrcrilor verticale
Valorile încãrcãrilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor
standardelor de ac[iuni, corespunzãtor grupãrii fundamentale sau speciale de
încãrcãri, dupã caz.
Valorile eforturilor axiale din pere[i çi din celelalte elemente verticale ale
structurii, provenite din încãrcãrile verticale, se determinã pe baza suprafe[elor
aferente sec[iunilor acestora, în func[ie de alcãtuirea (modul de descãrcare)
plançeelor (vezi pct.5.3).
4.2. Dimensionarea preliminar a seciunilor pereilor
4.2.1 Aria totalã a inimilor pere[ilor pe o direc[ie (în m
2
) va fi, de regulã, cel pu[in
cea datã de rela[ia:
120
pl s
bi
A n k
A
o
>
_
(4.1)
în care:
_
bi
A = aria inimilor, în sec[iune orizontalã, ale tuturor pere[ilor structurali, cu
contribu[ie semnificativã în preluarea for[elor orizontale, orienta[i paralel
cu ac[iunea for[elor orizontale;
o = coeficient de importan[ã a construc[iei, conform P100/1992;
k
s
= coeficientul zonei seismice de calcul, conform P100/1992;
A
pl
= aria suprafe[ei plançeului în m
2
;
n = numãrul de niveluri de clãdire (numãrul de plançee) situate deasupra
sec[iunii considerate.
4.2.2 Grosimea pere[ilor va fi cel pu[in 15 cm. La clãdiri cu pânã la 10÷12
niveluri se recomandã sã se pãstreze dimensiuni constante ale sec[iunilor
pere[ilor pe toatã înãl[imea.
4.2.3 Aria bulbilor sau tãlpilor A
t
prevãzute la capetele sec[iunii pere[ilor cu aria
inimii A
i
va respecta rela[iile:
35 . 0
A
A
5 , 1 n
i
t
o
+ s (4.2)
pentru zonele seismice de calcul A ÷ D çi
4.2
50 . 0
A
A
5 , 1 n
i
t
o
+ s (4.3)
pentru zonele seismice de calcul E çi F.
S-a notat:
c
o
R h b
N
n = (4.4)
unde N este efortul axial de compresiune în pere[i, b çi h dimensiunile inimii
peretelui, iar R
c
rezisten[a de calcul a betonului la compresiune.
Rela[iile (4.2) çi (4.3) servesc çi la eviden[ierea situa[iilor în care apare
necesitatea prevederii de bulbi sau tãlpi la extremitã[ile pere[ilor.
4.3. Dimensionarea preliminar a seciunilor grinzilor de cuplare
4.3.1 Înãl[imea grinzilor de cuplare la clãdirile obiçnuite se va lua egalã cu
dimensiunea plinului de deasupra golurilor de uçi çi ferestre.
4.3.2 Lã[imea grinzilor se va lua egalã, de regulã, cu grosimea pere[ilor.
5.1
5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREI STRUCTURALI
LA ACIUNEA ÎNCRCRILOR VERTICALE I ORIZONTALE
5.1. Indicaii generale
5.1.1 Calculul elementelor structurale ale construc[iilor cu pere[i de beton armat
se face pentru grupãrile fundamentalã çi specialã de încãrcãri.
Pentru clãdirile curente sub aspectul regimului de înãl[ime, al valorilor
încãrcãrilor gravita[ionale, gruparea specialã, incluzând ac[iunea seismicã, este
cea care dimensioneazã, de regulã, în condi[iile aplicãrii prescrip[iilor din [ara
noastrã, elementele structurale verticale.
În cadrul prezentului Ghid de proiectare se are în vedere, cu prioritate,
calculul în gruparea specialã de încãrcãri pentru aceste elemente.
5.1.2 Proiectarea seismicã a structurilor cu pere[i structurali, pe baza prezentei
prescrip[ii, are în vedere un rãspuns seismic neliniar al ansamblului
suprastructurã-infrastructurã-teren de fundare, implicând absorb[ia çi disiparea
de energie prin deforma[ii postelastice. Astfel:
a) Se urmãreçte, de regulã, localizarea deforma[iilor postelastice în elementele
suprastructurii. Prevederile din prezentul Ghid de proiectare au în vedere
asigurarea unei comportãri ductile pentru aceste elemente;
b) În cazuri speciale se admite sã se realizeze ansamblul structural astfel încât
deforma[iile postelastice sã se dezvolte cu prioritate în elementele
infrastructurii.
În situa[iile în care se opteazã pentru aceastã solu[ie se vor lua mãsurile de
ductilizare necesare ale elementelor structurale respective, cu reducerea
corespunzãtoare a cerin[elor de ductilitate pentru elementele suprastructurii.
c) În situa[iile în care solu[iile de la punctele a) çi b) nu se pot realiza, de
exemplu în cazul unor construc[ii ce urmeazã sã se execute în spa[iile limitate
dintre alte construc[ii existente (care nu permit dezvoltarea suprafe[ei de
rezemare a structurii), se pot admite deforma[ii inelastice limitate çi în terenul
de fundare, controlate prin procedee de calcul adecvate. Çi în aceste cazuri
se pot diminua mãsurile de ductilizare ale elementelor structurale, deoarece
cerin[ele de ductilitate ale acestora sunt mai mici decât cele corespunzãtoare
construc[iilor obiçnuite.
În situa[iile în care se opteazã pentru abordãri de tip b) çi/sau c) trebuie sã
existe condi[ii de acces çi de interven[ie la elementele proiectate pentru a lucra
ca elemente disipative.
Dirijarea deforma[iilor neliniare în unul sau mai multe din cele trei pãr[i ale
ansamblului suprastructurã-infrastructurã-teren de fundare se va face prin
metode de calcul omologate. Corelarea capacitã[ilor de rezisten[ã ale celor trei
5.2
componente se va face pe baza valorilor medii ale rezisten[ei betonului, armãturii
de o[el çi, respectiv, a terenului de fundare.
5.1.3 În condi[iile în care abordarea unui calcul structural, care sã reflecte
întreaga complexitate a comportãrii structurale, nu este încã practic posibilã
decât pentru cazuri particulare, pentru construc[iile curente se vor utliza
metodele de calcul din categoria A, conform P100/1992, care admit urmãtoarele
simplificãri principale:
a) Calculul la ac[iunea seismicã se face la încãrcãrile de calcul stabilite conform
capitolului 5 din normativul P100/1992, aplicate static pe structura
consideratã ca având o comportare elasticã;
b) Dirijarea formãrii unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, cu
deforma[ii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare çi la baza pere[ilor
structurali, se face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de
eforturi prescrise în paragraful 6.2 în prezentul Ghid de proiectare;
c) Cerin[ele de ductilitate se considerã implicit satisfãcute prin respectarea
condi[iilor de calcul çi de alcãtuire constructivã, date în prezentul Ghid de
proiectare;
d) În cazul clãdirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (pere[i,
eventual cadre) orientate pe douã direc[ii principale de rigiditate ale structurii,
calculul se efectueazã separat pe cele douã direc[ii. În cazul în care
elementele structurale verticale sunt orientate pe direc[ii care diferã de
direc[iile principale ale construc[iei, calculul se efectueazã pe mai multe
direc[ii stabilite ca poten[ial nefavorabile din punct de vedere al comportãrii
structurale la ac[iuni orizontale;
e) Deforma[iile plançeelor se considerã neglijabile în raport cu deforma[iile
pere[ilor.
Prevederile din prezentul Ghid de proiectare se referã la cazurile în care
aceste simplificãri pot fi acceptate.
În aceste condi[ii, pentru calculul unei structuri cu pere[i structurali la
ac[iunea încãrcãrilor verticale çi orizontale sunt necesare urmãtoarele opera[ii
principale:
(i) Alcãtuirea ini[ialã a structurii (dispunerea pere[ilor structurali, alegerea
formei sec[iunilor, a dimensiunilor elementelor structurale, etc.), inclusiv
ale infrastructurii;
(ii) Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea sec[iunilor active ale pere[ilor
structurali, pentru fiecare direc[ie de ac[iune a încãrcãrilor orizontale çi ale
grinzilor de cuplare, conform prevederilor paragrafului 5.2);
(iii) Stabilirea nivelului la care se considerã încastrarea pere[ilor (conform
cap.9);
5.3
(iv) Determinarea încãrcãrilor verticale aferente fiecãrui perete structural çi a
eforturilor sec[ionale de compresiune produse de aceste încãrcãri
(conform paragrafului 5.3);
(v) Verificarea preliminarã a sec[iunilor pere[ilor structurali pe baza criteriilor
din cap.4 din prezentul Ghid de proiectare çi eventual modificarea
acestora (prin mãrirea grosimii inimii, prevederea de bulbi la capetele
libere, mãrirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale clãdirilor cu
înãl[imi mari, etc.);
(vi) Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pere[ilor structurali pentru
fiecare direc[ie de ac[iune a încãrcãrilor orizontale (conform paragrafelor
5.2 çi 5.4).
(vii) Stabilirea încãrcãrilor orizontale de calcul conform cap.5 din P100/1992;
(viii) Determinarea eforturilor sec[ionale din ac[iunea încãrcãrilor orizontale. Se
recomandã calculul cu programe de calcul automat care sã ia în
considerare comportarea spa[ialã a structurii. În cazurile precizate la
paragraful 5.4.3 referitoare la structurile ordonate, cu alcãtuire monotonã
pe verticalã çi cu înãl[imi mici çi medii (s 9 niveluri), se pot aplica metodele
simplificate prezentate în anexã, efectuând calculul manual sau automat
printr-un program bazat pe ipotezele simplificate respective;
(ix) Determinarea eforturilor sec[ionale de dimensionare din încãrcãrile
orizontale pe baza prevederilor paragrafului 6.2;
(x) În cazurile speciale când încãrcãrile verticale se aplicã cu excentricitã[i
pronun[ate (de exemplu, construc[ii cu balcoane în consolã pe o singurã
parte a clãdirii, construc[ii cu nucleu de pere[i încãrcat excentric, etc.),
determinarea pe aceeaçi schemã de calcul çi eforturile sec[ionale din
aceste încãrcãri, care se însumeazã cu eforturile produse de încãrcãrile
orizontale;
În situa[iile obiçnuite, la structuri ordonate çi simetrice eforturile de
încovoiere din pere[i, produse de încãrcãrile verticale nu au, de regulã,
valori semnificative çi pot fi neglijate.
(xi) Calculul çi armarea grinzilor de cuplare, la încovoiere çi la for[ã tãietoare
(conform prevederilor de la 6.6);
(xii) Calculul çi armarea elementelor verticale la compresiune (întindere)
excentricã, la for[ã tãietoare în sec[iuni înclinate çi în rosturile de turnare
(pe baza prevederilor din STAS 10107/0-90 çi a celor de la paragraful 6.5
din prezentul Ghid de proiectare );
(xiii) Calculul, în cazul structurilor prefabricate, al îmbinãrilor verticale çi
orizontale ale pere[ilor çi al îmbinãrilor dintre plançeu çi pere[ii structurali
(conform 6.5.2 çi 6.5.3);
(xiv) Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de plançee çi
calculul armãturilor necesare (conform 6.7);
5.4
(xv) Alcãtuirea pere[ilor structurali çi a grinzilor de cuplare (conform cap.7).
(xvi) Evaluarea ini[ialã a dimensiunilor elementelor infrastructurii çi a funda[iilor;
(xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea încãrcãrilor (a for[elor de
legãturã cu suprastructura çi cu terenul), modelarea legãturilor structurale
ale elementelor infrastructurii, etc.;
(xviii) Calculul eforturilor sec[ionale în elementele infrastructurilor prin metode de
calcul (de regula cu programe de calcul automat) compatibile modelului de
calcul stabilit la xvii);
(xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii çi al funda[iilor.
5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu perei structurali
5.2.1 Sec[iunile de calcul (active) ale pere[ilor structurali.
În calculul simplificat admis pentru structurile cu pere[i structurali,
constând în calcule independente pe douã sau mai multe direc[ii, problema
sec[iunilor active ale pere[ilor (a conlucrãrii tãlpilor cu inima pere[ilor) intervine la:
(i) Evaluarea rigiditã[ilor la deplasare lateralã çi implicit la stabilirea eforturilor
sec[ionale din ac[iunea for[elor orizontale care revin pere[ilor structurali;
(ii) Determinarea încãrcãrilor verticale aferente pere[ilor structurali;
(iii) Evaluarea momentelor capabile çi a for[ei tãietoare de calcul, asociate
capacitã[ii de rezisten[ã la încovoiere cu efort axial.
(iv) Evaluarea ductilitã[ilor sec[ionale;
În cazul în care talpa este constituitã dintr-un bulb (fig.5.1a), lã[imea activã
b
p
se ia egalã cu lã[imea realã a bulbului, B
p
.
Fig.5.1
În cazul pere[ilor structurali a cãror sec[iune prezintã tãlpi la una sau
ambele extremitã[i (rezultate, de exemplu, din intersec[ia pere[ilor de pe cele
(b)
5.5
douã direc[ii, fig.5.1b), lã[imea activã b
p
de conlucrare a tãlpilor este datã de
rela[ia (5.1):
dr st p
b b b b A + A + = (5.1)
unde b A se stabileçte pe baza rela[iilor (fig.5.2):
i o
1 i i
i
h 5 , 1 l
h h
h
b s
+
= A
+
(5.2)
çi s Ab distan[a pânã la primul gol (pânã la marginea peretelui).
Fig.5.2
S-a notat:
b = grosimea inimii;
h
i
,h
i+1
= înãl[imile sec[iunilor unor pere[i paraleli consecutivi;
l
o
= distan[a liberã între doi pere[i consecutivi.
La structurile cu etaje
înalte çi goluri relativ mici se
recomandã considerarea în
calcul a peretelui ca element
unic, cu sec[iunea
indeformabilã, cu condi[ia
asigurãrii, prin modul de
alcãtuire al grinzilor de
cuplare rigide, a unei
comportãri în domeniul elastic
a acestor grinzi.
În situa[iile în care
pere[ii se intersecteazã
formând un nucleu, întreg
nucleul poate fi considerat un
element unic (fig. 5.3).
Pentru calculul
deforma[iilor produse de
for[ele tãietoare sec[iunea
Fig.5.3
Grinzi de cuplare
rigide si rezistente
5.6
activã se ia egalã cu
sec[iunea inimii.
Fig.5.4
5.2.2 Sec[iunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare
a) Pentru calculul
deforma[iilor produse de
momentele încovoietoare, la
determinarea eforturilor
sec[ionale sec[iunea activã a
grinzii de cuplare se ia
conform fig.5.4:
Fig.5.5
- dacã plançeele se toarnã odatã cu pere[ii sau dacã se toarnã în etape
distincte, dar se prevãd mãsuri de realizare a conlucrãrii plãcii cu grinda, se [ine
seama de conlucrarea plãcii ca în fig.5.4 luând:
p o dr st
h 2 l 25 , 0 b , b s = A A (5.5)
unde l
o
= lumina liberã a golului;
h
p
= grosimea plãcii.
- dacã plançeele sunt prefabricate sau turnate ulterior pere[ilor çi nu se
realizeazã conlucrarea plãcii cu grinda, sec[iunea se considerã dreptunghiularã
ca în fig.5.5 cu înãl[imea h
r
pânã sub placa plançeului;
Pentru calculul deforma[iilor produse de for[ele tãietoare, sec[iunea se ia
egalã cu sec[iunea inimii.
b) Pentru evaluarea capacitã[ii de rezisten[ã se aplicã prevederile STAS
10107/0-90.
5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereii structurali din
aciunea încrcrilor verticale
Încãrcãrile verticale transmise de plançeu pere[ilor structurali se
determinã pe baza suprafe[elor aferente sec[iunilor acestora, [inând seama de
alcãtuirea plançeelor care influen[eazã distribu[ia reac[iunilor pe contur (plãci
5.7
armate pe o singurã direc[ie sau pe douã direc[ii, plãci cu grinzi). Se admite cã
eforturile unitare de compresiune din încãrcãrile verticale sunt uniform distribuite
pe suprafa[a sec[iunii transversale a pere[ilor.
Valoarea for[ei axiale de compresiune din încãrcãrile gravita[ionale se
ob[ine prin înmul[irea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu
suprafa[a sec[iunii active a peretelui.
Pentru încãrcãrile locale, concentrate sau distribuite, se admite cã
repartizarea în corpul pere[ilor se face cu o pantã de 2/3 ca în fig.5.6a. În cazul
golurilor în pere[ii structurali, linia de descãrcare se deviazã conform fig.5.6b.
În cazurile
obiçnuite se admite cã
rezultanta încãrcãrilor
verticale este aplicatã în
centrul de greutate al
sec[iunii active a
peretelui. Dacã distan[a
dintre centrul de
greutate al încãrcãrilor
verticale çi centrul de
greutate al sec[iunii
peretelui este relativ
Fig.5.6
mare çi dacã efectul excentricitã[ilor nu se echilibreazã pe ansamblul structurii
(fig.6.5), se efectueazã un calcul separat, pentru stabilirea eforturilor din
încãrcãrile verticale, utilizând metode de calcul prezentatã la paragraful 5.4.
5.4. Metoda simplificat pentru determinarea eforturilor secionale, în
domeniul elastic
În prezenta sec[iune se fac precizãri privind modul de utilizare al
metodelor simplificate de calcul al structurilor cu pere[i structurali în domeniul
elastic, bazate pe modelarea pere[ilor structurali prin cadre etajate (structuri
alcãtuite din elemente de tip barã).
5.4.1 Ipoteze çi scheme de bazã
5.8
a) În calculul cu structura formatã
din bare, se [ine seama de toate
tipurile de deforma[ii produse de
ac[iunea diferitelor eforturi sec[ionale:
momente încovoietoare, for[ã
tãietoare çi eforturi axiale. În cazurile
curente se admite sã se neglijeze
deforma[iile datorate eforturilor axiale
în grinzile de cuplare, precum çi
eforturile axiale din pere[ii structurali
datorate încãrcãrilor verticale.
b) Deschiderile teoretice ale cadrului
etajat, care schematizeazã pere[ii
cupla[i cu goluri suprapuse, se iau
între axele elementelor verticale.
Pentru grinzile de cuplare (fig.5.7) se
considerã deformabilã (la încovoiere
çi la for[ã tãietoare) numai por[iunea
centralã l
o
, având lungimea luminii
Fig.5.7
(deschiderii libere) golului, iar
por[iunile laterale (L - l
o
) se admit a fi
indeformabile (aria sec[iunii se
considerã în calcul infinitã).
c) În cazul pere[ilor cu grinzi de
cuplare înalte în raport cu înãl[imea
nivelului, se va [ine seama de varia[ia
sec[iunii montan[ilor, considerând ca
deformabile zonele cuprinse între
grinzile de cuplare (lumina), iar în
rest indeformabile (fig.5.8b).
Fig.5.8
5.4.2 Valorile de calcul ale rigiditã[ilor elementelor structurale
În prezentul paragraf se dau valori pentru determinarea caracteristicilor
de rigiditate, utilizate la calculul eforturilor sec[ionale.
În cazurile curente aceste valori ale caracteristicilor de rigiditate se pot
utiliza çi la determinarea caracteristicilor vibra[iilor proprii, inclusiv a perioadelor
de oscila[ie în diferite moduri proprii, precum çi la calculul deplasãrilor orizontale
la verificarea condi[iilor de deplasare relativã de nivel sau la dimensionarea
rosturilor seismice între diferitele tronsoane ale unei clãdiri sau între clãdiri
vecine.
b)
a)
5.9
În situa[iile în care sunt necesare evaluãri mai precise ale deforma[iilor
structurale, se aplicã procedeele de calcul specifice pentru barele de beton
armat, respectiv prin integrarea în lungul elementelor a deforma[iilor specifice
(axiale çi de rotire) stabilite prin considerarea simultanã a condi[iilor statice,
geometrice çi a legilor o - c ale betonului çi o[elului.
Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice sec[ionale
utilizate în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se
iau dupã cum urmeazã:
a) Pentru pere[i structurali:
- dacã
b e
c b
I 8 , 0 I 4 , 0
R A
N
= ÷ = (5.6)
b e
A 9 , 0 A = (5.7)
bi ei
A 8 , 0 A = (5.8)
- dacã
b e
c b
I 4 , 0 I 0 , 0
R A
N
= ÷ = (5.9)
b e
A 6 , 0 A = (5.10)
bi ei
A 5 , 0 A = (5.11)
- dacã
b e
c b
I 1 , 0 I 2 , 0
R A
N
= ÷ ÷ = (5.12)
b e
A 4 , 0 A = (5.13)
bi ei
A 2 , 0 A = (5.14)
Pentru valori intermediare ale raportului N/A
b
R
c
, valorile de calcul ale I
e
,
A
e
, A
ei
se stabilesc prin interpolare liniarã, unde I
e
, A
e
, A
ei
sunt valorile de calcul
(echivalente)ale momentului de iner[ie, ariei sec[iunii transversale çi ariei
sec[iunii de forfecare, iar I
b
, A
b
, A
bi
sunt valorile corespunzãtoare ale sec[iunii
de beton (nefisurate).
Cu N çi R
c
s-au notat valoarea de calcul a for[ei axiale (pozitivã pentru
compresiune) în sec[iune çi respectiv, valoarea rezisten[ei betonului la
compresiune.
În vederea reducerii numãrului de ipoteze de încãrcare cu for[e orizontale
la evaluarea eforturilor sec[ionale de calcul, în cazul structurilor de tip obiçnuit se
admite sã se utilizeze valorile caracteristicilor de rigiditate ale sec[iunilor
nefisurate (I
b
, A
b
, A
bi
) ale montan[ilor. Valorile momentelor de încovoiere çi
for[elor tãietoare astfel ob[inute, se pot corecta, în vederea ob[inerii unor valori
de dimensionare mai potrivite în raport cu comportarea realã a structurii, prin
redistribu[ia adecvatã a eforturilor între elementele verticale, care sã [inã seama
de gradul diferit de fisurare al acestora. Acest procedeu de calcul simplificat
furnizeazã çi valorile de calcul ale deplasãrilor orizontale.
b) Pentru grinzile de cuplare:
5.10
- în cazul armãrii cu bare ortogonale (bare longitudinale çi etrieri):
b e
I 4 , 0 I = (5.15)
b e
A 4 , 0 A = (5.16)
- în cazul armãrii cu carcase diagonale:
b e
I 6 , 0 I = (5.17)
b e
A 6 , 0 A = (5.18)
În calculul deforma[iilor se va utiliza o valoare unicã a modulului de
elasticitate al betonului E
b
corespunzãtor clasei prescrisã prin proiect.
5.4.3 Metode de calcul structural
Pentru stabilirea eforturilor sec[ionale în elementele structurilor cu pere[i
de beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spa[iale
alcãtuite din bare.
În cazurile curente în care plançeele de beton armat satisfac condi[ia de
diafragme, practic infinit rigide çi rezistente pentru for[e aplicate în planul lor, se
vor aplica metode de calcul în care deforma[iile solidare ale pere[ilor pot fi
definite de numai trei componente ale deplasãrii la fiecare nivel (douã transla[ii çi
o rotire).
În cazul unor structuri nu prea înalte (orientativ, cu pânã la 10 niveluri), cu
alcãtuire regulatã çi la care pere[ii structurali prezintã monotonie geometricã pe
verticalã se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în
anexã. Metoda poate fi aplicatã çi la structuri mai înalte sau cu o alcãtuire mai
pu[in regulatã în evaluãrile ini[iale din faza predimensionãrii.
Pentru structuri cu alcãtuire complexã, cu forme complicate de sec[iuni de
pere[i rezultate din intersec[ia pere[ilor structurali, cu goluri de dimensiuni diferite
de la nivel la nivel sau/çi care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care
este necesar sã se determine starea de eforturi pentru direc[ii ale for[elor
orizontale care nu se suprapun cu direc[iile principale ale structurii, se
recomandã utilizarea modelãrii pere[ilor din elemente finite de tip panou, grindã
çi stâlpi. În acest scop se pot folosi programele de calcul care permit o
asemenea abordare.
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic
Clasificarea, caracterizarea çi domeniile de utilizare ale metodelor de
calcul al structurilor în domeniul postelastic sunt date în cap.5.8 çi tabelul 6.2 din
P100/1992.
În cele ce urmeazã se fac precizãri referitoare la particularitã[ile utilizãrii
acestor metode în cazul structurilor cu pere[i structurali.
5.11
5.5.1 Clasificarea metodelor de calcul
Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplicã unor structuri cu
capacitã[ile de rezisten[ã cunoscute, respectiv la structuri la care armãturile
longitudinale sunt cunoscute.
În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul, metodele de calcul
în domeniul postelastic se clasificã în urmãtoarele trei categorii principale:
a) Procedee de primã aproxima[ie, care constau în exprimarea echilibrului limitã
pe un mecanism cinematic de plastificare cu articula[ii plastice formate la
capetele tuturor grinzilor de cuplare çi la baza pere[ilor structurali, fãrã sã se
poatã pune condi[ii privind încadrarea rotirilor din aceste articula[ii plastice, în
capacitã[ile de rotire respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau într-un calcul static pas cu
pas al structurii (“calcul biografic”), mãrind treptat încãrcãrile laterale,
determinând la fiecare treaptã de încãrcare eforturile sec[ionale çi
deforma[iile structurii çi verificând compatibilitatea rotirilor în articula[iile
plastice formate la capetele grinzilor de cuplare çi la baza pere[ilor. Stadiul
ultim de solicitare a structurii se considerã stadiul în care se atinge deforma[ia
limitã într-una din articula[iile plastice formate la baza pere[ilor structurali.
c) Metode de calcul dinamic neliniar, ob[inute prin adaptarea metodelor de
calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirec[ionale. Pornind
de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determinã
elementele rãspunsului structural în evolu[ia lor pe durata ac[iunii seismice,
diagramele de eforturi sec[ionale, tabloul articula[iilor plastice în fiecare
moment, cerin[ele de ductilitate, energia absorbitã çi energia disipatã în
articula[iile plastice, etc.
Calculul în domeniul postelastic prin procedeele din categoriile (b) çi (c)
permit verificarea urmãtoarelor condi[ii de bunã conformare a structurii în raport
cu ac[iunile seismice:
- dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, care, în
cazurile curente, presupune formarea articula[iilor plastice la extremitã[ile
grinzilor de cuplare çi la baza pere[ilor structurali, în aceastã ordine, la
cutremure de intensitate ridicatã (cu perioade de revenire mari);
- structura posedã capacitatea necesarã de ductilitate (de absorb[ie çi de
disipare de energie) pentru a putea rezista la un cutremur de intensitatea
maximã consideratã prin codurile de proiectare;
- capacitã[ile de deformare postelasticã a elementelor verticale sã fie
echilibrate (la cerin[e de ductilitate apropiate) în sensul evitãrii apari[iei de
ruperi premature ale unora dintre acestea, în timp ce celelalte prezintã încã
rezerve mari de ductilitate;
- structura sã nu înregistreze, pe durata ac[iunii seismice, deplasãri mai mari
decât cele admise.
5.12
5.5.2 Metode de primã aproxima[ie
Ca metodã de verificare (de determinare a for[ei orizontale capabile a
structurii), aceea bazatã pe echilibrul la limitã al structurii poate fi utilizatã la
stabilirea valorii gradului de asigurare la ac[iuni seismice definite prin valoarea
for[ei laterale asociate mecanismului structural de plastificare. Aplicarea
echilibrului limitã al structurii presupune cã nu apar ruperi premature, cu caracter
neductil, prin ac[iunea for[elor tãietoare sau a ruperii ancorajului armãturilor, iar
capacitatea de deformare în articula[iile plastice este suficientã.
Metoda poate fi utilizatã çi la proiectarea construc[iilor noi pentru
dimensionarea mai ra[ionalã a grinzilor de cuplare çi a pere[ilor structurali, în
situa[iile când, pe baza unui calcul în domeniul elastic, rezultã solicitãri çi armãri
mult diferite în elementele structurale similare çi este indicatã operarea unor
redistribu[ii de eforturi (vezi 6.2.1 çi 6.2.4).
5.5.3 Metode de calcul static neliniar
a) Date generale
Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic, efectuat conform
paragrafului 5.4 din prezentul Ghid de proiectare, se stabilesc sec[iunile çi
armarea pere[ilor structurali. Sec[iunile astfel dimensionate urmeazã a fi apoi
corectate dupã necesitã[i de rezultatele calculului în domeniul postelastic.
Pentru efectuarea calculului în domeniul postelastic este necesar sã se
determine valorile momentelor de plastificare ale sec[iunilor caracteristice ale
elementelor structurale (sec[iunile de la extremitã[ile grinzilor de cuplare çi a
sec[iunilor de la baza pere[ilor), precum çi caracteristicile de deformare ale
zonelor care înregistreazã deforma[ii plastice. La stabilirea acestora se utilizeazã
valorile medii ale rezisten[elor betonului çi o[elului, conform STAS 10107/0-90.
a a
R 35 . 1 R =
c c
R 75 . 1 R =
b) Scurtã descriere a procedeului
Se efectueazã un calcul static, la încãrcãri orizontale seismice având
distribu[ia for[elor seismice conven[ionale, care se mãresc progresiv. Este
recomandabil sã se considere 2 distribu[ii ale for[elor orizontale, înfãçurãtoare
(de exemplu o distribu[ie triunghiularã çi una uniformã). La fiecare treaptã de
încãrcare se determinã starea de eforturi çi de deforma[ie a structurii, se
identificã sec[iunile în care apar deforma[ii plastice çi se stabilesc mãrimile
rotirilor în articula[iile plastice conven[ionale formate la capetele grinzilor de
cuplare çi la baza montan[ilor. Se verificã dacã rotirile în articula[iile plastice se
încadreazã în valorile rotirilor capabile ale elementelor structurale în care apar
aceste articula[ii.
Pentru analizarea unor stãri de solicitare avansate se pot admite depãçiri
ale capacitã[ii de rotire a articula[iilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi).
5.13
Aceasta implicã modificarea schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare,
în sensul înlocuirii barelor ieçite din lucru prin penduli articula[i la capete, capabili
sã preia numai eforturi axiale. Ca stadiu limitã de solicitare a structurii se
considerã stadiul în care se atinge deforma[ia limitã la baza unuia din montan[i.
Rezultanta încãrcãrilor orizontale, corespunzãtoare acestui stadiu,
reprezintã for[a orizontalã capabilã a structurii, iar deplasãrile înregistrate,
reprezintã deplasãrile maxime pe care le poate suporta aceasta.
c) Caracteristici de deformare plasticã a pere[ilor structurali
Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implicã verificarea
compatibilitã[ii deforma[iilor (rotirilor) plastice în articula[iile plastice teoretice
formate în sec[iunile de la capetele riglelor çi la baza montan[ilor. Pentru
aceasta, valorile u ale rotirilor înregistrate în articula[iile plastice la diferite niveluri
ale încãrcãrii orizontale se comparã cu valorile limitã u
p
ale rotirilor ce se pot
dezvolta în articula[iile plastice, denumite, în mod curent, rotiri capabile (u
cap
).
Condi[ia ca un element sã nu se rupã în zona unei “articula[ii plastice” se
exprimã prin rela[ia:
p cap
0 0 0 = s
Valorile u
cap
se determinã prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe
lungimea zonelor plastice, în situa[iile în care în sec[iunea cea mai solicitatã s-au
atins deforma[iile specifice ultime a betonului, c
bu
(corespunzãtor gradului de
confinare a betonului prin armãturi transversale) sau a armãturii de o[el întinse,
c
au
.
5.5.4 Metode de calcul dinamic neliniar
Metodologia calculului dinamic neliniar çi datele privind parametrii seismici
ai excita[iei (accelerograme înregistrate pe amplasament sau accelerograme
generate, compatibile cu spectrul de rãspuns) çi ai rãspunsului seismic al
structurii (legile constitutive ale comportãrii elementelor structurale, [inând seama
çi de degradãrile structurale, proprietã[ile de amortizare, etc.) sunt precizate în
P100/1992 çi în manualele de utilizare a metodelor de calcul dinamic neliniar.
6.1
6. CALCULUL SECIUNILOR PEREILOR STRUCTURALI
6.1. Generaliti
La proiectarea construc[iilor cu pere[i structurali se va avea în vedere
satisfacerea unor condi[ii care sã confere acestor elemente o ductilitate suficientã, iar
pentru structura în ansamblu sã permitã dezvoltarea unui mecanism structural de
disipare a energiei favorabil (cap.3).
Principalele mãsuri legate de dimensionarea çi armarea pere[ilor structurali
prin care se urmãreçte realizarea acestei cerin[e sunt urmãtoarele:
- adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care sã asigure, cu un grad
mare de credibilitate, formarea unui mecanism structural de plastificare cât mai
favorabil (pct. 6.2);
- moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale çi, mai
general, limitarea dezvoltãrii zonelor comprimate ale sec[iunilor (pct. 6.4.1);
- eliminarea fenomenelor de instabilitate (pct. 6.4.2);
- moderarea eforturilor tangen[iale medii în beton în vederea eliminãrii riscului
ruperii betonului la eforturi unitare principale de compresiune (pct. 6.4.3);
- asigurarea lungimii de ancorare çi a lungimii de suprapunere, la înnãdire,
suficiente pentru armãturile longitudinale çi cele transversale ale elementelor
structurale;
- folosirea unor o[eluri cu suficientã capacitate de deformare plasticã (OB 37, PC
52, PC 60) la armarea elementelor în zonele cu solicitãri importante la ac[iuni
seismice (în zonele plastice poten[iale);
- prevederea unor procente de armare suficiente în zonele întinse pentru
asigurarea unei comportãri specifice elementelor de beton armat.
Condi[iile de dimensionare çi cele de alcãtuire constructivã se diferen[iazã, în
conformitate cu prevederile P100/1992, în func[ie de zona seismicã de calcul,
precum çi func[ie de categoria (participante sau neparticipante la ac[iuni seismice) çi
de clasa (a, b sau c) din care face parte elementul, conform STAS 10107/0-90.
De asemenea, condi[iile men[ionate se diferen[iazã între zonele în care se
açteaptã sã se producã deforma[iile plastice ("zonele plastice poten[iale") çi restul
zonelor apar[inând unui anumit element structural.
Zonele plastice, în cazul pere[ilor
structurali, sunt considerate urmãtoarele:
- la grinzile de cuplare, întreaga deschidere
liberã (lumina), dacã l
o
s 3h
g
çi zonele cu
lungimea h
g
, la grinzi cu l
o
> 3h
g
;
- la pere[ii structurali, izola[i sau cupla[i, zona de
la baza acestora (situatã deasupra nivelului
superior al infrastructurii), având lungimea:
H 05 . 0 h 4 . 0 l
p
+ = (6.1)
În cazul clãdirilor etajate, aceastã dimensiune se
rotunjeçte în plus la un numãr întreg de niveluri,
dacã limita zonei plastice astfel calculatã
depãçeçte înãl[imea unui nivel cu mai mult de
0,2H
nivel
çi în minus, în cazul contrar. Zona de la
baza peretelui structural delimitatã în acest fel,
Fig.6.1
6.2
având cerin[e de alcãtuire specifice, este denumitã în prezentul Ghid de proiectare,
zona A; restul peretelui cu solicitãri mai mici çi cerin[e de alcãtuire mai reduse fa[ã de
cele ale zonei A este denumitã zona B (fig. 6.1).
6.2. Valorile eforturilor secionale de dimensionare
6.2.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de
rigiditate, conform rela[iilor (5.6 ÷ 5.14), valorile acestora se pot redistribui între
pere[ii structurali de pe aceeaçi direc[ie, atunci când prin aceasta se ob[in avantaje
sub aspectul preluãrii eforturilor. În aceastã situa[ie valorile redistribuite nu vor depãçi
30 % din valorea maximã ob[inutã prin calcul (fig. 6.2.a).
Redistribu[ia postelasticã a eforturilor nu modificã valorile for[ei tãietoare totale
çi a momentului total de rãsturnare.
6.2.2 Valorile de dimensionare, M, ale momentelor încovoietoare în sec[iunile
orizontale ale pere[ilor structurali se determinã cu rela[iile (fig. 6.3.b):
a) în suprastructurã, pentru zona A:
M = M
so
(6.2)
b) în suprastructurã, pe înãl[imea zonei B:
M = k
M
e M
s
s e M
so
(6.2’)
Pentru calculul eforturilor de dimensionare în sec[iunile orizontale çi verticale
ale elementelor infrastructurii, valoarea momentelor la baza pere[ilor (la baza zonei
A) se ia:
M = k
M
e M
so
(6.3)
S-a notat:
M
s
= momentul încovoietor din încãrcãrile seismice de calcul; la baza peretelui,
acesta are valoarea M
s,o
.
e = raportul dintre valoarea momentului capabil de rãsturnare, M
o,cap
, calculat la
baza suprastructurii (la baza zonei A), asociat mecanismului de plastificare a
peretelui structural, individual sau cuplat, çi valoarea momentului de rãsturnare,
M
o
, corespunzãtor încãrcãrilor seismice de calcul (fig.6.4).
` 4
M
L N M
M
M
o
o
i i cap , i
o
cap , o
s
+
= =
_ _
(6.4)
Fig.6.2
6.3
M
i,cap
= momentul capabil la baza montantului i;
N
i
= efortul axial din montantul i, produs de for[ele orizontale corespunzãtoare
formãrii mecanismului de plastificare al peretelui;
L
i
= distan[ele de la axa montantului i pânã la un punct, convenabil ales, în raport
cu care se calculeazã momentele for[elor axiale N
i
;
k
M
= coeficient de corec[ie a eforturilor de încovoiere din pere[i (fig. 6.3.d).
k
M
= 1,25 pe înãl[imea zonei B;
k
M
= 1,00 pe înãl[imea zonei A çi pentru elementele infrastructurii;
k
M
= 1,25 în elementele infrastructurii.
Fig.6.3
Obs. 1: Momentul de rãsturnare M
o
este definit aici ca momentul for[elor
orizontale seismice de calcul aplicate peretelui considerat (sau, dupã caz, structurii în
ansamblu) în raport cu sec[iunea de la baza. Aceasta se poate calcula indirect prin
momentul reac[iunilor (momente încovoietoare çi for[e axiale) în aceeaçi sec[iune,
care echilibreazã momentul for[elor orizontale (fig.6.4).
Obs. 2: În fig.6.3.b s-a figurat çi diagrama momentelor capabile
corespunzãtoare armãrii minime constructive M
cap,min
.
Obs. 3: Diagramele de moment çi for[ã tãietoare sub cota teoreticã de
încastrare a peretelui sunt desenate principial pentru cazul unei infrastructuri rigide
cu 2 niveluri, considerând un grad oarecare de deformabilitate a terenului.
6.2.3 În cazul structurilor la care for[ele seismice sunt preluate practic în totalitate de
pere[ii structurali, valorile de dimensionare Q ale for[elor tãietoare în pere[ii verticali
se determinã cu rela[ia (fig. 6.3.c):
s s Q s
Q 5 Q k Q Q 5 , 1 s e = s (6.5)
S-a notat:
Q
s
= for[a tãietoare din încãrcãrile seismice de calcul;
k
Q
= coeficient de corec[ie a for[elor tãietoare (fig.6.3.e)
k
Q
= 1,2 (6.6)
6.2.4 Valorile eforturilor sec[ionale din calculul la încãrcãrile seismice se pot
redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceeaçi verticalã. Corec[iile efectuate
nu vor depãçi 20 % din valorile rezultate din calcul, iar suma valorilor eforturilor din
grinzile de pe aceeaçi verticalã, rezultate în urma redistribuirii, nu va fi inferioarã
valorii corespunzãtoare rezultatã din calcul.
6.4
6.2.5 Valoarea for[ei tãietoare de calcul pentru grinzile de cuplare se determinã cu
rela[ia:
r
inf
cap
sup
cap
l
M M
25 , 1 Q
+
= (6.7)
unde:
inf
cap
sup
cap
M , M - valorile absolute ale momentelor capabile în sec[iunile de la
extremitã[ile grinzii de cuplare, corespunzãtoare celor douã sensuri
de ac[iune a momentelor, stabilite pe baza rezisten[ei de calcul a
armãturii R
a
; la stabilirea lui M
cap
sup
se va [ine seama çi de contribu[ia
armãturilor din zona activã a plãcii;
l
r
=l
0
- deschiderea grinzii de cuplare (vezi 5.4.1).
În cazul grinzilor de cuplare de mare rigiditate çi cu o capacitate mare de
rezisten[ã, care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei seismice (de
exemplu grinzile cu deschidere micã la construc[ii cu înãl[ime de nivel mare cu
rãspuns probabil în domeniul elastic), calculul eforturilor se efectueazã pe baza
echilibrului mecanismului de plastificare format în acest caz.
6.2.6 For[ele axiale de dimensionare din pere[ii cupla[i se stabilesc pe baza
echilibrului peretelui în starea de mecanism de plastificare. În cazul (frecvent) în care
mecanismul implicã plastificarea grinzilor de cuplare, for[a tãietoare asociatã din
grinzi se ia fãrã sporul de 25 % al capacitã[ii de rezisten[ã la încovoiere considerat în
rela[ia (6.7).
6.3. Efectul încrcrilor verticale excentrice
În cazul structurilor la care rezultanta încãrcãrilor verticale aferente pere[ilor
se aplicã excentric în raport cu centrul de greutate al sec[iunii lor çi dacã aceste
încãrcãri excentrice nu se echilibreazã pe ansamblul structurii (fig.6.5) çi produc
deplasãri orizontale semnificative ale structurii, se vor evalua separat eforturile
corespunzãtoare çi se vor însuma cu cele din ac[iunea încãrcãrilor orizontale din
gruparea specialã de încãrcãri.
Fig.6.4
6.5
Pentru determinarea eforturilor din încãrcãrile verticale se utilizeazã acelaçi
model structural ca pentru încãrcãrile orizontale.
6.4. Dimensionarea seciunii de beton a pereilor structurali
6.4.1 Grosimea necesarã a peretelui structural çi oportunitatea prevederii de bulbi
sau tãlpi la capetele libere se stabilesc punând condi[ia:
lim
h
x
ç s = ç (6.8)
în care x este înãl[imea zonei comprimate stabilitã pe baza rezisten[elor de calcul ale
betonului çi armãturii la starea limitã de rezisten[ã în gruparea specialã.
Valorile ç
lim
se iau:
0,10(e + 2) în cazul zonelor seismice de calcul A ÷ D;
0,15(e + 2) în cazul zonei seismice E çi F.
În cazul în care condi[ia (6.8) nu este îndeplinitã sunt necesare mãsuri
speciale de confinare a zonei comprimate de beton conform paragrafului 7.5.2.
6.4.2 În zona plasticã poten[ialã a pere[ilor, în situa[ia când înãl[imea x a zonei
comprimate depãçeçte cea mai micã dintre valorile 5b (b - grosimea peretelui) çi 0.4h
(fig.6.6a) este necesarã verificarea pentru evitarea pierderii stabilitã[ii.
Fig.6.5
6.6
Asemenea verificãri sunt necesare çi la
extremitã[ile tãlpilor, dacã înãl[imea
zonei comprimate x > 2h
p
, în por[iunile
care depãçesc dimensiunile 4h
p
de
fiecare parte a inimii (fig.6.6.b).
În cazurile curente se admite cã
se împiedicã pierderea stabilitã[ii
peretelui dacã în zonele men[ionate este
îndeplinitã condi[ia:
15
H
b
e
> sau
15
H
h
e
p
>
în care H
e
este înãl[imea liberã a
nivelului.
În caz contrar extremitã[ile respective ale
pere[ilor trebuie întãrite cu bulbi (vezi
7.2.3).
Dacã la capãtul lamelar, peretele
structural este legat printr-o grindã de
cuplare de un alt perete, în locul valorii
H
e
, în rela[iile de mai sus se va
considera dimensiunea golului H
g
(fig.6.6.c).
Fig.6.6
6.4.3 La stabilirea dimensiunilor pere[ilor structurali se va respecta çi condi[ia:
t
bhR 5 . 2 Q s (6.9)
6.5. Calculul armturilor longitudinale i transversale din pereii structurali
6.5.1 Calculul armãturilor longitudinale
Calculul la compresiune (întindere) excentricã al pere[ilor structurali se face în
conformitate cu ipotezele çi metodele prescrise în STAS 10107/0-90.
În calcul se va lua în considerare aportul tãlpilor intermediare çi al armãturilor
verticale dispuse în inima peretelui çi în intersec[iile intermediare cu pere[ii
perpendiculari pe peretele structural care se dimensioneazã.
Se recomandã aplicarea metodei generale de calcul prin utilizarea unui
program de calcul automat adecvat.
6.5.2 Calculul pere[ilor structurali la for[ã tãietoare.
Calculul la for[ã tãietoare se face în sec[iuni înclinate çi în sec[iunile orizontale
de la nivelul rosturilor de turnare.
a) Calculul în sec[iuni înclinate.
În cazul pere[ilor structurali cu raportul între înãl[imea în eleva[ie a peretelui çi
înãl[imea sec[iunii
H
h
> 1, dimensionarea armãturii orizontale A
ao
la for[ã tãietoare
în sec[iunile înclinate se face pe baza rela[iei:
x > 5b
0,4h
6.7
a ao b
R A 8 , 0 Q Q + s (6.10)
unde:
A
ao
=suma sec[iunilor armãturilor orizontale intersectate de o fisura înclinatã la 45
o
,
incluzând armãturile din centuri çi armãtura continuã din zona aferentã de
placã (înglobând douã grosimi de placã de fiecare parte a peretelui) a
plançeului, dacã fisura traverseazã plançeul;
Q
b
= for[a tãietoare preluatã de beton, care se ia cu valorile:
Q
b
= 0.3 b h o
0
s 0.6 b h R
t
(6.11)
în zona A a peretelui çi
Q
b
= b h (0.7 R
t
+ 0.2 o
0
) > 0 (6.12)
în zona B.
unde o
0
este efortul unitar mediu în sec[iune.
Frac[iunea din o
o
corespunzãtoare încãrcãrilor verticale se ob[ine prin
raportarea întregii încãrcãri verticale la nivelul considerat la aria totalã a sec[iunilor
orizontale efective ale tuturor pere[ilor verticali (vezi 5.3).
Frac[iunea din o
0
din efectele indirecte ale for[elor orizontale se ob[in prin
raportarea for[elor axiale respective la sec[iunea activã de calcul, conform 5.2.1.
În rela[iile (6.11) çi (6.12), o
0
ia semnul plus pentru compresiune.
În cazul întinderii, o
0
se ia cu semnul minus în rela[ia (6.12) çi zero în rela[ia
(6.11).
În cazul pere[ilor cu raportul 1
h
H
< sec[iunile armãturilor orizontale çi verticale
din inima pere[ilor vor respecta rela[ia:
(
¸
(

