Decizia financiară- actul fundamental al managementului financiar al

întreprinderii
Pentru a-şi îndeplini misiunea la nivel microeconomic, managementul financiar se
bazează pe un ansamblu diversificat de decizii financiare. Acestea reprezintă produsul
final al procesului de conducere înfăptuit în planul acţiunilor financiare ale întreprinderii
şi se iau în funcţie de situaţiile concrete care apar în planul vieţii cotidiene. Decizia
financiară necesită un efort de gândire din partea managerilor cu astfel de
responsabilităţi, pentru a alege cea mai bună variantă de acţiune din mai multe posibile.
arietatea situaţiilor care sunt luate şi aplicate generează o multitudine de decizii
financiare, iar clasificarea acestora poate fi făcută după mai multe criterii. !n opinia
noastră, considerăm că merită să insistăm asupra a două criterii de bază, care pun în
evidenţă cele mai reprezentative decizii financiare ale întreprinderii, astfel"
a# după natura obiectivelor urmărite $orizontul de timp vizat# se disting trei
categorii de decizii financiare" decizii strategice, decizii tactice, decizii operaţionale
Deciziile strategice se raportează la anga%area unor obiective de mare amploare,
având un conţinut comple& şi un rol determinant în evoluţia întreprinderii. 'le stabilesc
oordonatele ma%ore ale strategiei financiare promovate pe termen lung. !n unele opinii

se
consideră că de aceste decizii depinde supravieţuirea întreprinderii. 'ste vorba, de
e&emplu, de introducerea unui nou produs, de o investiţie costisitoare sau de o e&tindere
în e&terior prin ac(iziţia unei alte societăţi. )uarea unei asemenea decizii cere o analiză
completă a întreprinderii şi a mediului său pentru limitarea riscului de eroare. Procesul
decizional este în acest caz lung şi face apel la numeroase te(nici posibile $studii de piaţă,
planuri de finanţare, analiza rentabilităţii investiţiilor#
Deciziile tactice corespund realizării operaţiunilor financiare curente, sunt
subordonate deciziilor strategice, reprezentând continuarea logică a acestora, pe care le
vor detalia şi segmenta.
'le sunt mai numeroase, dar mai simple prin conţinut şi mai precis conturate.
'ste vorba de e&emplu, de întocmirea bugetelor sau de politica de aprovizionare. Aceste
decizii cer informaţii limitate, dar care rămân importante.
Deciziile operaţionale sunt cele mai numeroase. 'ste vorba de rezolvarea
unei probleme de oprire a producţiei, ca urmare a defectării unui utila% sau a unor
disfuncţionalităţi în aprovizionare care a generat o ruptură de stocuri. Asemenea decizii
solicită un număr redus de informaţii, dar au o importanţă deosebită, întrucât de
rapiditatea cu care se adoptă, depind eficacitatea şi productivitatea întreprinderii.
b# după natura activităţilor care generează flu&urile financiare, deciziile
financiare sunt de trei tipuri"
- decizii de investiţii, cu influenţă directă asupra structurii activelor
întreprinderii, deci asupra gradului lor de lic(iditate*
- decizii de finanţare care determină structura pasivului şi e&ercită modificări
în gradul de e&igibilitate al pasivelor şi în costul capitalului*
- decizii de repartizare a profitului care influenţează modalităţile de repartizare
a dividendelor, e&ercitând implicaţii directe asupra investiţiilor şi autofinanţării.
- Decizia de investiţii poate fi considerată una dintre cele mai importante
decizii luate de către managerii financiari, dacă nu c(iar cea mai importantă. De corecta
fundamentare a deciziei de investiţii depind afirmarea în mediul de afaceri a întreprinderii
şi creşterea cotei sale de piaţă. Decizia de investiţii abordează problematica alocării
capitalului pentru active fizice sau active financiare* locul central revine activelor
imobilizate, dobândite ca rezultat al investiţiilor de capital. Prin această decizie, resursele
băneşti de care dispune întreprinderea, sunt alocate eficient pentru ac(iziţionarea,
construirea, modernizarea activelor fi&e şi acumularea de stocuri materiale etc, în
volumul şi structura adecvată funcţionării ei la parametri cât mai înalţi. De asemenea,
lic(idităţile diponibile se pot plasa respectând cerinţele eficienţei, pe piaţa de capital,
pentru a ac(iziţiona active financiare. +ndiferent de variantele alese, decizia de investiţii
trebuie să se subordoneze îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu şi lung stabilite prin
politica generală a întreprinderii.
- Decizia de finanţare urmăreşte alegerea structurii de finanţare a
întreprinderii, analizând pe criterii de optim, costul fiecărei surse de capital. !n cadrul său
se optează asupra proporţiilor ce revin capitalului propriu, respectiv capitalului
împrumutat. De asemenea, trebuie luată în considerare şi posibilitatea atragerii temporare
a unor resurse băneşti ce aparţin altor persoane $fizice, %uridice, stat# cu care
întreprinderea întreţine relaţii financiare. !n acest conte&t, se optează asupra limitelor
emisiunii de acţiuni şi ale distribuirii profitului pentru autofinanţare pe de o parte şi a
celor ale îndatorării, pe de altă parte, ţinând cont de diversitatea surselor de finanţare
Decizia de finanţare la nivel microeconomic este influenţată într-o manieră
semnificativă de modul în care funcţionează mecanismele economice la nivel regional,
naţional şi c(iar mondial. )a rândul său, decizia de repartizare a profitului marc(ează
finalitatea procesului de management financiar şi constă firesc în distribuirea de
dividende. Această decizie se concretizează, în esenţă, prin opţiunile întreprinderii între
reinvestirea parţială sau integrală a profitului net şi,sau distribuirea acestui profit sub
formă de dividende către acţionari. Decizia privind dividendele are un caracter
controversat, fiind influenţată de fiscalitate, nivelul ratei dobânzii, preţul acţiunilor emise
etc. !n plus, ea trebuie să armonizeze dorinţa firească a acţionarilor de a câştiga bani în
prezent, cu aceea de a se asigura o dezvoltare durabilă a firmei în viitor.
!n afara acestor decizii financiare, în sistemul decizional se regăsesc şi altele,
structurate conform obiectivelor urmărite şi configuraţiei ierar(ice manageriale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful