UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE APLICATĂ


Yșkțăp-ăecf8q9IOJJMDCWĂE
POCCJIJPEIJFĂOWIJ

Cociug Andrei


Recenzie la subcapitolul 7 din cartea „Prelucrări inconştiente de
informaţie” de Daniel David.

Psihologia clinică



Lucru individual





Evaluator: Trchină Tatiana





CHIŞINĂU,2014


Denumirea cărții: „Prelucrări inconştiente de informaţie”.Recenzie la subcapitolul 7„ Tehnici
cognitive de control al contaminării psihologice în practica”
Autor: Daniel David - ed. a II-a, Bucureşti/Cluj: Tritonic, 2004. Pag 216-224.
Structura:
a) Tehnica anticipării raţionale adaptată intervenţiei clinice
b) Tehnica restructurării globale
Ideea generala:


Ideea geenrala a autorului in repectiva carte este ca mintea si memoria nastră sun interdependente si
acst fapt cauzează anumite mecanisme de formulrare a cognițiilor și a comportamentelor. Deaceia pe
parcusul experienței sa observat că nu este indeajuns să schimbam doar o o cogniție cu alta întrucât noi
schimbam cogniția la nivel rational dar in memorie ramine comportamentul vechi neschimbat, care la
rindul sau generează sentimente neadecvate si ca urmalre si cogniții dezadaptative inconsitente in mare
parte. Cu alte cuvinte omul poate la nivel constint sa aiba o cogniție ratională pina ce fra un
comportament format incă sau slab format . Iar la nivel inconstient cognitia veche a fost searsă dar
mecanismul comportamental a ramas intact. Si anume acesta adesea duce la repetia aceluiaisi
comportament si o ”renaștere” a vechilor convingeri la subsol. Respectiv acest proces face ca
schimbările terapeutice să nu fie pe termen lung. Pentru acesta o sema de cercetari au incercat să
solutioneze respectiva dilemă și nume cum să schimbe nu doar cognițiile disfuncționale constiente dar și
inconsitente, neverbalizate. Respectiv și algoritmul comportamental difuncional (aflat în culisele
memoriei) cu unul adaptiv.
Asfel Daniel David propune noi tehnici de adaptare și restructurare. Voi reda 3 fragmente chee ale
acesteor tehnici fiind ajustate din respectiva carte .
(a) Tehnica anticipării raţionale adaptată intervenţiei clinice.
se bazează pe principiul că o influenţă inconştientă trebuie întai conştientizată pentru a fi
controlată. Mecanismele care o susţin şi etapele pe care le presupune sunt, următoarele:
1)conştientizarea contaminării,
2)motivarea subiectului de a se corecta,
3)conştientizarea magnitudinii şi direcţiei contaminării
4)şi existenţa şi stăpanirea unor abilităţi care permit controlul contaminării.
Ca regulă generală aceste etape formează o structură constantă şi generativă, forma concretă
lingvistică pe care o vor lua depinzand de pacientul şi terapeutul care le utilizează.
Exemplu.
T (terapeutul): Acum îmi spui că nu te consideri inferior altor băieţi deşi în urmă cu câteva săptămâni susţineai
altceva
P (pacientul): Acum văd lucrurile altfel. Nu sunt inferior lor. Sunt cel puţin la fel de bun ca mulţi dintre ei.
T: Cum s-a comportat prietenul tău Mihai aseară, când mi-ai spus că aţi fost la o petrecere?
P: Ca de obiecei. Vesel, distractiv, glumeţ. A dansat toată seara. T: Cum te-ai comportat tu?
P: Ca de obicei. Am stat în colţul meu singur şi am băut. M-am uitat la ceilalţi.
T: Aşa făceai şi înainte de terapie şi am convenit că acest comportament este expresia unor complexe faţă de
ceilalţi băieţi, care, spuneai tu, sunt mai deştepţi şi mai frumoşi ca tine.
P: Da, aşa este.
T: Păi, înainte mi-ai spus că nu mai consideri adevărat acest lucru. Te consideri cel puţin la fel de bun ca alţii. P: Da,
acum da.
T: Şi atunci ce este cu acel comportament de ieri?
P. (Pauză). Nu ştiu. Cred că m-am comportat iar prosteşte.
T: Uite ce cred eu. Chiar dacă mi-ai spus că nu te mai consideri inferior celorlalţi băieţi, ideea că eşti inferior te
influenţează la nivel inconştient fără să-ţi dai seama. Altfel spus, conştient spui - nu sunt inferior – iar inconştientul
spune - sunt inferior. Ceea ce trebuie să facem este să identificăm momentul în care apare gândul inconştient şi să-
l înlocuim cu ceea ce ştim la nivel conştient că este adevărat.
P: Da, poate. Dar cum putem controla inconştientul?
T: Sunt mai multe tehnici extrem de eficace. îţi propun una care se cheamă anticipare raţională. Adică, vom
încerca să anticipăm momentele în care inconştientul te poate influenţa, cum te influenţează, iar apoi vom înlocui
influenţa inconştientă cu ceea ce noi ştim la nivel conştient că este adevărat. Hai să facem un exerciţiu. Mi-ai spus
că sâmbătă ai fost invitat la ziua de naştere a unui prieten şi ai te gând să te duci. Presupunând că nu ţi-ai fi
schimbat părerea şi te-ai considera inferior celorlalţi băieţi, cum crezi că te-ai comporta? (SCOPUL:
Conştientizarea posibilului impact inconştient al informaţiei dezadaptative asupra
comportamentului, amplitudinea şi direcţia contaminării).
P: Cred că aş fi mai retras, nu aş intra în vorbă primul cu cineva, nu aş avea curajul să invit o fată la dans de teamă
să nu mă refuze sau să râdă de mine şi, în general, aş fi mai timid.
T: Cum se comportă prietenul tău Mihai de obicei în astfel de situaţii? Mi-ai spus că şi el va veni. (SCOPUL:
Asimilarea unor abilităţi de control al contaminării).
P: El este mai curajos, intră în vorbă uşor chiar dacă întreabă lucruri pe care le ştie. întreabă doar ca să intre în
vorbă. Cu fetele este mai curajos. Nu îi pasă că va fi refuzat. Spune că fetele pot să-l refuze dar să fie sigure că şi el
are dreptul să nu le invite a doua oară. Rareori însă a fost refuzat şi atunci a ieşit cu umor din situaţie. Spune spre
exemplu fetei: „Ei, ce să fac, nu pot fi iubit de toate!"
T: Bun, dar tu eşti cel puţin la fel de bun ca Mihai. Nu te simţi inferior lui îmi spuneai înainte. (SCOPUL:
Motivare pentru controlul contaminării).
P: Da, acum aşa gândesc.
T: Bun, deci cum crezi că te vei comporta sâmbătă? (SCOPUL: Asimilarea unor abilităţi de control al
contaminării).
P: Cred că voi fi mai curajos, ca Mihai. Voi încerca să nu stau singur, să intru în vorbă cu ceilalţi etc.