¸
÷
+ + s
av ao a b
A
h
H h
A R 8 , 0 Q Q (6.13)
unde:
A
av
- suma sec[iunilor armãturilor verticale.
Cantitatea de armãtura A
ao
nu va fi mai
micã decât cea corespunzãtoare
"suspendãrii" încãrcãrii seismice orizontale
aplicate la nivelul plançeelor pe o schemã de
comportare de grindã cu zãbrele cu diagonala
comprimatã la 45
0
, conform fig.6.7.
_ >
i i a ao
H q R A 8 , 0 (6.14)
În fig. 6.7 çi în rela[ia (6.14), q
i
reprezintã for[ele orizontale, considerate
uniform distribuite, transmise de plançeu la
perete la nivelul i, iar H
i
, distan[a de la bazã
la nivelul i.
Fig.6.7
b) Calculul în sec[iunile orizontale de la nivelurile rosturilor de turnare.
Dimensionarea armãturilor verticale de conectare în rosturile orizontale de
turnare din pere[ii structurali de beton armat monolit çi în îmbinãrile orizontale ale
structurii din panouri mari se determinã conform prevederilor din STAS 10107/0-90.
6.8
Ca armãturi active de conectare se considerã armãturile din inima pere[ilor çi
armãturile situate în talpa (bulbul) întinsã.
În cazul pere[ilor cupla[i armãturile de conectare rezultã din condi[ia preluãrii
lunecãrii ansamblului pere[ilor pe întreg rostul, având lungimea egalã cu suma
lungimilor pere[ilor cupla[i.
6.5.3 Calculul armãturilor orizontale în îmbinãrile verticale ale structurilor
prefabricate.
Valoarea eforturilor de lunecare în lungul îmbinãrilor verticale în structurile cu
pere[i din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alcãtuiri se determinã pe
baza condi[iei de echilibru al for[elor în mecanismul de plastificare al structurii (de
regulã, cu sec[iunile de la extremitã[ile riglelor de cuplare çi de la baza pere[ilor
structurali solicitate la capacitatea lor de rezisten[ã (fig. 6.8)).
Armãtura orizontalã A
ao
în îmbinãrile verticale ale panourilor cu profilatura sub
formã de din[i incluzând armãtura orizontalã din centuri, se determinã pe baza
rela[iei:
_ _ + s
a ao d
R A L L (6.15)
unde:
_
d
L = suma eforturilor de lunecare capabile ale din[ilor panoului sau ale din[ilor
monolitizãrii, care este mai micã.
Efortul de lunecare capabil a unui dinte se va lua egal cu cea mai micã dintre
valorile (fig. 6.9):
Fig.6.8
6.9
- rezisten[ei la strivire pe capãtul
dintelui:
c 1 d
R c b L =
(6.16)
(b, c sunt dimensiunile în proiec[ie
orizontalã a dintelui)
- rezisten[ei la forfecare a dintelui
t d f d 2 d
R b h 5 , 1 R b h L = = (6.17)
(h
d
= înãl[imea dintelui;
R
f
= 1,5 R
t
= rezisten[a la forfecare,
în care R
t
se ia minima rezisten[elor
la întindere a betoanelor din panoul
prefabricat, respectiv din îmbinare.
Fig.6.9
6.6. Calculul armturilor din grinzile de cuplare
6.6.1 Calculul armãturilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în
conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 privind calculul la încovoiere, la
valorile momentelor rezultate din calcul la ac[iuni seismice, eventual redistribuite pe
înãl[imea clãdirii conform indica[iilor de la paragraful 6.2.4. În cazurile curente ale
deschiderilor de uçi s 1,0m se pot neglija momentele din ac[iunea încãrcãrilor
verticale.
Se recomandã ca sec[iunea armãturilor efective sã nu depãçeascã sec[iunea
rezultatã din calcul.
6.6.2 Sec[iunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va
respecta rela[ia:
Q s 2 b h
o
R
t
(6.18)
În cazul grinzilor armate cu carcase înclinate dupã diagonalã, condi[ia (6.18)
se înlocuieçte cu:
Q < 3,5 b h
o
R
t
(6.19)
Armarea cu carcase diagonale se recomandã când propor[iile grinzilor çi
grosimea lor satisfac condi[iile precizate la pct.7.2.5.
6.6.3 În cazul grinzilor de cuplare cu propor[ii obiçnuite
|
|
.
|

\
|
s 1
l
h
o
r
armate cu bare
orizontale çi etrieri, armãturile transversale se determinã din condi[ia ca acestea sã
preia în întregime for[a tãietoare de calcul, conform rela[iei:
Q > 0,8 A
av
R
a
(6.20)
În care A
av
este suma sec[iunilor etrierilor care intercepteazã o fisurã înclinatã la 45°.
Armatura orizontalã intermediarã A
ao
(suplimentarã fa[ã de armatura la încovoiere
concentratã la extremita[ile sec[iunii) va avea sec[iunea minimã indicatã la 7.6.1 (b).
La grinzile cu h
r
> l
o
, calculul la for[a tãietoare se face cu relatia (6.21).
a ao
r
o r
av
R 8 , 0 A
h
l 5 , 0 h
A Q
(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
| ÷
+ s (6.21)
Sectiunea armãturilor transversale A
av
va îndeplini condi[ia:
h
d
6.10
r
o
av
h 2
l
Q A >
6.6.4 În cazul în care se adoptã un sistem de armare cu carcase înclinate aria
armãturii înclinate A
ai
dupã fiecare diagonalã se determinã cu rela[ia:
o
=
sin R 2
Q
A
a
ai
(6.22)
o = unghiul de înclinare al carcaselor de armãturã (fig.7.12).
6.6.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alcãtuire mixtã (prefabricat +
suprabetonare) çi se urmãreçte realizarea conlucrãrii celor douã zone de beton de
vârste diferite, armãturile transversale se vor dimensiona çi pentru rolul de conectori,
conform pct. 3.4.2.6 din STAS 10107/0-90.
6.7. Calculul planeelor ca diafragme orizontale
6.7.1 La structurile cu pere[i structurali, în vederea asigurãrii unei comportãri
spa[iale solidare a ansamblului structural, este necesar ca plançeele sã prezinte o
alcãtuire care sã le confere o rigiditate ridicatã în planul lor, astfel ca deforma[iile sã
fie neglijabile în raport cu deforma[iile elementelor verticale (pere[i structurali, cadre).
În cazurile curente se poate considera cã diafragmele sunt infinit rigide în planul lor.
6.7.2 La structurile cu pere[i deçi la care rigiditã[ile pere[ilor de pe aceeaçi direc[ie
sunt comparabile ca mãrime, plançeele lucreazã ca grinzi cu deschideri reduse,
astfel cã de regulã nu este necesarã o verificare a lor la eforturile ce le revin din
aceastã solicitare.
6.7.3 La structurile cu pere[i rari (orientativ, cu distan[e mai mari de 12 m între
pere[ii structurali), precum çi la cele cu nucleu central de pere[i çi cadre perimetrale çi
alte structuri similare, plançeele trebuie verificate la solicitãrile ce le revin ca
diafragme orizontale.
La pct. 6.7.4 ÷ 6.7.7 se prezintã etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru
stabilirea eforturilor în diafragma orizontalã.
6.7.4 Valorile for[elor F
1
, F
2
, . . ., F
n
reprezentând reac[iunile diafragmei asupra
peretelui, la nivelul unui plançeu se pot deduce din calculul de ansamblu. Astfel
pentru peretele i (fig. 6.10 si 6.11), diafragma situatã peste nivelul j exercitã
reac[iunea:
1 j
i
j
i
j
i
Q Q F
+
÷ =
unde Q Q
i
j
i
j
,
+1
sunt for[ele tãietoare de calcul în peretele i la nivelurile j çi j + 1 (6.2.4).
6.11
Fig.6.10
Fig.6.11
Mãrimea çi reparti[ia încãrcãrilor orizontale distribuite liniar se stabilesc din
condi[ia ca rezultanta lor sã coincidã ca valoare çi pozi[ie cu rezultanta for[elor F
(fig. 6.11).
Momentele încovoietoare çi for[ele tãietoare în planul diafragmei se determinã
ca pentru o grindã continuã cu reac[iunile pe reazeme (F
1
, F
2
, . . . . , F
n
) çi încãrcãrile
orizontale distribuite, q
i
.
Dimensionarea plançeului la încovoiere çi for[ã tãietoare pentru for[ele din
planul sãu se va face utilizând valori reduse cu 20% ale rezisten[elor betonului çi
o[elului.
6.7.5 La clãdirile la care intervin suprimãri ale unor pere[i structurali, plançeul dintre
zonele cu numãr diferit de pere[i va fi verificat ca diafragmã pentru a asigura
redistribu[ia la nivelul respectiv a for[elor orizontale între pere[ii structurali.
6.7.6 Transmiterea for[elor orizontale din planul plançeului la pere[i se poate face (fig.
6.12):
- prin compresiune directã pe capãtul peretelui (1)
- prin armãturi întinse care “colecteazã” for[ele distribuite pe inima grinzilor pere[i (a
plançeului – diafragmã orizontalã) aferente (2)
- prin lunecãri între inima peretelui çi diafragmã (3)
F = F
1
+ F
2
+ 2F
3
Fig.6.12
F
1
F
2
F
3
F
3
(a)
(b) (c)
45°
suspensori
colector
6.12
Evaluarea frac[iunilor F
1
, F
2
, F
3
din for[a F care revine peretelui la fiecare nivel
se face prin aprecieri inginereçti, considerând mai multe scheme posibile, se va [ine
seama cã mecanismul 1 este mai rigid decât mecanismul 3, iar acesta mai rigid
decât mecanismul 2.
For[a F
1
este limitatã la rezisten[a la strivire a betonului. Pentru sporirea
capacitã[ii de a prelua compresiuni, zona de legãturã între perete çi placa plançeului
se poate îngroça sub forma unei centuri (fig.6.12c).
Armãturile de colectare constituie armarea centurii peretelui. Aceasta trebuie
sã fie suficient de lungã pentru a antrena for[ele din plançeu aferente peretelui. În
placa plançeului mai trebuie prevãzute armãturi de suspendare a încãrcãrilor care nu
se aflã în zona de influen[ã a colectorului (aferentã zonei poçate în figurã).
Armãtura de colectare cuprinde çi armãturile orizontale continue situate în
plançee, în zonele de lã[ime 5b situate de o parte çi de alta a peretelui.
Preluarea for[elor F
3
se face prin conectori dimensiona[i conform STAS
10107/0-90.
Identificarea mecanismului de transmitere a for[elor de la plançeu la perete
este important mai ales la diafragmele de „transfer”, cum sunt, de exemplu, plançeele
de la contactul suprastructurii cu o infrastructurã mult mai rigidã prin prezen[a
pere[ilor de contur çi, eventual, a altor pere[i suplimentari.
6.7.7 La construc[iile cu lungimi mari, cu pere[i structurali concentra[i la extremitã[i
sau/çi în situa[iile în care plançeele sunt perforate prin goluri de dimensiuni relativ
mari în zona lor medianã se va avea în vedere posibilitatea de oscila[ie asincronã a
diferitelor pãr[i ale plançeului. Pentru a evita dezvoltarea unor fisuri rezultate din rolul
de element întins al plançeului în asemenea situa[ii, aria tuturor armãturilor continue
din plançeu în fiecare direc[ie, A
cont
, incluzând armãturile centurilor, va fi la orice
nivel:
a
j
cont
R
F 5 , 0
A = (6.23)
în care F
j
este for[a seismicã de calcul aplicatã la nivelul considerat.
7.1
7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1. Materiale utilizate
7.1.1 Clasa minimã a betonului utilizat în pere[ii structurali va fi Bc 15.
La clãdirile cu înãl[imi mari (orientativ, cu mai mult de 10 niveluri) se
recomandã utilizarea unor betoane de clasã superioarã Bc 30 . . . Bc 40, în special la
nivelurile inferioare.
7.1.2 Pentru armarea pere[ilor structurali se utilizeazã :
- bare din o[el beton (PC 60, PC 52, OB 37);
- sârma trasã matã (STNB) sau sârmã profilatã sub formã de plase sudate produse
în industrie.
Plasele sudate din STNB pot fi folosite, de regulã, numai la armãturile
constructive (paragraful 7.3.1).
Plasele sudate din sârme ecruisate mai pot fi folosite ca armãturã de
rezisten[ã în situa[iile în care prin asigurarea superioarã fa[ã de eforturile sec[ionale
se asigurã o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic.
7.2. Alctuirea seciunii de beton a pereilor structurali. Dimensiuni minime
7.2.1 Grosimea minimã a inimilor çi tãlpilor pere[ilor structurali va îndeplini condi[iile:
b > 150 mm çi b >
H
e
20
.
7.2.2 Pentru stabilirea necesitã[ii prevederii de bulbi çi tãlpi (evazãri) la capete se
vor lua ca bazã condi[iile de la paragraful 6.4.1 çi 6.4.2.
Se recomandã ca la clãdirile situate în zonele seismice de calcul A ÷ D cu
pere[i structurali rari sau/çi cu mai mult de 6 niveluri, pere[ii sã fie prevãzu[i la
extremitã[i cu bulbi sau tãlpi.
7.2.3 La dimensionarea sec[iunii bulbilor se vor respecta çi condi[iile:
h
p
> 250 mm si b
p
> 2b
Se considerã tãlpi, lamelele transversale cu grosimea minimã de 150 mm çi
lungimea de cel pu[in
H
e
4
(fig. 7.1).
7.2.4 Grinzile de cuplare la pere[ii cu goluri de uçi vor avea, de regulã, aceeaçi
grosime cu restul peretelui. În cazurile în care, din calcul, aceastã grosime rezultã
insuficientã, grinzile se vor îngroça cu condi[ia îngroçãrii çi a peretelui pe o lungime
suficientã pentru a asigura ancorarea armãturilor longitudinale din grindã (fig. 2.2).
7.2.5 În cazul în care se adoptã armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de
armãturã grosimea acestora va fi cel pu[in 250 mm.
7.2
7.2.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru uçi
sau ferestre în apropierea capetelor libere ale
pere[ilor structurali. Se recomandã ca distan[a de
la extremitatea peretelui structural pânã la
marginea primului gol sã fie mai mare de
1200 mm (fig. 7.1).
În cazurile când aceastã condi[ie nu poate
fi respectatã, montantul de capãt va fi prevãzut cu
bulb la marginea golului.
7.2.7 La pere[ii având goluri decalate pe
verticalã (fig. 7.2), se recomandã ca plinul dintre
golurile la douã niveluri succesive sã fie de
minimum 600 mm lungime.
7.2.8 Se admite înglobarea în pere[ii structurali a
tuburilor verticale de instala[ii electrice,
respectând condi[ia ca în grosimea peretelui sã
nu se afle mai mult de un tub, iar distan[a minimã
între douã tuburi, în lungul peretelui sã fie 200
mm. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8
din grosimea peretelui çi se vor poza între cele
douã plase de armare curentã.
Fig.7.1
Fig.7.2
7.3. Armarea pereilor. Prevederi generale
7.3.1 Armãturile pere[ilor structurali se clasificã în:
a) armturi de rezisten, a cãror necesitate çi dimensionare rezultã din
calculul la eforturile din ac[iunea încãrcãrilor verticale çi orizontale, pe baza
prevederilor din cap.6. În aceastã categorie intrã:
- armãturi longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezisten[ã la
încovoiere;
- armãturi transversale (orizontale) cu rol în preluarea for[ei tãietoare; la pere[ii
scur[i (pct. 6.5.2) çi armãturile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de
rezisten[ã la for[ã tãietoare;
- armãturi longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare;
- armãturi de confinare a betonului din zona comprimatã;
- armãturi transversale pentru evitarea flambajului armãturilor longitudinale
comprimate.
b) armturi constructive, a cãror necesitate nu se stabileçte de regulã prin
calcul, prevederea lor fiind determinatã de acoperirea unor solicitãri neeviden[iate în
calcule curente (cum sunt cele produse de contrac[ia betonului, varia[iile de
temperaturã, cele datorate redistribu[iilor în timp ale solicitãrilor datoritã deforma[iilor
de curgere lentã a betonului, etc.) çi confirmatã de comportarea în exploatare a
clãdirilor. În aceastã categorie se încadreazã çi armãturile cu rol de montaj.
7.3
7.3.2 În cazul utilizãrii plaselor sudate, se vor respecta prevederile "Instruc[iunilor
tehnice pentru proiectarea çi executarea armãrii elementelor de beton cu plase
sudate" P59-80.
În cazul armãrii cu plase formate din bare independente, fãrã sudurã, barele
orizontale se vor dispune spre fa[a exterioarã a peretelui (fig. 7.3).
Fig.7.3
7.3.3 Acoperirea cu beton a armãturilor va respecta condi[iile prevãzute în
paragraful 6.1 din STAS 10107/0-90.
7.3.4 Înnãdirea armãturilor
a) De regulã nu se admit înnãdiri ale armãturilor verticale în zona A, în special
a celor de diametre mai mari concentrate la extremitã[ile sec[iunii, utilizând bare cu
lungime suficientã.
b) Dacã nu se poate evita înnãdirea armãturilor în zona A, se recomandã ca
înnãdirea armãturilor principale concentrate de la extremitã[ile sec[iunilor pere[ilor sã
se facã prin sudare, de preferin[ã cu procedee de sudare cap la cap sau prin
mançoane sau alte dispozitive similare. În cazul adoptãrii înnãdirii prin suprapunere,
lungimile minime de înnãdire sunt date în tabelul 2.
Tabelul 2
Armãturi Lungimile minime de înnãdire pentru bare din:
OB 37 PC 52, PC 60
Barele orizontale inclusiv cele din centurã çi barele verticale din armarea de câmp.
Fãrã cârlige: 70d
Cu cârlige: 50d 50d
Barele verticale de rezisten[ã cu sec[iunea A
a
situate în zona de capãt, (vezi 6.5.1)
Barele cu d s 20
-
- 50d
Minimum 600 mm
În aceeaçi sec[iune se
înnãdeçte 50% sau mai pu[in
din aria totalã de armãturã.
Barele cu d > 20 mm se înnãdesc cu sudurã
Barele cu d <16 mm
-
- 60d
În aceeaçi sec[iune se
înnãdeçte mai mult de 50%
din aria totalã de armãturã.
Barele cu d > 16 mm se înnãdesc cu sudurã
7.4
Înnãdirile cu sudura vor respecta "Instruc[iunile tehnice pentru sudarea
armaturilor din otel beton C28-83".
Pentru zona B lungimile minime de înnãdire sunt cu 10d mai mici decât cele
din tabelul 2. De asemenea, în zona B nu este necesarã înnãdirea prin sudurã a
armãturilor cu d > 16 (20) mm.
c) Se recomandã ca barele verticale de armãturã sã fie realizate fãrã cârlige.
d) În cazul utilizãrii plaselor sudate, în condi[iile precizate la 7.1.2, lungimile
minime de înnãdire se iau egale cu un ochi + 50 mm çi cel pu[in 40d
7.3.5 Ancorarea armãturilor
Problema ancorãrii
se pune de regulã pentru:
a) Barele orizontale
din centuri çi barele
orizontale independente
din inima pere[ilor la
intersec[iile în formã de T
sau L (fig. 7.4.a);
b) Barele orizontale
din grinzile de cuplare
(fig. 7.11, 7.12);
c) Barele verticale din
pere[i ancorate în
infrastructurã (fig.7.4.b);
d) Barele verticale de
bordare a golurilor
(fig.7.5).
Pentru barele de la
pct. a) se va prevedea o
lungime de ancorare de
40d pentru bare din PC
52, PC 60 çi OB 37 cu
cârlige. În cazul barelor
din OB 37 fãrã cârlige se
va prevedea o lungime de
ancoraj de 60d.
Fig.7.4
Fig.7.5
Pentru barele din grinzile de cuplare çi cele ancorate în funda[ii (pct.b, c) se
vor prevedea lungimile de ancoraj prevãzute în STAS 10107/0-90.
Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare (l
s,o
,
respectiv l
s,v
) se stabileçte astfel încât sã se antreneze cel pu[in numãrul de bare
întrerupte în fiecare direc[ie. În fig.7.5 l
a
reprezintã lungimea de ancorare conform
STAS 10107/0-90.
Armãturile orizontale de bordaj pot include çi armãtura centurii plançeului.
Armãtura orizontalã prevãzutã la partea superioarã a golului trebuie sã preia çi
la
7.5
eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului.
7.3.6 Plasele care formeazã armarea continuã a pere[ilor se vor lega cu agrafe care
sã le asigure pozi[ia în timpul turnãrii.
De regulã se vor dispune cel pu[in (fig.7.3):
- 4 agrafe |6/m
2
în cazul barelor cu d s 10 mm;
- 6 agrafe |8/m
2
în cazul barelor cu d > 10 mm.
7.4. Armarea în câmp a pereilor structurali
7.4.1 Prin armare în câmp se în[elege armãtura cuprinsã în inima pere[ilor în zona
dintre douã intersec[ii succesive de pere[i, între o intersec[ie çi o zonã de capãt sau
între douã zone de capãt (definite la 7.5.1) fãrã intersec[ii intermediare cu al[i pere[i.
În func[ie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.3.1, armarea în câmp
poate fi o armare de rezisten[ã (paragraful 7.4.2) sau o armare constructivã
(paragraful 7.4.3).
7.4.2 Armarea de rezisten[ã, se prevede:
- în zona A (definitã conform paragafului 6.1);
- în zona B (definitã conform paragrafului 6.1);
- în pere[ii scur[i |
.
|

\
|
< 1
h
H
în conformitate cu prevederile paragrafului 6.5.2.
În zona A indiferent de tipul pere[ilor (lungi sau scur[i), procentele minime de
armare sunt cele din tabelul 3. În procentul de armare se considerã armãturile de la
ambele fe[e ale peretelui.
În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate
în tabelul 3 pentru zona seismicã F.
Tabelul 3
Zona Procentul minim de armare pentru
seismicã Barele orizontale Barele verticale
de calcul OB 37 PC 52, PC 60 OB 37 PC 52, PC 60
A, B, C, D,E 0,30% 0,25% 0,35% 0,30%
F 0,25% 0,20% 0,25% 0,20%
Armãturile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezisten[ã
numai în situa[iile specificate la 7.1.2. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0,25%
pentru armãturi orizontale çi 0,20% pentru cele verticale.
Armãtura de rezisten[ã se realizeazã din douã plase dispuse câte una la
fiecare fa[ã a peretelui (fig. 7.3).
Barele se înnãdesc conform 7.3.4 çi indica[iilor din tabelul 2.
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armãturile orizontale çi 10
mm pentru cele verticale, în cazul armãrii cu bare independente. Distan[ele maxime
între bare se vor lua 350 mm pe orizontalã çi 250 mm pe verticalã.
7.6
7.4.3 Armarea constructivã se realizeazã din douã plase | 5 mm la 200 mm, din
STNB, dispuse câte una la fiecare fa[ã a peretelui, sau cu armãturi cu sec[iuni
echivalente din alte o[eluri.
La pere[ii de la calcane çi de la rosturi çi la cei care mãrginesc casa scãrii, pe
toatã înãl[imea acesteia, precum çi la ultimul nivel în toate cazurile, se vor prevedea
armãturi orizontale care corespund cel pu[in unor procente de armare de 0,30% în
cazul o[elului OB 37 çi 0,25% pentru o[el PC 52 sau PC 60.
7.5. Armri locale ale elementelor verticale
7.5.1 Armarea zonelor de la extremitã[ile pere[ilor structurali.
În zonele de la extremitã[ile sec[iunilor pere[ilor structurali, pe suprafe[ele
indicate în fig.7.6a, pentru sec[iuni lamelare, în fig.7.6b, pentru sec[iuni prevãzute cu
bulbi çi tãlpi çi în fig.7.6c pentru sec[iunile pere[ilor cupla[i, armarea se realizeazã cu
carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
Procentele de armare verticalã a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile
indicate în tabelul 4.
Tabelul 4
Zona seismicã Procente de armare minime pentru
armãturi din:
de calcul OB 37 PC 52, PC 60
zona A zona B zona A zona B
A, B, C, D, E 0,7% 0.5% 0,6% 0.5%
F 0.4% 0,4%
Diametrul minim al armãturilor este 12 mm.
Armarea localã va respecta, de regulã, din punct de vedere a distribu[iei çi
numãrului minim de bare, detaliile din fig. 7.7 ; 7.8 çi 7.9. Se recomandã ca barele
orizontale ale plaselor sudate sã fie în acelaçi plan vertical cu ramurile etrierilor din
inimã.
Armãtura concentratã împreunã cu armãtura verticalã prevãzutã în inima çi tãlpile
pere[ilor, inclusiv cea din intersec[iile intermediare (paragraful 7.5.2), trebuie sã
confere sec[iunii peretelui structural o capacitate de rezisten[ã la încovoiere
superioarã valorii momentului de fisurare M
f
al sec[iunii determinat cu:
t f pl s f
R W c 5 , 0 Nr M + = (7.1)
în care:
r
s
= distan[a de la centrul de greutate al sec[iunii pânã la limita sâmburelui central
situatã pe aceeaçi parte cu for[a excentricã N;
W
f
= modulul de rezisten[ã la fisurare al sec[iunii, calculat considerând zona întinsã
integral plastificatã;
c
pl
= coeficient care [ine seama de plastificarea par[ialã a zonei întinse a
sec[iunii (tabelul 15, STAS 10107/0-90).
7.7
Fig. 7.6
Fig.7.7
Fig.7.8
Fig.7.9
7.8
Sec[iunile se vor alcãtui astfel încât armãturile longitudinale sã se gãseascã la
punctul de îndoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: | 6 mm çi d/4 (d = diametrul minim al barelor
verticale al armãturii). Distan[ele maxime admise între etrieri çi agrafe sunt:
- în zona A: - 150 mm în zona seismicã de calcul F;
- 120 mm, dar nu mai mult de 10d, pentru zonele seismice de
calcul A ÷ E;
- în zona B: - 200 mm, dar nu mai mult de 15d.
Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor sã prezinte cel pu[in aceeaçi
rezisten[ã cu cea a armãturilor orizontale din inima peretelui cu care se înnãdesc (fig.
7.7, 7.8 çi 7.9).
7.5.2 Armãtura de confinare a zonelor comprimate.
În condi[iile în care înãl[imea zonei comprimate a sec[iunilor corespunzãtoare
capacitã[ii de rezisten[ã depãçeçte valoarea limitã stabilitã cu rela[ia (6.8): x > x
lim
se
va prevedea o armãturã specialã de confinare a zonei comprimate, pe o lungime cel
pu[in egalã cu x/2.
Cantitatea de armãturã de confinare A
ao
, în fiecare direc[ie se calculeazã cu
rela[ia:
|
.
|

\
|
+ =
h
x
5 , 0
R
R
c a 10 , 0 A
a
c
e ao
(7.2)
în care:
a
e
= distan[a interax, pe verticalã, între seturile de etrieri de confinare;
c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare mãsuratã
perpendicular pe direc[ia bra[elor etrierilor.
În armãtura A
ao
se poate considera çi armãtura orizontalã a inimii dacã
aceasta este îndoitã dupã barele verticale çi ancoratã corespunzãtor.
În zonele în care procentul de armare longitudinalã depãçeçte valoarea 2/R
a
(N/mm
2
) se vor lua mãsuri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plasticã
poten[ialã. Armãtura de confinare A
ao
poate juca çi acest rol. În aceste zone, barele
verticale de diametru d > 14 mm se vor lega transversal prin etrieri çi agrafe la
distan[e de cel mult 6d.
7.5.3 Armarea intersec[iilor de pere[i structurali.
Intersec[iile situate la capetele pere[ilor se alcãtuiesc conform paragrafului
7.5.1. Intersec[iile interioare cu dimensiunile precizate în fig. 7.10 se armeazã cu
carcase cu 2 etrieri în cruce, care fac legãtura cu armarea orizontalã a pere[ilor.
Etrierii carcaselor din intersec[ii vor respecta condi[iile de la 7.5.1 privind
sec[iunea minimã çi înnãdirea cu armãturã orizontalã din inima pere[ilor.
Distan[a maximã între etrieri: 200 mm.
Armarea verticalã minimã a zonelor în intersec[ie: 12|12 în zona A çi 4|12 +
8|10 în zona B.
7.9
Fig.7.10
7.5.4 Armarea în jurul golurilor
a) În cazul çirurilor de goluri suprapuse pe verticalã, limitate de montan[i çi
grinzi de cuplare, armarea de contur se face conform paragrafului 7.5.1 çi fig. 7.6.
b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari çi al golurilor care nu se
suprapun pe verticalã, armãrile în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu
starea de eforturi stabilitã [inând seama în calcul de aceste goluri.
c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui çi care nu
influen[eazã în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea
o armare constructivã având pe fiecare laturã cel pu[in douã bare | 10 mm çi cel
pu[in sec[iunea echivalentã armãturilor întrerupte pe por[iunea de gol aferentã.
Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. 7.5.
7.5.5 Armarea intersec[iilor pere[ilor cu plançeele.
Pe grosimea plançeului în perete se prevede o armare de centurã, formatã din
cel pu[in 4 bare.
Sec[iunea barelor continue din centuri va fi stabilitã [inând seama de cerin[ele
de rezisten[ã rezultate din solicitãrile de diafragmã orizontalã (vezi 6.7).
Se va utiliza o[el PC 52, PC 60 sau OB 37. Diametrul minim al armãturilor 10
mm.
La înnãdirea çi ancorarea armãturilor se vor respecta condi[iile indicate în
fig.7.4.
7.6. Armarea grinzilor de cuplare
7.6.1 În sistemul de armare cu bare longitudinale çi etrieri verticali, armarea unei
grinzi de cuplare este formatã din (fig.7.11):
a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor,
dispuse la partea superioarã çi inferioarã a sec[iunii.
7.10
Diametrul minim al barelor: | 12 mm. Mãrcile de o[el recomandate: PC 52, PC
60.
La detalierea armãturii longitudinale se va [ine seama de cerin[ele de execu[ie
privind o bunã betonare çi compactare a betonului.
b) Bare longitudinale intermediare dispuse pe fe[ele laterale cu diametrul
minim | 12 mm. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de:
- pentru grinzi de cuplare la care
2
l
h
o
r
s
g ao
bh
100
25 . 0
A >
, in zonele seismice A...D
si
g ao
bh
100
20 . 0
A >
, in zonele E si F
- pentru grinzi de cuplare la care
o r
o
l h
2
l
s <
g ao
bh
100
50 . 0
A >
, in zonele seismice A...D
si
g ao
bh
100
35 . 0
A >
, in zonele E si F.
c) Etrieri, care vor avea diametrul minim: | 6 mm. Procentul minim de armare
transversalã: 0,20 %. Distan[a maximã admisã între etrieri a
e
va fi:
mm 150 a
d 8 a
e
e
s
s
d = diametrul armãturilor longitudinale de la partea superioarã çi de la partea
inferioarã.
La grinzile turnate în douã etape la care se conteazã pe întreaga înãl[ime,
etrierii se prevãd pe întreaga înãl[ime a acestora, çi care se dimensioneazã pentru a
îndeplini çi rolul de conectori.
Fig.7.11
7.11
d) Armarea grinzilor se prezintã ca în fig. 7.11 unde se indicã çi lungimile de
ancorãri necesare. În cazul utilizãrii unor armãturi longitudinale cu d < 22mm se
recomandã ca extremitã[ile barelor sã fie curbate çi înnãdite prin sudurã (fig.7.11).
7.6.2 Grinzile de cuplare cu armãturi principale înclinate încruciçate, se utilizeazã çi
se dimensioneazã conform prevederilor paragrafelor 6.6.2 çi 6.6.4. În fig. 7.12 se
prezintã un exemplu de alcãtuire a acestui tip de grinzi.
Diagonalele pot fi realizate çi din profile metalice.
Armãturile înclinate se asambleazã sub formã de carcase cu câte cel pu[in 4
bare. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60d. Se recomandã
închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori
dimensiunile grinzii permit, acest sistem de armare este cel mai indicat.
Armarea transversalã se poate realiza cu etrieri sau cu freta continuã.
Distan[a dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 6d (diametrul
armãturilor înclinate).
Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d/4.
Armãturile orizontale çi etrierii se dispun constructiv.
Procentul tuturor armãturilor orizontale va reprezenta cel pu[in 0,25 %, iar
procentul de armare transversalã cu etrieri va fi cel pu[in 0.20% .
Fig.7.12
8.1
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCTUIRE
A STRUCTURILOR PREFABRICATE
8.1. Probleme generale
În prezentul capitol se dau prevederi specifice proiectãrii pere[ilor realiza[i din
elemente prefabricate care au în vedere aspectele de ordin structural. Problemele
referitoare la proiectarea de arhitecturã, a izola[iilor termice çi fonice precum çi la
proiectarea tehnologiei de execu[ie nu fac obiectul prezentului Ghid de proiectare.
Prin mãsurile de alcãtuire a elementelor prefabricate çi a îmbinãrilor dintre
acestea se urmãreçte ob[inerea unei comportãri structurale, inclusiv în raport cu
ac[iunile seismice, similare cu cea a structurilor cu pere[i din beton monolit.
Regulile generale de alcãtuire a structurilor cu pere[i din elemente
prefabricate, privind configura[ia structurii, forma pere[ilor çi modul de dispunere în
plan sunt cele indicate la capitolul 2.
De asemenea, plançeul realizat din panouri prefabricate, va fi astfel conceput
încât sã se asigure comportarea lui ca diafragmã practic infinit rigidã çi rezistentã în
planul ei.
8.2. Alctuirea panourilor
8.2.1 Elementele prefabricate care alcãtuiesc structura clãdirii vor fi realizate, de
regulã, sub formã de elemente plane - panouri mari. În func[ie de forma concretã a
pere[ilor, de tehnologia de execu[ie çi de mijloacele de ridicare çi transport de care se
dispune, se pot adopta çi forme spa[iale sau de barã a unora din elementele
prefabricate.
Forma elementelor prefabricate rezultã prin sec[ionarea pere[ilor prin tãieturi
orizontale (fig. 8.1a) sau prin tãieturi orizontale çi verticale (fig. 8.1b,c).
Fig.8.1
8.2.2 Elementele prefabricate se realizeazã din beton de clasã minimã Bc20.
8.2.3 Panourile de pere[i interiori vor avea o grosime de cel pu[in 140 mm pentru
clãdirile cu maxim 5 niveluri çi de minim 160 mm pentru clãdirile mai înalte.
8.2
8.2.4 Panourile de pere[i exteriori vor fi, de regulã, alcãtuite din 3 straturi çi anume:
- un strat interior de rezisten[ã din beton armat; grosimea minimã a acestuia
poate fi cu 20 mm mai micã decât cea indicatã pentru pere[ii interiori çi va fi
corelatã cu numãrul, pozi[ia çi natura elementelor de legaturã (nervuri de beton
armat sau/çi agrafe) cu stratul exterior;
- un strat termoizolator intermediar, realizat de regulã dintr-un material rigid
(polistiren celular, vatã mineralã) dimensionat pe baza calculului termotehnic;
- un strat exterior de protec[ie, din beton armat, în grosime de minimum 60 mm.
Nervurile de legãturã dintre straturile interior çi exterior se vor executa cu
grosime între 40 çi 60 mm. Pozi[ia çi numãrul nervurilor se vor stabili în func[ie de
dimensiunile çi forma panoului çi a golurilor, de valoarea solicitãrilor, modul de
execu[ie çi de necesitatea de a reduce la minim pun[ile termice.
8.2.5 Panourile de plançeu vor avea grosimea stabilitã pe criterii de rezisten[ã,
rigiditate çi izolare fonicã necoborând sub 120 mm.
În func[ie de forma çi dimensiunile camerelor, vecinãtatea cu logii çi balcoane,
çi de dispunerea pere[ilor, panourile se pot rezema pe 4, 3 sau chiar 2 laturi.
Panourile de balcon se vor realiza, de regulã, prin scoaterea în consolã a
panourilor de plançeu.
8.2.6 Armarea panourilor se va face cu bare de o[el beton PC52, PC60, OB37 çi
STNB, de preferin[ã sub formã de plase çi carcase sudate.
Armarea de câmp a pere[ilor se va realiza din douã plase, care vor respecta
condi[iile de armare minimã pentru armãturile orizontale çi verticale date la cap. 7.
Plasele din sârmã ecruisatã pot fi folosite çi la armarea panourilor de la bazã,
în zona A a structurii, cu condi[ia ca printr-o dimensionare adecvatã, armãturile
orizontale sã nu depãçeascã stadiul de comportare liniar elastic sub for[ele tãietoare
asociate mecanismului de plastificare.
Pe conturul panourilor se va prevedea o armãtura de bordare, alcãtuitã din
bare izolate sau carcase sudate în vederea preluãrii solicitãrilor care apar în timpul
fazelor de manipulare, transport çi montaj. La panourile cu goluri de uçi pentru a
micçora eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze, la partea inferioarã
a golurilor se vor prevedea dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie.
Golurile de uçi çi de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în func[ie de solicitãrile panoului. Se recomandã armarea suplimentarã
a col[urilor cu bare înclinate, cu rol în reducerea fisurãrii, la col[urile intrânde, în
special la manipularea panourilor.
Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7.6. Dacã se
urmãreçte conlucrarea cu centura, etrierii grinzilor se vor dimensiona çi pentru rolul
de conectori.
Barele verticale rezultate ca fiind necesare din calculul de încovoiere cu efort
axial, de compresiune sau de întindere, çi care nu se pot dispune în monolitizãrile
verticale se dispun cât mai aproape de marginile panourilor. În cazul panourilor cu
goluri de uçi, barele verticale ale armãturii continue se vor plasa în imediata
apropiere a golului. Acoperirea minimã a acestor armãturi 50 mm.
8.3
Armãturile scoase din panou sub formã de mustã[i drepte sau sub formã de
bucle se vor dispune la interiorul celor douã plase de armare a inimii pere[ilor. În
cazul armãturilor realizate sub formã de bucle de diametru relativ mare se vor lua
mãsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzãtor prin prevederea a 2-3 bare
transversale sudate (fig.8.2).
Fig.8.2
Atât mustã[ile care pãtrund în îmbinãrile verticale, cât çi mustã[ile prin care se
asigurã continuitatea armãturilor verticale intermediare trebuie plasate centric pentru
o transmitere directã, farã excentricitate, a eforturilor de întindere. Pentru aceasta
este necesar sã se prevadã dispozitive çi armãturi suplimentare pentru a asigura
pozi[ia mustã[ilor pe durata betonãrii çi a transportului.
8.3. Îmbinrile structurilor cu perei din elemente prefabricate de beton armat
8.3.1 Prin modul de realizare, îmbinãrile dintre elementele prefabricate care
alcãtuiesc pere[ii structurali, trebuie sã le asigure acestora o comportare similarã cu
cea a pere[ilor monoli[i, sub aspectul rigiditã[ii, capacitã[ii de rezisten[ã çi de
ductilitate (vezi 8.1).
În toate cazurile îmbinãrile vor fi de tip umed cu beton armat.
8.3.2 Dupã pozi[ia lor în structurã çi dupã rolul lor structural îmbinãrile pere[ilor se
clasificã în douã categorii:
- îmbinãri verticale, care asigurã legãturile orizontale de continuitate, dupã caz,
între panourile adiacente, între panouri çi bulbi, etc.
- îmbinãri orizontale, sub formã de centuri turnate în spa[iile orizontale între
panouri, care asigurã legãtura verticalã între panouri çi în acelaçi timp legãtura
între pere[ii prefabrica[i çi plançeul prefabricat.
8.3.3 La alcãtuirea îmbinãrilor se vor avea în vedere urmãtoarele principii:
a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se va realiza o comportare a
îmbinãrilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru
aceasta îmbinãrile vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde la
for[e orizontale mai mari fa[ã de alte sec[iuni çi alte solicitãri).
b) For[ele de compresiune se transmit de la panou la panou prin contact
nemijlocit prin intermediul betonului din îmbinãri.
c) For[ele de întindere se transmit exclusiv prin armãturile înnãdite prin diferite
procedee: sudurã, petrecere prin bucle petrecute;
8.4
d) For[ele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (din[i),
armãturi care traverseazã îmbinarea çi care sunt corespunzãtor ancorate. Prin
întinderea acestor armãturi se creazã, în beton, un efect de diagonalã comprimatã
sau un efect echivalent de frecare pe suprafa[a de separa[ie între betoane de vârste
diferite;
e) Transmiterea eforturilor normale çi tangen[iale se va face cât mai uniform
distribuit pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone;
f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (sec[iunile stâlpilor çi
centurilor) va avea în vedere crearea spa[iilor necesare pentru montarea çi înnãdirea
armãturilor, o betonare çi o compactare a betonului în condi[ii corespunzãtoare.
8.3.4 Îmbinãrile dintre panouri, atât cele verticale cât çi cele orizontale, vor fi
obligatoriu de tip deschis pentru a permite controlul vizual al calitã[ii betonului turnat.
8.3.5 Îmbinãrile verticale ale panourilor.
Fe[ele laterale ale panourilor vor
fi profilate sub forma de din[i având de
regulã configura[ia din fig. 8.3.
Se recomandã ca raportul h/d
între dimensiunile din[ilor sã fie mai mic
de 8, iar unghiul o sã nu depãçeascã
30
0
.
Lungimea totalã a sec[iunilor de
forfecare a din[ilor (
d
h _ ) va fi circa
jumãtate din înãl[imea panoului.
Mustã[ile orizontale se pot
realiza cu bare drepte, în care caz
pozi[ia lor este la jumãtatea grosimii
peretelui, iar înnãdirea lor se face prin
sudurã, sau sub formã de bucle
petrecute ca în fig. 8.4a çi b, solu[ie
recomandabilã.
Numãrul legãturilor de armaturã
pe înãl[imea unui etaj va fi minim 5.
Armãturile sub formã de mustã[i se vor
lãsa din intrândurile dintre din[i
(alveole).
În cazul mustã[ilor sub formã de
bucle de tip semicircular se vor
respecta condi[iile privind raza minimã
de curburã prescrisã în STAS 10107/0-
90, condi[ii care stabilesc çi diametrul
maxim al buclei.
Zonele de îmbinare verticalã vor
fi alcãtuite dupã regulile de alcãtuire a
intersec[iilor de pere[i, prevãzându-se
etrieri suplimentari între bucle.
Fig.8.3
Fig.8.4
Bucla
orizontalã
8.5
Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmãresc
forma buclelor, 6 mm. Distan[a maximã între legãturile transversale ale barelor
verticale 10d.
8.3.6 Îmbinãrile orizontale ale panourilor
La fe[ele superioare çi inferioare ale panourilor de pere[i se pot adopta alveole
(amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafe[e plane cu rugozitate sporitã.
Îmbinãrile se alcãtuiesc sub forma unor centuri continue având, de regulã, o
înãl[ime egalã cu grosimea panourilor de plançeu.
Panourile de plançeu vor
avea dimensiunile egale cu
lumina deschiderilor între pere[i,
mai pu[in 150 mm (fig. 8.5). Ele
se vor monta provizoriu pe popi
sau cricuri de perete, juguri, etc.
Se admite rezemarea
panourilor de plançeu pe
peretele inferior prin intermediul
unor bucle întãrite.
Se recomandã ca fe[ele
laterale ale panourilor de
plançeu sã fie realizate cu o
uçoarã înclinare fa[ã de verticalã
de cca. 10
0
(fig. 8.6).
Rezemarea panourilor de
pere[i pe îmbinarea orizontalã
se poate realiza în douã moduri:
- pe un strat de mortar
vârtos matat sub panou într-un
spa[iu de 15-20 mm deasupra
centurii realizat prin montarea
corespunzã-toare a panoului pe
calaje;
a) Perete exterior b) Perete interior
Fig.8.5
Fig.8.6
- direct pe betonul din centurã, turnat dupã montarea pere[ilor de deasupra
(subbetonare).
Al doilea procedeu este preferabil. Se recomandã ca în acest caz marginea
inferioarã a panoului de perete sã fie înecatã 20-30 mm în grosimea centurii.
Armãturile verticale din panouri cu rol de conectori çi armãtura de rezisten[ã
intermediarã de încovoiere se realizeazã de regulã din bare mai pu[ine çi cu diametru
mai mare ( > 14 mm) care se înnãdesc prin sudurã în niçe special prevãzute la
partea inferioarã a panourilor de perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare
înnãdirii. Se va urmãri, prin modul de realizare a detaliilor de înnãdire, în special prin
modul de dispunere al ecliselor, transmiterea centricã fãrã devieri a eforturilor de
întindere din armãturi.
Se admit çi alte solu[ii de realizare a armãturilor verticale care traverseazã
îmbinarea orizontalã cum este de exemplu solu[ia cu bucle petrecute, dacã acestea
8.6
satisfac condi[iile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin çi dacã permit
o execu[ie simplã çi sigurã.
Armãtura longitudinalã a centurii, din cel pu[in douã bare, va îndeplini condi[iile
specificate la 7.3.5 referitoare la modul lor de ancorare.
Armãtura transversalã a centurilor este realizatã de mustã[ile din panourile de
plançeu, alcãtuite, de regulã, sub formã de bucle çi, dupã caz, de etrieri suplimentari
cu diametrul minim de 6 mm.
9.1
9. INFRASTRUCTURI
9.1. Probleme generale
9.1.1 Condi[iile de alcãtuire çi modelarea lor pentru calcul fac obiectul
prescrip[iilor specifice acestei componente structurale.
Prevederile date în acest capitol au ca principal obiect eviden[ierea
concep[iei de bazã a alcãtuirii infrastructurilor clãdirilor cu pere[i structurali de
beton armat.
Aceste prevederi au un caracter limitat, nefiind în mãsura sã acopere
întreaga problematicã specificã çi/sau toate situa[iile posibile.
În ce priveçte modelele çi procedeele de calcul, precum çi solu[ionarea
unor probleme de detaliu, prevederile din prezentul capitol al Ghidului, care se
referã la un numãr limitat de situa[ii, au de regulã un caracter orientativ.
În absen[ã unor date certe privind distribu[ia çi mãrimea reac[iunilor pe
teren, în special în regim seismic de solicitare, se vor adopta ipoteze cu caracter
acoperitor pentru dimensionarea capacitã[ii de rezisten[ã a elementelor
infrastructurii.
9.1.2 Clasificãri ale infrastructurilor çi a sistemelor de funda[ie sub aspectul
comportãrii la ac[iuni seismice:
a) Dupã modul în care sunt distribuite presiunile pe tãlpile funda[iilor se
identificã urmãtoarele cazuri:
- funda[ii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare
posibilã se dezvoltã presiuni pe toatã suprafa[a de rezemare) care prezintã
numai deforma[ii elastice;
- funda[ii care în stadiile de solicitare maximã se desprind par[ial de teren;
presiunile pe teren pot depãçi sau nu limita comportãrii elastice;
- funda[ii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin
intermediul pilo[ilor çi/sau pere[ilor mula[i.
b) Dupã nivelul solicitãrii în elementele infrastructurilor:
- infrastructuri cu comportare elasticã;
- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.
9.1.3 Proiectarea seismicã a ansamblului suprastructurã-infrastructurã-teren, în
situa[iile construc[iilor obiçnuite în care intervin solicitãri în domeniul postelastic,
va urmãri dirijarea deforma[iilor postelastice cu prioritate în elementele
suprastructurii.
Se vor lua mãsuri, prin dimensionarea suprafe[elor de rezemare pe teren,
pentru încadrarea în limite admisibile a deforma[iilor remanente.
De asemenea, cu excep[ia unor cazuri speciale, se va urmãri, prin
proiectare, limitarea, eventual eliminarea deformãrii postelastice a elementelor
9.2
infrastructurii, a cãror degradãri sunt dificil de depistat çi în multe situa[ii dificil de
reparat sau de consolidat.
Prin concep[ia proiectãrii çi prin detaliile adoptate trebuie eliminate solu[iile
în care pot apãrea deforma[ii plastice çi implicit degradãri semnificative în
elemente ale infrastructurilor inaccesibile pentru examinare dupã un eveniment
seismic.
9.2. Tipuri de infrastructuri
În prezentul paragraf se prezintã, cu caracter exemplificativ çi în mod
schematic, câteva tipuri caracteristice de solu[ii de infrastructurã ale clãdirilor cu
structura din pere[i structurali, cu mecanisme diferite de plastificare.
a) Fundaii izolate pentru perei individuali sau grupuri de perei
(fig.9.1)
În situa[iile unor clãdiri în care s unt prevãzu[i pere[i individuali sau nuclee
de pere[i cu o comportare specificã de consolã verticalã se poate adopta un
sistem de fundare similar celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre.
Funda[iile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la teren
a solicitãrilor de la baza suprastructurii. Funda[ia va putea îngloba, când aceçtia
existã, pere[ii de subsol.
b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime
În situa[iile în care suprafa[a de fundare sau capacitatea de rezisten[ã a
terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin pilo[i
sau/çi pere[i mula[i de beton armat, capabili sã se încarce la eforturi de
compresiune çi de întindere. În vederea sporirii capacitã[ii de preluare a
momentelor de rãsturnare la teren çi pentru a asigura condi[iile necesare pentru
dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza
pere[ilor, se poate adopta solu[ia din fig. 9.2a, cu pilo[i evaza[i la bazã. În cazul în
Fig.9.1
9.3
care pilo[ii traverseazã structuri moi pânã la stratul de bazã se vor lua mãsuri
speciale pentru preluarea for[elor tãietoare. Se vor putea alege solu[ii cu:
-pilo[i înclina[i, capabili sã preia, prin compresiune axialã, for[ele orizontale
aferente (fig.9.3);
-pere[i mula[i (sau barete);
-pilo[i verticali dimensiona[i adecvat la for[ele tãietoare aferente.
c) Fundaii comune pentru mai muli perei structurali
În fig.9.4a se prezintã cazul unor pere[i structurali lega[i printr-o funda[ie
comunã, iar în fig.9.4b cazul unor pere[i cupla[i cu o bazã unicã. Propor[iile
funda[iilor sunt corelate cu dimensiunile pere[ilor.
Por[iunile de perete situate sub cota teoreticã de încastrare sunt solicitate
la eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi
dimensionate în consecin[ã.
Dupã scopul propus, se vor lua masuri pentru evitarea apari[iei
deforma[iilor plastice în grinda de legãturã a bazelor pere[ilor sau, dimpotrivã,
aceste elemente vor fi proiectate ca disipatori de energie, cu mãsurile de
ductilizare asociate (fig.9.5).
Fig.9.2 Fig.9.3
Fig.9.4
b a
9.4
d) Infrastructuri care realizeaz un efect de încastrare (efect de
"menghin") al pereilor prin intermediul planeului peste subsol (fig.9.6)
Acest tip de infrastructurã poate fi aplicat, de exemplu, în situa[iile în care
func[iunea subsolului nu permite dispunerea unor pere[i interiori, dar sunt
prevãzu[i pere[i perimetrali. Mobilizarea unui asemenea mecanism este
condi[ionatã de capacitatea plançeului de a îndeplini rolul de diafragmã de
transfer a eforturilor de la baza suprastructurii la pere[ii de contur. “Descãrcarea”
de momente a pere[ilor pe înãl[imea subsolului este înso[itã de dezvoltare a unor
for[e tãietoare înalte, a cãror valori depind de rotirea bazei peretelui în teren (fig.
9.6c).
e) Infrastructura alctuit sub
form de reele de grinzi.
În condi[iile în care clãdirea are
subsol cu pere[i exteriori çi interiori,
infrastructura se poate realiza ca o
re[ea de grinzi de fundare constituite
de pere[ii subsolului çi evazãrile lor la
partea inferioara sub formã de tãlpi
(9.7). Dupã caz, re[eaua de grinzi se
poate dezvolta çi sub cota pardoselii
subsolului.
f) Infrastructura alctuit ca o
cutie închis.
În cazul unor structuri cu
solicitãri importante (clãdiri înalte cu
pere[i structurali rari) infrastructura se
poate realiza ca o cutie practic infinit
rigidã çi înzestratã cu capacitatea
necesarã de rezisten[ã, prin închiderea
re[elei de grinzi de fundare la partea
superioarã prin plançeul de peste
subsol, iar la partea inferioarã printr-un
radier sau o placã de beton armat.
Fig.9.5
Fig.9.6
9.5
g) Fundaii pentru perei care se pot roti liber la baz (fig. 9.8)
Aceastã solu[ie este indicatã în situa[iile în care nu sunt necesare armãturi
verticale la baza pere[ilor pentru preluarea momentelor de rãsturnare, ca de
exemplu, în cazul clãdirilor cu pere[i deçi cu pu[ine niveluri.
În acest caz, la fel ca la pere[ii de zidãrie simplã, momentul de rãsturnare
este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv, al
presiunilor pe blocul de funda[ie) în raport cu planul în care se aplicã încãrcarea
verticalã.
Rãspunsul seismic al ansamblului structural nu implicã deforma[ii plastice
semnificative, astfel încât la calculul eforturilor se vor considera for[e seismice
sporite corespunzãtor.
9.3. Indicaii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
9.3.1 Modul de calcul al eforturilor sec[ionale.
Un model de calcul riguros, la ac[iunea seismicã, implicã considerarea
ansamblului spa[ial suprastructurã-infrastructurã-teren de fundare, cu proprietã[i
definite prin legi constitutive fidele comportãrii reale a elementelor care alcãtuiesc
fiecare din cele trei componente. Dupã caz, ac[iunile sunt modelate fie prin
intermediul for[elor orizontale de calcul, fie prin intermediul accelerogramelor.
Dacã nu existã condi[ii pentru abordarea calculului în întreaga sa
complexitate se admite sã se determine eforturile sec[ionale în elementele
infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate, solicitate la for[ele de
legãturã cu suprastructura çi la presiunile reciproce dintre tãlpile funda[iilor çi
terenul de fundare.
În situa[iile obiçnuite, când se urmãreçte ca mecanismul de plastificare al
ansamblului sã aibã zonele plastice localizate în suprastructurã, for[ele de
legãturã dintre supra çi infrastructurã vor fi asociate mecanismului de plastificare
al suprastructurii. Proprietã[ile terenului se vor exprima prin legi de deformare
Fig.9.7 Fig.9.8
9.6
elasticã sau prin legi constitutive mai riguroase. Se va [ine seama de posibilitatea
ridicãrii par[iale a funda[iei de pe teren.
În fig. 9.9 se prezintã, cu caracter exemplificativ, schema de principiu a
echilibrului unei zone de infrastructurã, care include un perete çi zonele aferente
ale radierului çi plançeului peste subsol.
Se recomandã utilizarea unor programe de calcul care sã permitã luarea
în considerare a cât mai multor componente ale mecanismului de rezisten[ã al
infrastructurii çi a efectelor de comportare structuralã spa[ialã, cum sunt
capacitatea de rezisten[ã la torsiune a ansamblului infrastructurii în cazul
realizãrii acesteia ca o cutie închisã, redistribu[ia for[elor orizontale între pere[ii
subsolului sub cota teoreticã de încastrare a suprastructurii.
În cazul în care pere[ii reazemã pe teren prin intermediul unor funda[ii
izolate (a), unor funda[ii continue sau al unor re[ele de grinzi (e), calculul
funda[iilor se efectueazã în mod similar cu cel al funda[iilor stâlpilor structurilor în
cadre.
Se vor determina, pe baza unor scheme de calcul în concordan[ã cu rolul
conferit prin proiectare plançeului peste subsol, eforturile sec[ionale din acest
element structural, de regulã, substan[ial mai mari decât în cazul plançeelor
curente ale construc[iei.
Schemele de calcul adoptate pentru plançee trebuie sã furnizeze çi
valorile eforturilor pentru dimensionarea “colectorilor” (armãturi care “adunã”
încãrcãrile orizontale din plançeu çi le transmit pere[ilor) çi “suspensorilor”,
armãturi prin care se ancoreazã în masa plançeului încãrcãrile care produc
întinderi în plançeu.
9.3.2 Probleme de dimensionare specifice.
Elementele infrastructurilor (pere[i structurali, grinzi de fundare) prezintã
de multe ori, ca urmare a propor[iilor çi a modului de solicitare, comportare de
elemente scurte de beton armat çi vor fi dimensionate potrivit procedeelor
specifice acestora:
Fig.9.9
9.7
Armãtura longitudinalã (orizontalã) rezultã din calculul de dimensionare la
încovoiere, potrivit prevederilor STAS 10107-0-90. În func[ie de propor[iile
pere[ilor çi de distan[ele dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii,
în calculul la for[e tãietoare, armãturile verticale sau cele orizontale sunt, dupã
caz, cele mai eficiente. În cazul unor propor[ii de grinzi scurte se vor aplica
metodele de calcul specifice grinzilor pere[i sau metode bazate pe mecanismul
de grindã cu zãbrele.
Armãturile verticale care traverseazã rosturile de lucru dintre talpa
(cuzinetul) funda[iei çi perete, precum çi rostul de lucru de sub plançeu vor fi
dimensionate pentru rolul de conectare a zonelor de betoane cu vârste diferite.
Alcãtuirea infrastructurii çi modul specific de solicitare a elementelor
acesteia implicã de multe ori, rezemãri indirecte, care impune prevederea unor
armãturi de suspendare la intersec[ia funda[iilor dimensionate adecvat.
La dimensionarea armãturii plançeului peste subsol, precum çi a radierului
se va [ine seama de faptul cã solicitãrile de încovoiere rezultate din ac[iunea
încãrcãrilor normale pe planul lor sunt înso[ite de eforturi de întindere sau
compresiune din încovoiere generalã a infrastructurii rezultatã din transmiterea
încãrcãrilor orizontale çi verticale la terenul de fundare.
9.4. Probleme specifice de alctuire a elementelor infrastructurilor
9.4.1 Prezentele prevederi se referã la situa[iile curente în care prin proiectare
se dirijeazã apari[ia deforma[iilor postelastice la ac[iuni seismice de mare
intensitate în suprastructurã, infrastructura rãmânând solicitatã în domeniul
elastic.
Infrastructura poate fi constituitã din pere[ii unui nivel sau pere[ii mai
multor niveluri de la partea inferioarã a clãdirii cu funda[iile lor (nivelurile
subsolului plus, eventual, primul sau primele niveluri supraterane).
9.4.2 Pere[ii infrastructurii vor avea, de regulã, o grosime superioarã grosimii
adoptate în suprastructurã.
Pere[ii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel pu[in 250 mm, iar
cei interiori cel pu[in 200 mm.
9.4.3 Se va adopta o înãl[ime a infrastructurii (incluzând, în func[ie de situa[ie,
înãl[imea pere[ilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în
mãsurã sã asigure optim func[iile structurale pe care le are acest subansamblu.
9.4.4 Golurile pentru instala[ii vor avea dimensiuni minime çi vor fi dispuse în
afara zonelor celor mai solicitate. Astfel, în cazul pere[ilor de subsol, cu propor[ii
de pere[i scur[i, golurile se vor plasa de preferin[ã în afara traseelor diagonalelor
comprimate corespunzãtoare mecanismului de grindã cu zãbrele (fig.9.10).
Se va evita dispunerea golurilor în pozi[ii care sã creeze riscul unor ruperi
la for[ã tãietoare în sec[iuni înclinate (fig.9.11).
9.8
În cazul golurilor de dimensiuni mari se vor prefera golurile rotunde sau cu
col[uri teçite, în locul golurilor dreptunghiulare.
În jurul golurilor se va prevedea o armãtura de bordaj reprezentând cel
pu[in sec[iunea barelor întrerupte prin prezen[a golurilor.
9.4.5 La alegerea deschiderilor çi traveelor se va urmãri ca distan[ele dintre
punctele de încãrcare verticalã a infrastructurii sã nu depãçeascã, de regulã, 6m.
9.4.6 Procentele de armare orizontalã çi verticalã în inima pere[ilor considerând
ambele plase vor fi cel pu[in 0,30%.
9.4.7 Plançeul peste subsol, la structurile cu pere[i rari, va avea cel pu[in o
grosime de 150 mm. Armarea minimã în ambele direc[ii va reprezenta, pe fiecare
fa[ã, un procent de minim 0,25 % çi cel pu[in 6 bare | 8 mm/m.
Plançeul trebuie sã con[inã, pe lângã armãturile necesare pentru
preluarea încãrcãrilor normale pe planul sãu çi armãturile rezultate din
încovoierea de ansamblu a infrastructuri, precum çi armãturile rezultate pentru
for[ele din planul plaçeului inclusiv armãturile cu rol de colectori çi suspensori.
Fig.9.10 Fig.9.11
A.1
ANEXA A
PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL
În cazul clãdirilor cu pânã la 10 niveluri cu structuri ordonate çi fãrã nesimetrii
importante, la care pere[ii structurali prezintã monotonie geometricã se admite
utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în prezenta anexa.
Condi[iile de monotonie structuralã pe înãl[imea clãdirii presupun urmãtoarele:
-caracteristicile geometrice çi de material ale pere[ilor sunt constante pe
înãl[imea clãdirii;
-înãl[imile nivelurilor sunt egale;
-golurile sunt suprapuse çi au aceleaçi dimensiuni la toate nivelurile;
-încãrcãrile orizontale variazã pe înãl[imea clãdirii dupã o lege simplã (în
general se admite distribu[ia uniformã pentru încãrcãrile date de vânt çi distribu[ia
triunghiularã pentru încãrcãrile seismice conform fig.A.1.a).
Fig.A.1
Procedeul este bazat pe aproxima[ia repartizãrii încãrcãrilor orizontale între
pere[ii structurii pe baza condi[iei de egalitate a deplasãrilor orizontale la un singur
nivel, ceea ce corespunde la a admite ipoteza cã deforma[iile tuturor pere[ilor sunt
afine. Se recomandã ca distribu[ia for[elor orizontale sã se facã pe baza valorilor
rigiditã[ilor la deplasarea lateralã la nivelul caracteristic, considerat a fi situat la nivelul
plançeului cel mai apropiat de 0,8H (H = înãl[imea clãdirii, fig.A.1.b).
În condi[iile admiterii ipotezelor simplificatoare de mai sus, încãrcãrile
orizontale repartizate fiecãrui perete structural pãstreazã legea de varia[ie pe
verticalã admisã pentru încãrcarea ansamblului structurii çi ca atare fiecare perete
poate fi calculat ca o structurã monotonã, pentru care pot fi stabili[i coeficien[i pentru
calculul direct al valorilor eforturilor sec[ionale çi a deforma[iilor.
Pentru încãrcãri orizontale aplicate centric pe structurã (punctul de aplica[ie al
rezultantei coincide cu centrul de rigiditate al structurii), distribu[ia între pere[ii
structurali se face propor[ional cu rigiditã[ile lor la deplasare lateralã. În corelare cu
schema de calcul adoptatã, rigiditatea unui perete structural la deplasare lateralã (µ),
pentru o încãrcare orizontalã distribuitã pe verticalã dupã o lege datã, se defineçte ca
încãrcarea orizontalã necesarã pentru a produce peretelui o sãgeatã orizontalã de
1 m la nivelul caracteristic.
A.2
Pentru încãrcãri orizontale aplicate excentric, distribu[ia momentului de
torsiune generalã rezultat din excentricitatea rezultantei în raport cu centrul de
rigiditate al structurii se face considerând, ca çi în cazul aplicãrii centrice, deplasarea
solidarã a pere[ilor pe baza ipotezei plançeului infinit rigid în planul sau.
Din ac[iunea unui moment de torsiune generalã M
t
asupra ansamblului
structurii (fig.A.2), un perete structural (j) se încarcã cu o for[ã orizontalã ale cãrei
componente dupã direc[iile axelor Ox çi Oy sunt F
jx
çi F
jy
.
Fig.A.2
Sec[iunile de calcul pe cele douã direc[ii se stabilesc în conformitate cu
indica[iile de la 5.2. Centrele de greutate corespunzãtoare j
x
çi j
y
se pot considera, de
regulã, cu suficientã aproxima[ie cã se aflã în axul inimii de pe direc[ia respectivã
dacã talpa este evazatã nesimetric.
În schema de calcul, sec[iunea unui perete structural apare deci cu centrele
de greutate j
x
çi j
y
diferite dupã cele douã direc[ii, situate la distan[ele y
j
çi x
j
în raport
cu centrul de rigiditate "o" al ansamblului. For[ele F
jx
çi F
jy
se considerã aplicate în j
x
çi j
y
.
Alte nota[ii:
x
o
, y
o
- coordonatele centrului de rigiditate 0 în raport cu originea sistemului de axe;
o j j o j j
y y y ; x x x + = + = - coordonatele centrelor de greutate ale sec[iunilor de calcul
ale peretelui ( j ) dupã direc[iile x çi y în raport cu originea sistemului de axe;
jy jx
,µ µ - rigiditã[ile peretelui ( j ) la deplasãri laterale dupã direc[iile x çi y;
µ µ
jx jy
,
_ _
- sumele rigiditã[ilor pe ansamblul structurii:

_
_
_
_
= =
jx
j jx
o
jy
j jy
o
p
y p
y ;
p
x p
x (A.1)
I - momentul de iner[ie la torsiune al ansamblului sec[iunilor pere[ilor structurali,
definit prin rela[ia:
_ _µ + µ =
2
j
jy
2
j
jx
x y I (A.2)
A.3
F
x
, F
y
- rezultantele for[elor orizontale care ac[ioneazã dupã direc[iile x çi y;
e
x
, e
y
- excentricitã[ile în raport cu centrul de rigiditate (incluzând çi excentricitã[ile
adi[ionale prevãzute de normativul P100/92).
Rigiditã[ile proprii ale pere[ilor structurali la torsiune se neglijeazã în calcul.
Rezultã cã o for[ã orizontalã excentricã F
x
, încarcã peretele ( j ):
- dupã direc[ia ( x ), cu for[a:
I
y
e F F F
j jx
y x
jx
jx
x jx
µ
±
µ
µ
=
_
(A.3)
- dupã direc[ia ( y ), cu for[a:
I
x
e F F
j jy
y x jy
µ
± =
(A.4)
Similar, o for[ã orizontalã F
y
încarcã peretele (j) :
- dupã direc[ia ( x ), cu for[a:
I
y
e F F
j jx
x y jx
µ
± =
(A.5)
- dupã direc[ia ( y ), cu for[a:
I
x
e F F F
j jy
x y
jy
jy
y jy
µ
±
µ
µ
=
_
(A.6)
Monotonia structuralã çi adoptarea unor legi simple pentru încãrcãrile
orizontale permit o simplificare maximã a calculului.
În literaturã existã numeroase lucrãri, cu valori de calcul intabulate sau
reprezentate grafic sub forma unor abace, care furnizeazã direct valorile
caracteristicilor de rigiditate çi ale eforturilor sec[ionale în pere[i çi grinzile de cuplare.
C.1
PROBLEME GENERALE
C.1.1. Caracterul obiçnuit al structurilor cu pere[i de beton armat men[ionat la
domeniul de aplicare al Ghidului se referã în special la monotonia sau
quasimonotonia acestora. Nu fac, de exemplu, obiectul Ghidului structurile cu niveluri
inferioare slabe (la care prin absen[a pere[ilor la ac[iuni seismice de mare intensitate
se pot manifesta mecanisme cinematice de plastificare de tip nivel slab), structurile
cu pere[i cu goluri distribuite intr-un mod neordonat, etc.
Pu[inele referiri ale prevederilor Ghidului la aceste tipuri de structuri se
limiteazã doar la unele aspecte de ordin conceptual.
ALCTUIREA DE ANSAMBLU
C.2.1.2 i C.2.2.4 Prevederile prezentului Ghid sunt destinate categoriei A de
structuri. Cu caracter provizoriu, pânã la redactarea çi intrarea în vigoare a unor
instruc[iuni specifice pentru structuri duale, prevederile prezentului Ghid se pot aplica
çi la calculul çi alcãtuirea pere[ilor structurali din categoria B de structuri, completate
cu mãsuri specifice acestor structuri.
C.2.2.1 Lipsa de compactitate çi de simetrie a structurii poate conduce çi la alte
efecte negative în afara celor de torsiune generalã.
În fig.C.2.1 se dã un asemenea
exemplu, reprezentând o clãdire având în
plan forma de U cu aripi lungi, care pot
oscila defazat în timpul unui cutremur.
Este de men[ionat faptul cã çi la
construc[ii aparent simetrice este posibil
ca, pentru anumite direc[ii, sã aparã
excentricitã[i importante ale maselor în
raport cu centrul de rigiditate, al cãrui
pozi[ie depinde de direc[ia de ac[iune a
for[ei seismice.
În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din fig.C.2.2, pentru direc[ia de ac[iune
a for[ei orizontale indicate, aplicate în centrul maselor care coincide cu centrul de
rigiditate, este foarte probabil ca plastificarea celor 3 pere[i çi nu fie simultanã.
Alcãtuirea efectivã a celor 3 pere[i, diferen[ele inevitabile, practic, în ceea ce priveçte
rezisten[a efectivã a betonului çi o[elului çi pozi[ia armãturilor din cei trei pere[i
proiecta[i identic, conduc la aceastã situa[ie.
Admi[ând cã peretele C se plastificã înaintea celorlal[i doi, centrul de rigiditate
se mutã în apropierea axelor pere[ilor A çi B. Ca efect, deforma[iile, çi implicit
cerin[ele de ductilitate ale peretelui C, cresc substan[ial (fig.C.2.2b).
Dacã rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabilã çi dacã
contribu[ia cadrelor la preluarea for[elor orizontale ar fi, de asemenea, neglijabilã, ar
apãrea chiar un fenomen de instabilitate la torsiune generalã, centrul de rigiditate
mutându-se la intersec[ia planurilor pere[ilor A çi B.
Fig.C.2.1
C.2
O situa[ie asemãnãtoare apare çi în fig.C.2.3a. Plastificarea în prima fazã a
peretelui A, pentru direc[ia çi sensul indicate ale for[ei orizontale, expune structura
unui efect de tip pierdere a stabilitã[ii prin deplasarea centrului de rigiditate spre
planul pere[ilor B çi C.
Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma
construc[iei çi prin modul de dispunere a pere[ilor sã se asigure pentru orice direc[ie
de ac[iune a cutremurului posibilitatea preluãrii momentelor de torsiune de ansamblu,
prin pere[i orienta[i perpendicular pe direc[ia for[elor orizontale, lucrând în domeniul
elastic (fig. C.2.3b).
Sistemele de tipul celor din fig.C.2.2 çi C.2.3a sunt denumite sisteme cu
rãsucire neîmpiedicatã (sau cu rãsucire liberã), iar cele ca în fig.C.2.3b, sisteme cu
rãsucire împiedicatã.
Dupã plastificarea pere[ilor structurali analiza echilibrului çi a mecanismelor
cinematice are în vedere, ca element esen[ial de referin[ã, pozi[ia centrului de
rezisten[ã al structurii, definit ca punctul de aplica[ie al rezultantei for[elor capabile
din pere[i. Centrul de rezisten[ã are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din
cazul comportãrii elastice.
Considera[iile precedente s-au referit la cazul unei ac[iuni statice a torsiunii de
ansamblu. În realitate rãspunsul seismic de torsiune al structurilor, cu caracter
neliniar çi dinamic, poate diferi substan[ial de rãspunsul static.
Efectele dinamice depind de numeroçi parametri: pe lângã distribu[ia
rigiditã[ilor çi maselor, de distribu[ia capacitã[ilor de rezisten[ã, de natura ac[iunii
seismice, de legile histeretice de comportare ale elementelor structurale, etc.
Fig.C.2.2
Fig.C.2.3
C.3
Ignoratã pânã nu de mult, problema efectelor de torsiune de ansamblu în
domeniul inelastic de deformare constituie în prezent o preocupare de prim ordin pe
plan mondial a specialiçtilor în domeniul structurilor în zone seismice.
C.2.2.3 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele
seismice. Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab implicã cerin[e de
ductilitate excesive, asociate unor for[e axiale foarte mari în stâlpii comprima[i prin
efectul "indirect" al for[elor orizontale.
Dacã se pãstreazã continuitatea
unui numãr suficient de pere[i pe toatã
înãl[imea clãdirii, se poate pãstra
comportarea de ansamblu a unei
structuri cu pere[i. În acest caz for[ele
tãietoare colectate de pere[ii întrerup[i la
un anumit nivel la partea inferioarã se
transferã la acest nivel, prin intermediul
plançeelor, alcãtuite corespunzãtor, la
ceilal[i pere[i ai structurii (fig.C.2.4b).
Chiar în situa[ia întreruperii tuturor pere[ilor la nivelul inferior çi înlocuirea lor
cu stâlpi, prin adoptarea unor sec[iuni de beton çi a unei armãri longitudinale çi
transversale substan[iale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul fãrã pere[i çi
dirija dezvoltarea deforma[iilor plastice deasupra acestui nivel. În acest caz stâlpii cu
rãspuns elastic ai parterului se pot considera cã fac parte din infrastructura clãdirii.
Este de observat cã întreruperea unor pere[i se poate face la orice nivel dacã
se iau mãsurile necesare.
C.2.2.5 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care, de regulã, prezintã o
anumitã omogenitate a alcãtuirii, în cazul construc[iilor cu pere[i structurali, cea mai
mare parte a momentului de rãsturnare çi a for[ei tãietoare de bazã sunt concentrate
în pere[i. Ca urmare, eforturile ce trebuie transmise de la baza pere[ilor la
infrastructurã çi la terenul de fundare pot avea valori foarte importante. Preluarea
acestor eforturi într-un mod favorabil de cãtre elementele infrastructurii çi de cãtre
funda[ii trebuie sã fie, din acest motiv, una din preocupãrile principale la conformarea
structurii. Astfel, pozi[ia pere[ilor structurali în plan se va alege în zonele în care çi la
nivelul infrastructurii se pot ob[ine solu[ii avantajoase.
Alte aspecte legate de propor[ionarea pere[ilor sunt eviden[iate în fig. C.2.5a,
b, c çi d, unde se prezintã câteva exemple de amplasare a unui perete structural în
raport cu peretele de la nivelul subsolului, care constituie inima funda[iei peretelui
structural.
Rezolvãrile din fig. C.2.5a çi b pot fi considerate nefavorabile. Astfel, în cazul
din fig. C.2.5a, golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substan[ial
capacitatea de rezisten[ã a acestuia la for[e tãietoare, plafonând for[a orizontalã
preluatã de peretele structural.
Plasarea excentricã, la marginea clãdirii, a peretelui structural conduce la
solicitarea nefavorabilã a peretelui de subsol (fig. C.2.5b). Çi în acest caz este posibil
Fig.C.2.4
C.4
sã nu se poatã atinge capacitatea de rezisten[ã a peretelui structural, mai cu seama
dacã pe direc[ie perpendicularã pe acesta nu existã un perete la nivelul subsolului.
Important este ca prin modul de aranjare al peretilor, sa se realizeze o
solicitare cat mai uniforma a elementelor infrastructurii, cat si a terenului de fundare.
Absen[a altor încãrcãri verticale (de exemplu, aduse de stâlpi) pe grinda de
funda[ie, care sã echilibreze în cât mai mare mãsura presiunile pe talpa funda[iei
(fig.C.2.5c) este de naturã sã ducã la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de
subsol.
Situa[ia din fig.C.2.5d în care nu apar asemenea deficien[e de conformare
reprezintã solu[ia cea mai avantajoasã. Cel mai adesea, condi[iile cele mai favorabile
le oferã pere[ii de subsol de pe contur, neperfora[i de goluri.
C.2.2.6 O încãrcare gravita[ionala mai mare are ca efect reducerea armãturii
longitudinale de întindere din perete çi reducerea gradientului presiunilor pe teren.
Plasarea pere[ilor structurali pe conturul construc[iei este favorabilã
proiectan[ilor pe considerentul unui bra[ de pârghie avantajos pentru efectele de
torsiune generalã çi pentru posibilitatea de a "încastra" peretele într-un perete de
subsol fãrã goluri (vezi C.2.5.d).
Pere[ii dispuçi pe conturul clãdirii sunt însã, de regulã, mai pu[in încãrca[i
gravita[ional decât pere[ii cu aceleaçi dimensiuni, situa[i la interior çi în consecin[ã la
solicitãri de încovoiere egale, necesitã o armare verticalã sensibil mai mare decât
aceçtia.
Din acest motiv, la conformarea structurii, dispunerea pere[ilor pe conturul
clãdirii trebuie facutã cu discernamant, analizând atât avantajele cât çi
inconvenientele unei asemenea pozi[ii. Oricum, dispunerea pere[ilor la col[ul clãdirii
este de evitat pentru cã în acest caz apare inconvenientul suplimentar al unei
solicitãri defavorabile a pere[ilor infrastructurii.
C.2.2.7 În afarã de argumentele prezentate la C.2.2.1, recomandarea ca structura sã
fie înzestratã cu rigiditã[i apropiate ca valoare pe cele doua direc[ii se justificã prin
faptul cã în aceste condi[ii structura este expusã la efecte maxime pe orice direc[ie,
numai pentru ac[iunile seismice caracterizate de un anumit con[inut de frecven[e. Cu
alte cuvinte, valorile spectrale au acelaçi ordin de mãrime, pe ambele direc[ii.
Fig.C.2.5
C.5
C.2.2.8 În fig.C.2.6 se prezintã douã situa[ii în care încãrcãrile aplicate excentric pe
pere[i sunt în primul caz (fig. C.2.6a) neechilibrate pe ansamblul structurii, respectiv
echilibrate (fig. C.2.6b).
Din compara[ia diagramelor de momente în pere[i se constatã solicitarea mult
mai defavorabilã din primul caz când intervine o încovoiere generalã a structurii.
Când asemenea situa[ii nu se pot evita, efectul încãrcãrilor gravita[ionale aplicate
excentric, de regulã neglijate în proiectarea curentã, trebuie considerate la
dimensionarea pere[ilor structurali.
C.2.3.1 Prevederile de la acest paragraf urmãresc ca prin forma sec[iunii pere[ilor
structurali sã se poatã controla în cât mai mare mãsura, prin calcul, comportarea
acestor elemente la ac[iuni seismice. Gradul de conlucrare a inimilor cu tãlpi de
dimensiuni mari nu se poate preciza cu certitudine, aceastã caracteristicã depinzând
de mãrimea deplasãrilor impuse pere[ilor în domeniul postelastic (vezi si 5.2.1).
Limitarea tãlpilor este necesarã çi pentru protejarea inimilor de efectul for[elor
tãietoare, a cãror valoare este dependentã direct de capacitatea de rezisten[ã la
încovoiere a pere[ilor.
Atunci când pere[ii de pe cele
douã direc[ii sunt lega[i în mod adecvat,
creând profile ca în fig.C.2.7 sau sub
formã de tub, se pot ob[ine ansambluri cu
comportare favorabilã (capacitate de
rezisten[ã substan[ialã, ductilitate
adecvatã).
C.2.3.4 Comportarea deosebit de bunã a structurilor cu pere[i cu goluri decalate de
tipul celor indica[i în fig.C.2.8 la cutremurul din 1985 din Chile a provocat un amplu
program de cercetãri teoretice çi experimentale, desfãçurat în 4 universitã[i
americane având ca obiect tocmai particularitã[ile de comportare sub încãrcãri de tip
seismic ale acestui tip de pere[i [12].
Cercetãrile men[ionate au eviden[iat faptul cã în condi[iile unei alcãtuiri
corecte aceçti pere[i posedã proprietã[i de rezisten[ã çi de deformabilitate apropiate
de cele ale pere[ilor fãrã goluri. Aceleaçi cercetãri au semnalat faptul cã zonele
critice ale pere[ilor cu goluri decalate sunt constituite nu de zonele dintre goluri, ci de
cele de la extremitatea comprimatã a sec[iunilor, dacã golurile sunt prea aproape de
Fig.C.2.6
Fig.C.2.7
C.6
marginea sec[iunii, limitând aria zonei extreme comprimate.
Mecanismul de comportare la încãrcãri orizontale, similar celui al pere[ilor fãrã
goluri, este sugerat în fig. C.2.8a çi b. În fig.C.2.8a este eviden[iat un mecanism de
tip grindã cu zabrele, cu diagonale înscrise în grosimea peretelui, între goluri, iar în
fig.C.2.8b un mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare
foarte rigide.
C.2.4.1 Prevederea de la ultimul aliniat urmãreçte sã asigure conlucrarea tuturor
elementelor verticale în preluarea solidarã a încãrcãrilor orizontale. Din punct de
vedere practic, aceasta înseamnã cã deplasãrile elementelor verticale ale structurii
sunt distribuite liniar la fiecare nivel. În felul acesta se poate stabili, prin calcul, cu un
grad mare de credibilitate, for[ele dezvoltate în pere[ii structurali.
Condi[ia de rigiditate men[ionatã impune ca plançeele sã rãmânã solicitate în
domeniul elastic de comportare, pentru for[e din planul lor, cu alte cuvinte, plançeele
trebuie sã fie nu numai suficient de rigide dar çi suficient de rezistente.
C.2.5.2 În cazurile în care, din considerente func[ionale sau din alte motive,
prevederea rosturilor apare inacceptabilã sau este foarte dificilã, se pot adopta
lungimi de tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 1, dacã se iau mãsuri
adecvate pentru limitarea efectelor contrac[iei betonului sau al varia[iilor de
temperaturã. De exemplu, utilizarea unor cimenturi cu contrac[ie redusã, prevederea
unor rosturi tehnologice provizorii, asigurarea unei protec[ii termice eficiente,
prevederea unor armãturi suplimentare care sã permitã limitarea convenabilã a
deschiderii fisurilor, etc.
C.2.7.2 În cazul construc[iilor cu pere[i structurali de beton armat, rigiditatea
specificã la deplasãri laterale face ca protec[ia elementelor nestructurale sã poate fi
realizatã cu mai multã usurin[ã fa[ã de cazul structurilor în cadre.
EXIGENE GENERALE
C.3.1. ÷ 3.6. Exigen[ele de diferite naturi, în particular cele structurale, care se impun
construc[iilor cu pere[i structurali sunt puternic influen[ate de ac[iunea seismicã ce
afecteazã practic întreg teritoriul [ãrii. Diferitele aspecte conceptuale privind
problematica exigen[elor structurale sunt tratate în normativul de proiectare seimicã,
pe de o parte, iar aspectele concrete privind asigurarea lor sunt discutate pe larg în
celelalte capitole ale prezentei prescrip[ii, pe de altã parte. Din aceste motive, dintre
Fig.C.2.8
C.7
problemele cerin[elor structurale se re[in, pentru a fi comentate aici, numai acelea
care nu au fost precizate suficient în restul lucrãrii.
C.3.4. O rigiditate substan[ialã la deplasãri laterale asigurã protec[ia elementelor
nestructurale în cazul unor cutremure cu intensitate moderatã çi limiteazã degradãrile
acestor elemente la cutremure cu intensitate mai mare. De asemenea, o rigiditate
substan[ialã a structurii este de naturã sã limiteze efectele de ordinul doi çi sã evite
apari[ia unor fenomene de instabilitate.
În cazul structurilor aflate în zonele caracterizate de valori înalte ale
perioadelor caracteristice ale oscila[iilor seismice (practic, în zonele definite de o
perioada de col[ T
c
= 1,5 sec.), prevederea structurii cu o rigiditate mare, la care
corespunde o perioada scurtã a oscila[iilor structurale în modul fundamental,
îndepãrteazã construc[ia de condi[iile rãspunsului seismic maxim. Trebuie sã se [inã
seama çi de faptul cã fiecare solicitare seismicã are ca efect o reducere a rigiditã[ii
structurale.
PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR STRUCTURALE
C.4.2.1 Rela[ia (4.1) exprimã, simplificat, condi[ia ca efortul tangen[ial mediu în
sec[iunile orizontale ale pere[ilor sã nu depãçeascã, la starea limitã de rezisten[ã,
valoarea 2,0 N/mm
2
. Acest efort unitar este inferior limitei 2R
t
impusã în Ghid pentru
orice clasã de beton.
Plecând de la expresia for[ei tãietoare de bazã în calculul seismic:
S = o k
s
| ¢ c G
çi considerând valorile acoperitoare:
| = 2,5 (pentru construc[iile cu pere[i structurali obiçnui[i în cea mai mare parte
a teritoriului T < T
c
);
c = 1,0;
valoarea ¢ = 0,25, specificã structurilor cu pere[i de beton armat, çi o valoare
acoperitoare a încãrcãrii masice distribuite echivalente de 16 kN pe m
2
de plançeu
rezultã:
S = o k
s
2,50,2516 n A
pl
= 10 o k
s
n A
pl
Dacã se exprimã efortul unitar admis în
2
m
kN
, condi[ia men[ionatã capãtã
forma:
1200EA
i
> 10 o k
s
n A
pl
Rela[ia (4.1) poate capãta forme îmbunãtã[ite pentru aplicarea la un anume
caz de structurã, considerând valori mai potrivite pentru cazul respectiv ale încãrcãrii
pe plançeu sau rezisten[ei betonului. Se observã cã rela[ia corespunde unui
coeficient de suprarezisten[ã global al structurii 2 , 1 / R 2
t
.
C.4.2.2 Recomandarea se justificã atât prin argumente ce [in de simplitatea
execu[iei, cât çi prin aceea cã valorile for[elor tãietoare scad relativ lent spre vârful
construc[iei. De asemenea, studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic
neliniar, pentru structuri cu pere[i cu reduceri de sec[iune pe înãl[imea clãdirii, pun în
C.8
eviden[ã faptul cã plastificarea în zonele situate deasupra sec[iunilor în care se fac
aceste reduceri este relativ frecventã. Aceasta contravine concep[iei moderne de
proiectare care urmãreçte dirijarea fenomenelor de deforma[ie postelasticã în zona
de la baza pere[ilor.
C.4.2.3 Rela[iile (4.2) çi (4.3) exprimã condi[ii de ductilitate de curburã similare cu
cele utilizate în proiectarea finalã a sec[iunilor (vezi rela[ia 6.8). Modul în care au fost
stabilite este prezentat în [1].
În cazul pere[ilor cupla[i, valoarea for[ei axiale N include çi componenta datã
de efectul indirect al for[elor orizontale. În calculele de proiectare preliminarã, se
poate admite sã se considere aceastã componentã numai pentru pere[ii cupla[i
marginali. Valorile for[elor axiale produse de for[ele orizontale se pot determina
aproximativ pe baza for[elor tãietoare din grinzile de cuplare asociate momentelor
capabile din aceste grinzi, corespunzãtoare unor procente de armare apreciate
(obiçnuite).
CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREI STRUCTURALI LA
ACIUNEA ÎNCRCRILOR VERTICALE I ORIZONTALE
C.5.1.2 Concentrarea deforma[iilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele
suprastructurii reprezintã o componentã esen[ialã a filozofiei proiectãrii seismice
actuale pe plan mondial în special pentru posibilitatea controlului comportãrii ("la
vedere") la ac[iuni seismice.
Dirijarea deforma[iilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în
special în pere[ii de subsol) sau în teren poate apãrea atrãgãtoare pentru
posibilitatea func[ionãrii neîntrerupte çi neafectate practic a clãdirii. Riscul apari[iei
unor rotiri importante remanente ale bazei structurii (inclusiv din deformarea
remanentã a terenului), greu de corectat, face ca o asemenea solu[ie sã fie
acceptatã în cazuri rare, de exemplu, la consolidarea unor construc[ii la care
asigurarea unei comportãri în întregime în domeniul elastic a infrastructurii sã fie
extrem de dificilã tehnic çi economic.
Pot apãrea, de asemenea, situa[ii în care sã devinã avantajoase solu[ii în care
structura sau pãr[i din structurã sã fie prevãzutã cu o capacitate de deformare
postelasticã (ductilitate) inferioarã celei asociate aplicãrii prescrip[iilor de proiectare
seismice. Acceptarea unei "ductilitã[i limitate" este condi[ionatã de considerarea unor
valori ale for[elor seismice de calcul sporite corespunzãtor. Asemenea solu[ii pot fi
adoptate atunci când:
(i) Elementele structurale prezintã o capacitate de rezisten[ã în exces fa[ã de
cerin[ele impuse de prescrip[ii; de exemplu, la elemente de mai mici dimensiuni cu
un aport structural modest sau, dimpotrivã, la elemente de mari dimensiuni (cum este
un perete plin de fronton, la structuri cu pu[ine niveluri), la care prin simpla prevedere
a cantitã[ilor minime de armare se asigurã capacitã[i de rezisten[ã la încovoiere, mult
superioare cerin[elor.
(ii) Asigurarea ductilitã[ii implicã mãsuri dificile çi costisitoare, în timp ce
sporirea capacitã[ii de rezisten[ã este mai simplã çi mai pu[in scumpã (vezi, de
exemplu, C.2.2.3).
C.9
(iii) Comportarea unor elemente cu alcãtuire neregulatã (de exemplu, a
pere[ilor cu goluri dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat çi modelarea
lor pentru calcul este foarte dificilã sau insuficient de fidelã în raport cu realitatea. În
asemenea situa[ii apare mai avantajoasã, din punct de vedere al siguran[ei
structurale, sporirea capacitã[ii de rezisten[ã în raport cu cerin[ele impuse de
prescrip[ii, în detrimentul unor mãsuri de ductilizare aplicate unui mecanism de
rezisten[ã insuficient clarificat.
Este de remarcat, cã în prezentul Ghid s-a avut în vedere reducerea mãsurilor
de ductilizare curente la elementele cu capacitate de rezisten[ã superioarã cerin[elor
impuse prin prescrip[ii (vezi, de exemplu, 6.4.1).
C.5.1.3 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei
seismice precizat la pct.b), este definit în Normativul P100/2004.
Concentrarea deforma[iilor plastice în câteva zone adecvat alese (cu poten[ial
de deformare ductilã) prezintã avantaje economice întrucât mãsurile de armare
suplimentarã, în special transversalã, necesare pentru preluarea for[elor tãietoare çi
asigurarea unor deforma[ii plastice substan[iale, sunt limitate numai la aceste zone.
e) Deformabilitatea plançeelor depinde de grosimea lor, de raportul dintre
înãl[imea sec[iunii plançeului (“b” în fig.C.5.1) çi distan[a între pere[ii structurali (l
i
si l
c
,
pentru deschiderile interioare çi respectiv deschiderile în consolã în fig.C.5.1), de
schema de comportare a plançeului, de natura legãturilor între plançeu çi perete, de
mãrimea çi distribu[ia golurilor din plançeu, etc.
Ipoteza deformabilitã[ii admisã la pct.e în cadrul pct.5.1.3 este apropiatã de
realitate la grosimile curente de placã çi în absen[a unor goluri mari, dacã raportul
l
i
/B < 4 sau raportul l
c
/B < 0.5.
C.5.2.1 Lã[imea tãlpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul, mai cu
seamã cã aceastã mãrime poate varia cu starea de solicitare. În aceste condi[ii în
proiectarea actualã lã[imea de conlucrare a tãlpii cu inima pere[ilor se face pe baza
unor reguli simple deduse din calcule executate prin teoria elasticitã[ii sau deduse
din studii experimentale pe grinzi [inând cont numai de o parte din parametrii care pot
influen[a mãrimea tãlpii active.
Este cunoscut cã, prin schematizãrile curente, sec[iunile active ale pere[ilor
rezultã diferite pentru cele douã direc[ii principale ale clãdirii, în special la structurile
cu pere[i deçi, aceasta implicând printre alte inconveniente çi pe acela al
imposibilitã[ii aplicãrii programelor de calcul riguros spa[ial çi al considerãrii direc[iei
oblice de ac[iune a for[ei orizontale în raport cu axele principale la proiectarea
structurilor cu pere[i.
De asemenea, în calculul pentru fiecare dintre cele doua direc[ii principale ale
clãdirii, de regulã numai o parte din sec[iunea efectivã a pere[ilor este cuprinsã în
Fig.C.5.1
C.10
sec[iunile active pentru preluarea for[elor orizontale, restul considerându-se, potrivit
schematizãrilor curent adoptate în proiectare, ca preluând centric încãrcarea
verticalã aferentã. Prin asemenea modelãri se poate ajunge la situa[ii improbabile ca
cea din fig.C.5.2 în care zona dintre tãlpile active a doi pere[i structurali vecini
solicitate la întindere în domeniul plastic, sã fie supusã la eforturi de compresiune
importante.
Un alt exemplu, care eviden[iazã dificultatea precizãrii zonelor active ale
pere[ilor, este acela al unor pere[i paraleli, cu capacitã[i de rigiditã[i çi rezisten[e net
diferite, lega[i printr-o talpã continuã perforatã de un gol. Dacã rigiditatea grinzilor de
cuplare este foarte mare (ca în cazul unor grinzi – parapet din fa[adele clãdirilor) este
posibil ca inima mai puternicã sã antreneze zone de talpã situate dincolo de gol.
Cercetãrile experimentale recente, din care numeroase sunt efectuate în [ara
noastrã la INCERC - UTCB, au eviden[iat în general valori mai mari ale lã[imii active
a tãlpilor decât cele adoptate în proiectarea actualã.
Din aceste motive apare indicat ca în opera[iile de dimensionare sã se
considere douã valori ale lã[imii active de conlucrare, corespunzând limitelor
apreciate ale domeniului de varia[ie a acestor valori. Se are în vedere faptul cã
situarea în domeniul acoperitor este asociatã în unele verificãri cu valoarea maximã
a dimensiunii b
p
, iar în altele cu dimensiunea minimã. Aceasta însã amplificã
considerabil volumul de calcule.
Pentru a evita aceasta la 5.2.1, în cazul structurilor cu alcãtuire obiçnuitã, se
dau valori fixe b
p
pentru stabilirea rigiditã[ilor utilizate în calculul structural.
Capacitã[ile de ductilitate ale pere[ilor structurali, corect proiecta[i, sunt suficiente
pentru a compensa efectele unei dimensionãri la valori de momente uçor diferite de
valorile corespunzãtoare rigiditã[ilor efective în domeniul elastic (fisurat).
Pentru evaluarea capacitã[ii
de rezisten[ã a sec[iunilor de
perete, ar trebui prevãzute valori
diferite ale zonelor active ale
tãlpilor pentru situa[iile când
acestea sunt comprimate,
respectiv întinse. În [22] se
propune ipoteza cã distribu[ia
eforturilor verticale induse în tãlpi
de for[ele orizontale se face cu o
pantã de 1/2 în zonele întinse çi
Fig.C.5.2
Fig.C.5.3
C.11
cu o pantã de 1/10 în zonele
comprimate (fig.C.5.3).
Antrenarea unei lã[imi mai mici din talpa profilului în situa[ia în care aceasta
este supusã la eforturi de compresiune se explicã prin aceea cã, dupã o deformare
plasticã substan[ialã prin întindere în ciclul de solicitare anterior, în ciclul urmãtor
contactul se reface numai par[ial pe o anumitã zonã, de o parte çi de alta a inimii ca
urmare a lungirilor remanente ale armãturilor.
Este de subliniat cã lã[imea activã mai mare sau mai micã a tãlpii din zona
comprimatã are efecte relativ mici asupra capacitã[ii de rezisten[ã. Din acest motiv,
precum çi din considerente de simplificare a calculului, în Ghid s-au prevãzut
aceleaçi valori ale zonelor active de talpã, atât pentru evaluarea rigiditã[ilor, cât çi a
capacitã[ilor de rezisten[ã.
Se subliniazã, încã o datã, necesitatea de a evita alcãtuiri de structuri care nu
se preteazã la modelãri clare çi la care dirijarea mecanismelor de plastificare este
dificil de realizat.
C.5.2.2 Valorile Ab = 0,25l
o
trebuie considerate ca valori minime çi trebuie avute în
vedere numai pentru stabilirea valorilor rigiditã[ilor în calculul structural.
La evaluarea capacitã[ilor de
rezisten[ã la încovoiere în vederea stabilirii
unei valori acoperitoare pentru for[a tãietoare
efectivã (asociatã momentului capabil)
trebuie luatã o valoare b
r
mai mare.
Considerând cã angajarea tãlpilor
corespunde schemei de comportare din
fig.C.5.4, b
r
poate atinge o valoare de ordinul
de mãrime al deschiderii l
o
. Problema are
importan[ã în special pentru capacitatea de
rezistenta la momente negative, dependentã
de numãrul de bare de armãturã active din
placã.
C.5.4.1 S-a renun[at la regulile din vechea edi[ie a Ghidului care considerau o zona
deformabilã mai mare decât lumina golului.
Adoptarea deschiderii de calcul l
r
= l
o
duce çi la valori mai acoperitoare ale
for[ei tãietoare de calcul decât prevederea din P85/82.
C.5.4.2 Valorile date la pct.5.4.2 iau în considerare efectul fisurãrii betonului întins
asupra rigiditã[ii elementelor structurale de beton armat. Reducerea de rigiditate
depinde de natura solicitãrii çi, din acest motiv, de exemplu, afectarea
caracteristicilor de rigiditate este diferitã pentru pere[ii individuali çi pentru pere[ii
cupla[i, comprima[i sau întinçi prin efectul indirect al for[elor laterale.
Parametrul esen[ial pentru caracterizarea rigiditã[ii montan[ilor este natura çi
mãrimea efortului axial. Valorile date la 5.4.2 au fost preluate din [22]. Este de
subliniat faptul cã evaluarea eforturilor sec[ionale, pe baza rigiditã[ilor la încovoiere a
sec[iunilor nefisurate poate duce în multe cazuri la dimensionãri neadecvate. Astfel,
de exemplu, pentru cazul a doi pere[i identici cupla[i prin rigle puternice, for[ele axiale
din cei doi montan[i rezultã foarte diferite. Neglijând diferen[a de rigiditate foarte
importantã a celor doi montan[i, calculul duce la valori identice ale momentelor
Fig.C.5.4
C.12
încovoietoare çi for[elor tãietoare în aceste elemente, dar în realitate acestea sunt
mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al for[elor orizontale çi mult
redus în celãlalt.
Ca urmare, armãtura verticalã este dimensionatã de combina[ia nerealistã
datã de for[a axialã minimã çi momente încovoietoare mult mai mari decât cele care
pot apãrea în montantul întins prin efectul for[elor orizontale. Supradimensionarea
armãturii verticale conduce, pe de altã parte, la supradimensionarea armãturilor
orizontale, ob[inându-se în acest fel o solu[ie neeconomicã.
Valorile indicate pentru evaluarea rigiditã[ilor grinzilor de cuplare reprezintã
mãrimi simplificate pentru calcul. Ele pot fi mãrite sau reduse, dupã cum proiectantul
urmãreçte o cuplare mai puternicã sau mai slabã a montan[ilor.
Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate diferen[iate în func[ie de
sensul ac[iunii for[elor orizontale obligã la efectuarea a douã calcule structurale
pentru fiecare direc[ie principalã a construc[iei. În cazul construc[iilor de tip curent se
pot ob[ine valori apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul
structural unic çi corectând momentele în montan[ii marginali aça cum se indicã la
5.4.2.
C.5.5.2 Calculul postelastic simplificat, de “echilibru la limitã”, poate furniza solu[ii
avantajoase de armare, în situa[iile în care calculul elastic utilizat în mod obiçnuit
duce la armãri neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. De
exemplu, la pere[i cu grinzi de cuplare scurte çi relativ înalte, la care for[ele tãietoare
ob[inute din calculul elastic depãçesc nivelul admis (vezi rela[iile C.18 çi C.19), având
efecte exagerate çi asupra for[elor axiale din elementele verticale. În alte situa[ii,
dimpotrivã, gradul de cuplare al pere[ilor rezultã mai mic decât cel dorit.
Pentru ob[inerea unor solu[ii adecvate, din punct de vedere al gradului de
cuplare oferit de grinzile de cuplare, se poate proceda în douã feluri:
a) Efectuând un calcul elastic al structurii, adoptând valori potrivite ale
caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (I
e
çi A
e
), mai mici sau
mai mari dupã caz, decât valorile conven[ionale indicate la pct.5.4.2.
b) Admi[ând momente
de plastificare (capabile) la
extremitã[ile grinzilor de
cuplare, pe baza unor armãturi
prestabilite convenabile.
Aceste momente se introduc
ca mãrimi date în calculul
structurilor în vederea stabilirii
eforturilor sec[ionale din
montan[i (fig.C.5.5a).
În calculele de
predimensionare, momentele
plastice M
p
în grinzi pot fi luate
egale la toate nivelurile, pentru
un anume çir de goluri
suprapuse (fig.C.5.5b).
Fig.C.5.5
C.13
În calculul definitiv se recomandã considerarea unor momente M
p
variabile ca
în fig.C.5.5c, propor[ionale cu momentele M
r
furnizate de calculul în domeniul elastic,
situa[ie care implicã redistribu[ii mai mici çi mai uniforme ale eforturilor în stadiul
postelastic çi cerin[e de ductilitate în grinzi, mai mici çi mai uniforme:
M
p
= k M
r
(C.1)
C.5.5.3 (b) Daca structura se echivaleazã cu un sistem cu un grad de libertate (de
exemplu, exprimând rela[ia între rezultanta for[elor orizontale çi deplasarea
corespunzãtoare punctului sãu de aplica[ie), calculul în domeniul elasto-pastic
capãtã o formã simplã, avantajoasã (fig.C.5.6), permi[ând construirea unor diagrame
for[ã orizontalã-deplasare generalizatã a pere[ilor structurali çi, prin însumarea
acestora, pentru întreaga structurã (diagrama S-A).
Dacã pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru
a se stabili valorile deplasãrilor impuse, într-o structurã cu caracteristicile de
rezisten[ã çi de vibra[ie respective, se poate verifica siguran[a structurii prin
compararea lor cu valorile capabile.
O problemã importantã, legatã de stabilirea diagramelor for[ã-deplasare prin
metoda de calcul static neliniar, o constituie alegerea distribu[iei for[elor orizontale.
Metoda de calcul biografic considerã aceastã distribu[ie constantã pentru orice nivel
de solicitare. În consecin[ã, acest parametru influen[eazã configura[ia diagramei S-A.
Distribu[ia realã a for[elor se poate îndepãrta sensibil de distribu[ia adoptatã în
calculul seismic conven[ional. Calculul dinamic neliniar eviden[iazã distribu[ia cea
mai probabilã a for[elor orizontale, care se modificã pe toatã durata ac[iunii seismice.
Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor S-A sã se
considere mai multe distribu[ii ale for[elor orizontale, pentru a ob[ine rezultate
acoperitoare. Investiga[iile efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au
Fig.C.5.6
C.14
arãtat cã distribu[ia for[elor efective se depãrteazã cu atât mai mult de distribu[ia
adoptatã în calculul conven[ional (stabilitã prin calcul modal), cu cât structura este
mai defectuos conformatã din punct de vedere al distribu[iei rigiditã[ilor çi
capacitã[ilor de rezisten[ã.
(c) Valorile rotirilor capabile u
p
se determinã integrând valorile curburilor
plastice ale elementului considerat, pe zona în care se dezvoltã deforma[ii plastice.
În fig.C.5.7 se reprezintã exemplificativ zona plasticã poten[ialã de la baza
unui perete structural.
( ) ( )
)
| ÷ | ~ | ÷ | = u
p
l
o
p
l
c u
dz
c z p
(C.2)
S-au utilizat nota[iile:
|
c
=curbura (rotirea specificã) la ini[ierea
deforma[iilor de curgere în armãtura întinsã;
|
u
=curbura (rotirea specificã) ultimã în
sec[iunea de la baza elementului;
|
c
si |
u
sunt caracteristici ale sec[iunilor
elementelor depinzând de alcãtuirea concretã a
acestora (dimensiunile sec[iunii de beton,
cantitatea çi distribu[ia armãturilor longitudinale
çi transversale) çi de intensitatea efortului axial
în sec[iune;
|
z
=curbura în dreptul unei sec[iuni curente situate la distan[a z de sec[iunea de la
capãtul elementului;
l
p
=lungimea pe care se dezvoltã deforma[iile plastice (lungimea articula[iei
plastice).
Determinarea rotirilor specifice | (curburilor fibrei medii) implicã considerarea
ecua[iilor de echilibru static, a condi[iei de compatibilitate a deforma[iilor (se acceptã
cã deforma[iile specifice pe sec[iune sunt conform ipotezei sec[iunilor plane) çi a
legilor fizice ale materialelor (curbele caracteristice ale betonului çi o[elului (vezi
STAS 10107/0-90)).
Distribu[ia deforma[iilor specifice pe sec[iune, la ini[ierea curgerii çi în stadiul
ultim sunt cele din fig.C.5.8, unde cu c
bu
, c
c
çi c
au
sunt notate deforma[ia specificã
ultimã a betonului comprimat, respectiv deforma[iile specifice ale o[elului la ini[ierea
curgerii çi în stadiul ultim.
Fig.C.5.7
C.15
Calculul valorilor |
c
çi |
u
implicã urmãtoarele opera[ii:
- se alege o valoare a înãl[imii zonei comprimate x(sau altfel spus, valoarea
curburii);
- se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe sec[iune în beton
çi armãturile de o[el;
- din ecua[ia de proiec[ie se verificã dacã valorile | au fost bine alese;
- în caz contrar se corecteazã dupã necesitã[i valorile |, reluându-se ciclul de
opera[ii de mai sus, pânã la verificarea ecua[iei de proiec[ie.
Din ecua[iile de moment se determinã valorile M
c
çi respectiv M
u
, la ini[ierea
curgerii çi în stadiul ultim. În calculele curente se admite ca valorile M
c
çi M
u
sunt
apropiate çi pot fi aproximate prin valoarea M
p
a momentului capabil al sec[iunii
determinat conform STAS 10107-0-90 considerând rezisten[ele
c a
R si R .
Pentru calculul valorilor |
u
, |
c
, M
u
çi M
c
se dispune în prezent de numeroase
programe de calcul automat.
Pentru stabilirea valorilor l
p
se pot utiliza urmãtoarele rela[ii:
- pentru montan[i, rela[ia:

