INTERNETUL - MIJLOC DE COMUNICARE ÎN INSTRUIREA ÎN MEDIUL VIRTUAL Lect. drd.

MALIŢA LAURA-FLORINA, Universitatea de Vest, Timişoara În domeniul instruirii în mediul virtual, Internetul este considerat nu numai un spaţiu extraordinar şi unic de stocare şi regăsire a informaţiilor, ci şi un mediu de comunicare folosit atât de către tutori, cât şi de către cursanţi. Se întâlnesc mai multe tipuri de comunicare prin Internet ce pot fi folosite în domeniul instruirii în mediul virtual, dintre care enumerăm: e-mail-ul, conferinţele, chat-ul, videoconferinţele, audioconferinţele, listele de discuţii şi grupurile de ştiri. E-mail-ul (poşta elecronică) E-mail-ul este un serviciu de transmisie de mesaje prin intermediul Internetului, fiind la ora actuală unul dintre cele mai folosite servicii ale acestei reţele. Folosirea e-mailului este foarte simplă şi rapidă, adeseori mult mai ieftină (doar costul unui apel telefonic local, iar uneori este chiar gratuit) faţă de celelalte medii tradiţionale de transmitere a mesajelor. Se poate trimite o notă scurtă sau cantităţi mari de texte, se pot trimite fişiere (grafică, sunet, baze de date etc.). De asemenea, un mesaj poate fi adresat unei persoane sau unui grup de oameni. Deservirea este promptă (de ordinul câtorva minute pentru persoane aflate la mii de kilometri distanţă, sau pentru persoanele situate “mai aproape” poate dura şi câteva secunde, depinzând şi de configuraţia serverului de mail) şi asigurată. Dacă se întâmpla ceva deosebit şi mesajul nu îşi atinge destinaţia, el este întors emitentului cu o notă explicativă. Alte avantaje sunt acelea că: destinatarul nu trebuie să fie în faţa calculatorului când soseşte mesajul (ca la telefon) şi nici măcar calculatorul nu trebuie să fie pornit (ca la fax), nu mai este nevoie de hârtie, plicuri, timbre sau chiar mers la poştă etc. Folosirea e-mail-ului are şi dezavantaje, considerate însă minore în comparaţie cu beneficiile rezultate de folosirea acestuia, cum ar fi lipsa caracterului privat şi a intimităţii, din acest punct de vedere trebuie să fim la fel de precauţi şi rezervaţi ca şi atunci când trimitem o vedere. Este de asemenea posibil ca anumite persoane să dorească să trimită mesaje în mod anonim. Un mesaj poate fi trimis la mai multe persoane deodată, existând posibilitatea ca în caz de transmisie la mai multe persoane, acestea să nu vadă întreaga listă. Un mesaj primit poate fi trimis respectând aceleaşi reguli.

De asemenea, se mai pot face o serie de configurări suplimentare: directorul unde să fie aşezate mesajele primite, cel cu cele trimise, ordinea de apariţie a mesajelor, un marcator ce să identifice mesajele citite, prioritate, dacă să se includă semnătura autorului etc. Important este şi faptul că orice mesaj poate fi tipărit, salvat în alt format sau altă locaţie, sau chiar trimis prin fax, fără să conteze dacă destinatarul nu este disponibil în momentul trimiterii mesajului, acesta îl va primi în momentul conectării la serverul de mail şi recepţionării tuturor mesajelor. O altă trăsătură foarte importantă este aceea că unui mesaj i se pot ataşa diverse alte fişiere: pagini web, imagini, text, video etc, fără ca numărul de fişiere ataşate să fie limitat. Dar trebuie să se ţină cont de destinatar: dacă programul acestuia de poştă electronică suportă aceste caracteristici şi cât de mari pot fi fişierele. Pentru a uşura munca expeditorului, se poate crea o listă cu adresele folosite, de unde orice adresă poate fi preluată cu uşurinţă, pentru a nu se mai tasta din nou. De asemenea, o adresă de e-mail poate fi căutată pe Internet folosind motoarele de căutare. Conferinţele pe calculator Conferinţele pe calculator (mai sunt cunoscute sub denumirea de sisteme Groupware) sunt unele din cele mai utilizate servicii de comunicare pe Internet. Acestea pot fi sincrone sau asincrone, pot conţine doar text sau şi imagini sau hiperlegături, pot include date de tip audio sau video. În cadrul procesului de predare şi instruire online, conferinţele sunt structurate şi gestionate de către tutore care stabileşte tema conferinţei, cursanţii citesc informaţiile apoi răspund cu mesaje. De asemenea, tutorele poate stabili şi subconferinţe (subteme) şi poate restricţiona accesul la conferinţe sau subconferinţe. Cursanţii pot trimite mesaje atât tutorelui cât şi altor cursanţi, pot stabili o nouă temă de discuţii, dar trebuie ştiut că tutorele poate interveni în orice mesaj pentru a preveni abaterea de la tema iniţială, pentru a muta mesajele astfel încât să fie ordonate pe subconferinţe, pentru a preîntâmpina distrugerea omogenităţii grupului etc. Există o varietate de sisteme software dedicate conferinţelor. De obicei se plăteşte pentru un asemenea sistem, dar se poate beneficia şi gratuit de un software pentru conferinţe. În acest caz „proprietarul” decide cine poate participa, câte mesaje se pot transmite, existenţa unui chat etc.

Serviciul chat Folosind acest serviciu, persoanele care sunt conectate simultan la conferinţă pot conversa în mod sincron prin mesaje. Aceste mesaje pot fi citite şi de alţi participanţi conectaţi în acel moment, dar se şi poate ca unele mesaje să fie private (mesaje tutore↔cursant, cursant↔cursant). Acest tip de serviciu prezintă şi dezavantaje: fluxul conversaţiei este destul de încet; există tendinţa de a se răspunde repede şi în puţine cuvinte; se tinde către extinderea subiectului iniţial etc. Videoconferinţele Sistemele de tip videoconferinţă sprijină explicit şi în mod sincron, comunicarea dintr-un grup de persoane. Pentru a comunica se foloseşte o cameră Web (ce poate sta pe monitor) şi un microfon în plus faţă de celelalte echipamente standard necesare conectării la Internet. Astfel persoanele se pot vedea, auzi şi urmări în timp real. Potenţialul videoconferinţelor în predarea şi instruirea online este imens, astfel se poate crea atât atmosfera unei săli de lectură, dar şi a unui mic grup de discuţii. De asemenea, tutorele poate să facă demonstraţii, să prezinte grafice, să deseneze, să prezinte jocuri sau chiar să invite la discuţii şi unii experţi. Problema cea mai importantă care va trebui rezolvată în cazul interoperabilităţii unor sisteme de naturi diferite ţine de standardele existente (nu toţi utilizatorii dispun de echipamentul multimedia necesar şi mai ales nu dispun de o viteză de transfer necesară unei conectări on-line multimedia (o astfel de conectare necesită transferul instantaneu a imaginii şi sunetului). Audioconferinţele Audioconferinţele sunt privite ca o formă mai performantă a conferinţelor telefonice, deoarece nu mai este nevoie de operatori speciali care să realizeze legăturile telefonice între punctele implicate în ţinerea conferinţei, puncte aflate la distanţă unele de altele. Sunt foarte uşor de folosit şi nu implică costuri mari, dar este necesar ca toate persoanele implicate să fie disponibile în acelaşi timp. Listele de discuţii Listele de discuţii reprezintă o formă de comunicare asincronă a informaţiilor între persoane ce au aceleaşi subiecte de interes şi doresc să discute despre ele. O astfel de listă conţine adresele de e-mail ale unor utilizatori. Un mesaj primit pe adresa listei este difuzat automat tuturor membrilor listei.