Dacă am rămâne doar la nivelul câştigat prin restructurare cognitivă, probabil că impactul
inconştient al informaţiei dezadaptative ar duce în viitor la reinstalarea simptomatologiei. În
cazul acestui subiect, deşi el declară conştient că nu se simte inferior celorlalţi băieţi, în relaţiile
interpersonale el s-a comportă ca şi cum ar fi inferior lor.

Analiza efectuată de lotul de experţi sugerează că, efectul principal al tehnicii de anticipare
raţională este menţinerea efectelor psihoterapiei un termen mai indelungat. Mai clar spus, ea
stabilizează caştigurile realizate în psihoterapie şi previne recăderile.

(b) Tehnica restructurării globale (mai indicată sub hipnoză).
În acest caz se cere, spre exemplu, pacienţilor sau clienţilor să uite intenţionat intreaga
informaţie faţă de o persoană X sau faţă de propria persoană, adică atat informaţia falsă cat şi
informaţia adevărată. Ca urmare a acestei instrucţii, schema cognitivă referitoare la persoana în
cauză va fi inhibată. Apoi se oferă/se ia în considerare din nou, doar informaţia adevărată
despre persoana X/propria persoană, creându-se astfel o reprezentare cognitivă nouă, care
conţine doar informaţie adevărată şi care va putea susţine decizii şi evaluări corect privind
această persoană sau propria persoană.
Pe parcursul psihoterapiei cognitive terapeutul înregistrează perechi de cogniţii
dezadaptative pe care le-a înlocuit cu cogniţii adaptaţive după următorul model:
Cogniţie dezadaptativă: „dacă cer ajutor atunci sunt o persoană slabă şi incapabilă".
Cogniţie adaptativă: „dacă cer ajutor înseamnă că sunt o persoană cu abilităţi de rezolvare a
problemelor".
După adunarea acestor perechi (un grupaj de 3-4), se implementează tehnica restructurării
globale după următorul model.