h H 05 , 0 h 4 , 0
p
l s + =
(C.3)
- pentru grinzile de cuplare:

2
o
l
o
l 075 , 0
o
l
r
h
4 , 0
p
l s
|
|
.
|

\
|
+ =
(C.4)
Nota[iile sunt cele din fig.C.5.7.
Expresiile (C.4) çi (C.5) sunt preluate din lucrãri cu valoare recunoscutã pe
plan interna[ional, de exemplu din [10] çi [17]. Calibrarea acestor expresii s-a fãcut
pe baza rezultatelor unor studii experimentale.
Fig.C.5.8
C.16
Aça cum s-a arãtat çi la pct.5.5.2, referitor la condi[iile de utilizare a metodelor
de calcul postelastic de primã aproxima[ie, pentru a putea conta pe capacitatea de
deformare la încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei
grinzi de cuplare este necesar ca prin modul de armare, longitudinalã çi transversalã,
sã se asigure cã nu intervin ruperi premature fragile din ac[iunea for[elor tãietoare
sau datoritã pierderii conlucrãrii între beton çi armãturã.
În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat cã baza
suprastructurii este fixã. Rela[ia S-A se poate modifica, dacã este necesar, prin
însumarea rela[iilor respective construite pentru suprastructurã çi terenul de fundare
(fig.C.5.9). În evaluarea capacitã[ii de rezisten[ã a terenului de fundare se
recomandã sã se considere cã rezisten[a medie în stadiul ultim este de 3 - 4 ori
rezisten[a conven[ionalã de calcul în gruparea specialã. Modificarea de ansamblu a
diagramei S-A prin considerarea deformabilitã[ii terenului din fig. C.5.9, unde ambele
curbe S - A sunt aproximate prin diagrame biliniare, presupune cã infrastructura este
alcãtuitã ca un corp practic infinit rigid çi rezistent. În caz contrar, la construirea
diagramelor S-A pentru pere[ii structurali ai sistemului trebuie sã [inã seama atât de
deforma[iile locale ale terenului cât çi de deformabilitatea infrastructurii.
Încãrcarea orizontalã maximã cu care se poate încãrca ansamblul structural
este cea mai micã dintre for[ele orizontale care corespunde capacitã[ilor de
rezisten[ã ale suprastructurii, infrastructurii, funda[iilor çi terenului de fundare.
C.5.5.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programele de tip
ANELISE çi DRAIN, bazate pe ipoteza comportãrii de barã a elementelor structurale
çi programele de tip ADINA, ABAQUS, ANSIS, atunci când se modeleazã structura
cu comportare planã sau spa[ialã prin elemente finite.
Verificarea capacitã[ii structurii de a prelua, fãrã prãbuçire, solicitarea produsã
de un anumit cutremur impune ca cerin[ele de ductilitate furnizate de calculul dinamic
neliniar sã fie mai mici decât capacitã[ile de ductilitate ale elementelor structurale
stabilite conform indica[iilor de la C.5.5.2c.
Fig.C.5.9
C.17
CALCULUL SECIUNILOR PEREILOR STRUCTURALI
C.6.2.1 Aça cum se stipuleazã la pct.1.2.1 proiectarea seismicã a structurilor cu
pere[i de beton armat se bazeazã pe prevederile Normativului P100/92, ceea ce
presupune impunerea unui rãspuns seismic cu incursiuni în domeniul postelastic de
deformare. Aceasta implicã sã se asigure structurilor suficientã ductilitate prin
respectarea condi[iilor de alcãtuire constructivã din prescrip[iile de proiectare. În
particular conformarea zonelor plastice de la baza pere[ilor structurali prin
respectarea prevederilor din P100/2004 çi P85/2004 conferã acestora capacitã[i de
rotire suficiente.
În aceste condi[ii se pot adopta anumite modificãri ale valorilor momentelor de
dimensionare, rezultate din calculul structural în domeniul elastic, prin redistribu[ii
între diferi[ii pere[i structurali.
Aceste redistribu[ii, care nu trebuie sã conducã, evident, la reducerea
capacitã[ii de ansamblu a structurii de a prelua for[e orizontale, urmãresc optimizarea
armãrii, în sensul economiei de o[el çi al realizãrii constructive mai simple. De
exemplu, o anumitã frac[iune din momentele pere[ilor din frontoane, cei mai încãrca[i
relativ din efectul de torsiune generalã, dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil
mai mici decât în cazul pere[ilor interiori, se poate transfera la aceçtia din urmã.
Limitarea redistribu[iei de momente precizatã la 6.2.1 are în vedere limitarea
cerin[elor de ductilitate în pere[ii structurali la care s-a fãcut transferul suplimentar de
eforturi.
C.6.2.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pere[ii structurali stabilite prin
expresia (6.2) se urmãreçte impunerea mecanismului de plastificare cu deforma[iile
plastice dezvoltate în grinzile de cuplare çi numai la baza pere[ilor. Avantajele
dezvoltãrii unui asemenea mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea
mãsurilor mai severe de armare asociate zonelor plastice poten[iale numai într-o
zonã restrânsã a peretelui çi controlul sigur al stãrii de solicitare a peretelui la
inciden[a unor cutremure puternice. În cazul structurilor cu pere[i de beton armat,
impunerea acestui mecanism, ca urmare a propor[iilor specifice ale elementelor
structurale, cu grinzi de cuplare relativ slabe în raport cu montan[ii foarte puternici, se
poate realiza cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul structurilor în
cadre. Practic aceasta se poate ob[ine dimensionând la fiecare nivel superior bazei,
capacitã[i de rezisten[ã superioare eforturilor sec[ionale asociate mecanismului de
plastificare al peretelui, cu articula[ii plastice la baza, pentru o anumitã distribu[ie pe
verticalã, suficient de acoperitoare, a for[elor orizontale. Rela[ia (6.4) furnizeazã o
valoare globalã e pentru ansamblul pere[ilor cupla[i. Valoarea care corespunde unui
anumit perete se poate ob[ine pe baza echilibrului la limitã a montantului considerat
izolat (fig.C.6.1):
C.18
4
oi
M
i
L
j
i , r
Q
1 i
L
j
1 i , r
Q
cap , i
M
o
' '
s
_ _
+
÷ ÷
+
=
|
|
.
|

\
|
(C.5)
S-a notat:
Q
j
r,I
=for[a tãietoare într-o grindã de cuplare din çirul i, la nivelul j, la plastificarea
acesteia la ambele capete;
L’
I
=distan[a din axul grinzilor (mai exact de la sec[iunea de moment nul) din çirul i
la axul montan[ilor;
M
oi
=momentul de rãsturnare din încãrcãrile seismice de calcul aferent peretelui i;
M
i,cap
=momentul capabil al sec[iunii de la baza peretelui i.
Produsele din paranteza de la numãrãtorul expresiei (C.5) reprezintã valorile
momentelor din grinzile de cuplare, determinate în axul montan[ilor.
Limitarea superioarã a valorii e (rela[iile 6.4 çi C.5) corespunde rãspunsului
seismic elastic. Pentru structuri cu pere[i de beton armat, coeficientul de reducere
¢ = 0,25.
În principiu, aceastã limitare trebuie aplicatã ansamblului structurii. Pentru
simplificare, aceastã limitare poate fi aplicatã pere[ilor individuali cu pondere mare în
rezisten[a structurii la for[e laterale. În cazul pere[ilor de dimensiuni relative mai mici
nu se impune limitarea superioarã a valorilor eforturilor de dimensionare.
Coeficientul de corec[ie din rela[ia (6.2’) ia în considerare diferen[ele între
distribu[ia realã çi cea de calcul a momentelor.
Aceste diferen[e pot proveni din abaterea distribu[iei pe verticalã a for[elor
orizontale fa[ã de cea admisã în calcul (mai ales datoritã efectelor modurilor
superioare de vibra[ie în structura plastificatã) çi din redistribu[iile de for[e între pere[i.
Este de observat, de exemplu, cã dupã plastificarea grinzilor, care intervine,
de regulã, înainte de plastificarea la bazã a peretelui, sporul de for[e orizontale, în
fazele ulterioare de solicitare seismicã, este preluat numai de perete. Astfel, în
montan[i pot apãrea configura[ii de momente încovoietoare mai defavorabile decât
cele rezultate din calculul structural elastic.
Fig.C.6.1
C.19
Deçi mai mare decât valoarea adoptatã în
P85/82, factorul 1.30 este sensibil inferior celui
adoptat în prescrip[ii strãine cum sunt Eurocode 8
çi normele neo-zeelandeze (fig.C.6.2).
Translatarea diagramei momentelor de
dimensionare cu lungimea h, are în vedere efectul
fisurãrii înclinate de propagare a eforturilor de
curgere dincolo de sec[iunea normalã în care se
ini[iazã curgerea.
În vederea calibrãrii sale cât mai corecte
sunt necesare studii parametrice executate cu
instrumentul calculului dinamic neliniar, utilizând
accelerogramele cutremurelor specifice [ãrii
noastre.
Studiile cu acest obiectiv efectuate pânã în
prezent la Universitatea Tehnicã de Construc[ii din
Bucureçti confirmã valoarea 1.30 prescrisã de
prezentul Cod.
În cazul structurilor de tip dual se pot accepta, în mod acoperitor, aceleaçi
procedee çi valori de coeficien[i pentru stabilirea momentelor încovoietoare de
dimensionare în pere[ii structurali. În schimb valorile coeficien[ilor de amplificare a
momentelor din stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situa[ia structurilor în
cadre pure. În fig.C.6.3 se reprezintã propunerile de valori ale coeficien[ilor de
amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale, conform [21]. Se considerã
douã situa[ii çi anume: pere[ii sunt continui pe toatã înãl[imea, respectiv se întrerup la
un anumit nivel.
C.6.2.3 Prin aplicarea coeficientului supraunitar k
Q
valorii for[ei tãietoare asociate
momentului capabil al peretelui se urmãreçte sã se [inã seama de efectul diferen[elor
între distribu[ia realã a for[elor tãietoare çi distribu[ia rezultatã prin adoptarea
ipotezelor curente de calcul.
Fig.C.6.2
Fig. C.6.3
M
cap,min
perete
cuplat
perete
necuplat
C.20
În Codul Model CEB se dau urmãtoarele expresii pentru acest coeficient,
numit factor de amplificare dinamicã:
- pentru clãdiri cu pãnâ la 5 niveluri:
9 , 0 n 1 , 0 k
Q
+ = (C.6)
- pentru clãdiri cu mai mult de 5 niveluri:

( )
8 , 1
10
5 n 4 , 0
4 , 1 k
Q
s
÷
+ = (C.7)
unde n este numãrul de niveluri al clãdirii.
În comentariile la aceste valori ale Codului Model se dã urmãtorul text [32]:
"Se poate arãta cã pe durata rãspunsului seismic inelastic al peretelui, cu o
capacitate datã la moment încovoietor, for[ele tãietoare maxime care pot fi generate
sunt considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. Valorile
recomandate pentru k
Q
se bazeazã pe experien[a unui numãr limitat de cazuri çi pot
fi modificate dacã se dispune de date suplimentare din studii ulterioare".
Instruc[iunile P85/82 nu prevedeau asemenea factori de amplificare. În
absen[a unor date care sã poatã fundamenta calibrarea valorilor coeficientului k
Q
, în
anexa D a Normativului P100/92 s-a adoptat o valoare intermediarã, 1,25, între cele
prevãzute în Codul Model CEB çi factorul 1 pe care îl implicã prevederile din P85/82.
În Eurocode 8, care reprezintã finalizarea Codului Model, s-a adoptat însã
valoarea constantã k
q
= 1,2, probabil pe baza unor calibrãri recente. În mod firesc
aceastã valoare a fost preluatã çi în Ghid.
Valoarea de calcul a for[ei tãietoare este limitatã în (6.5) atât superior, cât çi
inferior. Limitarea superioarã are o explica[ie similarã cu cea datã pentru limitarea
valorii (6.4). Limita 5 reprezintã rotunjirea produsului 4 x 1,2.
În cazul structurilor duale for[a tãietoare de bazã se poate calcula cu rela[ia
(6.5). Pentru stabilirea distribu[iei for[elor tãietoare de dimensionare pe înãl[imea
clãdirii sunt necesare metode mai avansate de calcul, coeficien[ii k
Q
depinzând în
mare mãsurã de raportul caracteristicilor de rigiditate çi rezisten[ã ale pere[ilor çi
cadrelor.
Este interesant de analizat diagrama for[elor tãietoare de dimensionare în
pere[ii structurilor de tip dual recomandatã în [21], diagramã reprezentatã în fig.C.6.4.
Valoarea de baza a for[ei tãietoare de calcul se determinã cu rela[ia:
C.21
s
o
o , cap
Q
Q
M
M
k Q = (C.8)
unde
( )¸ ÷ + = 1 k 1 k
Q Q
(C.9)
în care k
Q
este factorul de amplificare dinamicã a for[ei
tãietoare pentru structuri cu pere[i, iar ¸ este "factorul
de participare" al pere[ilor structurali definit de raportul:
S
Q
o , s _
= ¸ între suma for[elor tãietoare preluate de to[i
pere[ii de la baza structurii çi valoarea for[ei tãietoare
totale la baza structurii.
Goodsir [13] a stabilit cã pentru o anumitã
excita[ie seismicã for[a tãietoare indusã dinamic la
baza pere[ilor în structuri duale creçte pe mãsura
creçterii factorului de participare ¸, efect luat în
considerare prin intermediul lui k
Q
.
Deçi calculul structural în domeniul elastic indicã o angajare mai redusã a
pere[ilor la partea superioarã a clãdirii, calculul dinamic neliniar la ac[iunea unor
cutremure puternice eviden[iazã faptul ca la nivelurile superioare se dezvoltã valori
de for[e tãietoare, sensibil mai mari decât cele furnizate de calculul elastic curent.
Diagrama de for[e tãietoare din fig.C.6.4 [ine seama de aceastã constatare.
C.6.2.4 Justificarea prevederilor acestui articol este similarã cu cea datã pentru
posibilitatea redistribu[iei eforturilor sec[ionale între pere[i.
Prin redistribu[ia momentelor ob[inute din calculul structural între grinzile de
cuplare se pot ob[ine çi anumite facilitã[i de armare constând în adoptarea unei
armãturi identice pentru mai multe grinzi de cuplare.
C.6.2.5 Coeficientul de amplificare 1,25 din rela[ia 6.7 se bazeazã pe faptul cã
incursiunile în domeniul postelastic ale armãturilor longitudinale din grinzile de
cuplare pot fi, în cazul cutremurelor de mare intensitate, foarte ample, solicitând
o[elul în domeniul de consolidare.
În cazul unor grinzi cu armãtura longitudinalã redusã este posibil ca
momentul de fisurare al sec[iunii, pentru sensul care întinde fibrele de la partea
superioarã, sã fie mai mare decât momentul capabil al sec[iunii de beton armat, ca
urmare a conlucrãrii inimii cu o zona amplã de placã (fig. C.6.5a).
Fig.C.6.5
Fig.C.6.4
C.22
Aceasta înseamnã cã pe durata încãrcãrii cãtre rupere grinda este ac[ionatã la
un moment dat de o for[ã tãietoare superioarã valorii ultime. Ca urmare pentru
evitarea ruperii inimii este necesar ca armãtura transversalã sã fie calculatã în
aceastã ipotezã. Deci în acest caz
r
fis
inf
cap
l
M M 25 . 1
Q
+
= (C.10)
Pentru nota[iile din fig. C.6.5, vezi çi 7.5.2.
C.6.2.6 Probabilitatea de plastificare practic a tuturor grinzilor de cuplare a pere[ilor
la ac[iuni seismice de mare intensitate este foarte mare. Ca urmare a raportului de
dimensiuni între grinzi çi montan[i, grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample
care implicã incursiuni substan[iale în domeniul postelastic ale acestor elemente.
Schema de calcul a efectelor ac[iunii indirecte ale for[elor orizontale indicate la
6.2.6 apare din acest motiv perfect justificatã. De altfel, aceste scheme trebuie avute
în vedere cu unele corec[ii çi la structurile în cadre.
C.6.4.1 Inegalitatea (6.8) reprezintã o condi[ie de ductilitate de curburã minimã. Spre
deosebire de P85/82, aceastã condi[ie este exprimatã într-o formã mai generalã çi
mai riguroasã, prin intermediul limitãrii înãl[imii zonei comprimate a sec[iunilor de
beton. Pe aceastã cale se poate lua în considerare influen[a tuturor factorilor de care
depinde mãrimea acesteia (cantitatea de armãturã pe inimã, tãlpile intermediare,
etc.).
Valorile ç
lim
s-au stabilit considerând cazul pere[ilor lungi (cu raportul între
lungimea çi lã[imea sec[iunii H/h > 4) çi valori ale ductilitã[ii de structurã în domeniul
4-6. Convertind condi[ia de ductilitate de deplasare a structurii în condi[ii de
ductilitate de curburã çi [inând seama de raportul dintre rezisten[ele de calcul çi cele
medii considerate de regulã în calculul deforma[iilor efective, se ob[ine o valoare ç
lim
~ 0,30. Pentru a [ine seama de faptul cã cerin[ele de ductilitate scad pe mãsura
sporirii capacitã[ii de rezisten[ã, valoarea ç
lim
a fost corectatã prin includerea
raportului e definit la pct.6.2.2.
C.6.4.2 Condi[iile privind necesitatea unor verificãri a stabilitã[ii de formã ca çi
regulile constructive prin care se considerã cã se evitã pericolul pierderii stabilitã[ii
sunt preluate din [22] çi [32], fãrã ca în aceste surse sã se gãseascã çi
fundamentarea lor.
Condi[iile respective [in seama de efectul principalilor factori care influen[eazã
fenomenul: mãrimea zonei comprimate, vecinãtatea cu elementele de rigidizare
transversale çi cu zonele întinse.
C.6.4.3 Condi[ia (6.9), urmãreçte reducerea riscului de rupere la for[e tãietoare
(inclusiv de rupere a betonului prin eforturi principale de compresiune) prin limitarea
superioarã a eforturilor tangen[iale medii. Condi[ia este modificatã fa[ã de cea din
P85/82 consideratã prea severã în raport cu condi[iile similare din celelalte prescrip[ii
de proiectare na[ionale sau cu valabilitate interna[ionalã.
În ACI 318 (2002) condi[ia corespunzãtoare este exprimatã sub forma:
'
c
f bh
3
2
Q s (C.11)
C.23
unde
'
c
f poate fi asimilatã cu rezisten[a caracteristicã a betonului din normele
româneçti.
Luând, de exemplu,
2 '
c
mm / N 20 f = , rezultã o valoare admisibilã:
t
max
~ 3 N/mm
2
substan[ial mai mare decât valoarea
2
t
mm / N 4 , 1 7 , 0 2 R 2 = × = admisã în
reglementãrile româneçti.
C.6.5.1 La data apari[iei Instructiunilor P85/82, programele de calcul automat pentru
dimensionarea la încovoiere cu efort axial a sec[iunilor de formã çi armare oarecare
(cum sunt în multe cazuri sec[iunile pere[ilor structurali) bazate pe metoda generalã
de calcul aveau o rãspândire foarte limitatã. Din acest motiv P85/82 admitea
aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare, inclusiv prin
utilizarea abacelor din Anexa acestei prescriptii. Calculul astfel efectuat poate fi în
multe situa[ii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor capabile çi
implicit a for[elor tãietoare, fapt care poate expune pere[ii la ruperi premature
neductile.
În prezent, programele de calcul riguros la starea limitã de rezisten[ã a
sec[iunilor de formã si armare oarecare sunt practic la îndemâna oricãrui proiectant
de structuri, astfel cã renun[area la procedeele de calcul aproximative, din pãcate
încã folosite datoritã simplitã[ii, se impune de la sine.
C.6.5.2 (a) Expresia (6.10) preluatã din P85/82 are în vedere echilibrul for[elor
normale la axa peretelui într-o sec[iune înclinatã.
Ipoteza înclinãrii fisurii la 45
o
prezintã avantajul simplitã[ii de calcul. Expresia
poate apãrea uneori neacoperitoare, la înclinãri sub acest unghi aportul armãturilor
orizontale fiind supraapreciat. Pe ansamblu însã, expresia oferã rezultate
acoperitoare (prin subaprecierea contribu[iei betonului comprimat), fapt atestat de
numeroasele studii experimentale efectuate la INCERC Cluj, Timiçoara sau
Bucureçti.
Fa[ã de prevederile din P85/82 rela[ia de calcul (6.10) introduce douã corec[ii
çi anume:
(i) Valoarea Q
b
a for[ei tãietoare preluatã de beton variazã în func[ie de
intensitatea încãrcãrii axiale de compresiune în sec[iunea peretelui. Dependen[a
capacitã[ii de rezisten[ã a betonului de mãrimea efortului unitar de compresiune o
o
a
fost eviden[iatã în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pere[i structurali
çi este luatã în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte [ãri [29],
[32].
Este de precizat faptul cã determinarea lui o
o
trebuie fãcutã prin raportarea
for[ei axiale la întreaga sec[iune de calcul a peretelui çi nu numai la aria inimii.
De asemenea, la pere[ii cupla[i trebuie sã se [inã seama de gradul de fisurare
al montan[ilor marginali atât la evaluarea for[elor tãietoare de calcul, cât çi la
determinarea capacitã[ilor de rezisten[ã la for[ã tãietoare a acestora (vezi si 6.2.1).
Astfel, de exemplu, pentru cazul limitã din fig. C.6.6, al unui perete plin cu un gol la
parter, sec[iunea de la bazã (prin gol) se comportã ca o unicã sec[iune, respectând
legea sec[iunilor plane. În consecin[ã montantul întins este solicitat la un moment
neînsemnat, în timp ce montantul comprimat preia practic în întregime momentul çi
C.24
for[a tãietoare de etaj (fig. C.6.6.a,b çi c) çi va fi dimensionat în consecin[ã. Este de
observat cã în acest caz nerespectarea condi[iei (6.8) în montantul din dreapta nu
trebuie interpretatã ca o insuficien[ã de ductilitate. Sec[iunile celor doi montan[i
lucrând ca o singurã sec[iune, condi[ia respectivã trebuie exprimatã în raport cu
întreaga sec[iune a peretelui. De asemenea, rela[ia (6.10) se va aplica ansamblului
sec[iunii celor doi montan[i, inclusiv cu considerarea armãturii orizontale efective care
intercepteazã fisura înclinatã la 45
0
, întreruptã de gol.
(ii) Armãtura continuã din centurã çi de pe o anumitã zona a plançeului din
apropierea peretelui este o armãtura activã în preluarea for[ei tãietoare în pere[i,
astfel cã neglijarea aportului acesteia, cum impunea P85/82, nu este justificatã. În
prezentul Ghid s-a fãcut corec[ia necesarã.
Deçi studiile experimentale consacrate comportãrii pere[ilor scur[i pe plan
mondial sunt relativ numeroase [5], [17], [25], ele nu au reuçit sã furnizeze un model
de calcul satisfãcãtor pentru aceste elemente structurale. Modurile de cedare çi
diferitele mecanisme de rezisten[ã corespunzãtoare depind de numeroçi parametri
cum sunt forma sec[iunii, cantitatea çi modul de distribu[ie a armãturii verticale,
valoarea efortului unitar mediu de compresiune în sec[iune, modul de aplicare a
încãrcãrii orizontale, etc.
Diferitele rela[ii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare
sub încãrcãri, çi din acest motiv, în P85/2004 s-a propus rela[ia (6.13) care prezintã
avantajul simplitã[ii çi pe acela al caracterului acoperitor. Desigur, rela[ia insuficient
testatã, va trebui îmbunãtã[itã pe mãsura ob[inerii de noi informa[ii printr-o condi[ie
mai fundamentatã.
Expresia (6.13) rezultã din aplicarea unui model de grindã cu zãbrele (“strut
and tie”), la calculul peretelui scurt. Metoda, simplã çi sugestivã, se dovedeçte foarte
eficientã la evaluarea eforturilor în elemente çi zone de elemente structurale, la care
propor[iile çi modul de încãrcare nu permit adoptarea ipotezei sec[iunilor plane.
Modelul este exemplificat în fig.C.6.7 pentru cazul simplu al unui perete cu un
nivel.
Fig.C.6.6
C.25
Din analiza modelului rezultã cã:
÷ for[ele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la funda[ie prin
diagonalele comprimate formate între fisurile înclinate consecutive, al cãror efect
este echilibrat de eforturile din armãturile verticale asociate acestor zone.
For[a tãietoare capabilã aferentã acestor zone este (1-H/h)A
av
R
a
.
÷ for[ele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la funda[ie prin
transferul la zona (3), prin intermediul armãturilor orizontale.
For[a tãietoare capabilã asociatã este A
ao
R
a
.
Suma celor douã for[e furnizeazã valoarea for[ei tãietoare capabile
corepunzãtoare modelului adoptat. Rela[ia (6.13) datã în Ghid introduce douã corec[ii
fa[ã de aceastã valoare. Prima se referã la reducerea, în mod acoperitor, cu 20% a
efortului capabil din armãturile întinse, pentru a acoperi incertitudinile legate de
fidelitatea modelului în raport cu realitatea. A doua se referã la introducerea unui
termen care sã [inã cont çi de aportul betonului comprimat (Q
b
în fig6.13) la preluarea
for[ei tãietoare, aça cum se procedeazã çi în calculul la for[ã tãietoare a elementelor
de beton armat cu propor[ii de barã.
În comentariile din Codul ACI 318 consacratã calculului pere[ilor scur[i
(articolul 11.10.9) se afirmã, pe baza rezultatelor unor studii experimentale, cã în
cazul acestui tip de pere[i sunt necesare atât armãtura orizontalã cât çi cea verticalã:
"Pe mãsurã ce raportul H/h scade, armãtura orizontalã devine mai pu[in eficientã, în
timp ce eficien[a armãturii verticale creçte". Rela[ia (6.13) eviden[iazã aceastã
dependen[ã.
În codul american ACI 318/2002 armãtura orizontalã se determinã cu o rela[ie
unicã, indiferent de propor[iile peretelui:
y a
'
c
f A f bh Q + o s (C.12)
unde:
f
y
= rezisten[a de proiectare a armãturii
o = coeficient ce [ine seama de propor[iile peretelui
Fig.C.6.7
C.26
Acest coeficient ia valorile
4
1
= o pentru 5 , 1 s
h
H
si
6
1
= o pentru 0 , 2
h
H
> , cu valori
variind linear între acestea pentru domeniul 0 , 2
h
H
5 , 1 < < .
Se constatã cã aportul betonului este mai mare la pere[ii scur[i (!), probabil
pentru a considera, în mod indirect în rela[ia (C.12) contribu[ia armãturilor verticale.
Armatura verticala rezulta din relatia:
( ) , p 25 , 0 p
h
H
5 , 2 50 , 0 25 , 0 p
o o v
s ÷ |
.
|