Un utilizator se poate abona (de obicei gratuit) la una din listele de discuţii din domeniul care îl interesează, urmând să primească zilnic (sau saptămânal - după cum decide) toate mesajele pe tema respectivă care reprezintă discuţiile din grup. Aceste scrisori pot fi citite, se pot păstra sau să li se raspundă pe adresa privată ori pe adresa grupului continuându-se astfel discuţia. Nu toate listele de discuţii sunt accesibile tuturor, existând mai multe clasificări ale acestora (liste moderate, nemoderate, tip newsletter etc.). Grupurile de ştiri (Newsgroups) Grupurile de ştiri reprezintă sisteme de comunicaţii prin care persoane având preocupări şi pasiuni asemănătoare, schimbă informaţii şi discută pe baza unor teme de interes general sau particular şi/sau pun diferite întrebări. Grupurile de ştiri sunt similare listelor de discuţii, dar se deosebesc prin modul cum pot fi accesate (numai cu un cititor de ştiri on-line). Folosind grupurile de ştiri, uilizatorii înregistraţi au acces la o colecţie de articole, organizată pe subiecte. Principalele operaţii pe care un utilizator le poate face sunt: citirea articolelor, subscrierea la grupuri, transmiterea de articole proprii, salvarea ştirilor pentru utilizare ulterioară, filtrarea ştirilor în altele. Netichetele (eng. netiquette) Termenul de netichetă este folosit pe de o parte pentru a descrie convenţiile stabilite în cadrul comunicării online, dar şi pentru a referi standardele de bun comportament social în mediul online. Câteva dintre aceste reguli sunt următoarele: Trataţi cu aceeaşi politeţe şi respect persoanele cu care comunicaţi ca şi în orice situaţie socială. Respectaţi timpul persoanei cu care comunicaţi trimiţându-i informaţii nenecesare. Respectaţi intimitatea persoanei cu care comunicaţi netrimiţându-i mesajele altor persoane fără acordul acestuia în prealabil. Nu se trimit mesaje ataşate foarte mari fără acordul persoanei destinatare în prealabil etc. Folosirea abrevierilor Pentru a facilita comunicarea în Internet şi pentru a economisi timp se folosesc abrevierile. Acestea se folosesc însă doar dacă persoana interlocutoare este familiară cu ele, pentru a nu fi nepoliticos sau ambiguu sau neclar, iar mesajele care sunt pline de acronime pot fi confuze şi deranjante pentru cititor.

Exemple de câteva abrevieri standardizate: IRL = in real life (în viaţa reală), BTW = by the way (apropo), IMHO= in my humble/honest opinion (în opinia mea); FYI= for your information (spre informarea ta); BTW = by the way (apropo) etc. Folosirea Glifelor ASCII Glifele ASCII (termenii englezi sunt smiley (sg.), smileys (pl.) sau emoticon (sg.), emoticons (pl.)) sunt utilizate în comunicarea mediata de calculator pentru a suplini lipsa inflexiunilor verbale, a mimicii şi gesturilor, pentru a puncta starea emoţională sau atitudinea participanţilor faţă de subiectul conversaţiei. Iată câteva exemple de emoticoane: :-( pentru Tristeţe, :-o pentru Surprins, :-] pentru Sarcasm etc. Care dintre metodele de comunicare se folosesc în predarea şi instruirea online? Acestea depind de scopurile urmărite de tutore, de posibilităţile tuturor participanţilor. O posibilă comparare între interacţiunea de la un curs tradiţional şi cea de la un curs virtual este următoarea: Curs tradiţional Conversaţie tutore-cursant Conversaţie cursant-cursant Discuţie între cursanţi fără moderarea tutorelul Discuţie moderată de tutore Curs virtual E-mail tutore-cursant E-mail cursant-cursant E-mail de grup, conferinţă, listă de discuţii Conferinţă

Bibliografie C. Mann, F. Stewart – Internet Communication and Qualitative Research, A Handbook for Researching Online, Londra, Editura Sage, 2000. D. Fotache – Groupware Metode, tehnici şi tehnologii pentru grupuri de lucru, Bucureşti, Editura Polirom, 2002. J. Duggleby – How to be on online tutor, Editura Gower Publishing, 2003. R. Palloff, K. Pratt – The Virtual Student, Editura Jossey Bass, 2003. S. Ryan, B. Scott, H. Freeman, D. Patel – The Virtual University, Editura Kogan Page, 2000. G. Collison, B. Elbaum, S. Haavind, R. Tinker – Facilitating online learning, Atwood Publishing, 2000.