T: Hai să examinăm acum ceea ce am realizat în intervenţia noastră de când am început să lucrăm împreună.
P: Bine.
T: Te-aş ruga să examinăm următoarele aspecte, pe care le-am notat şi care reflectă schimbările pe care le-am
produs împreună înmodul tău de a vedea lumea şi propria persoană (se trec în revistă * perechile de
cogniţii dezadaptative şi cele adaptative).
T: Acum vreau să-ţi propun următorul exerciţiu sub formă de joc: hai să ne imaginăm că le uităm pe toate, ca şi
cum nu ar fi existat. Le uiţi pe toate - şi pe cele vechi dezadaptative şi pe cele noi adaptative (de la caz la caz se pot
utiliza termenii de corecte şi incorecte). Imaginează-ţi realmente că le-ai uitat şi nu mai există (Pauză). Şi acum să
repetăm şi să reluăm doar atributele corecte şi adaptative pe care le ţii minte şi care îţi vor ghida comportamentul.
Un mod nou de gândire determină emoţii pozitive şi comportamente adaptative. (Terapeutul şi pacientul
reiau doar atributele corecte; pacientul le repetă pe fiecare de mai multe ori.). Procedura se
repetă la sfârşitul intervenţie psihoterapeutice.
T: Rezumând discuţiile noastre din şedinţele anterioare, hai să reconstruim propria ta imagine şi personalitate
punând la un loc descrierile pe care ţi le-ai făcut pe parcursul şedinţelor avute.
P: (pacientul trece în revistă împreună cu terapeutul descrierile făcute).
T: Acum vreau să-ţi propun următorul exerciţiu: hai să le uităm pe toate, ca şi cum nu ar fi existat. Le uiţi. (Pauză).
Şi acum să reconstruim propria-ţi imagine doar din atributele corecte. O imagine nouă, un om nou. (Terapeutul
şi pacientul reiau doar atributele corecte; pacientul le repetă pe fiecare de mai multe ori.).
Integrată insă unui demers psihoterapeutic sub hipnoză ea ar putea dobandi o relevanţă
ecologică cu impact asupra eficientizării psihoterapiei.
Aceste modificări determină „ruperea" legăturii dintre subietet şi mediu şi crearea unui context
psihologic specific descris de subiect ca o stare de transă (Holdevici şi Vasilescu, 1991; Holdevici
1996. Aplicată în context hipnotic, acestă tehnică a restructurării globale ar putea dobandi o
relevanţă pragmati că redutabilă în practica clinică prin blocarea impactului inconştient al
informaţiei false asupra comportamentului. Aceasta deoarece mecanismele care
fundamentează tehnica au premisele unei realizări plenare în context hipnotic. Tehnica
restructurării globale contribuie la eficientizarca demersului psihoterapeutic, şi grăbieşte
asimilarea cogniţiilor adaptative.