\
|
÷ + =
În care p
v
çi p
o
sunt procentele armãturilor orizontale respectiv verticale.
Este de observat cã în rela[ia D.11 propusã în anexa D a Normativului
P100/92 care este înlocuitã de rela[ia (6.13) din P85, aportul betonului s-a neglijat ca
urmare în special a faptului cã la pere[ii scur[i efortul unitar mediu o
o
este mic. În
ceea ce priveçte aportul armãturii verticale, manifestat prin efectul de conectare a
zonelor de perete separate prin fisura de rupere, acesta este conform (6.13) cu atât
mai mare cu cât raportul H/h este mai mic.
Cantitatea de armaturã A
ao
din rela[ia (6.13) nu va fi mai micã decât cea
corespunzãtoare "suspendãrii" încãrcãrii orizontale aplicate la nivelul plançeelor pe o
schemã de grindã cu contrafiçã, cu diagonalele comprimate la 45
o
(fig.6.7).
La for[ele indicate în schema din fig. 6.7, care corespunde unui perete plin, se
adaugã, pentru a fi preluate prin armãtura de suspendare, çi for[ele orizontale
aferente zonelor pe care peretele nu este legat de plançeu, ca urmare a unor goluri
practicate în perete sau în plançeu, în vecinãtatea pere[ilor (fig.C.6.8 a çi b).
Studii teoretice çi experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au
eviden[iat eficien[a, în cazul pere[ilor scur[i, a armãrii cu bare diagonale care poate
asigura un mecanism de rezisten[ã stabil, ca çi în cazul grinzilor scurte sau al
stâlpilor scur[i.
C.6.5.2 (b) Calculul la for[ã tãietoare în lungul unor sec[iuni prefisurate, cum sunt çi
cele ale rosturilor de turnare, este tratat pentru prima oarã în normele de proiectare
din România în STAS 10107/0-90, pe baza mecanismului rezisten[ei la forfecare prin
frecare ("shear friction strength") unanim acceptat pe plan interna[ional. Date
suplimentare pentru aceastã problemã se pot gãsi în [2].
Prevederea de la ultimul aliniat al punctului 6.5.2 face precizarea modului în
Fig.C.6.8
C.27
care trebuie considerate armãturile active în conectare la pere[ii cupla[i. Aceasta [ine
seama de mecanismul real de transmitere al for[elor de forfecare al ansamblului
peretelui cu goluri, inclusiv de transferul de for[ã tãietoare între montantul întins, prin
efectul indirect al for[elor orizontale, çi cel comprimat de acestea, ca urmare a
fisurãrii lor diferite.
Aceasta este valabil, numai dacã gradul de cuplare al montan[ilor este
suficient. În [22] se aratã cã verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri
se poate face numai dacã NL/M
o
> 0,3. S-a notat N for[a axialã din efectul indirect al
for[elor orizontale, iar L deschiderea interax.
C.6.5.3 Proiectarea structurilor cu pere[i prefabrica[i a fost reglementatã în perioada
dinaintea intrãrii în vigoare a Codului P85/96, prin Instruc[iunile tehnice P101/81 care
men[ineau încã, pentru aceastã categorie de structuri, modele de calcul din perioada
de început a utilizãrii betonului armat, bazate pe ipotezele rezisten[ei materialelor
elastice.
Este dovedit astãzi, în mod incontestabil, cã în condi[iile asigurãrii conlucrãrii
între panouri, pere[ii structurali prefabrica[i se comportã în esen[ã ca pere[i monoli[i,
cu o capacitate asemãnãtoare de deformabilitate în domeniul postelastic.
În ultima edi[ie, P85 îçi extinde obiectul çi asupra structurilor în panouri mari
prefabricate, aplicând çi pentru aceste structuri conceptele moderne ale rãspunsului
seismic inelastic.
Prevederile de la 6.5.3 se referã la problema determinãrii for[ei de lunecare în
rosturile verticale ale elementelor în panouri mari, pentru care P101/81 prevede un
procedeu cu totul nesatisfacãtor. În proiectarea bazatã pe P101/81 for[a de lunecare
verticalã se stabileçte pe baza rela[iilor din rezisten[a materialelor pentru calculul
eforturilor tangen[iale t (cu formula lui Juravsky). Astfel, for[a de lunecare L
e
pe
lungimea unui etaj H
e
se ia:
e
H
b
I
b
S
e
Q
e
bH
e
L = t =
(C.12)
S-a notat:
Q
e
=for[a tãietoare maximã pe înãl[imea nivelului considerat; în condi[iile adoptãrii
unui panou unic pe toatã înãl[imea clãdirii, dimensionantã este valoarea Q
eo
a for[ei
tãietoare la baza montantului;
b =grosimea peretelui;
S
b
=momentul static al zonei care lunecã (al zonei delimitate de rostul vertical) în
raport cu centrul de greutate al sec[iunii transversale a peretelui;
I
b
=momentul de iner[ie al sec[iunii montantului.
Pe lângã inconvenientul legat de baza conceptualã nesatisfacãtoare, expresia
(C.13), mai prezintã inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale for[ei
de lunecare în raport cu comportarea realã.
Având în vedere rãspunsul inelastic al structurilor cu pere[i de beton armat la
cutremure puternice schema de calcul a for[ei de lunecare în rostul vertical trebuie sã
aibã la bazã echilibrul mecanismului de plastificare. Rela[ia de calcul trebuie sã
exprime condi[ia de echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toatã lungimea
C.28
rostului vertical pe de o parte, încãrcãrile pe plançee çi for[ele de legãturã cu
infrastructura pe zona delimitatã de rost, pe de altã parte.
Rela[ia de calcul (C.12) presupune comportarea perfect elasticã a materialului
çi continuitatea de material în sec[iunile orizontale ale pere[ilor, astfel încât valorile
for[elor de lunecare depind numai de varia[ia momentelor încovoietoare. Spre
deosebire de aceasta, în cazul structurilor de beton armat, prin desprinderea care
intervine în zona întinsã çi reducerea sensibilã a dimensiunilor zonei comprimate în
stadiul de cedare, o frac[iune foarte importantã din încãrcãrile verticale pe plançee,
iar în unele cazuri, practic, totalitatea acestora sunt echilibrate, tot de for[ele de
lunecare. De aici decurge caracterul neacoperitor al rela[iei (C.12).
O altã problemã legatã de verificarea rosturilor verticale la structurile în
panouri mari se referã la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare
în lungul acestui rost.
În condi[iile ipotezelor generale ale Rezisten[ei materialelor continue,
omogene çi elastice çi a acceptãrii unei distribu[ii triunghiulare a for[elor orizontale pe
înãl[imea H a clãdirii rezultã o distribu[ie parabolicã a eforturilor unitare tangen[iale t
y
:
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
÷ t = t
2
o y
H
y
1
(C.13)
în care:
t
o
=valoarea efortului tangen[ial maxim la baza peretelui;
y =înãl[imea nivelului curent în raport cu sec[iunea de încastrare.
Însumând valorile eforturilor unitare tangen[iale în lungul rostului vertical,
rezultã, pentru for[a totalã de lunecare L, valoarea:
)
t =
)
÷ t = t =
|
|
.
|

\
| H
o
o
H b
3
2
dy b
H
o
2
H
2
y
1
o
dy b
o
L
(C.14)
Valoarea maximã a for[ei de lunecare pe un nivel, cel de bazã este:
n
L
1,5 1,5L
3
3n
1
n
1
n
H
0
bdy
2
H
2
y
1
o max e
L ~ ÷ =
)
÷ t =
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
(C.15)
unde n este numãrul de niveluri al clãdirii.
For[a de lunecare verticalã (fig.6.8) este, în principiu, constituitã din douã pãr[i,
una care echilibreazã sporul for[ei de întindere din armãtura pe înãl[ime çi alta care
echilibreazã încãrcãrile verticale pe plançee.
Distribu[ia eforturilor tangen[iale verticale datã de rela[ia (C.13) poate fi
consideratã acceptabilã pentru ambele componente, eviden[iind o concentrare a
acestor eforturi spre baza clãdirii.
Valoarea eforturilor în armãtura întinsã este propor[ionalã cu valoarea
momentelor încovoietoare distribuite aproximativ dupã o parabolã de gradul trei, iar
varia[ia acestor eforturi are legea unei parabole de gradul doi.
În cazul componen[ei for[ei de lunecare care echilibreazã încãrcãrile verticale
pe plançeele aferente, este de presupus, de asemenea, o varia[ie crescãtoare spre
C.29
bazã, ca urmare a gradului diferit de fisurare pe înãl[imea clãdirii. Pentru acest
termen al for[ei L, distribu[ia datã de rela[ia (C.15) implicã o aproxima[ie mai grosierã.
Problema distribu[iei eforturilor unitare t
y
prezintã o importan[ã deosebitã, de
aceasta depinzând nivelul armãrii orizontale a rosturilor. Pentru elucidarea ei se
poate ac[iona atât prin efectuarea unor cercetãri experimentale, cât çi prin studii
teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor
bidirec[ionale de beton armat.
Propuneri referitoare la aceastã distribu[ie se dau în lucrãri cu caracter de
cercetare [26], [29].
Privitor la rela[ia de calcul 6.15, aceasta a rezultat în urma interpretãrii unui
numãr mare de cercetãri experimentale çi are caracter acoperitor dacã aria
armãturilor de conectare satisface anumite criterii.
În legãturã cu aceastã rela[ie se impun unele precizãri:
a) Cei doi termeni ai expresiei reprezintã douã for[e rezistente care au
direc[iile perpendiculare una pe cealaltã çi astfel nu are nici o semnifica[ie adunarea
lor scalarã (fig.C.6.9).
b) Dacã ar lipsi armãtura perpendicularã pe rost (orizontalã), A
ao
, rezisten[a
din[ilor, mobilizatã prin diagonala comprimatã, nu se poate dezvolta.
c) La un unghi de 45
0
a for[elor diagonale din îmbinare (fig.C.6.10), din
rezisten[a la lunecare a din[ilor nu se poate mobiliza decât o frac[iune de cel mult
A
ao
R
a
.
Fig.C.6.9 Fig.C.6.10
C.30
În felul acesta, rela[ia (6.15) nu corespunde unui model (mecanism) de
comportare, ci trebuie interpretatã ca o rela[ie empiricã, care îmbracã în mod
rezonabil rezultatele unui mare numãr de cercetãri experimentale.
Capacitatea din[ilor de a prelua for[e de lunecare este dictatã, în func[ie de
dimensiuni, de rezisten[a la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezisten[a la
strivire a betonului.
C.6.6. Prevederile pentru calculul armãturilor longitudinale çi transversale din grinzile
de cuplare cu h< l
o
sunt preluate practic din vechea edi[ie a Instruc[iunilor P85.
Ele nu se abat de la prescrip[iile generale de calcul din STAS 10107/0-90,
inclusiv în ceea ce priveçte neglijarea aportului betonului la preluarea for[ei tãietoare,
ca urmare a solicitãrii alternante la for[ã tãietoare cu valori relativ mari. În aceastã
situa[ie se admite, în mod aproximativ, cã fisura de rupere are o înclinare la 45
o
.
Rela[ia nu este satisfãcãtoare pentru grinzile de cuplare scurte çi foarte scurte,
la care mecanismul de rezisten[ã este diferit, mobilizând çi armãturile orizontale.
Aplicarea rela[iei 6.20 la grinzi scurte çi înalte, cu capacitate mare de
rezisten[ã la încovoiere, pe de altã parte, duce la o armare transversalã cu etrieri,
excesiv de puternicã, de multe ori imposibil de prevãzut în lucrare, în timp ce
armãtura longitudinalã intermediarã era derizorie.
În mod firesc, în prezenta lucrare, pentru grinzile scurte s-a adoptat modelul
de grindã cu zãbrele, folosit çi pentru pere[ii scur[i. De fapt, fiecare din jumãtã[ile unei
grinzi de cuplare (fig. C.6.11) este solicitatã într-un mod absolut similar cu peretele
scurt din fig. C.6.11.
Fig. C.6.11
Înlocuind în rela[ia (6.13) pe baza rolului reciproc jucat, A
ao
cu A
av
, A
av
cu A
ao
,
çi dimensiunea H cu
2
l
o
, iar h cu h
r
se ob[ine rela[ia 6.21.
C.31
Armãtura
r
o
ao
h 2
l
Q A > , pentru a suspenda încãrcarea aferentã la partea
superioarã a grinzii.
În ceea ce priveçte rela[ia (6.22) trebuie remarcat cã aceasta implicã
preluarea for[elor pe o schemã de grindã cu zabrele, metalica, cu o diagonalã întinsã
çi una comprimatã.
Mecanismul de rezisten[ã al grinzii, constituit din elemente metalice poate
asigura o comportare histereticã foarte stabila, cu condi[ia împiedicãrii flambajului
barelor comprimate. Mãsurile de armare transversalã a carcaselor diagonale date la
7.6.2 au în vedere tocmai acest scop.
C.6.7.1 Rigiditatea practic infinitã a diafragmelor orizontale conduce la deplasãri ale
pere[ilor distribuite liniar în plan, asigurându-se o interac[iune eficientã a
componentelor sistemului structural. În acest sens trebuie în[eleasã ac[iunea solidarã
la care se face referire în 6.7.1 (vezi çi 2.1.1).
C.6.7.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze
simplificatoare ca:
(i) For[ele masice aplicate la nivelul fiecãrui plançeu sunt aproximate prin
for[ele elastice care echilibreazã for[ele tãietoare din pere[i (vezi 6.7.4). În realitate
for[ele de iner[ie dezvoltate la nivelul plançeelor înglobeazã çi for[ele de amortizare
care intervin în echilibrul dinamic. Considerarea acestor for[e conduce la o distribu[ie
mult mai uniformã a for[elor orizontale din plançee, fa[ã de cea adoptatã în mod
obiçnuit, cu valori mari spre partea superioarã a construc[iei.
(ii) Distribu[ia for[elor masice aplicate la nivelul fiecãrui planseu este liniarã.
Este de remarcat cã aceste ipoteze nu sunt acoperitoare çi efectele lor trebuie
compensate prin mãsuri de armare suplimentare. De exemplu, prin adoptarea la
toate nivelurile a armãturii plançeului celui mai solicitat de pe înãl[imea clãdirii.
C.6.7.4 În legãturã cu procedeul de la 6.7.4 sunt utile unele precizãri:
(i) Exemplificativ pentru situa[ia din fig.6.11 (în care nu s-au figurat pentru
simplitate pere[ii longitudinali), valorile extreme q
mqx
çi q
min
ale încãrcãrii distribuite
în planul plançeului se determinã cu rela[iile:
2
L
Fe 6
L
F
max
q + =
(C.16)
2
L
Fe 6
L
F
min
q ÷ =
S-a notat F = EF
i
; e, distan[a dintre centrul suprafe[ei plançeului çi punctul de
aplica[ie al for[elor F
i
; L, dimensiunea în plan a plançeului.
For[ele F, fiind calculate pe baza for[elor tãietoare de calcul, conform pct.
6.7.4, corespund mecanismului de plastificare al pere[ilor.
Dimensionarea armãturilor pentru eforturile din planul plançeului trebuie sã
asigure comportarea lor în domeniul elastic.
C.32
Este de observat cã în cazul structurilor monotone, condi[iile de solicitare
maxime, dimensionante pentru plançeele clãdirii sunt cele de la ultimul nivel, unde
for[ele de iner[ie orizontale sunt cele mai mari.
(ii) Trebuie avut în vedere cã plastificarea succesivã a pere[ilor structurali
conduce la scheme de solicitare mai defavorabile decât cea corespunzãtoare
comportãrii elastice a pere[ilor.
În fig.C.6.10 se prezintã o asemenea situa[ie, indicându-se efectele plastificãrii
diferi[ilor pere[i ai structurii. Pentru cazul respectiv plançeul îçi dubleazã practic
deschiderea, dacã peretele median este primul plastificat (fig.C.6.9b), sau îçi
mãreçte de patru ori deschiderea consolei dacã se plastificã la început un perete
marginal (fig.C.6.10c).
În cazul plançeelor cu pere[i situa[i la distan[e mari çi cu încãrcãri mari, se
recomandã efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a eviden[ia
efectele plastificãrii pere[ilor asupra stãrii de eforturi din plançeu.
(iii) În cazul plançeelor cu goluri mari, pentru stabilirea stãrii de eforturi,
acestea se pot modela ca grinzi cu zãbrele, cu diagonale înscrise între goluri.
Procedeul reprezintã o adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere
aproximativã "diagonale çi tiran[i"), care oferã rezolvãri simple çi suficient de
riguroase pentru practica proiectãrii pentru numeroase probleme în care metodele
rezisten[ei materialelor destinate elementelor de tip barã nu pot fi aplicate. În
fig.C.6.12 se exemplificã modelarea unui plançeu cu goluri de dimensiuni mari,
pentru ambele sensuri de ac[iune în direc[ie transversalã a for[elor orizontale.
(iv) Prin utilizarea unor valori reduse ale rezisten[elor se urmãreçte ca
plançeele sã lucreze in domeniul elastic.
C.6.7.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discutã un caz limitã,
acela din fig.C.6.13 în care se presupune cã pere[ii 1 çi 2 se întrerup la nivelul
parterului, continuându-se la acest nivel prin stâlpi alinia[i cu ceilal[i stâlpi ai structurii.
În acest caz valorile F
1
, F
2
din schema for[elor din figura C.6.13.b reprezintã valorile
for[elor tãietoare din pere[i, imediat deasupra plançeului, care împreuna cu
încãrcãrile masice aferente plançeului peste parter îçi fac echilibru cu for[ele
tãietoare din stâlpii parterului. Rezultã cã în aceastã situa[ie particularã, eforturile în
plançeu sunt propor[ionale cu încãrcãrile masice însumate pe întreaga structura,
spre deosebire de situa[ia plançeelor curente în care se dezvoltã eforturi
propor[ionale cu for[ele de iner[ie aferente nivelului respectiv.
Fig.C.6.12
C.33
C.6.7.6 Dacã se acceptã ipoteza cã for[ele
aplicate de plançeu pere[ilor sunt practic
uniform distribuite se poate aprecia cã circa
jumatate din acestea trebuie suspendate prin
armãturi în zona comprimatã.
C.6.7.7 Oscila[iile asincrone din planul
plançeului pot conduce la solicitarea acestuia
la compresiune sau întindere, ultima situa[ie
fiind cea mai defavorabilã. Rela[ia (6.23) are
la bazã ipoteza cã aceste for[e au valoarea
jumãtate din cea corespunzãtoare situa[iei
oscila[iei în opozi[ie de fazã a celor douã
jumãtã[i ale plançeului. Armãturile prevãzute
pentru preluarea eforturilor din încovoierea
generalã a plançeului pot fi considerate
active çi în preluarea for[elor de întindere,
întrucât cele douã eforturi corespund unor
situa[ii de încãrcare distincte.
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
C.7.1.1 Sporirea clasei de beton reprezintã principala cale de a reduce greutatea
proprie a structurii, care la construc[iile înalte intervine cu o pondere însemnatã în
masa construc[iei.
În acelaçi timp ridicarea calitã[ii betonului poate asigura preluarea în condi[ii
corespunzãtoare a eforturilor de compresiune çi de forfecare la pere[ii la care condi[ii
func[ionale sau estetice nu permit dezvoltarea sec[iunilor peste anumite dimensiuni.
C.7.1.2 STNB este un o[el ecruisat, cu capacitate redusã de deformare postelasticã
(ductilitate).
Cu toate acestea, dacã sub formã de plase çi carcase aduce avantaje, din
punct de vedere al execu[iei, folosirea lui poate fi admisã pentru solicitãri care nu
implicã deforma[ii care depãçesc domeniul liniar elastic.
De exemplu, la clãdirile în panouri mari, în vederea reducerii numãrului de
tipuri, de regulã, pentru o anumitã pozi[ie în plan, se are în vedere utilizarea aceluiaçi
tip de panou pe toatã înãl[imea construc[iei, atât în zona plasticã, cât çi în afara ei.
Se pot folosi plase STNB pentru armarea inimii, dacã prin sec[iunile de armãturi
alese se asigurã comportarea lor în domeniul liniar elastic la solicitarea de for[ã
tãietoare asociatã momentului capabil în tot peretele, inclusiv în zona plasticã
poten[ialã de la bazã. În aceste condi[ii se poate atinge capacitatea de rezisten[ã la
încovoiere a peretelui prefabricat mobilizând proprietã[ile de ductilitate a armãturilor
longitudinale ductile din îmbinãri.
Fig.C.6.13
C.34
C.7.2.1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilitã[ii la
ac[iunea for[elor tãietoare çi la pierderea stabilitã[ii, precum çi asigurarea unor
condi[ii corespunzãtoare de betonare.
C.7.2.3 Pentru compara[ie în fig.C.7.1 se reproduc recomandãrile din [22] pentru
dimensiunile minime ale bulbilor çi tãlpilor.
16
H
b
b b
b b
e
p
cr p
p
>
>
>
16
H
b
b
b
b
b 10
h b
b
e
1
p
2
cr
1
p
cr
1
>
>
>
Condi[iile respective decurg din condi[ia mai generalã:
¦
¹
¦
´
¦
>
10
h b
b
A
cr
2
cr
) talpi ( bulbi
(C.17)
în care b
cr
are semnifica[ia unei grosimi critice fa[ã de fenomenul de pierdere a
stabilitã[ii. Valoarea b
cr
depinde de lungimea peretelui çi de cerin[a de ductilitate de
curburã la baza diafragmei:
|
µ ~ h 02 , 0 b
cr
(C.18)
Aceste prevederi nu sunt sus[inute de o justificare satisfacãtoare în lucrarea
citatã çi sunt relativ complicate. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat
prevederile din precedenta edi[ie, care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de
mul[i ani.
C.7.2.4 Îngroçarea pere[ilor sub formã de bulbi în aceste cazuri este necesarã çi
pentru realizarea unor condi[ii structurale care sã asigure func[ionarea nodului
grindã-stâlp (zona de la extremitatea dinspre gol a peretelui).
C.7.2.5 Condi[ia urmãreçte asigurarea grosimii necesare pentru înglobarea
carcaselor de armãturã. În P85/96 se mai impunea çi condi[ia 2 , 1
h
l
r
o
s . Prin aceastã
limitare se urmãrea ob[inerea eficien[ei armãturii înclinate în preluarea for[ei
tãietoare. Se pierdea din vedere însã faptul cã armarea înclinatã asigurã çi armarea
la moment încovoietor, astfel încât în toate cazurile consumul de armãturã în varianta
de armare cu bare înclinate este inferior celui corespunzãtor armãrii cu bare
orizontale çi verticale.
Fig.C.7.1
h
r
l
o
(a)
(b)
h
r
l
o
Fig. C.7.2
C.35
Considera[ii geometrice simple aratã cã volumul armãturilor în variantã de
armare cu bare înclinate (fig. C.7.2a) este:
r
2
r
2
o
a
a
h
h l
R
Q
V
+
= (C.19)
în timp ce în cazul armãrii cu carcase ortogonale volumul total al armãturilor
orizontale çi verticale este dat de rela[ia:
(
¸
(