Momentul care a tezit interes personal, este faptul că nu întodeuna o persoană este gata să
practice anumite teme pe acasă. Câteodată clientul are nevoie nu doar de direcţionare sau
condiţionare, dar mai mult de o încredere că va putea fi în stare să facă ceia ce crede că poate
face. Dar adesea se întâmplă ca mecanismele vechi care s-au sedimentat cu anii, sunt greu de
modificat şi uneori e impodibil să fie modificate pâna la capat. Atunci mecanismul uitării
direcţionate şi introducerii unor cogniţii adaptative indirecte poate fi o soluţie. Desigur că
este nevoie de modificarea comportamentului care poate da naştere la cogniţii înconşiente,
dar pentru a modificarea comportamentului este necesar o nouă experienţă şi atunci este
nevoie să stimulăm un nou tip de comportament printr-o cognitie aliatorie ex. „dacă eu nu
sunt mai prost decât el, însemnă că şi eu pot face ce face el” iar scopul nu a fost sa se comapre
cu cineva, dar prin acestă cogniţie aliatorie, schimb comporamentul care naste cogniţia
înconştientă de inferioritate faţă de ceilalţi exprimată prin emoţii, cu alte comportamente şi
respectiv alte emotii, ceia ce ar fi într-un acord perfect cu cogniţa adaptativă ( eu sunt un baiat
la fel de bun ca şi ceilalţi).
Iar tehnica restructurării globale, nu cred ca-i atât de eficientă fară hipnoză. Sub alt aspect
acestă tehnică este interesantă, şi anume sub aspect evaluativ, acestă tehnica ajută pe pacient
să-şi creeze o schemă a ceia ce se întâmplă cu el, şi să vadă legărurile între comportamente,
emoţii şi cogniţii. Oricmum, apare întrebarea: ce se face cu acele resturi de memorie care sunt
blocate în incoştient. Pentruc savanţii au demonstrat că infrmaţia nu dispare, şi nu este
demonstrat că inconstienul nostru este doar o urnă de gunoi, unde aruncăm ce nu ne convine.
Am încercat să folosesc tenica anticipării raţionale, şi am observat că, atunci cînd am înlocuit o
cogniţie difuncţională cu una funţională peste o saptamină persona respectivă î-mi poveşteste
o întâmplare şi anume: subiectul era cu o fată în parc şi fata voia o îngheţată dar tot căutând în
gentă, nu gasea banii necesari, atunci subiectul a scos el bani din buzunar si a plătit.
De ce ai platit tu înghţata?
Pentrucă m-ă simţeam incomod dacă ea nu avea să aibă bani si eu nu-i cumpăram îngheţată.
Şi după ce i-ai cumpărat încheţata ce ai simţit?
Că sânt barbat şi că pot face fericit o femee. Astfel m-ă simteam şi eu fericit.
Dar dacă nu avea să ai bani, când ea căuta în sacoşă, şi nu găsea banii?
Avea să mă simt prost şi vinovat, că n-am fost în stare ca bărbat, să-i cumpăr măcar o îngheţată.
De menţionat că subiectul avea umratoarea cogniţie disfuncţională: dacă voi face pe plac unei
femei si ea va fi fericită voi fi şi eu fericit. La o şedinţă anterioară el coinstentizase
disuncţionalitatea acestei convingeri şi a fost înlocuită cu alta ”unica persoană care mă poate
face fericit, sunt eu însumi” . Dar atunci când s-a activat acelaşi cumortament , mi-am dat
seama că de fapt matricea comportamentală nu a fost schimbată şi e necesară schimabrea
comportamentului. În acest caz e binevenită tehnica anticiparii rationale si anume mecanismul
contaminării, unde eu îl compar pe subiect cu fratele. Ce ar fi facut fartele în locul său şi cum
s-ar fi simţit? Oricum acest procedeu din câte mi-am dat seama, are o lacună şi anume nu
poate fi aplicat în toate situaţiile, mai ales duoă ce a avut loc evenimentul. Probabil aici e foarte
bine de folosit a doua tehnică si anume uitarea constientă şi restabilitrea doar a cogniţilor
funcionale, dar şi a anumitor directive comportamentale adaptive. Dar şi tehnici bazate pe
imaginaţie, sau imitare a actului repectiv prin joc de „teatru” A doua tehnică de formatare şi
restabilire a cogniţiilor adaptive folostiă repetat fara hipnoză, joaca mai mult, un rol de întăritor
al noilor cogniţii formate.

Concluzie: Aceste tehnici sunt necesare întruit, cogniţiile noi formate se minţin mai mult
timp, asfel creşte randamentul reorganizării schemelor cognitive intr-un intrerval de timp mai
scurt. Si cu mai putine implicaţii active ale pacientului. Respctivele tehnici deschid un nou
capitol în pterapia cognitiv-comportamentală şi anume lucrul cu reminescenţele memoriei
aflate în inconştient. Dar totodată se vede că numai o terapie folosită nu întodeuna are
rezultatele aşteptate deaceia e nevoie de o abordare holistică.






Sign up to vote on this title
UsefulNot useful