¸

+ =
o
r
2
o
a
a
l
h
l
R
Q
V
(C.20)
S-au adoptat schemele simplificate din fig. C.7.2, neglijând acoperirea cu
beton a armãturilor çi s-a considerat cã rezisten[a armãrii longitudinale çi a celei
transversale este aceeaçi, R
a
.
Se constatã cã pentru:
o r
l h =
b a
V V = , iar pentru
o r
l 5 , 0 h =
b a
V
12
5
V =
Deçi superioritatea comportãrii grinzilor armate cu carcase diagonale este de
mult constatatã çi recunoscutã, în [ara noastrã folosirea acestui mod de armare este
foarte restrãnsã, datoritã rezisten[ei constructorilor, pe motivul unei execu[ii mai
complicate. Se impune cu eviden[ã depãçirea acestei stãri de lucruri çi aplicarea pe
scarã largã a armãrii diagonale a grinzilor.
C.7.2.6 În zona dintre cele douã goluri decalate pe verticalã çi pe orizontalã apar
concentrãri de eforturi. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate dupã direc[ii
înclinate, se pot prevedea armãturi înclinate sau/çi îngroçarea sub formã de bulbi a
zonei respective pe cele douã niveluri implicate.
C.7.3.2 Utilizarea plaselor çi a carcaselor sudate este recomandabilã pentru
armarea pere[ilor ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce priveçte reducerea
manoperei pe çantier la montarea armãturilor çi posibilitatea men[inerii lor în pozi[ie
corectã în timpul turnãrii betonului.
În cazul utilizãrii plaselor din STNB se vor avea în vedere condi[iile discutate la
C.7.1.2.
C.7.3.4 Înnãdirea armãturilor longitudinale în zonele plastice poten[iale trebuie
evitatã ori de câte ori este posibil, pentru cã afecteazã negativ func[ia disipativã a
acestor zone.
Înnãdirea prin suprapunere este cea mai neindicatã pentru cã perturbã în
modul cel mai nefavorabil aceastã func[ie. Astfel, dacã lungimile de suprapunere nu
sunt prea mari, aderen[a betonului la armãturi poate fi distrusã progresiv în urma
ciclurilor alternante de solicitare dincolo de pragul de curgere al armãturilor. Dacã
lungimea de suprapunere este excesivã, armãturile nu mai ajung sã curgã pe o zonã
importantã a înnãdirii, çi ca urmare deforma[iile plastice se vor dezvolta necontrolat çi
pe zone mai pu[in extinse.
C.36
Înnãdirea prin sudurã, deçi superioarã, în principiu, înnãdirii prin petrecere,
prezintã, de asemenea, inconveniente importante, cum sunt: manopera excesivã,
fragilizarea localã a armãturilor, concentrãrile de eforturi produse în beton çi
neintrarea în stare de curgere a armãturii pe lungimea îmbinãrii sudate.
Atunci când condi[iile de execu[ie nu permit mutarea înnãdirilor în zona B a
pere[ilor, pot fi avute în vedere înnãdiri cu bucle ale armãturilor verticale, de tipul
celor folosite la îmbinarea panourilor ob[inute prin folosirea altor sisteme, dar implicã
sporuri de materiale çi manoperã.
Prevederea de la pct. c) are în vedere înlesnirea turnãrii çi compactãrii
betonului în spa[iile relativ înguste ale cofrajelor pentru pere[ii structurilor curente.
Prevederile privind lungimile de înnãdire çi de ancorare a armãturilor sunt
rezultate din aplicarea condi[iilor din STAS 10107/0-90 pentru cazul pere[ilor
structurali de tip curent. Ele sunt diferen[iate în func[ie de condi[iile de solicitare çi de
condi[iile de aderen[ã conform 6.2.1.2 din STAS 10107/0-90.
C.7.3.5 (d) În proiectele de structuri apar frecvent detalii de bordare a golurilor de
uçi çi ferestre, dar çi a golurilor din plãcile plançeelor, în care armãturile sunt
prelungite dincolo de marginea golurilor numai cu lungimea de ancorare l
a
, a barelor,
ceea ce reprezintã o solu[ie incorectã çi descoperitoare.
Detaliul concret este cel din fig. 7.5, care prevede lungimi suficiente ale armãturilor
de bordare, în mãsurã sã preia întreg efortul corespunzãtor barelor întrerupte.
C.7.4.2 Prevederile de armare minimã din tabelul 3 sunt modificate în raport cu cele
din P85/1996, unde procentele de armare minimã erau mai mari pentru armãturile
orizontale, de for[ã tãietoare, în raport cu armãturile verticale de încovoiere. Ra[iunea
pentru alegerea acelor valori era cã asigurarea la for[ã tãietoare reprezintã condi[ia
de rezisten[ã esen[ialã pentru pere[i, elemente cu sec[iuni dezvoltate çi în
consecin[ã, cu capacitate de rezisten[ã substan[iale mari la încovoiere, chiar la
procente de armare relativ reduse.
Aceste procente au fost considerate de inginerii proiectan[i ca prea mici pentru a
ob[ine o comportare specificã elementelor de beton armat supuse la compresiune,
motiv pentru care procentele armãrii verticale s-au mãrit cu 30 – 40%. Este de
remarcat totuçi, cã totuçi normele americane de proiectare, de exemplu ACI 318,
procentele de armare minimã a inimii pere[ilor, pe verticalã çi pe orizontalã sunt
numai de 0,25 %.
C.7.5.1 Zonele de la extremitã[ile pere[ilor indicate în fig.7.7, 7.8, 7.9 se alcãtuiesc
ca stâlpi cu armãturi longitudinale çi transversale mai substan[iale în raport cu cele
din restul pere[ilor. În felul acesta în zonele respective se creazã condi[ii pentru o
comportare mai stabilã la eforturile alternante întindere-compresiune care au valorile
maxime la extremitã[ile sec[iunii peretelui.
Din acest motiv procentele minime de armare pentru armãtura de la
extremitã[ile pere[ilor din tabelul 4 se referã la suprafa[a acestor zone spre deosebire
de edi[ia anterioarã a Instruc[iunilor P85 unde aceastã armãtura era raportatã la aria
inimii peretelui.
Studii experimentale pe modele de pere[i structurali de beton armat au
eviden[iat faptul cã dacã elementele de margine au armãturile verticale bine legate
prin armãturi transversale suficiente ele pot prelua for[e tãietoare semnificative dupã
C.37
eventuala rupere a panoului inimii, printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn
de beton armat.
O asemenea situa[ie este de evitat prin dimensionarea corespunzãtoare a
armãturii inimii, dar este de re[inut posibilitatea ob[inerii unei a doua linii de rezisten[ã
constituite de zonele de margine ale pere[ilor.
Într-o lucrare recentã [23] se exprimã opinia cã solu[iile de armare cu armãturi
verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor armãturi
este concentratã la capete. Avantajele ar consta în:
(i) o fisurare mai finã (fisuri mai numeroase çi mai pu[in deschise) a zonelor
întinse;
(ii) o zona comprimatã mai extinsã, care permite o preluare mai sigurã a for[ei
tãietoare în rostul de lucru;
(iii) în absen[a armãturilor verticale mai groase la extremitã[ile sec[iunii se pot
diminua sau chiar eliminã armãturile transversale suplimentare din aceste zone;
Cel pu[in ultimul argument ar putea apãrea discutabil. De altfel, chiar autorul
lucrãrii recomandã în finalul acesteia aplicarea acestui sistem de armare în zone cu
seismicitate mai pu[in intensã, unde sunt de açteptat cerin[e mai mici de ductilitate.
La punctul 7.5.1, prin rela[ia 7.1, se introduce o nouã condi[ie de armare
minimã care urmãreçte sã asigure pere[ilor structurali o capacitate de rezisten[ã
superioarã eforturilor care produc fisurarea zonelor întinse. Procentele foarte mici de
armare practicate la armarea pere[ilor structurali, în special în perioada dinainte de
intrarea în vigoare a Instruc[iunilor P85/82, conduceau, în cazul pere[ilor cu tãlpi
dezvoltate în zonele întinse, la comportare de elemente subarmate.
Pentru a [ine seama de existen[a rosturilor de turnare çi de posibilitatea
redusã ca la nivelul acestora sã se poatã dezvolta în întregime rezisten[a la întindere
(de fapt, de aderen[ã) a betonului, în expresia (7.1) care furnizeazã valoarea
momentului de fisurare s-a considerat pentru aceasta o valoare egalã cu jumãtate
din rezisten[a de calcul la întindere.
C.7.5.2 În situa[iile în care nu este asiguratã condi[ia privind limitarea zonei
comprimate, asigurarea ductilitã[ii de curburã se poate ob[ine prin sporirea
deforma[iei limitã a betonului comprimat % 5 , 3
bu
*
bu
~ c > c (fig.C.7.2). Aceasta se
poate utiliza prin sporirea efectului de confinare exercitat de armãturi transversale
sporite.
Din fig.C.7.2 rezultã cã zona pe
care trebuie luate mãsuri speciale de
confinare este:
|
.
|

\
|
÷ =
x
x
1 x s
lim
(C.19)
În condi[iile unei proiectãri
corecte x nu poate fi mai mare de 2x
lim
çi în consecin[ã se poate admite s
max
=
0,5x, condi[ie preluatã în Ghid.
Pe verticalã, aceastã armãtura
trebuie prevãzutã în toatã zona plasticã Fig.C.7.3
C.38
(în zona A de la baza peretelui).
Expresia (7.2) care furnizeazã cantitatea armãturii de confinare a rezultat din
adaptarea expresiei datã în [32] pe baza unor cercetãri experimentale:
|
.
|

\
|
+ =
h
x
9 , 0 5 , 0
f
f
c a 12 , 0 A
y
'
c
e ao
(C.21)
În rela[ia (C.20)
'
c
f reprezintã rezisten[a specificã la compresiune a betonului
(apropiatã de rezisten[a caracteristicã), iar
y
f , rezisten[a similarã a armãturii
transversale.
Aceleaçi cercetari au condus la concluzia cã eficien[a armãturii de confinare
este maximã dacã a
e
s 0,5b çi s 150 mm.
Un alt rol al armãturii transversale este acela de a împiedica flambajul barelor
longitudinale. Se apreciazã cã în zonele plastice poten[iale trebuie sprijinite lateral
numai barele comprimate care contribuie substan[ial la rezisten[a zonei comprimate.
În [29] se considerã cã aceastã situa[ie intervine în zonele sec[iunii peretelui unde
coeficientul armãturii longitudinale este
( )
2
f MPa
y
. În P85/96 condi[ia s-a preluat sub
forma
( )
2
R MPa
a
, care este mai pu[in severã.
În prescrip[ia citatã se prevede ca armãtura A
af
dispusã sub formã de agrafe çi
etrieri în scopul împiedicãrii flambajului barelor comprimate sã fie cel pu[in:
( ) MPa
100
a
f 16
f A
A
e
y
y a
af
_
= (C.22)
în care _
a
A reprezintã suma ariilor barelor longitudinale aferente, iar f
y
rezisten[a
acestor armãturi.
Rela[ia (C.21) se bazeazã pe ipoteza cã
rezisten[a la întindere a unei ramuri de etrier nu
trebuie sã fie mai micã decât 1/16 din for[a
asociatã curgerii barelor longitudinale aferente, în
situa[ia în care distan[a între armãturile
transversale este de 100mm. Se considerã cã
etrierii sunt eficien[i çi în legarea barelor
intermediare (çi nu numai a celor aflate în
col[urile etrierilor), dacã distan[a dintre ramurile
etrierului este mai micã decât 200 mm (fig.C.7.3).
În P85/2004 s-a adoptat o condi[ie mai simplã care constã în necesitatea
prevederii unor legãturi transversale la 6d, în concordan[ã cu rezultatele unor
cercetãri experimentale, care atestã cã prin aceastã mãsura se poate evita flambajul
plastic al armãturii longitudinale.
În fig.C.7.4 se dã un exemplu de sec[iune de perete structural, indicându-se
zonele unde este necesar sã se prevadã armãturi de confinare sau pentru
Fig.C.7.4
C.39
împiedicarea flambajului armãturilor longitudinale comprimate, pentru ambele sensuri
de ac[iune a for[ei orizontale seismice.
C.7.6.1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea
deschiderii fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale. Fisurarea înclinatã çi
lunecarea armãturilor principale de încovoiere, cu atât mai importantã cu cât raportul
h/l
r
este mai mare, duc la propagarea eforturilor de întindere în armãturi dincolo de
punctul teoretic de anulare a momentelor din mijlocul grinzii çi la un efect de
întindere de ansamblu a grinzilor.
C.7.6.2 Ca urmare a mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate
cu carcase înclinate, principala problemã care se pune la alcãtuirea armãrii acestor
elemente este ancorarea corespunzãtoare a armãturilor diagonale întinse.
Mãsurile constructive indicate în fig.7.12 urmãresc asigurarea acestor condi[ii.
Eficacitatea ancorãrii armãturilor înclinate sporeçte, dacã ele sunt închise sub formã
de bucle.
PROBLEME SPECIFICE DE ALCTUIRE A STRUCTURILOR
PREFABRICATE
C.8.1. Prevederile de la cap.8 destinate detaliilor de alcãtuire constructivã çi de
armare a elementelor prefabricate çi a îmbinãrilor dintre ele au un caracter minimal çi
orientativ. În consecin[ã diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie
considerate ca limitative, ci exemplificative. Esen[ial este ca solu[iile alese sã
satisfacã principiile de alcãtuire prezentate la 8.1 si 8.3.8.
C.8.2.1 Deçi aparent solu[ia din fig.8.1.a este cea mai avantajoasã prin desfiin[area
rosturilor (îmbinãrilor) verticale, se pot ridica probleme legate de dificultã[ile de
transport (prin greutate), de fixare provizorie çi mai ales în ceea ce priveçte
realizarea continuitã[ii armãturilor verticale prin sudurã, opera[ie foarte migãloasã çi
care reclamã precizie de execu[ie.
C.(8.2.2 i 8.2.3) Prevederile acestor articole urmãresc preluarea eficientã a
eforturilor de compresiune çi de forfecare, în condi[iile în care utilizarea
Fig.C.7.5
C.40
prefabricatelor impune grosimi cât mai mici de elemente pentru reducerea greutã[ii
acestora.
C.8.2.4 Sunt de evitat solu[iile în care izola[ia termicã este realizatã din BCA.
Acestea sunt ineficiente çi nejustificate din punct de vedere tehnic çi economic.
C.8.2.5 În situa[ia în care panourile de plançeu interioare prezintã o prelungire în
consolã pentru realizarea balconului se vor lua mãsuri pentru ob[inerea unei
rezemãri continue - prin matare de mortar cu con[inut mic de apa - çi pentru
realizarea continuitã[ii armãturilor care leagã buiandrugii de parape[i.
C.8.2.6 Func[ie de tehnologia de execu[ie (de exemplu, în tipare orizontale sau în
casete verticale), panourile de perete pot fi turnate în pozi[ie orizontalã sau verticalã.
Alcãtuirea panourilor çi armarea acestora va [ine seama de specificul legat de pozi[ia
de turnare çi de particularitã[ile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor
dispozitivelor necesare opera[iilor de decofrare, ridicare, eventual basculare,
transport, depozitare, montaj provizoriu çi îmbinare structuralã. Armarea panourilor
trebuie sã acopere eventualele eforturi suplimentare în raport cu situa[ia de
exploatare care pot apãrea în aceste faze çi sã împiedice deschiderea peste limitele
admise a fisurilor produse de tratamentul termic sau datoritã intervalului mai scurt de
decofrare.
C.8.3.1 În raport cu îmbinãrile de tip uscat prin elemente metalice, care implicã
prevederea de plãci çi profile înglobate, ancorate prin praznuri, îmbinãrile prezintã
importante avantaje ca:
- posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune çi de lunecare;
- limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversalã rezultate din
devierea eforturilor, practic totdeauna prezente în cazul îmbinãrilor prin piese
metalice;
- simplitatea execu[iei, inclusiv ca urmare a posibilitã[ii de admitere a unor
toleran[e specifice sensibil mai mari;
- economii de o[el.
Pe aceastã bazã, îmbinãrile umede cu beton armat sunt, practic, totdeauna
preferabile.
C.8.3.3 (a) Pentru structurile cu pere[i structurali proiectate în conformitate cu
prescrip[iile în vigoare în [ara noastrã, în primul rând P100/92, este esen[ialã
posibilitatea mobilizãrii capacitã[ii de deformare postelasticã asociatã solicitãrii la
încovoiere. În consecin[ã, structurile prefabricate nu trebuie sã se rupã prematur în
îmbinãri.
De exemplu, în cazul îmbinãrilor verticale cu din[i çi armãturi transversale
dintre elementele prefabricate, o concep[ie de proiectare corectã trebuie sã aibã în
vedere dezvoltarea unei for[e de lunecare maxime în îmbinare, sensibil mai mici
decât valoarea lunecãrii capabile în regim de solicitare monoton crescãtoare
(fig.C.8.1).
C.41
Aceasta deoarece solicitarea
în apropierea for[ei maxime este
asociatã cu ruperea din[ilor,
preluarea lunecãrilor în rost fiind
asiguratã dupã aceasta numai prin
efectul de coasere al armãturilor
transversale prin intermediul unui
beton degradat. Intervine o
degradare dramaticã a rezisten[ei
îmbinãrii care afecteazã
capacitatea de rezisten[ã, de
absorb[ie çi de disipare de energie
a pere[ilor structurali la for[e
orizontale çi implicit a siguran[ei de
ansamblu.
Pe de alta parte, consolidarea îmbinãrilor verticale este foarte dificilã. Din[ii
avaria[i nu se pot reface, fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în
locul acestora.
C.8.3.3 (d) Preluarea lunecãrii se realizeazã printr-un mecanism de tip grindã cu
zabrele, în care efortul din armãtura care traverseazã rostul echilibreazã componenta
orizontalã a efortului de compresiune din diagonala comprimatã formatã între
pragurile din[ilor (fig.C.6.9), sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi STAS
10107/0-90, pct.3.4.2). Primul mecanism este activ în îmbinãrile verticale cu din[i, iar
cel de-al doilea în îmbinãrile orizontale de la nivelul plançeelor, çi în îmbinãrile
verticale dupã ruperea din[ilor.
C.8.3.3 (f) Asigurarea turnãrii unui beton compact çi rezistent care sã umple spa[iile
dintre din[i este vitalã pentru rezisten[a îmbinãrii verticale, având în vedere
mecanismul ei de rezisten[ã.
Construc[iile în panouri mari executate la noi în [arã nu au beneficiat, din
pacate, în marea majoritate, de o execu[ie satisfãcãtoare a îmbinãrilor, ca urmare çi
a faptului cã spa[iile de betonare prevãzute în proiect erau cu totul insuficiente fa[ã
de tehnologiile de turnare a betonului pe çantier. Adoptarea unor solu[ii de îmbinãri
verticale, cu panorile de pere[i practic în contact în îmbinare (de tip "închis"), pe
lângã alte inconveniente, nu permite o bunã turnare çi vibrare a betonului, precum çi
controlul calitã[ii acestuia.
Prevederile de la C.8.3.3(b), de la 8.3.4, ca çi o parte a prevederilor de la
8.3.5 si 8.3.6 au în vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc.
C.8.3.5 Profilul optim al din[ilor çi dimensiunile acestora depind çi de distan[a dintre
marginile panourilor de perete, fa[ã în fa[ã în îmbinare, în vederea realizãrii unui
unghi favorabil al diagonalelor comprimate. Pe mãsurã ce înclinarea diagonalei
creçte, scade efortul de compresiune în beton çi se sporeçte efortul din armãtura
orizontalã din rost çi invers.
La rândul ei distan[a dintre fe[ele panourilor este dictatã de grosimea
panourilor çi de spa[iul necesar unei bune betonãri çi vibrãri. Din acest motiv profilul
marginii panourilor trebuie sã rezulte dintr-o analizã de optim pe baza
considerentelor men[ionate.
Fig.C.8.1
C.42
Prevederile de la 8.3.5 privind lungimea totalã a din[ilor are în vedere faptul cã
la rezisten[e egale (clase de beton identice) rezisten[a din[ilor panoului prefabricat çi
a celor din monolitizãri trebuie sã fie egalã.
Limitarea inferioarã a numãrului de din[i pe înãl[imea unui nivel urmãreçte
trasmiterea cât mai uniformã a eforturilor în lungul îmbinãrii.
Prevederea privind pozi[ionarea buclelor orizontale în intervalul dintre din[i
urmãreçte conservarea integritã[ii din[ilor, vitalã pentru asigurarea capacitã[ii de
rezisten[ã la lunecare. Experien[a de care se dispune aratã cã în condi[iile plasãrii
acestor armãturi în dreptul din[ilor, la decofrarea panourilor , betonul din[ilor apare
afectat pe zone relativ importante.
C.8.3.6 P85/96 impune, pentru prima oarã în prescrip[iile noastre, eliminarea
rezemãrii directe a panourilor de placã pe pere[i, prin intermediul din[ilor. Aceastã
solu[ie, practic generalizatã în perioada anterioarã, conduce la întreruperea, pe zone
relativ mari, a continuitã[ii pere[ilor, ca urmare a execu[iei imperfecte çi a
imposibilitã[ii, din punct de vedere practic, a prevederii unui mortar de pozã, turnat
sau matat ulterior montãrii. De asemenea, sec[iunile centurilor rezultã în acest caz cu
gâtuiri în anumite zone, în care nu existã spa[iul necesar dispunerii barelor
longitudinale çi înglobãrii lor în beton.
INFRASTRUCTURI
C.9.1. Prin infrastructurã nu trebuie în[eleasã, în mod automat, partea de structura
situatã sub plançeul de subsol.
În func[ie de situa[ie, se poate dirija dezvoltarea deforma[iilor plastice într-unul
din nivelurile situate deasupra subsolului. Ansamblul elementelor structurale pe mai
multe niveluri, situate sub zona plasticã, poate fi considerat în totalitate ca
infrastructura construc[iei.
C.9.2. (b) Încãrcarea alternantã a pilo[ilor poate conduce la degradarea, în cea mai
mare mãsurã, a capacitã[ii de a prelua eforturi tangen[iale la interfa[ã pilot-teren,
motiv care justificã prevederea din Ghid.
Sec[iunea de armãtura longitudinalã din pilo[i va fi stabilitã din condi[ia de a
elimina apari[ia deforma[iilor plastice în aceste armãturi prin solicitarea de întindere,
condi[ie esen[ialã pentru concentrarea deforma[iilor plastice la baza peretelui.
C.9.2. (c) i (e) Solu[ia (c) prezintã avantajul reducerii presiunilor pe teren prin
preluarea unei frac[iuni substan[iale din momentul de rãsturnare prin solicitarea
elementului de legãtura dintre pere[i. Având în vedere solicitãrile deosebit de
importante la for[e tãietoare din aceste elemente se poate avea în vedere çi solu[ia
de armare cu carcase din bare diagonale.
Solu[ia unor funda[ii comune se poate extinde çi la structurile de tip dual, la
care for[ele gravita[ionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe
teren çi la reducerea tendin[ei de rotire a bazei pere[ilor structurali la ac[iuni
orizontale (fig. C.2.5d).
Solu[ia (e) este în esen[ã similarã, beneficiind însã de efecte favorabile
suplimentare. Astfel, practic întreaga încãrcare verticalã a clãdirii contribuie la
stabilitatea structurii iar comportarea infrastructurii este bidirec[ionalã.
C.43
Dacã eforturile la baza peretelui nu sunt prea mari, respectiv numãrul de
niveluri al clãdirii nu este prea mare, solu[ia prezintã avantaje maxime când pere[ii
structurali sunt plasa[i la marginea clãdirii, în aceastã situa[ie pere[ii de subsol
putând fi realiza[i fãrã goluri (sau cu goluri mici) pe toatã lungimea clãdirii.
C.9.2. (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pere[ilor, în
solu[iile de infrastructurã de la 9.2.d se pot transfera la pere[ii perimetrali prin cuplul
de for[e dezvoltate la nivelul plançeului peste subsol çi la nivelul funda[iei. Plançeul
trebuie dimensionat la eforturile ce revin din aceastã schemã de comportare.
În aceste condi[ii, funda[ia proprie a peretelui va transmite în principal
încãrcarea verticalã aferentã.
Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputâdu-se
preciza cu exactitate rotirea peretelui pe teren. Din acest motiv este indicat sã se
facã mai multe ipoteze cu caracter acoperitor privind distribu[ia momentelor în perete,
pe înãl[imea subsolului (fig.9.6).
Descãrcarea de momente a peretelui pe înãl[imea infrastructurii este înso[itã
de for[e tãietoare foarte importante. Preluarea acestora reprezintã o componentã de
bazã a proiectãrii pere[ilor.
C.9.2. (f) În cazul acestui tip de infrastructurã se beneficiazã de efectul de lestare
realizat prin încãrcarea stâlpilor de la nodurile re[elei de grinzi (ca în cazul tipului c de
infrastructurã), de transferul de eforturi sub nivelul plançeului peste subsol la pere[ii
suplimentari din subsol prin efectul de "menghinã", ca în solu[iile de tip d), çi în plus
de rigiditatea çi de rezisten[a la torsiune a ansamblului infrastructurii.
C.9.2. (g) Solu[ia indicatã la 9.2g (fig. 9.7) referitoare la funda[iile pe care pere[ii
structurali se pot roti liber este indicatã în situa[iile în care pere[ii structurali au
sec[iuni ample çi for[e verticale de compresiune importante, astfel încât pentru
preluarea for[elor seismice de calcul nu sunt necesare armãturi de întindere. În
aceste cazuri nu apare necesitatea ancorãrii armãturilor verticale din pere[i în
elementele infrastructurii, iar solu[ia ce implicã posibilitatea rotirii libere pe funda[ie
prezintã avantajul unei transmiteri simple çi clare a încãrcãrilor la teren
Suprafa[a de rezemare a funda[iilor trebuie sã asigure ca terenul de funda[ie
sã nu cedeze înainte de atingerea capacitã[ii de rezisten[ã a peretelui.
De asemenea, o preocupare specialã trebuie sã fie constituitã de proiectarea
blocului de beton de sub perete (a cuzinetului de sub acesta) care poate fi supus la
eforturi mari sub ac[iunea presiunilor pe rostul dintre cele douã elemente. Preluarea
acestor eforturi poate face necesarã luarea de masuri cum sunt armarea
longitudinalã a blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui, printr-
o armare judicioasã.
Pentru exemplificare, în fig. C.9.9 se prezintã un perete lungitudinal de coridor
cu grinzi de cuplare slabe, cum se întâlnesc în unele clãdiri realizate înainte de 1977.
Dupã fisurarea (çi ruperea) grinzilor de cuplare slabe montan[ii lucreazã ca
pere[ii care se rotesc pe funda[ie çi încarcã talpa de beton simplu cu for[e
concentrate. Talpa lucreazã ca o grindã pe mediu elastic încãrcatã cu for[e
concentrate. Apar momente încovoietoare mari care rup în bucã[i talpa de beton
simplu. Aceastã situa[ie s-ar fi putut evita dacã talpa ar fi fost armatã adecvat,
longitudinal çi transversal.
C.44
C.9.3.1 Cu caracter exemplificativ în fig. C.9.10 se prezintã situa[ia deosebitã de
solicitare care poate apãrea la un perete structural pe înãl[imea subsolului çi
mãsurile de armare speciale care se impun.
Peretele considerat, situat la marginea clãdirii, nu are contact lateral cu
plançeul peste subsol. Descãrcarea necesarã de moment pe înãl[imea subsolului,
prin aça numitul mecanism de menghinã, impune fixarea peretelui la nivelul acestui
plançeu. În acest scop reac[iunea de fixare reclamã prevederea unor armãturi de
suspendare suficiente în centura peretelui cu un ancoraj suficient de lung pentru
transmiterea acesteia la plançeu. Armãturile necesare trebuie sã preia prin întindere
suma for[elor tãietoare din perete, de deasupra.
Fig.C.9.9
Fig.C.9.10
BIBLIOGRAFIE
1. Agent, R., Postelnicu, T., "Calculul structurilor cu diafragme din beton
armat", vol.1, 1982; vol.2, 1983.
2. Agent, R., Postelnicu, T., "Îndrumtor pentru calculul i alctuirea
elementelor din beton armat", 1992.
3. Aktan, A.E., and Bertero, V.V., “Conceptual Seismic Design of Frame-Wall
Structures", Journal of Structural Engineering, ASCE, nov.1984.
4. Bertero, V.V., Popov, E.P., Wang, T.Y., and Vallenas, J., "Seismic Design
Implications of Hysteretic Behaviour of RC Structural Walls", 6th WCEE, New
Delhi, 1977, vol.5.
5. Barda, F., Hanson, J.M., and Corley G., "Shear Strength of Low-Rise Walls
with Boundary Elemnts", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI
Publication SP-63, ACI 1977.
6. Bertero, V.V., "Seismic Behaviour of RC Wall Structural Systems",
Proceedings of the 7th WCEE, Instanbul, 1980, vol.6.
7. Bertero, V.V., "Lessons Learned from Recent Earthquakes and Research
and Implications for Earthquake Resistant Design of Building Structures in
U.S., Earthquake Spectre”, vol.2, 1986.
8. Bertero, V.V., "State of the Art Practice in Seismic Resistant Design of RC
Concrete Frame-Wall Structural Systems", Proceedings of the 8th WCEE, San
Francisco, 1984, vol.V.
9. Bertero, V.V., "Implications of Recent Earthquakes and Reserch on
Earthquakes-Resistant Design and Construction of Buildings", raport UCB-
EERC 86/03.
10. Corley, W.G., Fiorato, A.E., and Oesterle, R.G., "Structural Walls", ACI
Publication SP-72, ACI, 1989.
11. Chaney, F.A, and Bertero, V.V., "An Analytical Evaluation of the Design
and Analytical Seismic Response of a Seven Story RC Frame-Wall Structure",
Raport UCB-EERC.
12. Degaz, A., and Weight, R.C., "Structural Walls with staggered Door
Openings, Journal of Structural Engineering ASCE, May 1991.
13. Goodsir, W.J., The Design of Compled Frame-Wall Structures for Seismic
Actions, Research Report 85-8, Department of Civil Engineering, University on
Canterbury, 1985.
14. Igbal,, M., and Derecho, A.T., "Inertia Forces over Height of RC Structural
Walls During Earthquakes, in Reinforced Concrete Structures Subjected to
Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
15. Morgan, B., Hiraishi, H., and Corley, W.G., "Medium Scale Wall Assemblies:
Comparison of Analysis and Test Results", Earthquake Effects on RC Structures,
US Japan Research, ACI Publications SP-84, ACI 1995.
16. Oesterle, R.G., Fiorato, A.E., Aristazabal-Ochoa, J.D., and Corley, W.G.,
"Hysteretic Response of RC Structural Walls", Reinforced Concrete Structures
Subjected to Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
17. Park, R., and Paulay, T., Reonforced Concrete Structures, 1975.
18. Paulay, T., "Coupling Beams of Reinforced Concrete Shear Walls",
Journal of the Structural Division, ASCE, March 1979.
19. Paulay, T., "Simulated Seismic Loading of Spandrel Beams" Journal of the
Structural Division, ASCE, September, 1971.
20. Paulay, T., "The Ductility of Renforced Concrete Shear Walls for Seismic
Areas", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI Publication SP-53,
ACI, 1977.
21. Paulay, T., "A Seismic Design Strategy for Hybrid Structures",
Proceedings of the 5th Canadian Conference on Proceedings of the 5th Canadian
Conference on Earthquake Engineering, 1987.
22. Paulay, T., Priestley, M.J.N., "Seismic Design of Reinforced Concrete and
Masonry Buildings", 1992.
23. Paulay, T., “Special Issues in Seismic Design”, Structural Engineering
International, August 1995.
24. Pavel, C., Postelnicu, T., "Precizri privind schematizarea pentru calcul a
structurilor cu diafragme de beton armat pentru cldiri multietajate", Construcii
nr.9-10/1988.
25. Synge, A.J., "Ductility of Squat Shear Walls”, Research Report, Department
of Civil Engineering, Univeristy of Canterbury Cristchurch, 1980.
26. Tsoukantas, S., Lewicki, B. „Behaviour of joints in precast walls. General
Raport 4, Session 4.
27. Titaru, E., Cãpã[ânã, D., "Aspecte ale efectelor de interaciune la
structurile de beton armat alctuite din cadre i perei structurali", Construcii 4-
5/1985.
28. Vallenas, J.M., Bertero, V. V., and Popov, E.P."Hysteretic Behaviour of
Reinforced Concrete Structural Walls", Report UCB-EERC, 79/20, August
197_R9.
29. Vlaicu, Gh., “Contribuii la perfecionarea metodelor de proiectare
antiseismic a structurilor mixte cu diafragme prefabrciate i cadre din beton
armat”, Tezã de doctorat, U.T.C.B., Bucureçti, 1999.
30.ACI Commitee 318, Building Code Requirements for Reinforced Concrete
(ACI 318-89) and Commentary, ACI, 1989.29. New Zealand Standard Code of
Practice for the Design of Concrete Structures, NZS 3101. Commentary NZS
3101, 1995.
31. Seismology Comittee, Structural Engineers Association of California,
Recommend Lateral Force Requirement and Tentative Commentary, 1980.
32. Uniform Building Code, International Conference of Buildings officials, 1988.
33. Comite Euro International du Beton, Seismic Design of Concrete
Structures, 1987.
34. Normativ pentru proiectarea antiseismic a construciilor de locuine,
social-culturale, agrozootehnice i industriale: P100-92.
35. STAS 10107/0-90 "Calculul i alctuirea elementelor structurale din
beton, beton armat i beton precomprimat".
36. Instruciuni tehnice pentru proiectarea construciilor cu structura din
diafragme de beton P85-82.
37. Instruciuni tehnice privind proiectarea cldirilor de locuit cu structura
de rezisten din panouri mari P101-70.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful